de modificare a Directivelor 64/432/CEE, 72/461/CEE și 72/462/CEE în domeniul veterinar

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 43 și 100,

întrucât, cu ocazia extinderii Comunității, Danemarca, Irlanda și Regatul Unit au fost autorizate, prin derogare de la reglementările comunitare existente, să mențină, într-o anumită măsură, reglementările naționale în materie veterinară;

întrucât regimul special de care beneficiază aceste trei state membre s-a regăsit transpus în primul rând în dispozițiile articolelor 104 și 105 din Actul de aderare (3); întrucât dispozițiile analoage, constituind o prelungire logică a primelor, au fost introduse în actele Consiliului adoptate ulterior; întrucât, în acest scop, au fost prevăzute articolul 13 din Directiva 72/461/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1972 privind problemele de inspecție veterinară în materie de schimburi intracomunitare de carne proaspătă (4) și articolul 33 din Directiva 72/462/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1972 privind problemele de sănătate și de inspecție veterinară care apar cu ocazia importurilor de animale din speciile bovină și porcină, respectiv de carne proaspătă provenind din țări terțe (5), aceste două directive fiind modificate ultima dată prin Directiva 75/379/CEE (6);

întrucât articolul 106 din Actul de aderare, precum și celelalte dispoziții menționate anterior au prevăzut transmiterea de către Comisie Consiliului, până la 1 iulie 1976 cel târziu, a unui raport însoțit, dacă este necesar, de propuneri corespunzătoare, în vederea găsirii unei soluții la problema derogărilor;

întrucât soluțiile căutate trebuie să fie inspirate din preocuparea de a nu compromite nivelul de sănătate existent la ora actuală, pe de o parte, și de a asigura, pe cât posibil, libera circulație a animalelor și cărnii, pe de altă parte;

întrucât, în ceea ce privește carnea proaspătă de animale din specia bovină, riscurile de răspândire a bolilor sunt incontestabil mai mici decât cele antrenate de schimburile de animale vii; întrucât, de asemenea, condițiile la care directivele existente supun circulația cărnii sunt suficiente, prevederea altor garanții speciale devenind inutilă;

întrucât, în ceea ce privește animalele vii, trebuie pregătită progresiv punerea în aplicare a unui regim comun tuturor statelor membre prin operarea unei distincții între diferitele categorii de animale, în funcție de riscul pe care acestea îl reprezintă și ținând cont de necesitatea de extindere treptată a schimburilor pornind de la curentele comerciale existente; întrucât trebuie aduse modificări adecvate Directivei 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine (7), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 75/379/CEE;

întrucât importurile în anumite state membre provenind din țări terțe trebuie să fie în continuare supuse unui regim cel puțin la fel de sever ca și cel aplicat în prezent în respectivele state membre;

întrucât reglementările comunitare privind în special febra aftoasă și pesta porcină ar trebui să permită găsirea ulterioară a unei soluții comune și complete la ansamblul acestor chestiuni;

întrucât este justificată prevederea unei perioade tranzitorii speciale în favoarea Irlandei și a Regatului Unit, pentru Irlanda de Nord, pentru a le permite adaptări necesare punerii în aplicare a reglementărilor comunitare;

întrucât, pe baza experienței dobândite, este oportun să se permită recurgerea la o procedură rapidă și eficientă pentru a aduce adaptări tehnice sau pentru a stabili norme de execuție în ceea ce privește anumite dispoziții,

De la 1 ianuarie 1977, textul articolului 13 din Directiva 72/461/CEE se înlocuiește cu următorul text:

De la 1 ianuarie 1978, următorul articol 4b se inserează în Directiva 64/432/CEE:

„Articolul 4b

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 4a, statele membre indemne de febra aftoasă de mai mult de doi ani, care nu practică vaccinarea sistematică și care, prin derogare de la cerințele prezentei directive, nu admit pe teritoriul lor prezența unor animale care au fost vaccinate împotriva acestei afecțiuni într-un termen care va fi stabilit conform procedurii prevăzute la articolul 12, pot, până la 31 decembrie 1982, cu respectarea dispozițiilor generale din tratat, să autorizeze introducerea pe teritoriul lor de animale destinate sacrificării, de reproducție și de producție în condițiile de mai jos:

în cazul în care animalele respective provin dintr-un stat membru indemn de febra aftoasă de cel puțin doi ani și care:

1.	nu practică vaccinarea împotriva febrei aftoase și nu admite prezența pe teritoriul său a animalelor vaccinate împotriva acestei afecțiuni, animalele respective trebuie să îndeplinească cerințele prezentei directive, cu excepția dispozițiilor referitoare la obligația unei vaccinări antiaftoase;

practică vaccinarea împotriva febrei aftoase și admite prezența pe teritoriul său a animalelor vaccinate împotriva acestei afecțiuni, animalele respective trebuie să facă obiectul cerințelor prezentei directive, cu excepția celor referitoare la vaccinarea antiaftoasă care sunt înlocuite de următoarele garanții:

—	animalele din specia bovină trebuie să fie supuse unui test de depistare a virusului aftos prin metoda raclajului laringo-faringian (denumită și probang-test), iar rezultatul să fie negativ;

—	animalele din speciile bovină și porcină trebuie să fie supuse unui test serologic pentru depistarea prezenței de anticorpi aftoși, iar rezultatul să fie negativ;

—	animalele din speciile bovină și porcină trebuie să fi fost izolate fie într-o exploatație, fie într-o unitate de carantină pe o perioadă de 14 zile sub supravegherea unui medic veterinar oficial din țara expeditoare,

știut fiind că:

(i)

nici un animal care se găsește în exploatația de origine sau, după caz, în unitatea de carantină, nu trebuie să fi fost vaccinat împotriva febrei aftoase pe o perioadă de 21 de zile înainte de expediere și nici un animal în afara celor care fac obiectul expedierii nu trebuie să fi fost adus în exploatație și în unitatea de carantină pe parcursul acestei perioade;

(ii)	în cazul în care testele necesare în conformitate cu prezentul articol se practică în exploatație, animalele care vor fi expediate trebuie separate de celelalte animale până la expediere.

În plus, aceste animale sunt supuse unei carantine de 21 de zile în țările de destinație;

în cazul în care animalele provin dintr-un stat membru afectat de febra aftoasă de cel puțin doi ani și care

nu practică vaccinarea împotriva febrei aftoase și nu admite pe teritoriul său prezența animalelor vaccinate împotriva acestei afecțiuni, animalele respective trebuie să facă obiectul cerințelor prezentei directive, cu excepția celor referitoare la vaccinarea antiaftoasă, care sunt înlocuite de următoarele garanții:

—	animalele din specia bovină trebuie să fi fost supuse unui test de depistare a virusului aftos prin metoda raclajului laringo-faringian (denumită și probang-test), iar rezultatul să fie negativ;

—	animalele din speciile bovină și porcină trebuie să fi fost supuse unui test serologic pentru depistarea prezenței de anticorpi aftoși, iar rezultatul să fie negativ;

—	animalele din speciile bovină și porcină trebuie să fi fost izolate într-o unitate de carantină pe o perioadă de 14 zile, sub supravegherea unui medic veterinar oficial din țara expeditoare,

știut fiind că:

(i)

nici un animal care se găsește în exploatația de origine, sau, după caz, în unitatea de carantină, nu trebuie să fi fost vaccinat împotriva febrei aftoase pe o perioadă de 30 de zile înainte de expediere și nici un animal în afara celor care fac obiectul expedierii nu trebuie să fi fost adus în exploatație sau în unitatea de carantină pe parcursul acestei perioade;

(ii)	în cazul în care testele necesare în aplicarea prezentului articol se practică în exploatație, animalele care vor fi expediate trebuie separate de celelalte animale până la expediere.

În plus, animalele sunt supuse unei carantine de 21 de zile în țara de destinație;

practică vaccinarea împotriva febrei aftoase și admite prezența pe teritoriul său a animalelor vaccinate împotriva acestei afecțiuni, animalele respective trebuie să îndeplinească cerințele de la punctul (B) punctul 1, precum și orice altă cerință complementară care va fi stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 12 sau 13.

Normele de aplicare a prezentului articol, în special apartenența statelor membre la una sau alta dintre categoriile prevăzute la primul paragraf de la punctele A și B, precum și modalitățile de acces la aceste categorii, se determină în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12.”

Articolul 7 alineatul (1) punctul (A) litera (b) din Directiva 64/432/CEE se elimină.

La articolul 7 alineatul (1) punctul (C) din Directiva 64/432/CEE, data de 31 decembrie 1977 se înlocuiește cu data de 31 decembrie 1979.

De la 1 ianuarie 1978, articolul 8 alineatul (2) din Directiva 72/462/CEE se completează după cum urmează:

De la 1 ianuarie 1978, textul articolului 33 din Directiva 72/462/CEE se înlocuiește cu următorul text:

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive: