11/Volumul 03

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

160

21976A0216(02)

L 162/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

PROTOCOL

privind cooperarea în combaterea poluării Mării Mediterane cu hidrocarburi și alte substanțe nocive în cazuri de urgență

PĂRȚILE CONTRACTANTE LA PREZENTUL PROTOCOL,

FIIND PĂRȚI la Convenția privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării,

RECUNOSCÂND că poluarea gravă a mării cu hidrocarburi și alte substanțe periculoase în zona Mării Mediterane implică un pericol pentru statele costiere și pentru ecosistemele marine,

CONSIDERÂND că cooperarea tuturor statelor costiere de la Marea Mediterană este necesară în vederea combaterii acestei poluări,

AVÂND ÎN VEDERE Convenția internațională din 1973 privind prevenirea poluării de către nave, Convenția internațională din 1969 privind intervenția în marea liberă în cazul accidentelor care provoacă sau pot provoca poluare cu hidrocarburi, precum și Protocolul din 1973 privind intervenția în marea liberă în cazuri de poluare marină cu alte substanțe decât hidrocarburi,

LUÂND ÎN CONSIDERAȚIE și Convenția internațională din 1969 privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi,

AU CONVENIT DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Părțile contractante la prezentul protocol (denumite în continuare „părțile”) cooperează la luarea măsurilor necesare în caz de pericole grave și iminente pentru mediul marin, coastă sau pentru interesele conexe ale uneia sau mai multor părți din cauza prezenței unor cantități masive de hidrocarburi sau de alte substanțe nocive determinate de cauze accidentale sau de acumularea de deversări mici care poluează sau amenință să polueze apele din zona definită în articolul 1 din Convenția privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării (denumită în continuare „convenția”).

Articolul 2

În sensul prezentului protocol, „interese conexe” reprezintă interesele unui stat costier afectat sau amenințat direct acoperind, printre altele:

(a)

activitățile din apele costiere, porturi sau estuare, inclusiv activitățile de pescuit;

(b)

atracția istorică și turistică a zonei în cauză, inclusiv în ceea ce privește sporturile acvatice și alte activități recreative;

(c)

sănătatea populației de pe coastă;

(d)

conservarea resurselor vii.

Articolul 3

Părțile depun eforturi pentru a menține și a promova, fie individual, fie prin cooperare bilaterală și multilaterală, planuri pentru situații neprevăzute și mijloace de combatere a poluării mării cu hidrocarburi și alte substanțe nocive. Aceste mijloace includ, în special, echipamente, nave, aeronave și resurse umane pregătite pentru a desfășura operațiuni în cazuri de urgență.

Articolul 4

Părțile elaborează și pun în practică, fie individual, fie prin cooperare bilaterală și multilaterală activități de monitorizare care acoperă zona Mării Mediterane în vederea obținerii de informații cât mai exacte posibil referitoare la situațiile menționate în articolul 1 din prezentul protocol.

Articolul 5

În cazul emisiilor sau pierderilor de la bord de substanțe nocive în colete, containere de marfă, rezervoare portabile sau vagoane cisternă rutiere sau de cale ferată, părțile cooperează, în măsura în care acest lucru este posibil, în vederea recuperării acestor substanțe astfel încât să se reducă pericolul de poluare a mediului marin în cauză.

Articolul 6

(1)   Fiecare parte se obligă să comunice celorlalte părți informații privind:

(a)

organul național competent sau autoritățile naționale responsabile pentru combaterea poluării mării cu hidrocarburi și alte substanțe nocive;

(b)

autoritățile naționale competente responsabile cu primirea rapoartelor privind poluarea mării cu hidrocarburi și alte substanțe nocive și cu problemele care privesc măsurile de asistență dintre părți;

(c)

noi modalități prin care poate fi evitată poluarea mării cu hidrocarburi și alte substanțe nocive, noi măsuri de combatere a poluării și de dezvoltare a programelor de cercetare legate de acestea;

(2)   Părțile care au convenit să schimbe aceste informații direct între ele sunt ținute să comunice totuși aceste informații centrului regional. Acesta comunică aceste informații celorlalte părți și, pe bază de reciprocitate, statelor costiere din zona Mării Mediterane care nu sunt părți la prezentul protocol.

Articolul 7

Părțile se angajează să coordoneze utilizarea mijloacelor de comunicare pe care le au la dispoziție pentru a asigura, suficient de rapid și de sigur, recepționarea, transmiterea și diseminarea tuturor rapoartelor și informațiilor urgente legate de survenirea situațiilor menționate în articolul 1. Centrul regional dispune de mijloacele de comunicare necesare pentru a putea participa la acest efort coordonat și, în special, pentru a-și îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în conformitate cu articolul 10 alineatul (2).

Articolul 8

(1)   Fiecare parte emite instrucțiuni pentru căpitanii vaselor de sub pavilionul său și pentru piloții aeronavelor înregistrate pe teritoriul său, cerându-le să raporteze, prin canalele cele mai adecvate și mai rapide în cazurile respective, și în conformitate cu anexa I la prezentul protocol, fie unei părți, fie centrului regional:

(a)

toate accidentele care provoacă sau care este posibil să provoace poluarea mării cu hidrocarburi sau cu alte substanțe nocive;

(b)

prezența, caracteristicile și amploarea petelor de hidrocarburi sau de alte substanțe nocive observate pe mare care este posibil să constituie o amenințare gravă și iminentă la adresa mediului marin sau a coastei sau a intereselor conexe ale uneia sau ale mai multor părți.

(2)   Informațiile colectate în conformitate cu alineatul (1) se comunică celorlalte părți care este posibil să fie afectate de poluare:

(a)

fie de către partea care a primit informațiile, fie în mod direct sau, preferabil, prin intermediul centrului regional; sau

(b)

fie de către centrul regional.

În cazul unei comunicări directe între părți, centrul regional este informat cu privire la măsurile adoptate de părțile în cauză.

(3)   Ca urmare a punerii în aplicare a dispozițiilor alineatului (2), părțile nu sunt supuse obligației prevăzute în articolul 9 alineatul (2) din convenție.

Articolul 9

(1)   Orice parte care se confruntă cu o situație de tipul celei descrise în articolul 1 din prezentul protocol:

(a)

realizează evaluările necesare privind natura și amploarea accidentului sau a situației care necesită măsuri de urgență sau, după caz, a tipului și cantității aproximative de hidrocarburi sau alte substanțe nocive și direcția și viteza petei de hidrocarburi;

(b)

ia toate măsurile posibile pentru a evita sau reduce efectele poluării;

(c)

informează imediat toate celelalte părți, fie direct, fie prin intermediul centrului regional, asupra acestor evaluări și asupra oricăror acțiuni pe care le-a întreprins sau pe care intenționează să le întreprindă în vederea reducerii poluării;

(d)

continuă să observe situația cât mai mult timp posibil și să raporteze în conformitate cu articolul 8.

(2)   În cazul în care se întreprind acțiuni pentru combaterea poluării de la un vas, se iau toate măsurile posibile pentru salvarea persoanelor prezente la bord și, în măsura în care acest lucru este posibil, pentru salvarea vasului. Orice parte care întreprinde asemenea acțiuni informează Organizația Interguvernamentală Maritimă Consultativă.

Articolul 10

(1)   Orice parte care solicită asistență în vederea combaterii poluării cu hidrocarburi sau cu alte substanțe nocive care poluează sau amenință să polueze coastele sale poate solicita asistență de la celelalte părți, fie direct, fie prin intermediul centrului regional menționat în articolul 6, începând cu părțile care este posibil să fie afectate de poluare. Această asistență poate cuprinde, în special, consiliere la nivel de experți și furnizarea sau punerea la dispoziția părții în cauză de produse, echipamente sau dotări nautice. Părțile cărora li se solicită asemenea asistență depun toate eforturile pentru a o acorda.

(2)   În cazurile în care părțile angajate într-o operațiune de combatere a poluării nu pot cădea de acord cu privire la realizarea operațiunii, centrul regional poate coordona, cu acordul părților, activitatea mijloacelor puse la dispoziție de către părți.

Articolul 11

Aplicarea dispozițiilor specifice din articolele 6, 7, 8, 9 și 10 din prezentul protocol privind centrele regionale se extinde, după caz, la centrele sub-regionale, în cazul înființării acestora, avându-se în vedere obiectivele și funcțiile acestora și relația lor cu centrul regional menționat anterior.

Articolul 12

(1)   Reuniunile ordinare ale părților la prezentul protocol sunt coroborate cu reuniunile ordinare ale părților contractante la convenție, care au loc în temeiul articolului 14 din convenție. Părțile la prezentul protocol pot desfășura și reuniuni extraordinare, în conformitate cu dispozițiile articolului 14 din convenție.

(2)   Obiectivele reuniunilor părților la prezentul protocol sunt, în special:

(a)

de a revizui punerea în aplicare a prezentului protocol și de a evalua eficiența măsurilor adoptate și necesitatea adoptării altor măsuri, în special sub formă de anexe;

(b)

de a revizui și modifica, după caz, anexele la prezentul protocol;

(c)

îndeplinirea altor funcții, după cum este necesar, în vederea punerii în aplicare a prezentului protocol.

Articolul 13

(1)   Dispozițiile convenției privind orice protocol se aplică prezentului protocol.

(2)   Regulamentul de ordine interioară și normele financiare adoptate în temeiul articolului 18 din convenție se aplică prezentului protocol, cu excepția cazurilor în care părțile la prezentul protocol convin altfel.

DREPT CARE, subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezentul protocol.

Încheiat la Barcelona, 16 februarie 1976, într-un singur exemplar în limbile arabă, engleză, franceză și spaniolă, cele patru texte fiind în egală măsură autentice.

 

ANEXĂ

Conținutul raportului care trebuie prezentat în temeiul articolului 8 din prezentul protocol

1.

În măsura în care este posibil, fiecare raport conține, în general:

(a)

identificarea sursei de poluare (identitatea vasului, dacă este cazul);

(b)

poziția geografică, ora și data la care s-a petrecut sau a fost observat incidentul;

(c)

starea vântului și a mării predominante în zonă;

(d)

în cazurile în care poluarea provine de la un vas, detalii relevante privind situația vasului.

2.

Fiecare raport trebuie să conțină, ori de câte ori este posibil, în special:

(a)

menționarea sau descrierea clară a substanțelor nocive implicate, inclusiv denumirile tehnice corecte ale unor asemenea substanțe (nu se folosește denumirea comercială în locul denumirii științifice corecte);

(b)

o declarație sau o estimare a cantităților, concentrațiilor și a situației probabile a substanțelor nocive deversate sau care este posibil să fie deversate în mare;

(c)

în cazurile în care este relevant, o descriere a ambalajului și a mărcilor de identificare; și

(d)

numele expeditorului, al destinatarului sau al producătorului.

3.

Fiecare raport precizează clar, ori de câte ori este posibil, dacă substanțele periculoase deversate sau care este posibil să fie deversate sunt hidrocarburi sau substanțe toxice lichide, solide sau gazoase și dacă aceste substanțe au fost sau sunt transportate în vrac sau în ambalaje, în containere pentru marfă, în rezervoare portabile sau în camioane-cisternă sau vagoane-cisternă.

4.

Fiecare raport se completează, după cum este necesar, cu orice informații relevante solicitate de destinatarul raportului sau care sunt considerate adecvate de către persoana care trimite raportul.

5.

Oricare dintre persoanele menționate în articolul 8 alineatul (1) din prezentul protocol poate:

(a)

să completeze, în măsura în care este posibil, raportul inițial cu informații privind evoluțiile ulterioare; și

(b)

să răspundă, cât mai complet posibil, solicitărilor statelor membre privind informații suplimentare.