„Apendicele 3

IMPORTUL DE ANIMALE VII, DE MATERIAL SEMINAL, OVULE ȘI EMBRIONI APARȚINÂND ACESTORA DIN ȚĂRILE TERȚE

I.   Comunitate – legislație (1)

A.   Ungulate, cu excepția ecvideelor

Directiva 2004/68/CE a Consiliului din 26 aprilie 2004 de stabilire a normelor de sănătate animală privind importul și tranzitul, în Comunitate, al anumitor ungulate vii, de modificare a Directivelor 90/426/CEE și 92/65/CEE și de abrogare a Directivei 72/462/CEE (JO L 139, 30.4.2004, p. 320).

B.   Ecvidee

Directiva 90/426/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990, privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe (JO L 224, 18.8.1990, p. 42).

C.   Păsări de curte și ouă destinate incubației

Directiva 90/539/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1990, privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă destinate incubației (JO L 303, 31.10.1990, p. 6).

D   Animale de acvacultură

Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind condițiile de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (JO L 328, 24.11.2006, p. 14).

E.   Embrioni din specia bovină

Directiva 89/556/CEE a Consiliului din 25 septembrie 1989, de stabilire a condițiilor de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile de embrioni de animale domestice din specia bovină provenind din țări terțe (JO L 302, 19.10.1989, p. 1).

F.   Material seminal bovin

Directiva 88/407/CEE a Consiliului din 14 iunie 1988 de stabilire a cerințelor de sănătate animală aplicabile în schimburile intracomunitare și la importul de material seminal provenit de la animale domestice din specia bovină (JO L 194, 22.7.1988, p. 10).

G.   Material seminal porcin

Directiva 90/429/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 de stabilire a cerințelor de sănătate animală aplicabile în schimburile intracomunitare și la importul de material seminal provenit de la animale domestice din specia porcină (JO L 224, 18.8.1990, p. 62).

H.   Alte animale vii

1.

Directiva 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 de stabilire a cerințelor de sănătate animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, reglementărilor comunitare prevăzute în anexa A punctul I la Directiva 90/425/CEE (JO L 268, 14.9.1992, p. 54).

2.	Regulamentul (CE) nr. 998/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie și de modificare a Directivei 92/65/CEE a Consiliului (JO L 146, 13.6.2003, p. 1).

I.   Alte dispoziții specifice

1.	Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor β-agoniste în creșterea animalelor și de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE și 88/299/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 3).

2.

Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora în animalele vii și în produsele obținute de la acestea și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 10).

II.   Elveția – legislație (2)

1.	Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și de produse de origine animală (OITE), (RS 916.443.10);

2.	Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul și tranzitul de animale provenind din țări terțe pe cale aeriană (OITA), (RS 916.443.12);

3.	Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITPA), (RS 916.443.13);

4.	Ordonanța DFE din 16 mai 2007 privind controlul importului și al tranzitului de animale și de produse de origine animală (Ordonanța privind controalele OITE), (RS 916.443.106);

5.	Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul de animale de companie (OIAC) (RS 916.443.14);

6.	Ordonanța din 18 august 2004 privind medicamentele veterinare (OMedV), (RS 812.212.27);

7.	Ordonanța din 30 octombrie 1985 privind onorariile percepute de Oficiul federal veterinar (OEVET) (RS 916.472).

III.   Norme de aplicare

Oficiul federal veterinar aplică, simultan cu statele membre ale Comunității, condițiile de import prevăzute în actele menționate la punctul I din prezentul apendice, măsurile de aplicare și listele cu unitățile care sunt autorizate să facă importurile corespunzătoare. Obligația se aplică tuturor actelor corespunzătoare, oricare ar fi data de adoptare a acestora.

Oficiul federal veterinar poate adopta măsuri mai restrictive și solicita garanții suplimentare. În cadrul Comitetului mixt veterinar vor avea loc consultări în vederea găsirii soluțiilor corespunzătoare.

Oficiul federal veterinar și statele membre ale Comunității se notifică reciproc cu privire la condițiile specifice de import stabilite cu titlu bilateral care nu fac obiectul unei armonizări la nivel comunitar.

În sensul aplicării prezentei anexe, pentru Elveția, grădina zoologică din Zurich este aprobată ca centru autorizat în conformitate cu dispozițiile din anexa C la Directiva 92/65/CEE.”

„Apendicele 4

ZOOTEHNIE, INCLUSIV IMPORTURI DIN ȚĂRI TERȚE

A.   Legislații (1)

Comunitate

Elveția

Directiva 77/504/CEE a Consiliului din 25 iulie 1977 privind animalele pentru reproducție de rasă pură din specia bovină (JO L 206, 12.8.1977, p. 8). Directiva 88/661/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1988 privind normele zootehnice aplicabile animalelor pentru reproducție din specia porcină (JO L 382, 31.12.1988, p. 36). Directiva 87/328/CEE a Consiliului din 18 iunie 1987 privind acceptarea la reproducere a bovinelor pentru reproducție de rasă pură (JO L 167, 26.6.1987, p. 54). Directiva 88/407/CEE a Consiliului din 14 iunie 1988 de stabilire a cerințelor de sănătate animală aplicabile în schimburile intracomunitare și la importul de material seminal congelat de la animale din specia bovină (JO L 194, 22.7.1988, p. 10). Directiva 89/361/CEE a Consiliului din 30 mai 1989 privind animalele pentru reproducție de rasă pură din speciile ovină și caprină (JO L 153, 6.6.1989, p. 30). Directiva 90/118/CEE a Consiliului din 5 martie 1990 privind acceptarea în scopul reproducției a porcilor reproducători hibrizi (JO L 71, 17.3.1990, p. 34). Directiva 90/119/CEE a Consiliului din 5 martie 1990 privind acceptarea în scopul reproducției a porcilor reproducători hibrizi (JO L 71, 17.3.1990, p. 36). Directiva 90/427/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind condițiile zootehnice și genealogice care reglementează schimburile intracomunitare de ecvidee (JO L 224, 18.8.1990, p. 55). Directiva 90/428/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind schimburile de cai pentru concursuri și de stabilire a condițiilor de participare la aceste concursuri (JO L 224, 18.8.1990, p. 60). Directiva 91/174/CEE a Consiliului din 25 martie 1991 privind condițiile zootehnice și genealogice care reglementează comercializarea animalelor de rasă și de modificare a Directivelor 77/504/CEE și 90/425/CEE (JO L 85, 5.4.1991, p. 37). Directiva 94/28/CE a Consiliului din 23 iunie 1994 de stabilire a principiilor referitoare la condițiile zootehnice și genealogice care se aplică importului de animale, material seminal, ovule și embrioni provenind din țări terțe și de modificare a Directivei 77/504/CEE privind animalele pentru reproducție de rasă pură din specia bovină (JO L 178, 12.7.1994, p. 66).

Ordonanța din 14 noiembrie 2007 privind creșterea animalelor (RS 916.310).

B.   Norme de punere în aplicare

În sensul prezentului apendice, animalele vii și produsele de origine animală care fac obiectul unor schimburi între statele membre ale Comunității și Elveția circulă în condițiile stabilite pentru schimburile între statele membre ale Comunității.

Fără a aduce atingere dispozițiilor privind controalele zootehnice care figurează în apendicele 5 și 6, autoritățile elvețiene se angajează să asigure că, pentru importurile sale, Elveția aplică aceleași dispoziții ca cele din Directiva 94/28/CE a Consiliului.

În cazul unei dificultăți, Comitetul mixt veterinar este consultat la cererea uneia dintre părți.”.

„Apendicele 5

ANIMALE VII, MATERIAL SEMINAL, OVULE ȘI EMBRIONI: CONTROALE LA FRONTIERE ȘI TAXE

CAPITOLUL I

Dispoziții generale — Sistemul TRACES

A.   LEGISLAȚIE (1)

Comunitate

Elveția

Decizia 2004/292/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind punerea în aplicare a sistemului TRACES și de modificare a Deciziei 92/486/CEE (JO L 094, 31.3.2004, p. 63).

1. Legea din 1 iulie 1966 privind epizootiile (LFE), (RS 916.40); 2. Ordonanța din 27 iunie 1995 privind epizootiile (OFE) (RS 916.401). 3. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și de produse de origine animală (OITE), (RS 916.443.10); 4. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul și tranzitul de animale provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITA) (916.443.12); 5. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITPA) (916.443.13); 6. Ordonanța DFE din 16 mai 2007 privind controlul importului și al tranzitului de animale și de produse de origine animală (Ordonanța privind controalele OITE), (RS 916.443.106); 7. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul de animale de companie (OIAC) (RS 916.443.14);

B.   NORME DE PUNERE ÎN APLICARE

Comisia, în colaborare cu Oficiul federal veterinar, integrează Elveția în sistemul informatic TRACES, în conformitate cu Decizia 2004/292/CE a Comisiei.

Dacă este necesar, se stabilesc măsuri tranzitorii și complementare în cadrul Comitetului mixt veterinar.

CAPITOLUL II

Controale veterinare și zootehnice care se aplică în schimburile dintre statele membre ale Comunității și Elveția

A.   LEGISLAȚIE (1)

Controalele veterinare și zootehnice care se aplică în schimburile dintre statele membre ale Comunității și Elveția sunt efectuate în conformitate cu dispozițiile următoarelor acte:

Comunitate

Elveția

1. Directiva 89/608/CEE a Consiliului din 21 noiembrie 1989 privind asistența reciprocă dintre autoritățile administrative ale statelor membre și la cooperarea dintre statele membre și Comisie pentru a asigura aplicarea corectă a legislației în probleme veterinare și zootehnice (JO L 351, 2.12.1989, p. 34). 2. Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (JO L 224, 18.8.1990, p. 29).

1. Legea privind epizootiile (LFE) din 1 iulie 1966 (RS 916.40), în special articolul 57; 2. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și de produse de origine animală (OITE), (RS 916.443.10); 3. Ordonanța DFE din 16 mai 2007 privind controlul importului și al tranzitului de animale și de produse de origine animală (Ordonanța privind controalele OITE), (RS 916.443.106); 4. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul de animale de companie (OIAC) (RS 916.443.14); 5. Ordonanța din 30 octombrie 1985 privind onorariile percepute de Oficiul federal veterinar (OEVET) (RS 916.472).

B.   NORME GENERALE DE PUNERE ÎN APLICARE

În cazurile prevăzute la articolul 8 din Directiva 90/425/CEE, autoritățile competente de la locul de destinație contactează imediat autoritățile competente de la locul de expediere. Acestea iau toate măsurile necesare și comunică autorității competente de la locul de expediere și Comisiei natura controalelor efectuate, deciziile luate și motivele care stau la baza acestor decizii.

Responsabilitatea punerii în aplicare a dispozițiilor prevăzute la articolele 10, 11 și 16 din Directiva 89/608/CEE și la articolele 9 și 22 din Directiva 90/425/CEE aparține Comitetului mixt veterinar.

C.   NORME SPECIALE APLICABILE ANIMALELOR TRIMISE LA PĂȘUNAT ÎN ZONELE DE FRONTIERĂ

1.

Definiții:   Pășunat: acțiune de transhumanță într-o zonă de frontieră limitată la 10 km, în momentul expedierii animalelor spre un stat membru sau spre Elveția. În cazul unor condiții speciale justificate corespunzător, o fâșie mai lată de o parte și de alta a frontierei dintre Elveția și Comunitate poate fi autorizată de către autoritățile competente interesate.   Pășunat zilnic: pășunat în care, la sfârșitul fiecărei zile, animalele se întorc la exploatația lor de origine într-un stat membru sau în Elveția.

2.

Pentru pășunatul între statele membre ale Comunității și Elveția, dispozițiile Deciziei 2001/672/CE a Comisiei din 20 august 2001 de stabilire a normelor speciale de aplicare pentru circulația bovinelor trimise să pască, pe timpul verii, în diferite locuri situate în munte (JO L 235, 4.9.2001, p. 23), sunt aplicabile mutatis mutandis. Cu toate acestea, în cadrul prezentei anexe, la articolul 1 din Decizia 2001/672/CE, decizia se aplică cu următoarele adaptări: — trimiterea la perioada cuprinsă între 1 mai și 15 octombrie este înlocuită prin „anul calendaristic”; — pentru Elveția, părțile vizate la articolul 1 din Decizia 2001/672/CE și menționate în anexa corespunzătoare sunt: — ELVEȚIA — CANTONUL ZURICH — CANTONUL BERNA — CANTONUL LUCERNA — CANTONUL URI — CANTONUL SCHWYZ — CANTONUL OBWALD — CANTONUL NIDWALD — CANTONUL GLARUS — CANTONUL ZUG — CANTONUL FRIBOURG — CANTONUL SOLOTHURN — CANTONUL BASEL-ORAȘ — CANTONUL BASEL-PROVINCIE — CANTONUL SCHAFFHOUSEN — CANTONUL APPENZELL EXTERN — CANTONUL APPENZELL INTERN — CANTONUL SFÂNTUL GALL — CANTONUL GRAUBÜNDEN — CANTONUL ARGOVIA — CANTONUL TURGOVIA — CANTONUL TICINO — CANTONUL VAUD — CANTONUL VALAIS — CANTONUL NEUCHÂTEL — CANTONUL GENÈVA — CANTONUL JURA În conformitate cu Ordonanța privind epizootiile (OFE) din 27 iunie 1995 (RS 916.401), în special articolul 7 (înregistrare) și cu Ordonanța din 23 noiembrie 2005 privind baza de date cu privire la traficul de animale (RS 916.404), în special punctul 2 (conținutul bazei de date), Elveția atribuie fiecărei pășuni un cod de înregistrare specific care trebuie să fie înregistrat în baza de date națională referitoare la bovine.

3.

Pentru pășunatul între statele membre ale Comunității și Elveția, medicul veterinar oficial al țării de expediere: a) informează, la data emiterii certificatului și în termen de cel mult 24 de ore înainte de data prevăzută de sosire a animalelor, prin sistemul informatizat care face legătura între autoritățile veterinare prevăzut la articolul 20 din Directiva 90/425/CEE, autoritatea competentă de la locul de destinație (unitate veterinară locală) cu privire la trimiterea animalelor; b) examinează animalele în termen de 48 de ore înainte de plecarea lor la pășunat; aceste animale trebuie să fie identificate corespunzător; c) eliberează un certificat după modelul prevăzut la punctul 9.

4.	Pe întreaga durată a pășunatului, animalele trebuie să rămână sub control vamal.

5.

Deținătorul de animale trebuie: a) să accepte, într-o declarație scrisă, să se conformeze la toate măsurile luate în conformitate cu dispozițiile prevăzute de prezenta anexă și la orice altă măsură instituită la nivel local, la fel ca orice deținător originar dintr-un stat membru sau din Elveția; b) să achite costurile controalelor care rezultă din aplicarea prezentei anexe; c) să colaboreze pe deplin la realizarea controalelor vamale sau veterinare cerute de autoritățile oficiale din țara de expediere sau din țara de destinație.

6.

În momentul întoarcerii animalelor, la sfârșitul sezonului de pășunat sau anticipat, medicul veterinar oficial al țării locului de pășunat: a) informează, la data emiterii certificatului și în termen de cel mult 24 de ore înainte de data prevăzută de sosire a animalelor, prin sistemul informatizat care face legătura între autoritățile veterinare prevăzut la articolul 20 din Directiva 90/425/CEE, autoritatea competentă de la locul de destinație (unitate veterinară locală) cu privire la trimiterea animalelor; b) examinează animalele în termen de 48 de ore înainte de plecarea lor; aceste animale trebuie să fie identificate corespunzător; c) eliberează un certificat după modelul prevăzut la punctul 9.

7.	În cazul apariției unei boli, autoritățile veterinare competente iau măsurile corespunzătoare de comun acord. Problema eventualelor cheltuieli va fi examinată de aceste autorități. Dacă este necesar, va fi consultat Comitetul mixt veterinar.

8.

Prin derogare de la dispozițiile prevăzute pentru pășunat la punctele 1-7, în cazul pășunatului zilnic între statele membre ale Comunității și Elveția: a) animalele nu intră în contact cu animale de pe o altă exploatație; b) deținătorul animalelor se angajează să informeze autoritatea veterinară competentă cu privire la orice contact al animalelor cu animale de pe o altă exploatație; c) certificatul de sănătate stabilit la punctul 9 trebuie să fie prezentat în fiecare an calendaristic autorităților veterinare competente, în momentul introducerii pentru prima dată a animalelor într-un stat membru sau în Elveția. Certificatul de sănătate trebuie să fie pus la dispoziția autorităților veterinare competente la cererea acestora; d) dispozițiile de la punctele 2. și 3. se aplică numai la prima expediere din anul calendaristic a animalelor spre un stat membru sau spre Elveția; e) dispozițiile de la punctul 6. nu se aplică; f) deținătorul de animale se angajează să informeze autoritatea veterinară competentă cu privire la sfârșitul perioadei de pășunat.

9.

Model de certificat de sănătate pentru pășunatul în zonele de frontieră sau pentru pășunatul zilnic și pentru întoarcerea de la pășunatul în zonele de frontieră a animalelor din speciile bovine: Model de certificat de sănătate pentru pășunatul în zonele de frontieră sau pentru pășunatul zilnic și pentru întoarcerea de la pășunatul în zonele de frontieră a animalelor din speciile bovine:

CAPITOLUL III

Condiții aplicabile schimburilor comerciale dintre Comunitate și Elveția

A.   LEGISLAȚIE

Pentru comerțul cu animale vii, cu material seminal, ovule, embrioni ai acestora între statele membre ale Comunității și Elveția, precum și pentru pășunatul în zonele de frontieră al animalelor din speciile bovine între statele membre ale Comunității și Elveția, certificatele de sănătate sunt cele prevăzute de prezenta anexă și disponibile în sistemul TRACES, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 599/2004 al Comisiei din 30 martie 2004 privind adoptarea unui model armonizat de certificat și de proces-verbal al inspecției, referitoare la schimburile intracomunitare cu animale și cu produse de origine animală (JO L 94, 31.3.2004, p. 44).

CAPITOLUL IV

Controale veterinare care se aplică la importurile provenind din țări terțe

A.   LEGISLAȚIE (2)

Controalele privind importurile din țări terțe sunt efectuate în conformitate cu dispozițiile următoarelor acte:

Comunitate

Elveția

1. Regulamentul (CE) nr. 282/2004 al Comisiei din 18 februarie 2004 de întocmire a unui document pentru declararea și controlul sanitar-veterinar al animalelor provenite din țări terțe și introduse în Comunitate (JO L 49, 19.2.2004, p. 11); 2. Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1); 3. Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare la animalele care intră pe teritoriul Comunității din țări terțe și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 56). 4. Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor β-agoniste în creșterea animalelor și de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE și 88/299/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 3). 5. Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora în animalele vii și în produsele obținute de la acestea și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 10). 6. Decizia 97/794/CE a Comisiei din 12 noiembrie 1997 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Directivei 91/496/CEE a Consiliului în ceea ce privește controalele veterinare ale animalelor vii provenind din țări terțe (JO L 323, 26.11.1997, p. 31).

1. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și de produse de origine animală (OITE), (RS 916.443.10); 2. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul și tranzitul de animale provenind din țări terțe pe cale aeriană (OITA), (RS 916.443.12); 3. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe pe cale aeriană (OITPA), (RS 916.443.13); 4. Ordonanța DFE din 16 mai 2007 privind controlul importului și al tranzitului de animale și de produse de origine animală (Ordonanța privind controalele OITE), (RS 916.443.106); 5. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul de animale de companie (OIAC) (RS 916.443.14); 6. Ordonanța din 30 octombrie 1985 privind onorariile percepute de Oficiul federal veterinar (OEVET) (RS 916.472); 7. Ordonanța din 18 august 2004 privind medicamentele veterinare (OMedV), (RS 812.212.27).

B.   NORME DE PUNERE ÎN APLICARE

1.

În sensul aplicării articolului 6 din Directiva 91/496/CEE, punctele de control la frontieră ale statelor membre pentru controalele veterinare ale animalelor vii figurează în anexa la Decizia 2001/881/CE a Comisiei din 7 decembrie 2001 de stabilire a listei punctelor de control la frontieră desemnate pentru controalele veterinare ale animalelor și produselor de origine animală provenind din țări terțe și de actualizare a normelor privind controalele care trebuie efectuate de către specialiștii Comisiei, în versiunea sa modificată.

2.

În sensul aplicării articolului 6 din Directiva 91/496/CEE, punctele de control la frontieră pentru Elveția sunt următoarele: Denumire Cod TRACES Tip Centru de control Tip de autorizație Aeroportul Zurich CHZRH4 A Centrul 3 O – Alte animale (inclusiv animale din grădinile zoologice) (3) Aeroportul Geneva CHGVA4 A Centrul 2 O – Alte animale (inclusiv animale din grădinile zoologice) (3) Comitetul mixt veterinar examinează modificările ulterioare ale listei punctelor de control la frontieră, ale centrelor de control și ale tipurilor de autorizație a acestora. Responsabilitatea punerii în aplicare a controalelor la fața locului aparține Comitetului mixt veterinar, în special în temeiul articolului 19 din Directiva 91/496/CEE și al articolului 57 din legea privind epizootiile.

3.

Oficiul federal veterinar aplică, simultan cu statele membre ale Comunității, condițiile de import prevăzute în apendicele 3 la prezenta anexă, precum și măsurile de punere în aplicare. Oficiul federal veterinar poate adopta măsuri mai restrictive și solicita garanții suplimentare. În cadrul Comitetului mixt veterinar vor avea loc consultări în vederea găsirii soluțiilor corespunzătoare. Oficiul federal veterinar și statele membre ale Comunității se notifică reciproc cu privire la condițiile specifice de import stabilite cu titlu bilateral care nu fac obiectul unei armonizări la nivel comunitar.

4.	Oficiul federal veterinar și statele membre ale Comunității se notifică reciproc cu privire la condițiile specifice de import stabilite cu titlu bilateral care nu fac obiectul unei armonizări la nivel comunitar.

5.	Punctele de control la frontieră ale Elveției menționate la punctul 2. efectuează controalele privind importurile din țări terțe destinate statelor membre ale Comunității în conformitate cu punctul A din capitolul IV din prezentul apendice.

CAPITOLUL V

Dispoziții specifice

A.   IDENTIFICAREA ANIMALELOR

1.   LEGISLAȚIE  (4)

Comunitate

Elveția

1. Directiva 92/102/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1992 privind identificarea și înregistrarea animalelor (JO L 355, 5.12.1992, p. 32). 2. Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și de înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (JO L 204, 11.8.2000, p. 1).

1. Ordonanța privind epizootiile (OFE) din 27 iunie 1995 (RS 916.401), în special articolele 7-20 (înregistrare și identificare); 2. Ordonanța din 23 noiembrie 2005 privind baza de date cu privire la traficul de animale (RS 916.404).

2.   NORME SPECIALE ȘI PROCEDURI DE PUNERE ÎN APLICARE

a.	Responsabilitatea punerii în aplicare a articolului 3 alineatul (2), a articolului 4 alineatul (1.a) paragraful 5 și a articolului 4 alineatul (2) din Directiva 92/102/CEE aparține Comitetului mixt veterinar.

b.	Pentru circulația în interiorul Elveției a porcinelor, ovinelor și caprinelor, data care trebuie luată în considerare în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) este 1 iulie 1999.

c.	În cadrul articolului 10 din Directiva 92/102/CEE, responsabilitatea coordonării pentru eventuala punere în aplicare a unor dispozitive electronice de identificare aparține Comitetului mixt veterinar.

B.   PROTECȚIA ANIMALELOR

1.   LEGISLAȚIE  (4)

Comunitate

Elveția

1. Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 (JO L 3, 5.1.2005, p. 1); 2. Regulamentul (CE) nr. 1255/97 al Consiliului din 25 iunie 1997 privind criteriile comunitare prevăzute pentru punctele de așteptare și de modificare a planului de itinerar prevăzut în anexa la Directiva 91/628/CEE (JO L 174, 2.7.1997, p. 1).

Ordonanța din 23 aprilie 2008 privind protecția animalelor (OPAn) (RS 455.1), în special articolele 169-176.

2.   NORME SPECIALE ȘI PROCEDURI DE PUNERE ÎN APLICARE

a.	Autoritățile elvețiene se angajează să respecte dispozițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1/2005 privind schimburile dintre Elveția și Comunitate și importurile din țări terțe.

b.	În cazurile prevăzute la articolul 26 din Regulamentul (CE) nr. 1/2005, autoritățile competente de la locul de destinație contactează imediat autoritățile competente de la locul de plecare.

c.	Responsabilitatea punerii în aplicare a dispozițiilor prevăzute la articolele 10, 11 și 16 din Directiva 89/608/CEE aparține Comitetului mixt veterinar.

d.	Responsabilitatea punerii în aplicare a controalelor la fața locului aparține Comitetului mixt veterinar, în special în temeiul articolului 28 din Regulamentul (CE) nr. 1/2005 și al articolului 208 din Ordonanța din 23 aprilie 2008 privind protecția animalelor (OPAn), (RS 455.1).

e.

În conformitate cu dispozițiile articolului 175 din Ordonanța din 23 aprilie 2008 privind protecția animalelor (OPAn) (RS 455.1), tranzitul prin Elveția al bovinelor, ovinelor, caprinelor și porcinelor nu poate avea loc decât pe calea ferată sau cu avionul. Această chestiune va fi examinată de Comitetul mixt veterinar.

C.   TAXE

1.	Nu se percep taxe pentru controalele veterinare ale schimburilor dintre statele membre ale Comunității și Elveția.

2.

Pentru controalele veterinare ale importurilor din țări terțe, autoritățile elvețiene se angajează să perceapă taxele legate de controalele oficiale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).”

„Apendicele 10

PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ: CONTROALE LA FRONTIERE ȘI TAXE

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

A.   LEGISLAȚIE (1)

Comunitate

Elveția

Decizia 2004/292/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind punerea în aplicare a sistemului TRACES și de modificare a Deciziei 92/486/CEE (JO L 094, 31.3.2004, p. 63); Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

1. Legea privind epizootiile (LFE) din 1 iulie 1966, (RS 916.40), în special articolul 57; 2. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și de produse de origine animală (OITE), (RS 916.443.10); 3. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITPA), (RS 916.443.13); 4. Ordonanța DFE din 16 mai 2007 privind controlul importului și al tranzitului de animale și de produse de origine animală (Ordonanța privind controalele OITE), (RS 916.443.106); 5. Ordonanța din 30 octombrie 1985 privind onorariile percepute de Oficiul federal veterinar (OEVET) (RS 916.472).

B.   NORME DE PUNERE ÎN APLICARE

1.   Comisia, în colaborare cu Oficiul federal veterinar, integrează Elveția în sistemul informatic TRACES, în conformitate cu Decizia 2004/292/CE a Comisiei.

2.   Comisia, în colaborare cu Oficiul federal veterinar și cu Oficiul federal pentru sănătate publică, integrează Elveția în sistemul de alertă rapidă prevăzut la articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 în ceea ce privește dispozițiile legate de respingerile produselor de origine animală la frontiere.

În cazul respingerii unui lot, a unui container sau a unei încărcături de către o autoritate competentă la un punct de frontieră al Comunității, Comisia avertizează imediat Elveția.

Elveția notifică imediat Comisia cu privire la orice caz de respingere, legat de un risc direct sau indirect pentru sănătatea umană, a unui lot, a unui container sau a unei încărcături de produse alimentare sau de hrană pentru animale, de către o autoritate competentă de la un punct de frontieră elvețian și respectă normele de confidențialitate prevăzute la articolul 52 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

Măsurile speciale referitoare la această participare sunt stabilite în cadrul Comitetului mixt veterinar.

CAPITOLUL II

Controale veterinare care se aplică în schimburile între statele membre ale Comunității și Elveția

A.   LEGISLAȚIE (2)

Controalele veterinare care se aplică în schimburile între statele membre ale Comunității și Elveția sunt efectuate în conformitate cu dispozițiile următoarelor acte:

Comunitate

Elveția

1. Directiva 89/608/CEE a Consiliului din 21 noiembrie 1989 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie, în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile veterinar și zootehnic (JO L 351,2.12.1989, p. 34); 2. Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controalele veterinare în comerțul intracomunitar în vederea realizării pieței interne (JO L 395, 30.12.1989, p. 13). 3. Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman (JO L 018, 23.1.2003, p. 11).

1. Legea privind epizootiile (LFE) din 1 iulie 1966, (RS 916.40), în special articolul 57; 2. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și de produse de origine animală (OITE), (RS 916.443.10); 3. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITPA), (RS 916.443.13); 4. Ordonanța DFE din 16 mai 2007 privind controlul importului și al tranzitului de animale și de produse de origine animală (Ordonanța privind controalele OITE), (RS 916.443.106); 5. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul de animale de companie (OIAC) (RS 916.443.14); 6. Ordonanța din 30 octombrie 1985 privind onorariile percepute de Oficiul federal veterinar (OEVET) (RS 916.472).

B.   NORME DE PUNERE ÎN APLICARE

În cazurile prevăzute la articolul 8 din Directiva 89/662/CEE, autoritățile competente de la locul de destinație contactează imediat autoritățile competente de la locul de expediere. Acestea iau toate măsurile necesare și comunică autorității competente de la locul de expediere și Comisiei natura controalelor efectuate, deciziile luate și motivele care stau la baza acestor decizii.

Responsabilitatea punerii în aplicare a dispozițiilor prevăzute la articolele 10, 11 și 16 din Directiva 89/608/CEE și la articolele 9 și 16 din Directiva 89/662/CEE aparține Comitetului mixt veterinar.

CAPITOLUL III

Controale veterinare care se aplică la importurile din țări terțe

A.   LEGISLAȚIE (3)

Controalele privind importurile din țări terțe sunt efectuate în conformitate cu dispozițiile următoarelor acte:

Comunitate

Elveția

1. Regulamentul (CE) nr. 136/2004 al Comisiei din 22 ianuarie 2004 de stabilire a procedurilor controalelor sanitar-veterinare la punctele de control la frontieră ale Comunității la importul produselor provenind din țări terțe (JO L 021, 28.1.2004, p. 11); 2. Regulamentul (CE) nr. 745/2004 al Comisiei din 16 aprilie 2004 de stabilire a măsurilor privind importurile de produse de origine animală destinate consumului personal (JO L 122, 26.4.2004, p. 1); 3. Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO L 139, 30.4.2004, p. 206). 4. Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1); 5. Directiva 89/608/CEE a Consiliului din 21 noiembrie 1989 privind asistența reciprocă dintre autoritățile administrative ale statelor membre și la cooperarea dintre statele membre și Comisie pentru a asigura aplicarea corectă a legislației în probleme veterinare și zootehnice (JO L 351, 2.12.1989, p. 34); 6. Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării în fermele de animale a anumitor substanțe cu acțiune hormonală sau tirostatică și a beta-agonistelor, și de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE și 88/299/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 3); 7. Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora în animalele vii și în produsele obținute de la acestea și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 10); 8. Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor veterinare pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate (JO L 24, 30.1.1998, p. 9); 9. Decizia 2002/657/CE a Comisiei din 12 august 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 96/23/CE a Consiliului în ceea ce privește performanțele metodelor de analiză și interpretarea rezultatelor (JO L 221, 17.8.2002, p. 8); 10. Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman (JO L 18, 23.1.2003, p. 11); 11. Decizia 2005/34/CE a Comisiei din 11 ianuarie 2005 de stabilire a standardelor armonizate pentru testele de detectare a anumitor reziduuri în produsele de origine animală importate din țări terțe (JO L 16, 20.1.2005, p. 61).

1. Legea privind epizootiile (LFE) din 1 iulie 1966, (RS 916.40), în special articolul 57; 2. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și de produse de origine animală (OITE), (RS 916.443.10); 3. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe pe cale aeriană (OITPA), (RS 916.443.13); 4. Ordonanța DFE din 16 mai 2007 privind controlul importului și al tranzitului de animale și de produse de origine animală (Ordonanța privind controalele OITE), (RS 916.443.106); 5. Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul de animale de companie (OIAC) (RS 916.443.14); 6. Ordonanța din 30 octombrie 1985 privind onorariile percepute de Oficiul federal veterinar (OEVET) (RS 916.472); 7. Legea din 9 octombrie 1992 privind produsele alimentare (LDAl), (RS 817.0); 8. Ordonanța din 23 noiembrie 2005 privind produsele alimentare și obiectele uzuale (ODAlOUs), (RS 817.02); 9. Ordonanța din 23 noiembrie 2005 privind aplicarea legislației privind produsele alimentare (RS 817.025.21); 10. Ordonanța DFI din 26 iunie 1995 privind substanțele străine și componentele alimentelor (OSEC), (RS 817.021.23).

B.   NORME DE PUNERE ÎN APLICARE

1.   În sensul aplicării articolului 6 din Directiva 97/78/CE, punctele de control la frontieră ale statelor membre ale Comunității sunt următoarele: puncte de control la frontieră autorizate pentru controalele veterinare ale produselor de origine animală și care figurează în anexa la Decizia Comisiei 2001/881/CE din 7 decembrie 2001 de stabilire a listei punctelor de control la frontieră aprobate pentru controalele veterinare ale animalelor vii și ale produselor de origine animală provenind din țări terțe și de actualizare a normelor de control care trebuie efectuate de către specialiștii Comisiei modificată.

2.   În sensul aplicării articolului 6 din Directiva 97/78/CE, punctele de control la frontieră pentru Elveția sunt următoarele:

Denumire	Cod TRACES	Tip	Centru de control	Tip de autorizație
Aeroportul Zurich	CHZRH4	A	Centrul 1	NHC (4)
			Centrul 2	HC(2) (4)
Aeroportul Geneva	CHGVA4	A	Centrul 1	HC(2), NHC (4)

Comitetul mixt veterinar examinează modificările ulterioare ale listei punctelor de control la frontieră, ale centrelor de control și ale tipurilor de autorizație a acestora.

Responsabilitatea punerii în aplicare a controalelor la fața locului aparține Comitetului mixt veterinar, în special în temeiul articolului 45 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și al articolului 57 din legea privind epizootiile.

CAPITOLUL IV

Condiții de sănătate și condiții de control ale schimburilor între Comunitate și Elveția

Pentru sectoarele în care echivalența este recunoscută în mod reciproc, produsele de origine animală care fac obiectul unor schimburi între statele membre ale Comunității și Elveția circulă în aceleași condiții ca și produsele de origine animală care fac obiectul unor schimburi între statele membre ale Comunității. Dacă este necesar, produsele sunt însoțite de certificatele de sănătate prevăzute pentru schimburile între statele membre ale Comunității sau stabilite de prezenta anexă și disponibile în sistemul TRACES.

Pentru celelalte sectoare, condițiile de sănătate stabilite în capitolul II din apendicele 6 rămân aplicabile.

CAPITOLUL V

Condiții de sănătate și condiții de control ale importurilor din țări terțe

1.   Comunitate – Legislație  (5)

A.   NORME DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

1.   Directiva 88/344/CEE a Consiliului din 13 iunie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind solvenții de extracție utilizați la fabricarea produselor alimentare și a ingredientelor acestora (JO L 157, 24.6.1988, p. 28).

2.   Directiva 88/388/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aromele destinate utilizării în produsele alimentare și materiile sursă pentru producerea acestora (JO L 184, 15.7.1988, p. 61).

3.   Directiva 89/107/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aditivii autorizați pentru utilizare în produsele destinate alimentației umane (JO L 40, 11.2.1989, p. 27).

4.   Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de stabilire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animală (JO L 224, 18.8.1990, p. 1).

5.   Regulamentul (CEE) nr. 315/93 al Consiliului din 8 februarie 1993 de stabilire a procedurilor comunitare privind contaminanții din produsele alimentare (JO L 37, 13.2.1993, p. 1).

6.   Directiva 94/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1994 privind îndulcitorii destinați utilizării în produsele alimentare (JO L 237, 10.9.1994, p. 3).

7.   Directiva 94/36/CE a parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1994 privind coloranții destinați utilizării în produsele alimentare (JO L 237, 10.9.1994, p. 13).

8.   Directiva 95/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 1995 privind aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii (JO L 61, 18.3.1995, p. 1).

9.   Directiva 95/31/CE a Comisiei din 5 iulie 1995 de stabilire a criteriilor specifice de puritate pentru îndulcitorii autorizați pentru utilizare în produsele alimentare (JO L 178, 28.7.1995, p. 1).

10.   Directiva 95/45/CE a Comisiei din 26 iulie 1995 de stabilire a criteriilor specifice de puritate pentru coloranții autorizați pentru utilizare în produsele alimentare (JO L 226, 22.9.1995, p. 1).

11.   Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor β-agoniste în creșterea animalelor și de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE și 88/299/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 3).

12.   Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora în animalele vii și în produsele obținute de la acestea și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 10).

13.   Regulamentul (CE) nr. 2232/96 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 octombrie 1996 de stabilire a unei proceduri comunitare privind substanțele aromatizante utilizate sau destinate utilizării în sau pe produsele alimentare (JO L 299, 23.11.1996, p. 1).

14.   Directiva 96/77/CE a Comisiei din 2 decembrie 1996 de stabilire a criteriilor specifice de puritate pentru aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii (JO L 339, 30.12.1996, p. 1).

15.   Directiva 1999/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 februarie 1999 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele și ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante (JO L 66, 13.3.1999, p. 16).

16.   Directiva 1999/3/CE Parlamentului European și a Consiliului din 22 februarie 1999 de stabilire a unei liste comunitare a produselor și ingredientelor alimentare tratate cu radiații ionizante (JO L 66, 13.3.1999, p. 24).

17.   Decizia 1999/217/CE a Comisiei din 23 februarie 1999 de adoptare a unui registru al substanțelor aromatizante folosite în sau pe produsele alimentare, stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2232/96 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 84, 27.3.1999, p. 1).

18.   Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a normelor pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor encefalopatii spongiforme transmisibile (JO L 147, 31.5.2001, p. 1).

19.   Decizia 2002/840/CE a Comisiei din 23 octombrie 2002 de adoptare a listei de unități autorizate din țări terțe pentru iradierea produselor alimentare (JO L 287, 25.10.2002, p. 40).

20.   Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al parlamentului European și al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici, prezenți în rețeaua alimentară (JO L 325, 12.12.2003, p. 1).

21.   Regulamentul (CE) nr. 2065/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 noiembrie 2003 privind aromele de fum utilizate sau destinate a fi utilizate în sau pe produsele alimentare (JO L 309, 26.11.2003, p. 1).

22.   Directiva 2004/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 de abrogare a anumitor directive privind igiena produselor alimentare și normele de sănătate care reglementează producția și punerea pe piață a anumitor produse de origine animală destinate consumului uman și de modificare a Directivelor 89/662/CEE și 92/118/CEE ale Consiliului, precum a Deciziei 95/408/CE a Consiliului (JO L 157, 30.4.2004, p. 33).

23.   Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă aplicabile produselor alimentare de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).

24.   Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO L 139, 30.4.2004, p. 206).

25.   Decizia (2005/34/CE) a Comisiei din 11 ianuarie 2005 de stabilire a standardelor armonizate pentru testele de detectare a anumitor reziduuri în produsele de origine animală importate din țări terțe (JO L 16, 20.1.2005, p. 61).

26.   Regulamentul (CE) nr. 401/2006 al Comisiei din 23 februarie 2006 de stabilire a modalităților de prelevare de probe și a metodelor de analiză pentru controlul oficial al conținutului de micotoxine din produsele alimentare (JO L 70, 9.3.2006, p. 12).

27.   Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare (JO L 364, 20.12.2006, p. 5).

28.   Regulamentul (CE) nr. 1883/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a metodelor de prelevare de probe și a metodelor de analiză pentru controlul oficial al nivelurilor de dioxine și de PCB-uri asemănători dioxinelor din anumite produse alimentare (JO L 364, 20.12.2006, p. 32).

29.   Regulamentul (CE) nr. 333/2007 al Comisiei din 28 martie 2007 de stabilire a modalităților de prelevare de probe și a metodelor de analiză pentru controlul oficial al nivelurilor de plumb, cadmiu, mercur, staniu anorganic, 3-MCPD și benzo(a)piren în produsele alimentare (JO L 88, 29.3.2007, p. 29).

30.   Regulamentul (CE) nr. 884/2007 al Comisiei din 26 iulie 2007 privind măsurile de urgență pentru suspendarea utilizării colorantului alimentar E 128 Roșu 2G (E 128) (JO L 195, 27.7.2007, p. 8).

B.   NORME DE SĂNĂTATE ANIMALĂ

1.   Directiva 92/118/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a condițiilor de sănătate publică și animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de produse care nu intră sub incidența condițiilor menționate, stabilite prin reglementările comunitare specifice prevăzute de anexa A capitolul I la Directiva 89/662/CEE și, în ceea ce privește agenții patogeni, la Directiva 90/425/CEE (JO L 62, 15.3.1993, p. 49).

2.   Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a normelor pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor encefalopatii spongiforme transmisibile (JO L 147, 31.5.2001, p. 1).

3.   Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate aplicabile subproduselor alimentare care nu sunt destinate consumului uman (JO L 273, 10.10.2002, p. 1).

4.   Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman (JO L 18, 23.1.2003, p. 11).

5.   Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (JO L 328, 24.11.2006, p. 14).

C.   ALTE MĂSURI SPECIFICE (6)

1.   Acord interimar de comerț și uniune vamală între Comunitatea Economică Europeană și Republica San Marino – Declarație comună – Declarația Comunității (JO L 359, 9.12.1992, p. 14).

2.   Decizia 94/1/CE a Consiliului și a Comisiei din 13 decembrie 1993 privind încheierea acordului privind Spațiul Economic European între Comunitățile Europene, statele membre ale acestora și Republica Austria, Republica Finlanda, Republica Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, Regatul Suediei și Confederația Elvețiană (JO L 1, 3.1.1994, p. 1).

3.   Decizia 97/132/CE a Consiliului din 17 decembrie 1996 privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind măsurile sanitare aplicabile în comerțul cu animale vii și produse de origine animală (JO L 57, 26.2.1997, p. 4).

4.   Decizia 97/345/CE a Consiliului din 17 februarie 1997 privind încheierea protocolului privind problemele veterinare de completare a Acordului sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Economică Europeană și Principatul Andora (JO L 148, 6.6.1997, p. 15).

5.   Decizia 98/258/CE Consiliului din 16 martie 1998 privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind măsurile sanitare de protecție a sănătății publice și animale aplicabile în comerțul cu animale vii și produse de origine animală (JO L 118, 21.4.1998, p. 1).

6.   Decizia 98/504/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind încheierea Acordului interimar privind comerțul și aspectele comerciale conexe dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Statele Unite Mexicane, pe de altă parte (JO L 226, 13.8.1998, p. 24).

7.   Decizia 1999/201/CE a Consiliului din 14 decembrie 1998 privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Canadei cu privire la măsurile sanitare pentru protecția sănătății publice și animale în comerțul cu animale vii și produse de origine animală (JO L 71, 18.3.1999, p. 1).

8.   Decizia 1999/778/CE a Consiliului din 15 noiembrie 1999 de încheiere a unui Protocol referitor la probleme veterinare care completează Acordul dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și Guvernul Național din insulele Feroe, pe de altă parte (JO L 305, 30.11.1999, p. 25).

9.   Protocolul 1999/1130/CE referitor la probleme veterinare care completează Acordul dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și Guvernul Național din Insulele Feroe, pe de altă parte (JO L 305, 30.11.1999, p. 26).

10.   Decizia 2002/979/CE a Consiliului din 18 noiembrie 2002 privind semnarea și aplicarea provizorie a anumitor dispoziții ale unui Acord de constituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Chile, pe de altă parte (JO L 352, 30.12.2002, p. 1).

2.   Elveția – Legislație  (7)

A.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (OITE);

B.   Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe, pe cale aeriană (OITPA);

3.   Norme de aplicare

A.   Oficiul federal veterinar aplică, simultan cu statele membre ale Comunității, condițiile de import prevăzute în legislația menționată la punctul I din prezentul apendice, măsurile de aplicare și listele cu unitățile care sunt autorizate să facă importurile corespunzătoare. Obligația se aplică tuturor actelor corespunzătoare, oricare ar fi data de adoptare a acestora.

Oficiul federal veterinar poate adopta măsuri mai restrictive și solicita garanții suplimentare. În cadrul Comitetului mixt veterinar vor avea loc consultări în vederea găsirii soluțiilor corespunzătoare.

Oficiul federal veterinar și statele membre ale Comunității se notifică reciproc cu privire la condițiile specifice de import stabilite cu titlu bilateral care nu fac obiectul unei armonizări la nivel comunitar.

B.   Punctele de control la frontieră ale statelor membre menționate la punctul B.1) din capitolul III al prezentului apendice efectuează controalele privind importurile din țări terțe destinate Elveției în conformitate cu punctul A din capitolul III al prezentului apendice.

C.   Punctele de control la frontieră ale Elveției menționate la punctul B. 2) din capitolul III al prezentului apendice efectuează controalele privind importurile din țări terțe destinate statelor membre ale Comunității în conformitate cu punctul A din capitolul III al prezentului apendice.

D.   În conformitate cu dispozițiile Ordonanței din 18 aprilie 2007 privind importul și tranzitul de produse de origine animală provenind din țări terțe pe cale aeriană (OITPA), (RS 916.443.13), Elveția menține posibilitatea de a importa carne de vită și mânzat provenind de la bovine potențial tratate cu stimulatori de creștere hormonali. Exportul acestei cărni spre Comunitate este interzis. În plus, Elveția:

—	limitează utilizarea tipurilor de carne în cauză numai pentru livrarea directă către consumator prin unități de distribuție cu amănuntul, în condițiile unei etichetări corespunzătoare;

—	limitează introducerea acestora doar la punctele de control la frontieră elvețiene și

—	menține un sistem de trasabilitate și de canalizare adecvat care urmărește să prevină orice posibilitate de introducere ulterioară pe teritoriul statelor membre ale Comunității;

—	prezintă Comisiei un raport de două ori pe an cu privire la originea și destinația importurilor, precum și stadiul controalelor efectuate, în scopul de a asigura respectarea condițiilor enumerate la liniuțele precedente;

—	în cazul unor motive de îngrijorare, aceste dispoziții vor fi examinate de Comitetul mixt veterinar.

CAPITOLUL VI

Redevențe

1.   Nu se percep taxe pentru controalele veterinare care se aplică în schimburile dintre statele membre ale Comunității și Elveția.

2.   Pentru controalele veterinare ale importurilor din țări terțe, autoritățile elvețiene se angajează să perceapă taxele legate de controalele oficiale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).”