ANEXĂ

„ANEXA I

CRITERII ESENȚIALE

A. Criteriile esențiale pentru instalațiile staționare

Prezenta secțiune va fi revizuită în conformitate cu articolul 13 alineatul (7) din prezentul acord, cu scopul de a menține actuala compatibilitate a EU ETS cu ETS-ul Elveției în noua perioadă de comercializare 2021-2030, după cum a propus guvernul elvețian. Comitetul mixt se va asigura că revizuirea prezentei secțiuni va respecta cel puțin cerința minimă de a păstra integritatea angajamentelor naționale ale părților de reducere a emisiilor, precum și integritatea și buna funcționare a piețelor de carbon ale acestora. Vor fi evitate relocarea emisiilor de carbon și denaturarea concurenței între sistemele corelate.

Criterii esențiale

În cadrul EU ETS

În cadrul ETS-ului Elveției

Obligativitatea participării la ETS

Participarea la ETS este obligatorie pentru instalațiile care desfășoară activitățile și emit gazele cu efect de seră (GES) indicate mai jos.

Participarea la ETS este obligatorie pentru instalațiile care desfășoară activitățile și emit gazele cu efect de seră indicate mai jos.

ETS acoperă cel puțin activitățile prevăzute în:

—	Anexa I la Directiva 2003/87/CE,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

—	Articolul 40 alineatul (1) din Ordonanța privind CO2 și anexa 6 la aceasta,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

ETS acoperă cel puțin gazele cu efect de seră indicate în:

—	Anexa II la Directiva 2003/87/CE,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

—	Articolul 1 alineatul (1) din Ordonanța privind CO2,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Se stabilește un plafon pentru ETS, care este cel puțin la fel de strict ca cel prevăzut în:

—	Articolele 9 și 9a din Directiva 2003/87/CE,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Factorul de reducere liniară de 1,74 % pe an va crește la 2,2 % pe an începând din 2021 și se va aplica tuturor sectoarelor în conformitate cu Directiva (UE) 2018/410, în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

—	Articolul 18 alineatele (1) și (2) din Legea privind CO2

—	Articolul 45 alineatul (1) din Ordonanța privind CO2,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Factorul de reducere liniară este de 1,74 % pe an până în 2020.

Mecanismul de stabilitate a pieței

În 2015, UE a introdus Rezerva pentru stabilitatea pieței [Decizia (UE) 2015/1814], a cărei operare a fost consolidată prin Directiva (UE) 2018/410.

—	Articolul 19 alineatul (5) din Legea privind CO2

—	Articolul 48 din Ordonanța privind CO2,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Legislația elvețiană prevede posibilitatea de a reduce volumele licitate dacă, din motive economice, se înregistrează o creștere semnificativă a numărului de certificate de pe piață.

Părțile cooperează pentru a putea contribui în mod adecvat la asigurarea stabilității pieței.

Nivelul de supraveghere a pieței ETS trebuie să fie cel puțin la fel de strict ca cel prevăzut în:

—	Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (MIFID II)

—	Legea federală din 22 iunie 2007 privind Autoritatea Elvețiană de Supraveghere a Pieței Financiare

—	Legea federală din 19 iunie 2015 privind infrastructurile piețelor financiare și comportamentul pe piață la tranzacționarea valorilor mobiliare și a instrumentelor financiare derivate

—	Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (MIFIR)

—

Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (MAR)

—	Directiva 2014/57/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind sancțiunile penale pentru abuzul de piață (directiva privind abuzul de piață) (CS-MAD)

—	Legea federală din 15 iunie 2018 privind instituțiile financiare

—	Legea federală din 10 octombrie 1997 privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Reglementările pieței financiare elvețiene nu definesc natura juridică a certificatelor de emisii. Mai precis, în Legea privind infrastructura piețelor financiare, certificatele de emisii nu sunt considerate a fi valori mobiliare și, prin urmare, nu sunt tranzacționabile în locurile de tranzacționare reglementate. Întrucât certificatele de emisii nu sunt considerate a fi valori mobiliare, Regulamentul elvețian privind valorile mobiliare nu se aplică la tranzacționarea certificatelor de emisii în afara bursei, pe piețele secundare.

—

Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (AMLD),

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Contractele derivate sunt considerate valori mobiliare, conform Legii privind infrastructura piețelor financiare. Acestea includ și contractele derivate care au certificate de emisii ca instrument suport. Contractele derivate pe certificate de emisii, care se tranzacționează în afara bursei între contrapărți nefinanciare sau financiare, sunt reglementate de dispozițiile Legii privind infrastructura piețelor financiare.

Cooperarea în domeniul supravegherii pieței

Părțile stabilesc mecanisme de cooperare adecvate în domeniul supravegherii pieței. Aceste mecanisme de cooperare privesc schimbul de informații și asigurarea respectării obligațiilor care decurg din regimurile respective de supraveghere a pieței. Părțile informează Comitetul mixt cu privire la orice astfel de mecanisme.

Limitele calitative ale creditelor internaționale sunt cel puțin la fel de stricte precum cele prevăzute în următoarele dispoziții:

—	Articolele 11a și 11b din Directiva 2003/87/CE

—	Regulamentul (UE) nr. 550/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 privind stabilirea, în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a anumitor restricții aplicabile utilizării de credite internaționale rezultate din proiecte ce implică utilizarea de gaze industriale

—

Articolul 58 din Regulamentul (UE) nr. 389/2013 al Comisiei din 2 mai 2013 de creare a registrului Uniunii în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și cu Deciziile nr. 280/2004/CE și nr. 406/2009/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 920/2010 și (UE) nr. 1193/2011 ale Comisiei,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

—	Articolele 5 și 6 din Legea privind CO2

—	Articolul 4 și articolul 4a alineatul (1) din Ordonanța privind CO2 și anexa 2 la aceasta,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Limitele cantitative ale creditelor internaționale sunt cel puțin la fel de stricte precum cele prevăzute în următoarele dispoziții:

—	Articolul 11a din Directiva 2003/87/CE

—

Regulamentul (UE) nr. 389/2013 al Comisiei din 2 mai 2013 de creare a registrului Uniunii în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și cu Deciziile nr. 280/2004/CE și nr. 406/2009/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 920/2010 și (UE) nr. 1193/2011 ale Comisiei

—	Regulamentul (UE) nr. 1123/2013 al Comisiei din 8 noiembrie 2013 privind determinarea dreptului la credite internaționale în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Începând cu 2021, dreptul Uniunii nu prevede drepturi de utilizare a creditelor internaționale.

—	Articolul 16 alineatul (2) din Legea privind CO2

—	Articolul 55b din Ordonanța privind CO2,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Aceste dispoziții prevăd utilizarea creditelor internaționale numai până în 2020.

10.

Alocarea cu titlu gratuit se calculează pe baza unor indicatori și a unor factori de ajustare. Pentru instalațiile nou-intrate se rezervă maximum cinci procente din cantitatea de certificate de emisii alocate pentru perioada 2013-2020. Certificatele de emisii care nu sunt alocate cu titlu gratuit se scot la licitație sau se invalidează. În acest scop, EU ETS trebuie să respecte cel puțin:

—	Articolele 10, 10a, 10b și 10c din Directiva 2003/87/CE

—	Decizia 2011/278/UE a Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului

—	Articolul 18 alineatul (3) și articolul 19 alineatele (2)-(6) din Legea privind CO2

—	Articolul 45 alineatul (2), articolele 46, 46a, 46b, 46c și 48 din Ordonanța privind CO2 și anexa 9 la aceasta,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Alocările cu titlu gratuit nu trebuie să depășească nivelurile alocărilor acordate instalațiilor din EU ETS.

—

Decizia 2013/448/UE a Comisiei din 5 septembrie 2013 privind măsurile naționale de punere în aplicare pentru alocarea tranzitorie cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului

—	Decizia (UE) 2017/126 a Comisiei din 24 ianuarie 2017 de modificare a Deciziei 2013/448/UE în ceea ce privește stabilirea unui factor de corecție transsectorial uniform, în conformitate cu articolul 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(Calculele de determinare a factorului de corecție transsectorial din EU ETS pentru perioada 2013-2020)

—	Decizia 2014/746/UE a Comisiei din 27 octombrie 2014 de stabilire pentru perioada 2015-2019, în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a listei sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon

—	Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu

(Lista privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada 2015-2020)

—	Regulamentul delegat (UE) 2019/331 al Comisiei din 19 decembrie 2018 de stabilire a normelor tranzitorii pentru întreaga Uniune privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a certificatelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului

—

Decizia delegată (UE) 2019/708 a Comisiei din 15 februarie 2019 de completare a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește stabilirea sectoarelor și subsectoarelor considerate ca fiind expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada 2021-2030

—	orice factor de corecție transsectorial din EU ETS pentru perioada 2015-2020 sau 2026-2030,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

11.

ETS trebuie să prevadă sancțiuni în aceleași circumstanțe și de aceeași amploare ca cele stabilite în:

—	Articolul 16 din Directiva 2003/87/CE,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

—	Articolul 21 din Legea privind CO2

—	Articolul 56 din Ordonanța privind CO2,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

12.

Monitorizarea și raportarea în ETS trebuie să fie cel puțin la fel de stricte ca monitorizarea și raportarea prevăzute în:

—	Articolul 14 din Directiva 2003/87/CE și anexa IV la aceasta

—	Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

—	Articolul 20 din Legea privind CO2

—	Articolele 50-53 din Ordonanța privind CO2 și anexele 16 și 17 la aceasta,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

13.

Verificarea și acreditarea în ETS trebuie să fie cel puțin la fel de stricte ca verificarea și acreditarea prevăzute în:

—	Articolul 15 din Directiva 2003/87/CE și anexa V la aceasta

—	Regulamentul (UE) nr. 600/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind verificarea rapoartelor de emisii de gaze cu efect de seră și a rapoartelor privind datele tonă-kilometru și acreditarea verificatorilor în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind verificarea datelor și acreditarea verificatorilor în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

—	Articolele 51-54 din Ordonanța privind CO2,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

B. Criterii esențiale pentru aviație

Criterii esențiale

Pentru UE

Pentru Elveția

Obligativitatea participării la ETS

Participarea la ETS este obligatorie pentru activitățile de aviație, în conformitate cu criteriile menționate mai jos.

Acoperirea activităților de aviație și a GES și atribuirea zborurilor și a emisiilor generate de acestea după principiul zborului de plecare prevăzut în:

—

Directiva 2003/87/CE, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) 2017/2392 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 pentru a acorda o derogare temporară de la aplicarea acesteia în cazul zborurilor către și dinspre țările cu care nu s-a ajuns la acordul prevăzut la articolul 25 din Directiva 2003/87/CE

—

Articolele 17, 29, 35 și 56 și anexa VII din Regulamentul (UE) nr. 389/2013 al Comisiei din 2 mai 2013 de creare a registrului Uniunii în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și cu Deciziile nr. 280/2004/CE și nr. 406/2009/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 920/2010 și (UE) nr. 1193/2011 ale Comisiei,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

1.	Domeniu de aplicare

Zborurile având ca destinație sau origine un aerodrom situat pe teritoriul Elveției, cu excepția zborurilor care plecă de pe un aerodrom situat pe teritoriul SEE.

Eventualele derogări temporare referitoare la domeniul acoperit de ETS, cum ar fi derogările în sensul articolului 28a din Directiva 2003/87/CE, pot fi aplicate în ceea ce privește ETS-ul Elveției în conformitate cu cele introduse în EU ETS. În cazul activităților de aviație sunt acoperite numai emisiile de CO2.

Începând cu 1 ianuarie 2020, zborurile care pleacă de pe un aerodrom situat pe teritoriul Spațiului Economic European („SEE”) către aerodromuri situate pe teritoriul Elveției sunt acoperite de EU ETS, în timp ce zborurile care pleacă de pe aerodromuri situate pe teritoriul Elveției către aerodromuri situate pe teritoriul SEE sunt excluse din EU ETS, în temeiul articolului 25a din Directiva 2003/87/CE.

2.	Limite ale domeniului de acoperire

În domeniul general de aplicare menționat la punctul 1 nu intră:

1.	Zborurile efectuate exclusiv pentru transportul în misiune oficială al unui monarh în exercițiu și al rudelor apropiate ale acestuia, al șefilor de stat sau de guvern și al miniștrilor, dacă acest statut este evidențiat printr-un indicator adecvat în planul de zbor.

2.	Zborurile militare și zborurile serviciilor de vamă și de poliție.

3.	Zborurile de căutare și salvare, zborurile pentru combaterea incendiilor, zborurile umanitare și zborurile în caz de urgențe medicale.

4.	Zborurile efectuate exclusiv conform regulilor de zbor la vedere definite în anexa 2 la Convenția privind aviația civilă internațională din 7 decembrie 1944.

5.	Zborurile care se încheie pe aerodromul de unde a decolat aeronava și în timpul cărora nu au avut loc aterizări intermediare planificate.

Zborurile de instruire efectuate exclusiv cu scopul de a obține sau a păstra o licență sau o calificare, în cazul personalului tehnic navigant, dacă acest statut este dovedit printr-o mențiune adecvată în planul de zbor, cu condiția ca scopul zborului să nu fie transportul de pasageri și/sau de marfă sau aducerea în locația necesară sau transportul aeronavei.

7.	Zborurile efectuate exclusiv în scopuri de cercetare științifică.

8.	Zborurile efectuate exclusiv în scopuri de verificare, testare sau certificare a aeronavelor sau a echipamentelor de bord sau de sol.

9.	Zborurile efectuate de aeronave având masa maximă autorizată la decolare mai mică de 5 700 kg.

10.

Zborurile operatorilor comerciali de aeronave, ale căror emisii anuale totale generate pe zborurile acoperite de ETS-ul Elveției sunt mai mici de 10 000 de tone sau care efectuează mai puțin de 243 de zboruri pe perioadă în cursul a trei perioade consecutive de patru luni acoperite de ETS-ul Elveției, dacă operatorii respectivi nu sunt acoperiți de EU ETS.

11.	Zborurile acoperite de ETS-ul Elveției ale operatorilor necomerciali de aeronave ale căror emisii anuale totale sunt mai mici de 1 000 de tone în conformitate cu derogarea respectivă aplicată în EU ETS, dacă acești operatori nu sunt acoperiți de EU ETS.

Aceste limite ale domeniului de acoperire sunt prevăzute în:

—	Articolul 16a din Legea privind CO2

—	Articolul 46d și articolul 55 alineatul (2) din Ordonanța privind CO2 și anexa 13 la aceasta,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Schimbul de date relevante privind aplicarea limitelor acoperirii activităților de aviație

Cele două părți cooperează pentru aplicarea limitelor acoperirii de către ETS-ul Elveției și de către EU ETS a operatorilor comerciali și necomerciali în conformitate cu prezenta anexă. Mai precis, ambele părți asigură transferul în timp util al tuturor datelor relevante pentru a permite identificarea corectă a zborurilor și a operatorilor de aeronave acoperiți de ETS-ului Elveției și de EU ETS.

Plafonul (cantitatea totală de certificate care se alocă operatorilor de aeronave)

Articolul 3c din Directiva 2003/87/CE,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Articolul 3c din Directiva 2003/87/CE a alocat inițial certificatele după cum urmează:

—	15 % scoase la licitație,

—	3 % plasate într-o rezervă specială,

—	82 % alocate cu titlu gratuit.

Alocările au fost modificate prin Regulamentul (UE) nr. 421/2014, care a redus alocarea de certificate gratuite proporțional cu reducerea obligației de restituire [articolul 28a alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE]. Regulamentul (UE) 2017/2392, în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord, a prelungit utilizarea acestei abordări până în 2023 și a prevăzut aplicarea factorului linear de reducere de 2,2 % începând cu 1 ianuarie 2021.

Plafonul trebuie să aibă un nivel de strictețe similar cu cel din EU ETS, în special în ceea ce privește rata procentuală de reducere de la un an la altul și de la o perioadă de comercializare la alta. Certificatele astfel plafonate se alocă după cum urmează:

—	15 % se scot la licitație

—	3 % se plasează într-o rezervă specială

—	82 % sunt alocate cu titlu gratuit.

Această alocare poate fi revizuită în conformitate cu articolele 6 și 7 din prezentul acord.

Până în 2020, cantitatea de certificate cuprinse în plafon se calculează de jos în sus, pe baza certificatelor care se alocă cu titlu gratuit conform distribuției de mai sus a plafonului. Eventualele derogări temporare de la domeniul acoperit de ETS vor necesita ajustări proporționale corespunzătoare ale cantităților care urmează a fi alocate.

Începând din 2021, cantitatea de certificate cuprinse în plafon este determinată de plafonul din 2020, ținând seama de o eventuală rată procentuală de reducere conform EU ETS.

Aceste dispoziții figurează în:

—	Articolul 18 din Legea privind CO2

—	Articolul 46e din Ordonanța privind CO2 și anexa 15 la aceasta,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Alocarea certificatelor pentru aviație prin licitarea certificatelor

—	Articolul 3d și articolul 28a alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Certificatele elvețiene de emisii care se licitează sunt scoase la licitație de către autoritatea competentă din Elveția. Veniturile obținute din licitarea certificatelor elvețiene revin Elveției.

Aceste dispoziții figurează în:

—	Articolul 19a alineatele (2) și (4) din Legea privind CO2

—	Articolul 48 din Ordonanța privind CO2 și anexa 15 la aceasta,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Rezerva specială pentru anumiți operatori de aeronave

—	Articolul 3f din Directiva 2003/87/CE,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Certificatele se plasează într-o rezervă specială pentru operatori nou intrați pe piață și operatori care se dezvoltă rapid, dar până în 2020 Elveția nu va dispune de o rezervă specială, întrucât anul de referință pentru culegerea de date privind activitățile de aviație ale Elveției este 2018.

Această rezervă specială figurează în:

—	Articolul 18 alineatul (3) din Legea privind CO2

—	Articolul 46e din Ordonanța privind CO2 și anexa 15 la aceasta,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Valoarea de referință pentru alocarea de certificate cu titlu gratuit către operatorii de aeronave

—	Articolul 3e din Directiva 2003/87/CE,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Valoarea de referință anuală este de 0,000642186914222035 certificate per tonă-kilometru.

Valoarea de referință nu poate fi mai mare decât cea din EU ETS.

Până în 2020, valoarea de referință anuală este de 0,000642186914222035 certificate per tonă-kilometru.

Această valoare de referință figurează în:

—	Articolul 46f alineatele (1) și (2) din Ordonanța privind CO2 și anexa 15 la aceasta,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Alocarea de certificate de emisii cu titlu gratuit către operatorii de aeronave

—	Articolul 3e din Directiva 2003/87/CE,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

La emiterea de certificate se efectuează ajustări în temeiul articolului 25a din Directiva 2003/87/CE, proporțional cu obligațiile de raportare și restituire corespunzătoare, rezultate din acoperirea efectivă de către EU ETS a zborurilor dintre SEE și Elveția.

Numărul de certificate de emisii alocate cu titlu gratuit operatorilor de aeronave se calculează prin înmulțirea cu valoarea de referință aplicabilă a datelor pe tonă-kilometru raportate de aceștia în anul de referință.

Această alocare cu titlu gratuit figurează în:

—	Articolul 19a alineatele (3) și (4) din Legea privind CO2

—	Articolul 46f alineatele (1) și (2) din Ordonanța privind CO2 și anexa 15 la aceasta,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Limitele calitative ale creditelor internaționale sunt cel puțin la fel de stricte precum cele prevăzute în următoarele dispoziții:

—	Articolele 11a și 11b din Directiva 2003/87/CE

—

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

—	Articolele 5 și 6 din Legea privind CO2

—	Articolul 4 și articolul 4a alineatul (1) din Ordonanța privind CO2 și anexa 2 la aceasta,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

10.

Limite cantitative pentru utilizarea creditelor internaționale

—	Articolul 11a din Directiva 2003/87/CE

—

—	Regulamentul (UE) nr. 1123/2013 al Comisiei din 8 noiembrie 2013 privind determinarea dreptului la credite internaționale în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Utilizarea creditelor internaționale este de 1,5 % din emisiile verificate până în 2020.

Aceste dispoziții figurează în:

—	Articolul 55d din Ordonanța privind CO2,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

11.

Culegerea de date tonă-kilometru pentru anul de referință

—	Articolul 3e din Directiva 2003/87/CE,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Fără a aduce atingere dispoziției de mai jos, culegerea datelor pe tonă-kilometru se efectuează în același timp și pe baza aceleiași abordări precum culegerea datelor pe tonă-kilometru pentru EU ETS.

Până în 2020 și în conformitate cu Ordonanța privind culegerea datelor pe tonă-kilometru și întocmirea de planuri de monitorizare corespunzătoare distanțelor parcurse de aeronave, în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord, anul de referință pentru culegerea datelor privind activitățile de aviație ale Elveției este 2018.

Aceste dispoziții figurează în:

—	Articolul 19a alineatele (3) și (4) din Legea privind CO2

—	Ordonanța privind culegerea datelor pe tonă-kilometru și întocmirea de planuri de monitorizare corespunzătoare distanțelor parcurse de aeronave,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

12.

Monitorizare și raportare

—	Articolul 14 din Directiva 2003/87/CE și anexa IV la aceasta

—	Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei

Dispozițiile privind monitorizarea și raportarea trebuie să aibă același nivel de strictețe cu cele din EU ETS.

Aceste dispoziții figurează în:

—	Articolul 20 din Legea privind CO2

—	Articolele 50-52 din Ordonanța privind CO2 și anexele 16 și 17 la aceasta,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

—

Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2019/1603 din 18 iulie 2019 de completare a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește măsurile adoptate de Organizația Aviației Civile Internaționale pentru monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor generate de aviație în scopul punerii în aplicare a unei măsuri globale bazate pe piață,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

13.

Verificarea și acreditarea

—	Articolul 15 din Directiva 2003/87/CE și anexa V la aceasta

—	Regulamentul (UE) nr. 600/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind verificarea rapoartelor de emisii de gaze cu efect de seră și a rapoartelor privind datele tonă-kilometru și acreditarea verificatorilor în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului

Dispozițiile privind verificarea și acreditarea trebuie să aibă același nivel de strictețe cu cele din EU ETS.

Aceste dispoziții figurează în:

—	Articolul 52 alineatele (4) și (5) și anexa 18 la Ordonanța privind CO2,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind verificarea datelor și acreditarea verificatorilor în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

14.

Administrarea

Se aplică criteriile stabilite la articolul 18a din Directiva 2003/87/CE. În acest scop și în temeiul articolului 25a din Directiva 2003/87/CE, Elveția este considerată stat membru de administrare din perspectiva atribuirii către Elveția și către statele membre ale UE (SEE) a sarcinii de administrare a operatorilor de aeronave.

În conformitate cu Ordonanța privind CO2, în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord, Elveția este responsabilă cu administrarea operatorilor de aeronave care au:

—	o licență de operare valabilă acordată de Elveția sau

—	cele mai mari emisii estimate atribuite aviației în Elveția conform ETS-urilor corelate.

În temeiul articolului 25a din Directiva 2003/87/CE, autoritățile competente din statele membre ale UE (SEE) sunt responsabile cu îndeplinirea tuturor sarcinilor legate de administrarea operatorilor de aeronave care le-au fost atribuiți, inclusiv cu îndeplinirea sarcinilor legate de ETS-ul Elveției (de exemplu, primirea rapoartelor de emisii verificate care acoperă activitățile de aviație atât din UE, cât și din Elveția, alocarea, emiterea și transferul de certificate de emisii, conformitatea și asigurarea respectării dispozițiilor).

Comisia Europeană și autoritățile elvețiene competente convin în mod bilateral asupra predării documentației și a informațiilor relevante.

Autoritățile elvețiene competente sunt responsabile cu îndeplinirea tuturor sarcinilor legate de administrarea operatorilor de aeronave atribuiți Elveției, inclusiv cu îndeplinirea sarcinilor legate de EU ETS (de exemplu, primirea rapoartelor de emisii verificate care acoperă activitățile de aviație atât din UE, cât și din Elveția, alocarea, emiterea și transferul de certificate de emisii, conformitatea și asigurarea respectării dispozițiilor).

Autoritățile competente elvețiene și Comisia Europeană convin în mod bilateral asupra predării documentației și a informațiilor relevante.

Comisia Europeană asigură în special transferul către operatorii de aeronave administrați de Elveția al cantității de certificate UE alocate cu titlu gratuit.

În cazul unui acord bilateral privind administrarea zborurilor ce operează pe aeroportul EuroAirport Basel-Mulhouse-Freiburg, care nu implică modificarea Directivei 2003/87/CE, Comisia Europeană facilitează, după caz, punerea în aplicare a acordului respectiv, cu condiția ca acest lucru să nu conducă la o dublă contabilizare.

În special, autoritățile elvețiene competente transferă către operatorii de aeronave administrați de statele membre ale UE (SEE) cantitatea de certificate elvețiene alocate cu titlu gratuit.

Aceste dispoziții figurează în:

—	Articolul 39 alineatul (1bis) din Legea privind CO2

—	Articolul 46d din Ordonanța privind CO2 și anexa 14 la aceasta,

în versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord.

15.

Restituirea

La evaluarea conformității operatorilor de aeronave pe baza cantității de certificate restituite, autoritățile competente din statele membre ale UE (SEE) trebuie să contabilizeze mai întâi certificatele restituite pentru compensarea emisiilor acoperite de ETS-ul Elveției și să utilizeze cantitatea rămasă de certificate restituite pentru a contabiliza emisiile acoperite de EU ETS.

La evaluarea conformității operatorilor de aeronave pe baza cantității de certificate restituite, autoritățile competente din Elveția trebuie să contabilizeze mai întâi certificatele restituite pentru compensarea emisiilor acoperite de EU ETS și să utilizeze cantitatea rămasă de certificate restituite pentru a contabiliza emisiile acoperite de ETS-ul Elveției.

16.

Asigurarea respectării dispozițiilor juridice

Părțile asigură respectarea dispozițiilor ETS-urilor lor referitoare la operatorii de aeronave care nu își îndeplinesc obligațiile în ETS-ul în cauză, indiferent dacă operatorul respectiv este administrat de o autoritate competentă din UE (SEE) sau de o autoritate competentă din Elveția, dacă autoritatea care administrează operatorul trebuie să ia măsuri suplimentare pentru asigurarea respectării dispozițiilor.

17.

Atribuirea sarcinii de administrare a operatorilor de aeronave

În temeiul articolului 25a din Directiva 2003/87/CE, în lista operatorilor de aeronave publicată de Comisia Europeană în conformitate cu articolul 18a alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE se specifică pentru fiecare operator de aeronave statul membru de administrare, inclusiv Elveția.

Operatorii de aeronave atribuiți Elveției pentru prima dată după intrarea în vigoare a prezentului acord sunt administrați de Elveția după data de 30 aprilie a anului de atribuire și înainte de data de 1 august a anului de atribuire.

Cele două părți cooperează la schimbul de documente și informații relevante.

Atribuirea unui operator de aeronave nu afectează acoperirea acestuia de către ETS-ul respectiv (și anume, un operator acoperit de EU ETS și care este administrat de autoritatea competentă din Elveția va avea același nivel de obligații în EU ETS și în ETS-ul Elveției și invers).

18.

Modalitățile de punere în aplicare

Orice alte modalități suplimentare necesare pentru organizarea activității și a cooperării în cadrul Ghișeului unic pentru titularii de cont din aviație se elaborează și se adoptă de către Comitetul mixt după semnarea prezentului acord, în conformitate cu articolele 12, 13 și 22 din prezentul acord. Aceste modalități se aplică de la data de aplicării prezentului acord.

19.

Asistența din partea Eurocontrol

Comisia Europeană include Elveția, în ceea ce privește partea referitoare la aviație din prezentul acord, în mandatul conferit Eurocontrol pentru EU ETS.

C. Criterii esențiale pentru registre

ETS-ul fiecărei părți trebuie să includă un registru și un registru de tranzacții, care trebuie să îndeplinească următoarele criterii esențiale referitoare la mecanismele și procedurile de securitate și la deschiderea și gestionarea conturilor:

Criterii esențiale referitoare la mecanismele și procedurile de securitate

Registrele și registrele de tranzacții asigură confidențialitatea, integritatea, disponibilitatea și autenticitatea datelor stocate în sistem. În acest scop, părțile pun în aplicare mecanismele de securitate prezentate mai jos.

Criterii esențiale

Pentru accesarea conturilor este necesar un mecanism de autentificare cu doi factori pentru toți utilizatorii.

Atât pentru inițierea, cât și pentru aprobarea tranzacțiilor este necesar un mecanism de semnare a tranzacției. Codul de confirmare se trimite utilizatorilor pe o frecvență în afara benzii.

Oricare dintre următoarele operații se inițiază de către o persoană și se aprobă de către o altă persoană (principiul celor 4 ochi):

—	toate operațiile întreprinse de un administrator, cu excepția cazului în care se aplică excepțiile justificate definite în LTS;

—	toate transferurile de unități, cu excepția cazului în care o altă măsură asigură același nivel de securitate.

Trebuie instituit un sistem de notificări care alertează utilizatorii atunci când sunt efectuate operațiuni implicând conturile și depozitele lor.

Pentru toți utilizatorii se aplică un interval minim de 24 de ore între inițierea și executarea unui transfer, astfel încât aceștia să poată primi informații și să poată opri orice transfer susceptibil de a fi ilegal.

Administratorul elvețian și administratorul central al Uniunii iau măsurile necesare pentru informarea utilizatorilor în legătură cu responsabilitățile lor în ceea ce privește securitatea propriilor sisteme (de exemplu, calculatoare, rețea) și gestionarea datelor/navigarea pe internet.

Emisiile din anul 2020 pot fi acoperite numai prin certificate emise în perioada 2013-2020.

Criterii esențiale referitoare la deschiderea și gestionarea conturilor

Criterii esențiale

Deschiderea unui cont de operator/a unui cont de depozit pentru operatori

Cererea de deschidere a unui cont de operator/cont de depozit pentru operatori se depune de către operator sau de către autoritatea competentă la administratorul național (în cazul Elveției, Oficiul Federal pentru Mediu – FOEN). Cererea trebuie să cuprindă informații suficiente pentru identificarea instalației ETS și un cod de identificare al instalației relevante.

Deschiderea unui cont de operator de aeronave/a unui cont de depozit pentru operatori de aeronave

Fiecare operator de aeronave acoperit de ETS-ul Elveției și/sau de EU ETS trebuie să dețină un cont de operator de aeronave/cont de depozit pentru operatori de aeronave. În cazul operatorilor de aeronave administrați de autoritatea competentă din Elveția, acest cont se păstrează în registrul elvețian. Cererea se depune de către operatorul de aeronave sau de către un reprezentant autorizat al acestuia la administratorul național (în cazul Elveției, FOEN), în termen de 30 de zile lucrătoare de la aprobarea planului de monitorizare al operatorului de aeronave sau de la transferul acestuia de la un stat membru al UE (SEE) la autoritățile elvețiene. Cererea trebuie să cuprindă codul unic de aeronavă al aeronavei sau aeronavelor operate de solicitant, care este (sunt) acoperită (acoperite) de ETS-ul Elveției și/sau de EU ETS.

Deschiderea unui cont personal/a unui cont de depozit personal

Cererea de deschidere a unui cont personal sau a unui cont de depozit personal se depune la administratorul național (în cazul Elveției, FOEN). Cererea trebuie să cuprindă informații suficiente pentru identificarea titularului de cont/solicitantului și cel puțin următoarele:

—	în cazul unei persoane fizice: dovada identității și datele de contact;

—

în cazul persoanelor juridice:

—	extrasul din Registrul Comerțului sau

—	actele de înființare a persoanei juridice și dovada înregistrării acesteia;

—	cazierul judiciar al persoanei fizice sau, în cazul unei persoane juridice, al administratorilor acesteia.

Reprezentanți autorizați/ai contului

Fiecare cont trebuie să aibă cel puțin un reprezentant autorizat/al contului, care este numit de potențialul titular al contului. Reprezentanții autorizați/ai contului inițiază tranzacții și alte procese în numele titularului de cont. La numirea reprezentantului autorizat/al contului se transmit următoarele informații despre acesta:

—	numele și datele de contact;

—	un document care dovedește identitatea;

—	cazierul judiciar.

Verificarea documentelor

Toate copiile documentelor depuse ca dovadă pentru deschiderea unui cont personal/a unui cont de depozit personal sau pentru numirea unui reprezentant autorizat/al contului trebuie să fie copii certificate. În cazul documentelor eliberate în afara statului membru care solicită copii ale acestora, copiile trebuie să fie legalizate. Data certificării sau, după caz, a legalizării nu trebuie să preceadă cu mai mult de trei luni data solicitării.

Refuzul de a deschide sau de a actualiza un cont ori de a numi un reprezentant autorizat/al contului

Administratorul național (FOEN în cazul Elveției) poate refuza deschiderea sau actualizarea unui cont ori numirea unui reprezentant autorizat/al contului, cu condiția ca refuzul să fie rezonabil și justificabil. Refuzul se justifică prin cel puțin unul dintre următoarele motive:

—	informațiile și documentele furnizate sunt incomplete, perimate, inexacte sau false,

—	reprezentantul potențial este cercetat sau a fost condamnat în ultimii cinci ani pentru fraudă cu certificate sau unități Kyoto, spălare de bani, finanțarea terorismului sau alte infracțiuni grave pentru săvârșirea cărora contul poate servi drept instrument,

—	motivele stabilite în dreptul intern sau în dreptul Uniunii.

Revizuirea periodică a informațiilor referitoare la cont

Titularii de cont trebuie să semnaleze imediat administratorului național (FOEN în cazul Elveției) orice schimbare a datelor referitoare la cont sau la utilizator, furnizând informațiile solicitate de administratorul național care este responsabil pentru aprobarea actualizării informațiilor în timp util.

Cel puțin o dată la trei ani, administratorul național trebuie să verifice dacă informațiile referitoare la un cont sunt în continuare complete, actualizate, exacte și adevărate și să solicite titularului de cont să notifice orice schimbări, dacă este cazul.

Suspendarea accesului la cont

Accesul la conturi poate fi suspendat dacă se încalcă una dintre dispozițiile articolului 3 referitor la registre din prezentul acord sau dacă este în curs de desfășurare o investigație privind o posibilă încălcare a dispozițiilor respective.

Confidențialitatea și comunicarea informațiilor

Informațiile păstrate în EUTL, în SSTL, în Registrul Uniunii, în Registrul Elveției și în orice alt registru legat de Protocolul Kyoto, inclusiv cele privind depozitele tuturor conturilor, toate tranzacțiile efectuate, codul unic de identificare a unității al certificatelor și valoarea numerică unică a numărului de serie al unităților Kyoto deținute sau care fac obiectul unei tranzacții, sunt considerate confidențiale.

Aceste informații confidențiale pot fi furnizate, la cerere, entităților publice relevante, dacă cererile respective urmăresc un obiectiv legitim și sunt justificate, necesare și proporționale din perspectiva desfășurării unei investigații, a detectării, a urmăririi, a administrării fiscale, a punerii în executare, a auditării și a supravegherii financiare în scopul de a preveni și a combate frauda, spălarea banilor, finanțarea terorismului și alte infracțiuni grave, manipularea pieței sau alte încălcări ale dreptului Uniunii sau ale dreptului intern al unui stat membru al SEE sau al Elveției și în scopul de a asigura buna funcționare a EU ETS și a ETS-ului Elveției.

D. Criterii esențiale pentru platformele de licitație și activitățile de licitare

Entitățile care organizează licitații pentru certificatele de emisii în cadrul ETS-urilor părților trebuie să îndeplinească criteriile esențiale prezentate mai jos și să organizeze licitațiile în conformitate cu acestea:

Criterii esențiale

Entitatea care organizează licitația se selectează printr-un proces ce asigură transparența, proporționalitatea, egalitatea de tratament, nediscriminarea și concurența între diferitele platforme de licitație potențiale, pe baza legislației Uniunii sau a legislației naționale în domeniul achizițiilor publice.

Entitatea care organizează licitația trebuie să fie autorizată pentru această activitate și să prezinte garanțiile necesare pentru desfășurarea operațiunilor sale; aceste garanții includ, printre altele, dispoziții pentru identificarea și gestionarea potențialelor consecințe negative ale unui eventual conflict de interese, pentru identificarea și gestionarea riscurilor la care este expusă piața și pentru stabilirea de reguli și proceduri transparente și nediscreționare de organizare a unor licitații echitabile și ordonate, precum și resurse financiare suficiente pentru facilitarea bunei funcționări.

Accesul la licitații este condiționat de îndeplinirea cerinței minime de a supune clienții la controalele adecvate aferente obligației diligență, pentru a evita subminarea derulării licitațiilor de către participanți.

Procesul de licitare trebuie să fie previzibil, în special în ceea ce privește calendarul, derularea vânzărilor și estimarea volumelor care trebuie puse la dispoziție. Principalele elemente ale metodei de licitare, inclusiv calendarul, datele și volumul estimat al vânzărilor, se publică pe site-ul internet al entității care organizează licitația, cu cel puțin o lună înainte de începerea licitației. Orice ajustare semnificativă se anunță, de asemenea, în avans și cât mai devreme posibil.

Licitarea certificatelor se efectuează cu obiectivul de a reduce la minimum orice impact asupra ETS-ului fiecărei părți. Entitatea responsabilă cu licitația se asigură că prețurile de închidere nu deviază semnificativ de la prețurile relevante ale certificatelor care se înregistrează pe piața secundară în perioada de licitație, fapt care ar indica o deficiență a licitațiilor. Metodologia de determinare a abaterii sus-menționate ar trebui notificată autorităților competente care exercită funcții de supraveghere a pieței.

Toate informațiile neconfidențiale relevante pentru licitații, inclusiv toată legislația, orientările și formularele, se publică în mod deschis și transparent. Rezultatele fiecărei licitații organizate se publică în cel mai scurt timp posibil și cuprind informațiile neconfidențiale relevante. Cel puțin o dată pe an se publică rapoarte privind rezultatele licitațiilor.

Licitarea certificatelor se supune unor norme și proceduri adecvate pentru a atenua riscul de comportament anticoncurențial, abuzul de piață, spălarea banilor și finanțarea terorismului prin intermediul licitațiilor. Aceste norme și proceduri sunt, în măsura în care este posibil, cel puțin la fel de stricte ca cele aplicabile piețelor financiare în regimurile juridice ale părților. Entitatea care organizează licitația are, în special, obligația de a institui măsuri, proceduri și procese care asigură integritatea licitațiilor. Aceasta trebuie, de asemenea, să monitorizeze comportamentul participanților la piață și să notifice autorităților publice competente cazurile de comportament anticoncurențial, abuz de piață, spălare a banilor sau finanțare a terorismului.

Entitatea care organizează licitațiile, precum și procesul de licitare a certificatelor sunt supravegheate în mod adecvat de către autoritățile competente. Autoritățile competente desemnate trebuie să dispună de competențele legale și de mecanismele tehnice necesare pentru a supraveghea:

—	organizarea și comportamentul operatorilor platformelor de licitație;

—	organizarea și comportamentul intermediarilor profesionali care acționează în numele clienților;

—	comportamentul și tranzacțiile participanților la piață, pentru a preveni utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate și manipularea pieței;

—	tranzacțiile participanților la piață, pentru a preveni spălarea banilor și finanțarea terorismului.

În măsura în care este posibil, supravegherea trebuie să fie cel puțin la fel de strictă ca supravegherea piețelor financiare în regimurile juridice ale părților.

Elveția depune eforturi pentru a contracta o entitate privată pentru licitarea certificatelor sale, în conformitate cu normele privind achizițiile publice.

Până la contractarea unei astfel de entități și dacă numărul de certificate care se scot la licitație într-un an este inferior unui prag fix, Elveția poate continua să utilizeze metodele actuale de licitare, și anume organizarea licitațiilor de către FOEN, în următoarele condiții:

1.	pragul este de 1 000 000 de certificate și include certificatele care se scot la licitație pentru activitățile de aviație;

2.	se aplică criteriile esențiale 1-8, cu excepția criteriilor 1 și 2, iar ultima frază a criteriului 5 și criteriile 7 și 8 se aplică numai FOEN, în măsura în care este posibil.

Criteriul esențial 3 se aplică împreună cu următoarea dispoziție: se garantează tuturor entităților din SEE care au dreptul să depună oferte la licitațiile din UE dreptul de a depune oferte la licitațiile de certificate elvețiene conform dispozițiilor în materie de licitații, care erau în vigoare la data la care a fost semnat prezentul acord.

Elveția poate acorda unor entități situate în SEE mandatul de a organiza licitații.

ANEXA II

STANDARDE TEHNICE DE CREARE A LEGĂTURII

Pentru operaționalizarea legăturii dintre EU ETS și ETS-ul Elveției, este instituită, înainte de mai 2020 sau cât mai curând posibil după această dată, o soluție provizorie. Părțile cooperează pentru a înlocui în cel mai scurt timp posibil soluția provizorie cu o legătură permanentă între registre.

Standardele tehnice de creare a legăturii (LTS) specifică:

—	arhitectura legăturii de comunicare;

—	securitatea transferului de date;

—	lista funcțiilor (tranzacții, reconciliere etc.);

—	definiția serviciilor web;

—	cerințele referitoare la arhivarea datelor;

—	aranjamentele operaționale (serviciul de asistență, sprijinul);

—	planul de activare a comunicării și procedura de testare;

—	procedura de testare a securității.

LTS precizează că administratorii trebuie să ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că SSTL, EUTL și legătura sunt operaționale 24 de ore pe zi și 7 zile pe săptămână și că orice întreruperi ale funcționării SSTL, a EUTL și a legăturii sunt menținute la un nivel minim.

LTS precizează că toate comunicațiile dintre SSTL și EUTL constau în schimburi securizate de mesaje prin servicii web bazate pe următoarele tehnologii ( (1) 1):

—	servicii web care utilizează protocolul Simple Object Access Protocol (SOAP) sau un protocol echivalent;

—	rețea virtuală privată (VPN) pe bază de hardware;

—	XML (limbaj de marcare extensibil);

—	semnătură digitală și

—	protocoale de sincronizare a ceasului în rețea.

LTS stabilesc cerințe de securitate suplimentare pentru registrul elvețian, SSTL, registrul Uniunii și EUTL și sunt consemnate într-un „plan de gestionare a securității”. LTS precizează în special că:

—	dacă există suspiciunea că securitatea registrului elvețian, a SSTL, a registrului Uniunii sau a EUTL a fost compromisă, părțile se informează reciproc imediat și suspendă legătura dintre SSTL și EUTL;

—

în caz de încălcare a securității, părțile se angajează să facă imediat schimb de informații. În măsura în care se cunosc detaliile tehnice, administratorul registrului elvețian și administratorul central al Uniunii își transmit, în termen de 24 de ore de la încălcarea securității, un raport în care este descris incidentul (data, cauza, impactul, soluțiile de remediere).

Procedura de testare a securității prevăzută în LTS se aplică înainte de stabilirea legăturii de comunicare dintre SSTL și EUTL și ori de câte ori este necesară o nouă versiune sau ediție a SSTL sau a EUTL.

LTS prevăd două medii de testare în plus față de mediul de producție: un mediu de testare pentru dezvoltator și un mediu de acceptare.

Părțile prezintă dovezi, prin intermediul administratorului Registrului elvețian și al administratorului central al Uniunii, că a fost efectuată în precedentele douăsprezece luni o evaluare independentă a securității sistemelor lor în conformitate cu cerințele de securitate prevăzute în LTS. Toate noile ediții importante de software sunt supuse, în conformitate cu cerințele de securitate prevăzute în LTS, unor teste de securitate, în special testului de rezistență la intruziuni. Testul de rezistență la intruziuni nu se efectuează de către dezvoltatorul software-ului sau un subcontractant al acestuia.

”

(1) Aceste tehnologii sunt utilizate în prezent pentru stabilirea unei conexiuni între Registrul Uniunii și Registrul internațional al tranzacțiilor, precum și între Registrul elvețian și Registrul internațional al tranzacțiilor.