ACORD DE PARTENERIAT ȘI COOPERARE CONSOLIDAT

între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Kazahstan, pe de altă parte

CUPRINS

TITLU

PREAMBUL

PROTOCOL PRIVIND ASISTENȚA ADMINISTRATIVĂ RECIPROCĂ ÎN DOMENIUL VAMAL

REGATUL BELGIEI,

REPUBLICA BULGARIA,

REPUBLICA CEHĂ,

REGATUL DANEMARCEI,

REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,

REPUBLICA ESTONIA,

IRLANDA,

REPUBLICA ELENĂ,

REGATUL SPANIEI,

REPUBLICA FRANCEZĂ,

REPUBLICA CROAȚIA,

REPUBLICA ITALIANĂ,

REPUBLICA CIPRU,

REPUBLICA LETONIA,

REPUBLICA LITUANIA,

MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI,

UNGARIA,

REPUBLICA MALTA,

REGATUL ȚĂRILOR DE JOS,

REPUBLICA AUSTRIA,

REPUBLICA POLONĂ,

REPUBLICA PORTUGHEZĂ,

ROMÂNIA,

REPUBLICA SLOVENIA,

REPUBLICA SLOVACĂ,

REPUBLICA FINLANDA,

REGATUL SUEDIEI,

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD,

părți contractante la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, denumite în continuare „statele membre”, și

UNIUNEA EUROPEANĂ

pe de o parte, și

REPUBLICA KAZAKHSTAN,

pe de altă parte,

denumite în continuare colectiv „părțile”,

AVÂND ÎN VEDERE legăturile strânse dintre părți și valorile lor comune, precum și dorința acestora de a consolida și a extinde în continuare legăturile stabilite în trecut prin punerea în aplicare a Acordului de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Republica Kazahstan, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 23 ianuarie 1995, precum și a Strategiei pentru un nou parteneriat cu Asia Centrală, adoptată de Consiliul European în iunie 2007 și a programului de stat „Drumul către Europa” al Republicii Kazahstan, adoptat în 2008;

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul părților față de punerea în aplicare pe deplin a principiilor și a dispozițiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite („Carta ONU”), cele ale Declarației universale a drepturilor omului și ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), în special ale Actului final de la Helsinki, precum și a altor norme de drept internațional general recunoscute;

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul hotărât al părților de a consolida promovarea, protejarea și punerea în aplicare a libertăților fundamentale și a drepturilor omului, precum și a respectului pentru principiile democratice, pentru statul de drept și pentru buna guvernanță;

RECUNOSCÂND aderența ridicată a părților la următoarele principii în cadrul cooperării lor în domeniul drepturilor omului și al democrației: promovarea obiectivelor comune, dialogul politic deschis și constructiv, transparența și respectarea standardelor internaționale privind drepturile omului;

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul părților de a adera la principiile unei economii de piață libere;

RECUNOSCÂND importanța tot mai mare a relațiilor comerciale și de investiții dintre Uniunea Europeană și Republica Kazahstan;

AVÂND ÎN VEDERE faptul că acordul va consolida și mai mult relațiile economice strânse dintre părți și va crea un nou climat și condiții mai bune pentru dezvoltarea în continuare a schimburilor comerciale și a investițiilor între părți, inclusiv în domeniul energiei;

AVÂND ÎN VEDERE obiectivul de intensificare a schimburilor comerciale și a investițiilor în toate sectoarele, pe o bază juridică consolidată, reprezentată în special de prezentul acord și de Acordul privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului („Acordul OMC”);

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul părților de a promova pacea și securitatea internațională, precum și soluționarea pașnică a diferendelor, în special prin cooperarea în mod eficace în acest scop în cadrul ONU și al OSCE;

AVÂND ÎN VEDERE dorința părților de a continua dezvoltarea dialogului politic periodic privind aspectele bilaterale și internaționale de interes comun;

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul părților față de obligațiile internaționale de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora și de cooperare în materie de neproliferare și de siguranță și securitate nucleară;

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul părților de a combate comerțul ilicit și acumularea de arme de calibru mic și armament ușor și ținând seama de adoptarea Tratatului privind comerțul cu arme (TCA) de către Adunarea Generală a ONU;

AVÂND ÎN VEDERE importanța participării active a Republicii Kazahstan la punerea în aplicare a Strategiei pentru un nou parteneriat cu Asia Centrală;

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul părților de combatere a criminalității organizate și a traficului de ființe umane și de intensificare a cooperării privind combaterea terorismului;

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul părților de a-și intensifica dialogul și cooperarea privind aspectele din domeniul migrației, printr-o abordare cuprinzătoare care vizează cooperarea în domeniul migrației legale și combaterea migrației neregulamentare și a traficului de ființe umane și recunoscând importanța clauzei de readmisie prevăzute de prezentul acord;

DORIND să asigure condiții echilibrate în relațiile comerciale bilaterale dintre Uniunea Europeană și Republica Kazahstan;

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul părților de a respecta drepturile și obligațiile care decurg din calitatea de membru al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), precum și de a le pune în aplicare în mod transparent și nediscriminatoriu;

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul părților de a respecta principiul dezvoltării durabile, inclusiv prin promovarea punerii în aplicare a acordurilor internaționale multilaterale de cooperare și a cooperării regionale;

DORIND să îmbunătățească cooperarea reciproc avantajoasă în toate domeniile de interes reciproc și să consolideze cadrul acesteia, după caz;

RECUNOSCÂND necesitatea intensificării cooperării în domeniul energiei, a securității aprovizionării cu energie și a facilitării dezvoltării unei infrastructuri adecvate, pe baza Memorandumului de înțelegere privind cooperarea în domeniul energiei dintre Uniunea Europeană și Republica Kazahstan, semnat la Bruxelles la 4 decembrie 2006, în contextul Tratatului privind Carta energiei;

RECUNOSCÂND că toate formele de cooperare în domeniul utilizării energiei nucleare în scopuri pașnice sunt reglementate prin Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Republica Kazahstan în domeniul securității nucleare, semnat la Bruxelles la 19 iulie 1999, și nu intră sub incidența prezentului acord;

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul părților de a ameliora nivelul de siguranță a sănătății publice și de protecție a sănătății umane ca o condiție prealabilă pentru dezvoltarea durabilă și pentru creșterea economică;

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul părților față de intensificarea contactelor interpersonale, inclusiv prin cooperare și schimburi în domeniul științei și tehnologiei, al dezvoltării inovației, al educației și al culturii;

AVÂND ÎN VEDERE că părțile trebuie să promoveze înțelegerea reciprocă și convergența cadrelor lor legislative și de reglementare, pentru a consolida în continuare legăturile reciproc avantajoase și dezvoltarea durabilă;

LUÂND ACT DE FAPTUL CĂ, în cazul în care părțile ar decide, în temeiul prezentului acord, să încheie acorduri specifice în domeniul spațiului de libertate, securitate și justiție la care Uniunea Europeană ar participa în temeiul părții a treia titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, dispozițiile acestor acorduri viitoare nu ar fi obligatorii pentru Regatul Unit și/sau Irlanda, cu excepția cazului în care Uniunea Europeană împreună cu Regatul Unit și/sau Irlanda, în ceea ce privește relațiilor lor bilaterale anterioare, notifică Republicii Kazahstan faptul că Regatul Unit și/sau Irlanda a/au intrat sub incidența acestor acorduri ca parte a Uniunii Europene, în conformitate cu Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În mod similar, orice măsuri din interiorul UE care ar fi adoptate în temeiul titlului V menționat anterior pentru a pune în aplicare prezentul acord nu ar fi obligatorii pentru Regatul Unit și/sau Irlanda, cu excepția cazului în care acestea își anunță dorința de a participa sau de a accepta astfel de măsuri, în conformitate cu Protocolul nr. 21. Luând act, de asemenea, de faptul că astfel de acorduri viitoare sau astfel de măsuri interne ulterioare ale UE s-ar încadra în Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la tratatele menționate anterior,

CONVIN CU PRIVIRE LA URMĂTOARELE DISPOZIȚII:

TITLUL I

PRINCIPIILE GENERALE ȘI OBIECTIVELE PREZENTULUI ACORD

Articolul 1

Principii generale

Respectarea principiilor democratice și a drepturilor omului consfințite prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, Actul final al OSCE de la Helsinki, Carta de la Paris pentru o nouă Europă și prin alte instrumentele internaționale relevante referitoare la drepturile omului, precum și a principiilor statului de drept reprezintă fundamentul politicilor interne și internaționale ale ambelor părți și constituie un element esențial al prezentului acord.

Părțile își reiterează angajamentul față de principiile economiei de piață, promovând dezvoltarea durabilă și creșterea economică.

Punerea în aplicare a prezentului acord se bazează pe principiile dialogului, încrederii și respectului reciproc, parteneriatului egal, avantajelor reciproce și respectării depline a valorilor și principiilor consfințite în Carta ONU.

Articolul 2

Obiectivele prezentului acord

(1)   Prezentul acord stabilește un parteneriat și o cooperare consolidate între părți, în limitele competențelor lor respective, pe baza interesului comun și a aprofundării relațiilor în toate domeniile de aplicare a acestuia.

(2)   Această cooperare este un proces între părți care contribuie la pacea și stabilitatea la nivel internațional și regional, precum și la dezvoltarea economică, și este structurată pe baza unor principii pe care părțile le reafirmă, de asemenea, prin angajamentele lor internaționale, în special în cadrul ONU și al OSCE.

Articolul 3

Cooperarea în cadrul organizațiilor regionale și internaționale

Părțile convin să coopereze și să facă schimb de opinii în cadrul forurilor și al organizațiilor regionale și internaționale.

TITLUL II

DIALOGUL POLITIC; COOPERAREA ÎN DOMENIUL POLITICII EXTERNE ȘI DE SECURITATE

Articolul 4

Dialogul politic

Părțile dezvoltă și consolidează în continuare un dialog politic eficace în toate domeniile de interes comun, în scopul promovării păcii, a stabilității și a securității internaționale, inclusiv pe continentul eurasiatic, pe baza dreptului internațional, a cooperării eficace în cadrul instituțiilor multilaterale și a valorilor comune.

Părțile cooperează pentru a consolida rolul ONU și al OSCE, precum și pentru a îmbunătăți eficiența organizațiilor internaționale și regionale relevante.

Părțile își intensifică cooperarea și dialogul cu privire la chestiuni de securitate internațională și de gestionare a crizelor, pentru a răspunde actualelor provocări mondiale și regionale și amenințărilor majore.

Părțile se angajează să intensifice cooperarea în toate domeniile de interes comun și, în special, respectarea principiilor de drept internațional, consolidarea respectării principiilor democratice, a statului de drept, a drepturilor omului și a bunei guvernanțe. Părțile convin să depună eforturi pentru îmbunătățirea condițiilor pentru continuarea cooperării regionale, în special în ceea ce privește Asia Centrală și zonele situate mai departe de aceasta.

Articolul 5

Democrația și statul de drept

Părțile convin să coopereze în ceea ce privește promovarea și protecția eficace a drepturilor omului și a statului de drept, inclusiv prin intermediul instrumentelor internaționale relevante din domeniul drepturilor omului.

Această cooperare se realizează prin intermediul unor activități convenite de către părți, inclusiv prin consolidarea respectării statului de drept, consolidarea în continuare a dialogului actual privind drepturile omului, dezvoltarea în continuare a instituțiilor democratice, promovarea sensibilizării cu privire la drepturile omului și consolidarea cooperării în cadrul organismelor pentru drepturile omului ale ONU și OSCE.

Articolul 6

Politica externă și de securitate

Părțile își intensifică dialogul și cooperarea în domeniul politicii externe și de securitate și abordează în special aspecte privind prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor, stabilitatea regională, neproliferarea, dezarmarea și controlul armelor, securitatea nucleară și controlul exporturilor de arme și de produse cu dublă utilizare.

Cooperarea se bazează pe valori comune și pe interese reciproce, urmărind creșterea eficacității și a convergenței politicilor și recurgerea la forurile bilaterale, regionale și internaționale.

Părțile își reafirmă angajamentul față de principiile de respectare a integrității teritoriale, a inviolabilității frontierelor, a suveranității și a independenței stabilite în Carta ONU și în Actul final de la Helsinki, precum și față de promovarea acestor principii în relațiile lor bilaterale și multilaterale.

Articolul 7

Securitatea în spațiu

Părțile promovează îmbunătățirea siguranței, a securității și a durabilității tuturor activităților legate de spațiu și convin să colaboreze la nivel bilateral, regional și internațional cu scopul de a garanta utilizarea pașnică a spațiului cosmic. Ambele părți iau act de importanța împiedicării unei curse a înarmării în spațiul cosmic.

Articolul 8

Infracțiuni grave de interes internațional

Părțile reafirmă faptul că infracțiunile cele mai grave care afectează întreaga comunitate internațională nu ar trebui să rămână nepedepsite și că urmărirea penală a acestora ar trebui asigurată prin luarea de măsuri la nivel intern sau internațional, inclusiv la nivelul Curții Penale Internaționale.

Cu privire la menținerea integrității Statutului de la Roma, părțile convin să desfășoare un dialog cu privire la Statutul de la Roma și urmăresc să ia măsuri în direcția aderării universale la statutul menționat, în conformitate cu legile relevante ale acestora, inclusiv prin furnizarea de asistență pentru consolidarea capacităților.

Articolul 9

Prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor

Părțile îmbunătățesc cooperarea în ceea ce privește prevenirea conflictelor, soluționarea conflictelor regionale și gestionarea crizelor, astfel încât să se creeze un mediu de pace și stabilitate.

Articolul 10

Stabilitatea regională

Părțile își intensifică eforturile comune de promovare a stabilității și a securității în Asia Centrală, precum și de îmbunătățire a condițiilor pentru continuarea cooperării regionale, pe baza principiilor stabilite de Carta ONU, de Actul final al OSCE de la Helsinki și de alte documente multilaterale relevante, la care ambele părți aderă.

Articolul 11

Combaterea proliferării armelor de distrugere în masă

Părțile consideră că proliferarea armelor de distrugere în masă (ADM) și a vectorilor acestora, atât către actorii statali, cât și către cei nestatali, reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa stabilității și securității internaționale.

Părțile cooperează și contribuie la combaterea proliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora prin respectarea în totalitate și prin îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul tratatelor internaționale și a altor obligații internaționale relevante privind dezarmarea și neproliferarea. Părțile convin că această dispoziție reprezintă un element esențial al prezentului acord.

Cooperarea în acest domeniu este pusă în aplicare inclusiv prin:

Articolul 12

Armamentul ușor și armele de calibru mic

Părțile cooperează și asigură coordonarea, complementaritatea și sinergia eforturilor lor de combatere a comerțului ilicit cu armament ușor și arme de calibru mic, incluzând muniția aferentă, la toate nivelurile relevante, și convin să continue un dialog politic regulat, inclusiv în cadru multilateral.

Părțile pun în aplicare această cooperare cu respectarea deplină a acordurilor internaționale în vigoare și a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU, precum și a angajamentelor lor asumate în cadrul altor instrumente internaționale aplicabile în acest domeniu la care părțile au aderat. În această privință, ambele părți sunt convinse de valoarea TCA.

Articolul 13

Combaterea terorismului

Părțile convin să colaboreze la nivel bilateral, regional și internațional pentru a preveni și a combate terorismul în deplină conformitate cu statul de drept, dreptul internațional, standardele internaționale privind drepturile omului, dreptul umanitar și deciziile relevante ale ONU, inclusiv Strategia globală a ONU de combatere a terorismului.

Cooperarea dintre părți are ca scop:

TITLUL III

COMERȚ ȘI AFACERI

CAPITOLUL 1

Comerțul cu mărfuri

Articolul 14

Clauza națiunii celei mai favorizate

(1)   Fiecare parte acordă clauza națiunii celei mai favorizate mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul I din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 (GATT 1994), inclusiv cu notele sale interpretative, care sunt încorporate în prezentul acord și devin parte integrantă a acestuia, mutatis mutandis.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică în cazul tratamentului preferențial acordat de oricare dintre părți mărfurilor dintr-o altă țară în conformitate cu GATT 1994.

Articolul 15

Tratamentul național

Fiecare parte acordă tratamentul național mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul III din GATT 1994, inclusiv cu notele sale interpretative, care sunt încorporate în prezentul acord și devin parte integrantă a acestuia, mutatis mutandis.

Articolul 16

Taxele vamale la import și la export

Fiecare parte aplică taxele vamale la import și la export în conformitate cu angajamentele sale tarifare din cadrul OMC.

Articolul 17

Restricții la import și la export

Niciuna dintre părți nu poate introduce sau menține interdicții sau restricții, altele decât taxele vamale, impozitele sau alte impuneri, aplicate prin intermediul contingentelor, al licențelor de import sau de export sau al altor măsuri, la importul oricărui bun provenind din cealaltă parte sau la exportul ori vânzarea oricărui bun destinat teritoriului celeilalte părți, în conformitate cu articolul XI din GATT 1994, inclusiv notele sale interpretative, care sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Articolul 18

Admiterea temporară a mărfurilor

Fiecare parte o scutește pe cealaltă de plata impunerilor și a taxelor la import aferente mărfurilor admise temporar, în cazurile și în conformitate cu procedurile stipulate în orice convenții internaționale privind admiterea temporară a mărfurilor pe care partea în cauză are obligația să le respecte. Această scutire se aplică în conformitate cu legislația părții care acordă scutirea.

Articolul 19

Tranzit

Părțile convin că principiul libertății de tranzit al mărfurilor este o condiție esențială pentru realizarea obiectivelor prezentului acord. În acest sens, fiecare parte asigură libertatea de tranzit pe teritoriul său a mărfurilor expediate de pe teritoriul vamal al celeilalte părți sau având ca destinație teritoriul vamal al celeilalte părți, în conformitate cu articolul V din GATT 1994, inclusiv notele sale interpretative, care sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Articolul 20

Măsuri de salvgardare

Nicio dispoziție a prezentului acord nu aduce atingere și nu afectează drepturile și obligațiile care îi revin oricăreia dintre părți în temeiul articolului XIX din GATT 1994 și al Acordului OMC privind măsurile de salvgardare.

Articolul 21

Măsură specială de salvgardare privind agricultura

Nicio dispoziție a prezentului acord nu aduce atingere și nu afectează drepturile și obligațiile care îi revin oricăreia dintre părți în temeiul articolului 5 (Măsurile speciale de salvgardare) din Acordul OMC privind agricultura.

Articolul 22

Măsuri antidumping și măsuri compensatorii

(1)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu aduce atingere și nu afectează drepturile și obligațiile care îi revin oricăreia dintre părți în temeiul articolului VI din GATT 1994, al Acordului OMC privind punerea în aplicare a articolului VI din GATT 1994 și al Acordului OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii („Acordul SMC”).

(2)   Înainte de luarea unei decizii finale, părțile garantează comunicarea tuturor faptelor esențiale examinate care stau la baza deciziei de aplicare a măsurilor, fără a aduce atingere articolului 6.5 din Acordul OMC privind punerea în aplicare a articolului VI din GATT 1994 și articolului 12.4 din Acordul SMC. Comunicările se efectuează în scris și acordă părților interesate timp suficient pentru a formula observații.

(3)   Cu condiția să nu întârzie în mod inutil desfășurarea anchetei, fiecărei părți interesate i se acordă posibilitatea de a fi audiată, cu scopul de a-și exprima punctul de vedere în cadrul anchetelor în materie de măsuri antidumping sau compensatorii.

(4)   Dispozițiile prezentului articol nu fac obiectul dispozițiilor privind soluționarea diferendelor din prezentul acord.

Articolul 23

Stabilirea prețurilor

Fiecare parte se asigură că întreprinderile sau entitățile cărora le acordă drepturi speciale sau exclusive ori pe care le controlează și care vând mărfuri pe piața internă, pe care le și exportă, țin contabilități separate, astfel încât să se stabilească în mod clar următoarele:

Aceste contabilități separate se bazează pe principiile contabile ale cauzalității, obiectivității, transparenței și permanenței, în conformitate cu standardele de contabilitate recunoscute la nivel internațional, precum și pe date verificate.

Articolul 24

Excepții

(1)   Părțile afirmă că drepturile și obligațiile lor existente care decurg din articolul XX din GATT 1994 și din notele sale interpretative se aplică mutatis mutandis comerțului cu mărfuri reglementat de prezentul acord. În acest scop, articolul XX din GATT 1994 și notele sale interpretative sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

(2)   Părțile înțeleg că, înainte de a lua orice măsură prevăzută la articolul XX literele (i) și (j) din GATT 1994, orice parte care dorește să ia o astfel de măsură furnizează celeilalte părți toate informațiile relevante, în vederea găsirii unei soluții reciproc acceptabile. Părțile pot conveni asupra oricăror mijloace necesare pentru a pune capăt dificultăților. Dacă nu se ajunge la niciun acord în termen de 30 de zile de la furnizarea acestor informații, partea poate aplica măsuri privind bunul în cauză în temeiul prezentului articol. Atunci când împrejurări excepționale și critice care necesită o acțiune imediată fac imposibilă informarea sau examinarea prealabilă, partea care intenționează să ia măsurile în cauză poate să aplice imediat măsurile asigurătorii necesare pentru a gestiona situația și informează imediat cealaltă parte cu privire la acestea.

(3)   Republica Kazahstan poate menține anumite măsuri în dezacord față articolele 14, 15 și 17 din prezentul acord, identificate în Protocolul privind aderarea Republicii Kazahstan la OMC, până la expirarea perioadelor de tranziție prevăzute pentru măsurile respective în protocolul menționat.

CAPITOLUL 2

Aspecte vamale

Articolul 25

Cooperare vamală

(1)   Părțile își consolidează cooperarea în domeniul vamal pentru a garanta un mediu comercial transparent, a facilita comerțul, a întări securitatea lanțului de aprovizionare, a promova siguranța consumatorilor, a opri fluxurile de mărfuri care încalcă drepturile de proprietate intelectuală și a combate contrabanda și frauda.

(2)   În vederea realizării respectivelor obiective și în limitele resurselor disponibile, părțile cooperează, între altele, pentru:

(3)   Consiliul de cooperare instituie un subcomitet de cooperare vamală.

(4)   Aspectele care intră sub incidența prezentului capitol fac obiectul unui dialog periodic. Comitetul de cooperare poate stabili norme pentru desfășurarea unui astfel de dialog.

Articolul 26

Asistența administrativă reciprocă

Fără a aduce atingere altor forme de cooperare prevăzute în prezentul acord, în special la articolul 25, părțile își acordă reciproc asistență administrativă în domeniul vamal, în conformitate cu Protocolul la prezentul acord privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal.

Articolul 27

Determinarea valorii în vamă

Pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor care fac obiectul comerțului dintre părți, se aplică Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din GATT 1994. În acest scop, dispozițiile acestuia sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

CAPITOLUL 3

Bariere tehnice în calea comerțului

Articolul 28

Acordul OMC privind barierele tehnice în calea comerțului

Părțile afirmă că în relațiile lor vor respecta drepturile și obligațiile prevăzute în Acordul OMC privind barierele tehnice în calea comerțului (Acordul BTC), care este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Articolul 29

Reglementări tehnice, standardizare, metrologie, acreditare, supravegherea piețelor și evaluarea conformității

(1)   Părțile convin:

(2)   Părțile urmăresc să instituie și să mențină o procedură prin care să se realizeze alinierea progresivă a reglementărilor tehnice, a standardelor și a procedurilor lor de evaluare a conformității.

(3)   Pentru domeniile în care alinierea a fost realizată, părțile pot lua în considerare negocierea de acorduri privind evaluarea conformității și acceptarea produselor industriale.

Articolul 30

Transparență

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor capitolului 13 („Transparență”) din prezentul titlu, fiecare parte se asigură că procedurile sale de elaborare a reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității permit consultarea publică a părților interesate într-o etapă suficient de timpurie, în care observațiile rezultate în urma consultării publice pot fi încă introduse și luate în considerare, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil din cauza unei situații de urgență sau a unei amenințări legate de siguranță, sănătate, protecția mediului sau securitatea națională.

(2)   În conformitate cu articolul 2.9 din Acordul BTC, fiecare parte acordă o perioadă de timp pentru prezentarea de observații într-o etapă suficient de timpurie după notificarea propunerilor de reglementări tehnice sau de proceduri de evaluare a conformității. În cazul în care un proces de consultare cu privire la proiectele propuse de reglementări tehnice sau de proceduri de evaluare a conformității este deschis publicului, fiecare parte permite celeilalte părți sau persoanelor fizice ori juridice stabilite pe teritoriul celeilalte părți să participe în condiții nu mai puțin favorabile decât cele acordate persoanelor fizice sau juridice stabilite pe teritoriul părții respective.

(3)   Fiecare parte se asigură că reglementările tehnice și procedurile sale de evaluare a conformității adoptate sunt puse la dispoziția publicului.

CAPITOLUL 4

Chestiuni sanitare și fitosanitare

Articolul 31

Obiectiv

Obiectivul prezentului capitol este de a stabili principii aplicabile măsurilor sanitare și fitosanitare (SPS) și chestiunilor legate de bunăstarea animalelor în comerțul dintre părți. Aceste principii sunt aplicate de către părți în așa fel încât să faciliteze și mai mult comerțul, păstrând în același timp nivelul fiecărei părți de protecție a vieții sau sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor.

Articolul 32

Principii

(1)   Părțile se asigură că măsurile SPS sunt elaborate și aplicate pe baza principiilor proporționalității, transparenței, nediscriminării și justificării științifice.

(2)   O parte se asigură că măsurile sale SPS nu creează discriminări arbitrare sau nejustificate între teritoriul său și teritoriul celeilalte părți în măsura în care prevalează condiții identice sau similare. Măsurile SPS nu se aplică într-un mod care să constituie o restricție deghizată asupra comerțului.

(3)   Părțile se asigură că măsurile, procedurile sau controalele SPS sunt puse în aplicare, iar solicitările de informații sunt soluționate de către autoritățile relevante ale fiecărei părți fără întârzieri nejustificate și într-un mod care nu este mai puțin favorabil pentru produsele importate decât pentru produsele interne similare.

Articolul 33

Cerințe de import

(1)   Cerințelor de import ale părții importatoare se aplică întregului teritoriu al părții exportatoare, sub rezerva articolului 35 din prezentul capitol. Cerințele de import prevăzute în certificate se bazează pe principiile Comisiei Codex Alimentarius („Codex”), ale Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE) și ale Convenției internaționale pentru protecția plantelor (CIPP), cu excepția cazului în care cerințele de import se bazează pe o evaluare științifică a riscurilor efectuată în conformitate cu normele internaționale aplicabile, astfel cum se prevede în Acordul OMC privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare („Acordul SPS”).

(2)   Cerințele prevăzute în permisele de import nu pot conține condiții sanitare și veterinare mai stricte decât condițiile prevăzute în certificatele menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

Articolul 34

Echivalența

La cererea părții exportatoare și sub rezerva unei evaluări satisfăcătoare de către partea importatoare, echivalența se recunoaște de către părți, în conformitate cu procedurile internaționale relevante, cu privire la o măsură individuală și/sau la grupuri de măsuri și/sau de sisteme aplicabile în general sau unui sector ori unei părți a unui sector.

Articolul 35

Măsuri legate de sănătatea animalelor și a plantelor

(1)   Părțile recunosc conceptul de zone indemne de dăunători sau boli și de zone cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau a bolilor, în conformitate cu Acordul SPS și cu standardele, orientările sau recomandările relevante ale Codex, ale OIE și ale CIPP.

(2)   Atunci când stabilesc zonele indemne de dăunători sau boli și zonele cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau a bolilor, părțile iau în considerare factori precum situarea geografică, ecosistemele, supravegherea epidemiologică și eficacitatea controalelor sanitare și fitosanitare din aceste zone.

Articolul 36

Facilitarea comerțului

(1)   Părțile elaborează și pun în practică instrumente de facilitare a comerțului pe baza recunoașterii, de către partea importatoare, a sistemelor de inspecție și de certificare ale părții exportatoare.

(2)   Astfel de instrumente de facilitare a comerțului au drept obiectiv evitarea inspectării de către partea importatoare a fiecărui transport sau a fiecărei unități exportatoare pe teritoriul părții exportatoare în conformitate cu legislația existentă. Acestea pot include aprobarea unei unități exportatoare și stabilirea de liste ale unităților exportatoare de pe teritoriul părții exportatoare pe baza garanțiilor furnizate de partea exportatoare.

Articolul 37

Inspecții și audituri

Inspecțiile și auditurile efectuate de către partea importatoare pe teritoriul părții exportatoare pentru a evalua sistemele de inspecție și de certificare ale acesteia din urmă se efectuează în conformitate cu standardele, orientările și recomandările internaționale relevante. Costurile aferente inspecțiilor și auditurilor se suportă de către partea care efectuează auditurile și inspecțiile.

Articolul 38

Schimbul de informații și cooperarea

(1)   Părțile discută și fac schimb de informații cu privire la măsurile SPS existente și la măsurile existente în materie de bunăstare a animalelor, precum și cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a acestora. În astfel de discuții și schimburi de informații se ține cont, după caz, de Acordul SPS și de standardele, orientările sau recomandările Codex, ale OIE și ale CIPP.

(2)   Părțile convin să coopereze în domeniul bunăstării animalelor și plantelor prin schimburi de informații, cunoștințe și experiență în vederea consolidării capacităților în acest domeniu. Această cooperare se desfășoară în funcție de necesitățile fiecărei părți și are ca obiectiv să ajute fiecare parte să respecte cadrul juridic al celeilalte părți.

(3)   Părțile stabilesc, în timp util, un dialog pe teme sanitare și fitosanitare, în urma cererii formulate de oricare parte în vederea analizării chestiunilor de acest tip și a altor aspecte conexe urgente reglementate de prezentul capitol. Comitetul de cooperare poate adopta norme pentru desfășurarea unor astfel de dialoguri.

(4)   Părțile desemnează și actualizează periodic punctele de contact pentru comunicarea cu privire la chestiunile reglementate de prezentul capitol.

CAPITOLUL 5

Comerțul cu servicii și dreptul de stabilire

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 39

Obiectivul, obiectul și domeniul de aplicare

(1)   Părțile, reafirmându-și angajamentele asumate în cadrul Acordului OMC, stabilesc prin prezentul acord dispozițiile necesare pentru îmbunătățirea condițiilor reciproce în ceea ce privește comerțul cu servicii și dreptul de stabilire.

(2)   Nicio dispoziție a prezentului capitol nu poate fi interpretată ca impunând vreo obligație privind achizițiile publice care intră sub incidența capitolului 8 (Achiziții publice) din prezentul titlu.

(3)   Dispozițiile prezentului capitol nu se aplică subvențiilor acordate de către părți.

(4)   În conformitate cu dispozițiile prezentului acord, fiecare parte își rezervă dreptul de a adopta norme și de a introduce noi reglementări în vederea îndeplinirii obiectivelor legitime de politică.

(5)   Prezentul capitol nu se aplică măsurilor care afectează persoanele fizice care doresc să intre pe piața forței de muncă a Uniunii Europene sau a Republicii Kazahstan, nici măsurilor privind cetățenia, rezidența și angajarea cu contract pe durată nedeterminată.

(6)   Nicio dispoziție a prezentului capitol nu împiedică părțile să aplice măsuri pentru reglementarea admiterii sau a șederii temporare a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsurile necesare pentru a proteja integritatea frontierelor sale și pentru a asigura trecerea ordonată a frontierelor sale de către persoanele fizice, cu condiția ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să anuleze sau să compromită avantajele de care beneficiază orice parte în temeiul dispozițiilor prezentului capitol (1).

(7)   Prezentul capitol nu se aplică măsurilor adoptate sau menținute de părți care afectează comerțul cu servicii și dreptul de stabilire din sectorul audiovizual.

Articolul 40

Definiții

În sensul prezentului capitol:

Secțiunea 2

Dreptul de stabilire și prestarea transfrontalieră de servicii

Subsecțiunea 1

Toate activitățile economice

Articolul 41

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)   Prezenta subsecțiune se aplică măsurilor luate de părți care afectează dreptul de stabilire în legătură cu toate activitățile economice și prestarea transfrontalieră de servicii.

(2)   Părțile își confirmă drepturile și obligațiile care decurg din angajamentele pe care și le-au asumat în cadrul GATS.

Pentru o mai mare certitudine, în ceea ce privește serviciile, listele de angajamente specifice din cadrul GATS ale părților (6), inclusiv rezervele și listele de scutiri pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate se încorporează în prezentul acord, fac parte integrantă din acesta și se aplică.

Articolul 42

Îmbunătățirea treptată a condițiilor de stabilire

(1)   Comitetul de cooperare reunit în configurația „comerț” adresează recomandări părților în vederea liberalizării suplimentare a dreptului de stabilire în contextul prezentului acord.

(2)   Părțile se străduiesc să evite adoptarea oricăror măsuri prin care condițiile de stabilire să devină mai restrictive decât situația existentă în ziua precedentă datei semnării prezentului acord.

Articolul 43

Îmbunătățirea treptată a condițiilor pentru prestarea transfrontalieră de servicii

(1)   Părțile recunosc pe deplin importanța liberalizării prestării transfrontaliere a serviciilor între părți.

(2)   Comitetul de cooperare reunit în configurația „comerț” adresează recomandări părților în vederea liberalizării suplimentare a prestării transfrontaliere a serviciilor în contextul prezentului acord.

Subsecțiunea 2

Alte activități economice decât serviciile

Articolul 44

Obiectul și domeniul de aplicare

Prezenta subsecțiune se aplică măsurilor luate de părți care afectează dreptul de stabilire în legătură cu toate activitățile economice în afară de servicii.

Articolul 45

Clauza națiunii celei mai favorizate

(1)   Fiecare parte acordă persoanelor juridice ale celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă persoanelor juridice din orice țară terță în ceea ce privește dreptul de stabilire al acestora.

(2)   Fiecare parte acordă persoanelor juridice ale celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă persoanelor juridice din orice țară terță în ceea ce privește funcționarea persoanelor juridice ale celeilalte părți stabilite pe teritoriul primei părți.

(3)   Orice avantaj, favoare, privilegiu sau imunitate acordată, în legătură cu cerințele privind conținutul local, de Republica Kazahstan unor persoane juridice dintr-un stat membru al OMC stabilite în Republica Kazahstan sub formă de persoane juridice se acordă imediat și necondiționat persoanelor juridice din Uniunea Europeană stabilite în Republica Kazahstan sub formă de persoane juridice.

(4)   Tratamentul acordat în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu se aplică tratamentului acordat de către una dintre părți în temeiul acordurilor de integrare economică, al acordurilor de liber schimb, al acordurilor privind evitarea dublei impuneri și al acordurilor care reglementează în principal aspecte fiscale și nu poate fi interpretat astfel încât să se extindă la protecția investițiilor, cu excepția tratamentului care decurge din dispozițiile articolului 46, inclusiv procedurile de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat.

(5)   În pofida alineatului (4), în ceea ce privește resursele și obiectele strategice, Republica Kazahstan nu poate în niciun caz acorda filialelor persoanelor juridice din Uniunea Europeană stabilite în Republica Kazahstan sub formă de persoană juridică un tratament mai puțin favorabil decât cel acordat, după data la care începe să se aplice prezentul titlu, filialelor persoanelor juridice din orice țară terță stabilite în Republica Kazahstan sub formă de persoană juridică.

Articolul 46

Tratamentul național

Ținând seama de rezervele părților prevăzute în anexa I,

Secțiunea 3

Prezența temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri

Articolul 47

Domeniu de aplicare și definiții

(1)   Prezenta secțiune se aplică măsurilor luate de părți cu privire la intrarea și șederea temporară pe teritoriile lor a persoanelor aflate în vizită de afaceri în scopul înființării unei prezențe comerciale, a persoanelor transferate în cadrul aceleiași companii și a prestatorilor de servicii contractuale în conformitate cu articolul 39 alineatele (5) și (6).

(2)   În sensul prezentei secțiuni:

Articolul 48

Persoanele transferate în cadrul aceleiași companii și persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul înființării unei prezențe comerciale

(1)   În ceea ce privește serviciile, părțile își reafirmă obligațiile care rezultă din angajamentele asumate în cadrul GATS cu privire la intrarea și șederea temporară a persoanelor transferate în cadrul aceleiași companii sau a persoanelor aflate în vizită de afaceri în scopul înființării unei prezențe comerciale. Se aplică rezervele prevăzute în acesta (9).

(2)   Pentru activitățile economice altele decât serviciile și ținând seama de rezervele prevăzute în anexa II:

Articolul 49

Prestatorii de servicii contractuale

(1)   Republica Kazahstan permite prestarea de servicii pe teritoriul său de către persoane juridice din Uniunea Europeană prin prezența unor persoane fizice care sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, sub rezerva următoarelor condiții:

(2)   Republica Kazahstan permite prestarea de servicii pe teritoriul său de către persoane juridice din Uniunea Europeană prin prezența unor persoane fizice, în cazul în care contractul de servicii îndeplinește următoarele condiții:

(3)   Uniunea Europeană își reafirmă obligațiile care decurg din angajamentele asumate în cadrul GATS în ceea ce privește intrarea și șederea temporară a prestatorilor de servicii contractuale. Se aplică rezervele prevăzute în acesta (12).

Articolul 50

Clauza națiunii celei mai favorizate

(1)   Tratamentul acordat de Uniunea Europeană prestatorilor de servicii contractuale din Republica Kazahstan nu poate fi mai puțin favorabil decât cel acordat prestatorilor de servicii contractuale din orice țară terță.

(2)   Tratamentul acordat în temeiul altor acorduri încheiate de Uniunea Europeană cu o parte terță, care au fost notificate în temeiul articolului V din GATS sau care intră sub incidența listei de scutiri pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate din cadrul GATS a Uniunii Europene, se exclude din domeniul de aplicare al alineatului (1). Se exclude, de asemenea, din domeniul de aplicare al alineatului (1) tratamentul care decurge din armonizarea reglementărilor bazate pe acordurile încheiate de Uniunea Europeană care prevăd recunoașterea reciprocă în conformitate cu articolul VII din GATS.

(3)   În cazul în care Republica Kazahstan acordă un tratament mai favorabil decât cel prevăzut în prezentul acord prestatorilor de servicii contractuale ai oricărui alt stat membru al OMC, cu excepția țărilor din cadrul Comunității Statelor Independente (CSI) și a țărilor care sunt părți la acordurile de integrare economică cu Republica Kazahstan, acest tratament se aplică prestatorilor de servicii contractuale din Uniunea Europeană. Se exclude, de asemenea, din prezenta dispoziție tratamentul care decurge din armonizarea reglementărilor bazate pe acordurile încheiate de Republica Kazahstan care prevăd recunoașterea reciprocă în conformitate cu articolul VII din GATS.

Articolul 51

Îmbunătățirea treptată a condițiilor privind prezența temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri

Comitetul de cooperare reunit în configurația „comerț” adresează recomandări părților în vederea liberalizării suplimentare a condițiilor privind prezența temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri.

Secțiunea 4

Reglementare internă

Articolul 52

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)   Disciplinele prevăzute la articolul 53 se aplică măsurilor luate de părți cu privire la procedurile de acordare a licențelor și de calificare care afectează:

(2)   Disciplinele prevăzute la articolul 53 se aplică tuturor activităților economice care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului capitol. În ceea ce privește serviciile, acestea se aplică în limita angajamentelor specifice din cadrul GATS ale părții în cauză (13). Disciplinele nu se aplică măsurilor care constituie limitări ce intră sub incidența listei, în conformitate cu articolul XVI sau XVII din GATS.

Articolul 53

Acordarea licențelor și calificarea

(1)   Fiecare parte se asigură că procedurile de acordare a licențelor și de calificare în scopul obținerii autorizației de a presta un serviciu sau de a înființa o prezență comercială sunt rezonabile, clare și relevante pentru obiectivele fundamentale de politică, ținând seama de natura cerințelor care trebuie îndeplinite și de criteriile care trebuie evaluate, și nu constituie, în sine, o restricție asupra prestării de servicii sau a înființării unei prezențe comerciale.

(2)   În cazul în care există anumite termene pentru depunerea cererilor, solicitantului i se acordă un termen rezonabil pentru a depune cererea. Autoritatea competentă inițiază soluționarea unei cereri fără întârzieri nejustificate. În cazul în care este posibil, cererile ar trebui să fie acceptate în format electronic în aceleași condiții de autenticitate ca și cererile depuse pe suport de hârtie.

(3)   În cazul în care este posibil, în locul documentelor originale ar trebui să fie acceptate copii legalizate.

(4)   Fiecare parte se asigură că soluționarea unei cereri, inclusiv luarea unei decizii finale, se încheie într-un termen rezonabil specificat în legislația sa sau, în orice caz, fără întârzieri nejustificate. Fiecare parte depune toate eforturile pentru stabilirea unui termen normal de soluționare a unei cereri. Fiecare parte garantează că o licență sau o autorizație, odată acordată, intră în vigoare fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu clauzele și condițiile specificate în aceasta.

(5)   Fiecare parte se asigură că taxele de licență (14) sunt rezonabile în ceea ce privește costurile suportate de autoritatea competentă și nu constituie, în sine, o restricție asupra prestării de servicii sau a înființării unei prezențe comerciale.

(6)   În cazul în care consideră că o cerere este incompletă sau stabilește că are nevoie de informații suplimentare, autoritatea competentă, într-un interval rezonabil de timp:

(7)   În cazul în care respinge cererea, autoritatea competentă informează solicitantul fără întârzieri nejustificate și, în măsura în care este posibil, în scris. Autoritatea competentă ar trebui să informeze solicitantul, la cerere, cu privire la motivele pentru care a fost respinsă cererea și, dacă este posibil, cu privire la orice deficiențe care au fost identificate. Aceasta ar trebui să informeze solicitantul cu privire la procedurile de contestare a deciziei în conformitate cu legislația relevantă. Autoritatea competentă ar trebui să permită solicitantului să depună o nouă cerere în conformitate cu procedurile stabilite ale autorității relevante, cu excepția cazului în care autoritatea competentă limitează numărul de licențe sau de decizii de confirmare a calificărilor.

(8)   Fiecare parte se asigură că procedurile utilizate și deciziile adoptate de autoritatea competentă în procedura de acordare a licenței sau de autorizare sunt imparțiale față de toți solicitanții. Autoritatea competentă ar trebui să ajungă la decizia sa în mod independent și să nu fie răspunzătoare în fața niciunui prestator de servicii sau investitor pentru care este necesară licența sau autorizația în cauză.

Secțiunea 5

Dispoziții sectoriale specifice

Articolul 54

Transportul maritim internațional

(1)   Prezentul articol stabilește principiile pentru liberalizarea serviciilor de transport maritim internațional. Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor care decurg din angajamentele din cadrul GATS ale fiecărei părți.

(2)   În sensul prezentului articol, „transportul maritim internațional” include operațiuni de transport „de la expeditor la destinatar” (door to door) și multimodal, care presupune transportul mărfurilor prin intermediul mai multor moduri de transport, inclusiv maritim, însoțite de un singur document de transport și, în acest scop, include dreptul prestatorilor de servicii de transport maritim internațional de a semna contracte direct cu prestatorii de alte moduri de transport;

(3)   În ceea ce privește activitățile menționate la alineatul (4), întreprinse de agențiile de transport maritim pentru prestarea de servicii în domeniul transportului maritim internațional, fiecare parte permite persoanelor juridice ale celeilalte părți să înființeze filiale sau sucursale pe teritoriul său, în condiții de stabilire și de funcționare nu mai puțin favorabile decât cele acordate propriilor sale filiale sau sucursale sau filialelor ori sucursalelor din orice țară terță, oricare dintre acestea sunt mai avantajoase.

Prezentul alineat nu se aplică înființării unei prezențe comerciale cu scopul de a exploata o flotă sub pavilionul național al unui stat membru al Uniunii Europene sau al Republicii Kazahstan.

(4)   Astfel de activități includ, dar nu se limitează la:

(5)   Ținând seama de nivelul existent de liberalizare în materie de prestare transfrontalieră de servicii între părți în ceea ce privește transportul maritim internațional:

(6)   La aplicarea principiilor de la alineatul (5), părțile:

(7)   Persoanele fizice și juridice din Uniunea Europeană care asigură servicii de transport maritim internațional sunt libere să presteze servicii maritimo-fluviale internaționale pe căile navigabile interioare ale Republicii Kazahstan și viceversa.

(8)   Fiecare parte pune la dispoziția prestatorilor de servicii de transport maritim internațional ai celeilalte părți, în condiții rezonabile și nediscriminatorii, următoarele servicii portuare: pilotaj, asistență la remorcare și tracțiune, aprovizionare, alimentare cu combustibil și cu apă, colectarea gunoiului și eliminarea apei de balast, serviciile căpitanului de port, asistență la navigație, servicii operaționale pe uscat esențiale exploatărilor de nave, inclusiv comunicații, furnizare de apă și de electricitate, instalații pentru reparații de urgență, servicii de ancorare, dane și servicii de acostare.

(9)   În cazul în care Republica Kazahstan acordă un tratament mai favorabil pentru transportul maritim oricărui alt stat membru al OMC, cu excepția statelor riverane ale Mării Caspice și a țărilor CSI, condițiile respective se aplică persoanelor fizice și juridice din Uniunea Europeană.

Articolul 54a

Transportul rutier, feroviar, pe căi navigabile interioare și aerian

Pentru a asigura o dezvoltare coordonată a transporturilor între părți, adaptată la nevoile lor comerciale, condițiile de acces reciproc la piața serviciilor de transport rutier, feroviar și pe căile navigabile interioare și, după caz, de transport aerian, pot face obiectul unor potențiale acorduri specifice care se negociază între părți după intrarea în vigoare a prezentului acord.

Secțiunea 6

Excepții

Articolul 55

Excepții generale

(1)   Sub rezerva cerinței ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între țările în care există astfel de condiții sau o restricție mascată asupra înființării unei prezențe comerciale, inclusiv a funcționării, sau a prestării transfrontaliere de servicii, nicio dispoziție din prezentul capitol nu poate fi interpretată ca împiedicând adoptarea sau aplicarea de către oricare dintre părți a măsurilor:

(2)   Prezentul capitol nu se aplică sistemelor de securitate socială ale părților sau activităților de pe teritoriul fiecărei părți care sunt legate, chiar și numai ocazional, de exercitarea autorității publice.

Secțiunea 7

Investiții

Articolul 56

Analiză și consultări

Pentru a identifica eventualele bariere din calea investițiilor, părțile analizează împreună cadrul juridic privind investițiile în termen de cel mult trei ani de la data la care începe să se aplice prezentul titlu. Pe baza acestei analize, părțile vor examina posibilitatea de a începe negocieri pentru eliminarea acestor bariere, în vederea completării prezentului acord, inclusiv în ceea ce privește principiile generale de protecție a investițiilor.

CAPITOLUL 6

Circulația capitalurilor și plățile

Articolul 57

Contul curent

Fiecare parte autorizează, într-o monedă liber convertibilă și în conformitate cu Statutul Fondului Monetar Internațional (FMI), după caz, toate plățile și transferurile din contul curent al balanței de plăți între părți.

Articolul 58

Circulația capitalurilor

(1)   În ceea ce privește tranzacțiile legate de contul de capital și de contul financiar al balanței de plăți și fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului acord, părțile se angajează să nu impună nicio restricție asupra liberei circulații a capitalurilor cu privire la investițiile directe efectuate în conformitate cu legislația țării-gazdă, cu privire la activitățile economice reglementate de capitolul 5 (Comerțul cu servicii și înființarea unei prezențe comerciale) din prezentul titlu și cu privire la lichidarea și repatrierea capitalului respectiv investit și a profitului generat de acesta.

(2)   În ceea ce privește tranzacțiile aferente contului de capital și contului financiar din balanța de plăți care nu intră sub incidența alineatului (1) și fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului acord,, fiecare parte asigură, în conformitate cu actele sale cu putere de lege, libera circulație a capitalurilor în ceea ce privește, printre altele:

(3)   Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului acord, părțile nu pot introduce noi restricții cu privire la circulația capitalurilor între rezidenții părților și nu pot face aranjamentele existente mai restrictive.

(4)   Părțile se pot consulta în vederea unei mai bune facilitări a circulației capitalurilor între ele.

Articolul 59

Excepții

Sub rezerva cerinței ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între țările în care există astfel de condiții sau o restricție mascată asupra circulației capitalurilor, nicio dispoziție din prezentul capitol nu poate fi interpretată în sensul împiedicării adoptării sau aplicării de către oricare dintre părți a măsurilor:

Articolul 60

Măsuri de salvgardare temporare privind circulația capitalurilor, plățile sau transferurile

În circumstanțe excepționale în care se înregistrează dificultăți grave ale funcționării politicii monetare și a cursului de schimb, în cazul Republicii Kazahstan, sau ale funcționării uniunii economice și monetare, în cazul Uniunii Europene, ori în cazul unei amenințări în acest sens, partea în cauză poate lua măsuri de salvgardare care sunt strict necesare cu privire la circulația capitalurilor, plățile și transferurile pentru o perioadă care nu depășește un an. Partea care menține sau adoptă astfel de măsuri informează prompt cealaltă parte și prezintă, imediat ce este posibil, un calendar de eliminare a acestora.

CAPITOLUL 7

Proprietatea intelectuală

Articolul 61

Obiective

Obiectivele prezentului capitol sunt:

Secțiunea 1

Principii

Articolul 62

Natura obligațiilor și domeniul de aplicare al acestora

(1)   Părțile reamintesc obligația care le revine de a asigura punerea în aplicare adecvată și efectivă a acordurilor internaționale care reglementează proprietatea intelectuală și la care acestea sunt părți, inclusiv a Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală al OMC („Acordul TRIPS”). Dispozițiile prezentului capitol completează și precizează drepturile și obligațiile care revin părților în temeiul Acordului TRIPS și al altor acorduri internaționale în domeniul proprietății intelectuale.

(2)   În sensul prezentului acord, termenul „proprietate intelectuală” se referă, între altele la toate categoriile de proprietate intelectuală menționate la articolele 65-96.

(3)   Protecția drepturilor de proprietate intelectuală include protecția împotriva concurenței neloiale, astfel cum este menționată la articolul 10 bis din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 1883, astfel cum a fost revizuită și modificată („Convenția de la Paris”).

(4)   Prezentul capitol nu împiedică părțile să aplice dispoziții din dreptul lor care prevăd standarde mai ridicate de protecție și asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală, cu condiția ca respectivele dispoziții să nu contravină dispozițiilor prezentului capitol.

Articolul 63

Transferul de tehnologie

(1)   Părțile convin să facă schimb de opinii și informații cu privire la legislația lor și la practicile lor internaționale referitoare la protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, care afectează transferul de tehnologie. Acest lucru include în special schimburi privind măsuri destinate să faciliteze fluxurile de informații, parteneriatele economice, acordarea de licențe voluntare și acordurile de subcontractare. Se acordă o atenție deosebită condițiilor necesare pentru a crea un mediu favorabil adecvat pentru transferul de tehnologie în țările-gazdă, inclusiv unor aspecte precum cadrul juridic intern și dezvoltarea capitalului uman.

(2)   În cazul în care se iau măsuri privind transferul de tehnologie, se protejează interesele legitime ale titularilor drepturilor de proprietate intelectuală.

Articolul 64

Epuizarea drepturilor

Fiecare parte aplică un regim național sau regional (17) de epuizare a drepturilor de proprietate intelectuală, în conformitate cu dreptul său intern, în ceea ce privește dreptul de autor și drepturile conexe, desenele și modelele industriale și mărcile.

Secțiunea 2

Standarde privind drepturile de proprietate intelectuală

DREPTURILE DE AUTOR ȘI DREPTURILE CONEXE

Articolul 65

Protecția acordată

Fiecare parte respectă drepturile și obligațiile prevăzute în următoarele acorduri internaționale:

Articolul 66

Autori

Fiecare parte asigură dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice:

Articolul 67

Artiști interpreți sau executanți

Fiecare parte asigură dreptul exclusiv al artiștilor interpreți sau executanți de a autoriza sau de a interzice:

Articolul 68

Producătorii de fonograme

Fiecare parte asigură dreptul exclusiv al producătorilor de fonograme de a autoriza sau de a interzice:

Articolul 69

Organisme de radiodifuziune

Fiecare parte asigură dreptul exclusiv al organismelor de radiodifuziune de a autoriza sau de a interzice:

Articolul 70

Radiodifuzarea și comunicarea către public

Fiecare parte stabilește dreptul de a se asigura că utilizatorul plătește o remunerație echitabilă unică atunci când o fonogramă publicată în scopuri comerciale sau o reproducere a acestei fonograme este utilizată în scopul unei radiodifuzări fără fir sau pentru orice comunicare către public și pentru a asigura faptul că această remunerație este repartizată între artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme în cauză. În absența unui acord între artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme, fiecare parte poate stabili condițiile repartizării între aceștia a remunerației respective.

Articolul 71

Durata protecției

(1)   Drepturile unui autor asupra unei opere literare sau artistice în înțelesul articolului 2 din Convenția de la Berna se aplică pe durata vieții autorului și încă cel puțin 70 de ani după decesul său.

(2)   Dacă dreptul de autor aparține în comun colaboratorilor la o operă, durata menționată la alineatul (1) se calculează de la data decesului ultimului supraviețuitor dintre colaboratori.

(3)   Drepturile artiștilor interpreți sau executanți expiră după cel puțin 50 de ani de la data interpretării sau a execuției. Cu toate acestea, în cazul în care fixarea interpretării sau a execuției face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestei perioade, drepturile încetează după cel puțin 50 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date.

(4)   Drepturile producătorilor de fonograme expiră după cel puțin 50 de ani de la data fixării lor. Cu toate acestea, în cazul în care, în decursul acestei perioade, o fonogramă face obiectul unei publicări legale, drepturile respective încetează după cel puțin 50 de ani de la data primei publicări legale. În cazul în care nu a avut loc o publicare legală în perioada menționată în prima teză, iar fonograma a făcut obiectul unei comunicări legale către public în această perioadă, drepturile respective încetează după cel puțin 50 de ani de la data primei comunicări legale către public.

(5)   Drepturile organismelor de radiodifuziune încetează după cel puțin 50 de ani de la prima difuzare a unei emisiuni, indiferent dacă această emisiune a fost difuzată cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit.

(6)   Duratele prevăzute în prezentul articol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc faptul generator.

(7)   Duratele protecției pot depăși duratele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 72

Protecția măsurilor tehnologice

(1)   Fiecare parte prevede o protecție juridică adecvată împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace, pe care persoana respectivă o efectuează cu bună știință sau având motive întemeiate să știe că urmărește acest obiectiv.

(2)   Fiecare parte prevede o protecție juridică adecvată împotriva fabricării, importului, distribuirii, vânzării, închirierii, publicității în scopul vânzării sau închirierii ori posesiunii în scopuri comerciale a dispozitivelor, produselor sau componentelor ori împotriva prestării de servicii care vizează în principal sau permit eludarea oricăror măsuri tehnologice eficace.

(3)   În sensul prezentului acord, sintagma „măsuri tehnologice” înseamnă orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cadrul funcționării normale, este proiectată pentru a preveni sau a limita, în ceea ce privește operele sau alte elemente, acte care nu sunt autorizate de titularul dreptului de autor sau al unui drept conex, conform legislației naționale. Măsurile tehnologice sunt considerate „eficace” dacă utilizarea unei opere sau a unui alt element este controlată de către titularii de drepturi prin aplicarea unui control al accesului sau a unui procedeu de protecție, cum ar fi criptarea, bruierea sau alte transformări ale operei ori ale altui element, sau prin aplicarea unui mecanism de control al copierii, care îndeplinește obiectivul de protecție.

Articolul 73

Protecția informațiilor privind gestionarea drepturilor

(1)   Fiecare parte prevede o protecție juridică adecvată împotriva oricărei persoane care desfășoară fără autorizație oricare dintre următoarele acte:

dacă persoana respectivă știe sau are motive întemeiate să știe că, făcând acest lucru, provoacă, permite, facilitează sau ascunde încălcarea unui drept de autor sau a drepturilor conexe prevăzute în dreptul intern.

(2)   În sensul prezentului capitol, sintagma „informații referitoare la gestionarea drepturilor” înseamnă orice informație furnizată de titularii drepturilor care identifică opera sau alt element protejat de drepturi de autor sau de drepturi conexe, a autorului sau a oricărui alt titular al drepturilor, ori informații despre condițiile și modalitățile de utilizare a operei sau a altui element, precum și orice numere sau coduri care reprezintă aceste informații.

(3)   Alineatul (1) se aplică atunci când oricare dintre aceste informații menționate la alineatul (2) este asociată unei copii a unei opere sau a altui element protejat de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori apare în legătură cu o comunicare către public a operei sau a elementului protejat respectiv.

Articolul 74

Excepții și limitări

(1)   În conformitate cu convențiile și cu tratatele internaționale la care sunt părți, fiecare parte poate prevedea limitări sau excepții privind drepturile stabilite la articolele 66-70 numai în anumite cazuri specifice în care nu se aduce atingere exploatării normale a operelor sau a altui element și nici nu se cauzează vreun prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularilor drepturilor.

(2)   Fiecare parte prevede că actele provizorii de reproducere menționate la articolele 66-70, care sunt tranzitorii sau accesorii și constituie o parte integrantă și esențială a unui proces tehnologic și al căror scop unic este să permită:

a unei opere ori a unui alt element și care nu au semnificație economică de sine stătătoare, sunt exceptate de la dreptul de reproducere prevăzut la articolele 66-69.

Articolul 75

Dreptul de suită

Fiecare parte prevede, în beneficiul autorului unei opere originale de artă care este resortisant al celeilalte părți și în beneficiul succesorului său în drepturi, un drept de suită, definit ca un drept inalienabil și la care nu se poate renunța nici chiar anticipat, de a încasa o redevență pe baza prețului de vânzare obținut la revânzarea operei, ulterioară primei înstrăinări a operei de către autor. Pragurile și ratele de colectare a redevențelor se stabilesc în conformitate cu dreptul intern al părții în care are loc revânzarea (19).

Articolul 76

Cooperarea privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor

Părțile iau toate măsurile rezonabile care le sunt accesibile pentru a facilita încheierea de înțelegeri între societățile lor de gestiune colectivă cu scopul de a asigura un acces reciproc mai ușor și distribuirea operelor și a altor elemente protejate între teritoriile părților, precum și transferul de redevențe între acestea pentru utilizarea acestor opere sau a altor elemente protejate. Părțile iau, de asemenea, toate măsurile rezonabile care le sunt accesibile pentru a atinge un nivel înalt de raționalizare și transparență în ceea ce privește executarea sarcinilor societăților lor de gestiune colectivă.

MĂRCI

Articolul 77

Acorduri internaționale

Fiecare parte:

Articolul 78

Procedura de înregistrare

(1)   Fiecare parte prevede un sistem pentru înregistrarea mărcilor, în care fiecare decizie finală adoptată de autoritatea competentă în materie de mărci relevantă se motivează în mod corespunzător și se comunică în scris solicitantului, care va avea posibilitatea de a o contesta în fața autorității competente în materie de mărci și de a o ataca în fața unei instanțe judecătorești.

(2)   Fiecare parte oferă titularilor drepturilor posibilitatea de a se opune cererilor de înregistrare și înregistrărilor de mărci. Procedurile în caz de opoziție sunt contradictorii.

(3)   Fiecare parte furnizează o bază de date electronică disponibilă pentru consultare publică conținând înregistrările mărcilor.

Articolul 79

Mărcile notorii

Părțile cooperează cu scopul de a proteja efectiv mărcile notorii, astfel cum sunt menționate la articolul 6 bis din Convenția de la Paris și la articolul 16 alineatele (2) și (3) din acordul TRIPS.

Articolul 80

Excepții de la drepturile conferite de o marcă

Fiecare parte prevede excepții limitate de la drepturile conferite de o marcă, cum ar fi utilizarea echitabilă a termenilor descriptivi, utilizarea indicațiilor geografice sau alte excepții limitate care țin seama de interesele legitime ale titularului mărcii și ale părților terțe.

INDICAȚII GEOGRAFICE

Articolul 81

Definiție

În sensul prezentului acord, indicațiile geografice sunt indicații care identifică un produs ca fiind originar de pe teritoriul unei părți, dintr-o regiune sau o localitate de pe teritoriul respectiv, în cazul în care o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică a produsului poate fi atribuită în mod esențial originii sale geografice.

Articolul 82

Principiile de protecție a indicațiilor geografice

(1)   Fiecare parte asigură o protecție adecvată și pe perioadă nedeterminată a indicațiilor geografice, printr-un sistem sui generis de protecție și în conformitate cu dreptul intern, cu condiția ca indicația geografică să beneficieze de protecție juridică în țara de origine.

(2)   În acest scop, părțile cooperează în domeniul indicațiilor geografice în temeiul prezentului articol, care completează standardele minime stabilite în dispozițiile relevante ale Acordului TRIPS.

(3)   Fiecare parte se asigură că sistemul său de protecție a indicațiilor geografice acceptă înregistrarea indicațiilor geografice ale celeilalte părți. Fiecare parte furnizează o bază de date electronică disponibilă pentru consultare publică conținând indicațiile geografice înregistrate.

(4)   În ceea ce privește indicațiile geografice protejate pe teritoriul său, fiecare parte interzice și împiedică:

(5)   Fiecare parte asigură respectarea protecției prevăzute la articolele 81-83, inclusiv la cererea unei părți interesate, prin măsuri administrative adecvate conforme cu dreptul intern.

(6)   Fiecare parte se asigură că indicațiile geografice protejate pot fi utilizate de orice operator care comercializează un produs conform cu specificația corespunzătoare.

(7)   Fiecare parte se asigură că denumirile pe care le-a protejat în conformitate cu dreptul intern nu devin generice.

(8)   Părțile nu au obligația să înregistreze o indicație geografică dacă, dată fiind existența unei mărci renumite sau notorii, înregistrarea poate induce în eroare consumatorii cu privire la adevărata identitate a produsului.

(9)   Fără a aduce atingere prezentului articol, părțile protejează indicațiile geografice și în cazul în care există o marcă anterioară. O „marcă anterioară” înseamnă o marcă a cărei utilizare corespunde uneia dintre situațiile menționate la alineatul (4) și care a fost solicitată, înregistrată sau, dacă această posibilitate este prevăzută de dreptul intern, consacrată prin uz înainte de data la care cererea de înregistrare a indicației geografice a fost depusă la autoritatea competentă a părții respective. O astfel de marcă anterioară poate continua să fie utilizată și reînnoită în pofida protecției acordate indicației geografice, cu condiția să nu existe motive de anulare sau de revocare a mărcii respective în dreptul privind mărcile comerciale al părții în care marca este înregistrată sau utilizată.

Articolul 83

Negocieri

După cel mult șapte ani de la data la care începe să se aplice prezentul titlu, părțile inițiază negocieri în vederea încheierii unui acord privind protecția indicațiilor geografice pe teritoriile lor.

DESENE ȘI MODELE

Articolul 84

Acorduri internaționale

Uniunea Europeană își reafirmă angajamentul față de Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internațională a desenelor și modelelor industriale din 1999. Republica Kazahstan depune toate eforturile rezonabile pentru a adera la acesta.

Articolul 85

Cerințe pentru protecția desenelor sau modelelor înregistrate

(1)   Fiecare parte asigură protecția desenelor sau modelelor create în mod independent care sunt noi și originale. Această protecție este asigurată prin înregistrare și conferă titularului desenului sau modelului înregistrat un drept exclusiv în conformitate cu dreptul intern. În sensul prezentului articol, o parte poate considera că un desen sau model care are un caracter individual este original.

(2)   Un desen sau un model aplicat unui produs sau încorporat într-un produs care constituie o parte componentă a unui produs complex este considerat ca fiind nou și având un caracter individual numai:

Articolul 86

Drepturile conferite prin înregistrare

Titularul unui desen sau model înregistrat are dreptul exclusiv de a-l utiliza și de a împiedica orice terț care nu a obținut acordul său, între altele, să fabrice, să propună spre vânzare, să vândă, să importe, să exporte, să stocheze sau să utilizeze un produs care poartă ori incorporează desenul sau modelul protejat, atunci când aceste acțiuni sunt întreprinse în scopuri comerciale.

Articolul 87

Protecția conferită desenelor sau modelelor neînregistrate

Nu mai târziu de șapte ani de la data la care prezentul titlu începe să se aplice, Republica Kazahstan asigură o protecție juridică eficientă împotriva copierii desenelor și modelelor neînregistrate, cu condiția ca, cel târziu cu doi ani înainte de expirarea acestei perioade de șapte ani, Uniunea Europeană să fi oferit o formare adecvată pentru reprezentanții organizațiilor și organismelor autorizate și pentru judecători.

Articolul 88

Durata protecției

Durata protecției, începând cu data de depunere a cererii, este de cel puțin zece ani. Fiecare parte poate asigura posibilitatea titularului de a reînnoi durata protecției pentru una sau mai multe perioade de cinci ani, până la termenul maxim de protecție stabilit conform dreptului intern.

Articolul 89

Excepții

(1)   Fiecare parte poate institui excepții limitate de la protecția desenelor sau modelelor, cu condiția ca aceste excepții să nu intre în conflict în mod nerezonabil cu exploatarea normală a desenelor sau modelelor protejate și să nu aducă prejudicii nerezonabile intereselor legitime ale titularului desenului sau modelului protejat, ținând seama de interesele legitime ale terților.

(2)   Protecția desenelor și modelelor industriale nu se extinde asupra caracteristicilor privind aspectul determinate exclusiv de funcțiile tehnice ale produsului și nici asupra caracteristicilor privind aspectul unui produs care sunt necesare pentru a asigura interoperabilitatea cu un alt produs (20).

(3)   Dreptul pentru un desen sau model nu conferă drepturi asupra unui desen sau model care contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.

Articolul 90

Relația cu drepturile de autor

Un desen sau model protejat de un drept înregistrat într-o parte este eligibil, de asemenea, pentru a beneficia de protecția acordată în temeiul legislației privind drepturile de autor ale părții respective începând cu data la care desenul sau modelul a fost creat sau fixat sub orice formă. Fiecare parte stabilește măsura și condițiile în care se poate conferi protecția în cauză, inclusiv gradul de originalitate necesar.

BREVETE

Articolul 91

Acorduri internaționale

Fiecare parte depune toate eforturile rezonabile pentru a respecta articolele 1-16 din Tratatul privind dreptul brevetelor.

Articolul 92

Brevetele și sănătatea publică

(1)   Părțile recunosc importanța Declarației Conferinței ministeriale a OMC privind Acordul TRIPS și sănătatea publică, adoptată la 14 noiembrie 2001. În interpretarea și exercitarea drepturilor și obligațiilor care decurg din prezentul capitol, fiecare parte asigură coerența cu declarația respectivă.

(2)   Fiecare parte respectă Decizia Consiliului General al OMC din 30 august 2003 privind punctul 6 din declarația menționată la alineatul (1).

Articolul 93

Certificatele suplimentare de protecție

(1)   Părțile recunosc că medicamentele și produsele de protecție a plantelor protejate de un brevet pe teritoriile lor respective pot să facă obiectul unei proceduri de autorizare administrativă înainte de introducerea pe piață. Părțile recunosc că perioada cuprinsă între depunerea cererii de brevet și prima autorizare de a introduce produsul pe piață, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în acest scop în legislația națională relevantă, poate să reducă perioada protecției efective conferite de brevet.

(2)   Fiecare parte prevede o perioadă suplimentară de protecție pentru un medicament sau un produs de protecție a plantelor care este protejat de un brevet și a făcut obiectul unei proceduri de autorizare administrativă, perioada respectivă fiind egală cu perioada menționată la a doua teză din alineatul (1), din care se scad cinci ani.

(3)   În pofida alineatului (2), perioada suplimentară de protecție nu poate depăși cinci ani.

Articolul 94

Protecția datelor prezentate pentru obținerea unei autorizații de introducere pe piață a unui produs farmaceutic (21)

(1)   Fiecare parte pune în aplicare un sistem cuprinzător pentru a garanta confidențialitatea, nedivulgarea și nefolosirea datelor prezentate pentru obținerea unei autorizații de introducere pe piață a unui produs farmaceutic.

(2)   Fiecare parte se asigură că orice informații prezentate pentru obținerea unei autorizații de introducere pe piață a unui produs farmaceutic, astfel cum se menționează la articolul 39 alineatul (3) din Acordul TRIPS, nu sunt divulgate unor părți terțe și beneficiază de o perioadă de cel puțin șase ani de protecție împotriva utilizării comerciale neloiale începând de la data acordării unei autorizații de introducere pe piață pe teritoriul oricăreia dintre părți.

În acest scop:

Articolul 95

Protecția datelor referitoare la produsele de protecție a plantelor și norme de evitare a repetării testelor

(1)   Părțile stabilesc cerințele în materie de siguranță și eficacitate înainte de a autoriza introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor.

(2)   Fiecare parte recunoaște un drept temporar la protecția datelor al autorului unui raport de testare sau de studiu prezentat pentru prima oară în vederea obținerii unei autorizații de introducere pe piață a unui produs de protecție a plantelor.

În cursul perioadei de valabilitate a dreptului la protecția datelor, raportul de testare sau de studiu nu poate fi utilizat în favoarea unei alte persoane care dorește să obțină o autorizație de introducere pe piață a unui produs de protecție a plantelor, cu excepția cazului în care titularul și-a exprimat consimțământul explicit în acest sens. Dreptul menționat este denumit în continuare „protecție a datelor”.

(3)   Raportul de testare sau de studiu:

(4)   Termenul de protecție a datelor pentru produsele de protecție a plantelor într-o parte este de zece ani cu începere de la data primei autorizații pe teritoriul părții respective. Fiecare parte poate acorda perioade mai lungi în scopul de a încuraja, de exemplu, autorizarea produselor de protecție a plantelor cu risc scăzut sau a utilizărilor minore.

(5)   Un test sau un studiu este protejat, de asemenea, dacă este necesar pentru reînnoirea sau revizuirea unei autorizații.

(6)   Părțile prevăd norme pentru a evita repetarea testelor pe animale vertebrate. Orice solicitant care intenționează să efectueze teste și studii pe animale vertebrate ia toate măsurile necesare pentru a verifica dacă respectivele teste și studii nu au fost deja efectuate sau inițiate.

(7)   Solicitantul potențial și titularul sau titularii autorizațiilor relevante depun toate eforturile pentru a asigura utilizarea în comun a testelor și a studiilor efectuate pe animale vertebrate. Costurile pe care le implică partajarea rapoartelor de testare și de studiu se stabilesc în mod echitabil, transparent și nediscriminatoriu. Solicitantul potențial are obligația de a contribui doar la acoperirea costurilor aferente informațiilor pe care trebuie să le prezinte pentru a îndeplini cerințele de obținere a autorizației.

(8)   În cazul în care solicitantul potențial și titularul sau titularii autorizațiilor relevante acordate pentru produse de protecție a plantelor nu reușesc să ajungă la un acord privind partajarea rapoartelor privind testele și studiile efectuate pe animale vertebrate, solicitantul potențial informează autoritatea competentă a părții în cauză.

(9)   Imposibilitatea de a ajunge la un acord privind partajarea rapoartelor privind testele și studiile efectuate pe animale vertebrate nu împiedică autoritatea competentă a părții în cauză să utilizeze rapoartele respective în legătură cu cererea solicitantului potențial.

Titularul sau titularii autorizațiilor relevante revendică din partea solicitantului potențial plata unei părți echitabile a costurilor suportate. Partea în cauză poate îndruma părțile implicate să recurgă la o procedură formală și obligatorie de arbitraj, în cadrul legislației naționale, pentru soluționarea chestiunii.

Articolul 96

Soiuri de plante

Uniunea Europeană își reafirmă angajamentul față de Convenția internațională pentru protecția noilor soiuri de plante (Convenția UPOV), iar Republica Kazahstan depune toate eforturile rezonabile pentru a adera la această convenție.

Secțiunea 3

Asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală

Articolul 97

Obligații generale

(1)   Părțile își reafirmă angajamentele asumate în Acordul TRIPS, în special în partea III, și prevăd măsurile, procedurile și acțiunile corective suplimentare descrise în prezenta secțiune, care sunt necesare pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală (22).

(2)   Măsurile, procedurile și acțiunile corective respective sunt corecte și echitabile și nu presupun o complexitate sau costuri inutile, termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate. De asemenea, acestea sunt eficace, proporționale și disuasive și se aplică astfel încât să se evite crearea de bariere în calea comerțului legitim și să se prevadă garanții împotriva utilizării lor abuzive.

Articolul 98

Persoane eligibile

Fiecare parte recunoaște ca persoane eligibile să solicite aplicarea măsurilor, procedurilor și acțiunilor corective menționate în prezenta secțiune și în partea III din Acordul TRIPS următoarele categorii:

Articolul 99

Elemente de probă

(1)   În cazul în care una dintre părți a prezentat elemente de probă accesibile în mod rezonabil, suficiente pentru a-și justifica afirmațiile și a indicat că afirmațiile respective se întemeiază pe elemente de probă care se află sub controlul părții adverse, autoritățile judiciare ale fiecărei părți au competența să dispună ca aceste elemente de probă să fie prezentate de partea adversă, sub rezerva asigurării protecției informațiilor confidențiale.

(2)   În condițiile menționate la alineatul (1), fiecare parte ia măsurile care se impun, în cazul în care un drept de proprietate intelectuală este încălcat în scopuri comerciale, pentru a permite autorităților judiciare competente să dispună, după caz și în urma unei solicitări în acest sens, comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale aflate sub controlul părții adverse, sub rezerva protejării informațiilor confidențiale.

Articolul 100

Măsuri pentru conservarea elementelor de probă

(1)   Fiecare parte se asigură că, încă înainte de începutul procedurilor de examinare pe fond a cauzei, la cererea unui titular al dreptului care a prezentat elemente de probă accesibile în mod rezonabil în sprijinul afirmației sale conform căreia dreptul său de proprietate intelectuală a fost încălcat sau este pe cale de a fi încălcat, autoritățile judiciare competente pot dispune adoptarea de măsuri provizorii prompte și eficace pentru a conserva elementele de probă relevante în ceea ce privește presupusa încălcare, sub rezerva protejării informațiilor confidențiale.

(2)   Aceste măsuri pot include descrierea detaliată, cu sau fără prelevarea de eșantioane, ori confiscarea mărfurilor despre care se presupune că fac obiectul încălcării și, după caz, confiscarea materialelor și a echipamentelor utilizate pentru a produce și/sau a distribui mărfurilor respective, precum și a documentelor referitoare la acestea. Dacă este necesar, aceste măsuri sunt luate fără audierea celeilalte părți, în special în cazurile în care orice întârziere poate cauza prejudicii ireparabile titularului dreptului sau în situația în care există un risc demonstrabil ca elementele de probă să fie distruse.

Articolul 101

Dreptul la informare

(1)   Fiecare parte se asigură că, în cadrul unei acțiuni referitoare la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală și ca răspuns la o cerere justificată și proporțională a reclamantului, autoritățile judiciare competente pot dispune ca informațiile privind originea și rețelele de distribuție a mărfurilor sau a serviciilor care încalcă un drept de proprietate intelectuală să fie furnizate de contravenient și/sau de orice altă persoană:

(2)   Informațiile menționate la alineatul (1) cuprind:

(3)   Alineatele (1) și (2) se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții legale prin care:

Articolul 102

Măsuri provizorii și asigurătorii

(1)   Fiecare parte se asigură că autoritățile judiciare pot, la cererea reclamantului, să dispună împotriva presupusului contravenient măsuri provizorii pentru a preveni orice încălcare iminentă a unui drept de proprietate intelectuală sau să interzică, cu titlu provizoriu și sub rezerva plății, dacă este cazul, a unor daune cominatorii, atunci când legislația internă prevede acest lucru, ca presupusele încălcări ale acestui drept să continue sau să condiționeze continuarea lor de constituirea unor garanții destinate să asigure despăgubirea titularului dreptului. De asemenea, se pot ordona măsuri provizorii, în aceleași condiții și în conformitate cu legislația internă, împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.

(2)   De asemenea, se pot ordona măsuri provizorii în vederea confiscării sau a retragerii mărfurilor asupra cărora există o suspiciune privind încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, pentru a împiedica introducerea sau circulația lor în circuitele comerciale.

(3)   În cazul unei încălcări săvârșite în scop comercial, fiecare parte se asigură că, în cazul în care reclamantul dovedește că există circumstanțe care ar pune în pericol acoperirea prejudiciului, autoritățile judiciare pot dispune, în conformitate cu dreptul intern, confiscarea sau reținerea cu titlu asiguratoriu a bunurilor mobile și/sau imobile ale presupusului contravenient, inclusiv blocarea conturilor bancare și a altor active ale acestuia. În acest scop, autoritățile judiciare competente pot ordona furnizarea unor documente bancare, financiare sau comerciale sau acordarea accesului corespunzător la informațiile pertinente.

Articolul 103

Măsuri corective

(1)   Fiecare parte se asigură că, la cererea reclamantului și fără a aduce atingere daunelor-interese datorate titularului dreptului ca urmare a încălcării săvârșite, autoritățile judiciare competente pot ordona, fără despăgubiri de vreun fel, rechemarea, scoaterea definitivă din circuitele comerciale sau distrugerea mărfurilor despre care s-a constatat că încalcă un drept de proprietate intelectuală. Dacă este cazul, autoritățile judiciare competente pot, de asemenea, ordona distrugerea materialelor și a echipamentelor utilizate în principal pentru crearea sau fabricarea mărfurilor respective.

(2)   Autoritățile judiciare ale fiecărei părți au competența de a ordona ca măsurile respective să fie puse în aplicare pe cheltuiala contravenientului, cu excepția cazului în care se invocă motive speciale care să împiedice acest lucru.

Articolul 104

Ordine în încetare

Fiecare parte se asigură că, atunci când se constată, printr-o hotărâre judecătorească, o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judiciare pot pronunța împotriva contravenientului un ordin de încetare în scopul de a interzice continuarea încălcării. În cazul în care sunt prevăzute dispoziții în dreptul intern referitoare la acest aspect, nerespectarea unui ordin în încetare determină, după caz, plata de daune cominatorii destinate să asigure respectarea măsurii. Fiecare parte se asigură, de asemenea, că titularii drepturilor pot solicita un ordin în încetare împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.

Articolul 105

Măsuri alternative

Fiecare parte, în conformitate cu dreptul intern, poate să prevadă ca, în cazurile în care este necesar și la cererea persoanei susceptibile să facă obiectul măsurilor prevăzute la articolul 103 și/sau la articolul 104, autoritățile judiciare competente să poată ordona plata unei despăgubiri bănești în favoarea părții prejudiciate în loc să aplice măsurile prevăzute la articolele menționate, în cazul în care persoana respectivă nu a acționat cu intenție sau din neglijență, dacă aplicarea măsurilor respective ar cauza persoanei respective un prejudiciu disproporționat și dacă despăgubirile bănești acordate părții prejudiciate par a fi, în mod rezonabil, satisfăcătoare.

Articolul 106

Daune-interese

(1)   Fiecare parte se asigură că, la stabilirea daunelor-interese, autoritățile judiciare:

(2)   În cazul în care contravenientul nu s-a angajat în activitatea de încălcare cu bună știință sau având motive întemeiate pentru a fi în cunoștință de cauză, fiecare parte poate prevedea ca autoritățile judiciare să poată ordona, în favoarea părții prejudiciate, recuperarea câștigurilor sau plata unor daune-interese care pot fi prestabilite.

Articolul 107

Cheltuieli de judecată

Fiecare parte se asigură că, în general, partea care cade în pretenții suportă cheltuielile de judecată rezonabile și proporționale, precum și alte cheltuieli efectuate de partea care a avut câștig de cauză, cu excepția situației în care principiile de echitate nu permit acest lucru.

Articolul 108

Publicarea hotărârilor judecătorești

Fiecare parte se asigură că, în cadrul acțiunilor în justiție inițiate ca urmare a încălcării unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judiciare pot ordona, la cererea reclamantului și pe cheltuiala contravenientului, luarea de măsuri corespunzătoare pentru difuzarea informațiilor cu privire la hotărâre, inclusiv afișarea hotărârii, precum și publicarea sa integrală sau parțială.

Articolul 109

Prezumția calității de autor sau de titular al dreptului

Pentru aplicarea măsurilor, a procedurilor și a acțiunilor corective prevăzute în prezenta secțiune, este suficient ca numele unui autor al unei opere literare sau artistice să figureze pe operă în modul obișnuit, până la proba contrară și pentru a fi considerat autor și pentru a i se permite, prin urmare, să inițieze proceduri de constatare a nerespectării drepturilor sale. Acest principiu se aplică mutatis mutandis și titularilor drepturilor conexe dreptului de autor în ceea ce privește elementul care face obiectul protecției.

Articolul 110

Proceduri administrative

În măsura în care orice acțiune corectivă civilă poate fi ordonată ca urmare a procedurilor administrative cu privire la fondul unui caz, aceste proceduri sunt conforme cu principii echivalente, pe fond, cu cele enunțate în dispozițiile relevante din prezenta secțiune.

Articolul 111

Măsuri la frontieră

(1)   Atunci când pun în aplicare măsuri la frontieră pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, fiecare parte asigură îndeplinirea obligațiilor care îi revin în temeiul GATT 1994 și al Acordului TRIPS.

(2)   Pentru a asigura protecția drepturilor de proprietate intelectuală pe teritoriul vamal al fiecărei părți, autoritățile vamale aplică, în limitele autorității lor, mai multe abordări pentru a identifica transporturile care conțin mărfuri suspectate că au încălcat drepturile de proprietate intelectuală menționate la alineatele (3) și (4). Aceste abordări includ tehnici de analiză a riscurilor bazate, printre altele, pe informații furnizate de titularii de drepturi, pe informații colectate de agențiile de informații și pe cele rezultate în urma inspectării încărcăturilor.

(3)   În baza unei cereri a titularului dreptului, autoritățile vamale au competența de a lua măsuri pentru a reține sau a suspenda acordarea liberului de vamă mărfurilor aflate sub control vamal care sunt suspectate că au încălcat drepturi legate de mărcile înregistrate, drepturile de autor și drepturile conexe sau indicațiile geografice.

(4)   În termen de cel mult trei ani de la data la care începe să se aplice prezentul titlu, autoritățile vamale ale Republicii Kazahstan au competența de a lua măsuri, la cererea titularului dreptului, pentru a reține sau a suspenda acordarea liberului de vamă mărfurilor aflate sub control vamal care sunt suspectate că au încălcat drepturi conferite de brevete, modele de utilitate, desene sau modele industriale, topografii de circuite integrate sau drepturi asupra soiurilor de plante, cu condiția ca Uniunea Europeană să ofere, înainte de încheierea celui de al doilea an din această perioadă de trei ani, o instruire adecvată reprezentanților organismelor abilitate, cum ar fi funcționarii vamali, procurorii, judecătorii și alți membri ai personalului, după caz.

(5)   Autoritățile vamale au competența de a lua, din proprie inițiativă, măsuri pentru a reține sau a suspenda acordarea liberului de vamă mărfurilor aflate sub control vamal care sunt suspectate că au încălcat drepturi legate de mărcile înregistrate, drepturile de autor și drepturile conexe sau indicațiile geografice.

(6)   În termen de cel mult cinci ani de la data la care începe să se aplice prezentul titlu, autoritățile vamale ale Republicii Kazahstan au competența de a lua măsuri, din proprie inițiativă, pentru a reține sau a suspenda acordarea liberului de vamă mărfurilor aflate sub control vamal care sunt suspectate că au încălcat drepturi conferite de brevete, modele de utilitate, desene sau modele industriale, topografii de circuite integrate sau drepturi asupra soiurilor de plante, cu condiția ca Uniunea Europeană să ofere, în termen de cel mult doi ani înainte de încheierea acestei perioade de cinci ani, o instruire adecvată reprezentanților organismelor abilitate, cum ar fi funcționarii vamali, procurorii, judecătorii și alți membri ai personalului, după caz.

(7)   În pofida alineatelor (3)-(6), nu este obligatoriu să se aplice măsuri de reținere sau de suspendare în cazul importurilor de mărfuri introduse pe piață într-o altă țară de către titularul dreptului protejat sau cu consimțământul acestuia.

(8)   Părțile convin să pună în aplicare în mod eficace articolul 69 din Acordul TRIPS în ceea ce privește comerțul internațional cu mărfuri suspectate că au încălcat drepturile de proprietate intelectuală. În acest scop, fiecare parte este dispusă să stabilească și să notifice celeilalte părți un punct de contact din cadrul propriei sale administrații vamale, pentru a facilita cooperarea. Această cooperare poate include schimburi de informații cu privire la mecanismele pentru primirea de informații din partea titularilor drepturilor, cele mai bune practici și experiența dobândită în ceea ce privește strategiile de gestionare a riscurilor, precum și informații care să permită identificarea transporturilor care sunt suspectate că ar conține mărfuri care aduc atingere unui drept.

(9)   Autoritățile vamale ale fiecărei părți sunt pregătite să coopereze, la cererea celeilalte părți sau din proprie inițiativă, pentru a furniza informațiile relevante disponibile autorităților vamale ale celeilalte părți, în special cu privire la mărfurile aflate în tranzit pe teritoriul unei părți, cu destinația pe teritoriul celeilalte părți sau originare din cealaltă parte.

(10)   Fără a aduce atingere altor forme de cooperare, Protocolul privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal se aplică în ceea ce privește alineatele (8) și (9) de la prezentul articol în legătură cu încălcările legislației vamale în contextul drepturilor de proprietate intelectuală.

(11)   Fără a aduce atingere competențelor Consiliului de cooperare, Subcomitetul de cooperare vamală menționat la articolul 25 alineatul (3) este responsabil de asigurarea funcționării și punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol. Subcomitetul de cooperare vamală stabilește prioritățile și prevede proceduri adecvate de cooperare între autoritățile competente ale părților.

Secțiunea 4

Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari

Articolul 112

Utilizarea serviciilor intermediarilor

Părțile recunosc că serviciile intermediarilor ar putea fi folosite de terți pentru activități de încălcare a drepturilor protejate. Pentru a asigura libera circulație a serviciilor de informare și, totodată, pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală în mediul digital, fiecare parte prevede măsurile descrise în prezenta secțiune cu privire la prestatorii de servicii intermediari, în cazul în care aceștia nu sunt în niciun fel implicați în ceea ce privește informațiile transmise.

Articolul 113

Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „simpla transmitere”

(1)   În cazul în care se prestează un serviciu al societății informaționale care constă în transmiterea într-o rețea de comunicații a informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la o rețea de comunicații, fiecare parte se asigură că prestatorul de servicii nu este răspunzător pentru informațiile transmise, cu condiția ca prestatorul:

(2)   Activitățile de transmitere și de furnizare a accesului prevăzute la alineatul (1) includ stocarea automată, intermediară și tranzitorie a informațiilor transmise, în măsura în care stocarea respectivă servește exclusiv pentru efectuarea transmiterii în rețeaua de comunicații și cu condiția ca durata stocării să nu depășească timpul rezonabil necesar pentru efectuarea transmiterii.

(3)   Prezentul articol nu aduce atingere posibilității ca o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă să solicite prestatorului de servicii, în conformitate cu dreptul intern, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.

Articolul 114

Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „memorarea în cache”

(1)   În cazul în care se prestează un serviciu al societății informaționale care constă în transmiterea printr-o rețea de comunicații a informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului, fiecare parte se asigură că prestatorul de servicii nu este răspunzător pentru stocarea automată, intermediară și temporară a informațiilor transmise, realizată exclusiv pentru a face mai eficientă transmiterea mai departe a informațiilor către alți destinatari ai serviciului, la cerere, cu condiția ca prestatorul:

(2)   Prezentul articol nu aduce atingere posibilității ca o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă să solicite prestatorului de servicii, în conformitate cu dreptul intern, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.

Articolul 115

Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „găzduirea”

(1)   În cazul în care se prestează un serviciu al societății informaționale care constă în stocarea informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului, fiecare parte se asigură că prestatorul de servicii nu este răspunzător pentru informațiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiția ca prestatorul:

(2)   Alineatul (1) nu se aplică atunci când destinatarul serviciului acționează sub autoritatea sau sub controlul prestatorului.

(3)   Prezentul articol nu aduce atingere posibilității ca o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă să impună prestatorului de servicii, în conformitate cu dreptul intern, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină și nu aduce atingere posibilității ca o parte să instituie proceduri care să reglementeze eliminarea informațiilor sau blocarea accesului la acestea.

Articolul 116

Absența unei obligații generale în materie de supraveghere

(1)   Părțile nu impun prestatorilor o obligație generală de supraveghere a informațiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când prestează serviciile prevăzute la articolele 113-115 și nici o obligație generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitățile sunt ilicite.

(2)   O parte poate stabili, pentru prestatorii de servicii ale societății informaționale, obligația de a informa prompt autoritățile publice competente cu privire la presupusele activități ilicite comise sau la informațiile furnizate de destinatarii serviciilor oferite de prestatorii respectivi. O parte poate, de asemenea, să introducă obligația ca prestatorii de servicii ale societății informaționale să comunice autorităților competente, la cererea acestora, informații care să permită identificarea destinatarilor serviciului cu care au încheiat acorduri de stocare.

Articolul 117

Data aplicării articolelor 112-116

Republica Kazahstan trebuie să îndeplinească integral obligațiile prevăzute la articolele 112-116 în termen de cinci ani de la data la care începe să se aplice prezentul titlu.

Articolul 118

Cooperare

(1)   Părțile încurajează dezvoltarea cooperării între asociațiile profesionale sau organizațiile de comerț sau între organizațiile responsabile de protecția și respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.

(2)   Părțile convin să coopereze pentru a sprijini îndeplinirea obligațiilor asumate în temeiul prezentului capitol. Domeniile de cooperare includ următoarele activități, fără a se limita însă la acestea:

CAPITOLUL 8

Achiziții publice

Articolul 119

Definiții

În sensul prezentului capitol:

Articolul 120

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)   Prezentul capitol se aplică oricărei măsuri din domeniul achizițiilor publice reglementate, indiferent dacă este efectuată exclusiv sau parțial prin mijloace electronice.

(2)   În sensul prezentului capitol, „achiziție publică reglementată” înseamnă o procedură de achiziție publică desfășurată în scopuri guvernamentale:

În cazul în care valoarea unei achiziții este incertă, aceasta se estimează în conformitate cu alineatele (6)-(8).

(3)   Cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în anexa III, prezentul capitol nu se aplică:

(4)   Anexa III specifică pentru fiecare parte următoarele informații:

(5)   Atunci când, în cadrul unei achiziții publice reglementate, o entitate contractantă impune persoanelor care nu intră sub incidența anexei III obligația de a organiza proceduri de achiziții publice în conformitate cu anumite cerințe, articolul 122 se aplică mutatis mutandis unor astfel de cerințe.

(6)   La estimarea valorii unei achiziții publice pentru a stabili dacă este o achiziție publică reglementată, o entitate contractantă:

(7)   În cazul în cazul în care o solicitare individuală de achiziție conduce la atribuirea a mai mult de un contract sau la atribuirea de contracte în părți separate (denumite în continuare „contracte recurente”), baza de calcul al valorii totale maxime estimate este:

(8)   În cazul achizițiilor prin leasing, închiriere sau cumpărare în rate de mărfuri sau servicii ori al achizițiilor pentru care nu se specifică un preț total, baza de evaluare este:

Articolul 121

Excepții generale

Sub rezerva cerinței ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificabilă între părți sau o restricție disimulată a comerțului internațional, nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte să instituie sau să aplice măsuri:

Articolul 122

Principii generale

(1)   În ceea ce privește orice măsură referitoare la o achiziție publică reglementată, fiecare parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, acordă necondiționat mărfurilor și serviciilor celeilalte părți și furnizorilor celeilalte părți care oferă astfel de mărfuri sau servicii un tratament nu mai puțin favorabil decât tratamentul pe care partea respectivă, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, îl acordă propriilor mărfuri și servicii și furnizorilor stabiliți pe plan local.

(2)   În ceea ce privește orice măsură în domeniul achizițiilor publice reglementate, o parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia:

(3)   Atunci când organizează prin mijloace electronice o procedură de achiziții publice reglementată, o entitate contractantă:

(4)   O entitate contractantă organizează procedurile de achiziții publice reglementate într-un mod transparent și imparțial care:

(5)   În cadrul procedurilor de achiziții publice reglementate, nicio parte nu aplică mărfurilor sau serviciilor importate de la cealaltă parte sau furnizate de aceasta reguli de origine diferite de regulile de origine pe care partea respectivă le aplică în același timp, în cursul schimburilor comerciale obișnuite, importurilor sau furnizării acelorași mărfuri sau servicii provenite de la aceeași parte.

(6)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică: taxelor vamale și impunerilor de orice natură aplicate la import sau în legătură cu importul; metodei de percepere a acestor taxe și impuneri vamale; altor reglementări sau formalități de import și măsurilor care afectează comerțul cu servicii, altele decât măsurile care guvernează achizițiile publice reglementate.

Articolul 123

Informații privind sistemul de achiziții publice

(1)   Fiecare parte:

(2)   Partea 1 a anexei IV enumeră:

(3)   Fiecare parte notifică prompt Comitetului de cooperare orice modificare a informațiilor părții respective incluse în partea 1 a anexei IV. Comitetul de cooperare adoptă periodic decizii care reflectă modificările aduse părții 1 a anexei IV.

Articolul 124

Anunțuri

(1)   Pentru fiecare achiziție publică reglementată, o entitate contractantă publică un anunț de intenție utilizând mijloacele electronice sau pe suport de hârtie adecvate, enumerate în partea 2 a anexei IV, mai puțin în situațiile descrise la articolul 130. Aceste mijloace sunt difuzate pe scară largă, iar anunțurile rămân ușor accesibile publicului, cel puțin până la expirarea duratei indicate în anunț. Pentru entitățile contractante care intră sub incidența părții 1, 2 sau 3 a anexei III, anunțurile trebuie să fie accesibile gratuit pe cale electronică printr-un singur punct de acces, pentru cel puțin una dintre perioadele minime menționate în partea 2 a anexei IV.

(2)   Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, fiecare anunț de intenție include:

(3)   Pentru fiecare achiziție publică pe care intenționează să o efectueze, entitatea contractantă publică un anunț succint care este ușor accesibil, în același moment în care publică anunțul de intenție de achiziție publică, în limba engleză sau franceză. Anunțul succint conține cel puțin următoarele informații:

(4)   Entitățile contractante sunt încurajate să publice, cât mai devreme în fiecare an fiscal, pe suport de hârtie sau prin mijloacele electronice menționate în partea 2 a anexei IV, un anunț privind planurile lor referitoare la procedurile de achiziții pe care le vor organiza (denumit în continuare „anunțul de achiziții publice planificate”). Anunțul ar trebui să includă obiectul achiziției publice și data planificată pentru publicarea anunțului de intenție de achiziție publică.

(5)   O entitate contractantă care intră sub incidența părții 3 a anexei III poate utiliza un anunț de achiziții publice planificate ca anunț de intenție de achiziție publică, cu condiția ca acesta să includă toate informațiile prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol de care dispune entitatea, precum și o declarație prin care furnizorii interesați ar trebui să își exprime, față de entitatea contractantă, interesul pentru procedura de achiziție publică respectivă.

Articolul 125

Condiții de participare

(1)   O entitate contractantă limitează condițiile de participare la o procedură de achiziții publice la condițiile esențiale pentru a asigura faptul că un furnizor dispune de capacitățile juridice și financiare și abilitățile comerciale și tehnice pentru a se achita de obligațiile care îi revin în cazul în care este declarat câștigător al procedurii de achiziții publice respective.

(2)   Atunci când stabilește condițiile de participare, o entitate contractantă:

(3)   Atunci când evaluează dacă un furnizor îndeplinește condițiile de participare, entitatea contractantă:

(4)   Atunci când există dovezi justificative, o parte, inclusiv entitățile sale contractante, poate exclude un furnizor din motive precum:

Articolul 126

Calificarea furnizorilor

(1)   O parte, inclusiv entitățile sale contractante, poate menține un sistem de înregistrare în cadrul căruia furnizorii interesați sunt obligați să se înregistreze și să furnizeze anumite informații.

(2)   Fiecare parte se asigură că:

(3)   O parte, inclusiv entitățile sale contractante, nu adoptă și nici nu aplică un sistem de înregistrare sau o procedură de calificare care are drept scop sau efect crearea unor obstacole inutile în calea participării furnizorilor celeilalte părți în cadrul procedurii sale de achiziții.

(4)   Atunci când intenționează să utilizeze procedura selectivă, o entitate contractantă:

(5)   O entitate contractantă permite tuturor furnizorilor calificați să participe la o anumită procedură de achiziții publice, exceptând situația în care entitatea contractantă menționează în anunțul de intenție de achiziție publică o limitare a numărului de furnizori cărora li se va permite să depună oferte și criteriile de selecție a numărului limitat de furnizori.

(6)   În cazul în care documentația de atribuire nu este pusă la dispoziția publicului de la data publicării anunțului menționat la alineatul (4), entitatea contractantă se asigură că documentele respective sunt puse la dispoziție concomitent tuturor furnizorilor calificați selectați în conformitate cu alineatul (5).

(7)   Entitățile contractante pot menține o listă multifuncțională a furnizorilor, cu condiția ca un anunț prin care furnizorii interesați sunt invitați să solicite includerea pe listă să fie:

pe suportul adecvat menționat în partea 2 a anexei IV.

(8)   Anunțul prevăzut la alineatul (7) cuprinde:

(9)   În pofida alineatului (7), atunci când valabilitatea unei liste multifuncționale este de trei ani sau mai puțin, o entitate contractantă poate publica anunțul menționat la alineatul (7) numai o dată, la începutul perioadei de valabilitate a listei, cu condiția ca:

(10)   O entitate contractantă permite furnizorilor să solicite în orice moment să fie incluși pe o listă multifuncțională și îi include pe listă, într-un termen rezonabil de scurt, pe toți furnizorii calificați.

(11)   În cazul în care un furnizor care nu este inclus pe o listă multifuncțională depune o cerere de participare la o procedură de achiziții publice bazată pe o listă multifuncțională, împreună cu toate documentele necesare, în termenul prevăzut la articolul 128 alineatul (2), entitatea contractantă examinează cererea. Entitatea contractantă nu exclude furnizorul de la analiza privind procedura de achiziții publice pe motiv că nu dispune de timp suficient pentru a analiza cererea decât dacă, în unele cazuri excepționale datorate complexității procedurii de achiziții publice, entitatea nu este în măsură să finalizeze examinarea cererii în termenul alocat pentru depunerea ofertelor.

(12)   O entitate contractantă care intră sub incidența părții 3 a anexei III poate utiliza ca anunț de intenție de achiziție publică un anunț prin care furnizorii sunt invitați să solicite includerea pe o listă multifuncțională cu condiția ca:

(13)   O entitate contractantă care intră sub incidența părții 3 a anexei III îi poate permite unui furnizor care a solicitat includerea pe o listă multifuncțională în conformitate cu alineatul (10) de la prezentul articol să depună o ofertă în cadrul unei anumite proceduri de achiziții publice în măsura în care entitatea contractantă are suficient timp pentru a analiza dacă furnizorul respectiv îndeplinește condițiile de participare.

(14)   Entitatea contractantă informează prompt orice furnizor care depune o cerere de participare la o procedură de achiziții publice sau o solicitare de includere pe o listă multifuncțională cu privire la decizia entității contractante referitoare la respectiva cerere sau solicitare.

(15)   Atunci când o entitate contractantă respinge cererea unui furnizor de participare la o procedură de achiziții publice sau solicitarea acestuia de includere pe o listă multifuncțională, când nu îl mai recunoaște ca fiind un furnizor calificat sau îl elimină de pe o listă multifuncțională, entitatea îl informează prompt pe furnizor și, la cererea acestuia, îi transmite o explicație în scris a motivelor deciziei sale.

Articolul 127

Specificații tehnice și documentația de atribuire

(1)   O entitate contractantă nu elaborează, nu adoptă și nu aplică nicio specificație tehnică și nu stabilește nicio procedură de evaluare a conformității care are ca scop sau efect crearea unor obstacole inutile în calea comerțului internațional.

Specificațiile tehnice trebuie să permită accesul egal al furnizorilor și trebuie să nu aibă ca efect restrângerea concurenței prin impunerea unor obstacole nejustificate pe piețele de achiziții publice.

(2)   Dacă este cazul, atunci când stabilește specificațiile tehnice pentru mărfurile sau serviciile care fac obiectul procedurii de achiziții publice, entitatea contractantă:

(3)   Atunci când în specificațiile tehnice se utilizează caracteristici de proiectare sau descriptive, entitatea contractantă ar trebui să indice, atunci când este cazul, că va lua în considerare ofertele de mărfuri sau servicii echivalente care îndeplinesc, în mod demonstrabil, cerințele procedurii de achiziții publice, incluzând formulări precum „sau echivalent(ă)” în documentația de atribuire.

(4)   Entitatea contractantă nu stabilește specificații tehnice care necesită sau care fac trimitere la o anumită marcă sau denumire comercială, brevet, drept de autor, model sau tip, origine specifică ori la un anumit producător sau furnizor, cu excepția cazului în care nu există o cale îndeajuns de precisă sau de inteligibilă pentru a descrie cerințele procedurii de achiziții publice respective și cu condiția includerii, de către entitatea contractantă, în astfel de situații, a unor formulări precum „sau echivalent(ă)” în documentația de atribuire.

(5)   Entitatea contractantă nu solicită și nici nu acceptă, într-o manieră care ar putea avea ca efect eliminarea concurenței, din partea unei persoane care poate avea un interes comercial în ceea ce privește achiziția respectivă, consiliere care poate fi folosită la elaborarea sau adoptarea specificațiilor tehnice pentru o anumită achiziție.

(6)   Pentru mai multă certitudine, fiecare parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, poate, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, elabora, adopta sau aplica specificații tehnice cu scopul de a promova conservarea resurselor naturale sau de a proteja mediul.

(7)   O entitate contractantă le pune la dispoziție furnizorilor documentația de atribuire, care include toate informațiile necesare pentru a le permite acestora să pregătească și să depună oferte admisibile. Cu excepția cazului în care aceste informații sunt prevăzute deja în anunțul de intenție de achiziție publică, documentația de atribuire include o descriere completă privind:

(8)   La stabilirea datei de livrare a mărfurilor sau de prestare a serviciilor care fac obiectul procedurii de achiziții publice, entitatea contractantă ține seama de anumiți factori precum complexitatea procedurii de achiziții publice, nivelul de subcontractare necesar și intervalul de timp realist necesar pentru producția, scoaterea din stoc și transportul mărfurilor de la punctul de livrare sau pentru furnizarea serviciilor.

(9)   Criteriile de evaluare specificate în anunțul de intenție de achiziții publice sau în documentația de atribuire pot include, printre altele, prețul și alți factori de cost, calitatea, valoarea tehnică, caracteristicile de mediu și condițiile de livrare.

(10)   În cel mai scurt timp posibil, o entitate contractantă:

(11)   Atunci când, înaintea atribuirii unui contract, o entitate contractantă modifică criteriile sau cerințele prevăzute în anunțul de intenție de achiziție publică sau în documentația de atribuire pusă la dispoziția furnizorilor care participă la procedură sau modifică sau republică anunțul ori documentația de atribuire, entitatea respectivă transmite în scris orice astfel de modificări sau anunțul sau documentația de atribuire modificat(ă) sau republicat(ă):

Articolul 128

Perioade de timp

(1)   O entitate contractantă acordă furnizorilor, în conformitate cu propriile necesități rezonabile, suficient timp pentru a pregăti și a depune cereri de participare și oferte admisibile, ținând seama de factori precum:

Aceste perioade de timp, inclusiv orice prelungire a acestora, sunt aceleași pentru toți furnizorii interesați sau participanți.

(2)   O entitate contractantă care utilizează procedura selectivă stabilește că termenul pentru depunerea cererilor de participare nu poate fi, în principiu, mai scurt de 25 de zile de la data publicării anunțului de intenție referitor la un contract de achiziții publice. Atunci când respectarea unei astfel de termen nu este posibilă din cauza apariției unei situații urgente, justificate corespunzător de entitatea contractantă, termenul poate fi redus la nu mai puțin de zece zile.

(3)   Cu excepția alineatelor (4), (5), (7) și (8), o entitate contractantă stabilește că termenul de depunere a ofertelor nu poate fi mai scurt de 40 de zile:

(4)   O entitate contractantă poate reduce perioada de depunere a ofertelor, stabilită în conformitate cu alineatul (3), la nu mai puțin de zece zile în cazul în care:

(5)   O entitate contractantă poate reduce cu șapte zile termenul de depunere a ofertelor stabilit în conformitate cu alineatul (3) pentru fiecare dintre următoarele situații:

(6)   Invocarea dispozițiilor alineatului (5), coroborat cu alineatul (4), nu poate duce în niciun caz la reducerea termenului de depunere a ofertelor, stabilit în conformitate cu alineatul (3), la mai puțin de șapte zile de la data publicării anunțului de intenție de achiziție publică.

(7)   În pofida oricărei alte dispoziții din prezentul articol, atunci când o entitate contractantă achiziționează mărfuri sau servicii comerciale ori o combinație a acestora, entitatea respectivă poate reduce termenul de depunere a ofertelor, stabilit în conformitate cu alineatul (3), la nu mai puțin de 13 zile, cu condiția să publice simultan, prin mijloace electronice, anunțul de intenție de achiziție publică și documentația de atribuire. În plus, atunci când acceptă oferte de mărfuri sau servicii comerciale prin mijloace electronice, entitatea respectivă poate reduce termenul de depunere a ofertelor stabilit în conformitate cu alineatul (3) la nu mai puțin de șapte zile.

(8)   Atunci când o entitate contractantă care intră sub incidența părții 3 a anexei III a selectat toți furnizorii calificați sau un număr limitat al acestora, termenul de depunere a ofertelor poate fi stabilit de comun acord de către entitatea contractantă și furnizorii selectați. În absența unui acord, termenul respectiv nu poate fi mai scurt de șapte zile.

Articolul 129

Negocierea

(1)   O parte poate prevedea ca entitățile sale contractante să desfășoare negocieri:

(2)   O entitate contractantă:

Articolul 130

Procedura restrânsă/de negociere cu o singură sursă

(1)   Cu condiția să nu aplice prezenta dispoziție în scopul evitării concurenței între furnizori sau într-o manieră care să creeze o discriminare față de furnizorii celeilalte părți ori o protecție în favoarea furnizorilor interni, o entitate contractantă poate recurge la procedura restrânsă și poate opta să nu aplice articolele 124, 125,126, articolul 127 alineatele (7)-(11) și articolele 128, 129, 131 și 132 exclusiv într-una dintre următoarele situații:

(2)   O entitate contractantă întocmește un raport în scris cu privire la fiecare contract atribuit în conformitate cu alineatul (1). Raportul conține denumirea entității contractante, valoarea și tipul de mărfuri sau servicii care fac obiectul procedurii de achiziții și o declarație în care se precizează circumstanțele și condițiile descrise la alineatul (1) care au justificat utilizarea procedurii restrânse.

Articolul 131

Licitații electronice

(1)   Entitățile contractante pot să recurgă la licitații electronice.

(2)   În cadrul procedurilor deschise, restrânse, o entitate contractantă poate decide ca atribuirea unui contract să fie precedată de o licitație electronică, în cazul în care specificațiile contractului pot fi stabilite cu exactitate.

Licitația electronică se bazează:

(3)   O entitate contractantă care decide să organizeze o licitație electronică precizează acest lucru în anunțul de intenție de achiziție publică.

Caietul de sarcini include, printre altele, următoarele informații:

(4)   Înainte de inițierea unei licitații electronice, entitatea contractantă efectuează o primă evaluare completă a ofertelor, în conformitate cu criteriul/criteriile de atribuire și cu ponderile stabilite pentru fiecare criteriu. Toți ofertanții care au depus oferte admisibile sunt invitați simultan, prin mijloace electronice, să prezinte noi prețuri și/sau noi valori; invitația conține toate informațiile relevante pentru conectarea individuală la dispozitivul electronic utilizat și precizează data și ora începerii licitației electronice. Licitația electronică se poate desfășura în mai multe runde succesive. Licitația electronică nu poate începe mai devreme de două zile lucrătoare de la data trimiterii invitațiilor.

(5)   Atunci când contractul se atribuie pe baza ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, invitația este însoțită de rezultatul evaluării complete a ofertei ofertantului în cauză. Invitația precizează, de asemenea, formula matematică ce va fi utilizată în cadrul licitației electronice pentru determinarea reclasificărilor automate în funcție de noile prețuri și/sau de noile valori prezentate. Formula include ponderea tuturor criteriilor stabilite pentru a determina oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, astfel cum se indică în anunțul de participare sau în caietul de sarcini; în acest scop, intervalele se reduc, totuși, în prealabil, la o valoare determinată.

(6)   Pe parcursul fiecărei etape a unei licitații electronice, autoritățile contractante comunică instantaneu tuturor ofertanților cel puțin informațiile suficiente pentru a le permite acestora să își determine, în orice moment, poziția în clasament. De asemenea, autoritățile respective pot comunica și alte informații privind celelalte prețuri sau valori prezentate, cu condiția ca acest lucru să fie menționat în caietul de sarcini. De asemenea, autoritățile pot anunța oricând numărul de participanți din etapa respectivă a licitației. Cu toate acestea, ele nu pot dezvălui, în nicio situație, identitatea ofertanților în timpul niciuneia dintre etapele unei licitații electronice.

(7)   O entitate contractantă închide o licitație electronică în unul sau mai multe dintre următoarele moduri:

(8)   Atunci când entitatea contractantă decide să închidă o licitație electronică în conformitate cu alineatul (7) litera (c), eventual coroborat cu alineatul (7) litera (b), invitația de participare la licitație trebuie să indice calendarul fiecărei etape a licitației.

(9)   După închiderea licitației electronice, entitatea contractantă atribuie contractul în conformitate cu articolul 132, în funcție de rezultatele licitației electronice.

(10)   Entitățile contractante nu pot recurge în mod necorespunzător la licitațiile electronice și nici să le utilizeze astfel încât să împiedice, să restrângă sau să denatureze concurența ori să schimbe obiectul contractului, astfel cum se precizează în anunțul de intenție de achiziție publică publicat și astfel cum este definit în caietul de sarcini.

Articolul 132

Tratarea ofertelor și atribuirea contractelor

(1)   O entitate contractantă primește, deschide și tratează toate ofertele în cadrul unor proceduri care garantează echitatea și imparțialitatea procesului de achiziții publice, precum și confidențialitatea ofertelor.

(2)   O entitate contractantă nu penalizează niciun furnizor a cărui ofertă este primită după termenul specificat pentru primirea ofertelor în cazul în care întârzierea se datorează exclusiv unei erori de tratare a ofertei de către entitatea contractantă.

(3)   Atunci când o entitate contractantă oferă unui furnizor ocazia de a corecta erori neintenționate de formă în perioada dintre deschiderea ofertelor și atribuirea contractului, entitatea contractantă oferă aceeași ocazie tuturor furnizorilor participanți.

(4)   Pentru a fi luată în considerare la atribuirea contractului, o ofertă trebuie să fie transmisă în scris și, în momentul deschiderii ofertelor, trebuie să îndeplinească cerințele esențiale prevăzute în anunțuri și în documentația de atribuire și să îi aparțină unui furnizor care îndeplinește condițiile de participare.

(5)   Cu excepția cazului în care o entitate contractantă stabilește că nu este în interesul public să atribuie un contract, entitatea atribuie contractul furnizorului cu privire la care entitatea a stabilit că poate executa contractul și că, pe baza doar a criteriilor de evaluare specificate în anunțuri și în documentația de atribuire, a depus:

(6)   Atunci când entitatea contractantă primește o ofertă care prevede un preț neobișnuit de scăzut față de prețurile prevăzute în celelalte oferte depuse, poate verifica dacă furnizorul îndeplinește condițiile de participare și poate executa contractul.

(7)   O entitate contractantă nu utilizează opțiuni, nu anulează o procedură de achiziții publice și nu modifică contracte deja atribuite într-un mod care eludează obligațiile prevăzute în prezentul capitol.

Articolul 133

Transparența informațiilor privind procedura de achiziții publice

(1)   O entitate contractantă informează prompt furnizorii participanți la procedura de achiziții publice cu privire la deciziile sale referitoare la atribuirea contractului și, la cererea furnizorului, transmite aceste informații în scris. Sub rezerva articolului 134 alineatele (2) și (3), o entitate contractantă îi transmite, la cerere, unui furnizor a cărui ofertă nu a fost considerată câștigătoare, o explicație cu privire la motivele pentru care entitatea nu a selectat oferta sa și cu privire la avantajele relative ale ofertei declarate câștigătoare.

(2)   Nu mai târziu de 72 de zile de la atribuirea fiecărui contract reglementat de prezentul capitol, o entitate contractantă publică un anunț pe suportul electronic sau de hârtie adecvat enumerat în partea 2 a anexei IV. În cazul în care entitatea publică anunțul doar pe suport electronic, informația trebuie să rămână ușor accesibilă o perioadă rezonabilă de timp. Anunțul include cel puțin următoarele informații:

(3)   Pentru o perioadă de cel puțin trei ani de la data atribuirii unui contract, fiecare entitate contractantă păstrează:

Articolul 134

Divulgarea de informații

(1)   La cererea celeilalte părți, o parte furnizează prompt orice informații necesare pentru a stabili dacă procedura de achiziții publice s-a desfășurat în mod corect, imparțial și cu respectarea dispozițiilor din prezentul capitol, inclusiv informații privind caracteristicile și avantajele relative ale ofertei declarate câștigătoare. În cazurile în care divulgarea acestor informații ar aduce atingere concurenței în cadrul viitoarelor proceduri de achiziții publice, partea care primește informațiile nu le divulgă niciunui furnizor decât după consultarea părții care a furnizat informațiile și după primirea acordului acesteia.

(2)   În pofida oricărei alte dispoziții din prezentul capitol, o parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, nu îi pune la dispoziție niciunui furnizor informații care ar putea aduce atingere concurenței echitabile dintre furnizori.

(3)   Nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca reprezentând o obligație a unei părți, inclusiv a entităților sale contractante, a autorităților sale și a organismelor sale de control de a divulga informații confidențiale, în cazul în care divulgarea acestora:

Articolul 135

Procedurile de control interne

(1)   Fiecare parte prevede o procedură de control administrativ sau judiciar efectuată în timp util, eficace, transparentă și nediscriminatorie prin care un furnizor poate reclama, în contextul unei achiziții publice reglementate în care furnizorul respectiv are sau a avut un interes:

(2)   Normele procedurale pentru toate reclamațiile efectuate în temeiul alineatului (1) se elaborează în scris și se pun la dispoziția publicului larg.

(3)   În cazul în care un furnizor depune o reclamație în contextul unei achiziții publice reglementate în care furnizorul are sau a avut un interes, prin care invocă existența unei încălcări sau nerespectări, astfel cum este menționată la alineatul (1), partea în cauză își încurajează entitatea contractantă care se ocupă de procedura de achiziții și furnizorul să soluționeze plângerea prin desfășurarea de consultări. Entitatea contractantă analizează imparțial și în timp util orice astfel de reclamație într-un mod care nu aduce atingere participării furnizorului în cauză la proceduri de achiziții publice în curs sau viitoare sau dreptului acestuia de a cere măsuri corective în cadrul procedurii de control administrativ sau judiciar.

(4)   Fiecărui furnizor i se acordă un interval de timp suficient pentru a pregăti și a depune o reclamație, interval care în niciun caz nu este mai scurt de zece zile de la data la care furnizorul a luat cunoștință de motivul reclamației sau ar fi trebuit în mod rezonabil să ia cunoștință de acesta.

(5)   Fiecare parte stabilește sau desemnează cel puțin o autoritate administrativă sau judiciară imparțială, care este independentă de entitățile sale contractante, pentru a primi și a analiza o reclamație depusă de către un furnizor în contextul unei achiziții publice reglementate.

(6)   Atunci când alt organism decât una dintre autoritățile menționate la alineatul (5) analizează într-o primă etapă o reclamație, partea respectivă se asigură că furnizorul poate ataca hotărârea inițială în fața unei autorități administrative sau judiciare independente de entitatea contractantă a cărei procedură de achiziții publice face obiectul reclamației.

(7)   Fiecare parte se asigură că un organism de control care nu este o instanță supune decizia sa procedurii de control judiciar sau are garanții procedurale care prevăd că:

(8)   Fiecare parte adoptă sau menține proceduri care prevăd:

(9)   Măsurile interimare prompte menționate la alineatul (8) litera (a) pot avea ca rezultat suspendarea procesului de achiziții publice. Procedurile menționate la alineatul (8) pot prevedea că se poate ține cont de consecințele negative majore asupra intereselor vizate, inclusiv asupra interesului public, atunci când se decide dacă trebuie aplicate astfel de măsuri. Justețea deciziei de a nu acționa se motivează în scris.

Articolul 136

Modificări și rectificări privind nivelul de reglementare

(1)   O parte poate să propună o modificare sau o rectificare a elementelor din anexa III care se referă la partea respectivă.

(2)   În cazul în care propune o modificare, o parte:

(3)   În pofida alineatului (2) litera (b), o parte nu trebuie să sugereze ajustări compensatorii dacă:

(4)   Se consideră că cealaltă parte a acceptat modificarea, inclusiv în sensul capitolului 14 (Soluționarea diferendelor) din prezentul titlu, cu excepția cazului în care se formulează obiecții în scris în termen de 45 de zile de la primirea notificării menționate la alineatul (2) litera (a), prin care afirmă că:

(5)   Următoarele modificări ale părților 1-3 ale anexei III sunt considerate a fi rectificări, cu condiția ca acestea să nu aducă atingere nivelului de reglementare stabilit de comun acord prevăzut în prezentul capitol:

(6)   Partea care propune o rectificare notifică acest lucru celeilalte părți o dată la doi ani, ulterior datei de la care începe să se aplice prezentul titlu. (23)

(7)   O parte poate notifica celeilalte părți o obiecție la o rectificare propusă în termen de 45 de zile de la primirea notificării menționate la alineatul (6). În cazul în care o parte depune o obiecție, aceasta își prezintă motivele pentru care consideră că propunerea de rectificare nu reprezintă o modificare în sensul alineatului (5) și descrie efectul rectificării propuse asupra nivelului de reglementare stabilit de comun acord prevăzut în prezentul acord. În cazul în care nicio astfel de obiecție nu este transmisă în scris în termen de 45 de zile de la primirea notificării, se consideră că partea în cauză este de acord cu propunerea de rectificare.

(8)   În cazul în care nu se formulează nicio obiecție cu privire la o propunere de modificare sau de rectificare în termenul prevăzut la alineatele (4) și (7), Comitetul de cooperare modifică anexa III pentru a reflecta orice astfel de modificare sau de rectificare. Modificarea sau rectificarea intră în vigoare în ziua următoare datei la care expiră termenul menționat la alineatele (4) și (7).

(9)   În cazul în care a fost formulată o obiecție la o propunere de modificare sau de rectificare, Comitetul de cooperare discută cu privire la obiecția respectivă. Comitetul de cooperare poate decide să aprobe o modificare sau o rectificare și să modifice anexa III în consecință.

Articolul 137

Perioada tranzitorie

Prezentul capitol începe să se aplice după cinci ani de la data la care începe să se aplice prezentul titlu. Pentru mărfurile enumerate în partea 4 a anexei III și pentru serviciile reglementate de partea 6 a anexei III, prezentul capitol începe să se aplice după opt ani de la data la care începe să se aplice prezentul titlu.

CAPITOLUL 9

Materiile prime și energia

Articolul 138

Definiții

În sensul prezentului capitol:

Articolul 139

Reglementarea prețurilor

(1)   Părțile urmăresc ca prețurile de aprovizionare cu materii prime sau cu produse energetice pentru utilizatorii industriali, dacă sunt reglementate de guvern, să permită recuperarea costurilor și să asigure un nivel de profit rezonabil.

(2)   În cazul în care prețul la materiile prime sau produsele energetice vândute pe piața internă diferă de prețul de export pentru același produs, partea exportatoare, la cererea celeilalte părți, furnizează informații cu privire la diferența respectivă, excluzând însă costurile de transport și taxele la export.

Articolul 140

Monopoluri comerciale și de export

Părțile nu mențin și nu instituie un monopol asupra comercializării sau exportului de materii prime sau de produse energetice, cu excepția cazului în care o parte își exercită dreptul prioritar (de preempțiune) de a achiziționa materii prime, gaze uscate și aur.

Articolul 141

Accesul și dreptul de a prospecta, de a explora și de a extrage hidrocarburi (țiței și gaze naturale)

(1)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu aduce în vreun fel atingere suveranității părților, în conformitate cu dreptul internațional, asupra resurselor de hidrocarburi situate pe teritoriul lor și în apele lor interioare, teritoriale și de arhipelag, nici drepturilor lor suverane de a explora și de a exploata resursele de hidrocarburi situate în zonele lor economice exclusive și pe platforma lor continentală.

(2)   Părțile își păstrează dreptul de a stabili zonele de pe teritoriul lor, precum și din apele lor interioare, teritoriale și de arhipelag, din zonele lor economice exclusive și de pe platforma lor continentală care urmează să fie puse la dispoziție pentru exercitarea activităților de prospectare, de explorare și de extracție de hidrocarburi.

(3)   Ori de câte ori o parte ia o decizie suverană, astfel cum se descrie la alineatul (2), fiecare parte se asigură că întreprinderile celeilalte părți nu sunt discriminate în ceea ce privește accesul și exercitarea drepturilor de prospectare, de explorare și de extracție de hidrocarburi, cu condiția ca întreprinderea în cauză să fie înregistrată ca persoană juridică pe teritoriul părții-gazdă care acordă accesul.

(4)   Fiecare parte poate să solicite unei întreprinderi care a fost autorizată să exercite activități de prospectare, de explorare și de extracție de hidrocarburi să plătească o contribuție financiară sau o contribuție în hidrocarburi.

(5)   Părțile iau măsurile necesare pentru a se asigura că licențele sau alte autorizații prin care o întreprindere are dreptul de a-și exercita dreptul de prospectare, de explorare și de extracție de hidrocarburi sunt acordate în urma unei proceduri publicate sau a unei invitații adresate, prin intermediul unui anunț, solicitanților potențial interesați ai părților de a-și manifesta interesul. Anunțul precizează tipul licenței sau al autorizației necesare, zona geografică relevantă și data sau termenul propus pentru acordarea unei licențe sau a altei autorizații.

(6)   Alineatele (3)-(5) nu aduc atingere dreptului unei întreprinderi de stat de a obține acces și drepturi de prospectare, de explorare și de extracție de hidrocarburi prin negocieri directe cu partea sa. Atunci când o astfel de întreprindere de stat decide să transfere integral sau parțial dreptul său de prospectare, de explorare și de extracție de hidrocarburi, se aplică obligațiile stipulate la alineatele (3) și (5).

(7)   Articolul 53 se aplică în ceea ce privește condițiile și procedurile de acordare a licențelor.

Articolul 142

Condiții pentru realizarea de investiții în materii prime și în produse energetice

Pentru a stimula investițiile în activitățile de prospectare, de explorare și de extracție de materii prime și produse energetice, nicio parte:

Articolul 143

Tranzit

(1)   Părțile iau toate măsurile necesare pentru a facilita tranzitul de produse energetice, în conformitate cu principiul libertății de tranzit și în conformitate cu articolul 7 alineatele (1) și (3) din Tratatul privind Carta energiei.

(2)   Fiecare parte interzice sustragerea neautorizată a materiilor prime și a produselor energetice care tranzitează sau sunt transportate pe teritoriul său de către orice entitate aflată sub autoritatea sau jurisdicția sa și ia toate măsurile corespunzătoare pentru a preveni o astfel de sustragere neautorizată.

Articolul 144

Întreruperi

(1)   Fiecare parte ia toate măsurile posibile pentru a se asigura că operatorii principalelor conducte și rețele de tranzit sau de transport de energie iau măsuri pentru:

(2)   În cazul unui diferend privind orice chestiune care implică părțile sau una sau mai multe dintre entitățile aflate sub controlul sau jurisdicția uneia dintre părți, o parte pe teritoriul căreia produsele energetice sunt în regim de tranzit sau transport, sau pe teritoriul căreia se află în regim de primire și stocare ca parte a rutei de transport/tranzit, nu întrerupe, nu reduce și nu permite oricărei entități aflate sub controlul sau jurisdicția sa să întrerupă sau să reducă regimul existent de tranzit, transport, primire și stocare ca parte a rutei de transport/tranzit de produse energetice, cu excepția cazului în care acest lucru este prevăzut în mod specific într-un contract sau într-un alt acord care reglementează un astfel de regim de tranzit, transport, primire și stocare ca parte a rutei de transport/tranzit, înainte de încheierea unei proceduri de soluționare a diferendelor în temeiul contractului relevant sau al procedurii de soluționare a diferendelor prevăzute în capitolul 14 (Soluționarea diferendelor) din prezentul titlu cu privire la situațiile de urgență definite la articolul 138 litera (h).

(3)   O parte nu este considerată responsabilă pentru o întrerupere sau o reducere a tranzitului în temeiul prezentului articol în situații de forță majoră sau atunci când partea respectivă se află în imposibilitatea de a furniza produsele energetice sau de a asigura tranzitul acestora ca urmare a unor acțiuni imputabile unei țări terțe sau unei entități aflate sub controlul sau jurisdicția unei țări terțe.

Articolul 145

Accesul la rețelele și liniile de transport al energiei electrice de înaltă tensiune

(1)   Fiecare parte asigură întreprinderilor celeilalte părți, înregistrate ca persoane juridice pe teritoriul părții care acordă accesul, accesul nediscriminatoriu la rețelele și liniile de transport al energiei electrice de înaltă tensiune, care sunt parțial sau integral în proprietatea părții care acordă accesul și sunt reglementate de aceasta în limitele capacităților disponibile ale acestor rețele și linii. Accesul se acordă într-un mod corect și echitabil.

(2)   Atunci când aplică măsuri referitoare la astfel de rețele și linii de transport, partea respectivă se asigură că sunt respectate următoarele principii:

Articolul 146

Autoritatea de reglementare pentru energie electrică și gaze

(1)   Fiecare parte desemnează și autorizează autoritățile de reglementare să reglementeze piețele de energie electrică și gaze naturale pe teritoriul său. Autorități de reglementare respective trebuie să fie distincte din punct de vedere juridic și independente din punct de vedere funcțional de orice altă autoritate publică sau orice participanți pe piață.

(2)   Deciziile autorităților de reglementare și procedurile utilizate de acestea sunt imparțiale față de toți participanții pe piață.

(3)   Un participant pe piață afectat de orice decizie a unei autorități de reglementare are dreptul de a exercita o cale de atac împotriva deciziei respective în fața unui organism competent să soluționeze calea de atac. În cazul în care organismul care soluționează calea de atac nu este independent de părțile implicate sau nu are un caracter judiciar, deciziile acestuia sunt supuse controlului unei autorități judiciare imparțiale și independente. Deciziile organismului care soluționează calea de atac și autoritatea judiciară se motivează și se formulează în scris. Părțile se asigură că decizia finală a organismului care soluționează calea de atac sau a autorității judiciare, în funcție de care dintre acestea reprezintă ultima instanță, este pusă efectiv în aplicare.

Articolul 147

Sectorul surselor de energie regenerabile

(1)   Prezentul articol se aplică măsurilor care pot afecta comerțul și investițiile dintre părți legate de generarea de energie din surse regenerabile nefosile, printre altele, energia eoliană, energia solară și hidroenergia, dar nu și produsele din care este generată această energie.

(2)   Fiecare parte:

(3)   În cazul în care există standarde internaționale sau regionale cu privire la echipamentele și sistemele pentru generarea de energie din surse regenerabile și nefosile, părțile utilizează aceste standarde sau părțile relevante ale acestora ca bază a reglementărilor lor tehnice, cu excepția cazului în care standardele internaționale respective sau părțile lor relevante ar fi un mijloc ineficace sau inadecvat de realizare a obiectivelor legitime urmărite. În scopul aplicării prezentului alineat, Organizația Internațională de Standardizare (ISO) și Comisia Electrotehnică Internațională (IEC) sunt considerate organisme relevante de stabilire a standardelor internaționale.

(4)   După caz, părțile definesc reglementări tehnice pe baza unor cerințe privind performanța produselor, inclusiv performanța de mediu, mai degrabă decât pe baza proiectării sau a descrierii produsului.

(5)   Nicio dispoziție a prezentului articol nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau asigurarea respectării de către oricare dintre părți a măsurilor necesare pentru funcționarea în condiții de siguranță a rețelelor energetice în cauză sau siguranța aprovizionării cu energie, sub rezerva respectării cerinței ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între produse, prestatori de servicii sau investitori ai părților atunci când prevalează aceleași condiții sau o restricție disimulată a comerțului și investițiilor dintre părți.

Articolul 148

Cooperarea cu privire la materii prime și produse energetice

(1)   Fără a aduce atingere articolelor 204-208, părțile convin să consolideze cooperarea și promovarea înțelegerii reciproce între acestea în domeniul comerțului cu materii prime și produse energetice.

(2)   Părțile recunosc că respectarea principiilor transparenței și nediscriminării și garantarea faptului că normele nu au un efect de denaturare a comerțului este modul cel mai potrivit de a crea un mediu favorabil investițiilor străine directe în producția și comercializarea materiilor prime și a produselor energetice. Pe un plan mai general, un astfel de mediu favorizează alocarea și utilizarea eficientă a materiilor prime și a produselor energetice.

(3)   Cooperarea și promovarea înțelegerii reciproce vizează aspecte legate de schimburile comerciale bilaterale, precum și chestiuni de interes comun care rezultă din comerțul internațional. Printre aceste chestiuni se numără denaturarea comerțului care afectează piețele mondiale, chestiunile de mediu și de dezvoltare legate în mod specific de comerțul cu materii prime și produse energetice, precum și responsabilitatea socială a întreprinderilor în conformitate cu standardele recunoscute la nivel internațional, cum ar fi Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și Orientările OCDE privind diligența necesară referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone afectate de conflicte și cu risc ridicat. Cooperarea și promovarea înțelegerii reciproce includ schimbul de date și informații privind cadrul de reglementare a sectorului materiilor prime și a sectorului energetic. Acest lucru nu trebuie interpretat ca impunând părților obligația de a furniza informații a căror divulgare este considerată de acestea contrară intereselor lor respective de securitate.

(4)   Oricare parte poate solicita organizarea de reuniuni ad hoc privind materiile prime și produsele energetice sau o sesiune ad hoc privind materiile prime și produsele energetice în cursul reuniunilor Comitetului de cooperare. Cooperarea bilaterală ar putea, de asemenea, dacă este cazul, să se aplice și forurilor plurilaterale și multilaterale relevante la care participă ambele părți.

Articolul 149

Mecanismul de alertă timpurie

(1)   Părțile instituie un mecanism de alertă timpurie pentru a adopta măsuri practice astfel încât să prevină și să reacționeze rapid în situații de urgență sau în cazul unui risc de declanșare a unei situații de urgență.

(2)   Părțile întreprind în comun acțiuni:

(3)   În cazul în care oricare dintre părți ia cunoștință de o situație de urgență sau de o situație care, în opinia sa, ar putea antrena declanșarea unei situații de urgență, partea respectivă informează cealaltă parte în acest sens în cel mai scurt timp.

(4)   În sensul prezentului articol, părțile convin că organismele responsabile sunt membrul Comisiei Europene responsabil cu energia și ministrul din Republica Kazahstan care se ocupă de chestiunile energetice respective.

(5)   În urma notificării, părțile își pun la dispoziție o evaluare a situației.

(6)   Oricare dintre părți poate solicita consultări în termen de trei zile calendaristice de la notificare pentru:

(7)   Părțile cooperează, dacă este cazul, cu țări terțe pentru a elimina riscul declanșării unei situații de urgență sau pentru a depăși situația de urgență.

(8)   În cazul în care situația de urgență persistă, oricare dintre părți poate lansa o procedură de soluționare a diferendelor în caz de urgență, în conformitate cu mecanismul special prevăzut în capitolul 14 (Soluționarea diferendelor) din prezentul titlu.

(9)   Părțile se abțin, din momentul notificării, de la orice acțiuni care, dată fiind situația, ar putea adânci sau accentua situația de urgență.

(10)   O parte nu invocă și nu introduce ca probe în procedurile de soluționare a diferendelor prevăzute în prezentul acord următoarele:

(11)   Comitetul de cooperare poate elabora, dacă este necesar, dispoziții detaliate de punere în aplicare a prezentului articol.

Articolul 150

Excepții

(1)   Prezentul capitol nu aduce atingere excepțiilor, rezervelor sau restricțiilor prevăzute în prezentul acord.

(2)   Prezentul capitol nu se aplică proiectelor de cercetare și dezvoltare și nici proiectelor demonstrative efectuate într-un scop necomercial.

(3)   Nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau asigurarea respectării de către oricare dintre părți a măsurilor necesare pentru funcționarea în condiții de siguranță a infrastructurii energetice, inclusiv a instalațiilor de transport și producție a energiei în cauză din rațiuni de protejare a securității naționale sau a siguranței publice, inclusiv pentru prevenirea unei situații de urgență și reacția în cazul declanșării unei astfel de situații, sub rezerva respectării cerinței ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între produse, prestatori de servicii sau investitori ai părților atunci când prevalează aceleași condiții, sau o restricție disimulată a comerțului și a investițiilor dintre părți.

CAPITOLUL 10

Comerț și dezvoltare durabilă

Articolul 151

Context și obiective

(1)   Părțile amintesc Agenda 21 a Conferinței Organizației Națiunilor Unite din 1992 privind mediul și dezvoltarea, Declarația Organizației Internaționale a Muncii (OIM) cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă din 1998, Planul de punere în aplicare de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă din 2002, Declarația ministerială a Consiliului Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite privind asigurarea unei ocupări depline și productive a forței de muncă și a unei munci decente pentru toți din 2006, Declarația OIM privind justiția socială pentru o globalizare echitabilă din 2008 și documentul final al Conferinței ONU privind dezvoltarea durabilă din 2012, încorporat în Rezoluția 66/288 adoptată de Adunarea Generală a ONU la 27 iulie 2012, intitulat „Viitorul pe care ni-l dorim”.

(2)   Părțile își reafirmă angajamentul de a promova dezvoltarea comerțului internațional astfel încât să contribuie la obiectivul dezvoltării durabile, pentru bunăstarea generațiilor prezente și viitoare. Părțile depun eforturi pentru a se asigura că acest obiectiv este integrat și reflectat la fiecare nivel al relației lor comerciale.

Articolul 152

Standarde și acorduri multilaterale în domeniul mediului și al muncii

(1)   Părțile recunosc valoarea guvernanței și acordurilor internaționale în domeniul mediului drept răspuns al comunității internaționale la problemele mondiale sau regionale legate de mediu.

(2)   Părțile recunosc că ocuparea integrală și productivă a forței de muncă și munca decentă pentru toți reprezintă elemente-cheie ale dezvoltării durabile a tuturor țărilor și ca obiective prioritare ale cooperării internaționale.

(3)   În acest context, părțile își reafirmă angajamentul de a pune în aplicare în mod eficace, în legislația și practicile proprii, acordurile multilaterale în domeniul mediului la care sunt părți și convențiile OIM ratificate de statele membre ale Uniunii Europene și, respectiv, de Republica Kazahstan.

Articolul 153

Dreptul de reglementare și nivelurile de protecție

(1)   Părțile recunosc dreptul fiecărei părți de a-și stabili propriile niveluri de protecție internă a mediului și a muncii, de a adopta sau de a modifica în consecință propria legislație și propriile politici relevante, în conformitate cu standardele și acordurile recunoscute la nivel internațional menționate la articolul 152. Părțile vizează să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului și a muncii.

(2)   Părțile recunosc că este inoportună încurajarea comerțului sau a investițiilor prin slăbirea sau reducerea nivelurilor de protecție prevăzute în legislația internă în materie de mediu sau de muncă.

(3)   Niciuna dintre părți nu derogă de la dispozițiile sale interne în materie de protejare a mediului și a muncii sau, prin acțiuni susținute sau repetate ori prin inacțiune, nu omite să asigure respectarea efectivă a dispozițiilor sale interne de dreptul mediului și de dreptul muncii pentru a încuraja comerțul sau investițiile.

Articolul 154

Comerț și investiții care promovează dezvoltarea durabilă

(1)   Părțile își reafirmă angajamentul de a consolida contribuția comerțului la obiectivul dezvoltării durabile în dimensiunile sale economică, socială și de mediu. În consecință, ele convin să promoveze:

(2)   Părțile fac schimb de informații și de experiență cu privire la acțiunile lor de promovare a coerenței și a sprijinului reciproc între obiectivele comerciale, cele sociale și cele de mediu. În plus, părțile își consolidează cooperarea și dialogul privind aspectele de dezvoltare durabilă care pot apărea în contextul relațiilor lor comerciale, inclusiv privind aspectele relevante prevăzute în titlul IV (Cooperarea în domeniul dezvoltării economice și durabile).

(3)   Ccooperarea și de dialogul menționate la alineatul (2) de la prezentul articol trebuie să implice părțile interesate relevante, în special partenerii sociali, precum și alte organizații ale societății civile, prin cooperarea cu societatea civilă prevăzută la articolul 251.

(4)   Comitetul de cooperare poate adopta norme pentru desfășurarea unei astfel de cooperări și a unui astfel de dialog.

Articolul 155

Soluționarea diferendelor

Capitolul 14 secțiunea 3 subsecțiunea 2 (Soluționarea diferendelor) din prezentul titlu nu se aplică diferendelor reglementate de prezentul capitol. Pentru orice astfel de diferend, după ce comisia de arbitraj și-a prezentat raportul final în temeiul articolelor 180 și 182, părțile, ținând seama de raport, discută despre măsurile adecvate care trebuie puse în aplicare. Comitetul de cooperare monitorizează punerea în aplicare a unor astfel de măsuri și ține această chestiune sub observație, inclusiv prin intermediul mecanismului menționat la articolul 154 alineatul (3).

CAPITOLUL 11

Concurență

Articolul 156

Principii

Părțile recunosc importanța unei concurențe libere și nedenaturate în relațiile lor comerciale. Părțile recunosc faptul că practicile comerciale anticoncurențiale și intervențiile statului, inclusiv subvențiile, sunt susceptibile să denatureze buna funcționare a piețelor și să reducă avantajele liberalizării schimburilor comerciale.

Articolul 157

Legislația în materie de antitrust și concentrări economice și punerea sa în aplicare

(1)   Fiecare parte menține pe teritoriul său o legislație cuprinzătoare în materie de concurență care abordează în mod eficace acordurile anticoncurențiale, practicile concertate și comportamentul anticoncurențial unilateral al întreprinderilor cu putere dominantă pe piață și care asigură un control eficace al concentrărilor.

(2)   Fiecare parte menține autorități independente din punct de vedere operațional și dotate în mod corespunzător pentru asigurarea efectivă a aplicării legislației în materie de concurență menționate la alineatul (1).

(3)   Părțile recunosc importanța aplicării legislației lor în materie de concurență într-un mod transparent și nediscriminatoriu, cu respectarea principiilor de echitate procedurală și a drepturilor de apărare ale întreprinderilor în cauză.

Articolul 158

Monopoluri de stat, întreprinderi de stat și întreprinderi cărora li s-au conferit drepturi speciale sau exclusive

(1)   Nicio dispoziție a prezentului capitol nu împiedică o parte să desemneze sau să mențină monopoluri de stat și întreprinderi de stat ori să confere întreprinderilor drepturi speciale sau exclusive, în conformitate cu propria sa legislație.

(2)   În ceea ce privește monopolurile de stat, întreprinderile de stat și întreprinderile cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale ori exclusive și care desfășoară activități economice, fiecare parte se asigură că astfel de întreprinderi fac obiectul legislației în materie de concurență menționate la articolul 157. În scopul prezentului capitol, o activitate economică constă în furnizarea de mărfuri și servicii pe o piață. Aceasta nu include activitățile desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale, și anume activitățile care nu sunt desfășurate pe bază comercială și nici în concurență cu unul sau mai mulți agenți economici.

(3)   Aplicarea legislației în materie de concurență menționate la articolul 157 ar trebui să nu împiedice îndeplinirea, în drept sau în fapt, a sarcinilor speciale de interes public care au fost atribuite întreprinderilor în cauză. Excepțiile ar trebui să fie limitate și transparente. Schimburile comerciale și investițiile nu ar trebui să fie afectate într-o măsură care ar putea submina obiectivul prezentului acord.

Articolul 159

Subvenții

(1)   În sensul prezentului articol, o „subvenție” este o măsură care îndeplinește condițiile de la articolul 1 din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii, indiferent dacă aceasta este acordată unei întreprinderi în legătură cu producția de mărfuri sau cu prestarea de servicii, și care este specifică în sensul articolului 2 din acordul menționat.

(2)   Fiecare parte asigură transparența în materie de subvenții. În acest sens, la fiecare doi ani începând de la data aplicării prezentului titlu, fiecare parte prezintă celeilalte părți un raport privind temeiul juridic, inclusiv obiectivul de politică sau scopul subvenției, durata sau orice alte termene, forma și, dacă este posibil, valoarea sau bugetul și numele beneficiarului subvenției acordate de guvernul său sau de un organism public. Se consideră că acest raport a fost prezentat dacă informațiile relevante sunt disponibile pe un site internet accesibil publicului sau prin intermediul mecanismului de notificare al OMC.

(3)   În cazul în care o parte consideră că o subvenție acordată de cealaltă parte afectează în mod negativ interesele primei părți, prima parte poate solicita consultări cu privire la această chestiune. Partea solicitată acordă atenția cuvenită unei astfel de cereri. Scopul consultărilor ar trebui să fie, în special, să precizeze obiectivul de politică al subvenției, să stabilească dacă subvenția respectivă are un efect de stimulare și dacă este proporțională și să definească eventualele măsuri luate pentru a limita potențialul efect de denaturare asupra schimburilor comerciale și a investițiilor din partea solicitantă (24).

(4)   Pentru facilitarea consultărilor, partea solicitată furnizează informații privind subvenția în cauză în termen de cel mult 90 de zile de la data primirii cererii. În cazul în care, după primirea informațiilor privind subvenția în cauză, partea solicitantă consideră că subvenția în cauză afectează în mod negativ sau ar putea afecta în mod negativ și disproporționat interesele comerciale sau în materie de investiții ale părții solicitante, partea solicitată depune toate eforturile pentru a aborda efectele negative asupra intereselor comerciale sau în materie de investiții ale părții solicitante cauzate de subvenția în cauză.

(5)   Alineatele (3) și (4) nu se aplică subvențiilor legate de pescuit și de comerțul cu mărfuri care fac obiectul anexei 1 la Acordul OMC privind agricultura.

Articolul 160

Soluționarea diferendelor

Dispozițiile de la capitolul 14 (Soluționarea diferendelor) din prezentul titlu nu se aplică articolelor 156-158 și articolului 159 alineatele (3) și (4).

Articolul 161

Relația cu OMC

Dispozițiile prezentului capitol nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor unei părți care decurg din acordul OMC, în special al Acordului privind subvențiile și măsurile compensatorii și al Înțelegerii privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor.

Articolul 162

Confidențialitate

În cadrul schimbului de informații efectuat în temeiul prezentului capitol, părțile iau în considerare limitele impuse de cerințele secretului profesional și ale secretului de afaceri.

CAPITOLUL 12

Întreprinderile deținute de stat, întreprinderile controlate de stat și întreprinderile cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii exclusive

Articolul 163

Definiții

În sensul prezentului capitol:

Articolul 164

Domeniul de aplicare

(1)   Părțile își confirmă drepturile și obligațiile care le revin în temeiul articolului XVII alineatele (1)-(3) din GATT 1994 și al Înțelegerii privind interpretarea articolului XVII din GATT 1994, precum și în temeiul articolului VIII alineatele (1), (2) și (5) din GATS și al capitolului privind întreprinderile deținute de stat și întreprinderile controlate de stat, întreprinderile cu privilegii speciale și exclusive din Protocolul privind aderarea Kazahstanului la OMC, care sunt incluse în prezentul acord, fac parte integrantă din acesta și se aplică.

(2)   Prezentul capitol nu se aplică în cazul achizițiilor reglementate de către o parte sau de entitățile sale contractante, în sensul articolului 120.

(3)   Prezentul capitol se aplică tuturor activităților economice reglementate de prezentul acord. Serviciile care nu sunt enumerate în Lista de angajamente specifice din cadrul GATS a uneia dintre părți nu fac obiectul dispozițiilor articolelor 166 și 167.

Articolul 165

(1)   Fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor care le revin părților în temeiul prezentului capitol, nicio dispoziție a prezentului capitol nu împiedică părțile să creeze sau să mențină întreprinderi deținute de stat ori controlate de stat sau să desemneze ori să mențină monopoluri sau să confere întreprinderilor drepturi sau privilegii speciale ori exclusive.

(2)   În cazul în care o întreprindere se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului capitol, părțile nu obligă sau încurajează o astfel de întreprindere să acționeze într-un mod incompatibil cu prezentul acord.

Articolul 166

Nediscriminare

Cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolul 142 sau în Lista de angajamente specifice în cadrul GATS a uneia dintre părți sau în rezervele uneia dintre părți privind tratamentul național, prevăzute în anexa I, fiecare parte se asigură pe teritoriul său că, atunci când achiziționează sau vinde un bun sau un serviciu, orice întreprindere care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 163 literele (c) și (d) acordă un tratament nediscriminatoriu unui bun și/sau unui serviciu al celeilalte părți sau unui prestator de servicii din cealaltă parte.

Articolul 167

Considerente de ordin comercial

Cu excepția îndeplinirii scopului, cum ar fi obligația de serviciu public, pentru care au fost conferite drepturi sau privilegii speciale ori exclusive sau a îndeplinirii mandatului său public de către o întreprindere deținută de stat sau controlată de stat și cu condiția ca comportamentul întreprinderii în îndeplinirea acestui scop sau mandat să respecte dispozițiile articolului 166 și ale capitolului 11 (Concurența) din prezentul titlu, fiecare parte se asigură că orice întreprindere menționată la articolul 163 literele (a)-(d) acționează în conformitate cu considerentele de ordin comercial de pe teritoriul relevant atunci când achiziționează și vinde mărfuri, inclusiv în ceea ce privește prețul, calitatea, disponibilitatea, perspectivele de comercializare, transportul și alte condiții de achiziționare sau de vânzare, precum și atunci când achiziționează sau prestează servicii, inclusiv în situațiile în care mărfurile sau serviciile rspective sunt furnizate unui investitor sau de către unui investitor al celeilalte părți.

Articolul 168

Stabilirea prețurilor

Practicarea unor prețuri diferite pe piețe diferite sau în cadrul aceleiași piețe, în cazul în care astfel de diferențe se bazează pe considerente de ordin comercial normale, cum ar fi condițiile cererii și ofertei, nu încalcă în sine articolele 166 și 167.

Articolul 169

Guvernanța corporativă

(1)   Părțile se asigură că întreprinderile menționate la articolul 163 literele (a)-(d) respectă standarde înalte în materie de transparență și guvernanță corporativă, în conformitate cu orientările OCDE din 2005 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor deținute de stat. Dezvoltarea în continuare a politicii privind guvernanța corporativă a întreprinderilor menționată la articolul 163 literele (a)-(d) ar trebui să se desfășoare în conformitate cu orientările respective.

(2)   Fiecare parte se asigură că orice organism de reglementare responsabil cu reglementarea întreprinderilor menționate la articolul 163 literele (a)-(d) este distinct din punct de vedere juridic și independent din punct de vedere funcțional de oricare dintre întreprinderile menționate la articolul 163 literele (a)-(d) și nu răspunde în fața acestora.

(3)   Fiecare parte asigură respectarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative într-un mod consecvent și nediscriminatoriu la toate nivelurile de guvernare, la nivel fie central, fie local, inclusiv în ceea ce privește întreprinderile menționate la articolul 163 literele (a)-(d). Excepțiile sunt limitate și transparente.

Articolul 170

Schimbul de informații

(1)   O parte care are motive să creadă că interesele sale care decurg din prezentul acord sunt afectate în mod negativ de către operațiuni ale unei întreprinderi sau ale întreprinderilor menționate la articolul 163 literele (a)-(d) ale celeilalte părți poate solicita acestei părți să furnizeze informații despre operațiunile întreprinderii sale care au legătură cu executarea dispozițiilor prezentului acord. Astfel de informații pot include informații organizaționale, corporative și financiare.

(2)   La cererea celeilalte părți, fiecare parte pune la dispoziție informații privind întreprinderile specifice menționate la articolul 163 literele (a)-(d) care nu se califică drept întreprinderi mici și mijlocii, astfel cum sunt definite în legislația părții solicitate. Cererile de informații menționează întreprinderea, produsele/serviciile și piețele în cauză și includ date care să arate că întreprinderea se angajează în practici ce împiedică schimburile comerciale sau investițiile dintre părți.

(3)   La cererea celeilalte părți, fiecare parte pune la dispoziție informații privind scutirile, măsurile neconforme, imunitățile și orice alte măsuri, inclusiv tratamentul mai favorabil, aplicabile pe teritoriul părții solicitate în cazul oricărei întreprinderi menționate la articolul 163 literele (a)-(d).

(4)   Alineatele (1)-(3) nu obligă niciuna dintre părți să furnizeze informații confidențiale a căror divulgare ar împiedica aplicarea legilor, ar fi contrară interesului public sau ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale unor întreprinderi.

CAPITOLUL 13

Transparență

Articolul 171

(1)   Fiecare parte răspunde prompt tuturor cererilor de informații specifice prezentate de cealaltă parte cu privire la orice măsuri de aplicare generală sau acorduri internaționale care intră în domeniul de aplicare al prezentului titlu sau au un impact asupra acestuia. Fiecare parte înființează unul sau mai multe puncte de informare pentru a furniza, la cerere, persoanelor interesate din cealaltă parte informații specifice cu privire la toate aceste aspecte (25). Părțile se informează reciproc cu privire la punctele lor de informare în termen de trei luni de la data aplicării prezentului titlu. Nu este necesar ca aceste puncte de informare să fie depozitare ale actelor cu putere de lege și ale normelor administrative.

(2)   Toate actele cu putere de lege, normele administrative, decretele, hotărârile și deciziile administrative cu aplicare generală ale părților care se referă la prezentul titlu sau care afectează orice aspect reglementat de acesta se publică în cel mai scurt timp într-un mod care îndeplinește cerințele aplicabile ale Acordului OMC, inclusiv cerințele de la articolul X din GATT 1994, de la articolul III din GATS și de la articolul 63 din Acordul TRIPS. Părțile actualizează periodic resursele publicate, inclusiv site-urile internet care conțin aceste măsuri, și le face ușor accesibile pentru părțile interesate. Astfel de măsuri trebuie să fie disponibile în perioada în care sunt în vigoare și pentru o perioadă de timp rezonabilă după ce nu mai sunt în vigoare.

(3)   Părțile publică toate actele cu putere de lege, normele administrative, decretele, hotărârile și deciziile administrative cu aplicare generală care se referă la orice aspect reglementat de prezentul titlu sau care afectează orice astfel de aspect înainte de adoptarea acestora. Părțile prevăd o perioadă rezonabilă de timp, în mod normal nu mai scurtă de 30 de zile calendaristice, în care persoanele interesate pot formula observații adresate autorităților responsabile înainte ca măsura în cauză să fie finalizată sau trimisă autorităților responsabile pentru adoptarea acesteia. Se vor lua în considerare toate observațiile primite în decursul perioadei pentru prezentarea de observații.

(4)   Niciun act cu putere de lege, normă administrativă, decret, hotărâre sau decizie administrativă cu aplicare generală a părților, care se referă la sau care afectează orice aspect reglementat de prezentul titlu, nu produce efecte înainte de a fi publicat.

(5)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu obligă vreo parte să furnizeze informații confidențiale a căror divulgare ar împiedica aplicarea legilor, ar fi contrară interesului public sau ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale unor întreprinderi publice sau private.

(6)   Articolul 55 se aplică cu privire la prezentul capitol.

CAPITOLUL 14

Soluționarea diferendelor

Secțiunea 1

Obiectivul și domeniul de aplicare

Articolul 172

Obiectiv

Obiectivul prezentului capitol este de a stabili un mecanism eficace și eficient pentru evitarea sau soluționarea oricărui diferend între părți referitor la interpretarea și aplicarea prezentului acord, pentru a se ajunge, dacă este posibil, la o soluție stabilită de comun acord.

Articolul 173

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică în cazul oricărui diferend referitor la interpretarea și aplicarea prezentului titlu, cu excepția cazului în care se prevede altfel.

Secțiunea 2

Consultări și mediere

Articolul 174

Consultări

(1)   Părțile depun eforturi pentru soluționarea oricărui diferend menționat la articolul 173, prin inițierea de consultări cu bună-credință, în scopul de a ajunge la o soluție stabilită de comun acord.

(2)   O parte solicită lansarea de consultări prezentând o cerere scrisă celeilalte părți și o copie a acesteia Comitetului de cooperare, în care identifică măsură pusă în discuție și dispozițiile menționate la articolul 173 pe care le consideră aplicabile.

(3)   Partea căreia i se adresează cererea răspunde la cererea de consultări în termen de zece zile de la data primirii cererii, cu excepția cazului în care prezentul acord prevede altfel sau părțile convin altfel.

(4)   Consultările se organizează în termen de 30 de zile de la data primirii cererii și au loc, cu excepția cazului în care părțile convin altfel, pe teritoriul părții căreia i-a fost adresată cererea. Consultările se consideră încheiate după 30 de zile de la data primirii cererii, cu excepția cazului în care ambele părți convin continuarea acestora. Consultările, în special orice informații divulgate și pozițiile adoptate de părți în cursul consultărilor, sunt confidențiale și nu aduc atingere drepturilor de care beneficiază părțile în orice proceduri ulterioare.

(5)   Consultările privind chestiunile urgente se consideră încheiate în termen de 15 zile de la data primirii cererii de către partea solicitată, cu excepția cazului în care ambele părți convin continuarea acestora.

(6)   Dacă partea solicitată nu răspunde la cererea de consultări în termen de zece zile de la data primirii acesteia, dacă consultările nu sunt organizate în termenul prevăzut la alineatul (3) ori la alineatul (4) din prezentul articol, dacă părțile convin să nu organizeze consultări sau dacă consultările se încheie fără a se ajunge la o soluție stabilită de comun acord, partea care a solicitat consultările poate recurge la procedura menționată la articolul 176.

(7)   În cursul consultărilor, fiecare parte furnizează suficiente informații factuale pentru a permite o examinare completă a modului în care măsura în cauză poate afecta funcționarea și aplicarea prezentului acord.

(8)   Consultările se consideră încheiate în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii cererii de consultări, cu excepția cazului în care părțile convin altfel, atunci când acestea se referă la situații de urgență, astfel cum sunt definite la articolul 138 litera (h).

Articolul 175

Mediere

Oricare dintre părți poate solicita celeilalte părți să intre într-o procedură de mediere privind orice măsură care afectează negativ schimburile comerciale dintre părți sau investițiile reciproce ale părților în temeiul anexei VII.

Secțiunea 3

Procedurile de soluționare a diferendelor

Subsecțiunea 1

Procedura de arbitraj

Articolul 176

Inițierea procedurii de arbitraj

(1)   Dacă părțile nu pot soluționa diferendul prin consultări, astfel cum prevede articolul 174, partea care a solicitat consultări poate cere instituirea unei comisii de arbitraj în conformitate cu prezentul articol.

(2)   Cererea de instituire a unei comisii de arbitraj se efectuează printr-o cerere scrisă adresată celeilalte părți și Comitetului de cooperare. Partea reclamantă identifică în cererea sa măsura în cauză și explică motivul pentru care această măsură încalcă dispozițiile menționate la articolul 173, astfel încât temeiul juridic al plângerii să reiasă cu claritate.

Articolul 177

Instituirea comisiei de arbitraj

(1)   Comisia de arbitraj se compune din trei arbitri.

(2)   În termen de zece zile de la data transmiterii către partea pârâtă a cererii scrise de instituire a unei comisii de arbitraj, părțile se consultă pentru a ajunge la un acord privind alcătuirea comisiei de arbitraj.

(3)   În cazul în care părțile nu pot ajunge la un acord cu privire la compoziția comisiei de arbitraj în termenul stabilit la alineatul (2) de la prezentul articol, fiecare parte poate numi, în termen de 5 zile de la expirarea termenului stabilit la alineatul (2) de la prezentul articol, un arbitru din sublista părții respective, aflat pe lista întocmită în temeiul articolului 196. Dacă oricare dintre părți nu numește un arbitrul, la cererea celeilalte părți arbitrul este ales prin tragere la sorți de către președintele Comitetului de cooperare sau de către delegatul acestuia din sublista părții respective care face parte din lista întocmită în temeiul articolului 196.

(4)   Cu excepția cazului în care părțile ajung la un acord asupra președintelui comisiei de arbitraj în termenul stabilit la alineatul (2) de la prezentul articol, președintele Comitetului de cooperare sau delegatul acestuia, la cererea oricărei părți, alege prin tragere la sorți președintele comisiei de arbitraj din sublista președinților care face parte din lista întocmită în temeiul articolului 196.

(5)   Președintele Comitetului de cooperare sau delegatul acestuia alege arbitrii în termen de cinci zile de la cererea prezentată de oricare dintre părți menționată la alineatul (3) sau (4).

(6)   Data instituirii comisiei de arbitraj este ultima dată la care toți cei trei arbitri selectați acceptă numirea în conformitate cu Regulamentul de procedură prevăzut în anexa V.

(7)   Dacă la momentul depunerii unei cereri în temeiul alineatului (3) sau (4) de la prezentul articol una dintre listele prevăzute la articolul 196 nu a fost întocmită sau nu conține suficiente nume, arbitrii sunt aleși prin tragere la sorți dintre persoanele fizice propuse în mod oficial de una dintre părți sau de ambele părți.

(8)   Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, în ceea ce privește un diferend între părți legat de situațiile de urgență, astfel cum sunt definite la articolul 138 litera (h), se aplică a doua teză de la alineatele (3) și (4) de la prezentul articol fără a se recurge la alineatul (2) de la prezentul articol, iar termenul menționat la alineatul (5) de la prezentul articol este de două zile.

Articolul 178

Hotărâre preliminară privind urgența

La cererea unei părți, comisia de arbitraj pronunță, în termen de 10 zile de la instituirea sa, o hotărâre preliminară în care precizează dacă consideră cazul ca fiind urgent.

Articolul 179

Concilierea în cazul unor diferende urgente în domeniul energiei

(1)   În privința unui diferend referitor la situații de urgență, astfel cum este definit la articolul 138 litera (h), oricare dintre părți poate cere președintelui comisiei de arbitraj să acționeze în calitate de conciliator cu privire la orice aspect legat de diferend, adresând comisiei de arbitraj o cerere.

(2)   Conciliatorul urmărește ajungerea la un acord cu privire la soluționarea diferendului sau cu privire la procedura de obținere a unei astfel de soluționări. În cazul în care, în termen de 15 de zile de la data numirii sale, conciliatorul nu a reușit să asigure un astfel de acord, acesta recomandă o soluționare a diferendului sau o procedură de obținere a unei astfel de soluționări și decide termenii și condițiile care trebuie respectate începând de la o dată pe care o menționează și până la soluționarea diferendului.

(3)   Părțile și entitățile aflate sub controlul sau jurisdicția acestora respectă recomandările formulate în temeiul alineatului (2) cu privire la termeni și condiții în cele trei luni care urmează după decizia conciliatorului sau până la soluționarea diferendului, dacă aceasta are loc înainte de trecerea celor trei luni.

(4)   Conciliatorul respectă Codul de conduită aplicabil membrilor comisiei de arbitraj și mediatorilor („codul de conduită”) prevăzut în anexa VI.

Articolul 180

Rapoartele comisiei de arbitraj

(1)   Comisia de arbitraj transmite părților un raport intermediar în care expune faptele constatate, stabilește aplicabilitatea dispozițiilor relevante și justifică concluziile și recomandările formulate.

(2)   Oricare dintre părți poate înainta comisiei de arbitraj o cerere scrisă în vederea reexaminării unor aspecte precise ale raportului intermediar, în termen de 14 zile de la primirea acestuia.

(3)   După analizarea tuturor observațiilor formulate în scris de părți cu privire la raportul intermediar, comisia de arbitraj își poate modifica raportul intermediar și poate efectua orice examinare suplimentară pe care o consideră adecvată.

(4)   Raportul final al comisiei de arbitraj expune faptele constatate, stabilește aplicabilitatea dispozițiilor relevante menționate la articolul 173 și justifică concluziile și recomandările formulate. Raportul final cuprinde o analiză suficientă a argumentelor prezentate în etapa intermediară de reexaminare și răspunde clar întrebărilor și observațiilor formulate de părți.

Articolul 181

Raportul intermediar al comisiei de arbitraj

(1)   În termen de cel mult 90 de zile de la data instituirii sale, comisia de arbitraj transmite părților un raport intermediar. Atunci când comisia de arbitraj consideră că acest termen nu poate fi respectat, președintele comisiei de arbitraj notifică în scris acest lucru părților și Comitetului de cooperare, precizând motivele întârzierii și data la care comisia de arbitraj intenționează să transmită raportul intermediar. Raportul intermediar nu se transmite în niciun caz după mai mult de 120 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj.

(2)   În cazuri urgente, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a transmite raportul intermediar în termen de 45 de zile și, în orice caz, nu mai târziu de 60 de zile de la data instituirii sale. Oricare dintre părți poate depune la comisia de arbitraj o cerere scrisă de reexaminare a unor aspecte precise ale raportului intermediar în temeiul articolului 180 alineatul (2), în termen de șapte zile de la transmiterea acestuia.

(3)   În ceea ce privește un diferend între părți legat de situațiile de urgență, astfel cum sunt definite la articolul 138 litera (h), raportul intermediar se transmite în termen de 20 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj și orice cerere în temeiul articolului 180 alineatul (2) se depune în termen de cinci zile de la transmiterea raportului intermediar. Comisia de arbitraj poate decide, de asemenea, să renunțe la raportul intermediar.

Articolul 182

Raportul final al comisiei de arbitraj

(1)   Comisia de arbitraj transmite părților și Comitetului de cooperare raportul final în termen de 120 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj. Atunci când comisia de arbitraj consideră că acest termen-limită nu poate fi respectat, președintele comisiei de arbitraj notifică în scris acest lucru părților și Comitetului de cooperare, precizând motivele întârzierii și data la care comisia intenționează să transmită raportul final. Raportul final nu se transmite în niciun caz după mai mult de 150 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj.

(2)   În cazuri urgente, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a transmite raportul în termen de 60 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj. Raportul final nu se transmite în niciun caz după mai mult de 75 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj.

(3)   În ceea ce privește un diferend legat de situațiile de urgență, astfel cum sunt definite la articolul 138 litera (h), comisia de arbitraj transmite raportul final în termen de 40 de zile de la data instituirii sale.

Subsecțiunea 2

Conformare

Articolul 183

Conformarea cu raportul final al comisiei de arbitraj

Partea pârâtă ia măsurile necesare pentru a se conforma cu promptitudine și bună-credință raportului final al comisiei de arbitraj.

Articolul 184

Perioada de timp rezonabilă necesară pentru conformare

(1)   Dacă nu este posibilă conformarea imediată, părțile depun eforturi pentru a conveni asupra perioadei de timp necesare pentru conformarea cu raportul final. În acest caz, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea raportului final al comisiei de arbitraj, partea pârâtă notifică părții reclamante și Comitetului de cooperare perioada de timp de care va avea nevoie pentru conformare („perioada de timp rezonabilă”).

(2)   În cazul unui dezacord între părți cu privire la durata perioadei de timp rezonabile, partea reclamantă poate transmite, în termen de 20 de zile de la primirea notificării menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, o cerere scrisă prin care să solicite comisiei de arbitraj instituite inițial în temeiul articolului 177 („comisia de arbitraj inițială”) să stabilească durata perioadei de timp rezonabile. Această cerere este transmisă în același timp celeilalte părți și Comitetului de cooperare. Comisia de arbitraj transmite părților și Comitetului de cooperare raportul în termen de 20 de zile de la data primirii cererii.

(3)   Partea pârâtă notifică în scris părții reclamante progresele înregistrate în ceea ce privește conformarea cu raportul final al comisiei de arbitraj. Această notificare se efectuează în scris și se transmite cu cel puțin o lună înainte de expirarea perioadei de timp rezonabile.

(4)   Perioada de timp rezonabilă poate fi prelungită prin acordul reciproc al părților.

Articolul 185

Examinarea măsurilor luate pentru conformarea cu raportul final al comisiei de arbitraj

(1)   Partea pârâtă notifică părții reclamante și Comitetului de cooperare orice măsură pe care a adoptat-o pentru a se conforma cu raportul final al comisiei de arbitraj. Această notificare se transmite înainte de încheierea perioadei de timp rezonabile.

(2)   În cazul unui dezacord între părți în ceea ce privește existența sau conformitatea oricăreia din măsurile notificate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol cu dispozițiile menționate la articolul 173, partea reclamantă poate solicita în scris comisiei de arbitraj inițiale să se pronunțe în această privință. Într-o astfel de cerere este identificată măsura specifică în cauză și se explică motivul pentru care această măsură nu este conformă cu dispozițiile menționate la articolul 173, astfel încât temeiul juridic al plângerii să reiasă cu claritate. Comisia de arbitraj transmite părților și Comitetului de cooperare raportul în termen de 45 de zile de la data primirii cererii.

Articolul 186

Măsuri reparatorii temporare în caz de neconformare

(1)   Dacă partea pârâtă nu notifică, înainte de expirarea perioadei de timp rezonabile, nicio măsură luată pentru conformarea cu raportul final al comisiei de arbitraj sau dacă comisia de arbitraj hotărăște că nu s-a luat nicio astfel de măsură sau că măsura notificată în temeiul articolului 185 alineatul (1) nu este conformă cu obligațiile care îi revin părții respective în temeiul dispozițiilor menționate la articolul 173, partea pârâtă prezintă, la cererea părții reclamante și după consultări cu aceasta, o ofertă de compensare.

(2)   Dacă partea reclamantă decide să nu solicite o ofertă de compensare în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol sau, în cazul în care se solicită acest lucru, dacă nu se ajunge la un acord privind compensarea în termen de 30 de zile de la data expirării perioadei de timp rezonabile sau de la data la care comisia de arbitraj și-a transmis raportul în temeiul articolului 185 alineatul (2), partea reclamantă are dreptul, după notificarea celeilalte părți și a Comitetului de cooperare, să ia măsurile corespunzătoare la un nivel echivalent cu nivelul anulării sau al reducerii avantajelor (26) cauzate de încălcarea respectivă. Notificarea trebuie să precizeze aceste măsuri. Partea reclamantă poate pune în aplicare măsurile în orice moment după expirarea a zece zile de la data la care partea pârâtă primește notificarea, cu excepția cazului în care partea pârâtă a solicitat arbitrajul în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol.

(3)   Dacă partea pârâtă consideră că măsurile corespunzătoare nu sunt la un nivel echivalent cu nivelul anulării sau al reducerii avantajelor cauzate de încălcarea obligațiilor părții respective în temeiul dispozițiilor menționate la articolul 173, partea pârâtă poate înainta comisiei de arbitraj inițiale o cerere scrisă să se pronunțe în această privință. Cererea trebuie notificată părții reclamante și Comitetului de cooperare înainte de încheierea termenului de zece zile menționate la alineatul (2) de la prezentul articol. Comisia de arbitraj inițială transmite părților și Comitetului de cooperare raportul privind măsurile notificate de partea reclamantă în termen de 30 de zile de la data transmiterii cererii. Partea reclamantă nu pune în aplicare măsurile notificate până când comisia de arbitraj inițială nu își prezintă raportul. Măsurile puse în aplicare după prezentarea raportului respectiv sunt conforme cu raportul comisiei de arbitraj.

(4)   Măsurile puse în aplicare de partea reclamantă și compensarea prevăzută în prezentul articol sunt temporare și nu se aplică după ce:

Articolul 187

Reexaminarea măsurilor luate în vederea conformării după adoptarea măsurilor reparatorii temporare în caz de neconformare

(1)   Partea pârâtă notifică părții reclamante și Comitetului de cooperare măsurile pe care le-a adoptat pentru a se conforma raportului final al comisiei de arbitraj după ce partea reclamantă a transmis cererea de compensare sau a adoptat măsurile corespunzătoare în temeiul articolului 186, după caz. Cu excepția cazurilor menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, partea reclamantă încetează măsurile în termen de 30 de zile de la primirea notificării. Dacă a fost aplicată o compensare și cu excepția cazurilor menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, partea pârâtă poate înceta aplicarea compensării în termen de 30 de zile de la data primirii notificării privind conformarea sa la raportul final al comisiei de arbitraj.

(2)   În cazul în care părțile nu ajung la un acord privind întrebarea dacă partea pârâtă s-a conformat raportului final al comisiei de arbitraj în termen de 30 de zile de la primirea notificării menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, partea reclamantă transmite comisiei de arbitraj inițiale o cerere scrisă să se pronunțe în această privință. Această cerere este transmisă în același timp celeilalte părți și Comitetului de cooperare. Raportul comisiei de arbitraj este notificat părților și Comitetului de cooperare în termen de 45 de zile de la data transmiterii cererii. În cazul în care comisia de arbitraj hotărăște că partea pârâtă s-a conformat raportului final al comisiei de arbitraj, partea reclamantă încetează măsurile corespunzătoare adoptate în temeiul articolului 186 sau partea pârâtă încetează aplicarea compensării, după caz. În cazul în care comisia de arbitraj hotărăște că partea pârâtă nu s-a conformat pe deplin raportului final al comisiei de arbitraj, compensarea sau măsurile corespunzătoare adoptate în temeiul articolului 186 se adaptează în funcție de raportul comisie de arbitraj.

Articolul 188

Măsuri reparatorii în cazul unor diferende urgente în domeniul energiei

(1)   În privința unui diferend între părți legat de situațiile de urgență, astfel cum sunt definite la articolul 138 litera (h), se aplică prezentul articol.

(2)   Prin derogare de la articolele 184, 185 și 186, partea reclamantă poate adopta măsuri corespunzătoare la un nivel echivalent cu nivelul anulării sau al reducerii avantajelor cauzate de partea care nu se conformează raportului final al comisiei de arbitraj în termen de 15 zile de la prezentarea acestuia. Măsurile respective pot intra în vigoare imediat. Acestea pot fi menținute atât timp cât partea pârâtă nu se conformează raportului final al comisiei de arbitraj.

(3)   Dacă partea pârâtă contestă existența unei neconformări, proporționalitatea măsurii puse în aplicare de partea reclamantă sau neconformarea acesteia, aceasta poate iniția proceduri în temeiul articolului 186 alineatul (3) și al articolului 187, care sunt examinate cât mai repede posibil. Partea reclamantă este obligată să ridice sau să ajusteze măsurile numai după ce comisia de arbitraj s-a pronunțat în această privință și poate menține măsurile pe parcursul derulării procedurilor.

Subsecțiunea 3

Dispoziții comune

Articolul 189

Înlocuirea arbitrilor

În cazul în care comisia de arbitraj inițială sau unii dintre membrii săi nu pot participa sau se retrag dintr-o procedură de arbitraj prevăzută de prezentul capitol sau trebuie înlocuiți deoarece nu respectă cerințele codului de conduită prevăzut în anexa VI, se aplică procedura stabilită la articolul 177. Termenul pentru transmiterea raportului poate fi prelungit cu perioada necesară pentru numirea unui nou arbitru, dar nu mai mult de 20 de zile.

Articolul 190

Suspendarea și încheierea procedurilor de arbitraj și conformare

La cererea ambelor părți, comisia de arbitraj își suspendă activitatea în orice moment, pentru o perioadă convenită de părți care nu depășește 12 luni consecutive. Comisia de arbitraj își reia activitatea înainte de sfârșitul acestei perioade, la cererea scrisă a ambelor părți, sau la sfârșitul acestei perioade, la cererea scrisă a oricăreia dintre părți. Partea reclamantă informează în acest sens președintele Comitetului de cooperare și cealaltă parte. Dacă o parte nu solicită reluarea activității comisiei de arbitraj la expirarea perioadei de suspendare convenite, procedura se încheie. Suspendarea și încheierea activității comisiei de arbitraj nu aduc atingere drepturilor părților de a recurge la altă procedură, sub rezerva articolului 197.

Articolul 191

Soluție stabilită de comun acord

În temeiul prezentului capitol, părțile pot ajunge, în orice moment, la o soluție stabilită de comun acord într-un diferend. Acestea notifică împreună Comitetului de cooperare și președintelui comisiei de arbitraj, după caz, orice astfel de soluție. Dacă soluția necesită aprobare în conformitate cu procedurile naționale relevante ale uneia dintre părți, în notificare se precizează această cerință și procedura de soluționare a diferendului se suspendă. Dacă nu este necesară o astfel de aprobare sau dacă se notifică finalizarea procedurilor naționale respective, procedura de soluționare a diferendului se încheie.

Articolul 192

Regulamentul de procedură

(1)   Procedurile de soluționare a diferendelor prevăzute în prezentul capitol sunt reglementate prin regulamentul de procedură prevăzut în anexa V și prin codul de conduită prevăzut în anexa VI.

(2)   Orice audiere a comisiei de arbitraj este deschisă publicului, în absența unor dispoziții contrare în regulamentul de procedură prevăzut în anexa V.

Articolul 193

Informații și consiliere tehnică

La cererea unei părți sau din proprie inițiativă, comisia de arbitraj poate solicita orice informații pe care le consideră adecvate pentru procedurile sale, din orice sursă, inclusiv de la părțile implicate în diferend. De asemenea, comisia de arbitraj are dreptul de a solicita opinii din partea experților, dacă consideră acest lucru ca fiind oportun. Comisia de arbitraj consultă părțile înainte de a alege experții respectivi. Persoanele fizice sau juridice stabilite pe teritoriul unei părți pot transmite comisiei de arbitraj informații în calitate de amicus curiae, în conformitate cu regulamentul de procedură prevăzut în anexa V. Orice informație obținută în temeiul prezentului articol se comunică fiecărei părți în vederea observațiilor acestora.

Articolul 194

Reguli de interpretare

Orice comisie de arbitraj interpretează dispozițiile menționate la articolul 173 în conformitate cu regulile obișnuite de interpretare ale dreptului internațional public, inclusiv cu cele codificate în Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor din 1969. De asemenea, comisia de arbitraj ia în considerare interpretările relevante ale grupurilor OMC și ale Organului de apel adoptate de Organul de soluționare a diferendelor al OMC (denumit în continuare „OSD”). Rapoartele comisiei de arbitraj nu pot extinde sau restrânge drepturile și obligațiile părților prevăzute de prezentul acord.

Articolul 195

Deciziile și rapoartele comisiei de arbitraj

(1)   Deliberările comisiei de arbitraj sunt confidențiale. Comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a lua orice decizie prin consens. Cu toate acestea, dacă nu se poate lua o decizie prin consens, se decide asupra chestiunii în cauză prin vot majoritar. În nicio situație nu se comunică însă opiniile divergente ale arbitrilor.

(2)   Rapoartele comisiei de arbitraj sunt întocmite fără ca părțile să fie prezente. Rapoartele expun faptele constatate, stabilesc aplicabilitatea dispozițiilor relevante menționate la articolul 173 și justifică concluziile și recomandările formulate.

(3)   Rapoartele comisiei de arbitraj sunt acceptate necondiționat de către părți. Acestea nu creează drepturi sau obligații pentru persoanele fizice sau juridice.

(4)   Părțile pun la dispoziția publicului raportul comisiei de arbitraj, sub rezerva protecției informațiilor confidențiale, astfel cum se prevede în regulamentul de procedură prevăzut în anexa V.

Secțiunea 4

Dispoziții generale

Articolul 196

Lista arbitrilor

(1)   Pe baza propunerilor părților, Comitetul de cooperare stabilește, în termen de cel mult șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului protocol, o listă cu cel puțin 15 persoane fizice care doresc și sunt în măsură să fie arbitri. Lista se compune din trei subliste: câte o sublistă pentru fiecare parte și o sublistă cu persoane fizice care nu sunt resortisanți ai niciunei părți și care pot îndeplini funcția de președinte al comisiei de arbitraj. Fiecare sublistă cuprinde cel puțin cinci persoane fizice. Comitetul de cooperare se va asigura că lista este menținută permanent la acest nivel.

(2)   Arbitrii trebuie să dețină cunoștințe de specialitate și experiență în drept și comerț internațional. Aceștia trebuie să fie independenți, să își exercite atribuțiile în nume propriu, să nu accepte instrucțiuni din partea niciunei organizații și a niciunui guvern, să nu fie afiliați guvernului niciunei părți și să respecte codul de conduită prevăzut în anexa VI.

(3)   Comitetul de cooperare poate întocmi liste suplimentare cu câte 15 persoane fizice având cunoștințe și experiență în sectoarele specifice care intră sub incidența prezentului acord. Cu condiția obținerii consimțământului părților, aceste liste suplimentare se utilizează pentru a forma comisia de arbitraj în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 177.

Articolul 197

Relația cu obligațiile asumate în cadrul OMC

(1)   Recurgerea la dispozițiile privind soluționarea diferendelor din prezentul titlu nu aduce atingere niciunei acțiuni din cadrul OMC, inclusiv acțiunilor de soluționare a diferendelor.

(2)   Cu toate acestea, pentru o anumită măsură, nicio parte nu sesizează două foruri pentru a obține măsuri reparatorii pentru încălcarea unei obligații substanțial echivalente, atât în temeiul prezentului acord, cât și în temeiul Acordului OMC. Într-un astfel de caz, după inițierea unei proceduri de soluționare a diferendelor, partea respectivă nu poate solicita celuilalt for, în temeiul celuilalt acord, măsuri reparatorii pentru încălcarea obligației substanțial echivalente, cu excepția cazului în care primul for ales, din motive procedurale sau jurisdicționale, nu ajunge la nicio concluzie cu privire la solicitarea de măsuri compensatorii referitoare la obligația respectivă.

(3)   În sensul prezentului articol:

(4)   Nicio dispoziție din prezentul acord nu împiedică o parte să pună în aplicare suspendarea obligațiilor autorizată de Organul de soluționare a diferendelor al OMC. Acordul OMC nu poate fi invocat pentru a împiedica o parte să aplice măsurile reparatorii temporare în caz de neconformare la dispozițiile prezentului capitol.

Articolul 198

Termene

(1)   În absența unei dispoziții contrare, toate termenele prevăzute de prezentul capitol, inclusiv termenele în care o comisie de arbitraj își transmite rapoartele, se calculează în zile calendaristice, prima zi fiind ziua următoare acțiunii sau faptului la care se referă.

(2)   Orice termene menționate în prezentul capitol pot fi modificate prin acordul comun al părților la diferend. Comisia de arbitraj poate propune în orice moment părților să modifice orice termen menționat în prezentul capitol, precizând motivele care stau la baza propunerii respective.

TITLUL IV

COOPERAREA ÎN DOMENIUL DEZVOLTĂRII ECONOMICE ȘI DURABILE

CAPITOLUL 1

Dialogul economic

Articolul 199

Părțile aderă la principiile economiei de piață libere, asigurând politici macroeconomice solide, și dezvoltă și consolidează dialogul economic periodic cu scopul de a extinde și a aprofunda în continuare legăturile economice avantajoase pentru ambele părți, precum și dezvoltarea durabilă și creșterea economică.

Articolul 200

Părțile reexaminează periodic stadiul cooperării bilaterale și efectuează schimburi periodice de informații, de experiență și de cele mai bune practici în domeniul politicilor economice, al dezvoltării economice și financiare și al statisticii.

CAPITOLUL 2

Cooperarea în domeniul gestionării finanțelor publice, inclusiv în ceea ce privește auditul public și controlul intern

Articolul 201

Părțile cooperează în domeniul gestionării finanțelor publice, inclusiv al auditului public și al controlului intern, cu scopul de a dezvolta în continuare un sistem solid de gestionare a finanțelor publice, compatibil cu principiile economiei, eficienței,eficacității, transparenței și răspunderii.

Cooperarea include:

CAPITOLUL 3

Cooperarea în domeniul fiscal

Articolul 202

Părțile depun eforturi pentru a îmbunătăți cooperarea internațională în domeniul fiscal, în special în domeniul facilitării colectării veniturilor fiscale legale, și pentru a elabora măsuri în conformitate cu standardele internaționale pentru punerea în aplicare efectivă a principiului bunei guvernanțe în domeniul fiscal, incluzând transparența și schimbul de informații. Părțile consolidează dialogul și schimbul de experiență în vederea evitării practicilor fiscale dăunătoare.

CAPITOLUL 4

Cooperarea în domeniul statistic

Articolul 203

Părțile promovează armonizarea metodelor și a practicii statistice, inclusiv a colectării și difuzării datelor statistice. Cooperarea în domeniul statisticii se axează pe schimbul de cunoștințe, promovarea bunelor practici și respectarea principiilor fundamentale ale statisticilor oficiale adoptate de ONU și a Codului de bune practici al statisticilor europene.

În acest scop, Uniunea Europeană acordă asistență tehnică Republicii Kazahstan.

CAPITOLUL 5

Cooperarea în domeniul energetic

Articolul 204

Părțile își continuă și își intensifică cooperarea actuală în domeniul energiei, cu obiectivul de a îmbunătăți securitatea, eficiența, durabilitatea și competitivitatea sectorului energetic. Cooperarea se bazează pe un parteneriat cuprinzător și este ghidată de principiul interesului reciproc, al reciprocității, al transparenței și al previzibilității, în conformitate cu principiile economiei de piață și cu acordurile bilaterale și multilaterale conexe existente.

Articolul 205

Cooperarea cuprinde, printre altele, următoarele domenii:

Articolul 206

Energia pe bază de hidrocarburi

Cooperarea în domeniul energiei pe bază de hidrocarburi acoperă următoarele domenii:

Articolul 207

Surse de energie regenerabile

Cooperarea cuprinde următoarele domenii:

Articolul 208

Eficiența energetică și economii de energie

Cooperarea pentru promovarea eficienței energetice și a economiilor de energie, inclusiv în ceea ce privește sectorul cărbunelui, arderile la faclă (și utilizarea de gaze asociate), clădirile, aparatura și transporturile se efectuează, printre altele, prin:

CAPITOLUL 6

Cooperarea în domeniul transporturilor

Articolul 209

Părțile cooperează privind:

Articolul 210

Cooperarea menționată în prezentul capitol include, printre altele, următoarele domenii:

Republica Kazahstan asigură conformitatea cu legislația Uniunii Europene a acordurilor sale bilaterale în domeniul aviației încheiate cu statele membre ale Uniunii Europene.

Articolul 211

Aspectele care intră sub incidența prezentului capitol fac obiectul unui dialog periodc.

CAPITOLUL 7

Cooperarea în domeniul mediului

Articolul 212

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea în chestiuni de mediu, contribuind prin aceasta la dezvoltarea durabilă și buna guvernanță în materie de protecție a mediului.

Cooperarea cuprinde următoarele domenii:

Articolul 213

Cooperarea în domeniul protecției mediului se realizează prin acordul reciproc al părților în ceea ce privește, printre altele, următoarele forme:

Articolul 214

Părțile acordă o atenție specială punerii în aplicare a aspectelor legate de mediu și cooperării în acest domeniu în cadrul acordurilor multilaterale relevante referitoare la mediu și convin să intensifice cooperarea la nivel regional.

Părțile fac schimb de experiență în ceea ce privește promovarea integrării mediului în alte sectoare, inclusiv schimb de cele mai bune practici, aprofundarea cunoștințelor și competențelor, educație în domeniul mediului și sensibilizare în domeniile menționate în prezentul capitol.

CAPITOLUL 8

Cooperarea în domeniul schimbărilor climatice

Articolul 215

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea în domeniul combaterii schimbărilor climatice și al adaptării la acestea. Cooperarea se desfășoară ținând seama de interesele părților, pe baza egalității și a beneficiilor reciproce, precum și de interdependența existentă între angajamentele bilaterale și multilaterale în acest domeniu.

Articolul 216

Cooperarea încurajează măsuri la nivel național și internațional, inclusiv în următoarele domenii:

Articolul 217

Părțile fac schimb, între altele, de informații și de cunoștințe de specialitate, pun în aplicare activități comune de cercetare și schimburi de informații privind tehnologiile ecologice, pun în aplicare activități comune la nivel regional și internațional, inclusiv cu privire la acordurile de mediu multilaterale aplicabile părților, cum ar fi Convenția-cadru a ONU asupra schimbărilor climatice, precum și activități comune în cadrul agențiilor relevante, după caz.

CAPITOLUL 9

Cooperarea în domeniul industrial

Articolul 218

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea în domeniul industriei, inclusiv în chestiuni legate dezvoltarea unor stimulente eficace și a unor condiții favorabile pentru o mai mare diversificare și pentru creșterea competitivității industriei prelucrătoare.

În acest sens, părțile cooperează inclusiv prin schimbul de cele mai bune practici și de experiență, în următoarele sectoare:

Prezentul acord nu exclude o mai mare cooperare industrială între părți și permite încheierea unor acorduri separate.

CAPITOLUL 10

Cooperarea în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii

Articolul 219

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) pentru a promova un mediu de afaceri favorabil dezvoltării reușite și creării IMM-urilor.

În acest sens, părțile cooperează în următoarele domenii:

CAPITOLUL 11

Cooperarea în domeniul dreptului societăților comerciale

Articolul 220

Părțile recunosc importanța unui set eficace de reguli și practici în domeniul dreptului societăților comerciale și al guvernanței corporative, precum și în domeniul contabilității și al auditului, pentru o economie de piață funcțională, care dispune de un mediu de afaceri previzibil și transparent, și subliniază importanța promovării convergenței în materie de reglementare în acest domeniu.

Părțile cooperează în următoarele domenii:

CAPITOLUL 12

Cooperarea în domeniul serviciilor bancare, de asigurări și a altor servicii financiare

Articolul 221

Părțile convin cu privire la importanța unei legislații și a unor practici eficace, precum și la cooperarea în domeniul serviciilor financiare, urmărind următoarele obiective:

Părțile promovează convergența în materie de reglementare cu standardele internaționale recunoscute pentru sistemele financiare solide.

CAPITOLUL 13

Cooperarea în domeniul societății informaționale

Articolul 222

Părțile promovează cooperarea în domeniul dezvoltării societății informaționale în beneficiul cetățenilor și al întreprinderilor, prin asigurarea disponibilității pe scară largă a tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) și prin furnizarea de servicii de calitate mai bună la prețuri rezonabile. Această cooperare vizează promovarea dezvoltării concurenței pe piețele TIC și a deschiderii acestora, precum și încurajarea investițiilor în acest sector.

Articolul 223

Cooperarea include, printre altele, schimbul de informații și de cele mai bune practici privind punerea în aplicare a inițiativelor societății informaționale, concentrându-se în special pe:

Articolul 224

Părțile promovează cooperarea dintre autoritățile de reglementare în domeniul TIC, inclusiv comunicările electronice, în Uniunea Europeană și în Republica Kazahstan.

CAPITOLUL 14

Cooperarea în domeniul turismului

Articolul 225

Părțile cooperează în domeniul turismului, urmărind consolidarea dezvoltării unui sector competitiv și durabil al turismului, ca factor generator de creștere și emancipare economică, de ocupare a forței de muncă și de schimburi în sectorul turismului.

Articolul 226

Cooperarea are la bază următoarele principii:

Articolul 227

Cooperarea se concentrează pe următoarele aspecte:

CAPITOLUL 15

Cooperarea în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale

Articolul 228

Părțile cooperează pentru promovarea dezvoltării agricole și rurale, în special prin asigurarea unei convergențe progresive a politicilor și a legislației.

Articolul 229

Cooperarea include, între altele, următoarele domenii:

CAPITOLUL 16

Cooperarea în domeniul ocupării forței de muncă, al relațiilor de muncă, al politicii sociale și al egalității de șanse

Articolul 230

Părțile promovează dezvoltarea dialogului și cooperează în ceea ce privește promovarea Agendei privind munca decentă a OIM, politica de ocupare a forței de muncă, condițiile de trai și de muncă, sănătatea și siguranța la locul de muncă, dialogul social, protecția socială, incluziunea socială și nediscriminarea, precum și tratamentul echitabil al lucrătorilor aflați în situație de ședere legală și care lucrează pe teritoriul celeilalte părți.

Articolul 231

Părțile urmăresc îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 230, inclusiv prin cooperare și schimbul de practici în următoarele domenii:

Articolul 232

Părțile își reafirmă angajamentele de a pune efectiv în aplicare convențiile în vigoare ale OIM.

Având în vedere Declarația ministerială a Consiliului Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite privind asigurarea unei ocupări depline și productive a forței de muncă și a unei munci decente pentru toți din 2006, părțile recunosc că ocuparea integrală și productivă a forței de muncă și munca decentă pentru toți sunt elemente-cheie ale dezvoltării durabile.

În conformitate cu Declarația OIM privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă din 1988, părțile încurajează implicarea tuturor părților interesate relevante, în special a partenerilor sociali, în dezvoltarea politicilor lor sociale și în cooperarea dintre Uniunea Europeană și Republica Kazahstan în temeiul prezentului acord.

Părțile urmăresc intensificarea cooperării în domeniul muncii decente, al ocupării forței de muncă și al politicii sociale în cadrul tuturor forurilor și organizațiilor relevante.

CAPITOLUL 17

Cooperarea în domeniul sănătății

Articolul 233

Părțile își dezvoltă cooperarea în domeniul sănătății publice, cu scopul de a ameliora nivelul de protecție a sănătății umane și de a reduce inegalitățile în materie de sănătate, în conformitate cu valorile și principiile comune în domeniul sănătății și ca o condiție prealabilă pentru dezvoltarea durabilă și creșterea economică.

Articolul 234

Cooperarea vizează prevenirea și controlul bolilor transmisibile și netransmisibile, inclusiv prin schimbul de informații cu privire la sănătate, promovarea unei abordări a politicilor în care sănătatea este omniprezentă, cooperarea cu organizațiile internaționale, în special cu Organizația Mondială a Sănătății, și prin promovarea punerii în aplicare a acordurilor internaționale din domeniul sănătății, precum Convenția-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății privind controlul tutunului din 2003 și Regulamentul sanitar internațional.

TITLUL V

COOPERAREA ÎN DOMENIUL LIBERTĂȚII, SECURITĂȚII ȘI JUSTIȚIEI

Articolul 235

Statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

În cadrul cooperării lor realizate în temeiul prezentului titlu, părțile acordă o importanță specială promovării statului de drept, inclusiv independența sistemului judiciar, accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Părțile cooperează pentru consolidarea funcționării instituțiilor, ceea ce include asigurarea respectării legii, urmărirea penală, administrarea justiției și prevenirea și combaterea corupției.

Articolul 236

Cooperare juridică

Părțile dezvoltă o cooperare în materie civilă și comercială în ceea ce privește negocierea, ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor multilaterale relevante privind cooperarea judiciară în materie civilă și, în special, a convențiilor Conferinței de la Haga de drept internațional privat.

Părțile își îmbunătățesc cooperarea în materie penală, inclusiv în ceea ce privește asistența judiciară reciprocă. Cooperarea poate include, după caz și cu respectarea procedurilor aplicabile, aderarea Republicii Kazahstan la convențiile Consiliului Europei privind procedurile penale și punerea în aplicare a acestora, punerea în aplicare a instrumentelor internaționale relevante ale ONU, precum și cooperarea cu Eurojust.

Articolul 237

Protecția datelor cu caracter personal

Părțile cooperează pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a datelor cu caracter personal, prin schimbul de cele mai bune practici și de experiență, luând în considerare instrumentele juridice și standardele europene și internaționale.

Cooperarea poate include, după caz și cu respectarea procedurilor aplicabile, aderarea Republicii Kazahstan la Convenția Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal și punerea în aplicare a acesteia și a Protocolului adițional la convenție de către Republica Kazahstan.

Articolul 238

Cooperarea în domeniul migrației, al azilului și al gestionării frontierelor

(1)   Părțile afirmă importanța pe care o acordă gestionării fluxurilor de migrație. Cooperarea se bazează pe consultarea reciprocă între părți și se pune în aplicare în conformitate cu legislația relevantă a acestora aflată în vigoare.

(2)   În cadrul cooperării care vizează prevenirea și combaterea migrației neregulamentare, părțile convin că:

(3)   Statele membre ale Uniunii Europene și Republica Kazahstan le furnizează propriilor resortisanți documente de identitate adecvate în sensul alineatului (2), fără alte formalități decât cele menționate în prezentul articol și fără întârzieri nejustificate. Atunci când persoana care urmează să fie readmisă nu deține niciun document sau alte dovezi ale cetățeniei sale, la cererea Republicii Kazahstan sau a statului membru în cauză, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale statului membru în cauză sau ale Republicii Kazahstan iau măsurile necesare pentru a intervieva persoana respectivă în vederea stabilirii cetățeniei sale, fără alte formalități și fără întârzieri nejustificate.

(4)   Părțile convin să instituie un dialog cuprinzător privind chestiunile relevante legate de migrație, în conformitate cu abordarea globală în materie de migrație și mobilitate, între altele, cu scopul de a analiza eventuala negociere a unui acord între Uniunea Europeană și Republica Kazahstan care să reglementeze obligații specifice pentru statele membre ale Uniunii Europene și Republica Kazahstan în ceea ce privește readmisia, să includă obligația de readmisie a resortisanților altor țări și a apatrizilor, precum și cu scopul de a analiza eventuala negociere, în paralel, a unui acord privind facilitarea eliberării vizelor pentru cetățenii Uniunii Europene și ai Republicii Kazahstan.

Articolul 239

Protecția consulară

Republica Kazahstan este de acord ca autoritățile diplomatice și consulare ale oricărui stat membru al Uniunii Europene reprezentat în Republica Kazahstan să ofere protecție oricărui resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene care nu are o reprezentanță permanentă în Republica Kazahstan, în aceleași condiții ca și resortisanților statului membru respectiv al Uniunii Europene.

Articolul 240

Combaterea spălării de bani și a finanțării terorismului

Părțile cooperează pentru a preveni utilizarea sistemelor lor financiare și nefinanciare relevante în scopul spălării veniturilor rezultate din activități infracționale, în general, și din infracțiuni legate de droguri, în special, precum și în scopul finanțării terorismului, în conformitate cu standardele internaționale privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, astfel cum au fost adoptate de Grupul de Acțiune Financiară Internațională. Această cooperare cuprinde și recuperarea, sechestrarea, confiscarea și returnarea activelor sau a fondurilor provenite din veniturile obținute din infracțiuni.

Cooperarea permite schimburile de informații relevante în temeiul legislațiilor relevante și al angajamentelor internaționale ale părților.

Articolul 241

Drogurile ilicite

Părțile cooperează cu privire la o abordare echilibrată și integrată a chestiunii drogurilor, în special cu privire la aspecte legate de traficul ilicit de stupefiante, substanțe psihotrope și precursori ai acestora. Politicile și acțiunile în domeniul drogurilor au drept obiectiv să consolideze structurile de combatere a ofertei și cererii de droguri ilicite, substanțe psihotrope și precursori ai acestora prin intensificarea coordonării și consolidarea cooperării dintre autoritățile competente, cu scopul de a reduce traficul de droguri, oferta și cererea de droguri ilicite și de a întări măsurile de prevenire, tratament și reabilitare, acordându-se atenția cuvenită drepturilor omului.

Cooperarea urmărește, de asemenea, să reducă efectele nocive asociate drogurilor, să abordeze producția și utilizarea drogurilor sintetice și să prevină în mod eficace deturnarea precursorilor drogurilor utilizați pentru fabricarea ilicită de droguri și substanțe psihotrope.

Părțile convin cu privire la modalitățile de cooperare în vederea atingerii obiectivelor respective. Acțiunile se bazează pe principii convenite de comun acord, conforme cu convențiile și instrumentele internaționale relevante și cu Planul de acțiune UE-Asia Centrală în materie de droguri.

Articolul 242

Lupta împotriva criminalității organizate și transnaționale și a corupției

Părțile cooperează cu scopul de a preveni și a combate toate formele de activități infracționale organizate, economice, financiare și transnaționale, inclusiv contrabanda și traficul de persoane, traficul de droguri, traficul cu arme de foc, delapidarea, frauda, contrafacerea, falsificarea de documente, corupția publică și privată, cu respectarea deplină a obligațiilor internaționale ale părților în acest domeniu.

Părțile promovează consolidarea cooperării bilaterale, regionale și internaționale dintre organismele de asigurare a respectării legii, inclusiv a schimbului de cele mai bune practici și a eventualei cooperări cu agenții ale Uniunii Europene.

Părțile se angajează să pună în aplicare în mod eficace standardele internaționale relevante și, în special, pe cele consacrate în Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (UNTOC) din 2000 și cele trei protocoale la aceasta, precum și în Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției din 2003. Cooperarea poate include, după caz și cu respectarea procedurilor aplicabile, aderarea Republicii Kazahstan la instrumentele relevante ale Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea corupției, precum și punerea în aplicare a acestora.

Articolul 243

Combaterea criminalității informatice

Părțile își consolidează cooperarea, inclusiv prin schimbul de cele mai bune practici, în scopul prevenirii și combaterii infracțiunilor comise prin utilizarea rețelelor de comunicare electronice și a sistemelor de informare sau a infracțiunilor care vizează astfel de rețele sau de sisteme.

TITLUL VI

ALTE POLITICI DE COOPERARE

CAPITOLUL 1

Cooperarea în domeniul educației și formării

Articolul 244

Părțile cooperează în domeniul educației și formării cu scopul de a promova modernizarea sistemelor de educație și formare din Republica Kazahstan și convergența cu politicile și practicile Uniunii Europene. Părțile cooperează pentru a promova învățarea pe tot parcursul vieții și a încuraja colaborarea și transparența la toate nivelurile educației și ale formării. În plus, părțile pun accentul pe măsurile menite să promoveze cooperarea interinstituțională, să încurajeze mobilitatea pentru studenți, personalul academic și administrativ, cercetători și tineri și să încurajeze schimbul de informații și de experiență.

Părțile promovează coordonarea unificată a activității sistemului de învățământ în conformitate cu standardele și cele mai bunele practici europene și internaționale.

CAPITOLUL 2

Cooperarea în domeniul culturii

Articolul 245

Părțile promovează cooperarea culturală care respectă diversitatea culturală, cu scopul de a intensifica înțelegerea reciprocă și cunoașterea culturilor lor respective.

Părțile iau măsuri adecvate pentru promovarea schimburilor culturale și pentru încurajarea inițiativelor comune în diverse domenii culturale.

Părțile se consultă și dezvoltă o cooperare reciproc avantajoasă în cadrul tratatelor internaționale multilaterale și al organizațiilor internaționale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO). Părțile promovează schimbul de opinii privind diversitatea culturală, cu scopul, printre altele, de a promova principiile Convenției UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale din 2005 și de a pune în aplicare proiecte în cadrul Deceniului internațional pentru apropierea dintre culturi pentru perioada 2013-2022, proclamat de Adunarea Generală a ONU.

Părțile promovează activitățile, programele și planurile comune, precum și schimbul de cele mai bune practici în domeniul formării și al consolidării capacității pentru artiști, profesioniști și organizații din domeniul cultural.