31994L0020

DIRECTIVA 94/20/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 30 mai 1994

privind dispozitivele de cuplare mecanică ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora, precum și fixarea lor pe aceste vehicule

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 100a,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b din tratat (3),

întrucât piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor; întrucât este importantă adoptarea unor măsuri în acest sens;

întrucât cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele și remorcile acestora în temeiul legilor naționale privesc, inter alia, cuplajele mecanice ale unor asemenea vehicule;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întrucât, în consecință, este necesar ca toate statele membre să adopte aceleași cerințe, suplimentar sau în locul normelor existente, pentru a permite, în mod special, punerea în aplicare a procedurii de omologare CEE de tip care a făcut obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea autovehiculelor și a remorcilor acestora (4);

întrucât prezenta directivă va fi una dintre directivele speciale din cadrul procedurii de omologare CEE de tip stabilite prin Directiva 70/156/CEE; întrucât, în consecință, dispozițiile Directivei 70/156/CEE privind sistemele, componentele și unitățile tehnice separate ale vehiculelor se aplică la prezenta directivă;

întrucât, având în vedere îmbunătățirea siguranței rutiere și facilitarea interschimbabilității autovehiculelor și remorcilor în traficul internațional, se consideră important ca toate tipurile de vehicule care formează un autotren sau reprezintă un vehicul articulat să fie echipate cu sisteme de cuplare mecanică standardizate și armonizate;

întrucât este de dorit să se urmeze cerințele tehnice din Regulamentul ONU/CEE (Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite) nr. 55 privind dispozițiile unitare referitoare la componentele de cuplare mecanică a ansamblurilor de vehicule; întrucât Regulamentul nr. 55 este anexat la Acordul din 20 martie 1958 privind adoptarea unor prevederi unitare de omologare și recunoaștere reciprocă a omologării echipamentelor și pieselor de autovehicule;

întrucât pentru dimensiunile uniforme ale sistemelor de cuplare mecanică au fost luate în considerare, în principal, standarde internaționale (ISO) pentru asigurarea interschimbabilității vehiculelor individuale care formează autotrenuri sau vehicule articulate și pentru garantarea liberei circulații a mărfurilor în cadrul statelor membre,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

În sensul prezentei directive:

Articolul 2

Statele membre nu pot să refuze:

dacă sunt îndeplinite cerințele din anexe.

Articolul 3

Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la data adoptării sale. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Statele membre aplică aceste dispoziții după 18 luni de la data adoptării prezentei directive.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 134, 25.5.1992, p. 36.

(2)  JO C 313, 30.11.1992, p. 10.

(3)  Avizul Parlamentului European din 29 octombrie 1992 (JO C 305, 23.11.1992, p. 115). Poziția comună a Consiliului din 27 septembrie 1993 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 92/53/CEE (JO L 225, 10.8.1992, p. 1).

LISTA ANEXELOR

ANEXA I

1.   Domeniu de aplicare

1.1.   Prezenta directivă se aplică dispozitivelor de cuplare mecanică pentru autovehicule și remorcile acestora și montării acestor dispozitive la vehiculele rutiere, așa cum este descris în articolul 1 din prezenta directivă.

1.2.   Prezenta directivă conține cerințele pe care trebuie să le îndeplinească dispozitivele de cuplare mecanică destinate utilizării între ansambluri de vehicule în scopul:

1.3.   Dispozitivele de cuplare se clasifică în funcție de tip și se disting următoarele:

Clasificarea este următoarea:

2.   DEFINIȚII

Dispozitivele de cuplare mecanică dintre autovehicule și remorci cuprind toate piesele și dispozitivele de pe șasiu, piesele portante ale caroseriei și șasiului autovehiculelor, prin intermediul cărora sunt conectate vehiculele tractoare și cele remorcate.

Sunt incluse, de asemenea, piesele fixe sau detașabile destinate montării, reglării sau funcționării dispozitivelor de cuplare menționate mai sus.

2.1.1.   Bilele de cuplare și brațele de remorcare de la punctul 1.3.1 reprezintă dispozitive de cuplare mecanică formate dintr-un dispozitiv sferic și brațe, situate pe vehiculul tractor, pentru conectarea la remorcă prin intermediul unui cap de cuplare.

2.1.2.   Capetele de cuplare de la punctul 1.3.2 reprezintă dispozitive de cuplare mecanică situate pe bara de tractare a remorcilor, pentru conectarea la o bilă de cuplare de pe vehiculul tractor.

2.1.3.   Cuplajele pentru bară de tractare de la punctul 1.3.3 reprezintă dispozitive de cuplare mecanică formate dintr-un sistem de gheare și un bolț de închidere și blocare automată, situate pe vehiculul tractor, pentru conectarea la remorcă prin intermediul inelului de remorcare.

2.1.4.   Inelele de remorcare de la punctul 1.3.4 reprezintă dispozitive de cuplare mecanică situate pe bara de tractare a remorcilor, care au un orificiu paralel destinat conectării la cuplajele automate pentru bară de tractare.

2.1.5.   Barele de tractare de la punctul 1.3.5 cuprind dispozitive inerțiale și echipamente similare montate pe partea frontală a vehiculului remorcat sau la șasiul vehiculului, care sunt adecvate pentru cuplarea la un vehicul tractor prin intermediul unor inele de remorcare, capete de cuplare și al altor dispozitive de cuplare similare.

Barele de tractare pot fi montate la remorcă astfel încât să se poată mișca liber în plan vertical și astfel să nu suporte sarcină verticală – fiind numite bare de tractare mobile – sau pot fi fixe în plan vertical astfel încât să preia o sarcină verticală, fiind numite bare de tractare rigide. Barele de tractare fixe în plan vertical pot fi rigide sau cu arc.

De asemenea, barele de tractare pot fi formate din mai multe piese, pot fi reglabile sau cotite. Prezenta directivă se referă doar la barele de tractare care formează o unitate tehnică separată care nu face parte din șasiul vehiculului tractat.

2.1.6.   Arborii de remorcare de la punctul 1.3.6 cuprind toate piesele și dispozitivele plasate între dispozitivele de cuplare – cum ar fi bilele de cuplare și cuplajele pentru bară de tractare – și șasiul cadru (de exemplu, traversa posterioară), caroseria portantă sau șasiul vehiculului tractor.

2.1.7.   Plăcile de remorcare de la punctul 1.3.7 reprezintă dispozitive de cuplare în formă de placă utilizate la vehiculele tractoare cu sistem automat de blocare a cuplării și conectate la pivoții de remorcare de la punctul 1.3.8.

2.1.8.   Pivoții de remorcare de la punctul 1.3.8 reprezintă dispozitive de cuplare în formă de pivot destinate montării pe o semiremorcă și conectate la vehiculul tractor prin plăci de remorcare.

2.1.9.   Plăcile de montare de la punctul 1.3.9 reprezintă toate piesele și dispozitivele utilizate pentru fixarea plăcilor de remorcare pe șasiul vehiculului tractor. Placa de montare poate fi mobilă în plan orizontal (placă de remorcare culisantă).

2.1.10.   Penele de ghidare sunt componente montate pe semiremorci, care asigură, împreună cu placa de remorcare, controlul ghidajului forțat al semiremorcii.

2.1.11.   Dispozitivele de cuplare standardizate sunt clasificate la punctul 1.3 și sunt conforme cu dimensiunile standard și valorile caracteristice standard din prezenta directivă. Ele sunt interschimbabile în cadrul categoriei lor, indiferent de tip și producător.

2.1.12.   Dispozitivele de cuplare nestandardizate sunt cele din categoriile A până la J care nu se încadrează în clasificarea dispozitivelor de cuplare standardizate, dar care pot fi conectate la dispozitivele de cuplare standardizate din categoriile respective.

2.1.13.   Dispozitivele de cuplare diverse de la punctul 1.3.10, destinate utilizării provizorii sau excepționale, reprezintă dispozitive de cuplare mecanică care nu aparțin nici uneia dintre categoriile de la A la J (de exemplu, dispozitive de cuplare conforme cu standardele naționale în vigoare sau pentru transportul greu).

2.1.14.   Dispozitivele cu comandă la distanță reprezintă acele dispozitive care, în cazul unui dispozitiv de cuplare inaccesibil, permit comandarea acestuia din partea laterală a vehiculului sau din cabina șoferului.

2.1.15.   Dispozitivele de semnalizare la distanță reprezintă acele dispozitive care semnalizează conducătorului vehiculului, aflat în cabină, efectuarea cuplării și angrenarea dispozitivelor de siguranță.

Un tip de dispozitiv de cuplare mecanică reprezintă dispozitive care nu diferă între ele din punct de vedere al unor aspectele esențiale cum ar fi:

2.1.16.1.   categoria dispozitivului de cuplare;

2.1.16.2.   marca de fabricație sau de comerț;

2.1.16.3.   forma exterioară, dimensiunile principale sau alte diferențe fundamentale de proiectare;

2.1.16.4.   valori caracteristice D, S, V și U.

2.1.17.   O procedură de cuplare este automată dacă mersul înapoi al vehiculului tractor către remorcă este suficient pentru a realiza cuplarea corectă și completă, fără nici o intervenție exterioară, pentru a o asigura automat și pentru a indica angrenarea corectă a dispozitivelor de siguranță. O procedură de cuplare automată necesită utilizarea cuplajelor automate.

2.1.18.   „Valoarea D” este definită ca forța de referință teoretică pentru forța orizontală dintre vehiculul tractor și remorcă.

„Valoarea D” este considerată ca bază pentru sarcinile orizontale în testările dinamice.

Pentru dispozitivele de cuplare mecanică neprevăzute cu transmiterea sarcinilor de apăsare verticală, valoarea este:

Pentru dispozitivele de cuplare mecanică prevăzute pentru remorci cu punte de mijloc, valoarea este:

Pentru plăci de remorcare montate pe vehicule tractoare și cele comparabile cu acestea, valoarea este:

unde:

2.1.19.   „Valoarea V” este definită ca forța de referință teoretică pentru amplitudinea forței verticale dintre vehiculul tractor și remorcile cu punte de mijloc cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone (a se vedea punctul 2.1.21). Valoarea V este luată ca bază pentru sarcinile de testare verticale din cadrul testărilor dinamice:

unde:

(când rezultatul este o valoare mai mică de 1,0, se utilizează o valoare cel puțin egală cu 1).

2.1.20.   „Remorcă cu punte de mijloc” reprezintă un vehicul remorcat echipat cu un dispozitiv de remorcare care nu este mobil în plan vertical (față de remorcă) și la care puntea (punțile) este (sunt) poziționată (poziționate) aproape de centrul de greutate al vehiculului (încărcat uniform), astfel încât la vehiculul tractor se transmite doar o sarcină verticală mică care nu depășește 10 % din masa maximă a remorcii sau 1 000 kg (care din valori este mai mică).

Masa maximă a remorcii cu punte de mijloc care se ia în considerare este masa transmisă la sol de puntea (punțile) de mijloc a(le) vehiculului cu punte de mijloc, când acesta este cuplat la vehiculul tractor și încărcat cu sarcina maximă.

2.1.21.   Vehiculele care nu se încadrează clar în nici una dintre categoriile de mai sus trebuie tratate în același mod cu tipul cel mai asemănător.

2.1.22.   „Tip de vehicul” înseamnă vehicule care nu diferă din punctul de vedere al următoarelor caracteristici principale: structură, dimensiuni, formă și materiale ale pieselor relevante care privesc fixarea dispozitivului de cuplare a vehiculului tractor sau a părții frontale în cazul remorcilor, în măsura în care respectă cerințele anexei VII.

3.   OMOLOGAREA CEE DE TIP A UNEI COMPONENTE

3.1.   Cererea pentru omologarea CEE de tip

3.1.1.   Cererea pentru omologarea CEE de tip în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE a unui tip de dispozitiv de cuplare mecanică este depusă de către producător.

3.1.2.   Un model al fișei informative este prezentat în anexa III.

La serviciul tehnic responsabil pentru efectuarea testărilor de omologare trebuie prezentate următoarele:

3.1.3.1.   un dispozitiv de cuplare mecanică, reprezentativ pentru acest tip, care în mod normal nu trebuie să fie vopsit. Serviciul tehnic sau autoritățile de omologare pot cere, de asemenea, dispozitive de cuplare suplimentare;

3.1.3.2.   serviciul tehnic care efectuează testările de omologare pot solicita, de asemenea, piese specifice, precum plăci de montare sau brațe de remorcare, schițe suplimentare sau eșantioane ale materialelor utilizate;

3.1.3.3.   în cazul dispozitivelor de cuplare mecanică proiectate pentru un anumit tip de vehicul, producătorul acestui tip de dispozitiv de cuplare trebuie, de asemenea, să ofere datele de instalare furnizate de producătorul vehiculului, în conformitate cu Directiva 92/21/CEE (2); serviciul tehnic poate solicita și prezentarea unui vehicul reprezentativ pentru acel tip.

3.2.   Marcarea eșantionului

3.2.1.   Fiecare dintre eșantioanele din tipul particular de dispozitiv de cuplare de la punctul 3.1.1 pentru care a fost solicitată acordarea omologării CEE de tip pentru componente trebuie marcat după cum urmează:

3.2.2.   marca de fabricație, marca de comerț sau numele producătorului (după caz, marca);

3.2.3.   tipul și, dacă este cazul, versiunea;

3.2.4.   spațiu suficient pentru marcajul de omologare CEE și informații suplimentare în concordanță cu punctul 3.3.4.

3.3.   Acordarea omologării CEE de tip

3.3.1.   Dacă cerințele principale sunt satisfăcute, se acordă omologarea CEE de tip în temeiul articolului 4 alineatul (3) și, dacă este cazul, articolului 4 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE.

3.3.2.   Un model de certificat de omologare CEE de tip este prezentat în anexa IV.

3.3.3.   Pentru fiecare tip de dispozitiv de cuplare mecanică omologat se atribuie un număr de omologare conform anexei VII la Directiva 70/156/CEE. Același stat membru nu poate acorda același număr de omologare pentru un alt tip de dispozitiv de cuplare mecanică.

La fiecare dispozitiv de cuplare mecanică conform cu un tip de dispozitiv de cuplare mecanică omologat în temeiul prezentei directive, se aplică, în mod vizibil și într-un loc accesibil, specificat în formularul de omologare, un marcaj de omologare internațională format din:

3.3.4.1.   Un dreptunghi care înconjoară litera „e” urmată de numărul distinctiv al țării în care s-a acordat omologarea.

3.3.4.2.   Un număr din 2 cifre, indicând numărul ultimei modificări a directivei (pentru prezenta directivă, numărul este 00), și secțiunea 4 a numărului de omologare de tip, așa cum este indicat în certificatul de omologare CEE de tip (a se vedea anexa IV), lângă dreptunghiul mărcii de omologare.

3.3.4.3.   Următoarele mărci suplimentare, plasate oriunde în apropierea dreptunghiului:

3.3.5.   Marca de omologare trebuie să fie imposibil de șters și clar vizibilă chiar atunci când dispozitivul de cuplare este montat pe vehicul.

3.3.6.   Anexa II la prezenta directivă oferă exemple de aranjare a mărcii de omologare.

3.4.   Modificarea tipului dispozitivului de cuplare mecanică și extinderea omologării CEE de tip a unei componente

3.4.1.   În cazul modificării unui tip omologat în temeiul prezentei directive, se aplică dispozițiile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.

4.   OMOLOGAREA CEE DE TIP A UNUI VEHICUL

4.1.   Cererea pentru omologarea CEE de tip

4.1.1.   Cererea pentru omologarea CEE de tip în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE a unui tip de vehicul cu privire la dispozitivul său de cuplare mecanică este depusă de către producător.

4.1.2.   Un model de fișă informativă este prezentă în anexa VIII.

La serviciul tehnic responsabil pentru efectuarea testărilor de omologare trebuie prezentate următoarele:

4.1.3.1.   un vehicul reprezentativ pentru acest tip care poate fi echipat cu un dispozitiv de cuplare cu omologare CEE de tip;

4.1.3.2.   când tipul de vehicul este prevăzut de producătorul vehiculului cu un dispozitiv de cuplare mecanică, ca prim echipament, tipul (tipurile) dispozitivului (dispozitivelor) de cuplare, inclusiv placa (plăcile) de montare și brațul (brațele) de remorcare ale acestuia (acestora), dacă există; în plus, se prezintă și omologarea CEE de tip pentru dispozitivele de cuplare.

4.2.   Acordarea omologării CEE de tip

4.2.1.   Dacă cerințele specifice sunt îndeplinite, se acordă omologarea CEE de tip în temeiul articolului 4 alineatele (3) și (4) din Directiva 70/156/CEE.

4.2.2.   Un model de certificat de omologare CEE de tip este prezent în anexa IX.

4.2.3.   Se atribuie un număr de omologare conform anexei VII la Directiva 70/156/CEE fiecărui tip de vehicul omologat. Același stat membru nu poate atribui același număr altui tip de vehicul.

4.3.   Modificarea tipului de vehicul și extinderea omologării CEE de tip

4.3.1.   În cazul modificării unei omologări în temeiul prezentei directive, se aplică dispozițiile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.

Deținătorul omologării CEE de tip pentru un vehicul poate solicita extinderea acestuia la alte tipuri sau categorii de dispozitive de cuplare.

Autoritățile competente acordă o asemenea extensie în următoarele condiții:

4.3.2.1.   omologarea CEE de tip pentru componente a fost deja acordată pentru alt tip de dispozitiv de cuplare;

4.3.2.2.   este potrivit pentru tipul de vehicul pentru care a fost solicitată extinderea omologării CEE de tip;

4.3.2.3.   atașarea dispozitivului de cuplare la vehicul corespunde cu cea propusă pentru acordarea omologării CEE de tip pentru componente.

4.3.3.   În cazul dispozitivelor de cuplare standardizate din categoriile A, C, D, și G, omologarea CEE de tip a vehiculului este valabilă și pentru alte dispozitive de cuplare din aceeași categorie, fără a fi nevoie de verificări ulterioare ale montajului și de extinderea omologării CEE de tip a vehiculului.

5.   CERINȚE

5.1.   Dispozitivele de cuplare mecanică dintre autovehicule și remorci trebuie construite și montate în concordanță cu progresul tehnic și trebuie să garanteze siguranța în exploatare.

5.2.   Cuplarea și decuplarea în siguranță a vehiculelor trebuie să fie posibilă prin intermediul unei singure persoane, fără utilizarea de unelte. Pentru cuplarea remorcilor cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone se pot folosi doar dispozitive de cuplare automată, care permit o procedură automată de cuplare.

5.3.   Dispozitivele de cuplare mecanică sunt proiectate și construite astfel încât, în condiții normale de utilizare, cu o întreținere corespunzătoare și înlocuirea la timp a pieselor supuse uzurii, să continue să funcționeze satisfăcător.

5.4.   Fiecare dispozitiv de cuplare trebuie să fie însoțit de instrucțiuni de instalare și exploatare care trebuie să ofere informații suficiente pentru a permite unei persoane calificate să îl instaleze pe vehicul și să îl exploateze corespunzător. Instrucțiunile trebuie să fie în limba sau limbile statului membru în care dispozitivul este oferit spre vânzare. În cazul dispozitivelor de cuplare livrate pentru liniile de asamblare utilizate pentru producerea de vehicule sau caroserii, se poate renunța la instrucțiunile de instalare și exploatare pentru fiecare dispozitiv de cuplare. În acest caz, este responsabilitatea constructorului vehiculului sau al caroseriei să se asigure că cel ce exploatează vehiculul posedă suficiente informații necesare pentru funcționarea dispozitivului de cuplare.

5.5.   Materialele care pot fi folosite și cele pentru care proprietățile relevante pentru cerere sunt prezentate într-un standard sau cele pentru care proprietățile sunt date în documentație conform punctului 3.1.2 din prezenta anexă.

5.6.   Toate piesele dispozitivelor de cuplare mecanică a căror defectare poate determina separarea vehiculelor trebuie să fie confecționate din oțel. Pot fi utilizate și alte materiale, dacă echivalența lor a fost demonstrată de către producător cu acordul serviciului tehnic.

5.7.   Toate cuplajele trebuie proiectate pentru angrenare mecanică forțată, iar poziția închis trebuie să fie asigurată cel puțin printr-un procedeu de angrenare mecanică forțată, dacă nu sunt specificate alte cerințe în anexa V.

5.8.   Dispozitivele de cuplare mecanică trebuie să îndeplinească cerințele anexei V.

5.9.   Cerințe de încărcare

5.9.1.   Dispozitivele de cuplare mecanică sunt supuse testărilor descrise în anexa VI.

5.9.2.   Aceste testări trebuie să nu producă fisuri, fracturi sau alte defecte externe vizibile, ori orice deteriorare permanentă excesivă care ar prejudicia exploatarea cu succes a dispozitivului.

5.10.   Instalarea pe vehicul a dispozitivelor de cuplare mecanică trebuie verificată în conformitate cu cerințele din anexa VII. Această cerință se aplică atât omologării CEE de tip a unui vehicul, când tipul de vehicul este prevăzut de către producător cu un dispozitiv de cuplare mecanică, ca prim echipament, cât și omologării CEE de tip a unui dispozitiv de cuplare mecanică destinat unui numit tip de vehicul.

5.11.   Cerințele de mai sus și cele din anexele V, VI, VII sunt, de asemenea, aplicabile, în măsura în care sunt relevante pentru dispozitive de cuplare diverse (categoria S).

6.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

6.1.   Ca regulă generală, măsurile de asigurare a conformității producției trebuie luate în conformitate cu dispozițiile articolului 10 din Directiva 70/156/CEE.

6.2.   Frecvența normală a inspecțiilor care trebuie efectuate de autoritatea competentă este de una pe an.

(1)  JO L 2, 3.1.1985, p. 14.

(2)  JO L 129, 14.5.1992, p. 1.

ANEXA II

(a)

Specimen de marcaj de omologare CEE pentru un cuplaj pentru bară de tractare Dispozitivul de cuplare cu marcajul de omologare CEE ilustrat mai sus este un cuplaj pentru bară de tractare nestandardizat din categoria C 50-X cu o valoare D maxim admisibilă de 130 kN, o valoare Dc maxim admisibilă de 90 kN, o sarcină verticală statică maxim admisibilă de 1 000 kg și o valoare V maxim admisibilă de 35 kN, pentru care s-a acordat omologarea CEE de tip pentru componente în Republica Federală Germania (e 1), cu numărul 0207. Primele două cifre 00 indică faptul că această componentă a fost omologată în conformitate cu versiunea inițială a prezentei directive.

(b)

Specimen de marcaj de omologare CEE pentru un ochi de remorcare Dispozitivul de cuplare cu marcajul de omologare CEE ilustrat mai sus este un inel de remorcare 50 nestandardizat din categoria D 50-X pentru montare prin sudură, cu valoarea D de 130 kN, o valoare Dc de 100 kN, o sarcină verticală statică maxim admisibilă de 1 000 kg și o valoare V maxim admisibilă de 50 kN, pentru care s-a acordat omologarea CEE de tip pentru componente în Republica Federală Germania (e 1), cu numărul 1934. Primele două cifre 00 indică faptul că această componentă a fost omologată în conformitate cu versiunea inițială a prezentei directive.

(c)

Specimen de marcaj de omologare CEE pentru o placă de remorcare Dispozitivul de cuplare cu marcajul de omologare CEE ilustrat mai sus este o placă de remorcare nestandardizată din categoria G 50-X, cu valoarea D maxim admisibilă de 180 kN, și o valoare maxim admisibilă a sarcinii pe placa de remorcare de 26 tone, pentru care s-a acordat omologarea CEE de tip pentru componente în Republica Federală Germania (e 1), cu numărul 0015. Primele două cifre 00 indică faptul că această componentă a fost omologată în conformitate cu versiunea inițială a prezentei directive.

(d)

Specimen de marcaj de omologare CEE pentru un pivot de remorcare Dispozitivul de cuplare cu marcajul de omologare CEE ilustrat mai sus este un pivot de remorcare nestandardizat din categoria H 50-X, cu valoarea D maxim admisibilă de 162 kN, pentru care s-a acordat omologarea CEE de tip pentru componente în Republica Federală Germania (e 1), cu numărul 1989. Primele două cifre 00 indică faptul că această componentă a fost omologată în conformitate cu versiunea inițială a prezentei directive.

(e)

Specimen de marcaj de omologare CEE pentru o bilă de cuplare și brațe de remorcare Dispozitivul de cuplare cu marcajul de omologare CEE de mai sus este o bilă de cuplare nestandardizată cu brațe de remorcare din categoria A 50-X, cu o valoare D maxim admisibilă de 18 kN și o sarcină verticală statică maxim admisibilă de 75 kg, pentru care s-a acordat omologarea CEE de tip pentru componente în Republica Federală Germania (e 1), cu numărul 0304. Primele două cifre 00 indică faptul că această componentă a fost omologată în conformitate cu versiunea inițială a prezentei directive.

(f)

Specimen de marcaj de omologare pentru un cap de cuplare Dispozitivul de cuplare cu marcajul de omologare CEE ilustrat mai sus este un cap de cuplare nestandardizat din categoria B 50-X, cu o valoare D de 18 kN și o sarcină verticală statică maxim admisibilă de 75 kg, pentru care s-a acordat omologarea CEE de tip pentru componente în Republica Federală Germania (e 1), cu numărul 1993. Primele două cifre 00 indică faptul că această componentă a fost omologată în conformitate cu versiunea inițială a prezentei directive.

(g)

Specimen de marcaj de omologare CEE pentru o bară de tractare Dispozitivul de cuplare cu marcajul de omologare CEE ilustrat mai sus este o bară de tractare pentru o remorcă cu punte de mijloc din categoria E, cu o valoare D maxim admisibilă de 109 kN, o sarcină verticală statică maxim admisibilă de 1 000 kg și o valoare V maxim admisibilă de 50 kN, pentru care s-a acordat omologarea CEE de tip pentru componente în Republica Federală Germania (e 1), cu numărul 0013. Primele două cifre 00 indică că această componentă a fost omologată în conformitate cu versiunea inițială a prezentei directive.

ANEXA III

ANEXA IV

MODEL (a)

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CEE DE TIP

ANEXA V

Cerințe pentru dispozitivele de cuplare mecanică

1.   BILE DE CUPLARE ȘI BRAȚE DE REMORCARE

Cerințele prezentate la punctele 1.1-1.4 sunt aplicabile tuturor bilelor de cuplare și brațelor de remorcare din categoria A. Punctul 1.5 prezintă cerințe suplimentare ce trebuie îndeplinite de către bilele de cuplare 50 standardizate și brațele de remorcare cu flanșă.

1.1.   Bilele de cuplare din categoria A trebuie să corespundă cu figura 2 din punct de vedere al formei și dimensiunilor.

1.2.   Forma și dimensiunile brațelor de remorcare trebuie să îndeplinească cerințele producătorului vehiculului cu privire la punctele de fixare și dispozitivele de montare suplimentare, dacă este necesar.

1.3.   În cazul bilelor de cuplare demontabile, punctul de conectare și blocarea acestora trebuie proiectate pentru angrenare mecanică forțată.

1.4.   Bilele de cuplare și dispozitivele de remorcare trebuie să fie capabile să satisfacă cerințele testărilor prezentate în anexa VI punctul 4.1.

Cerințe speciale pentru bile de cuplare standardizate și brațe de remorcare cu flanșă din categoriile A 50-1, A 50-2 și A 50-3.

1.5.1.   Dimensiunile bilelor de cuplare din categoria A 50-1 și ale brațelor de remorcare cu flanșă trebuie să fie cele din figura 3 și tabelul 1. Trebuie respectat spațiul de degajare pentru bilele de cuplare prevăzut la anexa VII, figura 30.

1.5.2.   Dimensiunile bilelor de cuplare și ale brațelor de remorcare cu flanșă din categoriile A 50-2 și A 50-3 trebuie să fie cele din figura 4 și tabelul 1. Trebuie respectat spațiul de degajare pentru bilele de cuplare prevăzut la anexa VII, figura 30.

1.5.3.   Bilele de cuplare și brațele de remorcare cu flanșă din categoriile A 50-1, A 50-2 și A 50-3 trebuie să fie potrivite și testate pentru valorile caracteristice din tabelul 2.

TABELUL 1

Dimensiunile bilelor de cuplare standardizate și ale brațelor de remorcare cu flanșă (mm)

(a se vedea figurile 3 și 4)

TABELUL 2

Valorile caracteristice pentru bilele de cuplare standardizate și brațele de remorcare cu flanșă

2.   CAPETE DE CUPLARE

2.1.   Capetele de cuplare din categoria B 50 trebuie să fie proiectate astfel încât să poată fi utilizate în siguranță împreună cu bilele de cuplare descrise la punctul 1 din prezenta anexă, respectând caracteristicile prevăzute.

Capetele de cuplare trebuie proiectate astfel încât să se garanteze o cuplare sigură, luând în considerare și uzura dispozitivelor de cuplare.

2.2.   Capetele de cuplare trebuie să fie capabile de a îndeplini cerințele testărilor din anexa VI punctul 4.2.

2.3   Orice dispozitiv suplimentar (de exemplu sistem de frânare, stabilizator etc.) nu trebuie să aibă nici un efect advers asupra conexiunii mecanice.

2.4.   Trebuie să fie posibilă rotirea în plan orizontal a capului de cuplare cu cel puțin 90° în orice parte față de axul central al bilei de cuplare descrise la punctul 1 din prezenta anexă, când acesta nu este montat pe vehicul. Simultan, trebuie să existe un unghi de deplasare liberă în plan vertical de 20° în sus și în jos față de planul orizontal. De asemenea, în conjuncție cu unghiul orizontal de rotație de 90°, trebuie să fie posibilă o rotire de 25° în ambele direcții față de axa orizontală. Următoarele combinații de mișcări trebuie să fie posibile:

pentru toate unghiurile de rotație în plan orizontal.

3.   CUPLAJE PENTRU BARĂ DE TRACTARE

Cerințele de la punctele 3.1-3.8 se aplică pentru toate cuplajele pentru bară de tractare din categoria C 50. La punctul 3.9 sunt prezentate cerințele suplimentare care trebuie să fie îndeplinite de cuplajele pentru bară de tractare standardizate din categoriile C 50-1 până la C 50-6.

3.1.   Cerințe de încărcare

Toate cuplajele pentru bară de tractare trebuie să îndeplinească cerințele testărilor din anexa VI punctul 4.3.

3.2.   Inele de remorcare corespunzătoare

Cuplajele pentru bară de tractare din categoria C 50 trebuie să fie compatibile cu toate inelele de remorcare și cuplajele din categoria D 50, cu caracteristicile specifice.

3.3.   Operare automată

Cuplajele pentru bară de tractare trebuie să poată fi operate automat (a se vedea anexa I punctul 2.1.17).

3.4.   Sistem de gheare de cuplare

Cuplajele pentru bară de tractare din categoria C 50 trebuie să fie prevăzute cu un sistem de gheare de cuplare proiectat astfel încât să ghideze inelele de remorcare corespunzătoare în cuplaj.

Dacă sistemul de gheare de cuplare sau o piesă care îl susține poate pivota în jurul axei verticale, trebuie să se fixeze automat în poziția normală, iar când bolțul de cuplare este deschis, să fie menținut în mod eficace în această poziție pentru a oferi o ghidare eficientă pentru inelul de remorcare în timpul procedurii de cuplare.

Dacă sistemul de gheare de cuplare sau o piesă care îl susține poate pivota în jurul axei transversale, articulația care oferă această posibilitate de rotație trebuie să fie menținută în poziția sa normală prin intermediul unui cuplu de blocare. Acest cuplu trebuie să fie dimensionat astfel încât să nu permită unei forțe de 200 N, care acționează vertical în jos pe partea de sus a sistemului de gheare, să producă orice deplasare a articulației din poziția sa normală. Trebuie să fie posibilă readucerea manuală a sistemului de gheare în poziție normală. Un sistem de gheare care pivotează în jurul axei transversale este omologat doar pentru sarcini verticale S de până la 50 kg și o valoare V de până la 5 kN.

Dacă sistemul de gheare de cuplare sau o piesă care îl susține pivotează în jurul axei longitudinale, rotația trebuie să fie frânată de un cuplu de blocare de minim 100 Nm.

Dimensiunea minimă necesară a sistemului de gheare depinde de valoarea D a cuplajului:

Colțurile exterioare ale sistemului de gheare pot fi rotunjite.

Pentru cuplajele pentru bară de tractare din categoria C 50-X sunt permise sistemele de gheare mai mici dacă utilizarea lor este limitată la remorcile cu punte de mijloc cu masă maxim admisibilă de până la 3,5 tone sau dacă utilizarea unui sistem de gheare din tabelul de mai sus este imposibilă din motive tehnice și dacă, în plus, există circumstanțe speciale, precum mijloace auxiliare vizuale pentru asigurarea executării în siguranță a procedurii de cuplare automată și dacă domeniu de aplicare este limitat corespunzător în omologarea vizată în anexa III.

3.5.   Libertatea minimă de mișcare a inelului de remorcare cuplat

Inelul de remorcare cuplat trebuie să se poată roti în plan orizontal la ± 90° în jurul axei verticale față de axa longitudinală a vehiculului (a se vedea figura 5). Inelul de remorcare cuplat trebuie să se poată roti în plan vertical la ± 20° în jurul axei transversale față de planul orizontal al vehiculului (a se vedea figura 6). Dacă mișcarea este efectuată cu ajutorul unei articulații speciale (doar la cuplajele pentru bară de tractare din categoria C 50-X), domeniul de aplicare al omologării conform anexei III trebuie limitat la cazurile prevăzute la anexa VII punctul 2.3.7. Trebuie să fie posibilă rotirea axială a inelului de remorcare cuplat cu ± 25° în jurul axei longitudinale față de planul orizontal al vehiculului (a se vedea figura 7).

Unghiurile de rotație prezentate se aplică la cuplajele pentru bară de tractare neatașate la vehicul.

3.6.   Unghiul minim pentru cuplare și decuplare

Cuplarea și decuplarea inelului de remorcare trebuie să fie posibile și atunci când axa longitudinală a inelului de remorcare, față de axa centrală a sistemului de gheare:

3.6.1.   este rotită cu 50° orizontal către dreapta sau stânga;

3.6.2.   este rotită cu 6° vertical în sus sau în jos;

3.6.3.   este rotită cu 6° axial la stânga sau la dreapta.

3.7.   Blocare pentru prevenirea decuplării involuntare

În poziția închis, bolțul de cuplare trebuie asigurat prin intermediul a două dispozitive mecanice de siguranță, fiecare dintre acestea trebuind să rămână eficace în cazul defectării celuilalt.

Poziția de închidere și siguranță a cuplajului trebuie să fie indicată clar în exterior printr-un dispozitiv mecanic. Trebuie să fie posibilă verificarea poziției indicatorului prin atingere, de exemplu în întuneric.

Dispozitivul mecanic trebuie să indice cuplarea ambelor dispozitive de blocare (o condiție de tip ȘI).

Oricum, este suficientă indicarea cuplării doar a unuia dintre dispozitivele de blocare dacă, în această situație, cuplarea celui de-al doilea dispozitiv de blocare reprezintă o caracteristică de proiectare intrinsecă.

3.8.   Leviere manuale

Levierele manuale trebuie să aibă o formă ergonomică, cu capătul rotunjit. Cuplajul trebuie să nu aibă muchii ascuțite sau puncte care pot agăța în apropierea levierului manual, care pot provoca vătămări în timpul operării cuplajului. Forța necesară pentru eliberarea cuplajului, măsurată în absența inelului de remorcare, trebuie să nu depășească 250 N perpendicular pe levierul manual în sensul de comandă.

3.9.   Cerințe speciale pentru cuplajele pentru bară de tractare standardizate din categoria C 50-1 până la C 50-6

3.9.1.   Mișcarea de pivotare a inelului de remorcare în jurul axei transversale trebuie să fie realizată prin intermediul formei sferice a bolțului de cuplare (și nu prin intermediul unei articulații, a se vedea figura 6).

3.9.2.   Șocurile de întindere și compresie de-a lungul axei longitudinale, datorate jocului dintre bolțul de cuplare și bara de tractare, trebuie să fie atenuate de dispozitive de suspensie și/sau amortizare (excepție C 50-1).

3.9.3.   Trebuie respectate dimensiunile din figura 8 și tabelul 3.

3.9.4.   Cuplajele trebuie să fie adecvate și testate pentru valorile caracteristice din tabelul 4.

3.9.5.   Cuplajul trebuie deschis prin intermediul unui levier manual plasat direct pe cuplaj (fără comandă la distanță).

TABELUL 3

Dimensiunile cuplajelor pentru bară de tractare standardizate (a se vedea figura 8)

TABELUL 4

Valori caracteristice pentru cuplajele pentru bară de tractare:

4.   INELE DE REMORCARE

Cerințele menționate la punctul 4.1 se aplică la inelele de remorcare din categoria D 50.

La punctele 4.2-4.5 sunt enumerate cerințele suplimentare care trebuie îndeplinite de inelele de remorcare standardizate.

4.1.   Cerințe generale pentru inelele de remorcare

Toate inelele de remorcare trebuie să îndeplinească cerințele testării menționate la anexa VI punctul 4.4.

Inelele de remorcare din categoria D 50 sunt destinate utilizării cu cuplaje pentru bară de tractare C 50. Inelele de remorcare nu trebuie să se poată roti axial (deoarece cuplajele respective se pot roti).

Dacă inelele de remorcare D 50 sunt dotate cu bucșe, acestea trebuie să respecte condițiile dimensionale din figura 12 (cu excepția categoriei D 50 C) sau din figura 13.

Bucșele nu trebuie sudate în inelele de remorcare.

Inelele de remorcare din categoria D 50 trebuie să aibă dimensiunile ilustrate în figura 9 (în absența unor dispoziții contrare la punctele 4.2, 4.3 sau 4.4). Forma tijei inelelor de remorcare din categoria D 50-X nu este specificată, dar pe o distanță de 210 mm de la centrul inelului, înălțimea „h” și lățimea „b” trebuie să se încadreze în limitele date în tabelul 6.

4.2.   Cerințe speciale pentru inele de remorcare din categoria D 50-A

Inelele de remorcare din categoria D 50-A trebuie să aibă dimensiunile ilustrate în figura 9.

4.3.   Cerințe speciale pentru inele de remorcare din categoria D 50-B

Inelele de remorcare din categoria D 50-B trebuie să aibă dimensiunile ilustrate în figura 10.

4.4.   Cerințe speciale pentru inele de remorcare din categoria D 50-C

Inelele de remorcare din categoria D 50-C trebuie să aibă dimensiunile ilustrate în figura 11.

Inelele de remorcare din categoria D 50-C trebuie să fie prevăzute cu bucșele ilustrate în figura 13.

4.5.   Valori de încărcare pentru inelele de remorcare standardizate

Inelele de remorcare standardizate și mijloacele lor de fixare trebuie să fie adecvate testate pentru valorile de încărcare din tabelul 5.

TABELUL 5

Valori caracteristice pentru inelele de remorcare standardizate

TABELUL 6

Dimensiunile pentru inelele de remorcare D 50-A și D 50-X (a se vedea figura 9)

5.   BARE DE TRACTARE

5.1.   Barele de tractare din categoria E trebuie să îndeplinească cerințele testărilor descrise în anexa VI punctul 4.5.

5.2.   Pentru a realiza conectarea la vehiculul tractor, barele de tractare pot fi prevăzute fie cu capete de cuplare, ca la punctul 2, fie cu inele de remorcare, ca la punctul 4 din prezenta anexă. Capetele de cuplare și inelele de remorcare pot fi fixate prin șuruburi, bolțuri sau sudare.

5.3.   Barele de tractare mobile trebuie să fie distanțate față de pământ. Garda la sol trebuie să fie de minim 200 mm, când barele de tractare sunt eliberate din poziția orizontală.

5.4.   Dispozitive de reglare a înălțimii barelor de tractare mobile

5.4.1.   Barele de tractare mobile trebuie să fie echipate cu dispozitive de reglare a barei de tractare la înălțimea dispozitivului de cuplare sau a sistemului de gheare de cuplare. Aceste dispozitive trebuie proiectate astfel încât bara de tractare să poată fi reglată de o persoană fără unelte sau alte mijloace ajutătoare.

5.4.2.   Dispozitivele de reglare a înălțimii trebuie să fie capabile să regleze inelele de remorcare sau cuplajele cu bilă pe o plajă de minim 300 mm în sus și în jos față de orizontală deasupra solului. Între aceste limite, bara de tractare trebuie să fie reglabilă continuu sau în pași de maxim 50 mm, măsurați la inelul de remorcare sau la cuplajul cu bilă.

5.4.3.   Dispozitivul de reglare a înălțimii trebuie să nu împiedice mobilitatea barei de tractare după cuplare.

5.4.4.   Dispozitivele de reglare a înălțimii nu trebuie să interfereze cu acțiunea unei frâne inerțiale.

5.5.   În cazul barelor de tractare combinate cu frâne inerțiale, distanța dintre centrul inelului de remorcare și extremitatea tijei libere a inelului de remorcare trebuie să nu fie mai mică de 200 mm în poziția de acționare a frânei. Cu tija inelului de remorcare complet introdus, distanța nu trebuie să fie mai mică de 150 mm.

5.6.   Barele de tractare pentru utilizarea la remorci cu punte de mijloc trebuie să prezinte cel puțin jumătate din momentul de rezistență la forțele laterale și la forțele verticale.

6.   RAME DE MONTARE

6.1.   Ramele de montare trebuie să fie adecvate pentru fixarea dispozitivelor de cuplare prevăzute pe vehiculul (vehiculele) corespunzător (corespunzătoare).

6.2.   Ramele de montare nu trebuie să fie sudate pe șasiu, caroserie sau pe altă parte a vehiculului.

6.3.   Ramele de montare trebuie să îndeplinească cerințele testărilor din anexa VI punctul 4.3.

7.   PLĂCI DE REMORCARE ȘI PENE DE GHIDARE

Cerințele de la punctele 7.1-7.9 se aplică la toate plăcile de remorcare din categoria G 50.

La punctul 7.10 se prezintă cerințele suplimentare care trebuie îndeplinite de dispozitivele de cuplare standardizate.

Penele de ghidare trebuie să îndeplinească cerințele de la punctul 7.9.

7.1.   Pivoți de remorcare adecvați

Plăcile de remorcare din categoria G 50 trebuie proiectate astfel încât să poată fi utilizate cu pivoții de remorcare din categoria H 50 și să prezinte caracteristicile specificate împreună cu aceștia.

7.2.   Operare automată

Plăcile de remorcare trebuie să fie acționate automat (anexa I punctul 2.1.17).

7.3.   Dispozitive de ghidare

Plăcile de remorcare trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de ghidare care să asigure cuplarea sigură a pivotului de remorcare. Deschiderea dispozitivului de ghidare trebuie să fie de cel puțin 350 mm.

7.4.   Mișcarea liberă minimă a plăcii de remorcare cu pivotul de remorcare cuplat (dar cu placa de remorcare neatașată la o placă de montare sau la un vehicul)

Cu pivotul de remorcare cuplat, plăcile de remorcare trebuie să permită următoarele valori minime de rotație a pivotului de remorcare în poziție de rulare:

7.4.1.   ± 90° în jurul axei verticale (nu se aplică la plăcile de remorcare cu ghidaj forțat) și simultan

7.4.2.   ± 12° în jurul axei orizontale transversal față de direcția de mers. Acest unghi nu acoperă neapărat utilizarea pe teren neamenajat.

7.4.3.   Este permisă o rotație de ± 3° în jurul axei longitudinale. Totuși, în cazul unei plăci de remorcare cu oscilație totală, acest unghi poate fi depășit, cu condiția ca dispozitivul de blocare să permită limitarea rotației la maxim ± 3°.

7.5.   Dispozitive de blocare pentru prevenirea decuplării plăcilor de remorcare

Mecanismul de blocare a cuplajului trebuie să asigure pivotul de remorcare printr-o legătură mecanică dublă; al doilea dispozitiv de blocare poate acționa asupra primului. Primul dispozitiv de blocare trebuie să acționeze automat în momentul cuplării. Dacă al doilea dispozitiv de blocare trebuie acționat manual, cuplarea sa trebuie să fie posibilă doar după ce primul dispozitiv a fost complet angrenat. Dacă al doilea dispozitiv este automat, acționarea ambelor dispozitive de blocare trebuie să fie indicată vizual.

7.6.   Dispozitive de comandă

În poziția închis, dispozitivele de comandă trebuie asigurate împotriva acționării accidentale.

7.7.   Finisarea suprafețelor

Suprafețele plăcii de cuplare și ale dispozitivului de blocare trebuie să fie satisfăcătoare din punct de vedere funcțional, atent realizate, forjate, turnate sau presate.

7.8.   Cerințe de încărcare

Toate plăcile de remorcare trebuie să îndeplinească cerințele testărilor descrise în anexa VI punctul 4.6.

7.9.   Pene de ghidare

Cuplajele din categoria G 50-X care nu sunt adecvate pentru ghidaj forțat trebuie să fie marcate corespunzător.

7.9.1.   Dimensiunile penelor de ghidare pentru ghidajul forțat al semiremorcilor trebuie să fie cele din figura 15.

7.9.2.   Penele de ghidare trebuie să permită cuplarea sigură și fără pericol. Pana de ghidare trebuie să fie montată pe un arc. Forța arcului trebuie aleasă astfel încât să fie posibilă cuplarea unei semiremorci descărcate și astfel încât, cu semiremorca încărcată complet, pana de ghidare să fie în contact ferm cu flancurile cuplajului în timpul deplasării. Decuplarea plăcii de remorcare trebuie să fie posibilă atât cu semiremorca încărcată, cât și descărcată.

7.10.   Cerințe speciale pentru plăcile de remorcare standardizate

7.10.1.   Plăcile de remorcare standardizate trebuie să aibă dimensiunile indicate în figura 14 și tabelul 7.

7.10.2.   Plăcile de remorcare standardizate trebuie să fie potrivite pentru o valoare D de 150 kN și o valoare U de 20 tone și testate pentru aceste valori.

7.10.3.   Eliberarea trebuie să fie posibilă prin intermediul unui levier manual, montat direct pe placa de remorcare.

7.10.4.   Plăcile de remorcare standardizate trebuie să fie adecvate pentru ghidajul forțat al semiremorcilor prin intermediul penelor de ghidare (a se vedea punctul 7.9)

TABELUL 7

Dimensiunile plăcilor de remorcare standardizate (mm) (a se vedea figura 14)

8.   PIVOȚI DE REMORCARE

8.1.   Pivoții de remorcare din categoria H 50 (ISO 337) trebuie să aibă dimensiunile indicate în figura 16.

8.2.   Pivoții de remorcare trebuie să poată satisface cerințele testărilor din anexa VI punctul 4.8.

9.   PLĂCI DE MONTARE

9.1.   Plăcile de montare din categoria J pentru plăci de remorcare trebuie să aibă configurația orificiului corespunzătoare cu cea din figura 1 dacă sunt destinate plăcilor de remorcare standardizate.

9.2.   Plăcile de montare pentru plăci de remorcare trebuie să fie potrivite pentru ghidajul forțat al semiremorcilor (cu pene de ghidare). Plăcile de montare pentru plăci de remorcare nestandardizate care nu sunt potrivite pentru ghidaj forțat trebuie să fie marcate corespunzător.

9.3.   Plăcile de montare trebuie să fie capabile să îndeplinească cerințele testărilor din anexa VI punctul 4.7.

10.   DISPOZITIVE PENTRU SEMNALIZARE ȘI COMANDĂ LA DISTANȚĂ

10.1.   Cerințe generale

Dispozitivele pentru semnalizare și comandă la distanță sunt permise pe dispozitivele de cuplare automată din categoriile C 50-X și G 50-X.

Dispozitivele pentru semnalizare și comandă la distanță nu trebuie să împiedice mișcările necesare pentru a atinge mobilitatea minimă a inelului de remorcare cuplat sau a semiremorcii cuplate. Ele trebuie să fie permanent conectate la vehicul.

Toate dispozitivele pentru semnalizare și comandă la distanță sunt supuse procedurilor de testare și omologare a dispozitivului de cuplare, împreună cu toate piesele și dispozitivele de comandă și transmisie.

10.2.   Semnalizarea la distanță

10.2.1.   Pentru o procedură de cuplare automată, dispozitivele de semnalizare la distanță trebuie să indice poziția de închidere și dublă blocare a cuplajului prin mijloace optice, în conformitate cu punctul 10.2.2 și/sau 10.2.3.

10.2.2.   Trecerea de la poziția deschis la poziția închis și dubla blocare a cuplajului sunt indicate de culoarea verde.

10.2.3.   Poziția deschis și/sau neasigurată este indicată de un semnal optic de culoarea roșie.

10.2.4.   În cazul în care se indică încheierea cu succes a procedurii de cuplare automată, dispozitivul de semnalizare la distanță garantează că pivotul de remorcare se află în poziția finală de blocare dublă.

10.2.5.   Apariția oricărei defectări a sistemului de semnalizare la distanță nu trebuie să indice poziția închis și blocat în timpul procedurii de cuplare, dacă nu a fost atinsă poziția finală.

10.2.6.   Decuplarea unuia dintre cele două dispozitive de blocare trebuie să ducă la stingerea semnalului optic de culoare verde și/sau aprinderea celui de culoare roșie.

10.2.7.   Trebuie să se păstreze indicatoarele mecanice aflate direct pe dispozitivul de cuplare.

Dispozitivul de semnalizare la distanță este activat automat în timpul oricărei proceduri de cuplare.

10.2.8.   Pentru a se evita distragerea atenției conducătorului în timpul conducerii normale a vehiculului, trebuie prevăzută posibilitatea de decuplare opțională a dispozitivului de semnalizare la distanță.

10.2.9.   Elementele de comandă și semnalizare ale dispozitivelor de semnalizare la distanță trebuie să fie montate în câmpul vizual al conducătorului și să fie permanent și clar identificate.

10.3.   Comanda la distanță

10.3.1.   Dacă există un dispozitiv de comandă la distanță, trebuie să existe, de asemenea, un dispozitiv de semnalizare la distanță, așa cum este descris la punctul 10.2, care trebuie, de asemenea, să indice și poziția „deschis” a cuplajului.

10.3.2.   Trebuie să existe un întrerupător specific (de exemplu, întrerupător principal, levier, supapă), care să facă posibilă deschiderea sau închiderea cuplajului prin intermediul dispozitivului de comandă la distanță. Dacă acest întrerupător principal nu este plasat în cabina de comandă, acesta nu trebuie să se afle într-o poziție ușor accesibilă persoanelor neautorizate sau trebuie să poată fi blocat. Comanda efectivă a cuplajului din interiorul cabinei trebuie să fie posibilă doar atunci când a fost prevenită orice acționare involuntară (de exemplu, prin posibilitatea de acționare doar cu două mâini).

Trebuie să fie posibilă confirmarea deschiderii complete a cuplajului prin intermediul comenzii la distanță.

10.3.3.   În cazul în care comanda la distanță presupune ca operația de cuplare să fie efectuată prin intermediul unei forțe externe, condiția prin intermediul căreia forța exterioară acționează asupra cuplajului trebuie să fie indicată corespunzător conducătorului. Acest lucru nu este necesar dacă forța exterioară acționează doar în timpul acționării comenzii la distanță.

10.3.4.   Dacă dispozitivul de acționare pentru deschiderea cuplajului prin intermediul comenzii la distanță este montat în exteriorul vehiculului, trebuie să fie posibilă supravegherea zonei dintre vehiculele cuplate, dar nu trebuie să fie necesară intrarea în această zonă pentru acționare.

10.3.5.   Orice manevră greșită sau apariția oricărei defecțiuni a sistemului nu trebuie să ducă la deschiderea accidentală a cuplajului în timpul deplasării normale. Orice defectare a sistemului trebuie indicată direct sau trebuie să fie evidentă imediat la următoarea comandă (de exemplu, printr-o disfuncție).

10.3.6.   În cazul defectării comenzii la distanță, deschiderea cuplajului trebuie să fie posibilă în cel puțin un alt mod, în caz de urgență. Dacă aceasta necesită utilizarea unei unelte, aceasta trebuie să fie inclusă în trusa de scule a vehiculului. Cerințele din anexa V punctul 3.8 nu sunt aplicabile levierelor manuale utilizate exclusiv pentru deschiderea cuplajului în caz de urgență.

10.3.7.   Elementele de comandă și semnalizare ale dispozitivelor de comandă la distanță trebuie să fie permanent și clar identificate.

ANEXA VI

TESTAREA DISPOZITIVELOR DE CUPLARE MECANICĂ

1.   CERINȚE GENERALE DE TESTARE

1.1.   Specimene de dispozitive de cuplare trebuie să fie supuse atât la testări de rezistență, cât și la testări funcționale. Oricum, serviciul tehnic poate renunța la o testare de rezistență în cazul în care concepția simplă a unei componente face posibilă verificarea teoretică. Verificările teoretice trebuie să asigure aceeași calitate a rezultatelor ca în cazul testării dinamice sau statice. În caz de incertitudine, se iau în considerare rezultatele testărilor dinamice. Serviciul tehnic responsabil decide tipurile de testări care trebuie efectuate.

1.2.   Rezistența dispozitivelor de cuplare trebuie verificată printr-o testare dinamică (testare de anduranță). În unele cazuri, este necesară efectuarea unor testări statice suplimentare (a se vedea punctul 4).

1.3.   Testarea dinamică trebuie efectuată cu o sarcină aproximativ sinusoidală (alternantă și/sau pulsatorie), cu un număr de cicluri de încărcare specific materialului. Nu trebuie să apară fisuri sau fracturi.

1.4.   În timpul testărilor statice prescrise este admisă doar o ușoară deformare permanentă. Deformarea plastică de după eliberare nu trebuie să fie mai mare de 10 % din deformarea maximă.

1.5.   Ipotezele de încărcare în testările dinamice sunt bazate pe componenta orizontală a forței în axa longitudinală a vehiculului și componenta verticală a forței. Componentele orizontale ale forței transversale față de axa longitudinală a vehiculului și momentele nu se iau în considerare, cu condiția să aibă o semnificație minoră.

Dacă, prin proiectare, dispozitivul de cuplare sau montarea acestuia pe vehicul sau montarea unor sisteme suplimentare (stabilizatoare, sisteme de cuplare scurte etc.) generează forțe și momente suplimentare, serviciul tehnic poate solicita testări suplimentare.

Componenta orizontală a forței în lungul axei longitudinale a vehiculului este reprezentată de o forță de referință determinată teoretic, valoarea D așa cum este definită în anexa I punctul 2.1.18. Componenta verticală a forței, unde este cazul, este reprezentată de sarcina verticală statică de apăsare S la punctul de cuplare și sarcina verticală ipotetică V, definită în anexa I punctul 2.1.19 sau de sarcina verticală statică de apăsare U, în cazul plăcilor de remorcare.

1.6.   Valorile caracteristice D, S, V și U, pe care sunt bazate testările, trebuie luate din cererea depusă de producător în vederea obținerii omologării CEE de tip.

2.   PROCEDURI DE TESTARE

2.1.   Pentru testările dinamice și statice, specimenul trebuie plasat într-un dispozitiv special, cu mijloace adecvate de aplicare a forței, astfel încât să nu fie supus unor forțe și momente suplimentare, altele decât cele specificate în procedura de testare. În cazul testărilor alternative, direcția de aplicare a forței nu trebuie să se abată cu mai mult de + 1o față de direcția specificată. În cazul testărilor statice sau pulsatorii, unghiul trebuie ales pentru forța maximă. În mod normal, pentru aceasta este nevoie de o articulație în punctul de aplicare a forței (adică în punctul de cuplare) și o a altă articulație la o distanță adecvată.

2.2.   Frecvența de testare nu trebuie să depășească 35 Hz. Frecvența selectată trebuie să fie distinctă față de frecvențele de rezonanță ale ansamblului de testare, inclusiv dispozitivul testat. În testarea asincronă, frecvențele celor două componente ale forței trebuie să difere cu circa 1 % până la maxim 3 %. Pentru dispozitivele de cuplare realizate din oțel, numărul de cicluri de încărcare este de 2 × 106. Pentru dispozitivele de cuplare realizate din alte materiale decât oțelul, poate fi necesar un număr mai mare de cicluri. Trebuie efectuată testarea de fisurare prin intermediul metodei lichidelor penetrante sau o altă metodă echivalentă.

2.3.   În cazul (componentelor) forțelor de testare alternante, forța principală este 0. În cazul testărilor pulsatorii, forța de testare este egală cu forța maximă; forța minimă trebuie să fie maxim 5 % din forța maximă, dacă nu există alte specificații de testare.

2.4.   În cazul testărilor statice, altele decât testările speciale cerute la punctul 4.2.3, forța de testare trebuie aplicată rapid și fără șocuri și menținută pentru cel puțin 60 de secunde.

2.5.   În mod normal, dispozitivele de cuplare testate trebuie montate cât de rigid posibil pe un dispozitiv de testare, în poziția normală de utilizare pe vehicul. Dispozitivele de fixare trebuie să fie acelea specificate de producător și trebuie să fie cele destinate pentru montarea pe vehicul și/sau să aibă caracteristici mecanice identice.

2.6.   De preferință, cuplajele trebuie să fie testate în condiții normale, așa cum sunt prevăzute pentru utilizare pe șosea. La aprecierea producătorului și în acord cu serviciul tehnic, componentele flexibile pot fi neutralizate, dacă este necesar pentru procedura de testare și dacă nu sunt influențe negative asupra rezultatului testării.

Componentele flexibile care se constată că se supraîncălzesc datorită procedurii de testare accelerată pot fi înlocuite în timpul testării. Sarcinile de testare pot fi aplicate prin intermediul unor dispozitive speciale fără joc.

3.   SIMBOLURI ȘI DEFINIȚII ÎN ANEXA VI

Indici:

O= forță maximă

U= forță minimă

W= alternant

H= orizontal

S= vertical

4.   CERINȚE SPECIFICE DE TESTARE

4.1.   Bile de cuplare și brațe de remorcare

4.1.1.   Dispozitivele de cuplare mecanică ale bilelor de cuplare pot fi:

4.1.2.   Testarea de bază este un test de anduranță cu o forță de testare alternantă. Specimenul testat se compune din bila de cuplare, gâtul bilei și elementele de suport necesare pentru montarea pe vehicul. Bila de cuplare și brațele de remorcare trebuie să fie montate rigid pe un dispozitiv de testare capabil să producă forțe alternante în poziția normală destinată utilizării ulterioare.

4.1.3.   Pozițiile punctelor de fixare pentru atașarea bilei de cuplare și a brațelor de remorcare sunt specificate de către producătorul vehiculului (anexa VII punctul 1.2).

4.1.4.   Dispozitivele supuse testării sunt prevăzute cu toate detaliile de proiectare care pot avea influență asupra criteriilor de testare a rezistenței (de exemplu, placa cu priză electrică, orice marcaj etc.). Periferia testării se termină la punctele de ancorare sau la punctele de fixare. Poziția geometrică a bilei de cuplare și a punctelor de fixare a dispozitivului de fixare în raport cu linia de referință este furnizată de către producător și apare în rapoartele de testare. Toate pozițiile relative ale punctelor de ancorare în raport cu linia de referință, pentru care producătorul vehiculului tractor furnizează toate informațiile necesare producătorului dispozitivului de tractare, sunt reproduse pe bancul de testare.

4.1.5.   Ansamblul montat pe bancul de testare este supus unei testări pe o mașină de testare la tracțiune alternativă (de exemplu, un generator de impulsuri de rezonanță).

Sarcina de testare este o forță alternantă și trebuie aplicată bilei de cuplare la un unghi de 15° ± 1°, conform figurii 17 și/sau figurii 18.

Dacă centrul bilei se află deasupra liniei paralele cu linia de referință indicată în figura 19, care conține cel mai înalt dintre cele mai apropiate puncte de fixare, testarea trebuie efectuată sub un unghi α = – 15° ± 1° (a se vedea figura 17). Dacă centrul bilei se află sub linia paralelă cu linia de referință indicată în figura 19, care conține cel mai înalt dintre cele mai apropiate puncte de fixare, testarea trebuie efectuată sub un unghi α = 15° ± 1° (a se vedea figura 18).

Acest unghi este ales pentru a ține cont de sarcina verticală dinamică și statică. Această metodă de testare se aplică doar unei sarcini statice admisibile nu mai mare decât

Dacă este necesară o sarcină statică mai mare decât 120 × D, unghiul de testare trebuie să fie stabilit la 20°. Testarea dinamică trebuie să fie efectuată cu următoarea forță de testare:

Fhs res = ±0,6 D

Procedura de testare se aplică diferitelor tipuri de dispozitive de cuplare (a se vedea punctul 4.1.1), după cum urmează:

4.1.6.1.   bile de cuplare monobloc, care includ dispozitivele cu bile detașabile care nu sunt interschimbabile (figura 20).

Testarea de rezistență pentru dispozitivele din figura 20 sunt efectuate conform cerințelor de la punctul 4.1.5;

4.1.6.2.   bile de cuplare care cuprind piese ce pot fi demontate.

Sunt definite următoarele categorii:

Testarea de rezistență pentru dispozitivele din figurile 21 până la 23 trebuie efectuate conform cerințelor de la punctul 4.1.5. Dimensiunile e și f, cu o toleranțădin fabricație de ± 5 mm, sunt prezentate în raportul de testare.

Testarea brațului de remorcare (a se vedea figura 24) se efectuează cu o bilă montată (pe suport). Se ține cont doar de rezultatele referitoare la brațul de remorcare între punctele de fixare și suprafața de montare a suportului bilei.

Dimensiunile e și f sunt specificate de către producătorul dispozitivului de cuplare.

Dispozitive de cuplare cu dimensiuni e și f variabile, pentru bile de cuplare demontabile și interschimbabile.

4.1.6.3.1.   Testările de rezistență pentru astfel de brațe de remorcare (prezentate în figura 25) trebuie să fie efectuate conform punctului 4.1.5.

4.1.6.3.2.   Dacă poate fi definită configurația cea mai defavorabilă printr-o înțelegere între producător și serviciul tehnic, testarea acestei configurații este considerată suficientă. Altfel, sunt testate mai multe poziții ale bilei într-un program de testare simplificat, conform punctului 4.1.6.3.3.

4.1.6.3.3.   Într-un program de testare simplificat, valoarea f este situată între o valoare definită fmin și o valoare fmax care nu depășește 100 mm. Bila se află la o distanță de 130 mm față de suport. Pentru a acoperi toate pozițiile posibile ale bilei, în zona limitată de distanța orizontală de la suprafața de montare și domeniul vertical al f (fmin până la fmax), trebuie să fie testate două dispozitive:

Dacă domeniul pozițiilor posibile ale bilei este divizat de linia paralelă cu linia de referință (figura 25c), unghiurile de testare sunt:

(a)	unghi de testare pentru fmax sub linia paralelă cu linia de referință: + α

(b)	unghi de testare pentru fmin deasupra liniei paralele cu linia de referință: – α

(c)	unghiuri de testare pentru fmin sub linia paralelă cu linia de referință și fmax deasupra liniei paralelă cu linia de referință: + α și – α

4.2.   CAPETE DE CUPLARE

4.2.1.   Testarea de bază este o testare de anduranță cu forță de testare alternantă și o testare statică (testare de ridicare) pentru fiecare specimen de testare.

4.2.2.   Testarea dinamică trebuie să fie efectuată cu o bilă de cuplare din categoria A, cu rezistență corespunzătoare. Pe dispozitivul de testare, cuplajul cu bilă și bila de cuplare trebuie amplasate conform indicațiilor producătorului și într-un mod corespunzător atașării lor pe vehicul. Nu trebuie să existe posibilitatea ca asupra specimenului să acționeze forțe suplimentare în afara forței de testare. Forța de testare trebuie aplicată de-a lungul unei linii care trece prin centrul bilei și este înclinată în jos către spate la 15° (a se vedea figura 26). Un test de anduranță trebuie efectuat asupra specimenului, cu următoarea forță de testare:

F hs res w = 0,6 D

4.2.3.   Trebuie efectuat un test de ridicare statică. Bila de cuplare utilizată pentru testare trebuie să aibă un diametru de:

cu scopul de a simula o bilă de cuplare uzată. Forța de ridicare FA trebuie crescută rapid și fără șocuri până la o valoare de

și să fie menținută timp de 10 secunde (a se vedea figura 27). Capul de cuplare nu trebuie să se separe de bilă sau să prezinte orice distorsiune permanent care ar putea avea un efect negativ asupra capacității sale de funcționare.

4.3.   Cuplaje pentru bară de tractare și arbori de remorcare

4.3.1.   Trebuie efectuat un test de anduranță asupra unui specimen de testare. Dispozitivul de cuplare trebuie echipat cu toate dispozitivele de fixare necesare atașării sale la vehicul. Orice dispozitiv intermediar montat între dispozitivele de cuplare și șasiul vehiculului (adică arborii de remorcare) trebuie să fie testat cu aceleași forțe ca și cuplajul. Când se testează arborii de remorcare destinați cuplajelor pentru bară de tractare standardizate, sarcina verticală se aplică la o distanță longitudinală față de planul vertical al punctelor de fixare, egală cu poziția cuplajului standard corespunzător.

4.3.2.   Cuplaje pentru bare de tractare mobile (S = 0)

Testările dinamice trebuie să fie executate cu forța alternantă orizontală Fhw = 0,6 D, care acționează pe o linie paralelă cu pământul și în planul median longitudinal al vehiculului tractor, trecând prin centrul bolțului de cuplare.

4.3.3.   Cuplaje pentru bară de tractare utilizate la remorcile cu punte de mijloc (S > 0)

4.3.3.1.   Remorci cu punte de mijloc cu masa mai mică sau egală cu 3,5 tone

Barele de tractare destinate utilizării la remorcile cu punte de mijloc cu masa mai mare de 3,5 tone trebuie testate în același mod ca și bilele de cuplare și brațele de remorcare descrise la punctul 4.1 din prezenta anexă.

4.3.3.2.   Remorci cu punte de mijloc cu masa mai mare de 3,5 tone

Sarcinile de testare se aplică specimenului pe direcțiile orizontală și verticală, în cadrul unui test de anduranță asincron. Linia orizontală de acționare trebuie să fie paralelă cu solul în planul median longitudinal al vehiculului tractor și să treacă prin centrul bolțului de cuplare. Linia verticală de acționare trebuie să fie perpendiculară pe sol în planul median longitudinal al vehiculului tractor și să treacă prin centrul bolțului de cuplare (a se vedea figura 28).

Dispozitivele de fixare a cuplajelor pentru bara de tractare și a inelului de remorcare pe dispozitivul de testare sunt cele destinate fixării acestora pe vehicul, în conformitate cu instrucțiunile de montare date de producător.

În punctul de cuplare se aplică următoarele sarcini de testare

Forța de testare este suma geometrică a componentelor verticală și orizontală. Aceasta poate fi obținută prin configurația din figura 28. Componentele verticală și orizontală au formă sinusoidală și trebuie să fie aplicate asincron, diferența între frecvențele lor fiind între 1 % și 3 %, astfel încât să fie create forțele de testare în toate direcțiile.

4.3.4.   Testare statică asupra dispozitivului de blocare al bolțului de cuplare

La cuplajele pentru bară de tractare este necesară și testarea sistemului de închidere și a oricăror dispozitive de blocare, prin intermediul unei forțe statice de 0,25 D acționând în direcția de deschidere. Testarea nu trebuie să ducă la deschiderea sistemului de închidere a cuplajului și nu trebuie să producă defecțiuni. O forță de testare de 0,1 D este suficientă în cazul bolțurilor de cuplare cilindrice.

4.4.   Inele de remorcare

4.4.1.   Inelele de remorcare trebuie să fie supuse acelorași testări dinamice ca și cuplajele pentru bară de tractare. Inelele de remorcare utilizate doar pentru remorci cu bare de tractare mobile ce permit mișcarea liberă în plan vertical trebuie să fie supuse unei sarcini alternante, așa cum este descris la punctul 4.3.2. Inelele de remorcare destinate utilizării la remorcile cu punte de mijloc trebuie să fie testate în același mod ca bilele de cuplare (punctul 4.2) pentru remorci cu masa C mai mică sau egală cu 3,5 tone și în același mod ca și cuplajele pentru bară de tractare (punctul 4.3.3.2) pentru remorcile cu punte de mijloc cu o masă C mai mare de 3,5 tone.

4.4.2.   Testarea inelelor de remorcare trebuie efectuată în așa fel încât sarcina alternantă să acționeze și asupra pieselor utilizate pentru fixarea inelului de remorcare la bara de tractare. Toate componentele flexibile intermediare trebuie blocate.

4.5.   Bare de tractare

4.5.1.   Barele de tractare se testează în același mod ca și inelele de remorcare (a se vedea punctul 4.4). Serviciul tehnic poate renunța la un test de anduranță în cazul în care concepția simplă a unei componente face posibilă verificarea teoretică a rezistenței. Sarcinile de proiectare pentru verificarea teoretică a barelor de tractare pentru remorcile cu punte de mijloc cu o masă C mai mică sau egală cu 3,5 tone trebuie luate din ISO 7641/1 (1983). Sarcinile de proiectare pentru verificarea teoretică a barelor de tractare pentru remorcile cu punte de mijloc cu o masă C de peste 3,5 tone se calculează astfel:

unde amplitudinea forței V este dată în anexa I punctul 2.1.19.

Tensiunile admisibile bazate pe sarcina de proiectare pentru remorci cu masă totală C mai mare de 3,5 tone sunt conforme cu punctul 5.3 din ISO 7641/1. Pentru bare de tractare curbe (de exemplu, gât de lebădă) și pentru barele de tractare ale remorcilor complete se ia în considerație componenta orizontală a forței, respectiv: Fhp = 1,0 × D.

4.5.2.   Pentru bare de tractare ale remorcilor complete cu deplasare liberă în plan vertical, suplimentar testării de anduranță și verificărilor teoretice de rezistență trebuie verificată și rezistența la flambare, fie printr-un calcul teoretic în ipoteza unei sarcini de 3,0 D, fie printr-o testare de flambare în ipoteza unei sarcini de 3,0 × D. Tensiunile admisibile luate în calcul sunt conforme cu punctul 5.3 din ISO 7641/1.

4.5.3.   În cazul punților nemotoare, trebuie verificată rezistența la încovoiere prin calcul teoretic sau printr-o testare de încovoiere. O forță laterală statică orizontală trebuie aplicată în centrul punctului de cuplare. Magnitudinea acestei forțe trebuie aleasă astfel încât să fie exercitat un moment de 0,6 × Av × g (kNm) asupra centrului punții din față. Tensiunile admisibile sunt conforme cu punctul 5.3 din ISO 7641/1.

4.6.   Plăci de remorcare

4.6.1.   Testările de rezistență de bază sunt o testare statică și o testare dinamică (testare de ridicare). Plăcile de remorcare destinate ghidajului forțat al semiremorcilor trebuie să fie supuse și unei testări statice suplimentare (testare de încovoiere). Pentru aceste testări, plăcile de remorcare trebuie să fie echipate cu toate dispozitivele de fixare necesare atașării la vehicul. Metoda de montare trebuie să fie identică cu cea reală de pe vehicul.

4.6.2.   Testări statice

4.6.2.1.   Rezistența plăcilor de remorcare destinate ghidajului forțat al semiremorcilor (anexa V punctul 7.9) trebuie testată au ajutorul unei testări la încovoiere statică, în zona de lucru a dispozitivului de direcție, cu aplicarea simultană a sarcinii pe placa de remorcare. Sarcina maxim admisibilă pe placă U trebuie să fie aplicată vertical pe placa de remorcare în poziția sa normală de operare, prin intermediul unei plăci rigide de mărime suficientă pentru a acoperi complet cuplajul.

Rezultanta sarcinii aplicate trebuie să treacă prin centrul articulației orizontale a plăcii de remorcare.

Simultan, pe flancurile ghidajului pivotului de remorcare trebuie să se aplice o forță laterală orizontală ce reprezintă forța necesară ghidajului forțat al semiremorcii. Valoarea acestei forțe și direcția în care ea acționează trebuie alese astfel încât în centrul pivotului de remorcare să se exercite un moment de 0,75 m × D. Acest moment trebuie aplicat prin intermediul unei forțe ce acționează un braț de levier de lungime de 0,5 m. Este admisă o distorsiune permanentă (plastică) de 0,5 % a tuturor dimensiunilor nominale. Trebuie să nu apară fisuri.

4.6.2.2.   Trebuie efectuată o testare statică de ridicare asupra tuturor plăcilor de remorcare. Până la aplicarea unei forțe de ridicare FA = g · U, nu trebuie să apară încovoieri permanente majore ale plăcii de remorcare mai mari de 0,2 % din lățimea sa.

În cazul plăcilor de remorcare standardizate din categoria G 50 și al cuplajelor comparabile, pentru același diametru al pivotului de remorcare nu trebuie să survină dislocarea bolțului din cuplaj la o forță de ridicare de

F A = g · 2,5 · U

Forța se aplică prin intermediul unui levier care apasă pe placa de cuplare la un capăt și este liber la celălalt la o distanță de 1,0 până la 1,5 m de centrul pivotului de remorcare (a se vedea figura 29).

Brațul levierului trebuie să fie la 90° față de direcția de intrare a pivotului de remorcare în cuplaj. Dacă este evident cazul cel mai defavorabil, atunci se încearcă acest caz. Dacă cel mai defavorabil caz nu este ușor de pus în evidență, serviciul tehnic decide pe ce parte se face testarea. Nu este necesară o testare secundară.

4.6.3.   Testare dinamică

Placa de remorcare trebuie supusă unor tensiuni alternante pe un dispozitiv de testare (testare dinamică asincronă), cu forțe pulsatorii alternante orizontale și verticale acționând simultan.

4.6.3.1.   În cazul plăcilor de remorcare ce nu sunt destinate ghidajului forțat al semiremorcii, trebuie utilizate următoarele forțe:

Cele două forțe trebuie aplicate în planul median longitudinal al vehiculului cu FsO,U trecând prin centrul articulației cuplajului.

Forța verticală FsO,U variază între următoarele limite:

+ 1,2 · U și + 0,4 · U

iar forța orizontală între

+ 0,6 · D și – 0,6 · D.

4.6.3.2.   În cazul plăcilor de remorcare destinate ghidajului forțat al semiremorcilor, trebuie utilizate următoarele forțe:

Direcțiile de acțiune a forțelor sunt prezentate la punctul 4.6.3.1.

4.6.3.3.   Pentru testarea dinamică a plăcilor de remorcare, între placa de cuplare și placa remorcii trebuie să se aplice un material special antifricțiune, astfel încât să se asigure coeficientul maxim de frecare μ = 0,15.

4.7.   Plăci de montare pentru plăcile de remorcare

Testarea dinamică pentru plăcile de remorcare descrisă la punctul 4.6.3 și testările statice descrise la punctul 4.6.2 trebuie aplicate corespunzător plăcilor de montare. Pentru plăcile de montare, este suficient ca testarea de ridicare să se efectueze de o singură parte. Testarea trebuie bazată pe înălțimea maximă de instalare a cuplajului, lățimea maximă și lungimea minimă de proiectare a plăcii de montare. Această testare nu este necesară dacă placa de montare este mai îngustă și/sau mai lungă, iar înălțimea totală mai mică, dar altfel placa este identică cu un model deja testat.

4.8.   Pivoți de remorcare ai semiremorcilor

4.8.1.   Trebuie efectuată o testare dinamică cu tensiuni alternante. Testarea pivotului de remorcare nu trebuie combinată cu testarea plăcii de remorcare. Testarea trebuie efectuată astfel încât sarcina să fie aplicată dispozitivelor de fixare necesare pentru atașarea pivotului de remorcare la semiremorcă.

4.8.2.   Trebuie efectuată o testare dinamică cu o sarcină orizontală Fhw = ± 0,6 · D aplicată asupra pivotului de remorcare în poziția de lucru.

Linia de acțiune a forței trebuie să treacă prin centrul celui mai mic diametru al părții cilindrice a pivotului de remorcare cu diametrul de 50,8 mm pentru categoria H 50 (anexa V figura 16).

ANEXA VII

CERINȚE PENTRU OMOLOGAREA TIPULUI DE VEHICUL PRIVIND MONTAREA OPTIMĂ A DISPOZITIVELOR DE CUPLARE MECANICĂ LA ACEST VEHICUL

1.   CERINȚE GENERALE

1.1.   Producătorul vehiculului stabilește tipurile și categoriile de dispozitive de cuplare ce pot fi montate pe la vehicul, indicând valoarea D, V (1), S sau U (dacă este cazul), care sunt bazate pe construcția tipului de vehicul în combinație cu tipul (tipurile) de cuplaje care se intenționează a fi utilizat(e). Caracteristica D, V, S sau U a dispozitivelor de cuplare omologate în temeiul prezentei directive sunt egale sau mai mari decât cele indicate pentru combinația respectivă.

1.2.   Dispozitivul de cuplare se atașează la tipul de vehicul conform instrucțiunilor de instalare, furnizate de producătorul vehiculului în acord cu producătorul cuplajului și cu serviciul tehnic. Producătorul vehiculului definește punctele corespunzătoare de atașare a dispozitivului de cuplare la vehicul și, dacă este necesar, suporții de montare, plăcile de montare etc.

1.3.   Pentru cuplarea remorcilor cu masă maximă mai mare de 3,5 tone trebuie utilizate doar dispozitive de cuplare automată ce permit o procedură de cuplare automată pe autovehicule.

1.4.   În cazul montării pe remorci a unor dispozitive de cuplare din categoriile B, D, E și H, pentru calculul valorii D trebuie luată în considerare o masă maximă T de 32 tone pentru vehiculul tractor. Dacă valoarea D nu este suficientă pentru T = 32 tone, în certificatul de omologare CEE de tip pentru remorcă trebuie precizată restricția corespunzătoare pentru masa T vehiculului tractor sau masa combinației de vehicule.

2.   CERINȚE SPECIALE

2.1.   Atașarea bilelor de cuplare și a brațelor de remorcare

2.1.1.   Bilele de cuplare și brațele de remorcare trebuie atașate la un vehicul de categoria M1, categoria M2 cu masa mai mică de 3,5 tone și categoria N1, într-un mod care să respecte spațiul de degajare și dimensiunile în înălțime indicate în figura 30. Această cerință nu se aplică vehiculelor de teren, așa cum sunt definite în anexa II la Directiva 92/53/CEE.

Orice detalii omise trebuie să fie selectate corespunzător.

Dimensiunile și unghiurile trebuie să fie verificate cu instrumente adecvate.

2.1.2.   Pentru bilele de cuplare și brațele de remorcare, producătorul trebuie să furnizeze instrucțiuni de montare și să indice dacă este necesară consolidarea zonei de fixare.

2.1.3.   De asemenea, cuplarea și decuplarea cuplajelor cu bilă trebuie să fie posibile când axa longitudinală a cuplajului cu bilă formează împreună cu linia centrală a bilei de cuplare și a montajului:

2.1.4.   Bila de cuplare montată nu trebuie să mascheze amplasarea sau vizibilitatea plăcuței de înmatriculare posterioare; în caz contrar, trebuie să se folosească o bilă de cuplare care poate fi demontată fără unelte speciale.

2.2.   Montarea capetelor de cuplare

2.2.1.   Capetele de cuplare din categoria B sunt admise pentru remorcile cu masă maximă mai mică sau egală cu 3,5 tone. Cu remorca în poziție orizontală și încărcată cu sarcină maximă admisă pe punte, capetele de cuplare trebuie montate astfel încât punctul de cuplare al remorcii să fie cu 430 ± 35 mm deasupra planului orizontal pe care află roțile remorcii (a se vedea figura 31).

În cazul rulotelor și remorcilor de mărfuri, poziția orizontală se referă la situația când podeaua sau suprafața de încărcare este orizontală. În cazul remorcilor fără o astfel de suprafață de referință (de exemplu remorcile pentru bărci sau altele similare), producătorul remorcii trebuie să indice o linie de referință corespunzătoare pentru definirea poziției orizontale. Cerința de înălțime se aplică numai remorcilor destinate atașării la vehiculele menționate la punctul 2.1.1.

2.2.2.   Trebuie să fie posibilă operarea în siguranță a capetelor de cuplare în spațiul liber al bilei de cuplare, indicat în figura 30.

2.3.   Montarea cuplajelor pentru bară de tractare și a blocurilor de montare

2.3.1.   Dimensiuni de montare pentru cuplaje pentru bară de tractare standardizate

Dacă se intenționează fixarea pe tipul de vehicul a unor tipuri de cuplaje pentru bară de tractare standardizate, trebuie respectate dimensiunile de montare indicate în figura 32 și tabelul 8.

2.3.2.   Necesitatea unor cuplaje cu comandă la distanță

Dacă una sau mai multe dintre următoarele reguli referitoare la operarea sigură și ușoară (punctul 2.3.3), accesibilitate (punctul 2.3.4) sau spațiu de degajare pentru levierul manual (punctul 2.3.5) nu pot fi îndeplinite, trebuie utilizat un cuplaj cu dispozitiv de comandă la distanță, așa cum este descris la anexa V punctul 10.3.

2.3.3.   Operarea sigură și ușoară a cuplajului

Cuplajele pentru bară de tractare trebuie montate pe tipul de vehicul astfel încât acționarea lor să fie sigură și ușoară.

Suplimentar funcțiunilor de deschidere (și închidere, dacă este cazul), aceasta include verificarea poziției indicatorului pentru poziția închis și asigurat a bolțului de cuplare (control vizual și tactil).

În zona unde trebuie să stea persoana care acționează cuplajul, nu trebuie să existe puncte de eventual pericol, precum muchii ascuțite, colțuri etc.; dacă nu pot fi evitate în faza de proiectare, ele trebuie să fie protejate, în scopul evitării oricăror accidente.

Modul de ieșire din această zonă nu trebuie să fie împiedicat sau barat pe nici o parte de obiecte atașate.

Nici un dispozitiv de protecție nu trebuie să jeneze poziția corespunzătoare a corpului persoanei care acționează cuplarea.

2.3.4.   Accesibilitate

Distanța dintre centrul bolțului de cuplare și marginea posterioară a șasiului vehiculului nu trebuie să depășească 420 mm.

Totuși, distanța de 420 mm poate fi depășită dacă se poate demonstra necesitatea tehnică:

dacă nu este afectată acționarea cuplajului în siguranță și cu ușurință.

2.3.5.   Spațiu de degajare pentru levierul manual

În scopul acționării în siguranță a cuplajelor pentru bară de tractare, trebuie să existe un spațiu liber adecvat în jurul levierului manual.

Spațiul de degajare ilustrat în figura 33 se consideră ca fiind suficient. Dacă diferite tipuri de cuplaje sunt destinate montării pe vehicul, spațiul de degajare trebuie să fie astfel încât aceste condiții să fie îndeplinite și pentru cea mai mare dimensiune a cuplajului din categoria corespunzătoare indicat în anexa V punctul 3.

Dimensiunile sunt aplicabile și la cuplajele pentru bară de tractare la care levierele sunt orientate în jos sau în altă poziție.

De asemenea, spațiul de degajare trebuie menținut în cadrul unghiului minim specificat pentru cuplare și decuplare, indicat în anexa V punctul 3.6.

2.3.6.   Spațiu de degajare pentru deplasarea liberă a cuplajului pentru bară de tractare

Cuplajul pentru bară de tractare atașat la vehicul trebuie să aibă un spațiu de degajare minim de 10 mm din orice altă parte a vehiculului, având în vedere toate pozițiile geometrice posibile, conform anexei V.

Dacă se intenționează montarea pe vehicul a mai multor tipuri diferite de cuplaje, spațiul de degajare trebuie să fie astfel încât să fie îndeplinite condițiile și pentru cel mai mare cuplaj posibil din categoria corespunzătoare, definită în anexa V punctul 3.

2.3.7.   Admisibilitatea cuplajelor pentru bară de tractare cu articulație specială pentru rotație verticală (a se vedea figura 6)

Cuplajele dotate cu bolț de cuplare cilindric și care asigură rotația verticală a inelului de remorcare cuplat prin intermediul unei articulații speciale sunt admise doar în cazurile când se poate demonstra necesitatea tehnică. De exemplu, acesta poate fi cazul camioanelor care basculează în spate, când capul de cuplare trebuie să fie mobil sau cuplajelor pentru transportoare grele, când, din motive de rezistență, este necesară utilizarea unui bolț de cuplare cilindric.

TABELUL 8

Dimensiuni de montare pentru cuplaje standard pentru bară de tractare

2.4.   Montarea pe remorci a inelelor de remorcare și a barelor de tractare

2.4.1.   Barele de tractare pentru remorci cu punte de mijloc trebuie să fie dotate cu un dispozitiv de susținere reglabil în înălțime dacă sarcina de apăsare verticală la inelul de remorcare al tipului de remorcă depășește 50 kg când remorca este încărcată uniform cu masa sa maxim admisibilă din punct de vedere tehnic.

2.4.2.   În cazul atașării inelelor de remorcare și a barelor de tractare la remorcile cu punte de mijloc cu o masă maximă C mai mare de 3,5 tone și cu mai mult de o punte, acestea trebuie echipate cu un dispozitiv de distribuire a încărcării la punți.

2.5.   Montarea pe vehicule a plăcilor de remorcare, a plăcilor de montare și a pivoților de remorcare

2.5.1.   Plăcile de remorcare din categoria G 50 nu trebuie montate direct pe șasiul vehiculului, decât cu acceptul producătorului vehiculului. Ele trebuie fixate pe șasiu prin intermediul unei plăci de montare, conform instrucțiunilor de instalare puse la dispoziție de producătorul vehiculului.

2.5.2.   Semiremorcile trebuie să fie echipate cu un suport sau orice alt echipament ce permite decuplarea și parcarea semiremorcii. Dacă semiremorcile sunt echipate astfel încât conectarea dispozitivelor de cuplare, sistemelor electrice și sistemelor de frânare poate fi efectuată automat, remorca trebuie să fie dotată cu un suport care se retrage automat de pe sol după cuplarea semiremorcii.

2.5.3.   Fixarea pivotului de remorcare pe placa de montare de pe semiremorcă trebuie să fie efectuată conform instrucțiunilor producătorului vehiculului sau al plăcii de remorcare.

2.5.4.   Dacă o semiremorcă este echipată cu pană de ghidare, aceasta trebuie să îndeplinească cerințele din anexa V punctele 7.9.1 și 7.9.2.

(1)  Valoarea V este indicată doar pentru vehicule cu o masă de încărcare maxim admisibilă din punct de vedere tehnic mai mare de 3,5 tone.

ANEXA VIII

ANEXA IX

MODEL

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CEE DE TIP