31987L0404

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 25 iunie 1987

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la recipientele simple sub presiune

(87/404/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Adunării (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât statelor membre le revine responsabilitatea asigurării, pe teritoriul lor, a siguranței persoanelor, animalelor domestice și proprietății față de riscurile ce decurg din scurgerile din recipientele simple sub presiune sau din explodarea acestora;

întrucât, în fiecare stat membru, prin dispozițiile obligatorii se stabilesc, în special, nivelul de siguranță necesar pentru recipientele simple sub presiune, prin specificarea caracteristicilor de execuție și funcționare, a condițiilor de instalare și utilizare și a procedurilor de control înainte și după introducerea pe piață; întrucât dispozițiile obligatorii menționate nu conduc neapărat la niveluri diferite de siguranță de la un stat membru la altul, dar, prin deosebirile dintre acestea, constituie un obstacol în calea schimburilor comerciale în cadrul Comunității;

întrucât, pentru a garanta libera circulație a recipientelor simple sub presiune, este necesară armonizarea dispozițiilor de drept intern care asigură această siguranță, fără diminuarea nivelurilor existente și justificate de protecție din statele membre;

întrucât legislația comunitară, în forma sa actuală, prevede că, fără a aduce atingere vreuneia dintre normele comunitare fundamentale, și anume libera circulație a mărfurilor, este necesară acceptarea obstacolelor în calea circulației intracomunitare, care rezultă din deosebirile dintre legislațiile interne privind comercializarea produselor, atât timp cât dispozițiile respective pot fi recunoscute ca necesare pentru respectarea cerințelor esențiale; întrucât armonizarea legislativă în cazul de față trebuie să fie limitată, prin urmare, la acele dispoziții necesare respectării cerințelor esențiale de siguranță pentru recipientele simple sub presiune; întrucât, deoarece sunt esențiale, cerințele respective trebuie să înlocuiască dispozițiile de drept intern corespunzătoare;

întrucât, în consecință, prezenta directivă conține doar cerințele obligatorii și esențiale; întrucât, pentru a facilita stabilirea conformității cu cerințele esențiale, este necesară existența standardelor armonizate la nivel european, în special în ceea ce privește proiectarea, funcționarea și instalarea recipientelor simple sub presiune, astfel încât produsele care le respectă să se poată considera ca fiind conforme dispozițiilor de siguranță; întrucât standardele respective armonizate la nivel european sunt elaborate de organisme private și trebuie să rămână texte facultative; întrucât, în acest sens, Comitetul European pentru Standardizare (CEN) și Comitetul european pentru standardizare electrotehnică (Cenelec) sunt recunoscute ca organisme competente pentru adoptarea standardelor armonizate în conformitate cu orientările generale pentru cooperarea între Comisie și cele două organisme, semnate la 13 noiembrie 1984; întrucât, în sensul prezentei directive, un standard armonizat este o specificație tehnică (standard european sau document de armonizare) adoptată de către unul sau de către ambele organisme menționate cu mandat de la Comisie, în conformitate cu dispozițiile din Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a procedurii pentru prezentarea datelor în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (4), precum și cu orientările generale menționate anterior;

întrucât este necesară o verificare privind conformitatea cu cerințele tehnice relevante pentru a asigura o protecție eficientă a utilizatorilor și părților terțe; întrucât procedurile de control existente diferă de la un stat membru la altul; întrucât, pentru a evita controalele multiple, care constituie bariere în calea liberei circulații a recipientelor, trebuie să se prevadă recunoașterea reciprocă a procedurilor de control de către statele membre; întrucât, pentru a facilita recunoașterea reciprocă a procedurilor de control, este necesară stabilirea procedurilor comunitare armonizate și armonizarea criteriilor pentru numirea organismelor responsabile cu realizarea încercărilor, supravegherea și verificarea;

întrucât prezența mărcii CE pe un recipient simplu sub presiune constituie prezumția de conformitate a acestuia cu prezenta directivă și face astfel inutilă, la importul și punerea în funcțiune a recipientului, repetarea inspecțiilor deja realizate; întrucât, cu toate acestea, recipientele simple sub presiune pot să reprezinte un risc pentru siguranță; întrucât, în consecință, este necesar să se prevadă o procedură pentru reducerea pericolului menționat,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

Domeniu de aplicare, introducerea pe piață și libera circulație

Articolul 1

(1)   Prezenta directivă se aplică pentru recipientele simple sub presiune produse în serie.

(2)   În înțelesul prezentei directive, „recipient simplu sub presiune” înseamnă orice recipient sudat supus unei presiuni manometrice interioare mai mari de 0,5 bari, care este destinat umplerii cu aer sau azot și care nu este proiectat să fie expus la foc.

În plus,

(3)   Următoarele recipiente se exclud din domeniul de aplicare a prezentei directive:

Articolul 2

(1)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că recipientele menționate la articolul 1, denumite în continuare „recipiente”, pot fi introduse pe piață și puse în funcțiune numai dacă nu compromit siguranța persoanelor, animalelor domestice sau proprietății când sunt instalate și întreținute corespunzător și când sunt utilizate conform destinației.

(2)   Dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere dreptului statelor membre de a specifica – cu respectarea dispozițiilor tratatului – cerințele pe care le consideră necesare pentru asigurarea protecției lucrătorilor în timpul utilizării recipientelor, cu condiția ca aceasta să nu implice modificarea recipientelor într-un mod care nu este specificat în prezenta directivă.

Articolul 3

(1)   Recipientele la care produsul dintre PS și V este mai mare de 50 bari/litru trebuie să respecte cerințele esențiale de siguranță specificate în anexa I.

(2)   Recipientele la care produsul dintre PS și V este 50 bari/litru sau mai puțin trebuie să fie fabricate în conformitate cu cele mai bune practici dintr-unul dintre statele membre și să poarte mărcile prevăzute în anexa II punctul 1, cu excepția mărcii CE prevăzute la articolul 16.

Articolul 4

Statele membre nu împiedică introducerea pe piață și punerea în funcțiune pe teritoriul acestora a recipientelor care respectă criteriile prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 5

(1)   Statele membre consideră că respectarea cerințelor esențiale de siguranță prevăzute la articolul 3, referitoare la recipientele ce poartă marca CE, denotă conformitatea cu standardele naționale relevante care includ standardele armonizate ale căror numere de referință sunt publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Statele membre publică numerele de referință ale acestor standarde naționale.

(2)   Statele membre consideră că recipientele la care fabricantul nu aplică sau aplică numai parțial standardele menționate la alineatul (1), sau pentru care nu există aceste standarde, respectă cerințele esențiale menționate la articolul 3, dacă, după primirea unui certificat de examinare CEE de tip, conformitatea acestora cu modelul omologat este certificată prin aplicarea mărcii CE.

Articolul 6

(1)   În cazul în care un stat membru sau Comisia consideră că standardele armonizate prevăzute la articolul 5 alineatul (1) nu respectă în totalitate cerințele menționate la articolul 3, Comisia sau statul membru în cauză sesizează comitetul permanent, înființat în temeiul Directivei 83/189/CEE, denumit în continuare „comitet”, cu privire la această chestiune, expunându-și motivele. Comitetul formulează un aviz de urgență. Având în vedere avizul comitetului, Comisia informează statele membre dacă este sau nu necesară retragerea acestor standarde din publicațiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1).

Articolul 7

(1)   În cazul în care un stat membru constată că recipientele care poartă marca CE și sunt utilizate conform destinației pot să compromită siguranța persoanelor, animalelor domestice sau proprietății, trebuie să ia toate măsurile corespunzătoare pentru retragerea acestor produse de pe piață ori să interzică sau să limiteze introducerea acestora pe piață.

Statul membru în cauză informează imediat Comisia despre orice măsură de acest fel, indicând motivele deciziei sale și, în special, dacă neconformitatea se datorează:

(2)   Comisia începe consultările cu părțile în cauză cât mai curând posibil. Dacă, după aceste consultări, Comisia constată că este justificată oricare dintre măsurile menționate la alineatul (1), informează imediat statul membru care a luat măsura și celelalte state membre cu privire la aceasta. Dacă decizia prevăzută la alineatul (1) este atribuită lacunelor din standarde, Comisia, după consultarea părților interesate, sesizează comitetul, în termen de două luni, cu privire la subiectul în cauză, dacă statul membru care a luat măsurile intenționează să le mențină și inițiază procedurile menționate la articolul 6.

(3)   În cazul în care un recipient care nu este conform poartă marca CE, statul membru competent ia măsurile corespunzătoare împotriva oricui a aplicat marca și informează Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta.

(4)   Comisia asigură informarea permanentă a statelor membre cu privire la aplicarea și la rezultatul procedurii respective.

CAPITOLUL II

Procedurile de certificare

Articolul 8

(1)   Înainte de producerea recipientelor sub presiune la care produsul dintre PS și V este mai mare de 50 bari/litru, fabricate:

(2)   Recipientele produse în conformitate cu standardele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) sau cu prototipul omologat, înainte de introducerea pe piață, trebuie să fie supuse:

(3)   Documentația și corespondența referitoare la procedurile de certificare prevăzute la alineatele (1) și (2) se elaborează într-o limbă oficială a statului membru în care este stabilit organismul desemnat sau într-o limbă acceptată de organismul respectiv.

Articolul 9

(1)   Fiecare stat membru notifică Comisia și celelalte state membre cu privire la organismele desemnate responsabile cu realizarea procedurilor de certificare menționate la articolul 8 alineatele (1) și (2). Comisia publică, pentru informare, o listă cu organismele respective și numărul distinctiv alocat acestora în Jurnalul Oficial al Comunităților Europeneși asigură actualizarea listei.

(2)   Anexa III stabilește criteriile minime pe care trebuie să le îndeplinească statele membre cu privire la desemnarea organismelor respective.

(3)   Un stat membru care a desemnat un organism trebuie să-și retragă desemnarea, dacă descoperă că organismul nu mai îndeplinește criteriile specificate în anexa III. Statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta.

Examinarea CE de tip

Articolul 10

(1)   Examinarea CE de tip este procedura prin care un organism de control desemnat stabilește și certifică faptul că un recipient prototip respectă dispozițiilor prezentei directive care i se aplică.

(2)   Fabricantul sau reprezentantul autorizat al acestuia depune cererea pentru examinarea CE de tip, referitoare la un recipient prototip sau un prototip care reprezintă o familie de recipiente, la un singur organism de control desemnat. Reprezentantul autorizat trebuie să fie stabilit în Comunitate.

Cererea trebuie să conțină următoarele date:

Cererea este însoțită de un recipient care este reprezentativ pentru producția avută în vedere.

(3)   Organismul notificat procedează la examinarea CE de tip în modul descris în continuare.

Acesta examinează, pentru verificarea conformității, nu numai dosarul tehnic de fabricație, ci și recipientul prezentat.

La examinarea recipientului, organismul procedează după cum urmează:

(4)   Dacă prototipul respectă dispozițiile care i se aplică, organismul elaborează un certificat de examinare CE de tip, care se transmite solicitantului. În certificatul menționat se consemnează concluziile examinării, se indică condițiile în care se poate emite și se însoțește de descrierile și schițele necesare pentru identificarea prototipului omologat.

Comisia, celelalte organisme desemnate și celelalte state membre pot să obțină o copie a certificatului și, pe baza unei cereri motivate, o copie a dosarului tehnic de fabricație și rapoartele privind determinările și încercările realizate.

(5)   Un organism care refuză să emită un certificat de examinare CE de tip informează celelalte organisme desemnate despre aceasta. Un organism care retrage un certificat de examinare CE de tip informează statul membru care l-a desemnat cu privire la aceasta. Acesta din urmă informează celelalte state membre și comisia cu privire la aceasta, motivându-și decizia.

Verificarea CE

Articolul 11

(1)   Verificarea CE constă în verificarea și certificarea conformității recipientelor produse în serie cu standardele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) sau cu prototipul omologat. Se realizează de către un organism de control desemnat în conformitate cu dispozițiile prevăzute în continuare. Organismul menționat emite un certificat de verificare CE și aplică marca de conformitate prevăzută la articolul 16.

(2)   Verificările se realizează pe loturile de recipiente prezentate de către fabricant sau de reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate. Loturile sunt însoțite de certificatul de examinare CE de tip prevăzut la articolul 10 sau, dacă recipientele nu sunt produse în conformitate cu un prototip omologat, de dosarul tehnic de fabricație prevăzut în anexa II punctul 3. În ultimul caz, organismul desemnat procedează, înainte de verificarea CE, la examinarea dosarului pentru certificarea conformității acestuia.

(3)   La examinarea unui lot, organismul de control garantează că recipientele sunt fabricate și verificate în conformitate cu dosarul tehnic de execuție și realizează o probă hidrostatică sau o încercare pneumatică cu efect echivalent pentru fiecare recipient din lot, la o presiune Ph de 1,5 ori mai mare decât presiunea de calcul a recipientului, pentru a verifica soliditatea acestuia. Proba timpurie se aprobă în conformitate cu procedurile de siguranță a încercărilor din statele membre în care se realizează proba. În plus, organismul de control realizează încercări pe epruvete luate dintr-o probă-martor reprezentativă pentru producție sau dintr-un recipient, la alegerea fabricantului, pentru a examina calitatea sudurilor longitudinale. Cu toate acestea, dacă se utilizează metode diferite de sudură pentru sudurile longitudinale și circulare, aceste încercări se repetă pe sudurile circulare.

(4)   Pentru recipientele menționate în anexa I punctul 2.1.2, încercările menționate pe epruvete se înlocuiesc cu o probă hidrostatică pe cinci recipiente alese în mod aleatoriu din fiecare lot, pentru a verifica conformitatea cu criteriile din anexa I punctul 2.1.2.

Declarația de conformitate CE

Articolul 12

(1)   Un fabricant care îndeplinește obligațiile ce decurg din articolul 13 aplică marca CE prevăzută la articolul 16 pe recipientele pe care le declară conforme cu standardele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) sau cu un prototip omologat. Prin procedura menționată de declarare a conformității CE, fabricantul este supus supravegherii CE, dacă produsul dintre PS și V este mai mare de 200 bari/litru.

(2)   Scopul supravegherii CE este de a asigura, conform dispozițiilor din articolul 14 alineatul (2), respectarea de către fabricant a obligațiilor ce derivă din articolul 13 alineatul (2). Supravegherea se realizează de către organismul desemnat care a emis certificatul de examinare CE de tip, prevăzut la articolul 10, dacă recipientele s-au fabricat în conformitate cu un prototip omologat sau, dacă nu este cazul, de către organismul desemnat căruia i a fost trimis dosarul tehnic de fabricație în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (a) prima liniuță.

Articolul 13

(1)   Dacă un fabricant procedează conform dispozițiilor de la articolul 12, trebuie să trimită, înaintea începerii fabricației, organismului desemnat care a emis certificatul CE de examinare de tip sau certificatul de conformitate un document care descrie procesul de fabricație și toate măsurile sistematice prestabilite, adoptate pentru asigurarea conformității recipientelor sub presiune cu standardele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) sau cu prototipul omologat.

Dosarul menționat trebuie să conțină următoarele:

(2)   În afară de aceasta, dacă produsul dintre PS și V este mai mare de 200 bari/litru, fabricanții autorizează accesul organismului responsabil cu supravegherea CE la locurile de producție și depozitare prevăzute pentru control și permite organismului respectiv să preleveze recipiente de probă și furnizează toate datele necesare, în special:

Articolul 14

(1)   Dacă recipientele nu se produc conform prototipului omologat, organismul desemnat care a emis certificatul de examinare CE de tip sau certificatul de conformitate examinează, înainte de data începerii oricărei producții, atât documentul menționat la articolul 13 alineatul (1), cât și dosarul tehnic de fabricație prevăzut în anexa II punctul 3, pentru certificarea conformității acestora.

(2)   În afară de aceasta, dacă produsul dintre PS și V este mai mare de 200 bari/litru, organismul respectiv trebuie, în timpul producției:

Organismul furnizează statului membru care l-a desemnat și, la cerere, celorlalte organisme desemnate, celorlalte state membre și Comisiei, o copie a procesului-verbal de control.

CAPITOLUL III

Marca CE

Articolul 15

Dacă se stabilește că marca CE a fost aplicată greșit pe recipiente, deoarece:

organismul responsabil cu supravegherea CE trebuie să raporteze statului membru în cauză și, dacă este cazul, să retragă certificatul de examinare CE de tip.

Articolul 16

(1)   Marca CE și inscripțiile prevăzute în anexa II punctul 1 se aplică într-o formă vizibilă, lizibilă și de neșters pe recipient sau pe o plăcuță cu date tehnice, fixată pe acesta astfel încât să nu poată fi desprinsă.

Marca CE conține simbolul, ultimele două cifre ale anului în care s-a aplicat marca și numărul distinctiv, prevăzut la articolul 9 alineatul (1), al organismului de control desemnat, responsabil cu verificarea CE sau supravegherea CE.

(2)   Este interzisă aplicarea pe recipiente a mărcilor sau inscripțiilor care se pot confunda cu marca CE.

CAPITOLUL IV

Dispoziții finale

Articolul 17

Orice decizie adoptată în conformitate cu prezenta directivă și care generează restricții privind introducerea pe piață și/sau a punerea în funcțiune a unui recipient trebuie să precizeze motivele exacte pe care se întemeiază. O astfel de decizie se notifică de îndată părții interesate, care, în același timp, este informată cu privire la căile de atac la care poate apela conform legislației în vigoare în statul membru în cauză și la termenele prevăzute pentru introducerea acestor acțiuni.

Articolul 18

(1)   Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 1990. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 iulie 1990.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 19

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 89, 15.4.1986, p. 2.

(2)  JO C 190, 20.7.1987.

(3)  JO C 328, 22.12.1986, p. 20.

(4)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.

ANEXA I

Cerințele esențiale de siguranță pentru recipiente sunt cele stabilite în continuare:

1.   MATERIALELE

Materialele trebuie să fie selectate în funcție de destinația recipientelor și în conformitate cu punctele 1.1–1.4.

1.1.   Componentele sub presiune

Materialele menționate la articolul 1, utilizate pentru producerea părților sub presiune, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

În plus, pentru recipientele din oțel, materialele trebuie să respecte cerințele formulate la punctul 1.1.1, iar pentru recipientele din aluminiu sau din aliaj de aluminiu, cerințele menționate la punctul 1.1.2.

Materialele trebuie să fie însoțite de un certificat de inspecție întocmit de fabricantul materialelor, conform descrierii din anexa II.

1.1.1.   Recipientele din oțel

Oțelurile nealiate trebuie să respecte următoarele cerințe:

1.1.2.   Recipientele din aluminiu

Aluminiul nealiat trebuie să aibă un conținut de aluminiu de minimum 99,5 % și aliajele descrise la articolul 1 alineatul (2) trebuie să prezinte o rezistență adecvată la coroziunea intercristalină la temperatura maximă de lucru.

În plus, aceste materialele trebuie să respecte următoarele criterii:

1.2.   Materialele de sudură

Materialele de sudură utilizate în execuția recipientelor sau la sudarea unor accesorii pe recipiente trebuie să fie adecvate și compatibile cu materialele care se sudează.

1.3.   Accesoriile care contribuie la rezistența recipientului

Accesoriile menționate (de exemplu șuruburi și piulițe) trebuie să fie executate dintr-un material specificat la punctul 1.1 sau din alte tipuri de oțel, aluminiu sau un aliaj de aluminiu corespunzător compatibile cu materialele utilizate la fabricarea părților sub presiune.

Aceste materiale trebuie să aibă, la temperatura minimă de lucru, alungire la rupere și reziliență adecvate.

1.4.   Părțile care nu sunt sub presiune

Toate părțile nepresurizate ale recipientelor sudate trebuie să fie din materiale care sunt compatibile cu materialele componentelor pe care sunt sudate.

2.   PROIECTAREA RECIPIENTULUI

La proiectarea recipientului, fabricantul trebuie să definească destinația utilizării acestuia și să selecteze:

Cu toate acestea, chiar dacă se selectează o temperatură maximă de lucru mai mare de –10 °C, calitățile cerute materialelor trebuie să fie respectate pentru temperatura de –10 °C.

De asemenea, fabricantul trebuie să țină seama de următoarele dispoziții:

și de faptul că, în condițiile de utilizare avute în vedere,

Cordoanele de sudură circulare și longitudinale trebuie făcute utilizându-se suduri cu pătrundere totală sau suduri cu efect echivalent. Fundurile convexe, altele decât cele emisferice, trebuie să fie prevăzute cu o margine cilindrică.

2.1.   Grosimea peretelui

Dacă produsul PS x V nu este mai mare de 3 000 bari/litru, fabricantul trebuie să aleagă una dintre metodele descrise la punctele 2.1.1 și 2.1.2 pentru determinarea grosimii peretelui recipientului; dacă produsul dintre PS și V este mai mare de 3 000 bari/litru sau dacă temperatura maximă de lucru este mai mare de 100 °C, această grosime trebuie să se determine prin metoda descrisă la punctul 2.1.1.

Grosimea reală a peretelui recipientului în secțiunea cilindrică și a capacelor nu poate fi mai mică de 2 mm pentru recipientele din oțel și mai mică de 3 mm pentru recipientele din aluminiu sau aliaje de aluminiu.

2.1.1.   Metoda de calcul

Grosimea minimă a componentelor sub presiune trebuie să fie calculată avându-se în vedere intensitatea solicitărilor și următoarele dispoziții:

Cu toate acestea, dacă porțiunea cilindrică a recipientului are una sau mai multe suduri longitudinale executate printr-un procedeu de sudură neautomat, grosimea calculată prin metoda descrisă anterior trebuie multiplicată cu un coeficient egal cu 1,15.

2.1.2.   Metoda experimentală

Grosimea peretelui trebuie să fie determinată astfel încât recipientele să reziste la temperatura ambianta la o presiune egală cu cel puțin de cinci ori presiunea maximă de lucru, cu un factor permanent de deformare pe circumferință de maximum 1 %.

3.   PROCESUL DE FABRICAȚIE

Recipientele vor fi construite și verificate în procesul de fabricație în conformitate cu dosarul tehnic de fabricație descris la anexa II punctul 3.

3.1.   Pregătirea părților componente

Pregătirea părților componente (de exemplu formarea și sanfrenarea) nu trebuie să genereze defecte de suprafață, fisuri sau modificări ale caracteristicilor mecanice care să afecteze siguranța recipientelor.

3.2.   Sudurile pe părțile sub presiune

Caracteristicile sudurilor și zonelor adiacente trebuie să fie similare cu cele ale materialelor sudate și să nu prezinte nici un defect de suprafață sau intern care să afecteze siguranța recipientelor.

Sudurile trebuie executate de sudori sau operatori calificați care posedă nivelul corespunzător de competență, în conformitate cu procedeele de sudură autorizate. Autorizarea și testele de calificare trebuie să fie realizate de către organismele de control desemnate.

De asemenea, în timpul fabricației, fabricantul trebuie să asigure o calitate constantă a sudurii, prin teste de control specifice, folosind proceduri adecvate. Aceste teste trebuie să facă obiectul unui raport.

4.   PUNEREA ÎN FUNCȚIUNE A RECIPIENTELOR

Recipientele trebuie să fie însoțite de instrucțiuni elaborate de către fabricant, conform cerințelor din anexa II punctul 2.

ANEXA II

1.   MARCA CE ȘI INSCRIPȚIONĂRI

Recipientul sau plăcuța cu date tehnice trebuie să poarte marca CE prevăzută la articolul 16, împreună cu cel puțin următoarele date:

Dacă se utilizează o plăcuță cu date tehnice, aceasta trebuie să fie proiectată astfel încât să nu poată fi reutilizată și trebuie să includă un spațiu liber care să permită înscrierea unor date suplimentare.

2.   INSTRUCȚIUNI

Instrucțiunile trebuie să cuprindă următoarele informații:

Instrucțiunile trebuie să fie în limba sau limbile oficiale ale țării de destinație.

3.   DOSAR TEHNIC DE FABRICAȚIE

Dosarul tehnic de fabricație trebuie să cuprindă o descriere a tehnicilor și operațiunilor utilizate în scopul îndeplinirii cerințelor esențiale menționate la articolul 3 sau în standardele prevăzute la articolul 5 alineatul (1), în special:

Dacă se utilizează procedurile descrise la articolele 11–14, documentația trebuie să includă, de asemenea:

4.   DEFINIȚII ȘI SIMBOLURI

4.1.   Definiții

4.2.   Simboluri

ANEXA III

CRITERIILE MINIME CARE TREBUIE AVUTE ÎN VEDERE DE CĂTRE STATELE MEMBRE LA NUMIREA ORGANISMELOR DE CONTROL

1.   Organismul de control, directorul și personalul acestuia responsabil de realizarea încercărilor de verificare nu este proiectantul, fabricantul, furnizorul sau instalatorul recipientelor pe care le inspectează, nici reprezentantul autorizat al oricăreia dintre părțile enumerate. Nu se implică direct în proiectarea, construcția, comercializarea sau întreținerea recipientelor, nici nu reprezintă părțile angajate în activitățile enumerate. Aceasta nu exclude posibilitatea schimbului de informații tehnice dintre fabricant și organismul de control.

2.   Organismul de control și personalul acestuia trebuie să realizeze încercările de verificare cu cel mai înalt grad de integritate profesională și competență tehnică și trebuie să fie independenți de orice presiune sau stimulente, în special financiare, care ar putea să influențeze decizia acestora sau rezultatele inspectării, în special din partea persoanelor sau grupurilor de persoane interesate de rezultatul verificărilor.

3.   Organismul de control trebuie să aibă la dispoziție personalul necesar și să dispună de dotările necesare care să-i permită îndeplinirea în bune condiții a sarcinilor sale administrative și tehnice legate de verificare; de asemenea, trebuie să aibă acces la echipamentul necesar pentru verificările speciale.

4.   Personalul organismului de control trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

5.   Trebuie să fie garantată imparțialitatea personalului de control. Remunerarea personalului nu trebuie să depindă nici de numărul de încercări realizate, nici de rezultatele acestor încercări.

6.   Organismul de control trebuie să încheie o asigurare de răspundere civilă, cu excepția cazului în care răspunderea pentru încercări este asumată de către stat, în conformitate cu legislația internă sau în care statul membru însuși este direct responsabil de încercări.

7.   Personalul organismului de control este obligat să păstreze secretul profesional asupra tuturor informațiilor dobândite în exercitarea sarcinilor (cu excepția celor față de autoritățile administrative competente ale statului în care își desfășoară activitatea) conform prezentei directive sau oricăror dispoziții de drept intern pentru aplicarea acesteia.