31984D0132

DECIZIA CONSILIULUI

din 1 martie 1984

privind încheierea Protocolului privind ariile de protecție specială ale Mării Mediterane

(84/132/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 235,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât programele de acțiune ale Comunităților Europene cu privire la mediu (2) subliniază necesitatea protejării și asanării mării în vederea menținerii rolului său în procesul de conservare și dezvoltare a speciilor, precum și asigurarea menținerii echilibrelor ecologice vitale;

întrucât al doilea program de acțiune al Comunităților Europene cu privire la mediu subliniază urgența punerii în aplicare a unor soluții la nivel internațional în ceea ce privește amenajarea și gestionarea ecologică a zonelor de coastă;

întrucât cel de-al treilea Program de acțiune al Comunităților Europene cu privire la mediu (3), ale cărui orientări generale au fost aprobate de către Consiliu și de reprezentanții guvernelor statelor membre la data de 7 februarie 1983, menționează în special necesitatea punerii în aplicare a unei politici de protecție și gestionare rațională a resurselor naturale;

întrucât cooperarea în vederea protecției mediului cu țări în curs de dezvoltare, în special cu partenerii mediteraneeni ai Comunității constituie unul dintre obiectivele celui de-al doilea program de acțiune al Comunităților Europene;

întrucât articolul 4 din Convenția privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării, aprobată de Comunitate prin Decizia 77/585/CEE (4), prevede că părțile contractante pot adopta protocoale adiționale privind măsurile, procedurile și normele convenite în vederea asigurării punerii în aplicare a convenției; întrucât, prin punerea în aplicare a articolului în cauză, statele mediteraneene reprezentate la Conferința plenipotențiarilor care a avut loc la Geneva în perioada 2-3 aprilie 1982 au semnat Protocolul privind ariile de protecție specială ale Mării Mediterane;

întrucât Comunitatea a aprobat, de asemenea, prin Decizia 75/585/CEE, Protocolul privind prevenirea poluării Mării Mediterane prin operațiunile de descărcare efectuate de nave și aeronave, precum și prin Decizia 81/420/CEE (5), Protocolului privind cooperarea în vederea combaterii poluării Mării Mediterane cu hidrocarburi și alte substanțe nocive în cazuri de urgență și prin Decizia 83/101/CEE (6), Protocolul privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării de origine terestră;

întrucât Protocolul privind ariile de protecție specială ale Mării Meditarane prevede posibilitatea adoptării de măsuri cu privire la comerțul, importul și exportul de specii animale și de plante vizate de măsuri de protecție și întrucât, în consecință, pot fi afectate politica comercială comună și libera circulație a mărfurilor între statele membre;

întrucât acest protocol conține dispoziții care ar putea aduce atingere Directivei 76/464/CEE a Consiliului din 4 mai 1976 privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase deversate în mediul acvatic al Comunității (7), Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea speciilor păsărilor sălbatice (8) și Directiva 79/923/CEE a Consiliului din 30 octombrie 1979 privind normele calitative pentru apele conchilicole (9), precum și Regulamentul (CEE) nr. 348/81 al Consiliului din 20 ianuarie 1981 privind regimul comun aplicabil importurilor de produse obținute din cetacee (10);

întrucât protocolul în cauză are drept scop salvgardarea resurselor naturale comune ale regiunii, conservarea diversității patrimoniului genetic și protecția anumitor arii naturale prin crearea unui ansamblu de arii speciale de conservare;

întrucât majoritatea părților semnatare ale Convenției privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării și ale protocoalelor sale adiționale întrețin relații speciale, în principal în materie de cooperare, cu Comunitatea, în cadrul politicii de abordare globală a Mării Mediterane; întrucât protocolul referitor la ariile de protecție specială ale Mării Mediterane prevede modalitățile de cooperare în domeniile relevante ale protocolului;

întrucât Comunitatea a semnat protocolul în cauză la 30 martie 1983;

întrucât Comunitatea va participa la punerea în aplicare a protocolului în cauză prin exercitarea competențelor care rezultă din reglementările comune existente și din cele care îi vor fi atribuite prin viitoarele acte adoptate de Consiliu, precum și prin utilizarea rezultatelor acțiunilor comunitare (cercetare – schimburi de informații) efectuate în domeniile în cauză;

întrucât aprobarea acestui protocol de către Comunitate pare necesară în vederea atingerii, prin realizarea pieței comune, a unuia dintre obiectivele urmărite de Comunitate în domeniul protecției mediului și a calității vieții; întrucât Tratatul nu prevede competențe specifice de acțiune pentru adoptarea prezentei decizii, trebuie să se recurgă la prevederile articolului 235,

DECIDE:

Articolul 1

Se aprobă în numele Comunității Economice Europene Protocolul privind ariile de protecție specială ale Mării Mediterane.

Textul protocolului se anexează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului depune actele în conformitate cu articolul 18 din protocolul menționat în articolul 1.

(1)  JO C 322, 28.11.1983, p. 278.

(2)  JO C 112, 20.12.1973, p. 1, și

JO C 139, 13.6.1977, p. 1.

(3)  JO C 46, 17.2.1983, p. 1.

(4)  JO L 240, 19.9.1977, p. 1.

(5)  JO L 162, 19.6.1981, p. 4.

(6)  JO L 67, 12.3.1983, p. 1.

(7)  JO L 129, 18.5.1973, p. 23.

(8)  JO L 103, 25.4.1979, p. 1.

(9)  JO L 281, 10.11.1979, p. 47.

(10)  JO L 39, 12.2.1981, p. 1.

PROTOCOL

privind ariile de protecție specială ale Mării Mediterane

Părțile contractante la prezentul protocol,

ÎN CALITATE DE PĂRȚI la Convenția privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării, adoptată la Barcelona la 16 februarie 1976,

CONȘTIENTE de pericolul care amenință mediul zonei Mării Mediterane în ansamblul său, dată fiind dezvoltarea activităților umane în această regiune,

AVÂND ÎN VEDERE caracteristicile hidrografice și ecologice specifice pentru zona Mării Mediterane,

SUBLINIIND importanța protejării și, după caz, a ameliorării situației resurselor naturale și a siturilor naturale ale Mării Mediterane, precum și starea patrimoniului lor cultural în regiune, printre altele prin crearea de arii de protecție specială care să cuprindă zone marine cu mediul lor înconjurător,

DORNICE să stabilească o colaborare strânsă între ele, în vederea realizării acestui obiectiv,

CONVIN CU PRIVIRE LA URMĂTOARELE DISPOZIȚII:

Articolul 1

(1)   Părțile contractante la prezentul protocol (denumite în continuare „părți”) iau toate măsurile adecvate în vederea protejării ariilor marine importante pentru salvgardarea resurselor naturale și a siturilor naturale aflate în zona Mării Mediterane, precum și pentru salvgardarea patrimoniului lor cultural din regiune.

(2)   Nici una dintre dispozițiile prezentului protocol nu poate aduce atingere codificării și elaborării dreptului mării de către Conferința Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării, convocată în temeiul Rezoluției 2750 C (XXV) a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, nici revendicărilor sau pozițiilor juridice prezente sau viitoare ale oricărui stat cu privire la dreptul mării și la natura întinderii jurisdicției statului de coastă și a statului de pavilion.

Articolul 2

În scopul desemnării ariilor de protecție specială (denumite în continuare „arii protejate”), aria căreia i se aplică prezentul protocol este cea a Mării Mediterane, delimitată în articolul 1 din Convenția privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării (denumită în continuare „convenție”), cu precizarea că, în sensul prezentului protocol, aria se limitează la apele teritoriale ale părților și poate cuprinde apele care sunt situate dincoace de linia de bază de la care se măsoară lărgimea mării teritoriale și care se întind, în cazul cursurilor de apă, până la limita apelor dulci. Aria poate cuprinde printre altele zonele umede sau zonele de coastă desemnate de fiecare dintre părți.

Articolul 3

(1)   Părțile creează, în măsura posibilului, arii protejate și se străduiesc să desfășoare acțiunile necesare pentru asigurarea protejării acestora și, după caz, pentru restaurarea lor în cel mai scurt timp posibil.

(2)   Aceste arii sunt create în scopul salvgardării în principal a:

Articolul 4

Părțile la prezentul protocol elaborează și adoptă în cadrul primei întâlniri, în cazul în care este necesar în colaborare cu organizațiile internaționale competente, orientări și, dacă este cazul, norme sau criterii comune privind în special:

Articolul 5

Părțile pot consolida protecția unei arii protejate prin crearea, în spațiul de aplicare a prezentului protocol, a uneia sau a mai multor zone tampon în care restricțiile referitoare la activități, rămânând totuși compatibile cu obiectivele pentru aria în cauză, sunt mai puțin stricte.

Articolul 6

(1)   În cazul în care o parte își propune să creeze o arie protejată situată în vecinătatea frontierei sau a limitelor de jurisdicție națională a unei alte părți, autoritățile competente ale celor două părți încearcă să se consulte pentru a ajunge la un acord asupra măsurilor care urmează a fi luate și, printre altele, analizează posibilitatea creării pentru cealaltă parte a unei arii protejate corespunzătoare sau a adoptării unei alte măsuri adecvate.

(2)   În cazul în care una dintre părți își propune să creeze o arie protejată situată în vecinătatea frontierei sau a limitelor de jurisdicție națională a unui stat care nu este parte la prezentul protocol, partea în cauză încearcă să ajungă la un acord cu autoritățile competente ale acestui stat în vederea inițierii de consultări, în conformitate cu alineatul (1).

(3)   În cazul în care ariile de protecție învecinate au fost create de două părți sau de către o parte și un stat care nu este parte la prezentul protocol, modalitățile de consultare sau de colaborare prevăzute în alineatele (1) și (2) pot fi prevăzute în acorduri speciale.

(4)   În cazul în care un stat care nu este parte la prezentul protocol își propune să creeze o arie protejată învecinată cu frontiera sau limitele jurisdicției naționale a unei părți la prezentul protocol, aceasta din urmă încearcă să ajungă la un acord cu statul în cauză în vederea inițierii de consultări și, eventual, încheierii unui acord în conformitate cu alineatul (3).

Articolul 7

Cu privire la obiectivele cercetate și ținând cont de caracteristicile fiecărei arii protejate, părțile iau treptat, in conformitate cu normele dreptului internațional, măsurile necesare, care pot fi, printre altele:

Articolul 8

(1)   Părțile fac publice în mod adecvat: crearea de arii protejate, crearea ariilor prevăzute în articolul 5, marcajele acestor arii și reglementările aplicabile.

(2)   Informațiile prevăzute în alineatul (1) sunt aduse la cunoștința organizației desemnate în articolul 13 din convenție (denumită în continuare „organizație”), care inițiază și actualizează un repertoriu al ariilor protejate din spațiul de aplicare a prezentului protocol. În acest scop, părțile furnizează toate datele utile organizației.

Articolul 9

(1)   Părțile iau în considerare, în cadrul măsurilor de protecție pe care le adoptă, activitățile tradiționale ale populațiilor locale. În măsura posibilului, derogările acordate în acest sens nu trebuie să fie de natură:

(2)   Părțile care acordă derogări de la măsurile de protecție sau care nu le aplică strict informează organizația.

Articolul 10

Părțile încurajează și intensifică activitățile de cercetare științifică și tehnică referitoare la ariile lor protejate, precum și la ecosistemele și patrimoniul arheologic al acestor arii.

Articolul 11

Părțile depun diligențe pentru a informa o cât mai mare parte a publicului asupra valorii și interesului ariilor protejate și asupra datelor care pot fi culese, atât din punctul de vedere al conservării naturii, cât și din punct de vedere arheologic. Această informare ar trebui să-și găsească un loc adecvat în programele de învățământ privind mediul și istoria. Părțile ar trebui de asemenea să depună eforturi pentru a determina publicul și organizațiile de protecție a naturii din țările în cauză să participe la măsurile adecvate necesare pentru protejarea ariilor respective.

Articolul 12

Părțile stabilesc, în măsura posibilului, un program de cooperare în scopul coordonării creării, planificării, gestionării și conservării ariilor protejate, în vederea constituirii unei rețele de arii protejate în regiunea Mării Mediterane, luând pe deplin în considerare rețelele deja existente, în special rețeaua UNESCO a rezervelor biosferice. Caracteristicile ariilor protejate, experiența dobândită și problemele constatate fac obiectul unor schimburi periodice de informații.

Articolul 13

Părțile schimbă, în conformitate cu procedurile definite în articolul 14, informații științifice și tehnice referitoare la cercetările în curs de desfășurare sau viitoare și cu privire la rezultatele scontate. Ele coordonează, în măsura posibilului, aceste cercetări. Părțile vor depune eforturi, printre altele, pentru definirea în comun sau pentru standardizarea metodelor științifice care vor fi aplicate în alegerea, gestionarea și supravegherea ariilor protejate.

Articolul 14

(1)   În punerea în aplicare a principiilor de cooperare definite în articolele 12 și 13, părțile prezintă organizației:

(2)   Părțile desemnează responsabili pentru ariile protejate. Acești responsabili se reunesc cel puțin o dată la doi ani pentru a analiza chestiunile de interes comun și, în special, pentru a propune recomandări cu privire la datele științifice, administrative și juridice, precum și la standardizarea și prelucrarea acestor date.

Articolul 15

(1)   Părțile, acționând direct sau prin intermediul organizațiilor regionale sau al altor organizații internaționale competente sau bilateral, cooperează, odată cu intrarea în vigoare a prezentului protocol, în vederea elaborării și punerii în practică a programelor de asistență reciprocă și de asistență acordată țărilor în curs de dezvoltare care își exprimă această necesitate, în vederea selectării, creării și gestionării ariilor protejate.

(2)   Programele menționate în alineatul (1) ar trebui să aibă drept obiectiv principal pregătirea personalului științific și tehnic, cercetarea științifică și achiziționarea, utilizarea și producerea de material corespunzător în condiții avantajoase convenite între părțile în cauză.

Articolul 16

Modificarea delimitărilor unei arii protejate sau a regimului său juridic sau suprimarea totală sau parțială a acestei arii nu poate fi decisă decât prin aplicarea unei proceduri similare celei urmate la crearea sa.

Articolul 17

(1)   Reuniunile ordinare ale părților la prezentul protocol au loc în cadrul reuniunilor ordinare ale părților contractante la convenție organizate în temeiul articolului 14 din convenția în cauză. Părțile pot în egală măsură să organizeze întâlniri extraordinare în conformitate cu articolul 14 menționat anterior.

(2)   Reuniunile părților la prezentul protocol au drept obiectiv principal:

Articolul 18

(1)   Dispozițiile convenției privind protocoalele se aplică de asemenea cu privire la prezentul protocol.

(2)   Regulamentul de ordine interioară și regulile financiare adoptate în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din convenție se aplică cu privire la prezentul protocol, dacă părțile la prezentul protocol nu decid altfel.

(3)   Prezentul protocol este deschis spre semnare la Geneva, între 3 și 4 aprilie 1982, și la Madrid, între 5 aprilie 1982 și 2 aprilie 1983, părților contractante la convenție și statelor invitate la Conferința plenipotențiarilor referitoare la Protocolul privind ariile de protecție specială ale Mării Mediterane, organizată la Geneva, între 2 și 3 aprilie 1982. De asemenea, acest protocol este deschis spre semnare, între 5 aprilie 1982 și 2 aprilie 1983, oricărei grupări economice regionale având ca membru cel puțin un stat de coastă din zona Mării Mediterane și care exercită competențe în domeniile reglementate de prezentul protocol.

(4)   Prezentul protocol va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la guvernul Spaniei, care își va asuma funcțiile de depozitar.

(5)   Începând cu 3 aprilie 1983, prezentul protocol este deschis spre aderare părților contractante la convenție și oricărui stat sau oricărei grupări prevăzute în alineatul (3).

(6)   Prezentul protocol va intra în vigoare la treizeci de zile de la data depunerii a cel puțin șase instrumente de ratificare, acceptare sau aprobare a protocolului sau de aderare la acesta.