06/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

55

31977L0453

L 176/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 27 iunie 1977

privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind activitățile asistenților medicali generaliști

(77/453/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 49, 57, 66 și 235,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât, în vederea recunoașterii reciproce a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare ca asistent medical generalist, prevăzute în Directiva 77/452/CEE a Consiliului (3), caracterul comparabil al cursurilor de formare profesională din statele membre permite limitarea coordonării în acest domeniu la cerința respectării normelor minime lăsând, pentru restul, statelor membre, libertatea de organizare a procesului de învățământ;

întrucât coordonarea prevăzută de prezenta directivă nu exclude totuși o coordonare ulterioară;

întrucât coordonarea prevăzută de prezenta directivă se referă la formarea profesională a asistenților medicali generaliști; întrucât, în ceea ce privește formarea profesională, majoritatea statelor membre nu fac în prezent distincție între asistenții salariați și cei care desfășoară activități independente; întrucât, din acest motiv și pentru a favoriza pe deplin libera circulație a membrilor acestei profesii în cadrul Comunității, apare, în consecință, necesitatea de a extinde aplicarea prezentei directive la asistenții medicali salariați,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Statele membre condiționează eliberarea certificatelor, diplomelor și a altor titluri oficiale de calificare ca asistent medical generalist, prevăzute la articolul 3 din Directiva 77/452/CEE, de reușita la un examen care garantează că pe durata formării profesionale persoana în cauză și-a însușit:

(a)

cunoștințele corespunzătoare despre științele pe care se bazează îngrijirea generală, inclusiv cunoștințe satisfăcătoare despre organism, funcțiile fiziologice și comportamentul persoanelor sănătoase și al bolnavilor, precum și despre legătura dintre starea de sănătate și mediul fizic și social al ființei umane;

(b)

cunoștințe satisfăcătoare despre natura și etica profesiei, precum și despre principii generale de sănătate și îngrijire;

(c)

experiența clinică adecvată, care trebuie aleasă pentru valoarea ei de formare profesională, trebuie dobândită sub supravegherea personalului medical calificat și în locuri în care personalul calificat și echipamentul sunt potrivite pentru îngrijirea pacienților;

(d)

capacitatea de a participa la formarea profesională a personalului sanitar și experiența de a colabora cu acest personal;

(e)

experiența de a coopera cu membrii altor profesii din sectorul sanitar.

(2)   Formarea profesională menționată la alineatul (1) cuprinde cel puțin:

(a)

formarea școlară generală cu o durată de 10 ani atestată printr-o diplomă, un certificat sau orice alt titlu oficial de calificare eliberat de autoritățile sau organismele competente ale unui stat membru sau printr-un certificat care să ateste reușita la un examen de admitere, de un nivel echivalent, la școlile profesionale de formare a asistenților medicali;

(b)

formarea profesională de specialitate pe bază de program integral, care trebuie să cuprindă materiile din programul de studii prezentat în anexa la prezenta directivă și să aibă o durată de 3 ani sau 4 600 ore de instruire teoretică și practică.

(3)   Statele membre veghează ca instituția care se ocupă de formarea profesională a asistenților medicali să fie răspunzătoare de coordonarea teoriei cu practica pe tot parcursul programului de studii.

Instruirea teoretică și tehnică menționată în partea A din anexă trebuie echilibrată și coordonată cu instruirea clinică a asistenților medicali, prevăzută în partea B din anexa menționată astfel încât cunoștințele și experiența enumerate la alineatul (1) să poată fi dobândite în mod adecvat.

Instruirea clinică a asistenților medicali trebuie să ia forma unor stagii controlate în cadrul spitalelor sau al altor servicii de sănătate, în special în centrele de îngrijire medicală la domiciliu, aprobate de autoritățile sau organismele competente. Pe durata acestei formări profesionale, viitoarele asistente medicale participă la activitățile serviciilor în cauză, în măsura în care activitățile respective contribuie la formarea profesională. Acestea sunt inițiate cu privire la responsabilitățile pe care le implică îngrijirea medicală.

(4)   În termen de cel mult 5 ani de la notificarea prezentei directive și după examinarea situației, Consiliul, la propunerea Comisiei, hotărăște dacă dispozițiile alineatului (3) privind repartizarea echilibrată a formării teoretice și tehnice, pe de o parte, și a formării clinice, pe de altă parte, trebuie menținute sau modificate.

(5)   Statele membre pot acorda exceptări parțiale persoanelor care au urmat partea de formare profesională prevăzută la alineatul (2) litera (b) în cadrul altor tipuri de formare profesională de nivel cel puțin echivalent.

Articolul 2

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 1, statele membre pot autoriza formarea profesională cu frecvență parțială, în condițiile aprobate de autoritățile naționale competente.

Durata totală a formării profesionale cu frecvență parțială nu poate fi mai scurtă decât cea a formării pe bază de program integral. Nivelul formării profesionale nu poate fi afectat de caracterul său parțial.

Articolul 3

Prezenta directivă se aplică și resortisanților statelor membre care, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (4), exercită sau vor exercita, în calitate de salariați, una dintre activitățile menționate la articolul 1 din Directiva 77/452/CEE.

Articolul 4

(1)   Statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de doi ani de la data notificării și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

În cazul în care, în aplicarea prezentei directive, un stat membru întâmpină dificultăți majore în anumite domenii, Comisia examinează aceste dificultăți în colaborare cu statul respectiv și solicită avizul Comitetului înalților funcționari în domeniul sănătății publice, constituit în temeiul Deciziei 75/365/CEE (5), astfel cum a fost modificată de Decizia 77/455/CEE (6).

Dacă este necesar, Comisia prezintă Consiliului propuneri adecvate.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 27 iunie 1977.

Pentru Consiliu

Președintele

J. SILKIN

(1)  JO C 65, 5.6.1970, p. 12.

(2)  JO C 108, 26.8.1970, p. 23.

(3)  JO L 176, 15.7.1977, p. 1.

(4)  JO L 257, 19.10.1968, p. 2.

(5)  JO L 167, 30.6.1975, p. 19.

(6)  JO L 176, 15.7.1977, p. 13.

ANEXĂ

PROGRAM DE STUDII PENTRU ASISTENȚI MEDICALI GENERALIȘTI

Programul de studii pentru obținerea unei diplome, a unui certificat și a altui titlu oficial de calificare ca asistent medical generalist este format din următoarele două părți:

A.   Instruire teoretică și tehnică:

(a)   asistență medicală:

orientare și etică profesională;

principii generale de sănătate și asistență medicală;

principii de asistență medicală în materie de:

—

medicină generală și de specialitate;

—

chirurgie generală și de specialitate;

—

îngrijirea copilului și pediatrie;

—

maternitate;

—

sănătate mintală și psihiatrie;

—

îngrijirea persoanelor în vârstă și geriatrie.

(b)   științe de bază:

anatomie și fiziologie;

patologie;

bacteriologie, virologie și parazitologie;

biofizică, biochimie și radiologie;

dietetică;

igienă:

—

profilaxie;

—

educație pentru sănătate;

farmacologie;

(c)   științe sociale:

sociologie;

psihologie;

principii administrative;

principii de predare;

legislație socială și în materie de sănătate;

aspecte juridice ale profesiei.

B.   Instruire clinică:

Asistență medicală în materie de:

—

medicină generală și de specialitate;

—

chirurgie generală și de specialitate;

—

îngrijirea copilului și pediatrie;

—

maternitate;

—

sănătate mintală și psihiatrie;

—

îngrijirea persoanelor în vârstă și geriatrie;

—

asistență medicală la domiciliu.