ANEXĂ

„ANEXA II

COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ

Articolul 1

(1) Părțile contractante convin, în ceea ce privește coordonarea sistemelor de securitate socială, să aplice între ele actele juridice ale Uniunii Europene menționate în secțiunea A din prezenta anexă, astfel cum au fost modificate prin această secțiune, sau normele echivalente unor astfel de acte.

(2) Termenii «stat membru» sau «state membre» care figurează în actele juridice menționate la secțiunea A din prezenta anexă se interpretează ca incluzând Elveția, în plus față de statele prevăzute de actele juridice relevante ale Uniunii Europene.

Articolul 2

(1) În sensul aplicării dispozițiilor prezentei anexe, părțile contractante iau în considerare în mod corespunzător actele juridice ale Uniunii Europene menționate la secțiunea B din prezenta anexă.

(2) În vederea aplicării dispozițiilor din prezenta anexă, părțile contractante iau act de actele juridice ale Uniunii Europene menționate la secțiunea C din prezenta anexă.

Articolul 3

(1) Dispozițiile speciale referitoare la dispozițiile tranzitorii privind asigurarea de șomaj pentru resortisanții anumitor state membre ale Uniunii Europene care dețin un permis elvețian de ședere cu o valabilitate mai mică de un an, privind alocațiile acordate de Elveția persoanelor neajutorate, precum și prestațiile din cadrul sistemului de prestații ocupaționale aferente pensiei pentru limită de vârstă, pensiei de urmaș și pensiei de invaliditate sunt prevăzute în protocolul la prezenta anexă.

(2) Protocolul face parte integrantă din prezenta anexă.

SECȚIUNEA A: ACTE JURIDICE MENȚIONATE

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 988/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și de stabilire a conținutului anexelor acestuia (2).

În sensul prezentului acord, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se adaptează după cum urmează:

(a)	la anexa I secțiunea I se adaugă următorul text: « Elveția Legislația cantonală privind avansurile aferente plăților de întreținere, pe baza articolului 131 alineatul (2) și a articolului 293 alineatul (2) din Legea federală civilă.»;

(b)	la anexa I secțiunea II se adaugă următorul text: « Elveția Alocațiile de naștere și alocațiile de adopție, în conformitate cu legislația cantonală relevantă, pe baza articolului 3 alineatul (2) din Legea federală privind alocațiile de familie.»;

(c)

la anexa II se adaugă următorul text:

« Germania-Elveția

(a)

Convenția privind securitatea socială din 25 februarie 1964, astfel cum a fost modificată prin convențiile complementare nr. 1 din 9 septembrie 1975 și nr. 2 din 2 martie 1989:

(i)	punctul 9b alineatul (1) subpunctele 1-4 din Protocolul final (legislația aplicabilă și dreptul la prestații în natură în caz de boală pentru rezidenții exclavei germane din Büsingen);

(ii)	punctul 9e alineatul (1) litera (b) prima, a doua și a patra teză din Protocolul final (accesul la asigurarea voluntară de sănătate din Germania, prin relocare în Germania).

(b)

Convenția privind asigurarea de șomaj din 20 octombrie 1982, astfel cum a fost modificată prin Protocolul adițional din 22 decembrie 1992:

(i)

conform articolului 8 alineatul (5), Germania (districtul Büsingen) participă, cu o sumă echivalentă contribuției cantonale în temeiul legislației elvețiene, la acoperirea costului locurilor de muncă efective pentru măsurile privind promovarea ocupării forței de muncă în cazul lucrătorilor care fac obiectul acestei dispoziții.

Spania-Elveția

Punctul 17 din Protocolul final la Convenția privind securitatea socială din 13 octombrie 1969, astfel cum a fost modificată prin Convenția complementară din 11 iunie 1982; conform acestei dispoziții, persoanele asigurate în cadrul sistemului spaniol sunt scutite de cerința de afiliere la sistemul elvețian de asigurări de sănătate.

Italia-Elveția

Articolul 9 alineatul (1) din Convenția privind securitatea socială din 14 decembrie 1962, astfel cum a fost modificată prin Convenția complementară nr. 1 din 18 decembrie 1963, Acordul complementar din 4 iulie 1969, Protocolul adițional din 25 februarie 1974 și Acordul complementar nr. 2 din 2 aprilie 1980.»;

(d)	la anexa IV se adaugă următorul text: « Elveția »;

(e)

la anexa VIII partea 1 se adaugă următorul text:

« Elveția

Toate cererile de pensii pentru limită de vârstă, pensii de urmaș și pensii de invaliditate, în cadrul sistemului de bază (Legea federală privind asigurarea de pensie pentru limită de vârstă și pensie de urmaș, precum și Legea federală privind asigurarea de invaliditate) și pensiile statutare pentru limită de vârstă în cadrul sistemului de prestații ocupaționale statutare (Legea federală privind sistemul de prestații ocupaționale pentru asigurările de pensie pentru limită de vârstă, pensie de urmaș și pensie de invaliditate).»;

(f)

la anexa VIII partea 2 se adaugă următorul text:

« Elveția

Pensiile pentru limită de vârstă, pensiile de urmaș și pensiile de invaliditate în cadrul sistemului de prestații ocupaționale statutare (Legea federală privind sistemul de prestații ocupaționale statutare pentru asigurarea de pensie pentru limită de vârstă, pensie de urmaș și pensie de invaliditate).»;

(g)

la anexa IX partea II se adaugă următorul text:

« Elveția

(h)

la anexa X se adaugă următorul text:

« Elveția

Prestații suplimentare (Legea federală privind prestațiile suplimentare din 19 martie 1965) și prestații similare prevăzute de legislația cantonală.

Pensii pentru situații dificile în cadrul asigurării de invaliditate [articolul 28 paragraful (1a) din Legea federală privind asigurarea de invaliditate din 19 iunie 1959, astfel cum a fost modificată la 7 octombrie 1994).

Prestații mixte de tip necontributiv prevăzute de legislația cantonală în caz de șomaj.

Pensii de invaliditate extraordinare de tip necontributiv pentru persoanele cu handicap (articolul 39 din Legea federală privind asigurarea de invaliditate din 19 iunie 1959) care, înainte de a se afla în incapacitate de muncă, nu au făcut obiectul legislației elvețiene în baza unei activități prestate în calitate de salariat sau de lucrător independent.»;

(i)

la anexa XI se adaugă următorul text:

« Elveția

Articolul 2 din Legea federală privind asigurarea de pensie pentru limită de vârstă și pensie de urmaș și articolul 1 din Legea federală privind asigurarea de invaliditate, care reglementează asigurarea voluntară în aceste clase de asigurare pentru resortisanții elvețieni cu reședința în state care nu intră sub incidența prezentului acord, se aplică persoanelor care au reședința în afara Elveției și care sunt resortisanți ai altor state cărora li se aplică prezentul acord, precum și refugiaților și apatrizilor cu reședința pe teritoriul acestor state, în cazul în care aceste persoane se afiliază la sistemul de asigurare voluntară în termen de cel mult un an de la data la care au încetat să dețină o asigurare de pensie pentru limită de vârstă, pensie de urmaș și pensie de invaliditate după o perioadă continuă de asigurare de cel puțin cinci ani.

În cazul în care o persoană încetează să mai fie asigurată în cadrul unui sistem elvețian de asigurare de pensie pentru limită de vârstă, pensie de urmaș și pensie de invaliditate după o perioadă continuă de asigurare de cel puțin cinci ani, aceasta are în continuare dreptul de a fi asigurată cu acordul angajatorului, în cazul în care lucrează într-un stat căruia nu i se aplică prezentul acord pentru un angajator din Elveția și în cazul în care depune o cerere în acest sens în termen de șase luni de la data la care a încetat să mai fie asigurată.

Asigurarea obligatorie în cadrul asigurării de sănătate în Elveția și eventualele scutiri:

(a)

dispozițiile legale elvețiene care reglementează asigurările obligatorii de sănătate se aplică următoarelor persoane care nu au reședința în Elveția:

(i)	persoanele care intră sub incidența legislației elvețiene, în temeiul titlului II din regulament;

(ii)	persoanele pentru care Elveția suportă costurile prestațiilor, în conformitate cu articolele 24, 25 și 26 din regulament;

(iii)

persoanele care beneficiază de prestații de șomaj în baza unei asigurări elvețiene;

(iv)

membrii de familie ai persoanelor menționate la punctele (i) și (iii) sau ai salariaților sau lucrătorilor independenți cu reședința în Elveția, care sunt asigurate în cadrul sistemului elvețian de asigurări de sănătate, în afara cazului în care acești membri de familie au reședința într-unul din următoarele state: Danemarca, Spania, Ungaria, Portugalia, Suedia sau Regatul Unit;

(v)

membrii de familie ai persoanelor menționate la punctul (ii) sau ai unui pensionar cu reședința în Elveția, care este asigurat în cadrul sistemului elvețian de asigurări de sănătate, în afara cazului în care acești membri de familie au reședința într-unul dintre următoarele state: Danemarca, Portugalia, Suedia sau Regatul Unit.

Prin «membri de familie» se înțeleg persoanele care sunt definite ca membri de familie în conformitate cu legislația statului de reședință.

(b)

persoanele menționate la litera (a) au posibilitatea, la cerere, să fie scutite de asigurarea obligatorie în cazul în care au reședința într-unul dintre următoarele state și dacă pot dovedi că sunt eligibile pentru a beneficia de acoperire în caz de boală: Germania, Franța, Italia, Austria și, cu privire la persoanele menționate la litera (a) punctele (iv) și (v), Finlanda și, cu privire la persoanele menționate la litera (a) punctul (ii), Portugalia.

Această cerere:

(aa)	trebuie depusă în termen de trei luni de la data la care intră în vigoare obligația de a contracta o asigurare în Elveția; în cazul în care, în situații motivate, cererea este depusă după acest termen, scutirea produce efecte de la data la care începe obligația de asigurare;

(bb)	se aplică tuturor membrilor de familie care sunt rezidenți în același stat.

În cazul în care o persoană care intră sub incidența dispozițiilor legale elvețiene prevăzute la titlul II din regulament face obiectul, conform punctului 3 litera (b), în ceea ce privește asigurarea de sănătate, dispozițiilor legale ale altui stat care sub intră sub incidența prezentului acord, costurile acestor prestații în natură pentru alte accidente decât cele de muncă se repartizează în mod egal între asigurătorul elvețian pentru accidente de muncă, alte accidente decât cele de muncă și pentru boli profesionale, și instituția de asigurări de sănătate competentă, dacă există un drept la prestații în natură în raport cu ambele organisme. Asigurătorul elvețian pentru accidente de muncă, alte accidente decât cele de muncă și boli profesionale suportă toate costurile în eventualitatea unor accidente de muncă, a unor accidente survenite pe drumul către locul de muncă sau a unor boli profesionale, chiar dacă există un drept la prestații din partea unui organism de asigurări de sănătate din țara de reședință.

Persoanele care lucrează în Elveția, dar nu au reședința pe teritoriul acesteia, și care beneficiază de o asigurare legală în statul lor de reședință în conformitate cu punctul 3 litera (b), precum și membrii de familie ai acestora, beneficiază de dispozițiile de la articolul 19 din regulament pe perioada șederii în Elveția.

În vederea aplicării articolelor 18, 19, 20 și 27 din regulament în Elveția, asigurătorul competent suportă toate costurile facturate.

Perioadele de asigurare pentru prestații zilnice realizate în cadrul sistemului de asigurări al unui alt stat căruia i se aplică prezentul acord se iau în calcul în scopul reducerii sau eliminării unei eventuale rezerve în ceea ce privește asigurarea pentru prestații zilnice în caz de maternitate sau de boală, atunci când persoana contractează o asigurare la un asigurător elvețian în termen de trei luni de la încetarea asigurării contractate într-o altă țară.

În cazul în care o persoană care a depus o activitate remunerată salariată sau independentă în Elveția pentru acoperirea cerințelor vitale a fost nevoită să-și înceteze activitatea din cauza unui accident sau a unei boli și nu mai intră sub incidența legislației elvețiene privind asigurarea de invaliditate, se consideră că persoana respectivă este acoperită de această asigurare în sensul eligibilității pentru măsuri de reabilitare până la plata pensiei de invaliditate și pe durata perioadei în care beneficiază de aceste măsuri, cu condiția să nu se fi angajat într-o nouă activitate în afara Elveției.»

Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (3).

În sensul prezentului acord, Regulamentul (CE) nr. 987/2009 se adaptează după cum urmează:

În anexa 1 se adaugă următorul text:

«Acordul dintre Elveția și Franța din 26 octombrie 2004 de stabilire a prevederilor speciale pentru rambursarea prestațiilor de asistență medicală.

Acordul dintre Elveția și Italia din 20 decembrie 2005 de stabilire a prevederilor speciale pentru rambursarea prestațiilor de asistență medicală.»

Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (4), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 592/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (5), astfel cum se aplica între Elveția și statele membre anterior intrării în vigoare a prezentei decizii și atunci când este menționat în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 sau în Regulamentul (CE) nr. 987/2009 sau atunci când se referă la cazuri care au avut loc în trecut.

Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu salariații și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității (6), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 120/2009 al Comisiei (7), astfel cum se aplica între Elveția și statele membre anterior intrării în vigoare a prezentei decizii și atunci când este menționat în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 sau în Regulamentul (CE) nr. 987/2009 sau atunci când se referă la cazuri care au avut loc în trecut.

Directiva 98/49/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind protecția dreptului la pensie suplimentară al lucrătorilor salariați și al lucrătorilor care desfășoară activități independente care se deplasează în cadrul Comunității (8).

SECȚIUNEA B: ACTE JURIDICE PE CARE PĂRȚILE CONTRACTANTE LE IAU ÎN CONSIDERARE ÎN MOD CORESPUNZĂTOR

Decizia nr. A1 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 12 iunie 2009 în ceea ce privește stabilirea unei proceduri de dialog și conciliere privind validitatea documentelor, determinarea legislației aplicabile și acordarea de prestații în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

Decizia nr. A2 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 12 iunie 2009 privind interpretarea articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului referitor la legislația aplicabilă lucrătorilor salariați detașați și lucrătorilor independenți care lucrează temporar în afara statului competent (10).

Decizia nr. A3 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 17 decembrie 2009 privind cumulul perioadelor neîntrerupte de detașare realizate în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și al Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

Decizia nr. E1 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 12 iunie 2009 privind modalitățile practice aferente perioadei de tranziție pentru schimbul de date pe cale electronică menționat la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (12).

Decizia nr. F1 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 12 iunie 2009 privind interpretarea articolului 68 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului referitor la regulile de prioritate în caz de cumul de prestații familiale (13).

Decizia nr. H1 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 12 iunie 2009 privind cadrul pentru tranziția de la Regulamentele (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72 ale Consiliului la Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului și aplicarea deciziilor și recomandărilor Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială (14).

Decizia nr. H2 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 12 iunie 2009 privind modul de funcționare și componența Comisiei tehnice pentru prelucrarea datelor din cadrul Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială (15).

Decizia nr. H3 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 15 octombrie 2009 privind datele care trebuie luate în considerare pentru stabilirea cursurilor de schimb menționate la articolul 90 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (16).

Decizia nr. H4 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 22 decembrie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială privind componența și metodele de lucru ale Comisiei de audit din cadrul Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială (17).

10.

Decizia nr. H5 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 18 martie 2010 privind cooperarea în domeniul combaterii fraudei și a erorilor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Consiliului și al Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului referitoare la coordonarea sistemelor de securitate socială (18).

11.

Decizia nr. P1 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 12 iunie 2009 privind interpretarea articolului 50 alineatul (4), a articolului 58 și a articolului 87 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului pentru acordarea prestațiilor de invaliditate, pentru limită de vârstă și de urmaș (19).

12.

Decizia nr. S1 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 12 iunie 2009 privind cardul european de asigurări sociale de sănătate (20).

13.

Decizia nr. S2 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 12 iunie 2009 privind specificațiile tehnice ale cardului european de asigurări sociale de sănătate (21).

14.

Decizia nr. S3 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 12 iunie 2009 de definire a prestațiilor vizate de articolul 19 alineatul (1) și de articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și de articolul 25 secțiunea A alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (22).

15.

Decizia nr. S4 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 2 octombrie 2009 privind procedurile de rambursare pentru punerea în aplicare a articolelor 35 și 41 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (23).

16.

Decizia nr. S5 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 2 octombrie 2009 privind interpretarea conceptului de prestații în natură în caz de boală sau de maternitate astfel cum este definit la articolul 1 litera (va) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului în temeiul articolelor 17, 19, 20, 22, al articolului 24 alineatul (1), al articolelor 25, 26, al articolului 27 alineatele (1), (3), (4) și (5), al articolelor 28, 34 și al articolului 36 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și privind calcularea sumelor care urmează să fie rambursate în conformitate cu articolele 62, 63 și 64 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (24).

17.

Decizia nr. S6 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 22 decembrie 2009 privind înregistrarea în statul membru de reședință în temeiul articolului 24 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 și întocmirea evidențelor prevăzute la articolul 64 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 (25).

18.

Decizia nr. S7 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 22 decembrie 2009 privind tranziția de la Regulamentele (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72 la Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 și aplicarea procedurilor de rambursare (26).

19.

Decizia nr. U1 din 12 iunie 2009 privind articolul 54 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind majorările cuantumului prestațiilor de șomaj în funcție de membrii de familie aflați în întreținere (27).

20.

Decizia nr. U2 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 12 iunie 2009 privind domeniul de aplicare al articolului 65 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la dreptul la prestații de șomaj al persoanelor aflate în șomaj total, altele decât lucrătorii frontalieri care și-au avut reședința pe teritoriul unui stat membru altul decât statul membru competent, pe parcursul ultimei lor activități salariate sau independente (28).

21.

Decizia nr. U3 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 12 iunie 2009 privind conceptul de șomaj parțial aplicabil șomerilor menționați la articolul 65 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (29).

SECȚIUNEA C: ACTE JURIDICE DE CARE PĂRȚILE CONTRACTANTE IAU NOTĂ

Recomandarea nr. U1 din 12 iunie 2009 privind legislația aplicabilă șomerilor care întreprind activități profesionale sau comerciale cu timp parțial într-un stat membru diferit față de statul de reședință (30).

Recomandarea nr. U2 din 12 iunie 2009 privind aplicarea articolului 64 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului șomerilor care își însoțesc soții sau partenerii care desfășoară o activitate profesională sau comercială în alt stat membru decât statul competent (31).

PROTOCOL

la Anexa II la Acord

I. Asigurarea de șomaj

Următoarele dispoziții se aplică lucrătorilor care sunt resortisanți ai Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungaria, Republicii Polone, Republicii Slovenia și Republicii Slovace până la 30 aprilie 2011, precum și lucrătorilor care sunt resortisanți ai Republicii Bulgaria și ai României până la 31 mai 2016.

Următoarele norme se aplică în ceea ce privește asigurarea de șomaj pentru lucrătorii care dețin un permis de ședere cu o valabilitate mai mică de un an:

1.1.

Numai lucrătorii care au plătit contribuții în Elveția pe perioada minimă prevăzută de Legea federală privind asigurările de șomaj și indemnizațiile în caz de insolvență (Loi fédérale sur l’assurance-chômage obligatoire et l’indemnité en cas d’insolvabilité – LACI) (32) și care îndeplinesc, de asemenea, celelalte condiții de eligibilitate pentru prestații de șomaj au dreptul la astfel de prestații, astfel cum sunt prevăzute de asigurările de șomaj în condițiile legii.

1.2.

O parte din contribuțiile percepute pentru lucrătorii a căror perioadă de cotizare este prea scurtă pentru a avea dreptul la prestații de șomaj în Elveția în temeiul punctului 1.1 se rambursează statelor lor de origine, în conformitate cu dispozițiile de la punctul 1.3, pentru a contribui la costul prestațiilor acordate acestor lucrători în caz de șomaj complet; lucrătorii în cauză nu vor mai avea dreptul la aceste prestații în caz de șomaj complet în Elveția. Cu toate acestea, lucrătorii vor avea dreptul la alocații în caz de condiții meteorologice nefavorabile și de insolvabilitate a angajatorului. Prestațiile în caz de șomaj complet se plătesc de către statul de origine, cu condiția ca lucrătorii în cauză să se declare disponibili pentru încadrare în muncă. Perioadele de asigurare realizate în Elveția se iau în calcul ca și cum ar fi fost realizate în statul de origine.

1.3.

Partea din contribuțiile percepute pentru lucrătorii menționați la punctul 1.2 se rambursează anual în conformitate cu următoarele dispoziții:

(a)	contribuțiile totale ale acestor lucrători se calculează, pentru fiecare țară, pe baza numărului anual de lucrători salariați și a contribuțiilor anuale medii plătite pentru fiecare lucrător (contribuții ale angajatorului și ale angajatului);

(b)	din suma calculată în acest mod, o parte corespunzând cotei relative reprezentată de prestația de șomaj ca procent din toate alocațiile prevăzute la punctul 1.2 se rambursează statelor de origine ale lucrătorilor, iar o parte este reținută de Elveția ca rezervă pentru prestații ulterioare (33);

(c)

Elveția transmite în fiecare an situația contribuțiilor rambursate. În cazul în care statele de origine solicită acest lucru, în situație se menționează bazele de calcul și sumele rambursate. Statele de origine notifică anual Elveția cu privire la numărul de beneficiari ai prestațiilor de șomaj, astfel cum se prevede la punctul 1.2.

În cazul în care un stat membru care intră sub incidența acestor dispoziții întâmpină dificultăți privind încetarea sistemului de rambursare a contribuțiilor sau în cazul în care Elveția întâmpină dificultăți privind sistemul de cumulare, oricare dintre părțile contractante poate sesiza Comitetul mixt cu privire la această chestiune.

II. Alocații pentru persoanele neajutorate

Alocațiile acordate persoanelor neajutorate în temeiul Legii federale elvețiene din 19 iunie 1959 privind asigurarea de invaliditate (LAI) și al Legii federale din 20 decembrie 1946 privind pensiile pentru limită de vârstă și pensiile de urmaș (LAVS), astfel cum au fost modificate la 8 octombrie 1999, se acordă numai în cazul în care persoanele respective au reședința în Elveția.

III. Sistemul de prestații ocupaționale privind pensiile pentru limită de vârstă, pensiile de urmaș și pensiile de invaliditate

Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, beneficiile legitime prevăzute de Legea federală privind libera trecere în cadrul sistemului de prestații ocupaționale cu privire la pensiile pentru limită de vârstă, pensiile de urmaș și pensiile de invaliditate (Loi fédérale sur le libre passage dans la prévoyance professionnelle vieillesse, survivants et invalidité) din 17 decembrie 1993 se plătesc la cerere oricărei persoane care desfășoară o activitate salariată sau independentă, care intenționează să părăsească definitiv Elveția și care, în temeiul titlului II din regulament, nu va mai intra sub incidența legislației elvețiene, cu condiția ca această persoană să părăsească Elveția în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

”

(1) JO L 166, 30.4.2004, p. 1.

(2) JO L 284, 30.10.2009, p. 43.

(3) JO L 284, 30.10.2009, p. 1.

(4) JO L 149, 5.7.1971, p. 2.

(5) JO L 177, 4.7.2008, p. 1.

(6) JO L 74, 27.3.1972, p. 1.

(7) JO L 39, 10.2.2009, p. 29.

(8) JO L 209, 25.7.1998, p. 46.

(9) JO C 106, 24.4.2010, p. 1.

(10) JO C 106, 24.4.2010, p. 5.

(11) JO C 149, 8.6.2010, p. 3.

(12) JO C 106, 24.4.2010, p. 9.

(13) JO C 106, 24.4.2010, p. 11.

(14) JO C 106, 24.4.2010, p. 13.

(15) JO C 106, 24.4.2010, p. 17.

(16) JO C 106, 24.4.2010, p. 56.

(17) JO C 107, 27.4.2010, p. 3.

(18) JO C 149, 8.6.2010, p. 5.

(19) JO C 106, 24.4.2010, p. 21.

(20) JO C 106, 24.4.2010, p. 23.

(21) JO C 106, 24.4.2010, p. 26.

(22) JO C 106, 24.4.2010, p. 40.

(23) JO C 106, 24.4.2010, p. 52.

(24) JO C 106, 24.4.2010, p. 54.

(25) JO C 107, 27.4.2010, p. 6.

(26) JO C 107, 27.4.2010, p. 8.

(27) JO C 106, 24.4.2010, p. 42.

(28) JO C 106, 24.4.2010, p. 43.

(29) JO C 106, 24.4.2010, p. 45.

(30) JO C 106, 24.4.2010, p. 49.

(31) JO C 106, 24.4.2010, p. 51.

(32) În prezent, 12 luni.

(33) Contribuțiile rambursate pentru lucrători care își vor exercita dreptul la indemnizația de șomaj în Elveția după ce au plătit contribuții timp de cel puțin 12 luni – pe parcursul mai multor perioade de ședere – în termen de doi ani.