31969R1265

REGULAMENTUL (CEE) NR. 1265/69 AL COMISIEI

din 1 iulie 1969

de stabilire a metodelor de stabilire a calității zahărului achiziționat de agențiile de intervenție

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere Regulamentul nr. 1009/67/CEE al Consiliului (1) din 18 decembrie 1967 privind organizarea comună a pieței în sectorul zahărului, modificat de Regulamentul (CEE) nr. 2100/68 (2), în special articolul 9 alineatul (8),

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 782/68 al Comisiei (3) din 26 iunie 1968 de stabilire a normelor de aplicare privind achiziționarea zahărului de către agențiile de intervenție a stabilit diferite caracteristici de calitate pentru zahărul alb și brut; întrucât este necesar să se prevadă norme uniforme la nivel comunitar pentru a se evita aplicarea de către statele membre a unor metode diferite pentru determinarea respectivelor caracteristici de calitate;

întrucât pentru respectivele norme ar trebui să se folosească metode de analiză general acceptate;

întrucât este necesar ca respectivele metode să se aplice procedurii de achiziționare de către agențiile de intervenție de la data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1009/67/CEE de vreme ce, în absența acestor metode, contractele s-au încheiat pe baza unor restricții;

întrucât măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Metodele de stabilire a caracteristicilor de calitate ale zahărului, prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 782/68, sunt fixate conform anexei la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

În ceea ce privește zahărul achiziționat de agențiile de intervenție, prezentul regulament se aplică cu efect de la 1 iulie 1968.

(1)  JO 308, 18.12.1967, p. 1.

(2)  JO L 309, 24.12.1968, p. 4.

(3)  JO L 145, 27.6.1968, p. 6.

ANEXĂ

METODE DE STABILIRE A CALITĂȚII ZAHĂRULUI ALB ÎN CADRUL CEE

A.   PROCEDURA PENTRU ACORDAREA PUNCTELOR

1.   Conținutul de cenușă

ICUMSA: Cenușă conductometrică (Sursa: Lucrările celei de a 14-a sesiuni a ICUMSA 1966, p. 88).

Aparatura

Un instrument pentru măsurarea conductivității, pentru a măsura până la 0,5 µS cm-1  (1), cu o precizie de măsură de ± 2 %.

Este de preferat a se utiliza celule de măsurare a căror temperatură poate fi menținută la 20 °C ± 0,2 °C cu ajutorul unei băi de apă.

Baloane gradate de 100 ± 0,05 cm3, 500 ± 0,25 cm3 și 1000 ± 0,40 cm3; pipete cu capacitate totală de 10 ± 0,02 cm3  (2).

Pentru prepararea tuturor soluțiilor (soluții de zahăr și soluții din clorură de potasiu) trebuie utilizată apă dublu distilată sau deionizată cu o conductivitate specifică mai mică de 2 µS cm-1.

Toate recipientele și pipetele trebuie clătite foarte atent înainte de a fi utilizate cu apă de această calitate.

Instrumentele pentru măsurarea conductivității sunt etalonate cu ajutorul unei soluții de clorură de potasiu de N/5000.

În acest scop, 745,5 mg de clorură de potasiu (pro analysi), deshidratată în prealabil prin încălzire la aproximativ 500 °C – adică, la o căldură de roșu incandescent – se dizolvă în apă într-un balon gradat de 1 litru care se umple la capacitate cu apă.

Se transferă 10 cm3 din acea soluție (N/100) cu ajutorul unei pipete într-un balon gradat de 500 cm3 și se umple la capacitate cu apă.

La exact 20 °C, această soluție N/500 de clorură de potasiu va avea o conductivitate specifică de 26,6 ± 0,3 µS cm-1, după scăderea conductivității specifice a apei utilizate.

Având în vedere modul de funcționare a instrumentului utilizat, acesta trebuie fixat astfel încât să arate valoarea menționată anterior plus conductivitatea specifică a apei folosite; sau valoarea menționată anterior plus conductivitatea specifică a apei utilizate va fi folosită la calculul constantei celulei.

Înainte de fiecare calibrare, trebuie să se prepare soluții proaspete de clorură de potasiu.

Metoda de lucru

Se pregătește o soluție cu conținut de zahăr de 28 %, fie prin dizolvarea a 31,3 g ± 0,1 g de zahăr la 20 o ± 0,2 °C într-un balon gradat de 100 cm3 sau prin dizolvarea a 28 g de zahăr în apă, completând până la 100 g.

După ce se amestecă adecvat, soluția aceasta se pune într-o celulă de măsurare. Citirea se face când temperatura soluției este exact 20o ± 0,2 °C. Se scade din valoarea citită 50 % din valoarea citită pentru apa utilizată.

Rezultatul obținut este:

C28 = C citit – 0,5 C apă

C = conductivitate specifică în µS cm-1.

Coeficientul 28 arată că s-a folosit o soluție de zahăr de 28 %.

Număr de puncte = 0,320 × C28

Adică 3,13 µS cm-1 înseamnă 1 punct sau 1 punct = 0,0018 % cenușă.

Cenușă % = 0,320 × 18 × 10-4 C28 = 5,76 × 10-4 × C28

Determinarea conductivității specifice a apei utilizate se face în felul următor:

Se amestecă aceeași cantitate de apă ca și cea folosită pentru soluția de zahăr într-un balon gradat de 100 cm3, în același mod ca și la dizolvarea zahărului. Se completează până la 100 cm3 și se măsoară la aproximativ 20 °C. În momentul măsurării, nu este necesară efectuarea unui control termostatic precis, având în vedere că orice corectări ale temperaturii se încadrează în limitele de eroare admise.

2.   Tipul de culoare

Metoda Institutului Brunswick

[Sursa: (Schneider F., A. Emmerich și J. Dubourg, Zucker 18, 571 (1965) și Sucr. Franc., 106, 219 (1695)].

Aparatura

O scară-tip de culori Brunswick 0-6.

Se montează o lampă cu lumină de zi fluorescentă în interiorul unei cutii mici, deschisă în față, cu o adâncime de 20 cm, lățime de 120 cm și înălțime de 50 cm, în așa fel încât distanța perpendiculară între lampă și mostrele de zahăr să fie de aproximativ 35 cm.

Ochii operatorului trebuie protejați împotriva luminii directe a lămpii cu ajutorul unei benzi protectoare la o înălțime de 15 cm.

În acest scop, se recomandă folosirea lămpilor Osram HNT 120 sau Philips TL 25W/55.

Nu se pot folosi alte lămpi fără a fi testate în prealabil, ținând seama de importanța distribuției spectrale a luminii emise.

Pentru ca gama de culori gălbui până la maro ale zahărului să iasă în evidență în mod corespunzător, pereții cutiei respective sunt vopsiți pe dinăuntru cu o culoare maronie mată (de exemplu, un colorant castaniu închis).

Pe fundul cutiei se pune hârtie sugativă albă pe care se evidențiază clar culoarea zahărului.

Cutia mică trebuie așezată în așa fel încât lampa să fie aproximativ la nivelul ochilor. În momentul comparării, mostrele nu trebuie să intre în contact direct cu lumina zilei, nici să nu fie luminate de alte lămpi apropiate, deoarece acest lucru îngreunează testarea.

Metoda de lucru

Se pune zahărul în cutii mici pătrate cu o căptușeală interioară de culoare albă sau albastru deschis (cu laturile de 60 mm și înălțimea de 28 mm) și se nivelează cu ajutorul capacului.

Se impune o mare atenție pentru umplerea cutiilor cu mostra și mostrele standard până la marginea cutiei.

Culoarea căptușelii în toate cutiile trebuie să fie absolut identică; în caz contrar se pot obține rezultate false.

Cutiile trebuie așezate una lângă alta fără a lăsa spațiu între ele; din acest motiv, cutiile rotunde nu sunt potrivite.

Inițial, mostra se compară prin inserarea ei în diferite poziții pe scara de culori. Apoi se compară atent cu culorile cele mai apropiate de ale ei.

Acest lucru se efectuează prin plasarea acestei mostre în mod alternativ la dreapta și stânga culorii folosite la comparație.

Se ia o valoare medie a rezultatelor a trei observatori independenți.

Această valoare medie se exprimă în zecimalele unei unități de culoare.

În cazul zahărului a cărui mărime a cristalului diferă de cea a mostrelor standard, trebuie observată culoarea și nu reflecția cristalelor.

Număr de puncte = unitate de culoare × 2, adică 0,5 unitate de culoare = 1 punct.

3.   Colorarea în soluție

Metoda 4 ICUMSA – după filtrarea printr-un filtru cu membrană fie de 0.45 μ (prin metoda extragerii prin mercur), fie de 0,6 μ (prin metoda Hagen-Poiseuille).

[Sursa: De Whalley, Metode ICUMSA de analiză a zahărului (1964, p. 57, Lucrările celei de-a 12-a sesiuni ICUMSA 1958, p. 55].

Aparatura

Pentru prepararea soluției sunt necesare următoarele: baloane Erlenmeyer (200 cm3), aparat de filtrare în vid pentru membrane filtrante, vase de trompă (capacitate de 500 sau 250 cm3), trompă de vid și membrane filtrante cu un diametru mediu al porilor de 0,45 μ (prin metoda extragerii mercurului) sau 0,6 μ (prin metoda Hagen-Poiseuille).

Concentrația soluției se determină cu ajutorul unui refractometru.

Pentru măsurarea extincției se poate folosi orice fotometru care permite efectuarea cu precizie a unor măsurători la 420 ± 10 mm.

Celulele trebuie selectate astfel încât rezultatul comparării a două celule umplute cu apă distilată să aibă extincția zero.

Lungimea celulei trebuie să fie de cel puțin 3 cm.

Metoda de lucru

Se cântăresc 50 g ± 0,1 g de zahăr într-un balon Erlenmeyer cu gât larg. Se adaugă fie 50 g de apă distilată în greutate sau 50 cm3 de apă distilată în volum (se folosește un cilindru gradat), apoi se dizolvă prin agitare sau cu ajutorul unui agitator.

Nu este necesar să se încerce obținerea unei precizii mai mari a concentrației, întrucât aceasta se poate schimba în timpul filtrării.

Între timp se înmoaie în apă distilată o membrană filtrantă pentru cel puțin zece minute și apoi aceasta este așezată în aparatul de filtrare.

Soluția este degazificată în timpul filtrării.

Concentrația se determină cu ajutorul unui refractometru (oBrix), celula fiind umplută după ce a fost întâi clătită în o parte din soluție.

Celula se închide imediat pentru a evita apariția striațiilor de lichid.

Celula de comparație se umple cu apă distilată și se efectuează imediat o măsurare la 420 nm.

Apa utilizată în celula de comparație trebuie filtrată printr-un filtru cu membrană.

E= coeficient de extincție

ε420= extincție (citită)

1= lungimea celulei (în cm)

d= gravitate specifică

adică 7,5 unități ICUMSA sunt egale cu 1 punct.

B.   CRITERII SUPLIMENTARE

1.   Polarizarea

Metoda 1 ICUMSA pentru zahăr brut (sursa: Lucrările celei de-a 12-a sesiuni ICUMSA 1958, p. 84 et seq; Lucrările celei de-a 13-a sesiuni ICUMSA 1962, p. 83 et seq; Lucrările celei de-a 14-a sesiuni ICUMSA 1966).

Echipamentul

Polarimetru cu scară internațională a zahărului (oS) conform definițiilor ICUMSA.

Balanță analitică precisă de până la ± 0,001 g.

Baloane gradate de 100 cm3.

Aceste baloane trebuie să fie special calibrate.

Volumul lor trebuie să fie de 100,00 ± 0,02 cm3 sau corectat la această valoare de precizie. Tuburile de 200 mm ale polarimetrului nu trebuie să depășească o valoare de toleranță de ± 0,03 mm.

Dacă se folosesc tuburi mai scurte, acestea trebuie să aibă o precizie relativă similară, de exemplu de 100 mm ± 0,015 mm.

Suprafețele terminale trebuie să fie paralele, cu precizia unui arc de 10 minute. Rotația tubului asamblat în jurul axului optic propriu nu trebuie să schimbe valoarea măsurată.

Nici un fel de presiune internă nu trebuie să fie indicată de plăcuțele terminale, adică nici o activitate optică să nu fie înregistrată. Suprafețele lor trebuie să fie paralele, cu precizia unui arc de 5 minute.

Hârtia de filtru utilizată trebuie să aibă un conținut de umiditate cuprins între 6 și 8 %.

Metoda de lucru

Se cântăresc 26 g ± 0,002 g de zahăr și se transferă într-un balon gradat (vezi mai sus) cu conținut de apă distilată sau demineralizată de 60 cm3.

Zahărul se dizolvă fără încălzire.

Dacă este necesară o clarificare, se adaugă 0,5 cm3 de soluție bazică de acetat de plumb.

Acest reactiv trebuie să satisfacă cerințele ICUMSA [sursa: DeWhalley, Metode ICUMSA pentru analiza zahărului (1964) p. 122].

După ce se amestecă bine, se adaugă apă până aproape de marcaj.

În cazul în care apare spumă, aceasta se îndepărtează cu ajutorul unei picături de alcool sau eter.

Se lasă balonul cincisprezece minute într-o baie de apă controlată cu ajutorul unui termostat (vezi în continuare pentru temperatură).

Se usucă peretele din interior al gâtului balonului cu hârtie de filtru.

Cu o pipetă cu vârf ascuțit se completează conținutul până la marcaj.

Se amestecă conținutul balonului prin întoarcerea acestuia de cel puțin cinci ori, în timp ce este ținut închis cu mâna.

Dacă este necesară o curățare de impurități, acum este timpul pentru filtrare.

Dimensiunile filtrului trebuie să fie în așa fel încât cei 100 cm3 să poată fi turnați dintr-o dată.

Pâlnia trebuie să aibă o tijă foarte scurtă, astfel încât să poată fi așezată pe paharul de laborator pentru ca soluția să nu se evapore. Din același motiv, pâlnia trebuie acoperită cu o sticlă de ceas.

Tubul polarimetrului, după ce a fost curățat și uscat, este clătit de două ori cu aproximativ două treimi din volumul soluției de zahăr. La umplere, o atenție deosebită trebuie acordată pentru a evita crearea de bule de aer în tub.

Tubul este introdus în polarimetru și se fac 5 măsurători cu o precizie de 0,05 oS.

Corectarea temperaturii pentru zaharimetrul cu pană de cuarț:

Se adaugă 0,03 oS per °C sau se scade 0,03 oS per °C sub 20 °C.

2.   Substanțe reductive (zahăr invertit)

Metoda ICUMSA – Metoda Institutului din Berlin

[Sursă: De Whalley, Metode ICUMSA de analiză a zahărului (1964), p. 25;

Schneider F. și Emmerich A., Zucker – Beih. 1, 17 (1951)].

Echipamente

Baie de apă, baloane Erlenmeyer de 300 cm3, pipete, biurete de 50 cm3.

Reactivi

Soluția Müller: se dizolvă 35 g de sulfat cristalin de cupru (CuSO4 × 5 H2O) (A.R) în 400 cm3 de apă distilată fierbinte.

De asemenea, se dizolvă 173 g de sare Rochelle (tartrat K.Na) și 68 G de carbonat de sodiu anhidru în 500 cm3 de apă fierbinte.

După răcire, se amestecă amândouă soluțiile într-un balon gradat de 1 litru și se completează la capacitate cu apă.

Se agită bine soluția cu 2 g de carbon activat, iar, după ce a fost lăsată să se așeze pentru câteva ore, se filtrează printr-o hârtie de filtru dură sau printr-un filtru cu membrană.

Dacă, în timpul depozitării, se observă separarea unor mici cantități de oxid de cupru, soluția trebuie filtrată din nou.

Acid acetic 5 N.

Soluție de iod 0,0333 N.

Soluție de tiosulfat de sodiu 0,0333 N.

Soluție de amidon: soluția de amidon solubil 1 % într-o soluție saturată de NaCl.

Tăria exactă a soluțiilor de iod și tiosulfat se determină prin metoda uzuală (de exemplu, cu ajutorul iodatului de potasiu).

Metodă de lucru

Se dizolvă 10 g de zahăr într-un balon Erlenmeyer de 300 cm3 în apă fierbinte distilată sau demineralizată.

Se adaugă apă până când soluția se completează la 100 cm3. Se adaugă 10 cm3 din soluția Müller (cu ajutorul unei pipete); se amestecă bine și se lasă într-o baie de apă în fierbere timp de 10 minute ± 5 secunde.

A nu se întrerupe fierberea prin introducerea balonului în baia de apă.

Baloanele se suspendă astfel încât nivelul soluției să fie la 2 cm mai jos față de nivelul apei.

La încheierea timpului de încălzire, se răcește rapid sub un jet de apă rece. Trebuie evitată agitarea soluției în timpul acestei operațiuni, deoarece, în caz contrar, oxigenul din aer poate redizolva o parte a precipitatului de oxid de cupru.

După răcirea soluției, se adaugă 5 cm3 de acid acetic 5 N și imediat după aceasta, fără a se agita, se adaugă un surplus de 0,0333 N soluție de iod (între 20 și 40 cm3). Apoi, precipitatul se dizolvă prin agitarea soluției.

Surplusul de iod este retitrat utilizând o soluție de tiosulfat 0,0333 N.

Următoarele rectificări se deduc din valoarea obținută prin iodul consumat (cm3), cunoscută drept „valoare după fierbere”:

După scăderea acestor trei rectificări, se obține o valoare pentru consumul soluției de iod 0,0333 N pentru care 1 cm3 corespunde la 1 mg de zahăr invertit din mostră. Astfel, 1 cm3 de soluție de iod indică 0,01 % de zahăr invertit.

3.   Umiditatea

Metoda ICUMSA [Sursa: De Whalley, Metode ICUMSA de analiză a zahărului (1964) p. 44].

Se cântăresc cel puțin 20 g de zahăr nemăcinat într-o capsulă de aluminiu cântărită anterior, prevăzută cu un capac strâns, sau într-un recipient de sticlă cu un dop din sticlă mată.

Diametrul acestor recipiente trebuie ales în așa fel încât grosimea stratului de zahăr să nu depășească 1 cm.

La o greutate de 20 g diametrul respectiv trebuie să fie de cel puțin 6 cm.

Mostra se pune în cuptor la 105 °C timp de 3 ore.

În timpul procesului de uscare, capacele recipientelor se îndepărtează.

La răcire, recipientele închise se așează într-un desicator. Se cântăresc încă o dată după răcirea la temperatura camerei. Pentru cântărire, se folosește o balanță analitică de o precizie de 0,1 mg..

(1)  1 µS cm-1 = 10-6 · Ω-1 cm-1.

(2)  Valorile de toleranță arătate corespund sau sunt în conformitate cu deciziile ISO.