07/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

233

31996L0035

L 145/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 96/35/CE A CONSILIULUI

din 3 iunie 1996

privind desemnarea și calificarea profesională a consilierilor pe probleme de siguranță a transportului rutier, feroviar și naval de mărfuri periculoase

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 75,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura stabilită în articolul 189c din tratat (3),

întrucât în ultimii ani au crescut considerabil cantitățile de mărfuri periculoase transportate la nivel național și internațional, crescând astfel riscul accidentelor;

întrucât unele dintre accidentele care au loc în timpul transportului de mărfuri periculoase pot fi cauzate de o cunoaștere insuficientă a riscurilor inerente în cazul acestor transporturi;

întrucât este necesar, în contextul realizării pieței unice de transport, să se adopte măsuri de îmbunătățire a prevenirii riscurilor inerente în transportul de mărfuri periculoase ;

întrucât Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare a unor măsuri pentru promovarea îmbunătățirii siguranței și a sănătății lucrătorilor la locul de muncă (4) nu instituie măsuri de prevenire a riscurilor inerente în transportul de mărfuri periculoase;

întrucât este necesar ca firmelor de transport de mărfuri periculoase sau a căror activitate este legată de încărcarea sau descărcarea de mărfuri periculoase trebuie să li se impună respectarea normelor de prevenire a riscurilor inerente în transportul rutier, feroviar sau naval de mărfuri periculoase; întrucât, în acest scop, este necesar să se prevadă desemnarea unor consilieri pe probleme de siguranță a transportului de mărfuri periculoase, cu o pregătire profesională corespunzătoare;

întrucât obiectivul formării profesionale a unor astfel de consilieri pe probleme de siguranță constă în cunoașterea actelor cu putere de lege și a actelor administrative esențiale, aplicabile în cazul acestor transporturi;

întrucât statele membre trebuie să instituie un cadru minim comun pentru formarea profesională atestată prin rezultatul favorabil obținut în urma unui examen;

întrucât statele membre trebuie să emită certificate comunitare tip de atestare pentru calificările profesionale ale consilierilor, astfel încât posesorii unor astfel de certificate să poată să-și practice activitatea la nivelul întregii Comunități;

întrucât calificarea profesională a consilierilor pe probleme de siguranță ajută la îmbunătățirea calității serviciului pe care îl oferă în interesul utilizatorilor; întrucât o astfel de calificare profesională ajută, de asemenea, și la minimizarea riscurilor de accidente care pot cauza deteriorarea ireversibilă a mediului și vătămări grave ale altor persoane care pot intra în contact cu mărfurile periculoase,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Scopul

Statele membre iau măsurile necesare, în conformitate cu cerințele prezentei directive, pentru a se asigura că întreprinderile a căror activitate include transportul rutier, feroviar sau naval sau încărcarea sau descărcarea de mărfuri periculoase desemnează, fiecare în parte și nu mai târziu de 31 decembrie 1999, câte unul sau mai mulți consilieri pe probleme de siguranță pentru transportul de mărfuri periculoase, a căror sarcină este de a ajuta la prevenirea riscurilor inerente în astfel de activități, în ceea ce privește persoanele, bunurile și mediul.

Articolul 2

Definiții

În înțelesul prezentei directive:

(a)

„întreprindere” înseamnă orice persoană fizică, orice persoană juridică, cu sau fără scop lucrativ, orice asociație sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu sau fără scop lucrativ, sau orice organism al unei autorități publice, indiferent dacă are personalitate juridică proprie sau este dependent de o autoritate care are o astfel de personalitate și care transportă, încarcă sau descarcă mărfuri periculoase;

(b)

„consilier pe probleme de siguranță pentru transportul de mărfuri periculoase”, numit în continuare „consilier”, înseamnă orice persoană desemnată de către conducătorul unei întreprinderi și al cărui rol este acela de a realiza sarcinile și de a îndeplini funcțiile definite la articolul 4 și care deține un certificat de formare profesională prevăzut la articolul 5;

(c)	„produse periculoase” reprezintă mărfuri definite astfel în anexa A la Directiva 94/55/CE a Consiliului din 21 noiembrie 1994 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la transportul rutier de mărfuri periculoase (5);

(d)	„activități” înseamnă transportul rutier, feroviar și naval de mărfuri periculoase, cu excepția căilor de navigație interioare care nu au legătură cu căile de navigație din alte state membre, împreună cu încărcarea și descărcarea aferentă acestor transporturi.

Articolul 3

Exceptări

Statele membre pot să prevadă că prezenta directivă nu se aplică întreprinderilor ale căror/a căror:

(a)	activități implică transportul de mărfuri periculoase prin mijloacele de transport care aparțin forțelor armate sau sunt în responsabilitatea acestora;

(b)	activități presupun cantități, la fiecare transport, mai mici decât cele stabilite la pozițiile 10010 și 10011 din anexa B la Directiva 94/55/CE sau

(c)

activitate principală sau secundară nu este cea de transport sau activitățile legate de încărcarea sau descărcarea mărfurilor periculoase, dar care efectuează ocazional transporturi naționale sau activități legate de încărcarea sau descărcarea de mărfuri periculoase care prezintă un pericol sau un risc scăzut de poluare.

Articolul 4

Rolul și desemnarea consilierului

(1) Sarcina principală a consilierului este, sub responsabilitatea conducătorului întreprinderii, de a încerca să faciliteze, prin toate mijloacele și acțiunile adecvate, în limitele activităților corespunzătoare ale întreprinderii respective, desfășurarea acelor activități care sunt conforme cu reglementările aplicabile și în condiții optime de siguranță. Consilierul îndeplinește sarcinile menționate în anexa I privind activitățile întreprinderii.

(2) Consilierul poate, de asemenea, să fie conducătorul întreprinderii, o persoană cu alte atribuții în întreprindere sau o persoană care nu este direct angajată de către întreprindere, dacă acea persoană este capabilă să îndeplinească sarcinile consilierului.

(3) La cerere, fiecare întreprindere interesată informează autoritatea competentă sau organul desemnat în acest scop de către fiecare stat membru cu privire la identitatea consilierului său.

Articolul 5

Certificatul de formare profesională

(1) Un consilier trebuie să fie titularul unui certificat comunitar tip de formare profesională, numit în continuare „certificat”, valabil pentru modul sau modurile de transport respective. Acest certificat este emis de către autoritatea competentă sau organismul desemnat în acest scop de către fiecare stat membru.

(2) Pentru a obține un certificat, un candidat trebuie să parcurgă procesul de formare profesională atestată prin rezultatul favorabil obținut în urma unui examen aprobat de către autoritatea competentă a statului membru.

(3) Scopurile principale ale formării profesionale constau în asigurarea de cunoștințe suficiente ale candidaților cu privire la riscurile inerente ale transportului de mărfuri periculoase, cu privire la actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile modurilor de transport în cauză și la atribuțiile menționate în anexa I.

(4) Examenul include cel puțin subiectele menționate în anexa II.

(5) Forma certificatului este conform modelului prezentat în anexa III.

(6) Certificatul este recunoscut de statele membre.

Articolul 6

Valabilitatea certificatului

Certificatul este valabil pe o perioadă de cinci ani. Perioada de valabilitate a certificatului se prelungește automat pentru o perioadă de cinci ani în cazul în care, în cursul ultimului an înainte de expirarea certificatului, titularul său a urmat cursuri de perfecționare sau a fost admis la un examen, ambele aprobate de autoritatea competentă.

Articolul 7

Rapoartele referitoare la accidente

Ori de câte ori un accident aduce atingere unei persoane, unui bun sau mediului, sau cauzează prejudicii ale bunului sau mediului în timpul transportului, al încărcării sau al descărcării efectuate de întreprinderea respectivă, consilierul întocmește, după ce adună toate informațiile pertinente, un raport asupra accidentului, adresat conducerii întreprinderii sau unei autorități publice locale, după caz.

Raportul respectiv nu înlocuiește rapoartele întocmite de conducerea întreprinderii, care ar putea fi prevăzute în statele membre de orice altă legislație internațională, comunitară sau internă.

Articolul 8

Adaptarea directivei

Modificările necesare pentru adaptarea prezentei directive la progresul tehnic și științific în domeniile care intră în sfera sa de aplicare se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9.

Articolul 9

(1) Comisia este sprijinită de Comitetul pentru transportul de mărfuri periculoase, instituit prin articolul 9 din Directiva 94/55/CE, numit în continuare „comitet”, care este constituit din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de către un reprezentant al Comisiei.

(2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect de măsuri care urmează să fie adoptate. Comitetul emite avizul său cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența problemei în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate, conform articolului menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

(3)

(a)

Comisia adoptă măsurile preconizate, dacă acestea sunt conforme cu avizul comitetului.

(b)

În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie luate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

În cazul în care, în termen de trei luni de la data sesizării Consiliului, acesta nu a hotărât, Comisia adoptă măsurile propuse.

Articolul 10

Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor privind condițiile de siguranță și sănătate a muncitorilor la locul de muncă stabilite în Directiva 89/391/CEE și în directivele individuale de punere în aplicare a acesteia.

Articolul 11

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu la 31 decembrie 1999. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestor trimiteri.

(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 12

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 3 iunie 1996.

Pentru Consiliu

Președintele

T. TREU

(1) JO C 185, 17.7.1991, p. 5 și JO C 223, 11.9.1992, p. 5.

(2) Aviz emis la 27 noiembrie 1991 (JO C 40, 17.2.1992, p. 46).

(3) Avizul Parlamentului European din 15 mai 1992 (JO C 150, 15.6.1992, p. 332), Poziția comună a Consiliului din 6 octombrie 1995 (JO C 297, 10.11.1995, p. 13) și Decizia Parlamentului European din 17 ianuarie 1996 (JO C 32, 5.2.1996, p. 49).

(4) JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

(5) JO L 319, 12.12.1994, p. 7.

ANEXA I

ATRIBUȚIILE CONSILIERULUI MENȚIONAT LA ARTICOLUL 4 ALINEATUL (1)

Consilierul are următoarele atribuții, în special:

—	monitorizarea respectării normelor care reglementează transportul de mărfuri periculoase;

—	consilierea întreprinderii în activitatea de transport de mărfuri periculoase;

—

întocmirea unui raport anual adresat conducerii întreprinderii sale sau autorității publice locale, după caz, privind activitățile de transport de mărfuri periculoase ale întreprinderii. Aceste rapoarte anuale se păstrează timp de cinci ani și se pun la dispoziția autorităților naționale, la solicitarea acestora.

Printre atribuțiile consilierului se numără, de asemenea, monitorizarea următoarelor practici și proceduri legate de activitățile pertinente ale întreprinderii:

—	procedurile destinate respectării normelor care reglementează identificarea mărfurilor periculoase care sunt transportate;

—	practica întreprinderii în ceea ce privește luarea în considerare, la achiziționarea de mijloace de transport, a tuturor nevoilor speciale legate de mărfurile periculoase transportate;

—	procedurile de verificare a echipamentului utilizat la transportul, încărcarea și descărcarea mărfurilor periculoase;

—	instruirea corespunzătoare a angajaților întreprinderii și păstrarea unor evidențe cu privire la această instruire;

—	aplicarea unor proceduri de urgență corespunzătoare în cazul unui accident sau incident care ar putea afecta siguranța mărfurilor periculoase în timpul transportului, al încărcării sau al descărcării lor;

—	investigarea și, dacă este cazul, pregătirea unor rapoarte referitoare la accidentele grave, incidentele sau încălcarea gravă a normelor, înregistrate în timpul transportului, al încărcării sau al descărcării mărfurilor periculoase;

—	aplicarea măsurilor adecvate în vederea evitării repetării accidentelor, a incidentelor și a infracțiunilor grave;

—	luarea în considerare a actelor cu putere de lege și a cerințelor speciale asociate transportului de mărfuri periculoase la alegerea și utilizarea subcontractanților și a părților terțe;

—	verificarea faptului că angajații implicați în activitățile de transport, încărcare și descărcare a mărfurilor periculoase au acces la proceduri și instrucțiuni de execuție detaliate;

—	punerea în aplicare a măsurilor destinate sensibilizării față de riscurile inerente la transportul, încărcarea și descărcarea mărfurilor periculoase;

—	punerea în aplicare a procedurilor de verificare pentru asigurarea prezenței la bordul mijloacelor de transport a documentelor și a echipamentului de protecție care trebuie să însoțească transportul și a conformității documentelor și echipamentului de protecție cu reglementările;

—	punerea în aplicare a procedurilor de verificare pentru a asigura respectarea normelor care reglementează activitatea de încărcare și descărcare.

ANEXA II

Subiecte prevăzute la articolul 5 alineatul (4)

Cunoștințele necesare pentru obținerea unui certificat trebuie să includă cel puțin următoarele:

Măsuri generale de prevenire și siguranță:

—	cunoașterea tipurilor de consecințe care pot fi cauzate de un accident în care sunt implicate mărfuri periculoase;

—	cunoașterea principalelor cauze ale accidentelor.

II.

Dispoziții referitoare la modul de transport utilizat conform legislației interne, standardelor comunitare, convențiilor și acordurilor internaționale, în special în ceea ce privește:

clasificarea mărfurilor periculoase:

—	procedura de clasificare a soluțiilor și a amestecurilor;

—	structura descrierii substanțelor;

—	clasele de mărfuri periculoase și principiile clasificării lor;

—	natura substanțelor periculoase și a articolelor transportate;

—	proprietățile fizice, chimice și toxicologice ale acestora;

condițiile generale de ambalare, inclusiv autocisterne, containere cisterne etc.:

—	tipuri de ambalaj, codificare și marcare;

—	norme de ambalare și cerințe pentru testarea ambalajului;

—	starea ambalajului și controale periodice;

indicații și etichete de pericol:

—	indicațiile de pe etichetele de pericol;

—	aplicarea și îndepărtarea etichetelor de pericol;

—	aplicarea de afișe și etichetarea;

mențiunile din documentele de transport:

—	informațiile din documentul de transport;

—	declarația de conformitate a expeditorului;

metoda de expediere și restricțiile la expediere:

—	transport întreg;

—	transport în vrac;

—	transport în containere mari pentru vrac;

—	transport în containere;

—	transport în rezervoare fixe și mobile;

6.	transportul pasagerilor;

7.	interdicții și precauții legate de încărcături mixte;

8.	separarea substanțelor;

9.	limite la nivelul cantităților transportate și cantități exceptate;

10.

manevrarea și arimarea:

—	încărcare și descărcare (coeficientul de umplere);

—	arimare și separare;

11.	curățarea și/sau dezaerarea înaintea încărcării și după descărcare;

12.	echipajele: formare profesională;

13.

documente ale vehiculului:

—	documentul de transport;

—	instrucțiuni scrise;

—	certificatul de autorizare a vehiculului;

—	certificatul de formare a șoferului vehiculului;

—	atestarea formării pentru transporturile navale;

—	cópii ale tuturor derogărilor;

—	alte documente;

14.	instrucțiuni de siguranță: aplicarea instrucțiunilor și echipamentul de protecție a șoferului;

15.	obligațiile de supraveghere: parcarea;

16.	reglementările și restricțiile de trafic și navigare;

17.	deversarea accidentală sau operațională a poluanților;

18.	cerințe referitoare la echipamentul de transport.

ANEXA III

MODEL DE CERTIFICAT PREVĂZUT LA ARTICOLUL 5 ALINEATUL (5)

Certificat CE de formare a consilierilor pe probleme de siguranță a transportului de mărfuri periculoase