11/Volumul 07

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

244

21993A0621(01)

L 149/16

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

PROTOCOLUL

Convenției din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, referitor la controlul emisiilor oxizilor de azot și al fluxurilor transfrontaliere ale acestora

PĂRȚILE,

hotărâte să aplice Convenția privind poluarea transfrontalieră pe distanțe lungi,

preocupate de faptul ca emisiile actuale ale poluanților atmosferici pun în pericol, în părțile expuse ale Europei și Americii de Nord, resurse naturale vitale din punct de vedere economic si ecologic,

reamintind că organismul executiv al convenției a recunoscut la cea de a doua sesiune a sa necesitatea reducerii efective a emisiilor anuale totale de oxizi de azot care provin din surse fixe sau mobile și a fluxurilor transfrontaliere ale acestora cel mai târziu în 1995, precum și necesitatea, pentru statele care au început deja reducerea acestor emisii, să mențină și să revizuiască normele de emisie a oxizilor de azot,

luând în considerare datele științifice și tehnice existente cu privire la emisia, deplasarea în atmosferă și efectele asupra mediului înconjurător a oxizilor de azot și a produselor lor secundare, precum și tehnicile de control,

conștiente că efectele nocive ale emisiilor de oxizi de azot pentru mediul înconjurător variază în fiecare țară,

hotărâte să ia măsuri eficiente de control și reducere a emisiilor anuale naționale ale oxizilor de azot și a fluxurilor transfrontaliere ale acestora, mai ales prin aplicarea normelor naționale corespunzătoare de emisie pentru sursele mobile noi și noile surse staționare majore, precum și datorită retehnologizării surselor majore staționare existente,

recunoscând că informațiile științifice și tehnice cu privire la aceste probleme evoluează și că trebuie să se ia în considerare această evoluție la aplicarea prezentului protocol și la deciziile ulterioare care se vor lua,

luând notă că elaborarea unei metode pe baza conținutului critic are în vedere stabilirea unei baze științifice axată pe efecte, care trebuie să fie luată în considerare la examinarea aplicării prezentului protocol și la deciziile privind măsurile noi convenite pe plan internațional în vederea limitării și reducerii emisiilor oxizilor de azot și a fluxurilor transfrontaliere ale acestora,

recunoscând că examinarea promptă și atentă a procedurilor ce vizează crearea celor mai favorabile condiții pentru schimbul de tehnologii va contribui la reducerea efectivă a emisiilor oxizilor de azot în regiunea Comisiei,

notând cu satisfacție angajamentul reciproc luat de unele țări cu privire la reducerea considerabilă și fără întârziere a emisiilor anuale naționale ale oxizilor de azot,

luând act de măsurile luate de unele țări care au avut ca efect reducerea emisiilor oxizilor de azot,

CONVIN URMĂTOARELE:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului protocol:

1.	„convenție” reprezintă Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, adoptată la Geneva la 13 noiembrie 1979;

2.	„EMEP” reprezintă Programul comun de monitorizare continuă și evaluare a transportului poluanților atmosferici pe distanțe lungi în Europa;

3.	„organism executiv” reprezintă organismul executiv al convenției, constituit în baza articolului 10 alineatul (1) din convenție;

„zona geografică a activităților EMEP” reprezintă zona definită la articolul 1 alineatul (4) din Protocolul Convenției din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi cu privire la finanțarea pe termen lung a Programului comun de monitorizare continuă și evaluare a transportului poluanților atmosferici pe distanțe lungi în Europa (EMEP), adoptat la Geneva la 28 septembrie 1984;

5.	„părți” reprezintă, în cazul în care nu se prevede altfel, părțile prezentului protocol;

6.	„Comisie” reprezintă Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa;

7.	„sarcină critică” reprezintă o estimare cantitativă a expunerii la unul sau mai mulți dintre poluanții din atmosferă sub care, potrivit cunoștințelor actuale, nu se produc efecte nocive apreciabile asupra elementelor sensibile ale mediului înconjurător;

8.	„sursă majoră staționară existentă” reprezintă orice sursă fixă care există și al cărei aport termic este de cel puțin 100 MW;

9.	„sursă majoră staționară nouă” reprezintă orice sursă fixă nouă al cărei aport termic este de cel puțin 50 MW;

10.

„categoria surselor majore” reprezintă orice categorie de surse care emit sau pot să emită poluanți atmosferici sub forma oxizilor de azot, inclusiv categoriile descrise în anexa tehnică și care contribuie cu cel puțin 10 % la emisiile anuale naționale totale de oxizi de azot, măsurate sau calculate în primul an calendaristic după data intrării în vigoare a prezentului protocol și la fiecare patru ani începând de la această dată;

11.	„sursa staționară nouă” reprezintă orice sursă fixă a cărei construcție sau modificare a început după doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol;

12.	„sursă mobilă nouă” reprezintă un vehicul cu motor sau altă sursă mobilă fabricată după expirarea a doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol.

Articolul 2

Obligații de bază

(1) Părțile iau, într-o primă etapă și cât mai curând posibil, măsuri eficiente în vederea controlului și/sau reducerii emisiilor lor naționale anuale de oxizi de azot sau a fluxurilor transfrontaliere ale acestora, astfel încât cel mai târziu până la 31 decembrie 1994 acestea să nu fie superioare emisiilor lor anuale naționale sau fluxurilor transfrontaliere ale acestora din anul calendaristic 1987 sau din orice an anterior specificat la semnarea prezentului protocol sau la aderarea la acesta cu condiția ca, în ceea ce privește orice parte care specifică un an anterior, fluxurile transfrontaliere naționale sau emisiile naționale de oxizi de azot în perioada 1 ianuarie 1987 - 1 ianuarie 1996 să nu depășească în valoare medie anuală fluxurile transfrontaliere sau emisiile naționale din anul calendaristic 1987.

(2) În plus, părțile trebuie să ia, în termen de cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol, următoarele măsuri:

(a)

aplicarea normelor naționale de emisie pentru sursele majore și/sau categoriile de surse fixe noi și pentru sursele fixe substanțial modificate din categoriile de surse majore, norme bazate pe cele mai bune tehnologii aplicabile și acceptabile din punct de vedere economic, luând în considerare anexa tehnică;

(b)

aplicarea normelor naționale de emisie pentru sursele mobile noi din orice categorie de surse majore, norme bazate pe cele mai bune tehnologii aplicabile și acceptabile din punct de vedere economic, luând în considerare anexa tehnică și deciziile pertinente luate în cadrul Comitetului pentru transporturi interne ale Comisiei;

(c)	adoptarea măsurilor antipoluare pentru sursele majore fixe existente, luând în considerare anexa tehnică și caracteristicile instalației, vechimea sa, gradul de utilizare și necesitatea evitării unei perturbări nejustificate a exploatării.

(3)

(a)

În a doua etapă, părțile încep negocieri în cel mult șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului protocol, cu privire la măsurile ulterioare care trebuie luate pentru reducerea emisiilor anuale naționale de oxizi de azot sau a fluxurilor transfrontaliere ale acestora, luând în considerare cele mai bune inovații științifice și tehnice disponibile, nivelurile critice pe plan internațional și alte elemente ce rezultă din programul de lucru întocmit în temeiul articolului 6;

(b)

În acest scop, părțile cooperează în vederea definirii:

(i)	conținuturilor critice;

(ii)	reducerilor necesare ale emisiilor anuale naționale de oxizi de azot sau a fluxurilor transfrontaliere ale acestora în vederea atingerii obiectivelor convenite, bazate pe conținuturile critice;

(iii)

măsurilor și calendarului începând cu cel târziu 1 ianuarie 1996 pentru realizarea acestor reduceri.

(4) Părțile pot adopta măsuri mai riguroase decât cele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 3

Schimbul de tehnologii

(1) Părțile trebuie să faciliteze, în conformitate cu actele cu putere de lege, norme administrative și practicile naționale, schimbul de tehnologii în vederea reducerii emisiilor de oxizi de azot, în special prin încurajarea:

(a)	schimbului comercial de tehnologii disponibile;

(b)	contactelor directe și cooperării în sectorul industrial, inclusiv asocierii în participațiune;

(c)	schimbului de informații și experiență;

(d)	furnizării de asistență tehnică.

(2) Pentru încurajarea activităților indicate la literele (a) – (d) de mai sus, părțile trebuie să creeze condiții favorabile prin facilitarea contactelor și cooperării între organizațiile și persoanele competente din sectoarele private și publice capabile să furnizeze tehnologii, servicii de proiectare, echipamente sau finanțarea necesară.

(3) Părțile trebuie să întreprindă, în cel mult șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului protocol, examinarea demersurilor necesare pentru crearea celor mai favorabile condiții privind schimbul de tehnologie care să permită reducerea emisiilor de oxizi de azot.

Articolul 4

Carburanți fără plumb

Părțile trebuie să acționeze, cât mai curând posibil și în termen de cel mult doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului protocol, astfel încât carburanții fără plumb să fie disponibili în cantități suficiente, cel puțin pe marile trasee internaționale de tranzit, în vederea facilitării circulației vehiculelor echipate cu convertoare catalitice.

Articolul 5

Procesul de revizuire

(1) Părțile revizuiesc în mod regulat prezentul protocol, luând în considerare cele mai noi progrese științifice și tehnice disponibile.

(2) Prima revizuire are loc în termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentului protocol.

Articolul 6

Lucrări care trebuie efectuate

Părțile acordă o prioritate deosebită activităților de cercetare și supraveghere prin punerea la punct și aplicarea unei metode bazate pe nivelurile critice pentru determinarea științifică a reducerilor necesare ale emisiilor oxizilor de azot. Părțile urmăresc, în special, prin programe naționale de cercetare în planul de lucru al organismului executiv și prin alte programe de cooperare realizate în cadrul convenției:

(a)	identificarea și cuantificarea efectelor emisiilor de oxizi de azot asupra ființelor umane, plantelor și animalelor, apelor, solului și materialelor, luând în considerare impactul oxizilor de azot proveniți din alte surse decât cele rezultate din depunerile atmosferice;

(b)	determinarea repartiției geografice a zonelor sensibile;

(c)	perfecționarea sistemelor de măsură și a modelelor de calcul, inclusiv a metodelor armonizate pentru calculul emisiilor în scopul cuantificării transportului pe distanțe lungi a oxizilor de azot și a poluanților asociați;

(d)	perfecționarea modului de estimare a rezultatelor și a costului tehnologiilor de control pentru emisiile de oxizi de azot și dezvoltarea unui sistem de evidență a tehnicilor ameliorate sau a celor noi;

(e)	dezvoltarea unor soluții, în contextul unei abordări bazate pe nivelurile critice, care să permită integrarea datelor științifice, tehnice și economice în scopul stabilirii strategiilor de control corespunzătoare.

Articolul 7

Programe, politici și strategii naționale

Părțile dezvoltă fără întârziere programe, politici și strategii naționale pentru aplicarea obligațiilor care decurg din prezentul protocol și care servesc ca mijloace de control și de reducere a emisiilor de oxizi de azot sau a fluxurilor transfrontaliere ale acestora.

Articolul 8

Schimbul de informații și raportări anuale

(1) Părțile fac schimb de informații prin notificarea organismului executiv asupra programelor, politicilor și strategiilor naționale stabilite în conformitate cu articolul 7 și raportând în fiecare an asupra progreselor realizate și a oricăror modificări aduse programelor, politicilor și strategiilor și, în special, asupra:

(a)	emisiilor naționale anuale ale oxizilor de azot si a bazei pe care acestea au fost calculate;

(b)	progreselor realizate în aplicarea normelor naționale de emisie prevăzute la articolul 2 alineatul (2) literele (a) și (b) și a normelor naționale de emisie aplicate sau care urmează a fi aplicate precum și surselor fixe și/sau categoriilor de surse considerate;

(c)	progreselor realizate în adoptarea măsurilor de control prevăzute în articolul 2 alineatul (2) litera (c), surselor considerate și măsurilor adoptate sau care urmează să fie adoptate;

(d)	progreselor realizate în furnizarea către consumatori a carburanților fără plumb;

(e)	măsurilor luate pentru facilitarea schimbului de tehnologii;

(f)	progreselor realizate în determinarea nivelurilor critice.

(2) Aceste informații trebuie comunicate, în măsura posibilului, în conformitate cu un cadru uniformizat de prezentare a rapoartelor.

Articolul 9

Calcule

Prin utilizarea unor modele corespunzătoare, EMEP furnizează organismului executiv, în timp util înaintea reuniunilor anuale, calcule privind bilanțurile de azot, ale fluxurilor transfrontaliere și ale depunerilor oxizilor de azot în zona geografică a activităților EMEP. În regiunile din afara zonei geografice a activităților EMEP se utilizează modele adaptate situațiilor speciale ale părților convenției.

Articolul 10

Anexa tehnică

Anexa tehnică la prezentul protocol are caracter de recomandare. Anexa face parte integrantă din protocol.

Articolul 11

Modificări ale protocolului

(1) Orice parte poate propune modificări ale prezentului protocol.

(2) Modificările propuse sunt transmise în scris secretarului executiv al comisiei care le comunică părților. Organismul executiv ia în discuție modificările propuse, la prima sa reuniune anuală, cu condiția ca aceste propuneri să fi fost comunicate părților de către secretarul executiv cu cel puțin nouăzeci de zile în avans.

(3) Modificările protocolului, altele decât cele ale anexei tehnice, sunt adoptate prin consens de către părțile prezente la reuniunea organismului executiv și intră în vigoare pentru părțile care le-au acceptat în a nouăzecea zi de la data la care două treimi dintre părți au depus instrumentele de acceptare ale acestora. Modificările intră în vigoare pentru orice parte care le-a acceptat după ce două treimi din părți au depus instrumentele de acceptare ale acestora în a nouăzecea zi de la data la care respectiva parte a depus instrumentul său de acceptare a modificărilor.

(4) Modificările anexei tehnice sunt adoptate prin consens de către părțile prezente la reuniunea organismului executiv și devin efective în a treizecea zi de la data la care acestea au fost comunicate în conformitate cu alineatul (5) de mai jos.

(5) Modificările menționate la alineatele (3) și (4) de mai sus sunt comunicate părților de către secretarul executiv cât mai curând posibil după adoptarea lor.

Articolul 12

Soluționarea diferendelor

În situația în care între două sau mai multe părți apare o neînțelegere cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului protocol, părțile caută o soluție prin negocieri sau prin orice altă modalitate de reglementare a diferendelor, acceptabilă pentru părțile în dispută.

Articolul 13

Semnarea

(1) Prezentul protocol este deschis pentru semnare la Sofia de la 1 noiembrie 1988 până la 4 noiembrie 1988 inclusiv, apoi la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York până la 5 mai 1989, tuturor statelor membre ale Comisiei, precum și statelor care au statut consultativ în cadrul Comisiei, în conformitate cu alineatul (8) din Rezoluția 36 (IV) a Consiliului Economic și Social din 28 martie 1947 și organizațiilor de integrare economică regională constituite de către statele suverane, membre ale Comisiei, care au competențe pentru negocierea, încheierea și aplicarea acordurilor internaționale în problemele vizate de prezentul protocol, sub rezerva ca statele și organizațiile implicate să fie părți ale convenției.

(2) În problemele care țin de domeniul lor de competență, aceste organizații de integrare economică regională își exercită în nume propriu drepturile și se achită în nume propriu de responsabilitățile pe care prezentul protocol le atribuie statelor membre. În asemenea cazuri, statele membre ale acestor organizații nu își pot exercita aceste drepturi în mod individual.

Articolul 14

Ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea

(1) Prezentul protocol constituie subiectul ratificării, acceptării sau aprobării de către semnatari.

(2) Prezentul protocol este deschis, începând de la 6 mai 1989, aderării statelor și organizațiilor menționate la articolul 13 alineatul (1) de mai sus.

(3) Un stat sau o organizație care aderă la prezentul protocol după 31 decembrie 1993 poate aplica articolele 2 și 4 cel mai târziu la 31 decembrie 1995.

(4) Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sunt depuse la Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, care îndeplinește funcția de depozitar.

Articolul 15

Intrarea în vigoare

(1) Prezentul protocol intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al șaisprezecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

(2) Pentru fiecare stat sau organizație menționate la articolul 13 alineatul (1), care ratifică, acceptă sau aprobă prezentul protocol sau aderă la acesta după depunerea celui de-al șaisprezecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, protocolul intră în vigoare în a nouăzecea zi care urmează datei depunerii de către această parte a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

Articolul 16

Denunțarea

În orice moment după cinci ani de la data la care prezentul protocol a intrat în vigoare pentru o parte, această parte poate denunța protocolul printr-o notificare scrisă adresată depozitarului. Denunțarea produce efecte în a nouăzecea zi care urmează datei primirii notificării de către depozitar sau la orice altă dată ulterioară care poate fi specificată în notificarea de denunțare.

Articolul 17

Texte autentice

Originalul prezentului protocol, ale cărui texte în limbile engleză, franceză și rusă sunt în egală măsură autentice se depune la Secretariatul General al Organizației Națiunilor Unite.

Drept care, subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezentul protocol.

Adoptat la Sofia, 31 octombrie 1988.

ANEXĂ TEHNICĂ

Informațiile privind rezultatele și costurile emisiilor se bazează pe documentația oficială a organismului executiv și a organelor subsidiare ale acestuia, în special pe documentele EB.AIR/WG.3/R. 8, R. 9 și R. 16, precum și ENV/WP.1/R. 86 și Corr. 1, reproduse în capitolul 7 al publicației Efectele și controlul poluării atmosferice transfrontaliere (1). În cazul în care nu se indică altfel, tehnicile enumerate sunt considerate tehnici verificate, bazate pe experiența în exploatare acumulată (2).

Informațiile menționate în prezenta anexă sunt incomplete. Întrucât experiența privind noile tipuri de motoare și noile instalații ce folosesc tehnici puțin poluante, precum și retehnologizarea instalațiilor existente se extinde constant, anexa trebuie actualizată și modificată la intervale regulate. Anexa nu constituie o expunere exhaustivă a opțiunilor tehnice, obiectivul său fiind de a ajuta părțile să identifice cele mai bune tehnici aplicabile din punct de vedere economic, care să le permită îndeplinirea obligațiilor contractuale prevăzute de prezentul protocol.

I. TEHNICI DE CONTROL AL EMISIILOR DE NOx PROVENITE DIN SURSE FIXE

3.	Arderea combustibililor fosili constituie principala sursă a emisiilor de NOx de origine antropică provenite din surse fixe. În afară de aceasta, alte operațiuni în afară de combustie pot contribui substanțial la emisiile de NOx.

Categoriile principale de surse fixe care emit NOx pot include:

(a)	instalațiile de combustie;

(b)	cuptoarele industriale (de exemplu fabricarea cimentului);

(c)	motoarele fixe (turbinele cu gaze și motoarele cu ardere internă);

(d)	operațiuni altele decât combustia (de exemplu, producerea acidului nitric).

5.	Tehnicile de reducere a emisiilor de NOx urmăresc în special anumite modificări ale combustiei sau ale operațiunii și, în special în cazul marilor termocentrale, tratarea gazelor de ardere.

Pentru retehnologizarea instalațiilor existente, sfera de aplicare a tehnicilor de reducere a emisiilor de NOx poate fi limitată de efectele secundare negative asupra funcționării sau de alte constrângeri specifice instalației. În consecință, în cazul retehnologizării, se furnizează numai cifre estimative ale valorilor emisiilor de NOx realizabile în mod obișnuit. În cazul instalațiilor noi, efectele secundare negative pot fi reduse la maxim sau eliminate printr-o proiectare corespunzătoare.

În conformitate cu datele disponibile în prezent, costurile presupuse de modificarea combustiei pot fi considerate mici în cazul instalațiilor noi. În schimb, în cazul retehnologizării marilor termocentrale, costurile pot varia între 8-25 franci elvețieni pe KWel (în 1985). În general, costurile investițiilor pentru sistemele de tratare a gazelor de ardere sunt mult mai mari.

8.	În cazul surselor fixe, factorii de emisie sunt exprimați în miligrame de NO2 pe metru cub (mg/m3) normal (0 °C, 1013 mb), masă uscată.

Instalațiile de combustie

Categoria instalațiilor de combustie include arderea combustibililor fosili în cuptoare, în cazane cu aburi, preîncălzitoare indirecte și în alte instalații de combustie care furnizează un aport de căldură mai mare de 10 MW, fără amestecarea gazelor de ardere cu alți efluenți sau materii tratate. În cazul instalațiilor noi sau existente pot fi utilizate următoarele tehnici de combustie, individual sau combinate:

(a)	temperatură scăzută în camera de combustie, inclusiv combustia în pat fluidizat;

(b)	arderea în exces redus de aer;

(c)	instalarea unor arzătoare speciale cu degajare anti-NOx;

(d)	reciclarea gazelor de coș în aerul de combustie;

(e)	combustia etajată/adăugare de aer;

(f)	recombustie (etajarea combustibilului) (3).

Standardele privind rezultatele ce se pot obține sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1:

Stadardele rezultatelor NOx (mg/m3) care pot fi obținute în urma modificării combustiei

		Tipul instalației (4)	Nivel de referință (fără măsuri de control)	Retehnologizarea instalațiilor existente (5)		Instalație nouă	O2 (%)
		Tipul instalației (4)	Nivel de referință (fără măsuri de control)	Interval	Valoare caracteristică	Instalație nouă	O2 (%)
Combustibili solizi	10 (6) - 300 MW	Combustie pe grătar (cărbune)
		Combustie în pat fluidizat	300-1 000	-	600	400	7
		(i) fixă	300-600	-	-	400	7
		(ii) circulantă	150-300	-	-	200	7
		Combustie cu cărbune pulverizat
		(i) vatră uscată	700-1 700	600-1 100	800	< 600	6
		(ii) vatră umedă	1 000-2 300	1 000-1 400	-	< 1 000	6
	> 300 MW	Combustie cu cărbune pulverizat
		(i) vatră uscată	700-1 700	600-1 100	-	< 600	6
		(ii) vatră umedă	1 000-2 300	1 000-1 400	-	< 1 000	6
Combustibili lichizi	10 (6) - 300 MW	Ardere cu combustibil distilat	-	-	300	-	3
	10 (6) - 300 MW	Ardere cu combustibil rezidual	500-1 400	200-400	400	-	3
	> 300 MW	Ardere cu combustibil rezidual	200-1 400	200-400	-	-	3
Combustibili gazoși	10 (6) - 300 MW		150-1 000	100-300	-	< 300	3
Combustibili gazoși	> 300 MW		250-1 400	100-300	-	< 300	3

10.

Tratarea gazelor de coș prin reducere catalitică selectivă (RCS) este o măsură suplimentară de reducere a emisiilor de NOx, a cărei eficiență este de cel puțin 80 %. În regiunea CEE se dispune în prezent de o experiență vastă în ceea ce privește funcționarea instalațiilor noi sau retehnologizate, în special în ceea ce privește termocentralele mai mari de 300 MW (termici). Atunci când se efectuează și modificări ale combustiei, pot fi atinse cu ușurință valori ale emisiilor de 200 mg/m3 (combustibili solizi, 6 % O2) și de 150 mg/m3 (combustibili lichizi, 3 % O2).

11.	Reducerea non-catalitică selectivă (RNCS), care este o tehnică de tratare a gazelor de coș ce permite realizarea reducerii emisiilor de NOx cu 20 până la 60 %, este o tehnică mai puțin costisitoare, ce are aplicații speciale (de exemplu, cuptoare de rafinărie și combustie cu gaz la sarcină minimă).

Motoare fixe: turbine cu gaze și motoare cu ardere internă

12.

Emisiile de NOx ce provin de la turbinele cu gaze pot fi reduse fie prin modificarea combustiei (proces uscat), fie prin injecție de apă/vapori (proces umed). Ambele tehnici sunt bine verificate. Se pot obține astfel valori ale emisiilor de 150 mg/m3 (gaz, 15 % O2) și 300 mg/m3 (carburant, 15 % O2). Este posibilă retehnologizarea.

13.

Emisiile de NOx ce provin de la motoarele fixe cu aprindere prin scânteie pot fi reduse fie prin modificări ale combustiei (de exemplu, tehnica amestecului sărac și reciclarea gazelor de evacuare), fie prin tratarea gazelor de coș (convertor catalitic cu trei căi cu buclă închisă, RCS). Aplicabilitatea tehnică și economică a acestor procese depinde de capacitatea motorului, de tipul motorului (doi timpi/patru timpi) și de modul de funcționare a motorului (încărcătură constantă/variabilă). Sistemul cu amestec sărac permite obținerea unor valori ale emisiei de 800 mg/m3 (5 % O2), procesul RCS reduce emisiile de NOx cu mult sub 400 mg/m3 (5 % O2), iar convertorul catalitic cu trei căi permite reducerea acestui tip de emisii chiar sub valoarea de 200 mg/m3 (5 % O2).

Cuptoarele industriale – calcinarea cimentului

14.	Procedeul precalcinării este considerat în regiunea Comisiei o tehnică posibilă de reducere a concentrațiilor de NOx din gazele de coș ale cuptoarelor noi sau existente destinate calcinării cimentului până la o valoare de aproximativ 300 mg/m3 (10 % O2).

Operațiuni, altele decât combustia – producerea acidului nitric

15.

Producerea de acid nitric cu absorbție la înaltă presiune (>8 bari) permite menținerea concentrațiilor de NOx din efluenții nediluați la o valoare mai mică de 400 m3. Același rezultat poate fi obținut prin absorbția la presiune medie în combinație cu un procedeu RCS sau cu orice alt proces eficient de reducere a NOx. Este posibilă retehnologizarea.

II. TEHNICI DE CONTROL AL EMISIILOR DE NOX CARE PROVIN DE LA AUTOVEHICULE

16.

Autovehiculele la care se face referire în prezenta anexă sunt cele care servesc la transportul rutier, și anume: autoturismele, vehiculele utilitare ușoare și vehiculele utilitare grele, pe benzină sau motorină. Se face referire, după caz, la categoriile de vehicule (M1, M2, M3, N1, N2, N3) definite în Regulamentul (CEE) nr. 13, adoptat în aplicarea Acordului din 1958 privind condițiile unitare de omologare și recunoașterea reciprocă a omologării echipamentelor și pieselor de schimb ale autovehiculelor.

17.

Transporturile rutiere sunt o sursă importantă de emisii antropice de NOx în numeroase țări ale Comisiei, contribuind cu o valoare situată între 40 și 80 % din totalul emisiilor naționale. În general, vehiculele cu benzină contribuie cu două treimi din totalul emisiilor de NOx provenite de la transporturile rutiere.

18.

Tehnicile disponibile pentru controlul emisiilor de oxizi de azot provenite de la autovehicule sunt prezentate în tabelele 3 și 6. Este util să se grupeze tehnicile în funcție de standardele de emisie naționale și internaționale, existente sau propuse, care diferă în funcție de severitatea controlului. Întrucât ciclurile de încercare de reglementare aplicate în prezent se referă numai la traficul urban, valorile estimative ale emisiilor relative de NOx prezentate mai jos țin seama de traficul la viteze mari în cazul căruia emisiile de NOx pot fi deosebit de importante.

19.	Costurile de producție suplimentare indicate în tabelele 3 și 6 pentru diversele tehnici sunt estimări ale costului de fabricare și nu prețuri de vânzare cu amănuntul.

20.	Este important controlul conformității producției și al performanței vehiculelor aflate în exploatare în vederea asigurării faptului că potențialul de reducere prevăzut de standardele de emisie est efectiv atins.

21.	Tehnicile care presupun utilizarea de convertizori catalitici sau care se bazează pe utilizarea convertizorilor catalitici necesită carburant fără plumb. Libera circulație a vehiculelor echipate cu un astfel de convertizor depinde de posibilitatea de a putea procura de oriunde benzină fără plumb.

Autoturisme pe benzină și pe motorină (M1)

22.

În tabelul 2 sunt rezumate patru standarde de emisie. Aceste standarde sunt utilizate în tabelul 3 pentru a regrupa diferitele tehnici privind motoarele utilizate la vehiculele alimentate cu benzină în funcție de potențialul lor de reducere a emisiilor de NOx.

Tabelul 2

Definirea standardelor de emisie

Standard

Limite

Observații

A.	ECE R. 15-04

HC + NOx: 19-28 g/încercare

Standardul ECE actual (Regulamentul nr. 15, inclusiv seria 04 de modificări, adoptat în temeiul acordului din 1953 menționat la punctul 16, adoptat și de Comunitatea Economică Europeană (Directiva 83/351/CEE). Ciclu de încercare în traficul urban ECE R. 15. Limita emisiilor variază în funcție de masa vehiculului.

B.	„Luxemburg 1985”

HC + NOx: 1,4-2,0 l: 8,0 g/încercare

Acest standard se aplică numai acestui grup de motoare (< 1,4 l: 15,0 g/încercare; > 2,0 l: 6,5 g/încercare)

Standarde care vor fi introduse în perioada 1988-1993 în Comunitatea Economică Europeană, în conformitate cu dezbaterea din cadrul reuniunii de la Luxemburg din 1985 a Consiliului de Miniștri ai Comunității Economice Europene și a deciziei finale adoptate în decembrie 1987. Se aplică ciclul de încercare în traficul urban ECE R. 15. Standardele pentru motoarele > 2 l sunt echivalente în general cu standardul US 1983. Standardul pentru motoarele < 1,4 l este provizoriu; standardul definitiv este în curs de elaborare. Standardul pentru motoarele între 1,4-2,0 se aplică tuturor autoturismelor diesel > 1,4 l.

C.	„Stockholm 1985”

NOx: 0,62 g/km

NOx: 0,76 g/km

Standardul pentru legislația internă în conformitate cu „documentul-cadru” elaborat în urma reuniunii din 1985 de la Stockholm a miniștrilor mediului din opt țări. Corespunde standardelor US 1987, cu următoarele proceduri de încercare:

US Federal Test Procedure (1975);

Highway fuel economy test procedure.

D.	„California 1989”

NOx: 0,25 g/km

Acest standard va fi introdus în statul California (Statele Unite ale Americii), începând cu modelele din 1989. US Federal Test Procedure.

Tabelul 3

Tehnici aplicabile motoarelor pe benzină, rezultatelor emisiei, costurilor și consumului de carburant corespunzătoare standardelor de emisie

Standard

Tehnici

Reducere mixtă a NOx (7) (%)

Cost de producție suplimentar (8) (în franci elvețieni, în 1986)

Indice de consum de carburant (7)

Referință (motor clasic actual cu aprindere prin scânteie și carburator)

(9)

100

(a)	injecție de carburant + aer suplimentar (10)

200

105

(b)	catalizor cu trei căi cu buclă deschisă (+ RGE)

150

103

(c)	motor cu amestec sărac și catalizator de oxidare (+ RGE) (11)

200-600

Catalizor cu trei căi cu buclă închisă

300-600

Catalizor cu trei căi cu buclă închisă (+ RGE)

350-600

23.

Standardele de emisie A, B, C și D includ limitări nu numai ale emisiilor de NOx, dar și de hidrocarburi (HC) și de monoxid de carbon (CO). Reducerile estimate ale emisiilor în cazul acestor poluanți, raportate la referința ECE R. 15-04, sunt prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4

Reducerile estimate ale emisiilor de HC și CO provenite de la autoturismele pe benzină în conformitate cu diversele tehnici

Standard	Reducere HC (%)	Reducere CO (%)
B.	(a) 30-40	50
	(b) 50-60	40-50
	(c) 70-90	70-90
C.	90	90
D.	90	90

24.

Automobilele pe motorină actuale pot îndeplini cerințele A, B și C de emisii de NOx. Exigențele stricte în ceea ce privește emisiile de particule, precum și limitele riguroase ale emisiilor de NOx în cazul standardului D implică faptul că autoturismele pe motorină vor mai avea nevoie de îmbunătățiri, care să includă probabil controlul electronic al pompei de carburant, sisteme perfecționate de injecție a carburantului, reciclarea gazelor de evacuare și filtre pentru particule. Până în prezent există doar vehicule experimentale [Vezi și tabelul 6, nota de subsol (a)].

Alte vehicule utilitare ușoare (N1)

25.	Sunt aplicabile metodele de control utilizate în cazul autoturismelor, dar reducerile de NOx, costurile și termenul de începere a producției comerciale pot fi diferite.

Vehicule grele pe benzină (M2, M3, N2, N3)

26.	Acest tip de vehicule are o importanță neglijabilă în Europa de Vest și importanța ei se diminuează în Europa de Est. Nivelurile de emisie de NOx US 1990 și US 1991 (vezi tabelul 5) ar putea fi atinse la un cost moderat, fără progrese tehnice semnificative.

Vehicule grele pe motorină (M2, M3, N2, N3)

27.

În tabelul 5 sunt prezentate trei standarde de emisie. Acestea sunt menționate și în tabelul 6 pentru a grupa tehnicile pentru motoarele vehiculelor grele pe motorină în funcție de potențialul de reducere al NOx. Configurația de referință a motorului se modifică, tendința fiind de a înlocui motoarele cu aspirație naturală cu motoare cu turbocompresor. Această tendință are efecte asupra valorilor ameliorate ale consumului de carburant de referință. Prin urmare, nu este prevăzută nici o estimare comparativă a consumului.

Tabelul 5

Definiții ale standardelor de emisii

Standard

Limite NOx (g/kWh)

Observații

ECE R. 49

încercare cu 13 moduri

II.

US-1990

8,0

încercare în condiții tranzitorii

III.

US-1991

6,7

încercare în condiții tranzitorii

Tabelul 6

Motoare diesel grele: tehnici, rezultate ale emisiei (a) și costuri corespunzătoare nivelului de emisie al standardului (12)

Standard	Tehnici	Reducere estimată a NOx (%)	Costuri de producție suplimentare (în dolari americani, 1984)
I.	Motor diesel clasic actual cu injecție directă	-	-
II. (13)	Turbocompresor + răcire intermediară + decalaj al injecției (modificare a camerei de combustie și a conductelor) (Probabil motoarele cu aspirație naturală nu vor putea respecta acest standard)	40	115 $ (din care 69 $ imputabili standardului Nox) (14)
III. (13)	Perfecționarea tehnicilor enumerate la standardul II, precum și reglare variabilă a injecției și utilizarea de sisteme electronice.	50	404 $ (din care 68 $ imputabili standardului Nox) (14)

(1) Studii asupra poluării atmosferice nr. 4(publicație a Organizației Națiunilor Unite, număr de vânzare E.87.II.E.36).

(2) În prezent, este dificilă furnizarea de date fiabile, în termeni absoluți, privind costurile tehnicilor de control. Este necesar, prin urmare, în ceea ce privește costurile indicate în prezenta anexă, să se pună accentul pe relația dintre costurile diferitelor tehnici mai degrabă decât pe costurile exprimate în cifre absolute.

(3) Experiența în exploatare în ceea ce privește această tehnică de combustie este limitată.

(4) Valorile capacității desemnează aportul de căldură în MW (termici) pe combustibil (putere calorică inferioară).

(5) Pot fi prevăzute numai valori aproximative, din cauza constrângerilor specifice instalației și a gradului ridicat de incertitudine privind retehnologizarea instalațiilor existente.

(6) În cazul instalațiilor mici (10-100 MW), toate cifrele prezentate au un grad sporit de incertitudine.

(7) Estimările privind reducerea mixtă de NOx și indicele de consum de carburant sunt raportate la un autoturism european de masă medie care funcționează în condițiile medii de trafic în Europa.

(8) Costurile de producție suplimentare ar putea fi exprimate mai practic ca procentaj din costul total al vehiculului. Cu toate acestea, întrucât estimările costului sunt destinate mai ales comparației în termeni relativi, a fost păstrată formularea din documentele originale.

(9) Coeficientul de emisie mixtă de Nox = 2,6 g/km.

(10) „RGE”: reciclarea gazelor de evacuare.

(11) Numai în conformitate cu datele privind motoarele experimentale. Nu există practic producție de vehicule cu motor cu amestec sărac.

(12) Deteriorarea calității carburantului diesel ar afecta în mod negativ emisia și ar putea influența consumul de carburant, atât în cazul vehiculelor utilitare grele, cât și al celor ușoare.

(13) Rămâne necesară verificarea disponibilității pe scară largă a noilor componente.

(14) Diferența se explică prin tehnicile de control al particulelor, precum și prin alte considerații.