11/Volumul 20

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

21999A1211(01)

L 318/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

CONVENȚIA PRIVIND SECURITATEA NUCLEARĂ

PREAMBUL

PĂRȚILE CONTRACTANTE,

(i)	fiind conștiente că pentru comunitatea internațională este important să se asigure ca folosirea energiei nucleare să fie sigură, bine reglementată și rațională din punct de vedere ecologic;

(ii)	reafirmând necesitatea de a continua promovarea în întreaga lume a unui nivel ridicat al securității nucleare;

(iii)

reafirmând că responsabilitatea pentru securitatea nucleară rămâne în sarcina statului sub a cărui jurisdicție se află instalația nucleară;

(iv)	dorind să promoveze o veritabilă cultură privind securitatea nucleară;

(v)	fiind conștiente că accidentele survenite la instalațiile nucleare pot avea un impact transfrontier;

(vi)	ținând seama de Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare (1979), Convenția privind notificarea rapidă a unui accident nuclear (1986) și Convenția privind asistența în caz de accident nuclear sau de urgență radiologică (1986);

(vii)

afirmând importanța cooperării internaționale pentru îmbunătățirea securității nucleare prin folosirea mecanismelor bilaterale și multilaterale existente și prin încheierea prezentei convenții stimulative;

(viii)

recunoscând că prezenta convenție implică mai mult un angajament de aplicare a principiilor fundamentale de securitate pentru instalațiile nucleare decât standarde detaliate de securitate și că există, în materie de securitate, orientări definite la nivel internațional, care sunt actualizate din timp în timp și care pot, prin urmare, da indicații asupra celor mai recente măsuri pentru a atinge un nivel ridicat de securitate;

(ix)	afirmând necesitatea elaborării prompte a unei convenții internaționale privind securitatea gestionării deșeurilor radioactive, de îndată ce procesul în curs de elaborare a principiilor fundamentale de securitate a gestionării deșeurilor se concretizează într-un acord internațional extins;

(x)	recunoscând utilitatea continuării lucrărilor tehnice asupra securității altor părți ale ciclului combustibilului nuclear și că aceste lucrări ar putea, cu timpul, facilita dezvoltarea instrumentelor internaționale prezente sau viitoare,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

CAPITOLUL 1

OBIECTIVE, DEFINIȚII ȘI DOMENIU DE APLICARE

Articolul 1

Obiective

Obiectivele prezentei convenții sunt următoarele:

(i)	atingerea și menținerea unui nivel ridicat de securitate nucleară în lumea întreagă, prin întărirea măsurilor la nivel național și prin cooperare internațională, incluzând, după caz, cooperarea tehnică în materie de securitate;

(ii)	stabilirea și menținerea, în instalațiile nucleare, a unui sistem eficient de protecție împotriva riscurilor radiologice potențiale, în scopul protejării indivizilor, societății și mediului împotriva efectelor nocive ale radiațiilor ionizante emise de aceste instalații;

(iii)

prevenirea accidentelor care au consecințe radiologice și atenuarea acestor consecințe în cazul producerii unor astfel de accidente.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei convenții:

(i)

„instalație nucleară” înseamnă, pentru fiecare parte contractantă, orice centrală nuclearo-electrică civilă, fixă, aflată sub jurisdicția sa, inclusiv instalațiile de depozitare, manipulare și tratare a materialelor radioactive de pe același amplasament și care sunt direct legate de exploatarea centralei nuclearo-electrice. O astfel de instalație încetează de a mai fi o instalație nucleară atunci când toate elementele combustibile nucleare au fost îndepărtate definitiv din zona activă a reactorului și au fost depozitate în condiții de siguranță în conformitate cu procedurile aprobate, iar organismul de reglementare a aprobat un program de dezafectare;

(ii)

„organism de reglementare” înseamnă, pentru fiecare parte contractantă, unul sau mai multe organisme investite de acea parte contractantă cu competența legală de a elibera autorizații și de a reglementa amplasarea, proiectarea, construcția, punerea în funcțiune, exploatarea sau dezafectarea instalațiilor nucleare;

(iii)

„autorizație” înseamnă toate autorizațiile eliberate solicitantului de organismul de reglementare și care îi conferă responsabilitatea pentru alegerea amplasamentului, proiectarea, construcția, punerea în funcțiune, exploatarea sau dezafectarea unei instalații nucleare.

Articolul 3

Domeniu de aplicare

Prezenta convenție se aplică securității instalațiilor nucleare.

CAPITOLUL 2

OBLIGAȚII

(a) Dispoziții generale

Articolul 4

Măsuri de aplicare

Fiecare parte contractantă adoptă, în cadrul legislației sale naționale, acte cu putere de lege și acte administrative, precum și alte dispoziții necesare pentru îndeplinirea obligațiilor în conformitate cu prezenta convenție.

Articolul 5

Prezentarea de rapoarte

Fiecare parte contractantă prezintă spre examinare, înainte de fiecare din reuniunile menționate la articolul 20, un raport privind măsurile luate pentru îndeplinirea fiecărei obligații prevăzute de prezenta convenție.

Articolul 6

Instalațiile nucleare existente

Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare pentru ca securitatea instalațiilor nucleare existente la data intrării în vigoare a prezentei convenții să fie examinată cât mai curând posibil. Atunci când este necesar în cadrul prezentei convenții, partea contractantă ia măsuri ca toate îmbunătățirile care pot fi aduse în mod rezonabil să se facă în regim de urgență, în scopul consolidării securității instalației nucleare. În cazul în care o astfel de consolidare nu este realizabilă, este necesară programarea opririi instalației nucleare, cât mai curând posibil. Termenul privind data opririi poate ține seama de contextul energetic în ansamblu și de soluțiile de înlocuire posibile, precum și de consecințele sociale, ecologice și economice.

(b) Legislație și reglementare

Articolul 7

Cadrul legislativ și de reglementare

(1) Fiecare parte contractantă stabilește și menține în vigoare un cadru legislativ și de reglementare care să guverneze securitatea instalațiilor nucleare.

(2) Cadrul legislativ și de reglementare prevede:

(i)	stabilirea cerințelor și normelor naționale de securitate aplicabile;

(ii)	un sistem de eliberare a autorizațiilor pentru instalațiile nucleare și interzicerea exploatării unei instalații nucleare fără autorizație;

(iii)

un sistem reglementat de inspecție și evaluare a instalațiilor nucleare pentru verificarea conformității cu normele aplicabile și condițiile de autorizare;

(iv)	măsuri de asigurare a respectării normelor aplicabile și condițiilor de autorizare, inclusiv suspendarea, modificarea sau retragerea acestora.

Articolul 8

Organismul de reglementare

(1) Fiecare parte contractantă înființează sau desemnează un organism de reglementare însărcinat cu punerea în aplicare a actelor cu putere de lege menționate la articolul 7 și învestit cu autoritate, competență și resurse financiare și umane adecvate pentru a îndeplini responsabilitățile care îi sunt atribuite.

(2) Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura separarea efectivă a funcțiilor organismului de reglementare și a celor ale oricărui alt organism sau organizație însărcinată cu promovarea sau utilizarea energiei nucleare.

Articolul 9

Responsabilitatea titularului de autorizație

Fiecare parte contractantă face ceea ce este necesar pentru ca responsabilitatea primară pentru securitatea unei instalații nucleare să revină titularului autorizației corespunzătoare și ia măsurile necesare pentru ca fiecare titular al unei autorizații să își asume responsabilitatea.

Articolul 10

Prioritatea acordată securității

Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare pentru ca toate organizațiile angajate în activități direct legate de instalații nucleare să stabilească strategii care să acorde prioritatea dorită securității nucleare.

Articolul 11

Resurse financiare și umane

(1) Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare ca resursele financiare adecvate să fie disponibile pentru nevoile de securitate a fiecărei instalații nucleare pe toată durata de viață a acesteia.

(2) Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare pentru ca un număr suficient de personal calificat care a fost format, instruit și recalificat după cum este necesar, să fie disponibili pentru toate activitățile legate de securitate care se desfășoară în sau pentru fiecare instalație nucleară pe toată durata de viață a acesteia.

Articolul 12

Factorii umani

Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare astfel încât capacitățile și limitele performanțelor umane să fie luate în considerare pe toată durata de viață a unei instalații nucleare.

Articolul 13

Asigurarea calității

Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare pentru ca programele de asigurare a calității să fie stabilite și executate în vederea garantării respectării cerințelor specificate pentru toate activitățile importante pentru securitatea nucleară pe toată durata de viață a unei instalații nucleare.

Articolul 14

Evaluarea și verificarea securității

Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare pentru procedarea la:

(i)

evaluări aprofundate și sistematice ale securității înainte de construirea și punerea în funcțiune a unei instalații nucleare și pe toată durata de viață a acesteia. Aceste evaluări sunt bine motivate, actualizate ulterior, ținându-se seama de experiența în exploatare și de informațiile noi, semnificative privind securitatea și examinate sub autoritatea organismului de reglementare;

(ii)	verificări prin analiză, supraveghere, testare și inspecții cu scopul de a se asigura ca starea fizică și exploatarea unei instalații nucleare să rămână în conformitate cu concepția sa, cu cerințele naționale de securitate aplicabile și cu limitele și condițiile de exploatare.

Articolul 15

Protecția împotriva radiațiilor

Fiecare parte contractantă ia măsurile necesare pentru ca, în toate condițiile normale de funcționare, expunerea la radiații ionizante a personalului și a publicului, datorată unei instalații nucleare, să fie menținută la nivelul cel mai coborât posibil în mod rezonabil și ca nici o persoană să nu fie expusă la doze de radiație care să depășească limitele de doză prescrise la nivel național.

Articolul 16

Pregătirea pentru cazuri de urgență

(1) Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura că există, pentru instalațiile nucleare, planuri de urgență interne și externe care să fie testate periodic și care să cuprindă acțiunile care trebuie întreprinse în cazul unei situații de urgență.

Pentru orice instalație nucleară nouă, asemenea planuri se elaborează și testează înainte de a începe exploatarea la o putere care depășește un nivel foarte scăzut aprobat de organismul de reglementare.

(2) Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în măsura în care pot fi afectate de o situație de urgență radiologică, populația sa și autoritățile competente ale statelor aflate în vecinătatea instalației nucleare să primească informațiile corespunzătoare cu scopul elaborării de planuri și intervenții de urgență.

(3) Părțile contractante care nu au o instalație nucleară pe teritoriul lor, în măsura în care pot fi afectate în cazul unei situații de urgență radiologică într-o instalație nucleară învecinată, iau măsurile corespunzătoare pentru elaborarea și testarea planurilor de urgență pentru teritoriul lor care să cuprindă acțiunile care trebuie întreprinse în cazul unei astfel de situații de urgență.

(d) Securitatea instalațiilor

Articolul 17

Amplasarea

Fiecare parte contractantă ia măsurile necesare pentru ca procedurile corespunzătoare să se elaboreze și să se pună în aplicare în vederea:

(i)	evaluării tuturor factorilor relevanți legați de amplasare, care pot să influențeze securitatea unei instalații nucleare pe durata de viață prevăzută;

(ii)	evaluării impactului pe care instalația nucleară proiectată le poate avea, din punctul de vedere al securității, asupra indivizilor, societății și mediului;

(iii)

reevaluării, de câte ori este necesar, a tuturor factorilor pertinenți menționați la punctele (i) și (ii) astfel încât să garanteze că instalația nucleară rămâne acceptabilă din punct de vedere al securității;

(iv)

consultării părților contractante situate în vecinătatea unei instalații nucleare proiectate, în măsura în care această instalație este susceptibilă de a le afecta, și, la cererea acestora, să le fie comunicate informațiile necesare pentru ca acestea să poată evalua și aprecia ele însele impactul posibil al instalației nucleare asupra teritoriului lor, din punct de vedere al securității.

Articolul 18

Proiectarea și construcția

Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare pentru ca:

(i)

în cazul proiectării și construirii unei instalații nucleare, să se prevadă mai multe niveluri și metode de protecție fiabile (apărare în profunzime) împotriva eliminării materialelor radioactive, în scopul prevenirii accidentelor și atenuării consecințelor radiologice în cazul în care s-ar produce asemenea accidente;

(ii)	tehnologiile utilizate în proiectarea și construirea unei instalații nucleare să fie verificate prin experiență sau calificate prin încercări sau analize;

(iii)

proiectarea unei instalații nucleare să permită o funcționare fiabilă, stabilă și ușor de condus, factorii umani și interfața om-mașină fiind luate în considerare în mod special.

Articolul 19

Exploatarea

Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare pentru ca:

(i)	autorizația inițială de exploatare a unei instalații nucleare să se fondeze pe o analiză de securitate corespunzătoare și pe un program de punere în funcțiune care demonstrează că instalația, așa cum este construită, este conformă cu cerințele de proiectare și securitate;

(ii)	limitele și condițiile de exploatare care decurg din analiza de securitate, din teste și din experiența de exploatare să fie definite și revizuite, în cazul în care este necesară delimitarea domeniului în care exploatarea este sigură;

(iii)

exploatarea, întreținerea, inspectarea și încercările unei instalații nucleare să se asigure în conformitate cu proceduri aprobate;

(iv)	procedurile să se elaboreze pentru a răspunde incidentelor de funcționare prevăzute și accidentelor;

(v)	sprijinul necesar în materie de inginerie și tehnologie în toate domeniile legate de securitate să fie disponibil pe toată durata de viață a unei instalații nucleare;

(vi)	incidentele semnificative pentru securitate să se notifice de către titularul autorizației corespunzătoare organismului de reglementare, în intervalul de timp stabilit;

(vii)

programele de colectare și analiză a datelor din experiența de exploatare să se pună în aplicare, să fie luate în considerare rezultatele obținute și concluziile trase și să se utilizeze mecanismele existente pentru a împărtăși experiența relevantă cu organisme internaționale și a altor organisme de exploatare și organisme de reglementare;

(viii)

generarea de deșeuri radioactive rezultate din exploatarea unei instalații nucleare să fie cât mai redusă posibil ținându-se cont de procedeul în cauză, din punctul de vedere al activității, dar în același timp și al volumului și pentru ca, pentru orice operațiune necesară de tratare și depozitare provizorie a combustibilului ars și a deșeurilor legate în mod direct de exploatare și care se găsesc în același loc cu instalația nucleară, să se țină cont de condiționarea și depozitarea definitivă.

CAPITOLUL 3

REUNIUNI ALE PĂRȚILOR CONTRACTANTE

Articolul 20

Reuniuni de examinare

(1) Părțile contractante țin reuniuni (denumite în continuare „reuniuni de examinare”) pentru a examina rapoartele prezentate în temeiul articolului 5, în conformitate cu procedurile adoptate în temeiul articolului 22.

(2) Sub rezerva dispozițiilor articolului 24, se pot constitui subgrupuri compuse din reprezentanți ai părților contractante care pot funcționa în timpul reuniunilor de examinare, în cazul în care acest lucru este considerat necesar pentru examinarea unor probleme specifice conținute în rapoarte.

(3) Fiecare parte contractantă are posibilitatea de a discuta rapoartele prezentate de către celelalte părți contractante și să ceară clarificări la aceste rapoarte.

Articolul 21

Calendar

(1) O reuniune pregătitoare a părților contractante se ține în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei convenții.

(2) În timpul acestei reuniuni pregătitoare, părțile contractante stabilesc data primei reuniuni de examinare. Aceasta are loc cât mai curând posibil, în termen de treizeci de luni de la data intrării în vigoare a prezentei convenții.

(3) La fiecare reuniune de examinare, părțile contractante stabilesc data următoarei reuniuni de examinare. Intervalul dintre reuniunile de examinare nu trebuie să depășească trei ani.

Articolul 22

Aranjamente de procedură

(1) La reuniunea pregătitoare care are loc în temeiul articolului 21, părțile contractante stabilesc și adoptă prin consens un regulament de procedură și norme financiare. În particular și în conformitate cu regulamentul de procedură, părțile contractante stabilesc:

(i)	orientări privind forma și structura rapoartelor care urmează a fi prezentate în conformitate cu articolul 5;

(ii)	o dată pentru prezentarea rapoartelor în cauză;

(iii)

procedura de examinare a rapoartelor respective.

(2) La reuniunile de examinare, părțile contractante pot să revizuiască, dacă este necesar, aranjamentele stabilite în temeiul punctelor (i)-(iii) menționate anterior și să adopte revizuiri, prin consens, exceptând dispozițiile contrare regulamentului de procedură. Ele pot, de asemenea, să modifice regulamentul de procedură și normele financiare, prin consens.

Articolul 23

Reuniuni extraordinare

O reuniune extraordinară a părților contractante are loc:

(i)	în cazul în care se ia o astfel de hotărâre de către majoritatea părților contractante prezente și cu drept de vot în cadrul unei reuniuni, abținerile fiind considerate voturi;

(ii)	la cererea scrisă a unei părți contractante, în termen de șase luni de la data la care respectiva cerere s-a comunicat părților contractante și la care secretariatul menționat la articolul 28 a primit notificarea faptului că cererea a fost susținută de majoritatea părților contractante.

Articolul 24

Participarea

(1) Fiecare parte contractantă participă la reuniunile părților contractante; ea este reprezentată de un delegat și, în măsura în care se consideră necesar, de supleanți, experți și consilieri.

(2) Părțile contractante pot invita, prin consens, orice organizație interguvernamentală care este competentă pentru chestiunile reglementate de prezenta convenție să asiste, în calitate de observator, la orice reuniune sau la anumite sesiuni ale unei reuniuni. Observatorii trebuie să accepte în scris și în prealabil dispozițiile prevăzute la articolul 27.

Articolul 25

Rapoarte de sinteză

Părțile contractante adoptă, prin consens, și pun la dispoziția publicului un document consacrat chestiunilor care au fost examinate și concluziilor la care s-a ajuns în timpul unei reuniuni.

Articolul 26

Limbi de lucru

(1) Limbile reuniunilor părților contractante sunt: arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă, cu excepția cazului în care regulamentul de procedură prevede dispoziții contrare.

(2) Orice raport prezentat în conformitate cu articolul 5 se redactează în limba națională a părții contractante care îl prezintă sau într-o limbă desemnată unică care urmează a fi stabilită în regulamentul de procedură. În cazul în care raportul este prezentat într-o limbă națională alta decât cea desemnată, partea contractantă furnizează o traducere a raportului în limba desemnată.

(3) Fără să aducă atingere dispozițiilor alineatului (2), în caz de compensare, secretariatul se ocupă de traducerea, în limba desemnată, a rapoartelor prezentate în orice altă limbă a reuniunii.

Articolul 27

Confidențialitatea

(1) Dispozițiile din prezenta convenție nu afectează drepturile și obligațiile pe care le au părțile contractante, în conformitate cu legislația acestora, de a proteja informațiile împotriva divulgării lor. În sensul prezentului articol, termenul „informații” cuprinde inter alia (i) datele cu caracter personal; (ii) informațiile protejate de drepturi de proprietate intelectuală sau prin secretul industrial ori comercial și (iii) informații privind securitatea națională sau protecția fizică a materialelor sau instalațiilor nucleare.

(2) În cazul în care, în cadrul prezentei convenții, o parte contractantă furnizează informații precizând că acestea sunt protejate în conformitate cu alineatul (1), aceste informații se utilizează doar în scopurile pentru care au fost furnizate și cu respectarea caracterului lor confidențial.

(3) Conținutul dezbaterilor care au loc în timpul examinării rapoartelor de către părțile contractante la fiecare reuniune este confidențial.

Articolul 28

Secretariat

(1) Agenția Internațională pentru Energie Atomică (denumită în continuare „agenția”) îndeplinește funcția de secretariat al reuniunilor părților contractante.

(2) Secretariatul:

(i)	convoacă reuniunile părților contractante, le pregătește și le asigură serviciul;

(ii)	transmite părților contractante informațiile primite sau pregătite în conformitate cu dispozițiile din prezenta convenție.

Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea de către agenție a sarcinilor prevăzute la punctele (i) și (ii) menționate anterior sunt suportate de agenție din bugetul său ordinar.

(3) Părțile contractante pot, prin consens, să solicite agenției furnizarea altor servicii pentru reuniunile părților contractante. Agenția poate furniza aceste servicii în cazul în care acestea pot fi asigurate în cadrul programului și bugetului său ordinar. În cazul în care acest lucru nu este posibil, agenția poate furniza serviciile respective dacă ele sunt finanțate voluntar din altă sursă.

CAPITOLUL 4

CLAUZE FINALE ȘI ALTE DISPOZIȚII

Articolul 29

Soluționarea diferendelor

În cazul unui diferend între două sau mai multe părți contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, părțile contractante se consultă în cadrul unei reuniuni a părților contractante în vederea soluționării diferendului.

Articolul 30

Semnare, ratificare, acceptarea, aprobare, aderare

(1) Prezenta convenție este deschisă pentru semnare tuturor statelor la sediul agenției, la Viena, de la 20 septembrie 1994 și până la intrarea sa în vigoare.

(2) Prezenta convenție este supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare.

(3) După intrarea sa în vigoare, prezenta convenție este deschisă aderării tuturor statelor.

(4)

(i)	Prezenta convenție este deschisă pentru semnare sau aderare organizațiilor regionale având un caracter de integrare sau un alt caracter, cu condiția ca fiecare dintre organizațiile în cauză să fie constituită de state suverane și să aibă competență de a negocia, încheia și aplica acorduri internaționale referitoare la domeniile reglementate de prezenta convenție;
(ii)	în domeniile lor de competență, aceste organizații, în nume propriu, exercită drepturile și își asumă obligațiile pe care prezenta convenție le atribuie statelor părți;
(iii)	devenind parte la prezenta convenție, o astfel de organizație comunică depozitarului menționat la articolul 34 o declarație indicând care sunt statele sale membre, care articole din prezenta convenție îi sunt aplicabile și în ce măsură este competentă în domeniul reglementat de prezentele articole;
(iv)	o astfel de organizație nu dispune de vot propriu în plus față de voturile statelor sale membre.

(5) Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare se depun la depozitar.

Articolul 31

Intrarea în vigoare

(1) Prezenta convenție intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii la depozitar a celui de-al douăzeci și doilea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare, sub rezerva ca un astfel de instrument să fi fost depus de către șaptesprezece state posedând fiecare cel puțin o instalație nucleară al cărei reactor nu corespunde normelor.

(2) Pentru fiecare stat sau organizație regională având un caracter de integrare sau un alt caracter, care ratifică prezenta convenție, o acceptă, o aprobă sau aderă la aceasta după data de depunere a ultimului instrument solicitat pentru îndeplinirea condițiilor menționate la alineatul (1), prezenta convenție intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii la depozitar a instrumentului corespunzător de către statul respectiv sau organizația în cauză.

Articolul 32

Amendamente la convenție

(1) Fiecare parte contractantă poate propune un amendament la prezenta convenție. Amendamentele propuse se examinează în cadrul unei reuniuni de examinare sau al unei reuniuni extraordinare.

(2) Textul fiecărui amendament propus și motivele amendamentului respectiv se comunică depozitarului care transmite propunerea părților contractante în cel mai scurt timp, dar cu cel puțin nouăzeci de zile înaintea reuniunii la care amendamentul este supus examinării. Toate observațiile primite cu privire la respectiva propunere se comunică părților contractante de către depozitar.

(3) Părțile contractante decid, după examinarea amendamentului propus, dacă acesta poate fi adoptat prin consens sau, în absența consensului, prezentat unei conferințe diplomatice. Fiecare decizie de a prezenta un amendament propus unei conferințe diplomatice trebuie să fie luată cu o majoritate de două treimi din părțile contractante prezente și cu drept de vot în cadrul reuniunii, sub rezerva ca cel puțin jumătate din părțile contractante să fie prezente în momentul votului. Abținerile se consideră voturi.

(4) Conferința diplomatică pentru examinarea și adoptarea amendamentelor la prezenta convenție este convocată de către depozitar și are loc în termen de un an de la luarea deciziei corespunzătoare în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol. Conferința diplomatică depune toate eforturile posibile pentru ca amendamentele să se adopte prin consens. În cazul în care acest lucru nu este posibil, amendamentele se adoptă cu o majoritate de două treimi din totalul părților contractante.

(5) Amendamentele la prezenta convenție care au fost adoptate în conformitate cu alineatele (3) și (4) menționate anterior se supun ratificării, acceptării, aprobării sau confirmării de către părțile contractante și intră în vigoare pentru părțile contractante care le-au ratificat, acceptat, aprobat sau confirmat în a nouăzecea zi de la primirea, de către depozitar, a instrumentelor corespunzătoare de la cel puțin trei pătrimi din părțile contractante. Pentru o parte contractantă care ratifică, acceptă, aprobă sau confirmă ulterior amendamentele menționate, acestea intră în vigoare în a nouăzecea zi de la depunerea de către respectiva parte contractantă a instrumentului corespunzător.

Articolul 33

Denunțare

(1) Orice parte contractantă poate denunța prezenta convenție printr-o notificare scrisă adresată depozitarului.

(2) Denunțarea produce efecte după un an de la data la care depozitarul primește respectiva notificare sau la oricare altă dată ulterioară specificată în notificare.

Articolul 34

Depozitar

(1) Directorul general al agenției este depozitarul prezentei convenții.

(2) Depozitarul informează părțile contractante cu privire la:

(i)	semnarea prezentei convenții și depunerea instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, în conformitate cu articolul 30;

(ii)	data la care convenția intră în vigoare, în conformitate cu articolul 31;

(iii)

notificările de denunțare a convenției făcute în conformitate cu articolul 33 și data respectivelor notificări;

(iv)	amendamentele propuse la prezenta convenție, prezentate de către părțile contractante, amendamentele adoptate la conferința diplomatică corespunzătoare sau la reuniunea părților contractante și data intrării în vigoare a amendamentelor menționate, în conformitate cu articolul 32.

Articolul 35

Texte autentice

Originalul prezentei convenții, ale cărei versiuni în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă sunt deopotrivă autentice, se depune la depozitar care trimite copii certificate părților contractante.

Declarația Comunității Europene a Energiei Atomice în conformitate cu dispozițiile articolului 30 alineatul (4) punctul (iii) din Convenția privind securitatea nucleară

Următoarele state sunt în prezent membre ale Comunității Europene a Energiei Atomice: Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Portugheză, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Comunitatea declară că i se aplică articolul 15 și articolul 16 alineatul (2) din convenție. Articolele 1-5, articolul 7 alineatul (1), articolul 14 punctul (ii) și articolele 20-35 îi sunt, de asemenea, aplicabile, dar numai în ceea ce privește domeniile reglementate de articolul 15 și articolul 16 alineatul (2).

Comunitatea dispune de competență partajată cu statele membre menționate anterior, în domeniile reglementate de articolul 15 și articolul 16 alineatul (2) din convenție, astfel cum prevede Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice în articolul 2 litera (b) și în articolele relevante din titlul II capitolul 3 intitulat „Protecția sanitară”.