03/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

132

31992L0118

L 062/49

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 92/118/CEE A CONSILIULUI

din 17 decembrie 1992

de stabilire a condițiilor de sănătate publică și animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de produse care nu intră sub incidența condițiilor menționate, stabilite de reglementările comunitare specifice prevăzute de anexa A capitolul I la Directiva 89/662/CEE și, în ceea ce privește agenții patogeni, la Directiva 90/425/CEE

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 43,

având în vedere propunerile Comisiei (1),

având în vedere avizele Parlamentului European (2),

având în vedere avizele Comitetului Economic și Social (3),

întrucât produsele de origine animală sunt incluse în lista de produse din anexa II la tratat; întrucât introducerea pe piață a unor astfel de produse constituie o importantă sursă de venit pentru o parte a populației agricole;

întrucât pentru a se asigura o dezvoltare rațională a acestui sector și pentru creșterea productivității, normele de sănătate publică și animală pentru produsele în cauză trebuie să fie stabilite la nivelul Comunității;

întrucât Comunitatea trebuie să adopte treptat măsurile preconizate în vederea realizării pieței interne sub forma unei zone fără frontiere interne, pe durata unei perioade care expiră la 31 decembrie 1992;

întrucât, în vederea obiectivelor menționate anterior, Consiliul a stabilit norme de sănătate animală aplicabile pentru carnea proaspătă, carnea de pasăre, produsele din carne, carnea de vânat, carnea de iepure și produsele lactate;

întrucât, sub rezerva dispozițiilor contrare, comerțul cu produse de origine animală trebuie să fie liberalizat, fără a se aduce atingere recurgerii la eventualele măsuri de salvgardare;

întrucât, dat fiind riscul considerabil de răspândire a bolilor la care sunt expuse animalele, pentru anumite produse de origine animală trebuie specificate cerințe speciale care să fie impuse atunci când acestea sunt introduse pe piață în scopul comercializării, în special atunci când sunt destinate unor regiuni cu un statut de sănătate superior;

întrucât, la momentul adoptării Directivei 92/65/CEE, Comisia a fost de acord să disocieze aspectele privind sănătatea animală aplicabile animalelor de cele aplicabile produselor;

întrucât, pentru a face posibilă eliminarea controalelor la frontierele dintre statele membre la data de 1 ianuarie 1993, trebuie stabilite norme de sănătate publică și animală aplicabile tuturor produselor supuse unor asemenea controale și pentru care nu au fost încă armonizate la nivel comunitar comerțul și importurile;

întrucât, pentru atingerea acestui obiectiv, anumite norme administrative existente trebuie să fie adaptate în vederea adoptării măsurilor menționate mai sus;

întrucât trebuie introdusă o procedură de autorizare pentru țările terțe și unitățile care îndeplinesc condițiile stabilite de prezenta directivă, precum și o procedură de inspecție comunitară pentru a se asigura că sunt respectate condițiile pentru o astfel de autorizare;

întrucât documentul de însoțire pentru produse este cel mai bun mijloc de asigurare a autorității competente de la locul de destinație că un lot respectă dispozițiile prezentei directive; întrucât certificatul de sănătate publică sau de sănătate animală trebuie păstrat în scopul verificării destinației anumitor produse importate;

întrucât în cazul acesta se aplică normele, principiile și măsurile de salvgardare prevăzute de Directiva 90/675/CEE a Consiliului din 10 decembrie 1990 de stabilire a principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare ale produselor care intră în Comunitate din țări terțe (4);

întrucât, în contextul schimburilor intracomunitare, se aplică, de asemenea, normele prevăzute de Directiva 89/662/CEE;

întrucât Comisiei ar trebui să i se încredințeze sarcina de a adopta anumite norme de aplicare a prezentei directive; întrucât, în acest scop, trebuie adoptate proceduri de stabilire a unei cooperări strânse și eficiente între Comisie și statele membre în cadrul Comitetului veterinar permanent;

întrucât, datorită dificultăților speciale de aprovizionare determinate de situația geografică a Republicii Elene, trebuie prevăzute derogări pentru acest stat membru;

întrucât adoptarea unor norme specifice pentru produsele reglementate de prezenta directivă nu aduce atingere adoptării unor norme de igienă și siguranța alimentelor în general, pentru care Comisia a prezentat o propunere de directivă-cadru,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Prezenta directivă stabilește condițiile de sănătate animală și publică care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de produse de origine animală (inclusiv eșantioane comerciale de astfel de produse) care nu intră sub incidența condițiilor menționate, stabilite de reglementările comunitare specifice prevăzute de anexa A capitolul I la Directiva 89/662/CEE (5) și, în ceea ce privește agenții patogeni, la Directiva 90/425/CEE.

Prezenta directivă nu aduce atingere adoptării unor norme mai detaliate de sănătate animală în cadrul reglementărilor specifice menționate anterior, nici menținerii restricțiilor la comerțul sau importurile de produse care intră sub incidența reglementărilor specifice prevăzute la primul alineat și motivate de normele de sănătate publică.

Articolul 2

(1) În sensul prezentei directive, se înțelege prin:

(a)	schimburi: schimburi în sensul definiției din articolul 2 alineatul (2) din Directiva 89/662/CEE;

(b)

eșantion comercial: un eșantion fără valoare comercială, prelevat în numele proprietarului sau a persoanei responsabile pentru o unitate, care este reprezentativ pentru un anumit produs de origine animală produs de unitatea în cauză sau constituie un specimen de produs de origine animală a cărui fabricație este ținută sub observație și care, în scopul unei examinări ulterioare, trebuie să fie însoțit de o trimitere la tipul de produs, la compoziția acestuia și la speciile de animale de la care a fost obținut;

(c)	boală transmisibilă gravă: orice boală reglementată de Directiva 82/894/CEE (6);

(d)

agenți patogeni: orice colectă sau cultură de organisme sau derivate din acestea, prezente fie individual, fie sub forma unei combinații manipulate a unei astfel de colecte sau culturi de organisme capabile să producă boli în orice organism viu (altul decât omul) și orice derivate modificate ale acestor organisme, care pot purta sau transmite un animal patogen, sau țesutul, cultura de celule, secrețiile sau excrețiile prin care sau prin intermediul cărora poate fi purtat sau transmis un animal patogen; această definiție nu include produsele medicinale veterinare imunologice autorizate în temeiul Directivei 90/677/CEE (7);

(e)

proteine animale transformate destinate consumului animal: proteinele animale care au fost tratate astfel încât să devină corespunzătoare pentru a fi utilizate în mod direct drept hrană pentru animale sau ingredient din hrana pentru animale. Aceste proteine includ făina de pește, făina de carne, făina de oase, făina de copite, făina de coarne, făina de sânge, făina de pene, jumările uscate și alte produse similare, inclusiv amestecurile care conțin aceste produse;

(f)	proteine animale transformate destinate consumului uman: jumări, făina de carne și praful de șoric de porc menționate la articolul 2 litera (b) din Directiva 77/99/CEE (8);

(g)	produse apicole: miere, ceară, lăptișor de matcă, propolis sau polen, care nu sunt destinate consumului uman sau uzului industrial.

(2) În plus, se aplică mutadis mutandis definițiile prevăzute la articolul 2 din Directivele 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE.

Articolul 3

Statele membre se asigură că:

—

schimburile și importurile de produse de origine animală menționate la articolul 1 împreună cu gelatinele care nu sunt destinate consumului uman nu sunt interzise sau restricționate din motive de sănătate animală sau publică altele decât cele care rezultă din aplicarea prezentei directive sau a legislației comunitare, în special orice măsuri de salvgardare luate;

—

orice produs nou de origine animală a cărui introducere pe piața unui stat membru este autorizată după data prevăzută la articolul 20 poate face obiectul comerțului sau importului după luarea unei decizii în conformitate cu articolul 15 alineatul (1), după evaluarea, efectuată, după caz, după avizul Comitetului științific veterinar instituit prin Decizia 81/651/CEE (9), a riscului real de răspândire a bolilor transmisibile grave care ar putea rezulta din circulația produsului, nu numai pentru speciile din care provine produsul, ci și pentru alte specii care ar putea purta boala și ar deveni un focar de boală sau un risc pentru sănătatea umană;

—	celelalte produse de origine animală menționate la articolul 2 litera (b) din Directiva 77/99/CEE pot face obiectul comerțului sau al importurilor din țări terțe doar dacă îndeplinesc cerințele directivei în cauză și cerințele relevante ale prezentei directive.

CAPITOLUL II

Dispozițiile aplicabile schimburilor

Articolul 4

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în sensul aplicării articolului 4 alineatul (1) din Directiva 89/662/CEE și a articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 90/425/CEE, produsele de origine animală menționate de anexele I și II și la articolul 3 a doua și a treia liniuță din prezenta directivă, fără să aducă atingere dispozițiilor speciale care se adoptă pentru aplicarea articolului 10 alineatul (3) și a articolului 11, pot face obiectul comerțului numai dacă satisfac următoarele cerințe:

1.	trebuie să îndeplinească cerințele articolului 5 și cerințele speciale prevăzute de anexa I, în ceea ce privește aspectele de sănătate animală, și anexa II, în ceea ce privește aspectele de sănătate publică;

trebuie să provină de la unități care:

(a)

se angajează, în funcție de cerințele speciale prevăzute de anexele I și II pentru produsele unităților producătoare:

—	să respecte condițiile specifice de producție stabilite de prezenta directivă;

—	să stabilească și să aplice metode de monitorizare și de verificare a punctelor critice pe baza proceselor utilizate;

—	în funcție de produse, să recolteze eșantioane pentru a le analiza într-un laborator autorizat de autoritatea competentă în scopul verificării respectării standardelor stabilite de prezenta directivă;

—	să țină evidența, sub formă scrisă sau înregistrată, a informațiilor obținute în temeiul celor menționate la rândul anterior pentru a le prezenta autorității competente. Rezultatele diverselor controale și în special teste trebuie păstrate cel puțin doi ani;

—	să garanteze administrarea marcării și a etichetării;

—	în cazul în care rezultatul examinării de laborator sau orice informație aflată la dispoziția lor indică existența unui risc grav pentru sănătatea animală sau publică, să informeze autoritatea competentă cu privire la aceasta;

—	să expedieze, în scopuri comerciale, numai produse însoțite de un document comercial care să indice natura produsului, denumirea și, după caz, numărul avizului veterinar al unității producătoare;

(b)	se află sub supravegherea autorității competente care se asigură că operatorul sau administratorul unității respectă cerințele prezentei directive;

(c)	au fost înregistrate de autoritatea competentă pe baza unor asigurări din partea unității care garantează respectarea cerințelor prezentei directive.

Articolul 5

Statele membre se asigură că se iau toate măsurile necesare pentru a garanta că produsele de origine animală menționate de anexele I și II nu sunt expediate în scopuri comerciale din nici o exploatație situată într-o zonă cu restricții din cauza apariției unei boli la care este sensibilă specia de la care a fost obținut produsul sau din nici o unitate sau zonă din care circulația mărfurilor sau comerțul ar putea constitui un risc pentru starea de sănătate animală din statele membre în cauză, cu excepția cazurilor în care produsele sunt tratate termic în conformitate cu legislația comunitară.

Se pot adopta garanții speciale care să permită, prin derogare de la primul alineat, circulația anumitor produse, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, în cadrul măsurilor de salvgardare.

Articolul 6

Statele membre se asigură că comerțul cu agenți patogeni se supune unor norme stricte care urmează să fie definite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

Articolul 7

(1) Normele de control stabilite de Directiva 89/662/CEE și, în ceea ce privește agenții patogeni, de Directiva 90/425/CEE se aplică produselor reglementate de prezenta directivă, în special în ceea ce privește organizarea și urmărirea controalelor care trebuie efectuate.

(2) Articolul 10 din Directiva 90/425/CEE se aplică produselor reglementate de prezenta directivă.

(3) În scopul schimburilor, dispozițiile articolului 12 din Directiva 90/425/CEE se extind pentru unitățile care furnizează produse de origine animală reglementate de prezenta directivă.

(4) Fără să aducă atingere dispozițiilor speciale din prezenta directivă, autoritatea competentă efectuează orice control pe care îl consideră adecvat în cazul în care suspectează că prezenta directivă nu este respectată.

(5) Statele membre iau măsurile administrative sau penale adecvate pentru a sancționa orice nerespectare a prezentei directive, în special atunci când depistează că certificatele sau documentele întocmite nu corespund cu starea actuală a produselor menționate de anexele I și II sau că produsele în cauză nu respectă cerințele prezentei directive sau nu au fost supuse controalelor prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 8

La capitolul 1 punctul (1) din anexa A la Directiva 92/46/CEE (10) se adaugă următorul paragraf:

„Laptele și produsele lactate nu trebuie să provină dintr-o zonă supravegheată definită în conformitate cu Directiva 85/511/CEE, cu excepția cazului în care laptele a fost supus pasteurizării (71,7 °C timp de 15 secunde) sub supravegherea autorității competente.”

CAPITOLUL III

Dispoziții aplicabile importurilor în Comunitate

Articolul 9

Condițiile care se aplică importurilor de produse reglementate de prezenta directivă trebuie să ofere cel puțin garanțiile prevăzute la capitolul II, inclusiv pe cele stabilite în conformitate cu articolul 6, precum și pe cele stabilite la articolul 3 a doua și a treia liniuță.

Articolul 10

(1) În sensul aplicării uniforme a articolului 9, trebuie aplicate dispozițiile alineatelor următoare.

(2) Produsele menționate de anexele I și II și la articolul 3 a doua și a treia liniuță pot fi importate în Comunitate numai dacă satisfac următoarele cerințe:

(a)	cu excepția dispozițiilor specifice contrare din anexele I și II, trebuie să provină dintr-o țară terță sau dintr-o regiune a unei țări terțe aflată pe o listă care urmează să fie întocmită și actualizată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18;

(b)	cu excepția produselor menționate la capitolul 5 partea B din anexa I, produsele trebuie să provină de la unități pentru care autoritatea competentă a țării terțe a furnizat Comisiei garanții că îndeplinesc cerințele alineatului (3) litera (a);

(c)

în cazurile prevăzute special de anexele I și II și la articolul 3 a doua și a treia liniuță, produsele trebuie să fie însoțite de un certificat de sănătate publică sau animală conform cu un specimen care urmează să fie întocmit în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, care să certifice că produsele îndeplinesc condițiile suplimentare sau oferă garanțiile echivalente menționate la alineatul (3) litera (a) și că provin de la unități care oferă astfel de garanții și care a fost semnat de un medic veterinar oficial sau, după caz, de orice autoritate competentă recunoscută conform aceleiași proceduri.

(3) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18:

(a)

sunt stabilite condiții specifice – în special pentru protejarea Comunității de anumite boli exotice sau boli transmisibile omului – sau garanții echivalente acelor condiții.

Condițiile specifice și garanțiile echivalente stabilite pentru țările terțe nu pot fi mai favorabile decât cele stabilite de anexele I și II și la articolul 3 a doua și a treia liniuță;

(b)	se întocmește o listă comunitară de unități din țări terțe care îndeplinesc cerințele alineatului (2) litera (b);

(c)	se stabilesc natura oricărui tratament sau măsurile care trebuie luate pentru a se evita recontaminarea intestinelor de animale, a ouălor și a produselor din ouă.

(4) Deciziile prevăzute la alineatele (2) și (3) trebuie luate pe baza evaluării și, după caz, pe baza avizului Comitetului științific veterinar, a riscului real de răspândire a bolilor transmisibile grave sau a bolilor transmisibile la om care ar putea rezulta din circulația produselor, nu numai pentru speciile de la care provine produsul, ci și pentru alte specii care ar putea purta boala sau ar putea deveni un focar de boală sau un risc pentru sănătatea publică.

(5) Experții Comisiei și ai statelor membre efectuează inspecții pe teren pentru a verifica dacă garanțiile oferite de țara terță în ceea ce privește condițiile de producție și de introducere pe piață pot fi considerate echivalente cu cele aplicate în Comunitate.

Experții din statele membre responsabile de aceste inspecții sunt numiți de Comisie, la propunerea statelor membre.

Inspecțiile se efectuează în numele Comunității, care suportă costul tuturor cheltuielilor implicate.

Până la organizarea inspecțiilor menționate la primul paragraf, normele interne aplicabile inspecției în țările terțe se aplică în continuare, sub rezerva notificării, prin Comitetul veterinar permanent, a oricărei nerespectări a garanțiilor oferite în conformitate cu alineatul (3) constatate în timpul acestor inspecții.

(6) Până la întocmirea listelor prevăzute la alineatul (2) litera (a) și la alineatul (3) litera (b), statele membre sunt autorizate să mențină controalele prevăzute la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 90/675/CEE și certificatul național necesar pentru produsele importate în conformitate cu reglementările interne existente.

Articolul 11

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 se definesc condițiile specifice de sănătate animală pentru importurile în Comunitate, precum și natura și conținutul documentelor de însoțire pentru produsele menționate de anexa I destinate laboratoarelor experimentale.

Articolul 12

(1) Principiile și normele stabilite de Directivele 90/675/CEE și 91/496/CEE (11) se aplică, în special cele referitoare la organizarea și urmărirea inspecțiilor care trebuie efectuate de statele membre și la măsurile de salvgardare care trebuie puse în aplicare.

Cu toate acestea, pentru anumite tipuri de produse de origine animală, se poate deroga în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 90/675/CEE.

(2) La articolul 4 alineatul (1) din Directiva 90/675/CEE, se adaugă următorul paragraf:

„Cu toate acestea, în cazul în care produsele de origine animală sosesc în containere sau sunt ambalate sau împachetate în vid, verificarea identității poate fi limitată la a se asigura că sigiliile plasate de medicul veterinar oficial sau de autoritatea competentă pe container sau pe ambalaj sunt intacte și că indicațiile care apar pe ele corespund celor incluse în documentul sau certificatul de însoțire.”

Articolul 13

(1) Statele membre pot, prin emiterea unei licențe corespunzătoare, să autorizeze importul din țări terțe al produselor de origine animală menționate de anexele I și II sub formă de eșantioane comerciale.

(2) Licența menționată la alineatul (1) trebuie să însoțească lotul și să precizeze condițiile specifice în care poate fi importat lotul, inclusiv orice derogări de la controalele prevăzute de Directiva 90/675/CEE.

(3) În cazul în care lotul intră într-un stat membru în tranzit către un al doilea stat membru, primul stat membru se asigură că lotul este însoțit de licența corespunzătoare. Circulația lotului are loc în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (2) din Directiva 90/675/CEE. Statul membru care emite licența are responsabilitatea de a se asigura că lotul respectă condițiile din licență și decide cu privire la autorizarea intrării pe teritoriul său.

CAPITOLUL IV

Dispoziții finale comune

Articolul 14

(1) Articolul 3 litera (d) din Directiva 72/461/CEE (12) se elimină.

Deciziile 92/183/CEE (13) și 92/187/CEE (14) ale Comisiei trebuie să se aplice în continuare pentru cerințele prezentei directive, fără a aduce atingere vreunor modificări ulterioare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

(2) Directiva 90/667/CEE se modifică după cum urmează:

(a)

la articolul 13 se adaugă următorul alineat:

(2)„(2) În vederea asigurării urmăririi controalelor prevăzute la alineatul (1):

(a)	produsele transformate obținute din materiale cu risc scăzut sau risc ridicat trebuie să satisfacă cerințele capitolului 6 din anexa I la Directiva 92/118/CEE (15);

(b)

materialele cu risc scăzut și cele cu risc ridicat destinate transformării într-o uzină desemnată în alt stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) teza a doua și produsele transformate obținute din materiale cu risc ridicat sau scăzut trebuie să fie însoțite:

—

dacă provin dintr-o uzină aprobată în conformitate cu articolul 4 sau 5, de un document comercial care să menționeze:

—	după caz, natura tratamentului;

—	dacă produsul conține proteine de rumegătoare;

—

dacă provin dintr-o altă uzină, de un certificat emis și semnat de un medic veterinar oficial, care să menționeze:

—	metodele de tratament utilizate asupra lotului;

—	rezultatele testelor pentru salmonella;

—	în cazul în care produsele conțin proteine de rumegătoare.

(b)	la articolul 6, „trebuie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19” se înlocuiește cu „sunt prevăzute la capitolul 10 din anexa I la Directiva 92/118/CEE”;

(c)	la articolul 14 primul alineat se elimină.

Articolul 15

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, adoptă orice anexă nouă care stabilește cerințe specifice pentru alte produse capabile să prezinte un risc real de răspândire a bolilor transmisibile grave sau un risc pentru sănătatea umană.

Atunci când este necesar, anexele sunt modificate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, cu respectarea principiilor generale menționate la articolul 3 a doua liniuță.

Articolul 16

(1) Statele membre sunt autorizate să subordoneze intrarea pe teritoriul lor a produselor de origine animală, menționate de anexele I și II și la articolul 3 a doua și a treia liniuță, care au fost produse pe teritoriul unui stat membru și au tranzitat prin teritoriul unei țări terțe, prezentării unui certificat de sănătate publică sau animală care să certifice respectarea cerințelor prezentei directive.

(2) Statele membre care au recurs la posibilitatea stabilită la alineatul (1) trebuie să informeze Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta în cadrul Comitetului veterinar permanent instituit prin Decizia 68/361/CEE (16).

Articolul 17

(1) Anexele A și B la Directivele 89/662/CEE și 90/425/CEE se înlocuiesc cu textele stabilite de anexa III la prezenta directivă.

(2) Directiva 77/99/CEE se modifică după cum urmează:

—	la articolul 2 litera (b), punctul (iv) se elimină și punctele (v) și (vi) devin punctele (iv) și respectiv (v);

—	articolul 6 alineatul (2) se citește astfel: „(2) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20, pot fi stabilite condiții suplimentare pentru celelalte produse de origine animală pentru asigurarea protejării sănătății publice.”

Articolul 18

În cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută de prezentul articol, Comitetul veterinar permanent hotărăște în conformitate cu normele prevăzute la articolul 17 din Directiva 89/662/CEE.

Articolul 19

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, se pot adopta măsuri tranzitorii pentru o perioadă de până la trei ani începând cu 1 iulie 1993, pentru a facilita tranziția la noul regim stabilit de prezenta directivă.

Articolul 20

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma dispozițiilor articolului 12 alineatul (2) și ale articolului 17 până la 1 ianuarie 1993 și celorlalte dispoziții din prezenta directivă înainte de 1 ianuarie 1994. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(3) Stabilirea termenului limită de transpunere în legislația internă pentru 1 ianuarie 1994 nu aduce atingere eliminării controalelor veterinare la frontieră prevăzute de Directivele 89/662/CEE și 90/425/CEE.

Articolul 21

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 decembrie 1992.

Pentru Consiliu

Președintele

J. GUMMER

(1) JO C 327, 30.12.1989, p. 29 și JO C 84, 2.4.1990, p. 102.

(2) JO C 113, 7.5.1990, p. 205 și JO C 149, 18.6.1990, p. 259.

(3) JO C 124, 21.5.1990, p. 15 și JO C 182, 23.7.1990, p. 250.

(4) JO L 373, 31.12.1990, p. 1.

(5) JO L 395, 30.12.1989, p. 13, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/496/CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 56).

(6) JO L 378, 31.12.1982, p. 58, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/134/CEE (JO L 76, 22.3.1990, p. 23).

(7) JO L 373, 31.12.1990, p. 26.

(8) JO L 26, 31.1.1977, p. 85, astfel cum a fost actualizată de Directiva 92/5/CEE (JO L 57, 2.3.1992, p. 1) și modificată ultima dată prin Directiva 92/45/CEE (JO L 268, 14.9.1992, p. 35).

(9) JO L 233, 19.8.1981, p. 32.

(10) JO L 268, 14.9.1992, p. 1.

(11) JO L 268, 24.9.1991, p. 56.

(12) JO L 302, 31.12.1972, p. 24, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/687/CEE (JO L 377, 31.12.1991, p. 16).

(13) JO L 84, 31.3.1992, p. 33.

(14) JO L 87, 2.4.1992, p. 20.

(15) JO L 62, 15.3.1993, p. 49.”;

(16) JO L 255, 18.10.1968, p. 23.

ANEXA I

CONDIȚII SPECIFICE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ

CAPITOLUL 1

Laptele lichid, laptele praf și produsele pe bază de lapte praf care nu sunt destinate consumului uman

Schimburile intracomunitare și importurile de lapte lichid, lapte praf și produse pe bază de lapte praf care nu sunt destinate consumului uman se supun următoarelor condiții:

1.	orice container în care este transportat produsul trebuie să fie marcat pentru a indica natura produsului;

fiecare lot trebuie să fie însoțit, în mod corespunzător, de un document comercial menționat la ultima liniuță a articolului 4 alineatul (2) litera (a) sau de un certificat sanitar veterinar menționat la articolul 10 alineatul (2) litera (c), care indică denumirea și numărul avizului veterinar al unității de transformare sau de tratare și care precizează că produsul a fost tratat termic în conformitate cu alineatul (3) litera (a); acest document sau certificat trebuie să fie păstrat de către destinatar pentru o perioadă de cel puțin un an;

documentul sau certificatul menționat la alineatul (2) trebuie să indice că:

(a)

în timpul transformării sau tratării, laptele a fost supus la o temperatură minimă de 71,7 °C timp de cel puțin 15 secunde sau la orice altă combinație echivalentă sau, în cazul laptelui praf sau al produselor pe bază de lapte praf, tratamentul termic prin pulverizare sau prin compresie a avut același efect;

(b)

și, în cazul laptelui praf și al produselor pe bază de lapte praf, că au fost îndeplinite următoarele condiții:

(i)	după încheierea procesului de deshidratare, au fost luate toate măsurile de precauție pentru a se preveni contaminarea produsului;

(ii)	produsul final a fost ambalat în containere noi și

(c)

în cazul containerelor pentru transportul mărfurilor în vrac, înainte ca laptele lichid, laptele praf și produsele pe bază de lapte praf să fi fost încărcate în vreun vehicul sau container pentru expediere, vehiculul sau containerul respectiv a fost dezinfectat cu un produs autorizat de autoritățile competente.

De asemenea, importurile de lapte lichid, lapte praf și produse pe bază de lapte praf pot fi autorizate numai din țările terțe sau regiunile din țări terțe incluse pe listele prevăzute la articolul 23 din Directiva 92/46/CEE și care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 26 din directiva menționată.

CAPITOLUL 2

Intestine de animale

A. Schimburile

Schimburile cu intestine de animale este condiționat de prezentarea unui document care să specifice unitatea de origine, care trebuie să fie:

—	în cazul în care intestinele sunt sărate sau uscate la punctul de origine și în cazul în care intestinele sărate sau uscate sunt ulterior manipulate în alte scopuri, o uzină aprobată de autoritatea competentă;

—	în alte cazuri, o uzină aprobată în conformitate cu Directiva 64/433/CEE (1), cu condiția ca intestinele să fie transportate astfel încât să se evite contaminarea.

B. Importurile din țări terțe

Importurile de intestine de animale din orice țară terță sunt subordonate prezentării certificatului menționat la articolul 10 alineatul (2) litera (c), emis și semnat de un medic veterinar oficial din țara terță exportatoare, care să precizeze că:

(i)	intestinele provin de la uzine aprobate de autoritatea competentă a țării exportatoare;

(ii)	intestinele au fost curățate, răzuite și apoi fie sărate, fie albite (sau, ca o alternativă la sărare sau albire, că au fost uscate după răzuire);

(iii)

după tratamentul de la punctul (ii), s-au parcurs etape eficiente de prevenire a recontaminării intestinelor.

CAPITOLUL 3

Piei de ungulate, nereglementate de Directiva 64/433/CEE sau 72/462/CEE

Schimburile și importurile din țări terțe de piei de ungulate se supun condiției ca fiecare lot să fie însoțit fie de documentul comercial prevăzut la articolul 4 alineatul (2) litera (a) ultima liniuță, fie de un certificat sanitar veterinar menționat la articolul 10 alineatul (2) litera (c) care să precizeze:

(a)

în ceea ce privește pieile de ungulate, cu excepția porcilor, că:

(i)	pieile nu au fost obținute de la animale care provin dintr-o zonă sau țară cu restricții privind speciile în cauză din pricina izbucnirii unei boli transmisibile grave;

(ii)	pieile au fost uscate, sărate simplu sau în saramură sau au fost supuse unui tratament chimic cu cel puțin 14 zile înainte de expediere;

(iii)

lotul nu a intrat în contact cu nici un alt produs de origine animală sau animal viu care să prezinte un risc de răspândire a unei boli transmisibile grave.

Aceste cerințe nu se aplică dacă pieile au fost păstrate separat timp de 21 de zile sau au fost transportate fără întrerupere timp de 21 de zile;

(b)

în ceea ce privește pieile de porci, că:

(i)	porcii de la care provin pieile au trăit în țara de export cel puțin trei luni înainte de sacrificare;

(ii)	pieile au fost uscate, sărate simplu sau în saramură sau au fost supuse unui tratament chimic cu cel puțin 14 zile înainte de expediere;

(iii)

nu s-a înregistrat nici un caz de pestă porcină africană sau de boală veziculoasă a porcului în țara de origine sau, în cazul regionalizării, în regiunea de origine în perioada de 12 luni anterioară expedierii;

(iv)	lotul nu a venit în contact cu nici un alt produs de origine animală sau animal viu care prezintă un risc de răspândire a unei boli transmisibile grave.

Importurile de piei netratate sunt autorizate numai din țările terțe din care importurile de carne proaspătă de la speciile respective sunt autorizate în temeiul reglementării comunitare.

CAPITOLUL 4

Hrană pentru animale de companie care conține materiale cu risc scăzut în înțelesul Directivei 90/667/CEE

1. Fiecare lot de hrană pentru animale de companie în containere închise ermetic trebuie să fie însoțit de un certificat emis și semnat de un medic veterinar oficial din țara de origine, care să indice că produsul a fost supus unui tratament termic la o valoare Fc minimă de 3,0.

2. Fiecare lot de hrană semiumedă pentru animale de companie trebuie să fie însoțit fie de documentul comercial, fie de certificatul prevăzut la articolul 13 alineatul (2) litera (b) din Directiva 90/667/CEE, care să indice că:

(i)	materiile prime de origine animală din care a fost obținută hrana pentru animale de companie au fost obținute numai de la animale sacrificate sănătoase, a căror carne a fost declarată adecvată pentru consumul uman;

(ii)	ingredientele de origine animală au fost supuse unui tratament termic la cel puțin 90 °C în întreaga lor componență;

(iii)

după transformare, au fost parcurse etape eficiente pentru a se asigura că lotul nu a fost expus recontaminării.

3. Hrana uscată pentru animale de companie trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)	materiile prime din care a fost obținută hrana pentru animale de companie au fost materiale cu risc scăzut în conformitate cu articolele 2, 5 și 17 din Directiva 90/667/CEE;

(b)

fiecare lot este însoțit de un document comercial sau un certificat prevăzut la articolul 13 alineatul (2) litera (b) din Directiva 90/667/CEE, care să indice că:

(i)

hrana uscată pentru animale de companie este compusă din produse obținute de la animale sacrificate tratate termic astfel încât temperatura atinsă în toată suprafața lor să fie de cel puțin 90 °C, cu condiția ca tratamentul să nu fi fost necesar pentru produsele finite ale căror ingrediente fuseseră supuse unui astfel de tratament;

(ii)	după tratamentul termic, au fost luate toate măsurile de precauție pentru a garanta că produsul nu a fost contaminat în nici un mod înainte de transport;

(iii)

produsul este ambalat în recipiente noi (pungi sau saci);

(iv)	procesul de producție a fost testat, cu rezultate satisfăcătoare, în conformitate cu dispozițiile capitolului III punctul (2) din anexa II la Directiva 90/667/CEE.

4. Fiecare lot de produse obținute din piei transformate trebuie să fie însoțit de un document comercial sau un certificat prevăzut la articolul 13 alineatul (2) litera (b) din Directiva 90/667/CEE care să ateste că produsele au fost supuse unui tratament termic în timpul transformării, suficient pentru a distruge organismele patogene (inclusiv salmonella) și că au fost parcurse etape eficiente după transformare pentru a preveni contaminarea produselor.

CAPITOLUL 5

Oase și produse pe bază de os (în afară de făina de oase), coarne și produse pe bază de coarne (în afară de făina de coarne) și copite și produse pe bază de copite (în afară de făina de copite)

Schimburile și importurile produselor respective sunt supuse următoarelor condiții:

dacă sunt destinate consumului uman sau animal:

1.	în cadrul schimburilor, oasele, coarnele și copitele sunt supuse cerințelor de sănătate animală stabilite de Directiva 72/461/CEE;

2.	în cadrul schimburilor, produsele pe bază de os, coarne și copite sunt supuse cerințelor de sănătate animală stabilite de Directiva 80/215/CEE (2);

3.	în cadrul importurilor, oasele, produsele pe bază de os, coarnele și produsele pe bază de coarne, precum și copitele și produsele pe bază de copite sunt supuse cerințelor Directivei 72/462/CEE (3);

dacă sunt destinate altor utilizări decât consumul uman sau animal, inclusiv cele destinate a fi transformate în vederea obținerii de gelatine:

statele membre autorizează importul de oase și produse pe bază de os (în afară de făina de oase), coarne și produse pe bază de coarne (în afară de făina de coarne) și copite și produse pe bază de copite (în afară de făina de copite), cu condiția ca:

(i)	produsele să fie uscate înainte de export și să nu fie răcite sau congelate;

(ii)	produsele să fie transportate numai pe cale terestră sau maritimă din țara lor de origine direct la un punct de control de la frontiera din Comunitate și să nu fie transbordate în nici un port sau loc din afara Comunității;

(iii)

după controalele documentelor prevăzute de Directiva 90/675/CEE, produsele sunt transportate direct la unitatea de fabricație;

fiecare lot trebuie să fie însoțit de declarația importatorului prin care acesta se angajează că produsele importate în temeiul prezentului capitol nu vor fi deturnate în scopul utilizării directe în alimentația umană sau animală.

Trebuie să fie prezentată o declarație în acest sens medicului veterinar oficial la punctul de control de la frontieră, în primul punct de intrare a mărfurilor în Comunitate, iar medicul trebuie să o adnoteze, declarația însoțind apoi lotul până la destinație;

3.	în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din prezenta directivă, în funcție de situațiile de sănătate animală și de garanțiile privind controalele de origine practicate de o țară terță, pot fi permise derogări de la câteva dintre aceste cerințe.

CAPITOLUL 6

Proteine animale transformate

I. Fără a se aduce atingere restricțiilor impuse cu privire la ESB sau restricțiilor privind hrănirea rumegătoarelor cu proteine obținute de la rumegătoare, schimburile și importurile de proteine animale transformate sunt supuse:

în ceea ce privește schimburile:

—	cu proteinele animale transformate destinate alimentației umane, prezentării unui document sau certificat prevăzut de Directiva 77/99/CEE, care să indice că sunt respectate cerințele directivei în cauză;

—	cu proteinele animale transformate destinate alimentației animalelor, prezentării unui document sau certificat prevăzut la articolul 13 din Directiva 90/667/CEE;

în ceea ce privește importurile:

prezentării unui certificat sanitar veterinar prevăzut la articolul 10 alineatul (2) litera (c), semnat de un medic veterinar oficial din țara de origine și care să ateste că:

(a)

produsul:

(i)	dacă este destinat consumului animal, a fost supus unui tratament termic corespunzător având drept rezultat conformitatea cu standardele biologice stabilite de anexa II capitolul III la Directiva 90/667/CEE;

(ii)	dacă este destinat consumului uman, corespunde cerințelor Directivei 80/215/CEE;

(b)	au fost luate toate măsurile de precauție necesare după tratament pentru prevenirea contaminării produsului tratat;

(c)	eșantioanele au fost prelevate și testate pentru salmonella atunci când lotul a părăsit țara de origine;

(d)	rezultatele acestor teste sunt negative;

în urma controalelor documentare asupra certificatului menționate la punctul 1, eșantionării de către autoritatea competentă la punctul de control de la frontieră, fără a se aduce atingere dispozițiilor punctului II:

(i)	pentru fiecare lot de produse prezentate în vrac;

(ii)	aleatoriu pentru loturile de produse ambalate în unitatea de fabricație;

3.	pentru punerea în liberă circulație pe teritoriul Comunității a loturilor de proteine animale transformate, dovezii că rezultatele eșantionărilor efectuate în temeiul punctului B 1 litera (c) sunt negative, după caz, după retransformare;

normele interne în vigoare la data notificării prezentei directive privind cerințele care se aplică pentru ESB și scrapie la proteinele animale pot fi menținute până la luarea unei decizii privind tipul de tratament termic capabil să distrugă agentul răspunzător.

Schimburile și importurile de făină de carne și de făină de oase sunt în continuare reglementate de articolul 5 alineatul (2) din Directiva 89/662/CEE și articolul 11 alineatul (2) din Directiva 90/675/CEE.

II. Statele membre pot efectua teste aleatorii asupra loturilor de produse în vrac originare dintr-o țară terță în care ultimele șase teste consecutive au fost negative. Atunci când în timpul uneia din aceste verificări apare un rezultat pozitiv, autoritatea competentă a țării de origine trebuie să fie informată, astfel încât să poată lua măsurile corespunzătoare pentru a remedia situația. Aceste măsuri trebuie aduse la cunoștința autorității responsabile de controalele la import. În eventualitatea unui alt rezultat pozitiv de la aceeași sursă, trebuie efectuate alte teste asupra tuturor loturilor de la aceeași sursă până când cerințele menționate la prima teză sunt din nou îndeplinite.

III. Statele membre trebuie să țină evidența rezultatelor eșantionărilor efectuate asupra tuturor loturilor supuse testării.

IV. În conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Directiva 89/662/CEE, transbordarea loturilor este permisă numai prin porturile aprobate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, cu condiția încheierii unui acord bilateral între statele membre, prin care se acceptă ca verificarea loturilor să fie amânată până când acestea ajung la punctul de control de la frontieră din statul membru de destinație finală.

V. În cazul în care un lot se dovedește a fi pozitiv pentru salmonella, acesta este fie:

(a)	reexportat din Comunitate;

(b)	utilizat în alte scopuri decât alimentația animalelor. În acest caz, lotul poate părăsi portul sau depozitul numai cu condiția să nu fie încorporat în hrana pentru animale;

(c)

retransformat într-o unitate de tratare aprobată în temeiul Directivei 90/667/CEE sau orice altă unitate aprobată pentru decontaminare. Transferul din port sau din depozit trebuie să fie controlat de autoritatea competentă pe baza unui permis, iar lotul nu trebuie să fie eliberat înainte de a fi tratat, testat pentru salmonella de către autoritatea competentă în conformitate cu dispozițiile capitolului III din anexa II la Directiva 90/667/CEE, rezultatele obținute fiind negative.

CAPITOLUL 7

Sângele și produsele sangvine de origine animală

(cu excepția ecvideelor)

1. Schimburile cu sânge și produse sangvine trebuie să aibă loc în conformitate cu dispozițiile generale ale articolului 4 din prezenta directivă.

2. Importurile de produse sangvine destinate industriei farmaceutice sunt subordonate întocmirii unui certificat sanitar veterinar prevăzut la articolul 10 alineatul (2) litera (c) care să ateste respectarea dispozițiilor privind identitatea materialelor implicate, ambalarea lor, condițiile de transport, stocare, manipulare și transformare, precum și a dispozițiilor privind eliminarea ambalajelor, a materialelor de împachetare și a altor reziduuri de transformare, astfel încât să se elimine orice pericol pentru sănătatea publică sau animală, fără a se aduce atingere importurilor pentru consumul uman care se supun încă cerințelor Directivei 72/462/CEE.

3. Importurile de produse sangvine de origine animală din alte specii decât ecvideele, destinate altor scopuri, sunt condiționate de întocmirea unui certificat de sănătate animală prevăzut la articolul 10 alineatul (2) litera (c), semnat de un medic veterinar oficial și care menționează că, dacă s-a considerat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, că țara de origine reprezintă un risc pentru sănătate, în ceea ce privește febra aftoasă și/sau virusul febrei catarale:

(a)

fie produsele:

—	provin de la un abator situat într-o zonă cu o rază de 10 km indemnă de bolile în cauză, la care este sensibilă specia din care provine produsul și

—

provin de la un animal care (sau a cărui mamă):

—	a stat în țara de origine timp de trei luni și

—

a fost supus unei inspecții înainte de sacrificare și post mortemși a fost găsit indemn de bolile respective.

În cazul loturilor care îndeplinesc condițiile stabilite anterior:

—	cu excepția cazului prevăzut la punctul 5, fiecare lot de produse sangvine trebuie să fie transferat direct din portul de intrare către un laborator de tratare, iar orice reziduuri de la tratare trebuie să fie distruse imediat;

—	trebuie prelevat un eșantion din fiecare lot de produse sangvine și trebuie expediat unui laborator autorizat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 în scopul testării prezenței bolii febrei aftoase și/sau virusului febrei catarale;

—	lotul nu poate părăsi laboratorul până când eșantionul testat nu este găsit negativ în ceea ce privește prezența virusurilor febrei aftoase sau al febrei catarale;

—	importatorul este responsabil de acoperirea oricăror costuri asociate cu efectuarea testelor în temeiul Directivei 90/675/CEE;

(b)

fie produsele au fost supuse unuia dintre următoarele tratamente:

—	au fost încălzite la o temperatură de cel puțin 65 °C timp de cel puțin 3 ore sau

—	au fost iradiate la 2,5 mega razi sau

—	au fost supuse unei schimbări de pH la pH 5 timp de 3 ore;

(c)

sau, în cazul produselor sangvine pentru utilizarea ca diagnosticare in vitro sau ca reactivi de laborator, acestea au fost expediate în containere sigilate, impermeabile. În acest caz:

—	containerele sau ambalajul lor exterior trebuie să fie etichetate în mod vizibil cu mențiunea „Pentru utilizare exclusiv ca diagnosticare in vitro sau ca reactivi de laborator” și

—	produsele sangvine pot fi utilizate numai ca diagnosticare in vitro sau ca reactivi de laborator, orice documentație a produselor menționând în mod obligatoriu că produsele sau reziduurile lor nu au voie să vină în contact cu rumegătoare sau porcine.

4. Statele membre autorizează importul de produse sangvine din țările terțe declarate indemne de bolile transmisibile grave cu condiția ca produsele sangvine să fie însoțite de un certificat veterinar care să ateste că provin de la un animal originar dintr-un stat membru sau din una din țările terțe menționate anterior.

5. Orice produse sangvine introduse în containere sigilate, impermeabile, pot fi depozitate în incinte aflate sub supravegherea permanentă a unui medic veterinar oficial, cu condiția ca aceste produse să fie păstrate separat de alte produse de origine animală depozitate în acea incintă.

CAPITOLUL 8

Serul de ecvidee

1. Pentru a face obiectul schimburilor, serul trebuie să provină de la ecvidee care nu prezintă nici unul dintre semnele de boală transmisibilă gravă menționate de Directiva 90/426/CEE (4) sau de boală transmisibilă gravă la care ecvideele sunt sensibile și au fost obținute în unități sau centre care nu sunt supuse unor restricții de sănătate în temeiul directivei respective.

2. Serul de ecvidee poate fi importat numai dacă provine de la ecvidee născute și crescute într-o țară terță din care este autorizat importul de cai pentru sacrificare și dacă a fost obținut, transformat și expediat în condiții care urmează să fie specificate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

CAPITOLUL 9

Untură și grăsimi topite

1. Statele membre autorizează importul în Comunitate de untură și grăsimi topite din țările terțe incluse în lista anexată la Decizia 79/542/CEE din care este permis importul de carne proaspătă de la speciile respective.

2. Dacă a izbucnit o boală transmisibilă gravă în perioada de 12 luni anterioară exportului într-o țară menționată la alineatul (1), fiecare lot de untură și grăsimi topite trebuie să fie însoțit de un certificat menționat la articolul 10 alineatul (2) din prezenta directivă care să precizeze că:

untura sau grăsimile topite au fost supuse unuia din următoarele tratamente termice:

(i)	la cel puțin 70 °C timp de cel puțin 30 de minute sau

(ii)	la cel puțin 90 °C timp de cel puțin 15 minute sau

(iii)

la o temperatură minimă de 80 °C într-un sistem de topire continuă;

B.	dacă untura și grăsimile topite sunt ambalate, ele trebuie să fie ambalate în containere noi și trebuie luate toate măsurile de precauție pentru a preveni recontaminarea lor;

dacă se intenționează transportarea produselor în vrac, țevile, pompele și cisternele sau orice alt container sau camion-cisternă pentru transportul în vrac utilizat pentru a transporta produsele de la unitatea de fabricație fie direct pe vapor sau în cisterne de depozitare la sol, fie direct în unități care au fost inspectate și declarate curate înainte de utilizare.

CAPITOLUL 10

Materii prime pentru fabricarea hranei pentru animale și a produselor farmaceutice sau tehnice

1. Materiile prime desemnează carnea proaspătă, glandele, organele sau alte măruntaie comestibile, precum și mucoasa intestinală, care nu sunt destinate consumului uman. Materiile prime trebuie să fie considerate proaspete dacă au fost supuse numai congelării sau unui alt tratament care nu asigură pe deplin distrugerea agenților patogeni. Substanțele implicate pot fi numai substanțele cu risc scăzut în înțelesul Directivei 90/667/CEE.

2. Materiile prime trebuie să fie însoțite de un document comercial sau de un certificat prevăzut la articolul 13 alineatul (2) din Directiva 90/667/CEE sau de un certificat conform cu modelul care urmează să fie stabilit în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 și care trebuie să îndeplinească cerințele Deciziei 92/183/CEE.

3. În cadrul schimburilor comerciale, originalul certificatului sanitar veterinar sau al documentului comercial trebuie să fie prezentat autorităților veterinare responsabile pentru unitatea de transformare și depozitul de stocare intermediară – cu spațiu de refrigerare – sau o unitate de sortare; în cazul importurilor în Comunitate, trebuie să fie prezentat autorității de control la frontieră.

4. Materiile prime trebuie să fie transportate direct la unitățile de transformare autorizate sau înregistrate care îndeplinesc condițiile prevăzute de Directiva 90/667/CEE sau la spațiile de refrigerare aprobate pentru depozitare temporară. Înainte de transformare, materiile prime pentru fabricarea produselor farmaceutice pot fi de asemenea sortate și depozitate în spații aprobate special în acest sens de statele membre. Statele membre informează Comisia despre aprobarea unor astfel de spații.

5. Materiile prime trebuie transportate la unitatea de transformare numai în containere sau vehicule etanșe și sigilate corespunzător. Pe recipiente și documentele de însoțire trebuie să figureze textul „Exclusiv pentru fabricarea hranei pentru animale de companie” sau „Exclusiv pentru fabricarea de produse farmaceutice sau tehnice”, în funcție de scopul propus. Denumirea și adresa unității destinatare trebuie să apară în mod obligatoriu pe containere și pe documentele de însoțire.

6. Vehiculele și containerele utilizate pentru transportul produselor, împreună cu articolele de echipament sau dispozitivele care au venit în contact cu materii prime netratate, trebuie curățate și dezinfectate. Ambalajele trebuie să fie incinerate sau distruse prin alte metode, în conformitate cu instrucțiunile medicului veterinar oficial.

7. Depozitarea intermediară a materiilor prime este permisă numai în spații de refrigerare aprobate în acest sens, cu condiția autorizării și sub supravegherea medicului veterinar oficial. Materiile prime trebuie să fie depozitate separat de alte mărfuri și astfel încât să se evite orice propagare a bolilor epizootice.

8. În unitățile de transformare materiile prime trebuie tratate astfel încât să fie exterminat orice agent patogen și să se excludă orice pericol pentru efectivele indigene. Îndepărtarea materiilor prime din uzină pentru eliminare în condiții de siguranță în unități de transformare aprobate sau înregistrate în acest sens în conformitate cu Directiva 90/667/CEE este permisă numai în cazuri excepționale și cu autorizarea medicului veterinar oficial. Dispozițiile punctelor 5, 6 și 9 se aplică în mod corespunzător transportului de materii prime și notificării medicului veterinarul oficial responsabil pentru unitatea de transformare.

9. Atunci când materiile prime sunt transportate de la unitatea de origine sau din afara frontierelor externe ale Comunității:

—	medicul veterinar oficial responsabil pentru unitatea de origine în cadrul schimburilor intracomunitare sau

—	autoritatea de inspecție de la frontieră în cazul importurilor în Comunitate

informează medicul veterinar oficial responsabil pentru unitatea de transformare, depozitul de stocare intermediară sau unitățile de sortare asupra acestui lucru prin intermediul sistemului Animo, prin telex sau prin fax.

10. Importurile în Comunitate intră și ele sub incidența următoarelor prevederi:

(a)	Statele membre autorizează importul de materii prime în Comunitate numai din țările terțe care sunt menționate în lista prevăzută de Decizia 79/542/CEE a Consiliului sau într-o decizie specială a Comisiei privind o anumită materie primă specifică;

(b)

după controalele la punctele de frontieră, sub supravegherea autorității veterinare competente, materiile prime sunt transportate fie direct la o unitate de transformare aprobată sau înregistrată care se află sub supravegherea constantă a unui medic veterinar oficial, cu condiția să se dea garanția că materiile prime sunt utilizate numai în scopurile permise și că nu părăsesc uzina netratate, fie la un depozit de stocare intermediară aprobat sau la o unitate de sortare aprobată;

(c)	certificatul sanitar veterinar pe care figurează denumirea autorității de inspecție la frontieră sau o copie legalizată a acestui certificat trebuie să însoțească produsele până la unitatea de destinație.

CAPITOLUL 11

Carnea de iepure și carnea de vânat de crescătorie

Statele membre se asigură că carnea de iepure și de vânat de crescătorie sunt importate numai dacă:

(a)

provin dintr-o țară terță inclusă:

(i)	pentru vânatul de crescătorie cu blană, pe lista țărilor din care poate fi importată carne proaspătă de la speciile în cauză în conformitate cu Directiva 72/462/CEE;

(ii)	pentru vânatul de crescătorie cu pene, pe lista țărilor din care poate fi importată carne proaspătă de pasăre în conformitate cu Directiva 91/494/CEE (5);

(iii)

pentru carnea de iepure, pe o listă care trebuie întocmită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18;

(b)	satisfac cel puțin cerințele prevăzute la capitolele II și III din Directiva 91/495/CEE (6);

(c)	provin de la unități care oferă garanțiile prevăzute la litera (b) și recunoscute în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 sau, până la întocmirea listei menționate la litera (a) punctul (iii), de la unități aprobate de autoritățile competente;

(d)	fiecare lot de carne este însoțit de certificatul sanitar veterinar prevăzut la articolul 10 alineatul (2) litera (c).

CAPITOLUL 12

Produsele apicole

1. Produsele apicole destinate exclusiv utilizării în apicultură:

(a)	nu trebuie să provină dintr-o zonă supusă unui ordin de interdicție din cauza apariției locei americane sau acariozei, dacă în cazul acariozei statul membru de destinație a obținut garanții suplimentare în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Directiva 92/65/CEE (7);

(b)	trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 8 litera (a) din Directiva 92/65/CEE.

2. Orice derogări trebuie adoptate, dacă este necesar, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din prezenta directivă.

CAPITOLUL 13

Trofeele de vânătoare

Schimburile și importurile de trofee de vânătoare netratate trebuie să fie însoțite de un document comercial prevăzut la articolul 4 alineatul (2) litera (a) ultima liniuță sau de certificatul sanitar veterinar prevăzut la articolul 10 alineatul (2) litera (c), care să precizeze că:

1.	trofeele respective nu provin de la animale originare dintr-o zonă cu restricții din cauza prezenței unor boli transmisibile grave;

2.	trofeele respective sunt complet uscate și fără carne reziduală și au fost uscate sau sărate simplu sau în saramură timp de cel puțin 14 zile înainte de a fi expediate;

3.	transportul nu a venit în contact cu nici un alt produs de origine animală sau alt animal care ar putea fi contaminat;

4.	odată uscat, produsul a fost dezinfectat cu produse autorizate de autoritatea competentă din țara de expediție;

5.	trofeele au fost ambalate în ambalaj nou și transparent.

CAPITOLUL 14

Gunoi de grajd pentru tratamentul solului (8)

Produse transformate pe bază de gunoi de grajd

Toate îngrășămintele organice au fost tratate pentru a se asigura că produsul este indemn de agenți patogeni.

Produsele tratate pe bază de gunoi de grajd care îndeplinesc următoarele cerințe pot fi comercializate sau importate:

—	sunt lipsite de salmonella: absența salmonellei în 25 g de produs tratat;

—	sunt lipsite de enterobacterii: pe baza numărului de bacterii aerobe (< 1 000 unități de formare colonii per gram de produs tratat);

—	au un nivel redus de bacterii care formează spori și de formațiuni toxice: conținut de umiditate < 14 %, valoarea „apă” a produsului < 0,7.

Produsele trebuie depozitate astfel încât, odată transformate, contaminarea sau infectarea secundară și umezirea să fie imposibile.

Produsele trebuie, prin urmare, depozitate în:

—	silozuri foarte bine sigilate și izolate sau

—	ambalaje sigilate corespunzător (pungi de plastic sau „big bags”).

Gunoi de grajd transformat

Numai gunoiul de grajd transformat de găini și ecvidee poate fi comercializat sau importat. Acest gunoi de grajd trebuie să provină dintr-o regiune indemnă de boli transmisibile grave, în special de:

—	febra aftoasă;

—	boala Newcastle;

—	pesta porcină;

—	gripa aviară;

—	pesta porcină africană;

—	pesta cabalină africană;

—	boala veziculoasă a porcului.

Atunci când este necesar, pot fi stabilite standarde biologice în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din prezenta directivă.

CAPITOLUL 15

Lâna, părul, perii de porc, penele și părțile de pene netransformate

1. Lâna de oaie, părul de rumegătoare și părul de porc sunt considerate a fi „netransformate” dacă nu au fost supuse unei spălari industriale sau nu au fost obținute în urma tăbăcirii, iar penele sau părțile de pene sunt considerate „netransformate” dacă nu au fost tratate în baie de aburi sau printr-o altă metodă care să asigure că nu este transmis nici un agent patogen.

2. Lâna de oaie netransformată, părul de rumegătoare, părul de porc, penele și părțile de pene (mărfurile care constau în aceste materiale) pot fi comercializate sau importate numai dacă sunt ambalate în condiții de siguranță și uscate. Cu toate acestea, schimburile și importurile de păr de porc din țări sau regiuni în care pesta porcină africană este endemică sunt interzise, cu excepția părului de porc care:

(a)	a fost fiert, vopsit sau albit sau

(b)

a fost supus unei alte forme de tratare care distruge cu certitudine agenții patogeni, cu condiția prezentării unor dovezi în acest sens, sub forma unui certificat eliberat de medicul veterinar responsabil pentru locul de origine. Spălarea industrială nu este considerată o formă de tratare în sensul prezentei directive.

3. Dispozițiile prezentului capitol nu se aplică schimburilor sau importurilor de pene decorative sau de pene:

(a)	pe care călătorii le transportă în scopuri personale sau

(b)	care fac obiectul schimburilor sau importurilor în Comunitate sub formă de loturi trimise unor indivizi în scopuri neindustriale.

4. Mărfurile pot fi trimise direct uzinei de destinație sau depozitelor de stocare, în condiții care să evite răspândirea agenților patogeni.

(1) JO 121, 29.7.1964, p. 2012/64, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/497/CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 69).

(2) JO L 47, 21.2.1980, p. 4, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/687/CEE (JO L 377, 31.12.1991, p. 16).

(3) JO L 302, 31.12.1972, p. 28, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/688/CEE (JO L 377, 31.12.1991, p. 18).

(4) JO L 224, 18.8.1990, p. 42, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 92/130/CEE (JO L 47, 22.2.1992, p. 26).

(5) JO L 268, 24.9.1991, p. 25.

(6) JO L 268, 24.9.1991, p. 41.

(7) JO L 268, 14.9.1992, p. 54.

(8) Gunoi de grajd înseamnă orice amestec de excremente și urină de bovine, porcine, ecvidee și găini.

ANEXA II

CONDIȚII SPECIFICE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

CAPITOLUL I

Importuri din țări terțe de produse din carne obținute din carne de pasăre, carne de vânat de crescătorie, carne de vânat sălbatic și carne de iepure

Statele membre se asigură că produsele din carne obținute din carne de pasăre, carne de vânat de crescătorie, carne de vânat sălbatic și carne de iepure sunt importate doar dacă:

(a)

provin dintr-o țară terță enumerată în conformitate cu:

(i)	articolul 14 din Directiva 71/118/CEE pentru carne de pasăre;

(ii)	articolul 16 din Directiva 92/45/CEE pentru carne de vânat sălbatic;

(iii)

o listă întocmită pentru carnea de iepure și carnea de vânat de crescătorie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18;

(b)

carnea proaspătă utilizată îndeplinește cerințele corespunzătoare ale articolului 14 din Directiva 71/118/CEE pentru carnea de pasăre, ale articolului 16 din Directiva 92/45/CEE pentru carnea de vânat sălbatic, ale articolului 3 din Directiva 91/495/CEE pentru carnea de iepure și ale articolului 6 din directiva menționată pentru carnea de vânat de crescătorie;

(c)

provin de la o unitate care oferă aceleași garanții ca cele menționate de Directiva 77/99/CEE și care a fost aprobată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 sau, până la adoptarea unei astfel de decizii, de autoritatea competentă a statului membru, importurile de produse din categoria respectivă intrând în continuare sub incidența normelor articolului 11 alineatul (2) din Directiva 90/675/CEE;

(d)	sunt preparate, verificate și manipulate în conformitate cu cerințele corespunzătoare prevăzute de Directiva 77/99/CEE;

(e)	fiecare lot de produse din carne este însoțit de un certificat sanitar veterinar stabilit în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

CAPITOLUL 2

Înainte de data de 1 ianuarie 1994, se stabilesc condițiile de sănătate care se aplică următoarelor operațiuni, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18:

—	introducerea pe piață și importurile de ouă și produse din ouă destinate consumului uman, fără a se aduce atingere reglementărilor stabilite în cadrul organizării comune a pieței;

—	prepararea de gelatine destinate consumului uman;

—	schimburile și importul de miere, pulpe de broască și melci destinați consumului uman.

ANEXA III

VERSIUNEA CONSOLIDATĂ A ANEXELOR A ȘI B LA DIRECTIVA 89/662/CEE

„

ANEXA A

LEGISLAȚIA VETERINARĂ

CAPITOLUL I

—	Directiva 64/433/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind condițiile de sănătate referitoare la schimburile intracomunitare de carne proaspătă (JO 121, 29.7.1964, p. 2012/64).

—	Directiva 71/118/CEE a Consiliului din 15 februarie 1971 privind problemele de sănătate care afectează schimburile cu carne proaspătă de pasăre (JO L 55, 8.3.1971, p. 23).

—	Directiva 72/461/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1972 privind problemele de sănătate animală în schimburile intracomunitare cu carne proaspătă (JO L 302, 31.12.1972, p. 24).

—	Directiva 77/99/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1976 privind problemele sanitare în materie de schimburi intracomunitare de produse pe bază de carne (JO L 26, 31.1.1977, p. 85).

—	Directiva 80/215/CEE a Consiliului din 22 ianuarie 1980 privind problemele de sănătate animală în schimburile intracomunitare cu produse pe bază de carne (JO L 47, 21.2.1980, p. 4).

—	Directiva 88/657/CEE a Consiliului din 14 decembrie 1988 de stabilire a cerințelor pentru producția și comerțul cu carne tocată, carne în bucăți mai mici de 100 grame și a preparatelor din carne (JO L 382, 31.12.1988, p. 3).

—	Directiva 89/437/CEE a Consiliului din 20 iunie 1989 privind problemele de igienă și sănătate referitoare la producția și introducerea pe piață a produselor din ouă (JO L 212, 22.7.1989, p. 87).

—	Directiva 91/67/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează introducerea pe piață a animalelor și a produselor de acvacultură (JO L 46, 19.2.1991, p. 1).

—	Directiva 91/492/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a moluștelor bivalve vii (JO L 268, 24.9.1991, p. 1).

—	Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a produselor pescărești (JO L 268, 24.9.1991, p. 15).

—	Directiva 91/494/CEE a Consiliului din 26 iunie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare și importurile din țări terțe de carne proaspătă de pasăre (JO L 268, 24.9.1991, p. 35).

—	Directiva 91/495/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1991 privind problemele de sănătate animală și publică referitoare la producția și introducerea pe piață a cărnii de iepure și a cărnii de vânat de crescătorie (JO L 268, 24.9.1991, p. 41).

—	Directiva 92/45/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 privind problemele de sănătate publică și animală referitoare la sacrificarea vânatului sălbatic și la introducerea pe piață a cărnii de vânat sălbatic (JO L 268, 14.9.1992, p. 35).

—	Directiva 92/46/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor de sănătate pentru producerea și introducerea pe piață a laptelui crud, a laptelui tratat termic și a produselor lactate (JO L 268, 14.9.1992, p. 1).

CAPITOLUL II

—

Directiva 92/118/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a condițiilor de sănătate publică și animală care reglementează comerțul și importurile în Comunitate de produse care nu intră sub incidența condițiilor menționate, stabilite de normele comunitare speciale prevăzute de anexa A capitolul I la Directiva 89/662/CEE și, în ceea ce privește agenții patogeni, la Directiva 90/425/CEE (cu excepția agenților patogeni).

ANEXA B

PRODUSE CARE NU INTRĂ SUB INCIDENȚA ARMONIZĂRII COMUNITARE, DAR A CĂROR COMERCIALIZARE AR PUTEA FACE OBIECTUL CONTROALELOR PREVĂZUTE DE PREZENTA DIRECTIVĂ

Alte produse de origine animală care nu sunt incluse nici în anexa B la prezenta directivă, nici în anexa la Directiva 90/425/CEE: aceste produse vor fi definite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

”

VERSIUNEA CONSOLIDATĂ A ANEXELOR A ȘI B LA DIRECTIVA 90/425/CEE

„

ANEXA A

CAPITOLUL I

LEGISLAȚIA VETERINARĂ

Secțiunea 1

—	Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine (JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64).

—	Directiva 88/407/CEE a Consiliului din 14 iunie 1988 de stabilire a condițiilor de sănătate animală aplicabile în schimburile intracomunitare și la importurile de material seminal congelat de animale domestice din specia bovină (JO L 194, 22.7.1988, p. 10).

—	Directiva 89/556/CEE a Consiliului din 25 septembrie 1989 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare și importurile din țări terțe de embrioni de animale domestice din specia bovină (JO L 302, 19.10.1989, p. 1).

—	Directiva 90/426/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind condițiile de inspecție veterinară care reglementează circulația și importul de ecvidee din țări terțe (JO L 224, 18.8.1990, p. 42).

—	Directiva 90/429/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 de stabilire a cerințelor de sănătate animală care se aplică schimburilor intracomunitare și la importurilor de material seminal de animale domestice din specia porcină (JO L 224, 18.8.1990, p. 62).

—	Directiva 90/539/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1990 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație (JO L 303, 31.10.1990, p. 6).

—

Directiva 90/667/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1990 de stabilire a normelor veterinare privind eliminarea și transformarea deșeurilor de origine animală, introducerea lor pe piață și protecția împotriva agenților patogeni din hrana pentru animale de origine animală sau din pește și de modificare a Directivei 90/425/CEE (JO L 363, 27.12.1990, p. 51).

—	Directiva 91/67/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează introducerea pe piață a animalelor și produselor de acvacultură (JO L 46, 19.2.1991, p. 1).

—	Directiva 91/68/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare de ovine și caprine (JO L 46, 19.2.1991, p. 19).

—	Directiva 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în timpul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE (JO L 340, 11.12.1991, p. 17).

Secțiunea 2

Directiva 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 de definire a condițiilor de sănătate animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, reglementărilor comunitare specifice prevăzute la anexa A capitolul I secțiunea 1 la Directiva 90/425/CEE, (JO L 268, 14.9.1992, p. 54).

— Pentru agenții patogeni:

CAPITOLUL II

LEGISLAȚIA ZOOTEHNICĂ

—	Directiva 77/504/CEE a Consiliului din 25 iulie 1977 privind animalele de reproducere de rasă pură din specia bovină (JO L 206, 12.8.1977, p. 8).

—	Directiva 88/661/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1988 privind normele zootehnice care se aplică animalelor de reproducere din specia porcină (JO L 382, 31.12.1988, p. 36).

—	Directiva 89/361/CEE a Consiliului din 30 mai 1989 privind animalele din speciile ovină și caprină reproducătoare de rasă pură (JO L 153, 8.6.1989, p. 30).

—	Directiva 90/427/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind condițiile zootehnice și genealogice care reglementează schimburile intracomunitar cu ecvidee (JO L 224, 18.8.1990, p. 55).

—	Directiva 91/174/CEE a Consiliului din 25 martie 1991 de stabilire a cerințelor zootehnice și genealogice care reglementează comercializarea animalelor de rasă pură (JO L 85, 5.4.1991, p. 37).

ANEXA B

ANIMALE ȘI PRODUSE CARE NU INTRĂ SUB INCIDENȚA ARMONIZĂRII, DAR AL CĂROR COMERȚ VA FACE OBIECTUL CONTROALELOR PREVĂZUTE DE PREZENTA DIRECTIVĂ

CAPITOLUL I

Legislația veterinară – alte animale vii neenumerate de anexa A capitolul I.

CAPITOLUL II

Legislația veterinară – material seminal, ovule și embrioni neenumerate de anexa A capitolul I.

”