|
02/Volumul 05 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
173 |
31993R0752
|
L 077/24 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CEE) NR. 752/93 AL COMISIEI
din 30 martie 1993
privind dispozițiile de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3911/92 al Consiliului privind exportul bunurilor culturale
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,
având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 3911/92 din 9 decembrie 1992 privind exportul bunurilor culturale (1), în special articolul 7,
după consultarea Comitetului consultativ pentru bunuri culturale,
întrucât ar trebui adoptate dispozițiile de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3911/92 care prevede inter alia instituirea unui sistem de autorizare a exportului ce se aplică anumitor categorii de bunuri culturale definite în anexa la prezentul regulament;
întrucât, pentru a asigura uniformitatea formularului pe baza căruia se întocmește autorizația de export prevăzută de respectivul regulament, este necesar să se stabilească condițiile de întocmire, de eliberare și de folosire pe care acesta trebuie să le îndeplinească; întrucât, în acest scop, ar trebui să se stabilească modelul căruia trebuie să îi corespundă respectiva autorizație;
întrucât autorizația de export trebuie să se întocmească într-una din limbile oficiale ale Comunității,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
SECȚIUNEA I
Formular
Articolul 1
(1) Formularul pe baza căruia se întocmește autorizația de export a bunurilor culturale este conform cu modelul menționat în anexă.
Această autorizație de export se eliberează și se folosește în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 3911/92, denumit în continuare „regulament de bază” și ale prezentului regulament.
(2) Utilizarea sa nu afectează deloc obligațiile privind formalitățile de export, nici pe cele privind documentele referitoare la export.
Articolul 2
Formularul autorizației de export este oferit, la cerere, de către autoritatea competentă menționată la articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază.
Articolul 3
(1) Hârtia care trebuie folosită pentru formular este de culoare albă, fără celuloză mecanică, dimensionată pentru scris și cântărește cel puțin 55 grame pe metru pătrat.
(2) Formatul formularului este de 210 milimetri pe 297 milimetri.
(3) Formularele sunt tipărite și completate în una din limbile oficiale ale Comunității desemnate de către autoritățile competente ale statului membru emitent. Autoritățile statului membru în care este prezentat formularul pot cere traducerea acestuia în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în cauză. În acest caz, eventualele cheltuieli de traducere sunt suportate de titularul autorizației.
(4) Statelor membre le revin următoarele obligații:
|
— |
de a tipări sau de a dispune tipărirea formularului, care trebuie să conțină o mențiune care să indice numele și adresa imprimeriei sau un simbol care să permită identificarea sa, |
|
— |
de a lua toate măsurile necesare în vederea evitării falsificării formularului. Mijloacele de identificare aplicate în acest scop de către statele membre se transmit serviciilor Comisiei, pentru a fi comunicate autorităților competente ale altor state membre. |
(5) Formularul se completează de preferință printr-un procedeu mecanic sau electronic, dar se poate totuși completa citeț, de mână; în ultimul caz, trebuie să fie completat cu cerneală și cu litere de tipar. Indiferent de procedeul de completare folosit, nu apar nici ștersături, nici adăugiri, nici alte modificări.
SECȚIUNEA II
Utilizarea formularului
Articolul 4
(1) Fără a aduce atingere alineatului (3), pentru fiecare transport de bunuri culturale se eliberează o autorizație de export distinctă.
(2) În sensul alineatului (1), transportul poate conține fie un bun cultural izolat, fie mai multe bunuri culturale.
(3) Atunci când un transport este format din mai multe bunuri culturale, autoritățile competente stabilesc dacă este necesară eliberarea uneia sau mai multor autorizații de export pentru transportul respectiv.
Articolul 5
Formularul cuprinde trei exemplare:
|
— |
un exemplar ce constituie cererea și care poartă numărul 1, |
|
— |
un exemplar destinat titularului și care poartă numărul 2, |
|
— |
un exemplar care trebuie înapoiat autorității emitente și care poartă numărul 3. |
Articolul 6
(1) Solicitantul completează casetele 1, 3-19.A, 21 și, după caz, 23 ale cererii și ale tuturor celorlalte exemplare. Statele membre pot totuși dispune să se completeze numai cererea.
(2) La cerere trebuie să se anexeze:
|
— |
o documentație care să ofere toate informațiile utile privind bunul cultural și situația juridică a acestuia la momentul cererii și, după caz,cu ajutorul documentelor justificative (facturi, expertize etc.), |
|
— |
o fotografie, sau după caz, spre satisfacția autorităților competente, mai multe fotografii, legalizate, alb-negru sau color, ale bunului cultural considerat (format minim: 8 centimetri pe 12 centimetri). Această cerință se poate înlocui, după caz și, spre satisfacția autorităților competente, cu o listă detaliată a bunurilor culturale. |
(3) Autoritățile competente pot cere prezentarea efectivă a bunului cultural care urmează să fie exportat, în vederea eliberării autorizației de export.
(4) Cheltuielile aferente aplicării alineatelor (2) și (3) revin celui care solicită autorizația de export.
(5) Formularul corect completat se prezintă, în vederea acordării autorizației de export, autorității competente desemnate în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Atunci când o autoritate autorizează exportul, aceasta păstrează exemplarul nr. 1 al formularului și înapoiază celelalte exemplare solicitantului, care devine titularul autorizației, sau reprezentantului său abilitat.
Articolul 7
Exemplarele autorizației de export care sunt prezentate în sprijinul declarației de export sunt:
|
— |
exemplarul destinat titularului, |
|
— |
exemplarul care urmează să fie returnat autorității emitente. |
Articolul 8
(1) Biroul vamal competent pentru acceptarea declarației de export se asigură că datele menționate în declarația de export corespund celor din autorizația de export și că o trimitere la aceasta din urmă este reluată în caseta 44 din declarația de export.
Biroul ia măsurile de identificare corespunzătoare. Acestea pot consta în aplicarea unei ștampile sau a unui sigiliu al biroului vamal. Exemplarul autorizației de export care se returnează autorității emitente se anexează la exemplarul nr. 3 al documentului administrativ unic.
(2) După completarea casetei 19.B, biroul vamal competent pentru acceptarea declarației de export transmite declarantului sau reprezentantului acestuia exemplarul destinat titularului.
(3) Exemplarul autorizației care trebuie returnat autorității emitente trebuie să însoțească transportul până la biroul vamal de ieșire din teritoriul vamal al Comunității. Acest birou completează, după caz, caseta 5 din acest exemplar, aplicarea ștampilei în caseta 22 și îl trimite exportatorului sau reprezentantului abilitat al acestuia, pentru a-l returna autorității emitente.
Articolul 9
(1) Durata valabilității unei autorizații de export nu poate depăși douăsprezece luni de la data eliberării.
(2) În cazul cererii de export temporar, autoritatea competentă poate specifica termenul în care bunul cultural trebuie să fie reimportat în statul membru de proveniență.
(3) Atunci când o autorizație de export este perimată sau nu este utilizată, exemplarele aflate în posesia titularului se trimit de îndată de către acesta autorității de eliberare.
Articolul 10
Dispozițiile titlului IX din Regulamentului (CEE) nr. 1214/92 al Comisiei (2) și ale articolului 22 alineatul (6) din anexa I la convenția privind un regim de tranzit comun (3) încheiată la 20 mai 1987 între Comunitate și țările Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS), se aplică atunci când bunurile menționate de prezentul regulament circulă în interiorul Comunității, împrumutând teritoriul unei țări din AELS.
Articolul 11
Prezentul regulament intră în vigoare la 1 aprilie 1993.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 30 martie 1993.
Pentru Comisie
Christiane SCRIVENER
Membru al Comisiei
(1) JO L 395, 31.12.1992, p. 1.
(2) JO L 132, 16.5.1992, p. 1.
(3) JO L 226, 13.8.1987, p. 2. Convenție astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1/91 a Comisiei mixte CEE-AELS „tranzit comun”, din 19 septembrie 1991 (JO L 402, 31.12.1992).
ANEXĂ
COMUNITĂȚILE EUROPENE – BUNURI CULTURALE
