11/Volumul 59

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

153

L 052/40

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Protocolul 4 la acord a fost modificat prin Decizia nr. 188/1999 a Comitetului Mixt al SEE din 17 decembrie 1995 (1).

(2)

Sunt necesare unele modificări tehnice în vederea corectării unor anomalii între variantele textului din diferite limbi.

(3)

Lista cu prelucrările și transformările insuficiente trebuie modificată pentru a asigura o interpretare corectă și pentru a ține seama de necesitatea includerii anumitor operațiuni necuprinse anterior în listă.

(4)

A devenit necesară elaborarea unui sistem de separare contabilă a materialelor originare și neoriginare, supus aprobării autorităților vamale.

(5)

Dispozițiile privind sumele exprimate în euro trebuie revizuite în vederea clarificării procedurii și pentru a asigura o mai mare stabilitate a nivelului sumelor în monedele naționale.

(6)

Pentru a ține seama de lipsa producției unui anumit material în țările în cauză, trebuie efectuată o corectare în lista cerințelor de prelucrare și transformare pe care trebuie să le îndeplinească materialele neoriginare în vederea obținerii caracterului de materiale originare,

1.

articolul 1 punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:

2.

articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 6

Operațiuni de prelucrare sau transformare insuficiente

(1)   Fără a aduce atingere alineatului (2), următoarele operațiuni sunt considerate prelucrare sau transformare insuficientă pentru a conferi caracterul de produse originare, fie că cerințele de la articolul 5 sunt îndeplinite sau nu:

(2)   Toate operațiunile efectuate în SEE asupra unui produs determinat sunt luate în considerare împreună pentru a stabili dacă prelucrarea sau transformarea efectuată asupra unui produs este insuficientă în sensul alineatului (1).”

3.

După articolul 19 se inserează următorul articol:

„Articolul 19a

Separare contabilă

(1)   În cazul în care menținerea unor stocuri separate de materiale originare și neoriginare, care sunt identice și interschimbabile, atrage costuri sau dificultăți considerabile, autoritățile vamale pot, la cererea scrisă a celor în cauză, să autorizeze utilizarea metodei «separării contabile» la gestionarea stocurilor în cauză.

(2)   Această metodă trebuie să poată asigura că, pentru o perioadă de referință specifică, numărul de produse obținute care ar putea fi considerate «originare» este același cu cel care ar fi fost obținut în cazul în care ar fi existat o separare fizică a stocurilor.

(3)   Autoritățile vamale pot acorda o astfel de autorizație sub rezerva oricăror condiții considerate corespunzătoare.

(4)   Această metodă se înregistrează și se aplică pe baza principiilor generale de contabilitate aplicabile în țara în care a fost fabricat produsul.

(5)   Beneficiarul acestei facilități poate emite sau solicita dovezi de origine, după caz, pentru cantitatea de produse care pot fi considerate originare. La cererea autorităților vamale, beneficiarul furnizează o declarație privind modul în care au fost gestionate cantitățile.

(6)   Autoritățile vamale controlează utilizarea autorizației și o pot retrage în orice moment, ori de câte ori beneficiarul o utilizează în mod necorespunzător, în orice fel, sau în cazul în care nu reușește să îndeplinească oricare din celelalte condiții stabilite de prezentul protocol.”

4.

La articolul 21 alineatul (1) prima teză, următorul text se inserează după „exportator”:

„denumit în continuare «exportator desemnat»”;

5.

Articolul 30 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 30

Sume exprimate în euro

(1)   Pentru aplicarea dispozițiilor articolului 20 alineatul (1) litera (b) și ale articolului 25 alineatul (3) în cazul facturării produselor într-o altă monedă decât euro, sumele exprimate în monedele naționale ale țărilor menționate la articolul 3 echivalente cu sumele exprimate în euro sunt stabilite anual de fiecare dintre țările în cauză.

(2)   Un transport beneficiază de dispozițiile articolului 20 alineatul (1) litera (b) sau ale articolului 25 alineatul (3) în raport cu moneda în care este redactată factura și în funcție de suma stabilită de țara în cauză.

(3)   Sumele folosite în orice monedă națională dată reprezintă contravaloarea în moneda respectivă al sumelor exprimate în euro în prima zi lucrătoare din luna octombrie. Sumele sunt comunicate Comisiei Europene înainte de 15 octombrie și se aplică de la 1 ianuarie a anului următor. Comisia Europeană notifică toate țările în cauză cu privire la sumele relevante.

(4)   O țară poate rotunji în plus sau în minus suma rezultată din conversia în moneda sa națională a unei sume exprimate în euro. Suma rotunjită nu poate diferi față de suma rezultată din conversie cu mai mult de 5 %. O țară poate menține neschimbată contravaloarea în moneda sa națională a unei sume exprimate în euro în cazul în care, în momentul ajustării anuale prevăzute la alineatul (3), conversia acestei sume, înainte de orice rotunjire, duce la o creștere mai mică de 15 % a contravalorii sale în moneda națională. Contravaloarea în moneda națională poate fi menținută neschimbată în cazul în care conversia ar duce la o scădere a acestei contravalori.

(5)   Sumele exprimate în euro sunt revizuite de Comitetul Mixt al SEE la cererea uneia dintre părțile contractante. Atunci când se efectuează această revizuire, Comitetul Mixt al SEE analizează necesitatea de a menține efectele limitelor în cauză în termeni reali. În acest sens, comitetul poate decide modificarea sumelor exprimate în euro.”

6.

Anexa II se modifică după cum urmează: