PROTOCOLUL (nr. 19)

PRIVIND ACQUIS-UL SCHENGEN INTEGRAT ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

CONSTATÂND faptul că acordurile privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnate de unele state membre ale Uniunii Europene la Schengen, la 14 iunie 1985 și, respectiv, la 19 iunie 1990, precum şi acordurile conexe şi normele adoptate în temeiul acordurilor menţionate, au fost integrate în cadrul Uniunii Europene prin Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 1997;

DORIND să păstreze acquis-ul Schengen, cu toate modificările şi completările de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, şi să îl dezvolte astfel încât să contribuie la îndeplinirea obiectivului de a oferi cetăţenilor Uniunii un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie fără frontiere interne;

ŢINÂND CONT de poziţia specială a Danemarcei;

ŢINÂND CONT de faptul că Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord nu participă la toate prevederile acquis-ului Schengen; că ar trebui, cu toate acestea, să se prevadă dispoziții care să permită acestor state să accepte, total sau parţial, alte prevederi ale acestui acquis;

RECUNOSCÂND că este necesar, în consecinţă, să se recurgă la dispoziţiile tratatelor privind cooperarea consolidată între unele state membre;

ŢINÂND CONT de necesitatea de a menţine relaţii privilegiate cu Republica Islanda şi cu Regatul Norvegiei, întrucât aceste două state, precum şi statele membre nordice ale Uniunii Europene trebuie să respecte dispoziţiile Uniunii nordice a paşapoartelor;

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziții, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene:

Articolul 1

Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda şi Regatul Suediei sunt autorizate să pună bazele unei colaborări consolidate în domeniile care intră sub incidenţa dispoziţiilor prevăzute de Consiliu, care alcătuiesc acquis-ul Schengen. Această cooperare se realizează în cadrul juridic şi instituţional al Uniunii Europene şi cu respectarea dispoziţiilor aplicabile din tratate.

Articolul 2

Acquis-ul Schengen se aplică statelor membre menţionate la articolul 1, fără a aduce atingere articolului 3 din Actul de aderare din 16 aprilie 2003 şi articolului 4 din Actul de aderare din 25 aprilie 2005. Consiliul se substituie Comitetului executiv înfiinţat prin acordurile de la Schengen.

Articolul 3

Participarea Danemarcei la adoptarea măsurilor care constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, precum şi punerea în aplicare a măsurilor respective în Danemarca, sunt reglementate de dispoziţiile incidente prevăzute în Protocolul privind poziţia Danemarcei.

Articolul 4

Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pot solicita în orice moment să participe la toate sau la unele din dispoziţiile acquis-ului respectiv.

Consiliul decide la cererea unanimității membrilor săi menționați la articolul 1 şi a reprezentantului guvernului statului respectiv.

Articolul 5

(1) Propunerile şi iniţiativele care constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen intră sub incidenţa dispoziţiilor relevante din tratate.

În acest context, în cazul în care Irlanda sau Regatul Unit nu a notificat în scris Consiliului, într-un termen rezonabil, intenţia sa de a participa, autorizarea prevăzută la articolul 329 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene se consideră a fi fost acordată statelor membre prevăzute la articolul 1, precum şi Irlandei sau Regatului Unit, dacă oricare dintre aceste două state doreşte să participe la domeniile de cooperare respective.

(2) Chiar dacă se consideră, în conformitate cu o decizie în temeiul articolului 4, că Irlanda sau Regatul Unit a procedat la o notificare, statul respectiv poate să notifice în scris Consiliului, în termen de trei luni, faptul că nu doreşte să participe la propunerea sau iniţiativa respectivă. În acest caz, Irlanda sau Regatul Unit nu participă la adoptarea respectivei propuneri sau iniţiative. Începând cu data ultimei notificări, procedura de adoptare a măsurii care constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen se suspendă până la terminarea procedurii prevăzute la alineatele (3) sau (4) sau până la retragerea acelei notificări în orice moment pe durata acestei proceduri.

(3) Pentru statul membru care a procedat la notificarea prevăzută la alineatul (2), orice decizie adoptată de Consiliu în temeiul articolului 4 încetează să se aplice, de la data intrării în vigoare a măsurii propuse, în măsura considerată necesară de Consiliu şi în condiţiile ce urmează să fie stabilite printr-o decizie a Consiliului, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei. Această decizie este adoptată în conformitate cu următoarele criterii: Consiliul încearcă să menţină participarea cât mai largă a statului membru vizat fără a afecta grav funcţionarea practică a diverselor părţi ale acquis-ului Schengen, respectând, totodată, coerenţa lor. Comisia își prezintă propunerea cât mai curând posibil după notificarea prevăzută la alineatul (2). Dacă acest lucru este necesar, după întrunirea a două reuniuni succesive, Consiliul hotărăşte în termen de patru luni de la data propunerii Comisiei.

(4) În cazul în care, la expirarea perioadei de patru luni, Consiliul nu a adoptat o decizie, orice stat membru poate solicita, de îndată, ca respectiva chestiune să fie înaintată Consiliului European. În acest caz, în cadrul următoarei sale reuniuni, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie în conformitate cu criteriile menţionate la alineatul (3).

(5) În cazul în care, până la încheierea procedurii prevăzute la alineatele (3) sau (4), Consiliul sau, după caz, Consiliul European nu a adoptat o decizie, suspendarea procedurii de adoptare a măsurii care constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen încetează. Dacă măsura menţionată anterior se adoptă ulterior, orice decizie a Consiliului, adoptată în conformitate cu articolul 4, nu se mai aplică, începând cu data intrării în vigoare a măsurii respective, statului membru vizat, în măsura stabilită de Comisie şi conform condiţiilor stabilite de aceasta, cu excepţia cazului în care statul membru respectiv îşi retrage notificarea prevăzută la alineatul (2) înainte de adoptarea măsurii. Comisia hotărăște până la data adoptării măsurii. La adoptarea deciziei sale, Comisia respectă criteriile menţionate la alineatul (3).

Articolul 6

Republica Islanda şi Regatul Norvegiei sunt asociate la punerea în aplicare a acquis-ului Schengen şi la dezvoltarea în continuare a acestuia. În acest scop se prevăd proceduri corespunzătoare în cuprinsul unui acord cu statele respective, încheiat de Consiliu, care hotărăşte cu unanimitatea membrilor menționați la articolul 1. Un astfel de acord trebuie să conţină dispoziţii cu privire la contribuţia Islandei şi a Norvegiei la orice consecinţă financiară care decurge din punerea în aplicare a prezentului protocol.

Consiliul, hotărând în unanimitate, încheie un acord separat cu Islanda şi Norvegia pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor între Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de o parte, şi Islanda şi Norvegia, pe de altă parte, în domeniile acquis-ului Schengen care se aplică acestor state.

Articolul 7

În vederea negocierilor pentru aderarea a noi state membre la Uniunea Europeană, acquis-ul Schengen şi celelalte măsuri luate de către instituţii în domeniul de aplicare a acestuia sunt considerate ca acquis care trebuie să fie acceptat în întregime de către toate statele candidate la aderare.

--------------------------------------------------