8.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 37/13


Addendum

Decizia nr. 3/92 a Comitetului de cooperare CEE-San Marino se consideră ca făcând parte din Ediția specială în limba română a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, capitolul 11, volumul 54.

DECIZIA NR. 3/92 A COMITETULUI DE COOPERARE CEE-SAN MARINO

din 22 decembrie 1992

privind modalitățile de furnizare a asistenței reciproce în temeiul articolului 13 din Acordul dintre Comunitate și Republica San Marino

(93/103/CEE)

COMITETUL DE COOPERARE,

având în vedere Acordul interimar dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica San Marino, în special articolul 13 alineatul (8),

întrucât buna funcționare a acordului necesită o strânsă colaborare între autoritățile părților contractante responsabile de punerea în aplicare a dispozițiilor din respectivul acord,

DECIDE:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Autoritățile administrative ale părților își acordă asistență reciproc, în conformitate cu termenii prezentului protocol.

TITLUL II

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii:

(a)

„legislație vamală” înseamnă toate dispozițiile aplicabile pe teritoriile părților pentru importul, exportul, tranzitul mărfurilor și plasarea lor sub orice alt regim vamal, inclusiv măsuri de interdicție, de restricție sau de monitorizare;

(b)

„taxe vamale” înseamnă toate tipurile de taxe, impuneri, costuri și tarife percepute și colectate pe teritoriile părților contractante în conformitate cu legislația vamală, cu excepția costurilor și impunerilor proporționale cu costul aproximativ al serviciilor prestate;

(c)

„autoritate solicitantă” înseamnă o autoritate administrativă abilitată în mod corespunzător de către una dintre părțile contractante și care depune o cerere de asistență;

(d)

„autoritate solicitată” înseamnă o autoritate administrativă abilitată în mod corespunzător de către una dintre părțile contractante și care primește o cerere de asistență;

(e)

„încălcare” înseamnă orice tentativă de încălcare sau o încălcare efectivă a legislației în domeniu.

Articolul 3

Domeniul de aplicare

(1)   Părțile contractante își acordă asistență reciproc, în modul și în condițiile stabilite de prezentul protocol, pentru a se asigura că legislația vamală este pusă în aplicare în mod corect, în special prin prevenirea și detectarea oricărei încălcări a legislației relevante, precum și prin desfășurarea de investigări în acest sens.

(2)   Asistența în domeniul vamal, astfel cum este prevăzută în prezentul protocol, reprezintă preocuparea oricărei autorități administrative a părților contractante, care este responsabilă pentru punerea în aplicare a prezentului protocol. Acesta nu aduce atingere dispozițiilor care reglementează asistența reciprocă în materie penală. În plus, nu se aplică informațiilor colectate în temeiul competențelor exercitate de autorități la cererea autorităților judiciare, cu excepția cazului în care respectivele autorități își dau acordul.

Articolul 4

Asistența acordată ca urmare a unei solicitări

(1)   Autoritatea solicitată pune la dispoziția autorității solicitante, la cerere, toate informațiile care i-ar permite să se asigure că legislația în domeniul vamal este pusă în aplicare în mod corect. Această dispoziție se aplică în special informațiilor privind operațiunile constatate sau avute în vedere, care constituie sau sunt susceptibile de a constitui o încălcare a acestei legislații.

(2)   Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă, la cerere, dacă mărfurile exportate de pe teritoriul uneia dintre părțile contractante sunt introduse cu regularitate pe teritoriul celeilalte părți contractante și furnizează detalii, dacă este cazul, cu privire la procedura vamală aplicată acestor mărfuri.

(3)   La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată ia măsurile necesare pentru a stabili supravegherea:

(a)

persoanelor fizice sau juridice, în cazul în care există motive întemeiate pentru a se considera că acestea încalcă ori au încălcat legislația vamală;

(b)

circulației mărfurilor semnalate ca fiind obiectul unor eventuale încălcări grave ale legislației vamale;

(c)

mijloacelor de transport, în cazul în care există motive întemeiate pentru a se considera că au fost utilizate, sunt utilizate ori sunt mijloace utilizate în acte de încălcare a legislației vamale.

Articolul 5

Asistența spontană

Părțile contractante își acordă reciproc asistență în domeniile pentru care sunt responsabile, în cazul în care consideră că o astfel de acțiune este necesară pentru aplicarea corectă a legislației vamale, în special în cazul în care primesc informații referitoare la:

operațiuni care au încălcat sau încalcă ori pot constitui o încălcare a acestei legislații și care pot interesa alte părți contractante;

noi mijloace sau metode de a efectua aceste operațiuni;

mărfuri despre care se cunoaște că au făcut obiectul unei încălcări grave a legislației vamale în materie de importuri, tranzit sau orice altă operațiune vamală.

Articolul 6

Transmitere/notificare

La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată ia toate măsurile necesare, în conformitate cu legislația națională:

pentru transmiterea oricărui document; sau

pentru a notifica orice decizie

care intră în domeniul de aplicare al prezentului protocol, în atenția unui destinatar care își are reședința sau care este stabilit pe teritoriul său. În astfel de cazuri se aplică dispozițiile articolului 7 alineatul (3).

Articolul 7

Forma și conținutul cererilor de asistență

(1)   Cererile formulate în temeiul prezentului protocol se prezintă în scris. Cererea trebuie să fie însoțită de documentele necesare pentru furnizarea unui răspuns. În cazul în care urgența unei situații speciale impune acest lucru, cererea poate fi prezentată verbal, dar aceasta trebuie să fie confirmată imediat în scris.

(2)   Cererile formulate în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) trebuie să fie însoțite de următoarele informații:

(a)

detalii privind autoritatea solicitantă care prezintă cererea;

(b)

măsura solicitată;

(c)

motivele și scopul cererii;

(d)

legislația în domeniu, normele și alte documente cu caracter juridic;

(e)

detalii privind persoanele fizice sau juridice la care se referă o investigație, în forma cea mai completă și corectă;

(f)

un rezumat al faptelor relevante, cu excepția cazurilor menționate la articolul 6.

(3)   Cererile se redactează într-una dintre limbile oficiale ale autorității solicitante sau într-o limbă aleasă de autoritatea respectivă.

(4)   În cazul în care o cerere nu îndeplinește cerințele formale, se poate solicita corectarea sau adăugarea acesteia. Totuși, se pot dispune măsuri de prevenire.

Articolul 8

Răspunsul la cereri

(1)   Ca răspuns la o cerere de asistență, autoritatea solicitată sau, în cazurile în care aceasta nu poate acționa singură, departamentul administrativ căruia autoritatea i-a transmis cererea furnizează informațiile de care dispune și întreprinde sau comandă investigări corespunzătoare, în același mod în care ar acționa pe cont propriu sau în numele unei alte autorități a aceleiași părți contractante.

(2)   Răspunsul la cererile de asistență se formulează în conformitate cu legile, regulamentele și alte instrumente juridice ale părții contractante solicitate.

(3)   De comun acord între o parte contractantă și cealaltă parte contractantă și în condițiile stabilite de aceasta din urmă, funcționarii autorizați în mod corespunzător de a doua parte contractantă pot colecta, la birourile autorității solicitate sau ale altei autorități aflată sub responsabilitatea acesteia, informații referitoare la acte de încălcare a legislației în domeniul vamal, care sunt necesare autorității solicitante în sensul prezentului protocol.

(4)   Funcționarii unei părți contractante, cu acordul celeilalte părți contractante, pot fi prezenți în timpul investigărilor efectuate pe teritoriul acesteia din urmă.

Articolul 9

Transmiterea informațiilor

(1)   Autoritatea solicitată transmite rezultatele investigărilor autorității solicitante sub formă de documente, copii certificate pentru conformitate ale documentelor, rapoarte și alte documente scrise similare.

(2)   Documentele prevăzute la alineatul (1) pot fi înlocuite cu informații computerizate, furnizate sub orice formă, în același scop.

Articolul 10

Derogări de la obligația de a oferi asistență

(1)   În temeiul prezentului protocol, părțile contractante pot refuza asistența, în cazul în care aceasta din urmă:

(a)

este susceptibilă de a aduce atingere suveranității, ordinii publice, securității sau altor interese vitale;

(b)

invocă o normă sau regulamentul privind taxele sau schimburile care nu fac parte din normele și reglementările privind taxele vamale;

(c)

sau ar atrage după sine o încălcare a secretului industrial, comercial sau profesional.

(2)   În cazul în care autoritatea solicitantă formulează o cerere de furnizare de informații pe care ea însăși nu ar fi în măsură să le furnizeze dacă i s-ar cere, autoritatea în cauză trebuie să semnaleze acest fapt în cererea sa. În continuare este responsabilitatea autorității solicitate de a decide modul în care va răspunde acestei solicitări.

(3)   În cazul în care se refuză asistența, autoritatea solicitantă trebuie să fie informată imediat cu privire la decizie și la motivele acestei decizii.

Articolul 11

Protecția informațiilor confidențiale

(1)   Informațiile comunicate în temeiul prezentului protocol, în orice formă, sunt confidențiale. Acestea intră sub incidența secretului profesional și beneficiază de protecția acordată de legislația în vigoare pe teritoriul părții contractante care primește informațiile, precum și de protecția normelor corespunzătoare aplicabile organismelor Uniunii Europene.

(2)   Datele cu caracter personal nu se transmit în cazurile în care există motive întemeiate de a se considera că furnizarea sau utilizarea acestor informații ar contraveni principiilor juridice fundamentale ale uneia dintre părți, în special atunci când persoana fizică în cauză ar avea de suferit, drept consecință, prejudicii nejustificate. În cazul în care se solicită astfel, partea care beneficiază de informații furnizează părții care i-a transmis informațiile toate detaliile privind utilizarea acestor informații, precum și rezultatele obținute.

(3)   Datele cu caracter personal pot fi comunicate numai autorităților administrative și, atunci când sunt necesare în cadrul procedurilor judiciare, Ministerului Justiției din țara respectivă și autorităților judiciare. Nicio altă persoană ori autoritate nu poate colecta astfel de informații fără permisiunea prealabilă din partea autorității care furnizează aceste informații.

(4)   Partea care furnizează informațiile verifică acuratețea acestora. În cazul în care se constată că informațiile furnizate sunt inexacte sau trebuie distruse, partea care le primește este informată fără întârziere și va proceda la corectarea sau la distrugerea informațiilor.

(5)   Persoana în cauză poate solicita informații cu privire la datele deținute și la finalitatea deținerii lor. Această dispoziție se aplică fără a se aduce atingere cazurilor în care prevalează interesul public.

Articolul 12

Utilizarea informațiilor

(1)   Informațiile colectate trebuie utilizate numai în sensul prezentului protocol. Informațiile pot fi utilizate de către părțile contractante în alte scopuri numai cu aprobarea scrisă prealabilă din partea autorității administrative care furnizează informațiile respective și, în plus, informațiile respective trebuie să facă obiectul restricțiilor impuse de autoritatea în cauză. Aceste dispoziții nu se aplică informațiilor referitoare la infracțiuni legate de stupefiante și substanțe psihotrope; informațiile de acest tip pot fi trimise autorităților implicate direct în lupta împotriva traficului de droguri, în conformitate cu dispozițiile articolului 3.

(2)   Dispozițiile alineatului (1) nu împiedică utilizarea informațiilor în cadrul procedurilor administrative sau judiciare instituite ulterior în legătură cu acte de încălcare a legislației vamale.

(3)   Informațiile obținute și documentele consultate în conformitate cu dispozițiile prezentului protocol pot fi citate ca elemente de probă în declarațiile, rapoartele și actele doveditoare ale unei părți contractante, precum și pe parcursul procedurilor judiciare.

Articolul 13

Experți și martori

Unui agent al unei autorități destinatare i se poate permite, în limitele autorizației primite, să compară ca expert sau martor în cadrul procedurilor administrative sau judiciare instituite în domeniile care fac obiectul prezentului protocol, în cadrul jurisdicției unei alte părți contractante, și să prezinte elemente, documente sau copii certificate pentru conformitate ale documentelor necesare în cadrul procedurilor respective. Citația trebuie să furnizeze detalii clare cu privire la cauza investigată și să precizeze în ce calitate și pentru ce motiv urmează să fie audiat agentul respectiv.

Articolul 14

Costul asistenței

Nicio parte contractantă nu trebuie să prezinte o cerere de rambursare a cheltuielilor suportate ca urmare a punerii în aplicare a prezentului protocol, cu excepția, după caz, a onorariilor plătite experților și martorilor, precum și interpreților și traducătorilor care nu sunt subordonați autorităților.

Articolul 15

Punere în aplicare

(1)   Punerea în aplicare a prezentului protocol reprezintă responsabilitatea autorităților administrative naționale ale Republicii San Marino și a serviciilor relevante ale Comisiei. Acestea decid cu privire la toate măsurile practice necesare în acest sens, ținând seama de normele actuale referitoare la protecția datelor. Autoritățile administrative pot propune organismelor competente orice modificare a prezentului protocol pe care o consideră necesară.

(2)   Părțile contractante se consultă reciproc și ulterior se informează reciproc cu privire la normele de punere în aplicare, care se adoptă în conformitate cu procedurile stabilite în prezentul articol.

Articolul 16

Complementaritate

(1)   Prezentul protocol completează și nu împiedică punerea în aplicare a acordurilor prezente sau potențiale de asistență reciprocă încheiate între unul sau mai multe state membre ale UE și Republica San Marino. De asemenea, acesta nu acționează în niciun fel pentru a obstrucționa acordarea unei asistențe reciproce cu aplicare mai largă, în cadrul acestor acorduri.

(2)   Fără a se aduce atingere dispozițiilor articolului 12, acordurile în cauză nu aduc atingere dispozițiilor Uniunii care reglementează comunicarea între serviciile competente ale Comisiei și autoritățile vamale ale statelor membre a oricărei informații legate de domeniul vamal, care ar putea fi de interes pentru Uniune.

Articolul 17

Prezenta decizie intră în vigoare la 1 ianuarie 1993.

Adoptată la Bruxelles, 22 decembrie 1992.

Pentru Comitetul de cooperare

Președintele

Pietro GIACOMINI