PROTOCOLUL (nr. 4)

PRIVIND STATUTUL SISTEMULUI EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE ŞI AL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

DORIND să stabilească Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene menţionat la articolul 129 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:

CAPITOLUL I

SISTEMUL EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE

Articolul 1

Sistemul European al Băncilor Centrale

În conformitate cu articolul 282 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană (BCE) şi băncile centrale naţionale constituie Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). BCE şi băncile centrale naţionale ale statelor membre a căror monedă este euro constituie Eurosistemul.

SEBC şi BCE îşi îndeplinesc funcţiile şi îşi desfăşoară activităţile în conformitate cu dispoziţiile tratatelor şi ale prezentului statut.

CAPITOLUL II

OBIECTIVELE ŞI MISIUNILE SEBC

Articolul 2

Obiectivele

În conformitate cu articolul 127 alineatul (1) şi cu articolul 282 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, obiectivul principal al SEBC este menţinerea stabilităţii preţurilor. Fără a aduce atingere obiectivului privind stabilitatea preţurilor, SEBC sprijină politicile economice generale din Uniune, cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii, definite la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană. SEBC acţionează potrivit principiului unei economii de piaţă deschise în care concurenţa este liberă, favorizând o alocare eficientă a resurselor şi respectând principiile stabilite la articolul 119 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Articolul 3

Misiunile

3.1 În conformitate cu articolul 127 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, misiunile fundamentale care urmează să fie îndeplinite prin intermediul SEBC sunt:

- definirea şi aplicarea politicii monetare a Uniunii;

- desfăşurarea operaţiunilor de schimb valutar, în conformitate cu articolul 219 din tratatul menţionat;

- deţinerea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;

- promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi.

3.2 În conformitate cu articolul 127 alineatul (3) din tratatul menţionat, a treia liniuţă din articolul 3.1 se aplică fără să aducă atingere deţinerii şi administrării fondurilor de rulment în valută de către guvernele statelor membre.

3.3 În conformitate cu articolul 127 alineatul (5) din tratatul menţionat, SEBC contribuie la buna desfăşurare a politicilor promovate de autorităţile competente în ceea ce priveşte supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi stabilitatea sistemului financiar.

Articolul 4

Funcţiile consultative

În conformitate cu articolul 127 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene:

(a) BCE este consultată:

- cu privire la orice act al Uniunii propus în domeniile care sunt de competenţa sa;

- de autorităţile naţionale cu privire la orice proiect de reglementare în domeniile care sunt de competenţa sa, dar în limitele şi în condiţiile stabilite de Consiliu, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41;

(b) în domeniile care sunt de competenţa sa, BCE poate prezenta avize instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii sau autorităţilor naţionale.

Articolul 5

Culegerea de informaţii statistice

5.1 Pentru realizarea misiunilor SEBC, BCE, sprijinită de băncile centrale naţionale, culege informaţiile statistice necesare, fie de la autorităţile naţionale competente, fie direct de la agenţii economici. În acest scop, BCE cooperează cu instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, cu autorităţile competente ale statelor membre sau ale ţărilor terţe, precum şi cu organizaţiile internaţionale.

5.2 În măsura în care este posibil, băncile centrale naţionale îndeplinesc misiunile descrise la articolul 5.1.

5.3 BCE are datoria să promoveze, în cazul în care este necesar, armonizarea regulilor şi practicilor privind culegerea, elaborarea şi difuzarea datelor statistice din domeniile care sunt de competenţa sa.

5.4 În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41, Consiliul stabileşte persoanele fizice şi juridice supuse obligaţiei de raportare, regimul de confidenţialitate şi dispoziţiile corespunzătoare de executare şi de sancţionare.

Articolul 6

Cooperarea internaţională

6.1 În domeniul cooperării internaţionale privind misiunile încredinţate SEBC, BCE decide modul de reprezentare a SEBC.

6.2 BCE şi, sub rezerva acordului acesteia, băncile centrale naţionale pot să participe la instituţiile monetare internaţionale.

6.3 Articolele 6.1 şi 6.2 se aplică fără a aduce atingere articolului 138 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA SEBC

Articolul 7

Independenţa

În conformitate cu articolul 130 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în exercitarea competenţelor şi în îndeplinirea misiunilor şi îndatoririlor care le-au fost conferite prin tratate şi prin prezentul statut, BCE, băncile centrale naţionale sau membrii organelor lor de decizie nu pot solicita sau accepta instrucţiuni de la instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, de la guvernele statelor membre sau de la orice alt organism. Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu şi să nu încerce să influenţeze membrii organelor de decizie ale BCE sau ale băncilor centrale naţionale în îndeplinirea misiunilor acestora.

Articolul 8

Principiul general

SEBC este condus de organele de decizie ale BCE.

Articolul 9

Banca Centrală Europeană

9.1 BCE care, în conformitate cu articolul 282 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, are personalitate juridică, se bucură în fiecare din statele membre de capacitatea juridică cea mai largă, recunoscută persoanelor juridice prin legislaţia internă; BCE poate în special să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile şi imobile şi să stea în justiţie.

9.2 BCE se asigură ca misiunile conferite SEBC în conformitate cu articolul 127 alineatele (2), (3) şi (5) din tratatul menţionat să fie îndeplinite prin propriile sale activităţi, în conformitate cu prezentul statut, sau prin intermediul băncilor centrale naţionale, în conformitate cu articolele 12.1. şi 14.

9.3 În conformitate cu articolul 129 alineatul (1) din tratatul menţionat, organele de decizie ale BCE sunt Consiliul guvernatorilor şi Comitetul executiv.

Articolul 10

Consiliul guvernatorilor

10.1 În conformitate cu articolul 283 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul guvernatorilor este format din membrii Comitetului executiv şi guvernatorii băncilor centrale naţionale ale statelor membre a căror monedă este euro.

10.2 Fiecare membru al Consiliului guvernatorilor dispune de un vot. Începând cu data de la care numărul membrilor Consiliului guvernatorilor depășește douăzeci și unu, fiecare membru al Comitetului executiv dispune de un vot, iar numărul guvernatorilor cu drept de vot este de cincisprezece. Aceste drepturi de voturi se repartizează și se exercită prin rotație după cum urmează:

- începând cu data de la care numărul guvernatorilor depășește cincisprezece și până când acesta ajunge la douăzeci și doi, guvernatorii sunt repartizaţi în două grupuri, conform unui clasament în funcție de mărimea cotei deținute de statul membru căruia îi aparține banca centrală națională din produsul intern brut total la prețul pieței și din bilanțul agregat total al instituțiilor financiare monetare ale statelor membre a căror monedă este euro. Cotelor din produsul intern brut total la prețul pieței și din bilanțul agregat total al instituțiilor financiare monetare le sunt atribuite ponderi de 5/6 și, respectiv, de 1/6. Primul grup este format din cinci guvernatori, iar cel de-al doilea din restul guvernatorilor. Frecvența exercitării drepturilor de vot ale guvernatorilor din primul grup nu este mai mică decât cea a exercitării drepturilor de vot ale guvernatorilor din cel de-al doilea grup. Sub rezerva tezei anterioare, primului grup i se atribuie patru voturi, iar celui de-al doilea i se atribuie unsprezece voturi;

- începând cu data la care numărul guvernatorilor ajunge la douăzeci şi doi, guvernatorii sunt repartizați în trei grupuri, în funcție de un clasament care se bazează pe criteriile menționate anterior. Primul grup este format din cinci guvernatori și i se atribuie patru voturi. Al doilea grup este format din jumătate din numărul total al guvernatorilor, orice fracțiune fiind rotunjită în sus până la numărul întreg cel mai apropiat și i se atribuie opt voturi. Al treilea grup este format din ceilalți guvernatori și i se atribuie trei voturi;

- în cadrul fiecărui grup, guvernatorii dispun de dreptul de vot pentru perioade egale de timp;

- pentru calcularea cotelor din produsul intern brut total la prețul pieței, se aplică articolul 29.2. Bilanțul agregat total al instituțiilor financiare monetare se calculează în conformitate cu cadrul statistic aplicabil în Uniune la data efectuării calculului;

- de fiecare dată când produsul intern brut total la prețul pieței se ajustează în conformitate cu articolul 29.3, sau de fiecare dată când numărul guvernatorilor crește, mărimea și/sau structura grupurilor se adaptează în conformitate cu principiile menționate anterior;

- Consiliul guvernatorilor, hotărând cu o majoritate de două treimi din numărul total al membrilor săi, cu sau fără drept de vot, ia toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a principiilor menționate anterior și poate decide amânarea utilizării sistemului de rotație până la data la care numărul de guvernatori depășește optsprezece.

Dreptul de vot se exercită personal. Prin derogare de la această normă, regulamentul intern menționat la articolul 12.3 poate să prevadă că membrii Consiliului guvernatorilor își pot exercita dreptul de vot prin intermediul teleconferinței. De asemenea, regulamentul prevede că un membru al Consiliului guvernatorilor care nu poate participa la reuniunile acestui Consiliu pe o perioadă îndelungată, poate desemna un supleant în calitate de membru al Consiliului guvernatorilor.

Dispozițiile alineatelor anterioare nu aduc atingere dreptului de vot al tuturor membrilor Consiliului guvernatorilor, cu sau fără drept de vot, în conformitate cu articolele 10.3, 40.2 şi 40.3.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul statut, Consiliul guvernatorilor hotărăște cu majoritatea simplă a membrilor cu drept de vot. În caz de egalitate, președintele are votul decisiv.

Cvorumul necesar pentru ca Consiliul guvernatorilor să poată vota este de două treimi din membrii cu drept de vot. În cazul în care cvorumul nu este întrunit, președintele poate convoca o ședință extraordinară în cadrul căreia deciziile pot fi luate indiferent de cvorum.

10.3 Pentru toate deciziile care trebuie luate în temeiul articolelor 28, 29, 30, 32 şi 33, voturile membrilor Consiliului guvernatorilor sunt ponderate în funcție de cotele pe care băncile centrale naţionale le dețin în capitalul subscris al BCE. Ponderea voturilor membrilor Comitetului executiv este egală cu zero. O decizie care necesită o majoritate calificată se consideră adoptată în cazul în care voturile favorabile exprimate reprezintă cel puţin două treimi din capitalul subscris al BCE şi cel puţin jumătate din acţionari. În cazul în care un guvernator nu poate fi prezent, acesta poate desemna un supleant pentru a exprima votul său ponderat.

10.4 Reuniunile sunt confidenţiale. Consiliul guvernatorilor poate decide să facă public rezultatul deliberărilor sale.

10.5 Consiliul guvernatorilor se întruneşte de cel puţin zece ori pe an.

Articolul 11

Comitetul executiv

11.1 În conformitate cu articolul 283 alineatul (2) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comitetul executiv este format din preşedinte, vicepreşedinte şi alţi patru membri.

Membrii îşi exercită funcţiile cu normă întreagă. Niciun membru nu poate exercita o altă profesie, remunerată sau nu, în afară de cazul în care i s-a acordat în mod excepţional o derogare de către Consiliul guvernatorilor.

11.2 În conformitate cu articolul 283 alineatul (2) al doilea paragraf din tratatul menţionat, preşedintele, vicepreşedintele şi ceilalţi membri ai Comitetului executiv sunt numiţi de Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, la recomandarea Consiliului şi după consultarea Parlamentului European şi a Consiliului guvernatorilor, dintre persoanele a căror autoritate şi experienţă profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute.

Mandatul acestora are o durată de opt ani și nu poate fi reînnoit.

Numai resortisanţii statelor membre pot fi membri ai Comitetului executiv.

11.3 Condiţiile de angajare a membrilor Comitetului executiv, în special salariile, pensiile şi alte prestații de asigurări sociale fac obiectul contractelor încheiate cu BCE şi se stabilesc de Consiliul guvernatorilor la propunerea unui comitet format din trei membri numiţi de Consiliul guvernatorilor şi din trei membri numiţi de Consiliu. Membrii Comitetului executiv nu au drept de vot în chestiunile reglementate de prezentul alineat.

11.4 În cazul în care un membru al Comitetului executiv nu mai îndeplineşte condiţiile necesare exercitării funcţiilor sale sau în care a comis o abatere gravă, Curtea de Justiţie îl poate demite, la cererea Consiliului guvernatorilor sau a Comitetului executiv.

11.5 Fiecare membru al Comitetului executiv prezent la şedinţe are dreptul să voteze şi dispune în acest scop de un vot. În cazul în care nu există dispoziţii contrare, deciziile Comitetului executiv se iau cu majoritatea simplă a voturilor exprimate. În cazul în care există un număr egal de voturi, votul preşedintelui este hotărâtor. Procedura de vot este precizată în regulamentul de procedură menţionat la articolul 12.3.

11.6 Comitetul executiv este răspunzător pentru administrarea curentă a BCE.

11.7 Locurile vacante din Comitetul executiv sunt ocupate prin numirea de noi membri, în conformitate cu articolul 11.2.

Articolul 12

Responsabilităţile organelor de decizie

12.1 Consiliul guvernatorilor adoptă orientările şi ia deciziile necesare pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate SEBC prin tratate şi prin prezentul statut. Consiliul guvernatorilor definește politica monetară a Uniunii, inclusiv, dacă este cazul, deciziile privind obiectivele monetare intermediare, ratele dobânzilor de referință şi constituirea rezervelor în cadrul SEBC, şi stabilește orientările necesare aplicării lor.

Comitetul executiv pune în aplicare politica monetară în conformitate cu orientările şi deciziile adoptate de Consiliul guvernatorilor. În acest cadru, Comitetul executiv dă instrucţiunile necesare băncilor centrale naţionale. În afară de aceasta, Comitetului executiv îi pot fi delegate anumite competenţe prin decizia Consiliului guvernatorilor.

În măsura în care se consideră că acest lucru este posibil şi oportun, şi fără a aduce atingere prevederilor prezentului articol, BCE recurge la băncile centrale naţionale pentru executarea operaţiunilor care ţin de misiunile SEBC.

12.2 Comitetul executiv răspunde de pregătirea reuniunilor Consiliului guvernatorilor.

12.3 Consiliul guvernatorilor adoptă un regulament intern prin care stabileşte organizarea internă a BCE şi a organelor sale de decizie.

12.4 Funcţiile consultative menţionate la articolul 4 sunt exercitate de Consiliul guvernatorilor.

12.5 Consiliul guvernatorilor ia deciziile menţionate la articolul 6.

Articolul 13

Preşedintele

13.1 Preşedintele sau, în absenţa acestuia, vicepreşedintele, prezidează Consiliul guvernatorilor şi Comitetul executiv al BCE.

13.2 Fără a aduce atingere articolului 38, preşedintele sau persoana pe care acesta o desemnează în acest scop reprezintă BCE în exterior.

Articolul 14

Băncile centrale naţionale

14.1 În conformitate cu articolul 131 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, fiecare stat membru asigură compatibilitatea legislaţiei sale naţionale, inclusiv a statutului băncii sale centrale naţionale, cu tratatele şi cu prezentul statut.

14.2 Statutele băncilor centrale naţionale prevăd, în special, că durata mandatului guvernatorului băncii centrale naţionale nu poate fi mai mică de cinci ani.

Un guvernator poate fi eliberat din funcţie numai în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile necesare exercitării îndatoririlor sale sau în care a comis o abatere gravă. Împotriva deciziei luate în această privinţă, guvernatorul respectiv sau Consiliul guvernatorilor poate introduce la Curtea de Justiţie o acţiune întemeiată pe încălcarea tratatelor sau a oricărei norme de drept de aplicare a acestora. Acţiunea respectivă trebuie să fie formulată într-un termen de două luni, după caz, fie de la publicarea deciziei sau de la notificarea sa reclamantului fie, în absenţa unei astfel de notificări, din ziua în care reclamantul a luat cunoştinţă de decizie.

14.3 Băncile centrale naţionale fac parte integrantă din SEBC şi acţionează în conformitate cu orientările şi instrucţiunile BCE. Consiliul guvernatorilor ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea orientărilor şi instrucţiunilor BCE, şi solicită să-i fie furnizate toate informaţiile necesare.

14.4 Băncile centrale naţionale pot îndeplini şi alte funcţii în afara celor menţionate de prezentul statut, cu excepţia cazurilor în care Consiliul guvernatorilor decide, cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, că funcţiile respective interferează cu obiectivele şi misiunile SEBC. Aceste funcţii, pe care băncile centrale naţionale le exercită pe propria răspundere şi pe propriul risc, nu sunt considerate ca făcând parte din funcţiile SEBC.

Articolul 15

Obligaţii de raportare

15.1 BCE întocmeşte şi publică rapoarte asupra activităţii SEBC cel puţin o dată pe trimestru.

15.2 În fiecare săptămână se publică o situaţie financiară consolidată a SEBC.

15.3 În conformitate cu articolul 284 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, BCE prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, precum şi Consiliului European un raport anual privind activitatea SEBC şi politica monetară din anul precedent şi din anul în curs.

15.4 Rapoartele şi situaţiile menţionate de prezentul articol se pun la dispoziţia persoanelor interesate în mod gratuit.

Articolul 16

Bancnotele

În conformitate cu articolul 128 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul guvernatorilor este singurul împuternicit să autorizeze emisiunea de bancnote în euro în cadrul Uniunii. BCE şi băncile centrale naţionale pot emite asemenea bancnote. Bancnotele emise de BCE şi de băncile centrale naţionale sunt singurele care au statutul de mijloc legal de plată în cadrul Uniunii.

BCE respectă, pe cât posibil, practicile existente în ceea ce priveşte emisiunea şi grafica bancnotelor.

CAPITOLUL IV

FUNCŢIILE MONETARE ŞI OPERAŢIUNILE SEBC

Articolul 17

Conturi la BCE şi la băncile centrale naţionale

Pentru a-şi desfăşura operaţiunile, BCE şi băncile centrale naţionale pot deschide conturi la instituţiile de credit, la organismele publice şi la alţi participanţi pe piaţă şi pot accepta active drept garanţie, inclusiv titluri în formă dematerializată.

Articolul 18

Operaţiunile de piaţă monetară şi de credit

18.1 Pentru a atinge obiectivele SEBC şi a-şi îndeplini misiunile, BCE şi băncile centrale naţionale pot:

- să intervină pe pieţele financiare, fie prin operaţiuni simple de vânzare şi cumpărare (la vedere şi la termen) sau prin contracte de report, fie prin primirea sau acordarea de împrumuturi de creanţe şi instrumente tranzacţionabile exprimate în moneda euro sau în alte monede, precum şi de metale preţioase;

- să desfăşoare operaţiuni de creditare cu instituţiile de credit şi cu alţi participanţi pe piaţă, pe baza unor garanţii corespunzătoare.

18.2 BCE stabileşte principiile generale ale operaţiunilor de piaţă monetară şi de credit desfăşurate de ea însăşi sau de băncile centrale naţionale, inclusiv cele privind comunicarea condiţiilor în care acestea sunt dispuse să participe la aceste operaţiuni.

Articolul 19

Rezervele minime obligatorii

19.1 Sub rezerva articolului 2, BCE este împuternicită să impună instituţiilor de credit stabilite în statele membre obligaţia constituirii de rezerve minime obligatorii la BCE şi la băncile centrale naţionale, în conformitate cu obiectivele de politică monetară. Consiliul guvernatorilor poate adopta regulamente privind calcularea şi determinarea rezervelor minime obligatorii. În cazul nerespectării acestei obligaţii, BCE are dreptul de a percepe dobânzi penalizatoare sau de a impune alte sancţiuni cu efect similar.

19.2 În vederea aplicării prezentului articol, Consiliul defineşte, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41, baza de calcul a rezervelor minime obligatorii şi raportul maxim admisibil dintre aceste rezerve şi baza lor de calcul, precum şi sancţiunile corespunzătoare în caz de nerespectare.

Articolul 20

Alte instrumente de control monetar

Consiliul guvernatorilor poate hotărî, cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, să recurgă la alte metode operaţionale de control monetar pe care le consideră adecvate, cu respectarea articolului 2.

În cazul în care aceste metode implică obligaţii pentru terţi, Consiliul stabileşte sfera lor de aplicare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41.

Articolul 21

Operaţiunile cu organismele publice

21.1 În conformitate cu articolul 123 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, se interzice BCE şi băncilor centrale naţionale să acorde credite pe descoperit de cont sau orice alt tip de facilitate de credit instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, administraţiilor centrale, autorităţilor regionale sau locale, celorlalte autorităţi publice, celorlalte organisme sau întreprinderi publice din statele membre; se interzice, de asemenea, cumpărarea de titluri de creanţă, direct de la acestea, de către BCE sau de către băncile centrale naţionale.

21.2 BCE şi băncile centrale naţionale pot acţiona în calitate de agenţi fiscali pentru instituţiile menţionate la articolul 21.1.

21.3 Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică instituţiilor publice de credit care, în contextul furnizării de lichidităţi de către băncile centrale, beneficiază, din partea băncilor centrale naţionale şi a BCE, de acelaşi tratament ca şi instituţiile private de credit.

Articolul 22

Sistemele de compensare şi de plăţi

BCE şi băncile centrale naţionale pot acorda facilităţi, iar BCE poate adopta regulamente în vederea asigurării eficienţei şi solidităţii sistemelor de compensare şi de plăţi în cadrul Uniunii şi în raporturile cu ţările terţe.

Articolul 23

Operaţiunile externe

BCE şi băncile centrale naţionale pot:

- să stabilească relaţii cu băncile centrale şi instituţiile financiare din ţările terţe şi, în cazul în care este necesar, cu organizaţiile internaţionale;

- să dobândească şi să vândă, la vedere sau la termen, orice tip de active valutare şi de metale preţioase. Termenul "active valutare" include titlurile şi toate celelalte active exprimate în moneda oricărei ţări sau în unităţi de cont, indiferent de forma în care sunt deţinute;

- să deţină şi să administreze activele menţionate la prezentul articol;

- sa desfăşoare toate tipurile de operaţiuni bancare cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale, inclusiv operaţiuni de împrumut şi credit.

Articolul 24

Alte operaţiuni

În afara operaţiunilor care rezultă din misiunile lor, BCE şi băncile centrale naţionale pot desfăşura operaţiuni în scopuri administrative sau în beneficiul personalului acestora.

CAPITOLUL V

SUPRAVEGHEREA PRUDENŢIALĂ

Articolul 25

Supravegherea prudenţială

25.1 BCE poate să adopte avize şi să fie consultată de Consiliu, de Comisie şi de autorităţile competente din statele membre, cu privire la domeniul de aplicare şi punerea în aplicare a legislaţiei Uniunii privind supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi stabilitatea sistemului financiar.

25.2 În conformitate cu orice regulament adoptat de Consiliu în temeiul articolului 127 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, BCE poate îndeplini misiuni specifice în legătură cu politicile în materie de supraveghere prudenţială a instituţiilor de credit şi a altor instituţii financiare, cu excepţia întreprinderilor de asigurări.

CAPITOLUL VI

DISPOZIŢII FINANCIARE ALE SEBC

Articolul 26

Conturile financiare

26.1 Exerciţiul financiar al BCE şi al băncilor centrale naţionale începe în prima zi a lunii ianuarie şi se încheie în ultima zi a lunii decembrie.

26.2 Conturile anuale ale BCE sunt întocmite de Comitetul executiv în conformitate cu principiile stabilite de Consiliul guvernatorilor. Conturile se aprobă de Consiliul guvernatorilor şi apoi se publică.

26.3 În scopuri de analiză şi administrare, Comitetul executiv întocmeşte un bilanţ consolidat al SEBC, cuprinzând activele şi pasivele băncilor centrale naţionale care fac parte din SEBC.

26.4 În vederea aplicării prezentului articol, Consiliul guvernatorilor adoptă normele necesare standardizării procedurilor contabile şi de raportare cu privire la operaţiunile băncilor centrale naţionale.

Articolul 27

Auditul

27.1 Conturile BCE şi ale băncilor centrale naţionale sunt supuse auditării de auditori externi independenţi, desemnaţi la recomandarea Consiliului guvernatorilor şi agreaţi de Consiliu. Auditorii sunt pe deplin împuterniciţi să examineze toate registrele şi conturile BCE şi ale băncilor centrale naţionale, şi să obţină toate informaţiile privind operaţiunile lor.

27.2 Dispoziţiile articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se aplică numai cu privire la examinarea eficienţei administrării BCE.

Articolul 28

Capitalul BCE

28.1 Capitalul BCE este de 5 miliarde euro. Capitalul poate fi majorat, dacă este cazul, prin decizia Consiliului guvernatorilor hotărând cu majoritatea calificată menţionată la articolul 10.3, în limitele şi în condiţiile stabilite de Consiliu în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41.

28.2 Băncile centrale naţionale sunt singurele autorizate să subscrie şi să deţină capitalul BCE. Subscrierea capitalului se realizează potrivit grilei de repartiţie stabilite în conformitate cu articolul 29.

28.3 Consiliul guvernatorilor, hotărând cu majoritatea calificată menţionată la articolul 10.3, stabileşte cuantumul şi modalităţile de vărsare a capitalului.

28.4 Sub rezerva articolului 28.5, cotele băncilor centrale naţionale din capitalul subscris al BCE nu pot fi cesionate, nu pot face obiectul garanţiilor reale mobiliare şi nu pot fi supuse popririi/sechestrului.

28.5 În cazul în care grila de repartiţie menţionată la articolul 29 este ajustată, băncile centrale naţionale transferă între ele cotele din capital corespunzătoare, astfel încât repartiţia acestor cote să corespundă noii grile. Consiliul guvernatorilor stabileşte modalităţile şi condiţiile de transfer.

Articolul 29

Grila de repartiţie pentru subscrierea capitalului

29.1 Grila de repartiţie pentru subscrierea capitalului BCE, stabilită pentru prima dată în 1998 cu ocazia instituirii SEBC, se determină prin atribuirea unei ponderi în această grilă fiecărei bănci centrale naţionale, egală cu suma a:

- 50 % din cota pe care statul membru respectiv o deţine în cadrul populaţiei Uniunii în penultimul an dinaintea înfiinţării SEBC;

- 50 % din cota pe care statul membru respectiv o deţine din produsul intern brut al Uniunii la preţurile pieţei, aşa cum a fost înregistrat pe durata ultimilor cinci ani care au precedat penultimul an dinaintea înfiinţării SEBC;

Procentele se rotunjesc în sus sau în jos până la cel mai apropiat multiplu de 0,0001 %.

29.2 Datele statistice necesare aplicării prezentului articol sunt furnizate de Comisie în conformitate cu normele adoptate de Consiliu, potrivit procedurii menţinate la articolul 41.

29.3 Ponderile atribuite băncilor centrale naţionale se ajustează la fiecare cinci ani după înfiinţarea SEBC, prin analogie cu dispoziţiile articolului 29.1. Grila de repartiţie ajustată se aplică din prima zi a anului următor.

29.4 Consiliul guvernatorilor ia orice alte măsuri necesare pentru aplicarea prezentului articol.

Articolul 30

Transferul activelor din rezervele valutare la BCE

30.1. Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 28, băncile centrale naţionale pun la dispoziţia BCE active din rezervele valutare, altele decât monedele statelor membre, euro, poziţii de rezervă la FMI şi DST, până la echivalentul sumei de 50 de miliarde euro. Consiliul guvernatorilor decide asupra cotei care poate fi solicitată de BCE după înfiinţarea acesteia, precum şi asupra sumelor solicitate ulterior. BCE are dreptul deplin de a deţine şi a administra activele din rezervele valutare care i-au fost transferate şi de a le utiliza în scopurile prevăzute de prezentul statut.

30.2. Contribuţia fiecărei bănci centrale naţionale se stabileşte proporţional cu cota sa din capitalul subscris al BCE.

30.3. BCE creditează fiecărei bănci centrale naţionale o creanţă echivalentă cu contribuţia sa. Consiliul guvernatorilor stabileşte valoarea nominală şi remunerarea acestor creanţe.

30.4 BCE poate solicita active suplimentare din rezervele valutare, în conformitate cu articolul 30.2, dincolo de limita stabilită la articolul 30.1, în limitele şi potrivit condiţiilor stabilite de Consiliu în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41.

30.5 BCE poate deţine şi administra poziţii de rezervă la FMI, precum şi DST, şi poate să accepte cumularea (pooling) acestor active.

30.6 Consiliul guvernatorilor ia orice alte măsuri necesare pentru aplicarea prezentului articol.

Articolul 31

Active din rezervele valutare deţinute de băncile centrale naţionale

31.1 Băncile centrale naţionale sunt autorizate să desfăşoare operaţiuni în vederea îndeplinirii obligaţiilor lor faţă de organizaţiile internaţionale în conformitate cu articolul 23.

31.2 Toate celelalte operaţiuni cu activele din rezervele valutare care rămân la băncile centrale naţionale după transferurile menţionate la articolul 30 şi tranzacţiile statelor membre cu fondurile lor de rulment în valută, peste o anumită limită care urmează să fie stabilită în cadrul articolului 31.3, sunt supuse autorizării de către BCE, pentru a asigura coerenţa cu politica de curs de schimb şi politica monetară a Uniunii.

31.3 Consiliul guvernatorilor adoptă orientări cu scopul de a facilita aceste operaţiuni.

Articolul 32

Repartizarea veniturilor monetare ale băncilor centrale naţionale

32.1 Venitul acumulat de băncile centrale naţionale ca urmare a exercitării funcţiei de politică monetară a SEBC, denumit în continuare "venit monetar", este repartizat la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar în conformitate cu prezentul articol.

32.2 Valoarea venitului monetar al fiecărei bănci centrale naţionale este egală cu venitul anual al acesteia obţinut din activele deţinute în contrapartidă cu bancnotele aflate în circulaţie şi cu depozitele constituite de instituţiile de credit. Aceste active sunt identificate de băncile centrale naţionale în conformitate cu orientările stabilite de Consiliul guvernatorilor.

32.3 În cazul în care, după introducerea monedei euro, Consiliul guvernatorilor consideră că structura bilanţurilor băncilor centrale naţionale nu permite aplicarea articolului 32.2, acesta poate decide, cu majoritate calificată, că, prin derogare de la articolul 32.2, venitul monetar trebuie să fie calculat după o altă metodă pe parcursul unei perioade de cel mult cinci ani.

32.4 Din cuantumul venitului monetar al fiecărei bănci centrale naţionale se scade o sumă echivalentă cu dobânda plătită de respectiva bancă centrală pentru depozitele constituite de instituţiile de credit în conformitate cu articolul 19.

Consiliul guvernatorilor poate decide să compenseze băncile centrale naţionale pentru costurile suportate cu ocazia emisiunii de bancnote sau, în situaţii excepţionale, pentru pierderile specifice rezultate din operaţiunile de politică monetară desfăşurate în contul SEBC. Compensarea ia forma pe care Consiliul guvernatorilor o consideră corespunzătoare; aceste sume pot fi compensate cu venitul monetar al băncilor centrale naţionale.

32.5 Suma veniturilor monetare ale băncilor centrale naţionale se repartizează între acestea proporţional cu cotele vărsate la capitalul BCE, sub rezerva oricărei alte decizii luate de Consiliul guvernatorilor în conformitate cu articolul 33.2.

32.6 Compensarea şi decontarea soldurilor care provin din repartizarea venitului monetar se efectuează de BCE în conformitate cu orientările stabilite de Consiliul guvernatorilor.

32.7 Consiliul guvernatorilor adoptă orice alte măsuri necesare pentru aplicarea prezentului articol.

Articolul 33

Repartizarea profiturilor şi pierderilor nete ale BCE

33.1 Profitul net al BCE se transferă în următoarea ordine:

(a) o sumă care urmează a fi stabilită de Consiliul guvernatorilor şi care nu poate depăşi 20 % din profitul net, este transferată în fondul general de rezervă în limita a 100 % din capital;

(b) profitul net rămas se distribuie acţionarilor BCE, proporţional cu cotele vărsate la capital.

33.2 În cazul în care BCE înregistrează o pierdere, aceasta se acoperă din fondul general de rezervă al BCE şi, dacă este necesar, după decizia Consiliului guvernatorilor, din veniturile monetare aferente exerciţiului financiar respectiv, proporţional cu şi în limita sumelor alocate băncilor centrale naţionale în conformitate cu articolul 32.5.

CAPITOLUL VII

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 34

Actele juridice

34.1 În conformitate cu articolul 132 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, BCE adoptă:

- regulamente, în măsura necesară îndeplinirii misiunilor stabilite la articolul 3.1 prima liniuţă, la articolele 19.1, 22 sau 25.2 din Statutul SEBC şi al BCE, precum şi în cazurile prevăzute de actele Consiliului menţionate la articolul 41;

- deciziile necesare îndeplinirii misiunilor încredinţate SEBC în conformitate cu tratatele şi cu Statutul SEBC şi al BCE;

- recomandări şi avize.

34.2 BCE poate decide publicarea deciziilor, recomandărilor şi avizelor sale.

34.3 În limitele şi în condiţiile stabilite de Consiliu, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 41 din statut, BCE este abilitată să impună întreprinderilor amenzi şi penalităţi cu titlu cominatoriu, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor care rezultă din regulamentele şi deciziile sale.

Articolul 35

Controlul jurisdicţional şi aspecte conexe

35.1. Actele sau omisiunile BCE sunt supuse controlului şi interpretării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cazurile şi în condiţiile prevăzute de tratate. BCE poate introduce acţiuni în justiţie în cazurile şi în condiţiile prevăzute de tratate.

35.2 Litigiile dintre BCE, pe de o parte, şi creditorii sau debitorii acesteia sau orice altă persoană, pe de altă parte, sunt soluţionate de instanţele naţionale competente, cu excepţia cazurilor în care competenţa a fost atribuită Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

35.3 BCE se supune regimului răspunderii prevăzut la articolul 340 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Răspunderea băncilor centrale naţionale se stabileşte în conformitate cu dreptul intern respectiv.

35.4 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să hotărască în temeiul unei clauze compromisorii prevăzută într-un contract de drept public sau de drept privat încheiat de BCE sau în numele acesteia.

35.5 Decizia BCE de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene se adoptă de către Consiliul guvernatorilor.

35.6 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să hotărască în privinţa litigiilor privind îndeplinirea de către băncile centrale naţionale a obligaţiilor care le revin în conformitate cu tratatele şi cu prezentul statut. În cazul în care BCE consideră că o bancă centrală naţională nu şi-a îndeplinit una din obligaţiile care îi revin în temeiul tratatelor şi al prezentului statut, aceasta poate adopta un aviz motivat în această privinţă după ce a oferit băncii centrale naţionale în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile. În cazul în care banca centrală naţională respectivă nu respectă avizul în termenul stabilit de BCE, aceasta din urmă poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Articolul 36

Personalul

36.1 Consiliul guvernatorilor stabileşte, la propunerea Comitetului executiv, regimul care se aplică personalului BCE.

36.2 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să soluţioneze orice litigiu dintre BCE şi agenţii acesteia, în limitele şi în condiţiile stabilite prin regimul care se aplică personalului.

Articolul 37 (ex-articolul 38)

Secretul profesional

37.1 Membrii organelor de conducere, precum şi personalul BCE şi cel al băncilor centrale naţionale au obligaţia, chiar şi după încetarea funcţiilor lor, de a nu divulga informaţii care, prin natura lor, intră sub incidenţa obligaţiei de păstrare a secretului profesional.

37.2 Persoanele care au acces la date care intră sub incidenţa legislaţiei Uniunii care impune obligaţia păstrării secretului se supun acestei legislaţii.

Articolul 38 (ex-articolul 39)

Persoanele cu drept de semnătură

BCE se angajează din punct de vedere juridic faţă de terţi prin preşedinte sau doi membri ai Comitetului executiv, ori prin semnătura a doi membri ai personalului acesteia, autorizaţi în mod corespunzător de preşedinte să semneze în numele BCE.

Articolul 39 (ex-articolul 40)

Privilegiile şi imunităţile

BCE se bucură pe teritoriul statelor membre de privilegiile şi imunităţile necesare îndeplinirii misiunilor sale, în condiţiile stabilite de Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene.

CAPITOLUL VIII

MODIFICAREA STATUTULUI ŞI LEGISLAŢIA COMPLEMENTARĂ

Articolul 40 (ex-articolul 41)

Procedura simplificată de revizuire

40.1 În conformitate cu articolul 129 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolele 5.1, 5.2, 5.3, 17, 18, 19.1, 22, 23, 24, 26, 32.2, 32.3, 32.4 şi 32.6, articolul 33.1 litera (a) şi articolul 36 din prezentul statut pot fi revizuite de către Parlamentul European şi de către Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, fie la recomandarea BCE, după consultarea Comisiei, fie la propunerea Comisiei şi după consultarea BCE.

40.2 Articolul 10.2 poate fi modificat printr-o decizie a Consiliului European, hotărând în unanimitate, fie la recomandarea Băncii Centrale Europene şi după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, fie la recomandarea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Băncii Centrale Europene. Respectivele modificări intră în vigoare numai după ce au fost aprobate de statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale.

40.3 Pentru ca BCE să adopte o recomandare în temeiul prezentului articol, este necesară decizia unanimă a Consiliului guvernatorilor.

Articolul 41(ex-articolul 42)

Legislaţia complementară

În conformitate cu articolul 129 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul, fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a BCE, fie la recomandarea BCE şi după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, adoptă dispoziţiile menţionate la articolele 4, 5.4, 19.2, 20, 28.1, 29.2, 30.4 şi 34.3 din prezentul statut.

CAPITOLUL IX

DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI ALTE DISPOZIŢII PRIVIND SEBC

Articolul 42 (ex-articolul 43)

Dispoziţii generale

42.1 Prin efectul derogării menţionate la articolul 139 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, următoarele articole din prezentul statut: 3, 6, 9.2, 12.1, 14.3, 16, 18, 19, 20, 22, 23, 26.2., 27, 30, 31, 32, 33, 34 şi 49 nu conferă nici un drept şi nu impun nici o obligaţie statului membru respectiv.

42.2 Băncile centrale ale statelor membre, care fac obiectul unei derogări, conform articolului 139 din tratatul menţionat, îşi păstrează competenţele în domeniul politicii monetare, în conformitate cu dreptul intern.

42.3 În conformitate cu articolul 139 din tratatul menţionat, la articolele următoare din prezentul statut: 3, 11.2. şi 19, "state membre" înseamnă statele membre a căror monedă este euro.

42.4 La articolele următoare din prezentul statut: 9.2, 10.2, 10.3, 12.1, 16, 17, 18, 22, 23, 27, 30, 31, 32, 33.2 şi 49, "bănci centrale naţionale" înseamnă băncile centrale ale statelor membre a căror monedă este euro.

42.5 La articolele 10.3 şi 33.1, "acţionari" înseamnă băncile centrale ale statelor membre a căror monedă este euro.

42.6 La articolele 10.3 şi 30.2, "capital subscris" înseamnă capitalul BCE subscris de băncile centrale ale statelor membre a căror monedă este euro.

Articolul 43 (ex-articolul 44)

Misiuni tranzitorii ale BCE

BCE îndeplineşte fostele atribuţii ale IME, menţionate la articolul 141 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene care, date fiind derogările privind unul sau mai multe state membre, trebuie să fie îndeplinite şi după introducerea monedei euro.

BCE adoptă avize în cursul perioadei de pregătire privind abrogarea derogărilor menţionate la articolul 140 din tratatul menţionat.

Articolul 44 (ex-articolul 45)

Consiliul general al BCE

44.1 Fără a aduce atingere articolului 129 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul general se constituie ca cel de-al treilea organ de decizie al BCE.

44.2 Consiliul general este format din preşedintele şi vicepreşedintele BCE, precum şi din guvernatorii băncilor centrale naţionale. Ceilalţi membri ai Comitetului executiv pot participa, fără drept de vot, la reuniunile Consiliului general.

44.3 Responsabilităţile Consiliului general sunt enumerate în mod exhaustiv la articolul 46 din prezentul statut.

Articolul 45 (ex-articolul 46)

Regulamentul intern al Consiliului general

45.1 Preşedintele sau, în absenţa acestuia, vicepreşedintele BCE prezidează Consiliul general al BCE.

45.2 Preşedintele Consiliului şi un membru al Comisiei pot participa, fără drept de vot, la reuniunile Consiliului general.

45.3 Preşedintele pregăteşte reuniunile Consiliului general.

45.4 Prin derogare de la articolul 12.3, Consiliul general îşi adoptă regulamentul intern.

45.5 Secretariatul Consiliului general se asigură de către BCE.

Articolul 46 (ex-articolul 47)

Responsabilităţile Consiliului general

46.1 Consiliul general:

- îndeplineşte misiunile menţionate la articolul 43;

- contribuie la îndeplinirea funcţiilor consultative menţionate la articolele 4 şi 25.1.

46.2 Consiliul general contribuie la:

- culegerea informaţiilor statistice menţionate la articolul 5;

- întocmirea rapoartelor de activitate ale BCE menţionate la articolul 15;

- stabilirea normelor menţionate în articolul 26.4, necesare aplicării articolului 26;

- luarea tuturor celorlalte măsuri menţionate la articolul 29.4, necesare aplicării articolului 29;

- stabilirea regimului care se aplică personalului BCE, menţionate la articolul 36.

46.3 Consiliul general contribuie la pregătirile necesare pentru stabilirea irevocabilă a cursurilor de schimb ale monedelor statelor membre care fac obiectul unei derogări în raport cu moneda euro, aşa cum este prevăzută aceasta la articolul 140 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

46.4 Consiliul general este informat de preşedintele BCE cu privire la deciziile Consiliului guvernatorilor.

Articolul 47 (ex-articolul 48)

Dispoziţii tranzitorii privind capitalul BCE

În conformitate cu articolul 29.1, fiecărei bănci centrale naţionale i se atribuie o pondere în grila de repartiţie pentru subscrierea la capitalul BCE. Prin derogare de la articolul 28.3, băncile centrale ale statelor membre care fac obiectul unei derogări nu varsă capitalul subscris, în afara cazului în care Consiliul general, hotărând cu o majoritate care reprezintă cel puţin două treimi din capitalul subscris al BCE şi cel puţin jumătate din acţionari, decide că un procent minim trebuie vărsat cu titlu de participare la costurile funcţionării BCE.

Articolul 48 (ex-articolul 49)

Plata amânată a capitalului, rezervelor şi provizioanelor BCE

48.1 Banca centrală a unui stat membru a cărui derogare a fost abrogată varsă cota subscrisă la capitalul BCE în aceeaşi proporţie ca şi băncile centrale ale statelor membre a căror monedă este euro şi transferă către BCE active din rezervele valutare, în conformitate cu articolul 30.1. Suma care trebuie transferată se stabileşte înmulţind valoarea în euro, calculată la cursul de schimb în vigoare, a activelor din rezervele valutare care au fost deja transferate către BCE, în conformitate cu articolul 30.1 cu raportul dintre numărul părţilor subscrise de banca centrală naţională respectivă şi numărul părţilor deja vărsate de celelalte bănci centrale naţionale.

48.2 În afara plăţii menţionate la articolul 48.1, banca centrală respectivă contribuie la rezervele BCE, la provizioanele echivalente rezervelor şi la suma care mai trebuie afectată rezervelor şi provizioanelor, care corespunde soldului contului de profit şi pierderi la dat de 31 decembrie a anului anterior abrogării derogării. Suma care trebuie vărsată se calculează înmulţind volumul rezervelor, aşa cum sunt ele definite mai sus şi aşa cum figurează în bilanţul aprobat al BCE, cu raportul dintre numărul părţilor subscrise de banca centrală respectivă şi numărul părţilor deja vărsate de către celelalte bănci centrale.

48.3 Atunci când unul sau mai multe state devin membre ale Uniunii Europene, iar băncile lor centrale naţionale devin parte integrantă din SEBC, capitalul subscris al BCE şi plafonul până la care activele constând din rezerve valutare care pot fi transferate BCE se majorează automat. Valoarea majorării se determină prin înmulţirea valorilor respective aflate în vigoare la data respectivă cu raportul, în cadrul grilei de repartiţie pentru capitalul majorat, dintre ponderea băncilor centrale naţionale care aderă şi ponderea băncilor centrale naţionale care sunt deja membre ale SEBC. Ponderea fiecărei bănci centrale naţionale în grila de repartiţie se calculează prin analogie cu articolul 29.1 şi în conformitate cu articolul 29.2. Perioadele de referinţă utilizate pentru datele statistice sunt identice cu cele utilizate pentru ultima ajustare cincinală a ponderilor în conformitate cu articolul 29.3.

Articolul 49 (ex-articolul 52)

Schimbul bancnotelor exprimate în monedele statelor membre

După stabilirea irevocabilă a cursurilor de schimb potrivit articolului 140 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă măsurile necesare pentru a asigura că bancnotele exprimate în monedele pentru care a fost stabilit în mod irevocabil cursul de schimb sunt schimbate de băncile centrale naţionale la paritatea respectivă.

Articolul 50 (ex-articolul 53)

Aplicabilitatea măsurilor tranzitorii

Articolele 42-47 se aplică în măsura în care şi atât timp cât statele membre fac obiectul unei derogări.

--------------------------------------------------