|
05/Volumul 01 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
237 |
31982R0510
|
L 064/15 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CECO, CEE, EURATOM) NR. 510/82 AL CONSILIULUI
din 22 februarie 1982
de modificare a Regulamentului (CECO, CEE, Euratom) nr. 1860/76 de stabilire a condițiilor de angajare aplicabile personalului Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă
CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,
având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1365/75 al Consiliului din 26 mai 1975 privind crearea Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (1) și, în special, articolul 17 al acestuia,
având în vedere Regulamentul (CECO, CEE, Euratom) nr. 1860/76 al Consiliului din 29 iunie 1976 de stabilire a condițiilor de angajare aplicabile personalului Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (2), modificat de Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 1238/80 (3),
având în vedere propunerea Comisiei,
întrucât revine Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, să modifice acest regim;
întrucât este necesar să se acorde agenților fundației și succesorilor acestora aceleași avantaje în ceea ce privește asigurarea de boală, accident sau boală profesională și în ceea ce privește regimul pensiilor, ca și cele acordate anumitor agenți temporari ai Comunităților Europene și succesorilor acestora, cu excepția, cu toate acestea, majorării pensiei prevăzute la articolul 5 din anexa VIII la Statutul funcționarilor Comunităților Europene,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 1860/76 se modifică după cum urmează:
|
1. |
La articolul 30 alineatul (1), ultimul paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Cu toate acestea, atunci când un angajat contractează o boală profesională sau suferă un accident în timpul muncii, acesta continuă să primească întreaga remunerație pe întreaga perioadă de incapacitate de muncă, până la data la care i se acordă pensia de invaliditate prevăzută la articolul 41b.”. |
|
2. |
La articolul 36 se adaugă al doilea paragraf: „În cazul decesului titularului unei pensii, se aplică primul paragraf în ceea ce privește pensia defunctului.”. |
|
3. |
La articolul 47 alineatul (2) se adaugă următorul text: „precum și limitarea alocației prevăzute la articolul 11 din anexa VI la rambursarea contribuției prevăzute la articolul 41h, plus dobânda cumulată de 3,5 % pe an.”. |
|
4. |
Titlul capitolului 6 din titlul II se înlocuiește cu următorul text: „Securitate socială și pensii”. |
|
5. |
La titlul II, capitolul 6 se împarte în:
|
|
6. |
Articolul 38 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 38 (1) În condițiile stabilite de reglementarea la care face trimitere articolul 1 din anexa V și în limita a 80 % din cheltuielile suportate, un agent, soțul sau soția sa, copiii săi și celelalte persoane aflate în întreținerea sa, în sensul articolului 7 din anexa IV, sunt asigurați medical pe perioada în care își exercită funcțiile de agent și pe durata concediului medical. Cu toate acestea, rata de 80 % crește la 100 % în caz de tuberculoză, poliomielită, cancer, boli mintale și alte boli recunoscute de Comisia Comunităților Europene ca fiind de o gravitate comparabilă. O treime din contribuția necesară pentru acoperirea acestei asigurări este suportată de persoana afiliată, fără ca această contribuție să depășească 2 % din salariul său de bază, celelalte două treimi fiind suportate de fundație. Cu toate acestea, dacă examenul medical la care agentul trebuie supus, în temeiul articolului 24, arată că acesta suferă de o boală sau de invaliditate, directorul poate decide ca cheltuielile, rezultate ca o consecință a acestei boli sau invalidități, să fie excluse din rambursarea cheltuielilor prevăzute în primul paragraf. (2) Dacă dovedește că nu poate fi acoperit de un alt program de securitate socială, agentul continuă să beneficieze de regimul de acoperire a cheltuielilor de sănătate prevăzut la alineatul (1), fără a trebui să cotizeze la acesta, pentru o perioadă de cel mult 60 de zile de la expirarea contractului său sau pentru perioada în cursul căreia este atins de o maladie gravă și prelungită, contractată pe durata încadrării în muncă. (3) Agentul care rămâne în serviciul fundației până la vârsta de 60 de ani sau care este titularul unei pensii de invaliditate beneficiază, după încetarea funcțiilor sale, de dispozițiile alineatului (1). Contribuția se calculează pe baza pensiei. Aceste dispoziții se aplică, de asemenea, titularilor unei pensii de urmaș după decesul unui agent în funcție sau care a rămas în serviciul fundației până la vârsta de 60 de ani sau după decesul titularului unei pensii de invaliditate. Contribuția se calculează pe baza pensiei. (4) Beneficiază, de asemenea, de dispozițiile prevăzute la alineatul (1), cu condiția să nu fie incluse într-un alt regim public de asigurare de sănătate, următoarele persoane:
Contribuția se calculează pe baza pensiei fostului agent, jumătate din contribuție fiind suportată de beneficiar. Cu toate acestea, titularul unei pensii de orfan beneficiază numai la cerere de dispozițiile alineatului (1). Contribuția se calculează pe baza pensiei de orfan. (5) Atunci când cheltuielile totale nerambursate pentru o perioadă de 12 luni depășesc jumătate din salariul lunar de bază al agentului sau din pensie, directorul fundației acordă o rambursare specială, cu avizul conform al biroului de decontări, ținându-se cont de situația familială a persoanei respective, pe baza reglementării la care face trimitere articolul 1 din anexa V. (6) Beneficiarul are obligația de a declara cheltuielile a căror rambursare o poate pretinde în temeiul unei alte asigurări obligatorii de sănătate pentru el sau pentru una din persoanele acoperite de asigurarea lui. În măsura în care totalul rambursărilor de care poate beneficia depășește suma rambursărilor prevăzute la alineatul (1), diferența se deduce din suma ce urmează să fie rambursată în conformitate cu alineatul (1), cu excepția rambursărilor obținute în temeiul unei asigurări de sănătate private suplimentare, care acoperă acea parte a cheltuielilor nerambursabile în conformitate cu alineatul (1).”. |
|
7. |
Se introduc următoarele articole: „Articolul 38a (1) În condițiile definite de reglementarea la care face trimitere articolul 2 din anexa V, un agent este asigurat împotriva riscului de boală profesională și accident pe perioada în care își exercită funcțiile și pe durata concediului medical. Acesta contribuie obligatoriu la costul asigurării împotriva riscurilor neprofesionale cu până la 0,1 % din salariul său de bază. Riscurile neacoperite sunt precizate de reglementarea menționată. (2) Prestațiile garantate sunt următoarele:
În condițiile stabilite de reglementarea respectivă, o anuitate poate înlocui plățile prevăzute anterior. Prestațiile enumerate anterior pot fi cumulate cu cele prevăzute de regimul pensiilor. (3) Următoarele situații sunt, de asemenea, acoperite în condițiile stabilite de reglementarea la care face trimitere articolul 2 din anexa V: cheltuieli medicale, farmaceutice, de spitalizare, chirurgicale, de protezare, radiografii, masaj, ortopedice, clinice și de transport și orice alte cheltuieli similare rezultate ca urmare a accidentului sau a bolii profesionale. Cu toate acestea, rambursarea se face numai atunci când suma plătită angajatului, în conformitate cu articolul 38, nu acoperă în întregime cheltuielile rezultate.”. „Articolul 40a (1) În limitele obligațiilor ce îi revin în conformitate cu articolul 40, fundația este subrogată de plin drept avânzilor-drept ai agentului în ceea ce privește drepturile lor de recurs împotriva terților responsabili pentru un accident care implică decesul agentului. (2) În limitele obligațiilor ce le revin în conformitate cu articolele 38 și 38a, Comunitățile sunt subrogate de plin drept agentului sau avânzilor-drept ai acestuia în ceea ce privește drepturile lor de recurs recurs împotriva terților responsabili pentru un accident care implică decesul sau vătămarea unui agent sau a unei persoane acoperite de asigurarea acestuia.”. „Articolul 41a Un agent care a efectuat cel puțin 10 ani de serviciu are dreptul la o pensie pentru vechime în muncă. Cu toate acestea, acesta are dreptul la această pensie indiferent de durata serviciului, dacă a depășit vârsta de 60 de ani. Cuantumul maxim al pensiei pentru vechime de vârstă este de 70 % din ultimul salariu de bază, aferent ultimului grad în care a fost clasificat agentul respectiv pentru cel puțin un an. Acesta este plătibil angajatului care a efectuat 35 de ani de serviciu, calculați în conformitate cu articolul 3 din anexa VI. Atunci când numărul anilor de serviciu este mai mic de 35, cuantumul maxim prevăzut anterior se reduce proporțional. În cazul în care un angajat are dreptul la o pensie pentru vechime în muncă, drepturile sale la pensie se reduc proporțional cu plățile efectuate în conformitate cu articolul 37 din anexa VI. Cuantumul pensiei pentru vechime în muncă nu trebuie să fie mai mic de 4 % din cifra minimă de subzistență, în sensul articolului 5 din anexa VI, pentru fiecare an de serviciu, în conformitate cu articolul 3 din anexa menționată. Vârsta de pensionare este de 60 de ani. Anii de serviciu prevăzuți la primul paragraf sunt cei acumulați ca angajat, în sensul articolului 1 alineatul (2), și includ anii anteriori până la 9 martie 1982, în măsura în care agentul își desfășoară încă activitatea la fundație în această calitate, la aceeași dată. Articolul 41b În condițiile prevăzute în capitolul III din anexa VI, un agent are dreptul la o pensie de invaliditate, în caz de invaliditate permanentă considerată totală, care îl împiedică să își desfășoare activitatea în cadrul Fundației. În cazul în care invaliditatea rezultă ca urmare a unui accident produs în timpul sau în legătură cu exercitarea funcțiilor sale, ca urmare a unei boli profesionale sau a unei activități în folosul comunității sau în urma riscării vieții pentru a salva o altă persoană, pensia de invaliditate este de 70 % din ultimul salariu de bază al agentului. În cazul în care invaliditatea se datorează altor cauze, pensia de invaliditate, calculată la ultimul salariu de bază, este egală cu pensia la care angajatul ar fi avut dreptul la vârsta de 65 de ani, dacă ar fi rămas în serviciu până la acea vârstă. Pensia de invaliditate nu este mai mică de 120 % din cifra minimă de subzistență definită la articolul 5 din anexa VI. În cazul invalidității provocate intenționat de agent, directorul poate decide ca acesta să primească numai compensația pentru desfacerea contractului de muncă prevăzută la articolul 11 din anexa VI. Articolul 41c Soțul supraviețuitor al unui agent sau al unui fost agent are dreptul la o pensie de urmaș, în condițiile prevăzute în capitolul IV din anexa VI. Cuantumul lunar al pensiei de urmaș de care beneficiază soțul suprviețuitor al unui agent care a decedat în cursul executării contractului de muncă sau în timpul concediului pentru satisfacerea serviciului militar este egal cu 35 % din ultimul salariu de bază primit de angajat și nu poate fi mai mică decât cifra minimă de subzistență definită la articolul 5 din anexa VI. Articolul 41d (1) În cazul în care un agent sau titularul unei pensii pentru vechime în muncă sau de invaliditate decedează fără a lăsa un soț cu drept de pensie de urmaș, copiii aflați în întreținere, în sensul articolului 7 din anexa IV, au dreptul la o pensie de orfan, în conformitate cu articolul 20 din anexa VI. (2) Același drept este recunoscut copiilor care îndeplinesc condițiile menționate anterior, în eventualitatea decesului sau recăsătoririi soțului ce primește o pensie de urmaș, în conformitate cu dispozițiile articolului 41c. (3) În cazul în care agentul sau titularul unei pensii pentru vechime în muncă sau de invaliditate decedează, fără să fie îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), copiii aflați în întreținere, în sensul articolului 7 din anexa IV, au dreptul la pensie de orfan, în condițiile prevăzute la articolul 20 din anexa VI. Cu toate acestea, această pensie este egală cu jumătate din cuantumul calculat în conformitate cu articolul respectiv. (4) Fiecare copil aflat în întreținerea unui agent, în sensul articolului 7 din anexa IV, al cărui soț, care nu face parte din personal, decedează, are dreptul la o pensie de orfan de două ori mai mare decât cuantumul alocației de copil aflat în întreținere. Articolul 41e Titularul unei pensii pentru vechime în muncă, plătibilă la vârsta de 60 de ani sau mai târziu, sau al unei pensii de invaliditate sau de urmaș, are dreptul la alocațiile familiale menționate la articolele 6, 7 și 8 din anexa IV. Alocația pentru gospodărie este calculată în baza pensiei beneficiarului. Cu toate acestea, cuantumul alocației pentru copilul aflat în întreținere, plătibilă titularului unei pensii de urmaș, este egal cu dublul cuantumului alocației prevăzute la articolul 7 din anexa IV. Titularul unei pensii de orfan are dreptul la o alocație școlară, în condițiile prevăzute la articolul 8 din anexa IV. Articolul 41f Prestațiile și garanțiile prevăzute la articolele 41b-41e sunt suspendate, dacă efectele financiare ale contractului de angajare a agentului sunt suspendate temporar, în conformitate cu condițiile de ocupare aplicabile personalului fundației. Articolul 41g Pensiile sunt calculate în baza grilelor de salarizare aflate în vigoare în prima zi a lunii în care intră în vigoare dreptul la acestea. Acestea sunt compensate la o rată mai mare, egală sau mai mică de 100 %, în funcție de condițiile de viață din țara de reședință a persoanei pensionate; aceste compensări sunt egale cu cele stabilite de Consiliul Comunităților Europene, în conformitate cu articolele 64 și 65 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Comunităților Europene. Pensiile acordate sunt supuse acelorași ajustări decise de Consiliul Comunităților Europene cu privire la pensiile funcționarilor acestor Comunități. Pensiile sunt plătite în una din monedele enumerate la articolele 38 din anexa VI, în baza ratelor de schimb prevăzute la articolul 63 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene. Articolul 41h Agenții contribuie cu o treime din costul de finanțare a acestui regim de pensii. Contribuția este de 6,75 % din salariul de bază, compensările prevăzute la articolul 3 din anexa IV nefiind luate în considerație. Aceasta este dedusă lunar din salariile agenților și introdusă ca venit în secțiunea Comisiei din bugetul general al Comunităților Europene. Pentru plata prestațiilor din cadrul acestui regim de pensii, directorul fundației deleagă competențele sale autorității administrative responsabile pentru eliberarea și plata pensiilor foștilor funcționari ai Comisiei Comunităților Europene. Aceste prestații sunt plătite din bugetul general al Comunităților Europene.”. |
|
8. |
Anexa I se înlocuiește cu următorul text: „ANEXA 1 COMPONENȚA ȘI MODALITĂȚILE DE FUNCȚIONARE ALE COMITETULUI PENTRU PERSONAL ȘI ALE COMITETULUI PENTRU INVALIDITATE CAPITOLUL 1 Comitetul pentru personal Articolul 1 Comitetul pentru personal este format din membrii titulari și, eventual, din membrii lor supleanți, al căror mandat este de doi ani. Cu toate acestea, fundația poate decide să fixeze un mandat mai scurt care nu poate fi mai mic de un an. Condițiile pentru alegerea Comitetului pentru personal sunt stabilite de adunarea generală a agenților în serviciu, la locul de muncă corespunzător. Alegerea se face prin vot secret. Componența Comitetului pentru personal trebuie să fie astfel încât să asigure reprezentarea tuturor categoriilor de agenți. Validarea alegerilor în Comitetul pentru personal este condiționată de participarea a două treimi din personalul cu drept de vot. Cu toate acestea, dacă nu se obține cvorumul, al doilea vot este valid dacă participă majoritatea celor cu drept de vot. Funcțiile asumate de membrii Comitetului pentru personal și de agenții membri ai unui organ creat de fundație se consideră ca făcând parte din activitatea lor normală. Exercitarea acestor funcții nu aduce atingere în nici un fel persoanei respective. CAPITOLUL 2 Comitetul pentru invaliditate Articolul 2 Comitetul pentru invaliditate este format din trei medici: unul desemnat de fundație, unul desemnat de agentul respectiv și unul desemnat, de comun acord, de primii doi medici. Dacă agentul nu reușește să numească un medic, atunci președintele Curții de Justiție a Comunităților Europene numește unul din oficiu. În cazul în care nu se cade de acord asupra desemnării unui al treilea medic în termen de două luni de la desemnarea celui de-al doilea medic, cel de-al treilea este numit din oficiu de președintele Curții de Justiție a Comunităților Europene, la inițiativa uneia dintre părți. Articolul 3 Costurile lucrărilor Comitetului pentru invaliditate sunt suportate de fundație. Atunci când medicul desemnat de agentul respectiv este rezident în altă parte decât în locul de muncă al agentului, acesta suportă costul onorariilor suplimentare rezultate, cu excepția cheltuielilor de călătorie la clasa întâi, care sunt rambursate de fundație. Articolul 4 Agentul poate prezenta Comitetului pentru invaliditate orice rapoarte sau certificate de la medicul său curant sau de la orice medic pe care l-ar fi putut consulta. Concluziile Comitetului sunt comunicate fundației și agentului respectiv. Acțiunile Comitetului sunt secrete. |
|
9. |
Se adaugă următoarele anexe: Anexa V: „Asigurare: de sănătate, de accident și boală profesională” și Anexa VI: „Modalități ale regimului de pensii.”. Aceste anexe sunt prevăzute în anexele 1 și 2 la prezentul regulament. |
Articolul 2
Agenții care își desfășoară activitatea în cadrul fundației la data intrării în vigoare a prezentului regulament pot alege între menținerea în avantajul lor a regimului de securitate socială prevăzut inițial de articolul 38 din Regulamentul (CECO, CEE, Euratom) nr. 1860/76, în măsura în care aceste dispoziții le erau aplicabile, și aplicarea noului regim prevăzut de prezentul regulament. Alegerea trebuie făcută în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament și este irevocabilă. Regimul prevăzut inițial la articolul 38 din Regulamentul (CECO, CEE, Euratom) nr. 1860/76 rămâne în vigoare pentru perioada anterioară alegerii, precum și în absența oricărei alegeri în termenul menționat, care nu ar fi justificată de motive independente de voința agentului.
Articolul 3
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 22 februarie 1982.
Pentru Consiliu
Președintele
L. TINDEMANS
(1) JO L 139, 30.5.1975, p. 1.
(2) JO L 214, 6.8.1976, p. 24.
(3) JO L 127, 22.5.1980, p. 4.
ANEXA 1
ANEXA V
ASIGURARE DE SĂNĂTATE, ACCIDENT ȘI BOALĂ PROFESIONALĂ
Articolul 1
(1) Sunt afiliați la regimul de asigurare de sănătate comun instituțiilor Comunităților Europene:– agenții fundației;
– acele persoane care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 38 alineatele (2), (3) și (4) din regimul aplicabil personalului fundației.
(2) Reglementarea privind asigurarea de sănătate pentru funcționarii Comunităților Europene se aplică persoanelor afiliate menționate la alineatul (1), precum și avânzilor-drept ai acestora.
Articolul 2
Reglementarea privind asigurarea împotriva riscului de accident și de boală profesională pentru funcționarii Comunităților Europene se aplică agenților fundației.
Pentru plata drepturilor care pot rezulta din această reglementare în favoarea unui agent care a suferit un accident sau a contractat o boală profesională sau a avânzilor-drept ai acestora, directorul fundației își deleagă competențele autorității administrative în ale cărei atribuții intră plata acestor drepturi ca urmare a unui accident sau a unei boli profesionale contractate de un funcționar al Comunităților Europene.
Comunitățile Europene asigură plata prestațiilor prevăzute de această reglementare către agenții fundației și avânzii-drept ai acestora.
ANEXA 2
ANEXA VI
MODALITĂȚILE REGIMULUI DE PENSII
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Atunci când examenul medical, efectuat înainte ca un angajat să-și preia îndatoririle, dovedește că acesta suferă de o boală sau de o infirmitate, directorul poate decide, în ceea ce privește urmările sau consecințele acestei boli sau infirmități, să accepte ca acel angajat să beneficieze de garanțiile prevăzute în materie de invaliditate sau deces numai după o perioadă de cinci ani de la data intrării în serviciul fundației.
CAPITOLUL II
PENSIA PENTRU VECHIME ÎN MUNCĂ ȘI COMPENSAȚIA PENTRU DESFACEREA CONTRACTULUI DE MUNCĂ
Secțiunea 1
Pensia pentru vechime în muncă
Articolul 2
O pensie pentru vechime în muncă este plătibilă pe baza numărului total de ani de activitate acumulați de angajat. Fiecare an de activitate, luat în considerație în condițiile prevăzute la articolul 3, îi acordă dreptul acestuia la un an de activitate pensionabilă și fiecare lună completă, la 1/12 dintr-un an de activitate pensionabilă.
Numărul maxim de ani de activitate pensionabilă care pot fi luați în considerare la calcularea pensiei pentru vechimea în muncă este de 35 de ani.
Articolul 3
În vederea calculării anilor de activitate pensionabilă, în sensul articolului 2 primul paragraf, se iau în considerare următoarele:
|
(a) |
durata anilor de serviciu acumulați în calitate de agent, începând de la 9 martie 1982, și timpul petrecut în concediu de satisfacere a serviciului militar după această dată, dacă persoana respectivă a plătit partea sa din contribuția de pensie pentru aceste perioade de serviciu; |
|
(b) |
perioada luată în considerație pentru pensionare, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2), dacă echivalentul statistic sau sumele replătite au fost plătite, așa cum se prevede în articolul menționat. |
Articolul 4
Un angajat care, după încetarea serviciului în cadrul fundației, își reia activitatea în cadrul fundației, dobândește noi drepturi de pensie.
Acesta poate solicita ca, în vederea calculării pensiei pentru vechime în muncă, să fie luată în considerație întreaga perioadă de activitate în cadrul fundației, sub rezerva înapoierii oricăror cuantumuri plătite acestuia în conformitate cu articolul 11 sau primite de acesta în temeiul pensiei pentru vechime în muncă, plus dobânda cumulată, la rata de 3,5 % pe an.
Dacă titularul unei pensii pentru vechime în muncă nu returnează cuantumurile prevăzute în al doilea paragraf i se plătește o sumă reprezentând echivalentul statistic al pensiei sale pentru vechime în muncă, începând cu data la care această pensie a încetat să îi fie plătită, împreună cu dobânda cumulată la rata de 3,5 % pe an, sub forma unei pensii amânate, plătibilă la vârsta la care acesta încetează desfășurarea activității.
Articolul 5
Cifra minimă de subzistență pentru calcularea prestațiilor corespunde cu salariul de bază al unui angajat în gradul D 4, treapta întâi.
Articolul 6
Echivalentul statistic al pensiei pentru vechime în muncă nu poate fi mai mic decât cuantumul pe care angajatul l-ar fi primit dacă i s-ar fi aplicat articolul 11.
Atunci când echivalentul statistic al pensiei pentru vechime în muncă, plătibil în conformitate cu dispozițiile anterioare, este mai mic decât această sumă, agentul beneficiază de o pensie pentru vechime în muncă al cărei echivalent statistic este egal cu cuantumul prevăzut în primul paragraf.
Articolul 7
«Echivalentul statistic al pensiei pentru vechime în muncă» este definit ca fiind egal cu valoarea capitală a prestațiilor ce revin agentului, calculată în baza celor mai recente tabele de mortalitate adoptate de autoritățile bugetare ale Comunităților Europene, în conformitate cu articolul 32, rata dobânzii aplicabile fiind de 3,5 % pe an.
Articolul 8
Agentul care încetează activitatea înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani poate solicita ca pensia sa:
|
— |
să fie amânată până în prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care acesta împlinește vârsta de 60 de ani sau în cursul căreia împlinește 60 de ani; sau |
|
— |
să fie plătită imediat, cu condiția ca acesta să aibă vârsta de cel puțin 50 de ani. În acest caz, pensia este redusă în funcție de vârsta persoanei respective în momentul pensionării, pe baza următorului barem: Raportul între pensia pentru vechime în muncă anticipată și pensia la vârsta de 60 de ani.
|
Articolul 9
Dreptul de a primi pensia pentru vechime în muncă intră în vigoare în prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care agentul, în mod automat sau la solicitarea sa, devine eligibil pentru a primi această pensie.
Articolul 10
(1) Un angajat care părăsește serviciul fundației pentru a intra în serviciul unei administrații sau al unei organizații naționale sau internaționale care a încheiat un acord cu fundația are dreptul de a transfera în fondul de pensii al administrației sau organizației respective echivalentul statistic al pensiei pentru vechime în muncă din cadrul fundației.
(2) Un agent care intră în serviciul fundației după încetarea serviciului în cadrul unei administrații, al unei organizații naționale sau internaționale sau al unei întreprinderi are dreptul, la încheierea perioadei de stagiu prevăzută la articolul 25 din regim, să plătească fundației:
|
— |
fie echivalentul statistic al pensiei pentru vechime în muncă obținute în cadrul administrației, organizației naționale sau internaționale sau întreprinderii, |
|
— |
fie sumele replătite lui din fondul de pensii al administrației, organizației naționale sau internaționale sau întreprinderii, la data încetării serviciului. |
În acest caz, autoritatea competentă pentru plata pensiilor, luând în considerație gradul și treapta inițială a persoanei respective, determină numărul de ani de activitate pensionabilă cu care acesta este creditat în cadrul prezentului regim de pensii, în baza cuantumului echivalentului statistic sau al sumelor replătite, așa cum se prevede mai sus.
Opțiunea prevăzută în primul paragraf este, de asemenea, deschisă agenților care intră în serviciu înainte de 9 martie 1982, în ceea ce privește drepturile de pensie corespunzătoare perioadei de serviciu în cadrul fundației înainte de acea dată. Cu toate acestea, numărul de ani de activitate pensionabilă este determinat în baza gradului și treptei deținute de persoana respectivă la 9 martie 1982.
Secțiunea 2
Compensația de desfacere a contractului de muncă
Articolul 11
(1) Un agent cu vârsta mai mică de 60 de ani, a cărui activitate încetează definitiv din alt motiv decât decesul sau invaliditatea și care nu poate beneficia de o altă pensie pentru limită de vârstă sau de dispozițiile articolului 10 alineatul (1), are dreptul, atunci când părăsește serviciul, la plata:
|
(a) |
cuantumului sumelor reținute din salariul său de bază cu titlul de contribuție pentru constituirea pensiei, plus dobânda cumulată la rata de 3,5 % pe an; |
|
(b) |
unei compensații pentru desfacere a contractului de muncă, în măsura în care contractul său de muncă nu a fost reziliat în aplicarea articolului 47 din regim, proporționată la durata efectivă a serviciului, calculată în baza unei luni și jumătate pentru fiecare an de activitate, din salariul de bază, înainte de deduceri. În cazurile prevăzute la articolul 10 alineatul (2), perioada de serviciu anterioară este, de asemenea, considerată ca fiind serviciu efectiv, până la numărul de ani de activitate pensionabilă creditați acestuia, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) al doilea paragraf; |
|
(c) |
suma totală plătită fundației, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2), în măsura în care această sumă corespunde perioadelor anterioare datei de 9 martie 1982, și o treime din această sumă pentru perioadele de după acea dată, plus dobânda cumulată la rata de 3,5 % anual. |
(2) Sumele plătite în conformitate cu articolul 37 de mai jos sunt deduse din compensația prevăzută la alineatul (1) literele (a), (b) și (c).
CAPITOLUL III
PENSIA DE INVALIDITATE
Articolul 12
Sub rezerva articolului 1, un agent cu vârsta mai mică de 65 de ani care, în cursul perioadei în care dobândește dreptul la pensie, este recunoscut de Comitetul pentru invaliditate prevăzut în anexa I ca suferind de invaliditate permanentă totală și care, din acest motiv, este obligat să înceteze activitatea în cadrul fundației, are dreptul, atât timp cât această incapacitate persistă, la pensia de invaliditate prevăzută la articolul 41b din regim.
Plata unei pensii de invaliditate nu poate fi cumulată cu cea a unei pensii pentru vechime în muncă.
Articolul 13
Dreptul la pensie de invaliditate intră în vigoare în ziua următoare celei în care a încetat contractul de muncă al agentului respectiv, în conformitate cu articolele 45 și 46 din regim.
Articolul 14
Directorul poate solicita oricând dovada că titularul pensiei de invaliditate încă îndeplinește cerințele pentru plata pensiei. Dacă Comitetul pentru invaliditate constată că aceste cerințe nu mai sunt îndeplinite, dreptul la pensie încetează.
Dacă persoana respectivă nu este reîncadrată în serviciul fundației, aceasta beneficiază de alocația prevăzută la articolul 11, calculată pe baza perioadei de activitate încheiată efectiv.
Articolul 15
Atunci când un agent care beneficiază de o pensie de invaliditate își reia funcțiile în cadrul fundației, timpul în care a primit această pensie este luat în considerație, în vederea calculării pensiei sale de limită de vârstă, fără plata de către acesta a cotizațiilor restante.
CAPITOLUL IV
PENSIA DE URMAȘ
Articolul 16
Atunci când un agent decedează în serviciu sau în concediul pentru satisfacerea serviciului militar, văduva sa are dreptul, cu condiția să fi fost căsătorită cu acesta de cel puțin un an la data decesului acestuia și în temeiul dispozițiilor prevăzute la articolele 1 și 21, la o pensie de urmaș, egală cu 35 % din ultimul salariu de bază lunar al agentului, care nu este mai mică decât cifra minimă de subzistență definită la articolul 5.
Condiția privind durata căsătoriei specificată în primul paragraf nu se ia în considerație dacă există unul sau mai mulți copii din căsătorie sau dintr-o căsătorie anterioară a angajatului, cu condiția ca văduva să întrețină sau să fi întreținut acești copii sau dacă decesul angajatului a rezultat fie dintr-o invaliditate fizică sau boală contractată în timpul exercitării funcțiilor sale, fie dintr-un accident.
Articolul 17
Atunci când un fost agent a primit o pensie pentru vechime în muncă, văduva sa are dreptul, dacă a fost căsătorită cu acesta timp de cel puțin un an atunci când acesta a părăsit serviciul în cadrul fundației și în temeiul articolului 21, la o pensie de urmaș egală cu 60 % din pensia pe care acesta o primea la momentul decesului. Pensia minimă de urmaș este de 35 % din ultimul salariu de bază lunar al angajatului și nu este mai mică decât cifra minimă de subzistență definită la articolul 5; cu toate acestea, cuantumul pensiei de urmaș nu depășește, în nici un caz, cuantumul pensiei de limiă de vârstă pe care soțul acesteia o primea la momentul decesului.
Condiția privind durata căsătoriei specificată în primul paragraf nu se ia în considerație dacă există unul sau mai mulți copii ai unei căsătorii contractate de angajat înainte de a părăsi serviciul, cu condiția ca văduva să întrețină sau să fi întreținut acei copii.
Articolul 18
Văduva unui fost agent care a părăsit serviciul înainte de a împlini 60 de ani și a solicitat ca pensia să fie amânată până în prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care a împlinit vârsta de 60 de ani are dreptul, cu condiția să fi fost căsătorită cu acesta de cel puțin un an atunci când acesta a părăsit serviciul în cadrul fundației și în temeiul articolului 21, la o pensie de urmaș egală cu 60 % din pensia pentru vechime în muncă care i-ar fi fost plătită soțului său la vârsta de 60 de ani. Pensia minimă de urmaș este de 35 % din salariul de bază lunar al agentului; cu toate acestea, cuantumul pensiei de urmaș nu depășește, în nici un caz, cuantumul pensiei pentru vechime în muncă la care angajatul ar fi avut dreptul la vârsta de 60 de ani.
Condiția privind durata căsătoriei, specificată în primul paragraf, nu se ia în considerație dacă există unul sau mai mulți copii ai unei căsătorii contractate de angajat înainte de părăsirea serviciului, cu condiția ca văduva să întrețină sau să fi întreținut acei copii.
Articolul 19
În sensul articolelor 17 și 18, condiția privind durata căsătoriei nu este luată în considerație atunci când căsătoria, chiar dacă a fost contractată după încetarea serviciului funcționarului, a durat cel puțin cinci ani.
Articolul 20
(1) Pensia de orfan prevăzută la articolul 41d alineatul (1) din regim este, pentru primul orfan, egală cu opt zecimi din pensia de urmaș la care văduva agentului ar fi avut dreptul, reducerile stabilite la articolul 25 din prezenta anexă nefiind luate în considerație.
Aceasta nu este mai mică decât cifra minimă de subzistență, definită la articolul 5, în temeiul dispozițiilor prevăzute la articolul 21.
(2) Pensia este majorată, pentru fiecare copil aflat în întreținere după primul, cu o sumă egală cu dublul alocației pentru copilul aflat în întreținere.
(3) Cuantumul total al pensiei și alocației calculate în această manieră este împărțit în mod egal între orfanii cu acest drept.
Articolul 21
Atunci când, în urma unui agent, rămân o văduvă și, de asemenea, orfani dintr-o căsătorie anterioară sau alte persoane, pensia totală, calculată ca și cum această văduvă ar avea în întreținere toate aceste persoane, este repartizată între diferitele persoane implicate, în mod proporțional cu pensiile care ar fi fost plătite fiecărei categorii dintre ei, dacă ar fi fost tratați separat.
Atunci când, în urma unui agent, rămân orfani din căsătorii diferite, pensia totală, calculată ca și cum toți copiii ar fost din aceeași căsătorie, este repartizată între diferitele persoane implicate, în mod proporțional cu pensiile care le-ar fi fost plătite fiecărei categorii dintre ei dacă ar fi fost tratați separat.
În vederea calculării acestei repartizări, copii aflați în întreținere, în sensul articolului 7 din anexa IV, ai unei căsătorii anterioare cu oricare dintre soții, sunt incluși în categoria copiilor rezultați din căsătoria cu agentul.
În cazul prevăzut în al doilea paragraf, urmașii recunoscuți ca fiind aflați în întreținere, în sensul articolului 7 alineatul (4) din anexa IV, sunt tratați în același mod ca și copiii aflați în întreținere, și, în vederea calculării repartizării, incluși în categoria urmașilor.
Articolul 22
Prin decizie specială a autorității prevăzute la articolul 41h din regim, o pensie calculată în baza articolului 16 poate fi acordată soțului văduv al unei angajate care decedează în serviciu, cu condiția ca acesta să furnizeze dovezi că, în momentul decesului soției sale, nu are venituri proprii și suferă de o infirmitate sau o boală gravă care îl face definitiv incapabil de a exercita o activitate lucrativă.
Articolul 41e din regim se aplică prin analogie.
Plata pensiei încetează dacă soțul supraviețuitor se recăsătorește.
Articolul 23
Avânzii-drept ai unui agent decedat, definiți în prezentul capitol, beneficiază, de asemenea, de alocația prevăzută la articolul 11 de mai sus.
Atunci când, în urma decesului unui agent, nu rămân supraviețuitori care să se califice pentru pensia de urmaș, moștenitorii au dreptul să primească alocația prevăzută la articolul 11.
Cu toate acestea, sumele plătite în conformitate cu articolul 37 sunt deduse din această alocație.
Articolul 24
Dreptul de a primi plata unei pensii de urmaș intră în vigoare în prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care a decedat agentul. Cu toate acestea, atunci când decesul agentului sau titularului unei pensii dă naștere plății prevăzute la articolul 36 din regim, acest drept intră în vigoare în prima zi a celei de-a patra luni următoare celei în care a survenit decesul.
Dreptul la pensia de urmaș încetează la sfârșitul lunii calendaristice în care beneficiarul pensiei decedează sau încetează să îndeplinească condițiile prevăzute pentru plata pensiei.
Articolul 25
Atunci când diferența de vârstă dintre agentul decedat și soția supraviețuitoare, mai puțin perioada de timp în care au fost căsătoriți, este mai mare de 10 ani, pensia de urmaș, calculată în conformitate cu dispozițiile anterioare, se supune unei reduceri, pentru un an întreg de diferență, însumată la:
|
— |
1 % între 10 și 20 de ani; |
|
— |
2 % între 20 până la exclusiv 25 de ani; |
|
— |
3 % între 25 până la exclusiv 30 de ani; |
|
— |
4 % între 30 până la exclusiv 35 de ani; |
|
— |
5 % de la 35 de ani în sus. |
Articolul 26
Dreptul unei văduve la pensia de urmaș încetează în cazul recăsătoriei. Aceasta are dreptul la plata imediată a unei valori capitale egale cu dublul cuantumului anual al pensiei sale de urmaș, dacă nu se aplică articolul 41d alineatul (2) al doilea paragraf din regim.
Articolul 27
Soția divorțată a unui agent are dreptul, la decesul acestuia, la o pensie de urmaș, definită în prezentul capitol, dacă instanța judecătorească care a pronunțat divorțul nu a descoperit că soția respectivă a fost singura vinovată. Acest drept încetează dacă aceasta se recăsătorește înainte de decesul fostului soț. Dispozițiile articolului 26 se aplică dacă aceasta se recăsătorește după decesul fostului soț.
Articolul 28
Atunci când, în urma unui agent divorțat care s-a recăsătorit, rămâne o văduvă cu drept de pensie de urmaș, acea pensie este împărțită, proporțional cu durata căsătoriilor, între soția divorțată, dacă aceasta nu s-a recăsătorit, și văduvă, dacă instanța judecătorească care a pronunțat divorțul nu a descoperit că soția divorțată a fost singura vinovată. Cuantumul la care are dreptul soția divorțată, dacă nu s-a recăsătorit, nu este mai mare decât cuantumul de întreținere acordat acesteia în conformitate cu hotărârea judecătorească.
Dacă orice altă persoană cu drept de pensie decedează sau renunță la partea sa, partea acesteia se adaugă la părțile celorlalte persoane, cu excepția cazului în care există drepturi de orfan, în conformitate cu articolul 41d alineatul (2) din regim.
Reducerile pentru diferențele de vârstă prevăzute la articolul 25 se aplică separat pensiilor stabilite în conformitate cu repartizarea prevăzută în prezentul articol.
Articolul 29
Atunci când, în conformitate cu articolul 35, soția divorțată este decăzută din dreptul la pensie, pensia totală este atribuită văduvei, dacă nu se aplică articolul 41d alineatul (2) din regim.
CAPITOLUL V
FINANȚAREA REGIMULUI DE PENSII
Articolul 30
În toate cazurile, salariile sunt supuse deducerii contribuțiilor la regimul de pensii prevăzut la articolele 41a-41h din regim și în anexa VI la acesta.
Articolul 31
Contribuția dedusă corect nu se rambursează. Contribuțiile deduse incorect nu conferă dreptul de a primi o pensie; acestea sunt rambursate fără dobândă, la solicitatea agentului sau a avânzilor-drept ai acestuia.
Articolul 32
Tabelele de mortalitate și invaliditate și creșterile salariale asumate pentru utilizare în calcularea valorilor statistice prevăzute în prezenta anexă sunt cele adoptate de autoritățile bugetare ale Comunităților Europene, în conformitate cu articolul 39 din anexa VIII la Statutul funcționarilor Comunităților Europene.
SECȚIUNEA VI
PLATA DREPTURILOR AGENȚILOR
Articolul 33
Autoritatea administrativă prevăzută la articolul 41h din regim, căreia directorul fundației i-a delegat competențele sale, este răspunzătoare de calcularea cuantumului drepturilor la pensia de invaliditate, de urmaș sau pensiile temporare. O expunere detaliată a plăților se comunică agentului sau avânzilor-drept ai acestora, precum și fundației, în același moment cu decizia de acordare a pensiei.
O pensie pentru vechime în muncă sau de invaliditate nu este plătită simultan cu salariul plătibil de fundație sau de una dintre instituțiile Comunităților Europene.
Acordarea unei pensii de invaliditate sau de urmaș nu acordă dreptul la indemnizația de expatriere.
Articolul 34
Pensiile pot fi oricând recalculate, dacă au existat erori sau omisiuni de orice fel.
Pensiile pot fi modificate sau retrase, dacă acordarea a fost în contradicție cu dispozițiile regimului și ale prezentei anexe.
Articolul 35
Avânzii-drept ai unui agent care nu solicită pensia în anul care urmează datei decesului sunt decăzuți din drepturi, cu excepția cazului în care este stabilită forța majoră.
Articolul 36
Agentul sau avânzii-drept ai acestuia, care beneficiază de prestațiile prevăzute de regimul de pensii, au obligația de a furniza dovezile scrise care pot fi solicitate și de a notifica autoritatea administrativă prevăzută la articolul 41h din regim cu privire la orice element care le poate afecta drepturile la prestație.
Articolul 37
În condițiile care urmează să fie stabilite de Comisia Comunităților Europene, agentul are opțiunea de a solicita fundației să efectueze orice plăți necesare pentru a constitui sau menține pensia în țara lor de origine.
Aceste plăți nu pot depăși 13,5 % din salariul de bază și sunt suportate din bugetul fundației.
CAPITOLUL VII
PLATA PRESTAȚIILOR
Articolul 38
Prestațiile prevăzute în regimul de pensii se plătesc lunar și la termen.
Prestațiile se plătesc de către Comisia Comunităților Europene din bugetul general al Comunităților Europene.
Beneficiarii pot alege ca pensia lor să fie plătită fie în moneda țării de origine, fie în moneda țării de rezidență, fie în moneda țării în care se află sediul fundației, alegerea fiind valabilă pentru cel puțin 2 ani.
Atunci când nici țara de origine și nici țara de rezidență nu este o țară a Comunităților Europene, prestațiile se plătesc în moneda țării în care se află sediul fundației.
Articolul 39
Orice sume datorate fundației de către un agent la data la care persoana respectivă are dreptul la una din prestațiile prevăzute de regimul de pensii sunt deduse din cuantumul prestațiilor care revin agentului sau avânzilor-drept ai acestuia. Deducerea poate fi eșalonată pe mai multe luni.
Articolul 40
Atunci când cauza invalidității sau decesului unui agent este imputabilă unui terț, Comunitățile Europene sunt subrogate de plin drept, în limita obligațiilor care le revin în cadrul regimului de pensii, agentului sau avânzilor-drept ai acestuia în acțiunea lor împotriva terțului responsabil.