Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

REGULAMENTUL (UE) 2024/1781 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 13 iunie 2024

de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele sustenabile, de modificare a Directivei (UE) 2020/1828 și a Regulamentului (UE) 2023/1542 și de abrogare a Directivei 2009/125/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)

Prezentul regulament instituie un cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică pe care trebuie să le îndeplinească produsele pentru a fi introduse pe piață sau puse în funcțiune, cu scopul de a îmbunătăți sustenabilitatea produselor din perspectiva mediului, astfel încât produsele sustenabile să devină regula, și de a reduce amprenta globală de carbon și de mediu a produselor pe parcursul ciclului lor de viață, precum și de a asigura libera circulație a produselor sustenabile în cadrul pieței interne.

Prezentul regulament stabilește, de asemenea, un pașaport digital al produselor, prevede stabilirea unor cerințe obligatorii privind achizițiile publice verzi și creează un cadru pentru a preveni distrugerea produselor de consum nevândute.

(2)

Prezentul regulament se aplică oricăror bunuri fizice care sunt introduse pe piață sau puse în funcțiune, inclusiv componentelor și produselor intermediare. Cu toate acestea, regulamentul nu se aplică:

(a)

produselor alimentare, în sensul definiției de la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

(b)

hranei pentru animale, în sensul definiției de la articolul 3 punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

(c)

medicamentelor, în sensul definiției de la articolul 1 punctul 2 din Directiva 2001/83/CE;

(d)

produselor medicinale veterinare, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2019/6;

(e)

plantelor, animalelor și microorganismelor vii;

(f)

produselor de origine umană;

(g)

produselor de origine vegetală și animală care sunt direct legate de reproducerea lor viitoare;

(h)

vehiculelor, astfel cum sunt menționate la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 168/2013 și la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/858, în ceea ce privește aspectele referitoare la produs pentru care s-au stabilit cerințe în actele legislative ale Uniunii din fiecare sector aplicabile vehiculelor respective.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

„produs” înseamnă orice bun fizic care este introdus pe piață sau pus în funcțiune;

„componentă” înseamnă un produs destinat a fi încorporat într-un alt produs;

„produs intermediar” înseamnă un produs care necesită fabricare sau transformare suplimentară, cum ar fi amestecarea, acoperirea sau asamblarea, pentru a-l face adecvat pentru utilizatorii finali;

„produs cu impact energetic” înseamnă orice produs care are un impact asupra consumului de energie în timpul utilizării;

„grupă de produse” înseamnă un ansamblu de produse care se utilizează în scopuri similare sau sunt similare în ceea ce privește utilizarea sau au proprietăți funcționale similare și sunt similare în privința modului în care sunt percepute de consumatori;

„proiectare ecologică” înseamnă integrarea considerentelor de sustenabilitate din punctul de vedere al mediului în caracteristicile unui produs și în procesele care au loc de-a lungul lanțului valoric al produsului;

„cerință în materie de proiectare ecologică” înseamnă o cerință de performanță sau o cerință de informare menită să facă un produs, inclusiv procesele care au loc de-a lungul lanțului valoric al produsului, mai sustenabil din punctul de vedere al mediului;

„cerință de performanță” înseamnă o cerință cantitativă sau necantitativă pentru un produs sau în legătură cu acesta în vederea atingerii unui anumit nivel de performanță în raport cu un parametru al produsului menționat în anexa I;

„cerință de informare” înseamnă obligația ca un produs să fie însoțit de informații, astfel cum se specifică la articolul 7 alineatul (2);

10.

„lanț de aprovizionare” înseamnă toate activitățile și procesele din amonte ale lanțului valoric al produsului, până la punctul în care produsul ajunge la client;

11.

„lanț valoric” înseamnă toate activitățile și procesele care fac parte din ciclul de viață al unui produs, precum și posibila refabricare a acestuia;

12.

„ciclu de viață” înseamnă etapele consecutive și interconectate ale ciclului de viață al unui produs, care constau în achiziția materiilor prime sau generarea de materii prime din resurse naturale, pretratarea, fabricarea, depozitarea, distribuția, instalarea, utilizarea, întreținerea, repararea, modernizarea, recondiționarea și reutilizarea, și sfârșitul ciclului de viață;

13.

„sfârșitul ciclului de viață” înseamnă etapa ciclului de viață care începe atunci când un produs este eliminat și se termină atunci când deșeurile asociate produsului sunt readuse în natură sau intră în ciclul de viață al unui alt produs;

14.

„impact asupra mediului” înseamnă orice modificare adusă mediului, indiferent dacă este nocivă sau benefică, provenită, în întregime sau parțial, de la un produs pe durata ciclului de viață al acestuia;

15.

„clasă de performanță” înseamnă o gamă de niveluri de performanță în raport cu unul sau mai mulți parametri ai produsului menționați în anexa I, care este stabilită pe baza unei metodologii comune pentru produs sau grupa de produse, ordonați în etape succesive pentru a permite diferențierea produsului;

16.

„refabricare” înseamnă acțiuni prin care un produs nou este fabricat din obiecte care sunt deșeuri, din produse sau din componente și prin care se efectuează cel puțin o modificare care afectează în mod substanțial siguranța, performanța, scopul sau tipul produsului;

17.

„modernizare” acțiuni desfășurate în vederea îmbunătățirii funcționalității, a performanței, a capacității, a siguranței sau a esteticii unui produs;

18.

„recondiționare” înseamnă acțiunile efectuate pentru pregătirea, curățarea, testarea, service-ul și, dacă este necesar, repararea unui produs sau a unui produs eliminat pentru a restabili performanța sau funcționalitatea acestuia în cadrul utilizării preconizate și a gamei de performanță concepute inițial în etapa de proiectare la momentul introducerii pe piață a produsului;

19.

„întreținere” înseamnă una sau mai multe acțiuni efectuate pentru a menține un produs într-o stare în care acesta poate îndeplini scopul pentru care a fost conceput;

20.

„reparare” înseamnă una sau mai multe acțiuni efectuate pentru a readuce un produs defect sau un deșeu la o stare în care acesta îndeplinește scopul prevăzut;

21.

„obsolescență prematură” înseamnă o caracteristică de proiectare a produsului sau o acțiune sau omisiune ulterioară asupra acestuia care are ca rezultat faptul că produsul devine nefuncțional sau mai puțin performant, fără ca aceste modificări de funcționalitate sau performanță să fie cauzate de uzura normală;

22.

„durabilitate” înseamnă capacitatea unui produs să își mențină pe parcursul timpului funcția și performanța conform cerințelor, în condiții specifice de utilizare, întreținere și reparare;

23.

„fiabilitate” înseamnă probabilitatea ca un produs să funcționeze conform cerințelor, în anumite condiții, pentru o anumită durată, fără să se producă evenimente care să aibă drept rezultat faptul că o funcție primară sau secundară a produsului nu mai este îndeplinită;

24.

„amprentă de mediu” înseamnă o cuantificare a impactului unui produs asupra mediului pe parcursul ciclului său de viață, fie în raport cu o singură categorie de impact asupra mediului, fie în raport cu un set agregat de categorii de impact pe baza metodei referitoare la amprenta de mediu a produselor prevăzute de Recomandarea (UE) 2021/2279 sau a altor metode științifice elaborate de organizații internaționale și testate pe scară largă în colaborare cu diferite sectoare industriale și adoptate sau puse în aplicare de Comisie în cadrul altor acte din dreptul Uniunii;

25.

„amprenta de carbon” înseamnă suma emisiilor de gaze cu efect de seră și a eliminărilor de gaze cu efect de seră în sistemul unui produs, exprimată în echivalent CO2 și bazată pe o evaluare a ciclului de viață utilizând categoria de impact unică a schimbărilor climatice;

26.

„amprenta materiilor prime” se referă la cantitatea totală de materii prime extrase pentru a satisface cererile de consum final;

27.

„substanță care prezintă motive de îngrijorare” înseamnă o substanță care:

(a)

îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 și este identificată în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din regulamentul respectiv;

(b)

este clasificată în partea 3 din anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 într-una dintre următoarele clase sau categorii de pericol:

(i)

cancerigenicitate de categoriile 1 și 2;

(ii)

mutagenitatea celulelor embrionare de categoriile 1 și 2;

(iii)

toxicitate pentru reproducere de categoriile 1 și 2;

(iv)

dereglare endocrină pentru sănătatea umană de categoriile 1 și 2;

(v)

dereglare endocrină în mediu de categoriile 1 și 2;

(vi)

proprietățile „persistent, mobil și toxic” sau „foarte persistent, foarte mobil”;

(vii)

proprietățile „persistent, bioacumulativ și toxic” sau „foarte persistent, foarte bioacumulativ”;

(viii)

sensibilizarea căilor respiratorii de categoria 1;

(ix)

sensibilizarea pielii de categoria 1;

(x)

periculoasă pentru mediul acvatic – categoriile 1-4 de toxicitate cronică;

(xi)

periculoasă pentru stratul de ozon;

(xii)

toxicitate asupra unui organ țintă specific – expunere repetată de categoriile 1 și 2;

(xiii)

toxicitate asupra unui organ țintă specific – o singură expunere de categoriile 1 și 2;

(c)

este reglementată de Regulamentul (UE) 2019/1021; sau

(d)

afectează în mod negativ reutilizarea și reciclarea materialelor din produsul în care este prezentă;

28.

„pașaport digital al produsului” înseamnă un set de date specifice unui produs care include informațiile specificate în actul delegat aplicabil adoptat în temeiul articolului 4 și care este accesibil prin mijloace electronice prin intermediul unui suport de date în conformitate cu capitolul III;

29.

„suport de date” înseamnă un simbol al unui cod de bare liniar, un simbol bidimensional sau un alt mediu de captare automată a datelor de identificare care poate fi citit de un dispozitiv;

30.

„identificator unic al produsului” înseamnă un șir unic de caractere pentru identificarea unui produs care permite și accesarea unui link către pașaportul digital al produsului;

31.

„identificator unic al operatorului” înseamnă un șir unic de caractere pentru identificarea unui actor implicat în lanțul valoric al unui produs;

32.

„furnizor de servicii de pașapoarte digitale ale produselor” înseamnă o persoană fizică sau juridică care este un terț independent autorizat de operatorul economic care introduce produsul pe piață sau îl pune în funcțiune și care prelucrează datele din pașaportul digital al produsului respectiv în scopul punerii acestor date la dispoziția operatorilor economici și a altor actori relevanți cu drept de acces la datele respective în temeiul prezentului regulament sau al altor acte legislative ale Uniunii;

33.

„identificator unic al instalației” înseamnă un șir unic de caractere pentru identificarea amplasamentelor sau a clădirilor implicate în lanțul valoric al unui produs sau utilizate de actorii implicați în lanțul valoric al unui produs;

34.

„distrugere” înseamnă deteriorarea intenționată sau eliminarea unui produs ca deșeu, cu excepția eliminării cu unicul scop de a livra produsul eliminat pentru operațiuni de pregătire pentru reutilizare, inclusiv recondiționare sau refabricare;

35.

„client” înseamnă o persoană fizică sau juridică care achiziționează, închiriază sau primește un produs pentru uz propriu, indiferent dacă acționează sau nu în scopuri care sunt în afara activității sale comerciale, a afacerii, meseriei sau profesiei sale;

36.

„produs de consum” înseamnă orice produs, cu excepția componentelor și a produselor intermediare, destinat în principal consumatorilor;

37.

„produs de consum nevândut” înseamnă orice produs de consum care nu a fost vândut, inclusiv stocurile în surplus, inventarul în exces și inventarul nefolosit, precum și produsele returnate de către un consumator în baza dreptului său de retragere în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2011/83/UE sau, după caz, pe durata oricărei perioade de retragere mai lungi prevăzute de comerciant;

38.

„măsură de autoreglementare” înseamnă un acord voluntar sau un cod de conduită încheiat de operatorii economici din proprie inițiativă, acestea fiind responsabile de asigurarea respectării lor;

39.

„punere la dispoziție pe piață” înseamnă orice furnizare a unui produs pentru distribuție, consum sau utilizare pe piața Uniunii, în cursul unei activități comerciale, în schimbul unei plăți sau gratuit;

40.

„introducere pe piață” înseamnă punere la dispoziție pentru prima oară a unui produs pe piața Uniunii;

41.

„punere în funcțiune” înseamnă prima utilizare în Uniune a unui produs, în scopul pentru care a fost conceput;

42.

„producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care fabrică un produs sau care comandă proiectarea sau fabricarea produsului respectiv și care comercializează produsul respectiv sub numele sau marca comercială proprie;

43.

„reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în interiorul Uniunii, care a primit un mandat scris din partea producătorului pentru a acționa în numele acestuia pentru sarcini specifice aferente obligațiilor producătorului prevăzute de prezentul regulament;

44.

„importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care introduce un produs dintr-o țară terță pe piața Uniunii;

45.

„distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune un produs la dispoziție pe piață;

46.

„operator economic” înseamnă producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul, distribuitorul, comerciantul și furnizorul de servicii de logistică;

47.

„operator independent” înseamnă o persoană fizică sau juridică independentă de producător și care este implicată direct sau indirect în recondiționarea, repararea, întreținerea sau reafectarea unui produs, această categorie incluzând operatorii de gestionare a deșeurilor, furnizorii de servicii de recondiționare, reparatorii, producătorii sau distribuitorii de echipamente, instrumente sau piese de schimb pentru reparații, precum și editorii de informații tehnice, operatorii care oferă servicii de inspecție și testare și operatorii care oferă formare instalatorilor, producătorilor și reparatorilor de echipamente;

48.

„reparator profesionist” înseamnă o persoană fizică sau juridică care furnizează servicii profesionale de reparare sau de întreținere a unui produs, indiferent dacă persoana respectivă acționează în cadrul sistemului de distribuție al producătorului sau în mod independent;

49.

„specificație tehnică” înseamnă un document care stabilește cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească un produs, proces sau serviciu;

50.

„marcaj CE” înseamnă un marcaj prin care producătorul indică faptul că produsul relevant este în conformitate cu cerințele aplicabile stabilite în legislația de armonizare a Uniunii care prevede aplicarea respectivului marcaj pe produs;

51.

„evaluare a conformității” înseamnă procesul prin care se demonstrează dacă au fost îndeplinite cerințele în materie de proiectare ecologică prevăzute în actele delegate relevante adoptate în temeiul articolului 4;

52.

„organism de evaluare a conformității” înseamnă un organism care desfășoară activități de evaluare a conformității, inclusiv etalonare, testare, certificare și inspecție;

53.

„organism notificat” înseamnă un organism de evaluare a conformității notificat în conformitate cu capitol IX;

54.

„furnizor al unei piețe online” înseamnă un furnizor de servicii intermediare care utilizează o interfață online care le permite clienților să încheie contracte la distanță cu operatorii economici pentru vânzarea produselor care fac obiectul actelor delegate adoptate în temeiul articolului 4;

55.

„comerciant” înseamnă un distribuitor sau orice altă persoană fizică sau juridică care oferă spre vânzare, închiriere sau cumpărare ori expune produse utilizatorilor finali în cadrul unei activități comerciale, inclusiv prin intermediul vânzării la distanță, și include orice persoană fizică sau juridică care pune în funcțiune un produs în cadrul unei activități comerciale;

56.

„vânzare la distanță” înseamnă oferirea spre vânzare, închiriere sau cumpărare în rate de produse, online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță, prin care clientul potențial nu poate accesa fizic produsul;

57.

„produs care prezintă un risc” înseamnă un produs care, prin nerespectarea unei cerințe în materie de proiectare ecologică prevăzute în prezentul regulament sau în temeiul acestuia, cu excepția celor enumerate la articolul 71 alineatul (1), ar putea avea efecte negative asupra mediului sau asupra altor interese publice protejate de cerința respectivă;

58.

„produs care prezintă un risc grav” înseamnă un produs care prezintă un risc pentru care, pe baza unei evaluări, se consideră că gradul neconformității relevante sau prejudiciul asociat necesită o intervenție rapidă din partea autorităților de supraveghere a pieței, inclusiv cazurile în care efectele neconformității nu sunt imediate.

Se aplică definițiile termenilor „IMM-uri”, „întreprinderi mici” și „microîntreprinderi” de la articolul 2 alineatele (1), (2) și, respectiv, (3) din anexa I la Recomandarea 2003/361/CE ( 1 ) a Comisiei.

Se aplică definițiile termenilor „substanță” și „amestec” de la articolul 3 punctele 1 și, respectiv, 2 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.

Se aplică definițiile termenilor „acreditare” și „organism național de acreditare” de la articolul 2 punctele 10 și, respectiv, 11 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

Se aplică definițiile termenilor „deșeuri”, „deșeuri periculoase”, „reutilizare”, „valorificare”, „pregătire pentru reutilizare” și „reciclare” de la articolul 3 punctele 1, 2, 13, 15, 16 și, respectiv, 17 din Directiva 2008/98/CE.

Se aplică definiția termenului „standard armonizat” de la articolul 2 punctul 1 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.

Se aplică definițiile termenilor „autorități contractante” de la articolul 2 punctul 1 din Directiva 2014/24/UE și „entități contractante” de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE. „Contracte de achiziții publice” înseamnă contracte care intră sub incidența Directivelor 2014/24/UE și 2014/25/UE.

Se aplică definiția termenului „prelucrare” de la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2018/1807 al Parlamentului European și al Consiliului ( 2 ).

Se aplică definiția termenului „consumator” de la articolul 2 punctul 2 din Directiva (UE) 2019/771.

Se aplică definițiile termenilor „supraveghere a pieței”, „autoritate de supraveghere a pieței”, „furnizor de servicii de logistică”, „interfață online”, „măsură corectivă”, „utilizator final”, „rechemare”, „retragere”, „autorități vamale” și „punere în liberă circulație” de la articolul 3 punctele 3, 4, 11, 15, 16, 21, 22, 23, 24 și, respectiv, 25 din Regulamentul (UE) 2019/1020.

Articolul 3

Libera circulație

(1)

Produsele se introduc pe piață sau se pun în funcțiune numai dacă respectă cerințele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor respective, astfel cum sunt stabilite în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4.

(2)

Statele membre nu interzic, nu restricționează și nu împiedică introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a produselor care respectă cerințele de performanță prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 din motive de neconformitate cu cerințele naționale de performanță referitoare la parametrii produselor menționați în anexa I care fac obiectul cerințelor de performanță incluse în astfel de acte delegate.

Statele membre nu interzic, nu restricționează și nu împiedică introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a produselor care respectă cerințele de informare prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 din motive de neconformitate cu cerințele naționale de informare referitoare la parametrii produselor menționați în anexa I care fac obiectul cerințelor de informare incluse în astfel de acte delegate.

(3)

În pofida alineatului (2) de la prezentul articol, statele membre nu sunt împiedicate să stabilească cerințe minime de performanță energetică în conformitate cu articolul 5 din Directiva (UE) 2024/1275 și cerințe de sistem în conformitate cu articolul 13 din respectiva directivă.

(4)

Statele membre nu interzic, nu restricționează și nu împiedică introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a produselor pentru care un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 alineatul (2) stabilește că nu este necesar să se prevadă cerințe de performanță, cerințe de informare sau nici cerințe de performanță, nici cerințe de informare pentru unul sau mai mulți parametri specifici ai produsului, astfel cum sunt menționați în anexa I, din motive de neconformitate cu cerințele naționale referitoare la acești parametri.

(5)

La târguri, expoziții și evenimente similare, statele membre nu împiedică prezentarea produselor neconforme cu cerințele stabilite în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4, cu condiția ca un anunț vizibil să indice clar faptul că aceste produse nu sunt conforme cu cerințele stabilite în actele delegate respective și nu pot fi vândute înainte de asigurarea conformității.

CAPITOLUL II

CERINȚE ÎN MATERIE DE PROIECTARE ECOLOGICĂ

Articolul 4

Competențele de a adopta acte delegate

(1)

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 72 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor cerințe în materie de proiectare ecologică. Actele delegate respective includ cel puțin elementele enumerate la articolul 8. Astfel de cerințele în materie de proiectare ecologică se stabilesc în conformitate cu articolele 5, 6 și 7 și cu capitolul III.

(2)

Competența menționată la alineatul (1) include posibilitatea de a stabili că nu este necesar să se stabilească nicio cerință de performanță sau nicio cerință de informare sau că nu sunt necesare nici cerințe de performanță, nici cerințe de informare pentru anumiți parametri ai produsului menționați în anexa I, în cazul în care o cerință legată de respectivii parametri specifici ai produsului ar avea un impact negativ asupra cerințelor în materie de proiectare ecologică luate în considerare pentru grupa de produse în cauză.

(3)

Competența menționată la alineatul (1) nu include posibilitatea de a adopta un act delegat care să stabilească faptul că nu sunt necesare cerințe în materie de proiectare ecologică pentru o grupă de produse.

(4)

În actele delegate adoptate în temeiul alineatului (1), Comisia acordă operatorilor economici suficient timp pentru a se conforma cerințelor în materie de proiectare ecologică prevăzute în actele delegate respective, ținând seama în special de nevoile IMM-urilor, în special ale microîntreprinderilor. Data aplicării unui act delegat nu intervine înainte de 18 luni de la data intrării sale în vigoare, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător, pentru întregul act sau pentru anumite cerințe specifice, sau cu excepția cazurilor de abrogare parțială sau de modificare a actelor delegate, în cazul cărora se poate stabili o dată de aplicare mai apropiată.

(5)

În actele delegate menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia completează prezentul regulament prin specificarea procedurilor aplicabile de evaluare a conformității fie din modulul A prevăzut în anexa IV la prezentul regulament, fie din unul dintre modulele B-H1 prevăzute în anexa II la Decizia nr. 768/2008/CE, cu adaptările necesare având în vedere produsul sau cerințele în materie de proiectare ecologică în cauză, în conformitate cu articolul 43 din prezentul regulament.

În cazul în care urmează să fie utilizate module diferite de evaluare a conformității din anexa II la Decizia 768/2008/CE, în temeiul altor acte legislative ale Uniunii pentru același produs, modulul prevăzut în actele delegate menționate la alineatul (1) este utilizat în ceea ce privește cerința în materie de proiectare ecologică în cauză.

Atunci când prezentul regulament se aplică, după caz, unei grupe de produse în mod complementar față de un regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții (denumit în continuare „Regulamentul privind produsele pentru construcții”), actul delegat adoptat în conformitate cu alineatul (1) specifică procedura de evaluare a conformității, inclusiv, după caz, orice sistem prevăzut în conformitate cu o măsură în temeiul Regulamentului privind produsele pentru construcții, ținând seama de caracteristicile grupei de produse, de cerințele relevante în materie de proiectare ecologică și de costurile suportate de operatorii economici.

(6)

Actele delegate adoptate în temeiul alineatului (1) pot include, după caz, având în vedere particularitățile grupei de produse, oricare dintre următoarele cerințe suplimentare:

(a)

în cazul în care acest lucru este necesar pentru o supraveghere eficace a pieței:

(i)

ca producătorii, reprezentanții autorizați ai acestora sau importatorii să păstreze documentația tehnică și declarația de conformitate UE pentru o perioadă diferită de perioada de 10 ani menționată la articolul 27 alineatul (3), articolul 28 alineatul (2) litera (a) sau articolul 29 alineatul (7), după caz, după ce produsul relevant a fost introdus pe piață sau pus în funcțiune, ținând seama de natura produsului sau de cerințele în cauză;

(ii)

ca operatorii economici să furnizeze, la cerere, autorităților de supraveghere a pieței informațiile prevăzute la articolul 36 alineatul (2) al doilea paragraf pentru o perioadă diferită de perioada de 10 ani menționată la articolul respectiv, după ce produsul relevant a fost furnizat;

(iii)

ca producători, reprezentanții autorizați ai acestora sau importatorii să pună la dispoziția Comisiei sau a autorităților de supraveghere a pieței, fără să fie necesară o cerere, părți din documentația tehnică referitoare la produsul relevant, în conformitate cu articolul 36 alineatul (3);

(iv)

ca actorii din lanțul de aprovizionare să respecte obligațiile enumerate la articolul 38;

(b)

ca producătorii, reprezentanții autorizați ai acestora sau importatorii să pună la dispoziția Comisiei informații cu privire la cantitățile dintr-un produs care face obiectul respectivelor acte delegate menționate la alineatul (1) de la prezentul articol introduse pe piață sau puse în funcțiune, în conformitate cu articolul 37 alineatul (1);

(c)

în cazul în care este necesar pentru a asigura o utilizare eficientă din punct de vedere energetic a produselor sau pentru a dezvolta cerințe viitoare în materie de proiectare ecologică:

(i)

ca produsele să poată măsura energia pe care o consumă sau performanța lor în raport cu alți parametri relevanți ai produsului menționați în anexa I în timpul utilizării, în conformitate cu articolul 37 alineatul (2);

(ii)

ca producătorii, reprezentanții autorizați ai acestora sau importatorii să colecteze datele fără caracter personal generate în timpul utilizării menționate la punctul (i) și raportează Comisiei, în conformitate cu articolul 37 alineatul (3);

(iii)

ca instrumentele digitale să fie utilizate pentru a calcula performanța unui produs în raport cu un parametru al produsului menționat în anexa I, în conformitate cu articolul 39 alineatul (2);

(d)

pentru a asigura transparența în ceea ce privește conformitatea cu cerințele în materie de proiectare ecologică, normele privind marcajele care indică conformitatea cu cerințele în materie de proiectare ecologică, pentru produsele care nu fac obiectul cerinței de a aplica marcajul CE înainte de a fi introduse pe piață sau puse în funcțiune, în conformitate cu articolul 47.

(7)

Primul act delegat care urmează să fie adoptat în temeiul prezentului articol nu intră în vigoare înainte de 19 iulie 2025.

Articolul 5

Cerințe în materie de proiectare ecologică

(1)

Pentru a aborda impactul asupra mediului și pe baza parametrilor produsului menționați în anexa I, cerințele în materie de proiectare ecologică din actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 sunt de natură să îmbunătățească următoarele aspecte ale produsului (denumite în continuare „aspecte referitoare la produs”), în cazul în care respectivele aspecte referitoare la produs sunt relevante pentru grupa de produse în cauză:

(a)

durabilitatea;

(b)

fiabilitatea;

(c)

posibilitatea de reutilizare;

(d)

potențialul de modernizare;

(e)

potențialul de reparare;

(f)

posibilitatea de întreținere și recondiționare;

(g)

prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare;

(h)

consumul de energie și eficiența energetică;

(i)

utilizarea apei și utilizarea eficientă a apei;

(j)

utilizarea resurselor și utilizarea eficientă a resurselor;

(k)

conținutul de materiale reciclate;

(l)

posibilitatea de refabricare;

(m)

potențialul de reciclare;

(n)

posibilitatea de valorificare a materialelor;

(o)

impactul asupra mediului, inclusiv amprenta de carbon și amprenta de mediu;

(p)

volumul preconizat de deșeuri generate.

(2)

Cerințele în materie de proiectare ecologică asigură, după caz, pe baza parametrilor produsului menționați la anexa I, faptul că produsele nu sunt supuse obsolescenței premature, din motive care includ opțiunile de proiectare ale producătorilor, utilizarea unor componente care sunt semnificativ mai puțin robuste decât alte componente, împiedicarea dezasamblării componentelor-cheie, indisponibilitatea informațiilor privind repararea sau piesele de schimb, software-ul care nu mai funcționează odată ce sistemul de operare este actualizat sau în care nu sunt furnizate actualizări ale software-ului.

(3)

Comisia alege sau elaborează, după cum este necesar, instrumentele sau metodologiile necesare pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică.

(4)

Cerințe în materie de proiectare ecologică se stabilesc pentru o anumită grupă de produse. Acestea pot fi diferențiate pentru orice produs specific care aparține acelei anumite grupe de produse.

(5)

Produsele al căror unic scop este de a servi apărării sau securității naționale sunt excluse din grupele de produse.

(6)

Comisia poate stabili cerințe în materie de proiectare ecologică și pentru acele grupe de produse sau aspecte referitoare la produs care nu au fost incluse în planul de lucru menționat la articolul 18.

(7)

În cazul în care două sau mai multe grupe de produse prezintă una sau mai multe asemănări care permit îmbunătățirea efectivă a unui aspect al produsului pe baza cerințelor de informare comune sau a cerințelor de performanță, pot fi stabilite cerințe orizontale în materie de proiectare ecologică pentru grupele de produse respective (denumite în continuare „cerințe orizontale în materie de proiectare ecologică”). Atunci când analizează dacă este necesar să stabilească cerințe orizontale în materie de proiectare ecologică, Comisia ține seama, de asemenea, de efectele pozitive ale cerințelor respective în direcția realizării obiectivelor prezentului regulament, în special de posibilitatea includerii unei game largi de grupe de produse în același act delegat. Comisia poate complete cerințele orizontale în materie de proiectare ecologică prin stabilirea unor cerințe în materie de proiectare ecologică pentru o anumită grupă de produse.

(8)

O cerință în materie de proiectare ecologică poate acoperi produsele care intră în domeniul de aplicare al unei măsuri de autoreglementare inclusă în lista din actul de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 21 alineatul (3), în cazul în care măsura de autoreglementare respectivă nu abordează aspectele referitoare la produs vizate de respectiva cerință în materie de proiectare ecologică.

(9)

Cerințele în materie de proiectare ecologică includ, dacă este cazul pentru a îmbunătăți aspectele specifice referitoare la produse, oricare din sau ambele cerințele următoare:

(a)

cerințele de performanță prevăzute la articolul 6;

(b)

cerințele de informare prevăzute la articolul 7.

(10)

Atunci când elaborează cerințele în materie de proiectare ecologică, Comisia asigură consecvența cu alte acte din dreptul Uniunii și:

(a)

ia în considerare:

(i)

prioritățile Uniunii în materie de climă, mediu, eficiență energetică, eficiența resurselor și securitate, inclusiv economia circulară netoxică, precum și alte priorități și obiective conexe ale Uniunii;

(ii)

dreptul relevant al Uniunii, inclusiv măsura în care acesta abordează aspectele relevante referitoare la produse;

(iii)

acordurile internaționale relevante;

(iv)

măsurile de autoreglementare;

(v)

dreptul intern relevant privind protecția mediului;

(vi)

standardele europene și internaționale relevante;

(b)

efectuează o evaluare a impactului pe baza celor mai bune dovezi și analize disponibile și, după caz, pe baza studiilor suplimentare și a rezultatelor cercetării realizate în cadrul programelor de finanțare ale Uniunii. Stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru anumite aspecte referitoare la produs nu trebuie să fie întârziată în mod nejustificat de incertitudinile legate de posibilitatea de a stabili cerințe în materie de proiectare ecologică pentru a îmbunătăți alte aspecte referitoare la produsul respectiv. În evaluarea impactului, Comisia:

(i)

indică metodologia utilizată;

(ii)

se asigură că toate aspectele referitoare la produs sunt analizate și că profunzimea analizei aspectelor referitoare la produs este proporțională cu importanța lor pentru produsul în cauză;

(iii)

se asigură că interdependențele dintre diferitele aspecte referitoare la produs sunt analizate;

(iv)

indică modificările preconizate în ceea ce privește impactul asupra mediului, inclusiv cuantificate ca amprentă de carbon și amprentă de mediu ori de câte ori este posibil;

(v)

analizează disponibilitatea materiilor prime pentru sectorul recondiționării, după caz;

(vi)

analizează orice impact relevant asupra sănătății umane;

(vii)

ia în considerare nivelul minim de performanță al unui produs sau al unei grupe de produse necesar pentru a atinge în viitor prioritățile Uniunii enumerate la litera (a) punctul (i);

(c)

ia în considerare informațiile tehnice relevante utilizate ca bază pentru dreptul sau instrumentele Uniunii sau derivate din acestea, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 66/2010, Directiva 2010/75/UE, criteriile tehnice de examinare adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2020/852 și criteriile privind achizițiile publice verzi ale UE;

(d)

ia în considerare protecția informațiilor comerciale confidențiale;

(e)

ține seama de opiniile exprimate de forumul privind proiectarea ecologică menționat la articolul 19 și de grupul de experți ai statelor membre menționat la articolul 20.

(11)

Cerințele în materie de proiectare ecologică trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

(a)

nu există impact negativ semnificativ asupra funcționalității produsului din perspectiva utilizatorului;

(b)

nu există efecte adverse asupra sănătății și siguranței persoanelor;

(c)

nu există impact negativ semnificativ asupra consumatorilor în ceea ce privește accesibilitatea din punct de vedere financiar a produselor relevante, ținând seama, de asemenea, de accesul la produsele de ocazie, de durabilitate și de costul legat de ciclul de viață al produselor;

(d)

nu există impact negativ disproporționat asupra competitivității operatorilor economici și a altor actori din lanțul valoric, inclusiv IMM-urile, în special asupra microîntreprinderilor;

(e)

nu există tehnologie brevetată impusă producătorilor sau altor actori din lanțul valoric;

(f)

nu există o sarcină administrativă disproporționată pentru producători sau alți actori din lanțul valoric, inclusiv IMM-urile, în special pentru microîntreprinderi.

(12)

Cerințele în materie de proiectare ecologică trebuie să poată fi verificate. Comisia identifică mijloacele adecvate de verificare a cerințelor specifice în materie de proiectare ecologică, inclusiv controale direct pe produs sau pe baza documentației tehnice.

(13)

Comisia publică studiile și analizele relevante, inclusiv evaluările de impact menționate la alineatul (10) litera (b), utilizate la stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică.

(14)

Pentru fiecare grupă de produse vizată de cerințele în materie de proiectare ecologică, Comisia stabilește, după caz, substanțele care se încadrează în definiția de la articolul 2 punctul 27 litera (d), luând în considerare cel puțin dacă:

(a)

pe baza tehnologiilor standard, substanțele fac ca procesul de reutilizare sau de reciclare să fie mai complicat, costisitor, cu impact asupra mediului sau mai solicitant de energie sau de resurse;

(b)

substanțele afectează proprietățile sau funcționalitățile tehnice, utilitatea sau valoarea materialului reciclat provenit din produs sau a produselor fabricate din respectivul material reciclat;

(c)

substanțele au un impact negativ asupra proprietăților estetice sau olfactive ale materialului reciclat.

Articolul 6

Cerințe de performanță

(1)

Produsele respectă cerințele de performanță privind aspectele referitoare la produse, astfel cum sunt prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4.

(2)

Cerințele de performanță se bazează pe parametrii relevanți ai produsului menționați în anexa I și, după caz, includ oricare dintre cerințele următoare sau pe ambele:

(a)

nivelurile minime sau maxime în raport cu un anumit parametru al produsului sau cu o combinație de parametri;

(b)

cerințele necantitative care vizează îmbunătățirea performanței în ceea ce privește unul sau mai mulți astfel de parametri ai produsului;

(3)

Cerințele de performanță bazate pe parametrul produsului menționat în anexa I litera (f) nu restricționează, din motive legate în primul rând de siguranța chimică, prezența substanțelor în produse.

Cu toate acestea, stabilirea cerințelor de performanță reduce, după caz, și multe riscuri pentru sănătatea umană sau pentru mediu.

(4)

La stabilirea cerințelor de performanță, Comisia urmează procedura prevăzută în anexa II.

Articolul 7

Cerințe de informare

(1)

Produsele respectă cerințele de informare privind aspectele referitoare la produs, astfel cum se prevede în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4.

(2)

Cerințele de informare:

(a)

includ cel puțin cerințe referitoare la pașaportul digital al produsului stabilite în capitolul III și cerințe referitoare la substanțele care prezintă motive de îngrijorare stabilite la alineatul (5);

(b)

după caz, impun totodată ca produsele să fie însoțite de:

(i)

informații privind performanța produsului în ceea ce privește unul sau mai mulți parametri ai produsului menționați în anexa I, inclusiv clasa de repararabilitate, clasa de durabilitate, amprenta de carbon sau amprenta asupra mediului;

(ii)

informații pentru clienți și alți actori cu privire la modul de instalare, utilizare, întreținere și reparare a produsului, pentru a reduce la minimum impactul acestuia asupra mediului și pentru a asigura durabilitatea optimă, despre modul de instalare a unor sisteme de operare furnizate de terți dacă este cazul, precum și cu privire la colectarea în scopul recondiționării sau refabricării și cu privire la modul de returnare sau de tratare a produsului la sfârșitul ciclului de viață;

(iii)

informații destinate instalațiilor de tratare privind dezasamblarea, reutilizarea, recondiționarea, reciclarea sau eliminarea la sfârșitul ciclului de viață;

(iv)

alte informații care ar putea influența alegerea produsului pe criterii de sustenabilitate și modul în care produsul este manipulat de alte părți decât producătorul pentru a facilita utilizarea corespunzătoare, operațiunile menite să îi păstreze valoarea, precum și tratamentul corect la sfârșitul ciclului de viață;

(c)

informațiile trebuie să fie clare, ușor de înțeles și adaptate la caracteristicile specifice grupelor de produse respective și la destinatarii informațiilor vizați.

Poate fi stabilită o cerință de informare pentru un anumit parametru al produsului, indiferent dacă se stabilește sau nu o cerință de performanță pentru acel parametru anume al produsului.

În cazul în care un act delegat conține cerințe orizontale în materie de proiectare ecologică, litera (a) de la prezentul alineat nu se aplică.

(3)

Cerințele de informare bazate pe parametrul produsului stabilit în anexa I litera (f) nu privesc etichetarea substanțelor sau a amestecurilor din motive legate în principal de pericolele pe care acestea le presupun pentru sănătate sau mediu.

(4)

La stabilirea cerințelor de informare menționate la alineatul (2) litera (b) punctul (i), Comisia stabilește, după caz, având în vedere caracteristicile specifice ale grupei de produse, clasele de performanță.

Când stabilește clasele de performanță, Comisia se poate baza pe parametri unici sau pe punctaje agregate. Astfel de clase de performanță se pot exprima sub formă de valori absolute sau orice altă formă care permite potențialilor clienți să aleagă produsele cu cele mai bune performanțe.

Clasele de performanță respective corespund unor îmbunătățiri semnificative ale nivelurilor de performanță.

În cazul în care clasele de performanță se bazează pe parametri în raport cu care sunt stabilite cerințele de performanță, cea mai joasă clasă corespunde cu performanța minimă necesară în momentul în care încep să se aplice clasele de performanță.

(5)

Dacă nu se prevede altfel la alineatul (6) litera (b), cerințele de informare permit urmărirea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare pe parcursul întregului ciclu de viață al produselor în cauză, cu excepția cazului în care o astfel de urmărire este deja posibilă ca urmare a cerințelor de informare prevăzute de un alt act delegat adoptat în temeiul articolului 4 care vizează produsele în cauză, și includ cel puțin următoarele:

(a)

denumirea sau codul numeric al substanțelor care prezintă motive de îngrijorare prezente în produs, după cum urmează:

(i)

denumirea din nomenclatura Uniunii Internaționale de Chimie Pură și Aplicată (IUPAC) sau o altă denumire internațională, dacă denumirea IUPAC nu este disponibilă;

(ii)

alte denumiri, inclusiv denumirea obișnuită, denumirea comercială, abrevierea;

(iii)

numărul Comunității Europene (CE), astfel cum este indicat în Inventarul european al substanțelor chimice existente introduse pe piață (IESCE), în Lista europeană a substanțelor chimice notificate (ELINCS) sau în lista ex-polimerilor (NLP) sau numărul atribuit de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), dacă este disponibil și oportun;

(iv)

denumirea și numărul de înregistrare CAS (Chemical Abstract Service), dacă sunt disponibile;

(b)

localizarea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în cadrul produsului;

(c)

concentrația, concentrația maximă sau intervalul de concentrație a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare, la nivelul produsului, al componentelor sale relevante sau al pieselor de schimb;

(d)

instrucțiuni relevante pentru utilizarea în condiții de siguranță a produsului;

(e)

informații relevante pentru dezasamblare, pregătirea pentru reutilizare, reutilizare, reciclare și gestionarea rațională din punct de vedere ecologic a produsului la sfârșitul ciclului său de viață.

Comisia poate stabili, dacă este cazul pentru grupa de produse în cauză, praguri pentru momentul în care trebuie să se aplice cerințele de informare referitoare la substanțele care prezintă motive de îngrijorare.

(6)

În cazul în care stabilește cerințe de informare într-un act delegat adoptat în temeiul articolului 4, Comisia, după caz:

(a)

stabilește data aplicării cerințelor de informare menționate la alineatul (5) primul paragraf, tratând diferențiat fiecare substanță care prezintă motive de îngrijorare, dacă este necesar;

(b)

prevede scutiri justificate corespunzător pentru substanțele care prezintă motive de îngrijorare sau pentru elementele informațiilor supuse cerințelor de informare menționate la alineatul (5) primul paragraf, bazate pe fezabilitatea tehnică sau pe relevanța urmăririi substanțelor care prezintă motive de îngrijorare, dacă există metode analitice prin care substanțele respective să poată fi detectate și cuantificate, pe necesitatea de a proteja informațiile comerciale confidențiale sau în alte cazuri justificate temeinic; substanțele care prezintă motive de îngrijorare în sensul definiției de la articolul 2 punctul 27 litera (a) nu sunt scutite de obligația de informare dacă sunt prezente în produse, în componentele lor relevante sau în piesele de schimb într-o concentrație mai mare de 0,1 % din greutate;

(c)

asigură consecvența cu cerințele de informare existente în temeiul dreptului Uniunii și reduce la minimum sarcina administrativă, inclusiv prin soluții tehnice adecvate.

(7)

Cerințele de informare indică modul în care trebuie să fie puse la dispoziție informațiile solicitate. Atunci când este disponibil un pașaport digital al produsului, informațiile necesare sunt furnizate în acesta și, dacă este necesar, se furnizează și sub una sau mai multe din următoarele forme:

(a)

pe produsul propriu-zis;

(b)

pe ambalajul produsului;

(c)

pe o etichetă de tipul celor menționate la articolul 16;

(d)

într-un manual de utilizare sau în altă documentație care însoțește produsul;

(e)

pe un site web sau pe o aplicație cu acces liber.

Informațiile care fac posibilă urmărirea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în conformitate cu alineatul (5) sunt furnizate fie pe produs, fie sunt accesibile prin intermediul unui suport de date inclus pe produs.

(8)

Informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu cerințele de informare sunt furnizate într-o limbă care poate fi ușor înțeleasă de către clienți, după cum stabilește statul membru pe piața căruia urmează să fie pus la dispoziție produsul sau în care urmează să fie pus în funcțiune produsul.

Articolul 8

Conținutul actelor delegate

Actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 precizează cel puțin următoarele elemente:

(a)

definiția grupei sau grupelor de produse vizate, inclusiv lista codurilor mărfurilor, astfel cum figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului ( 3 ), precum și descrierile produselor;

(b)

cerințele de proiectare ecologică pentru grupele de produse vizate;

(c)

după caz, parametrii produsului menționați în anexa I pentru care Comisia declară că nu sunt necesare cerințe de proiectare ecologică, în temeiul articolului 4;

(d)

standardele sau metodele de testare, de măsurare sau de calcul care trebuie utilizate în temeiul articolului 39 alineatul (1);

(e)

dacă este cazul, cerințele referitoare la utilizarea instrumentelor digitale în conformitate cu articolul 39 alineatul (2);

(f)

dacă este cazul, metodele tranzitorii, standardele armonizate sau părți din acestea, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sau specificațiile comune care trebuie utilizate;

(g)

formatul, modul și ordinea în care trebuie puse la dispoziție informațiile necesare pentru verificarea conformității;

(h)

modulul de evaluare a conformității care urmează să fie utilizat în conformitate cu articolul 4 alineatul (5); în cazul în care modulul care trebuie să fie aplicat este diferit de modulul prevăzut în anexa IV, factorii care au condus la alegerea respectivului modul;

(i)

cerințele referitoare la informațiile care trebuie furnizate de producători, inclusiv privind elementele documentației tehnice care sunt necesare pentru a verifica conformitatea produsului cu cerințele de proiectare ecologică;

(j)

dacă prezintă relevanță, orice alte cerințe de informare în temeiul articolelor 36 și 37;

(k)

durata perioadei de tranziție în care statele membre trebuie să permită introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a produselor care respectă măsurile naționale în vigoare pe teritoriul lor la data intrării în vigoare a actului delegat adoptat în temeiul articolului 4;

(l)

data revizuirii actului delegat adoptat în temeiul articolului 4, luând în considerare, printre alte aspecte:

(i)

caracteristicile grupei de produse și ale pieței sale;

(ii)

necesitatea de a adapta cerințele astfel încât produsele să devină mai sustenabile;

(iii)

obiective politice ale Uniunii;

(iv)

progresul tehnic; și

(v)

disponibilitatea metodelor.

CAPITOLUL III

PAȘAPORTUL DIGITAL AL PRODUSULUI

Articolul 9

Pașaportul digital al produsului

(1)

Cerințele de informare prevăd că produsele pot fi introduse pe piață sau puse în funcțiune numai dacă este disponibil un pașaport digital al produsului în conformitate cu actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4 și al articolelor 10 și 11. Datele din pașaportul digital al produsului trebuie să fie exacte, complete și la zi.

(2)

Cerințele referitoare la pașaportul digital al produsului prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 precizează, în funcție de grupele de produse vizate, următoarele:

(a)

datele care trebuie să fie incluse în pașaportul digital al produsului în conformitate cu anexa III;

(b)

unul sau mai multe suporturi de date care trebuie să fie utilizate;

(c)

formatul în care trebuie să fie prezentat suportul de date și poziționarea acestuia;

(d)

dacă pașaportul digital al produsului trebuie să fie întocmit la nivel de model, lot sau articol și definiția unor astfel de niveluri;

(e)

modul în care pașaportul digital al produsului trebuie să fie pus la dispoziția clienților înainte ca aceștia să încheie un contract de vânzare, închiriere sau cumpărare în rate, inclusiv în cazul vânzării la distanță;

(f)

actorii care trebuie să aibă acces la datele din pașaportul digital al produsului și la ce date trebuie să aibă acces;

(g)

actorii care trebuie să creeze un pașaport digital al produsului sau să actualizeze datele dintr-un pașaport digital al produsului și datele pe care le pot introduce sau actualiza;

(h)

modalitățile detaliate de introducere sau actualizare a datelor;

(i)

perioada în care pașaportul digital al produsului trebuie să rămână disponibil, care trebuie să corespundă cel puțin duratei de viață preconizate a unui produs anume.

(3)

Cerințele prevăzute la alineatul (2):

(a)

oferă garanția că actorii de-a lungul lanțului valoric pot accesa și înțelege cu ușurință informațiile referitoare la produs relevante pentru aceștia;

(b)

facilitează sarcina autorităților naționale competente de a verifica conformitatea produselor; și

(c)

îmbunătățesc trasabilitatea produselor de-a lungul lanțului valoric.

(4)

Atunci când stabilește cerințele referitoare la pașaportul digital al produsului, Comisia poate scuti unele grupe de produse de cerința de a deține un pașaport digital al produsului în cazul în care:

(a)

în pașaportul digital al produsului nu sunt disponibile specificații tehnice în legătură cu cerințele esențiale incluse la articolele 10 și 11; sau

(b)

alte acte legislative ale Uniunii includ un sistem de furnizare digitală de informații referitoare la o grupă de produse despre care Comisia consideră că îndeplinește obiectivele menționate la alineatul (3) literele (a) și (b).

Articolul 10

Cerințe pentru pașaportul digital al produsului

(1)

Pașaportul digital al produsului îndeplinește următoarele condiții esențiale:

(a)

este conectat printr-un suport de date la un identificator unic persistent al produsului;

(b)

suportul de date este prezent fizic pe produs, pe ambalajul acestuia sau pe documentația care însoțește produsul, astfel cum se specifică în actul delegat aplicabil adoptat în temeiul articolului 4;

(c)

suportul de date și identificatorul unic al produsului respectă unul sau mai multe dintre standardele menționate la al doilea paragraf din anexa III sau standarde europene sau internaționale echivalente până când referințele standardelor armonizate se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

(d)

toate datele incluse în pașaportul digital al produsului se bazează pe standarde deschise, elaborate într-un format interoperabil și sunt, după caz, prelucrabile automat, structurate, accesibile pentru căutare și transferabile printr-o rețea deschisă și interoperabilă de schimb de date, care nu este dependentă de furnizor, în conformitate cu cerințele esențiale prevăzute la prezentul articol și la articolul 11;

(e)

datele personale referitoare la clienți nu se stochează în pașaportul digital al produsului fără consimțământul explicit al acestora, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2016/679;

(f)

datele incluse în pașaportul digital al produsului se referă la modelul, lotul sau articolul de produs, astfel cum se specifică în actul delegat adoptat în temeiul articolului 4;

(g)

accesul la datele incluse în pașaportul digital al produsului este reglementat în conformitate cu cerințele esențiale prevăzute la prezentul articol și la articolul 11, iar drepturile specifice de acces la nivelul grupei de produse specificate în actul delegat aplicabil adoptat în temeiul articolului 4.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 72 pentru a modifica primul paragraf litera (c) și al doilea paragraf din anexa III în lumina progreselor tehnice și științifice prin înlocuirea standardelor sau prin adăugarea altor standarde europene sau internaționale pe care trebuie să le respecte suporturile de date, identificatorii unici ai operatorilor și identificatorii unici ai instalațiilor în scopul îndeplinirii condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)

În cazul în care alte acte din dreptul ale Uniunii impun sau permit includerea unor date specifice în pașaportul digital al produsului, datele respective pot fi incluse în pașaportul digital al produsului în temeiul actului delegat aplicabil adoptat în temeiul articolului 4.

(3)

Operatorul economic care introduce produsul pe piață:

(a)

pune la dispoziția comercianților și a furnizorilor de piețe online o copie digitală a suportului de date sau a identificatorului unic al produsului, după caz, pentru a le permite să pună suportul de date sau identificatorul unic al produsului la dispoziția clienților potențiali în cazul în care aceștia nu pot avea acces fizic la produs;

(b)

furnizează copia digitală menționată la litera (a) sau un link către o pagină web gratuit, prompt și în orice caz în termen de cinci zile lucrătoare de când primește o cerere în acest sens.

(4)

Atunci când introduce produsul pe piață, operatorul economic pune la dispoziție o copie de rezervă după pașaportul digital al produsului prin intermediul unui furnizor de servicii de pașapoarte digitale ale produselor.

Articolul 11

Proiectarea tehnică și funcționarea pașaportului digital al produsului

Proiectarea tehnică și funcționarea pașaportului digital al produsului respectă următoarele cerințe esențiale:

(a)

pașaportul digital al produsului este pe deplin interoperabil cu alte pașapoarte digitale ale produselor impuse de actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 în ceea ce privește aspectele tehnice, semantice și organizaționale ale comunicării de la un capăt la altul și ale transferului de date;

(b)

clienții, producătorii, importatorii, distribuitorii, comercianții, reparatorii profesioniști, operatorii independenți, furnizorii de servicii de recondiționare, refabricanții, reciclatorii, autoritățile de supraveghere a pieței și autoritățile vamale, organizațiile societății civile, sindicatele și alți actori relevanți au acces gratuit și facil la pașaportul digital al produsului pe baza drepturilor lor de acces prevăzute în actul delegat aplicabil adoptat în temeiul articolului 4;

(c)

pașaportul digital al produsului este păstrat de operatorul economic responsabil cu crearea acestuia sau de furnizori de servicii de pașapoarte digitale ale produselor;

(d)

în cazul în care se creează un nou pașaport digital al produsului pentru un produs care are deja un pașaport digital al produsului, noul pașaport digital al produsului este asociat cu pașaportul sau pașapoartele digitale inițiale ale produsului;

(e)

pașaportul digital al produsului rămâne disponibil pe perioada specificată în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4, inclusiv după insolvența, lichidarea sau încetarea activității în Uniune a operatorului economic responsabil cu crearea pașaportului digital al produsului;

(f)

dreptul de a introduce, modifica sau actualiza datele din pașaportul digital al produsului este limitat pe baza drepturilor de acces precizate în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4;

(g)

se asigură autentificarea, fiabilitatea și integritatea datelor;

(h)

pașapoartele digitale ale produselor sunt concepute și operate astfel încât să se asigure un nivel ridicat de securitate și confidențialitate și să se evite frauda.

În cazul în care pașaportul digital al produsului este stocat în temeiul literei (c) de la primul paragraf sau prelucrat în alt mod de furnizori de servicii de pașapoarte digitale ale produselor, respectivii furnizori de servicii de pașapoarte digitale ale produselor nu pot să vândă, să reutilizeze sau să prelucreze astfel de date, integral sau parțial, mai mult decât este necesar pentru furnizarea serviciilor relevante de stocare sau de prelucrare, cu excepția cazului unui acord explicit cu operatorul economic care introduce produsul pe piață sau îl pune în funcțiune.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 72 pentru a completa prezentul articol prin stabilirea cerințelor pe care furnizorii de servicii de pașapoarte digitale ale produselor trebuie să le respecte pentru a putea deveni astfel de furnizori și, după caz, un sistem de certificare pentru a verifica respectarea cerințelor respective, și prin stabilirea cerințelor pe care furnizorii de servicii respectivi trebuie să le respecte atunci când furnizează servicii de pașapoarte digitale ale produselor.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc proceduri pentru emiterea și verificarea acreditărilor digitale ale operatorilor economici și ale altor actori relevanți care au drepturi de acces la datele incluse în pașaportul digital al produsului. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 73 alineatul (3).

Articolul 12

Identificatorii unici

(1)

Identificatorii unici ai operatorilor menționați în anexa III primul paragraf literele (g) și (h) și identificatorii unici ai instalațiilor menționați în anexa III primul paragraf litera (i) respectă standardele menționate în anexa III primul paragraf litera (c) și al doilea paragraf sau standarde europene sau internaționale echivalente până când referințele standardelor armonizate sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)

În cazul în care un identificator unic al operatorului menționat în anexa III primul paragraf litera (h) nu este încă disponibil, operatorul economic care creează sau actualizează pașaportul digital al produsului solicită un identificator unic al operatorului în numele actorului relevant și îi furnizează actorului respectiv datele complete ale identificatorului unic al operatorului imediat ce a fost emis.

Înainte de a emite o cerere astfel cum se menționează la primul paragraf, operatorul economic care creează sau actualizează pașaportul digital al produsului solicită din partea acelui actor relevant confirmarea că nu există niciun identificator unic al operatorului.

(3)

În cazul în care un identificator unic al instalației menționat în anexa III primul paragraf litera (i) nu este încă disponibil, operatorul economic care creează sau actualizează pașaportul digital al produsului solicită un identificator unic al instalației în numele actorului responsabil pentru amplasamentul sau clădirea relevantă și îi furnizează actorului respectiv datele complete ale identificatorului unic al instalației imediat ce a fost emis.

Înainte de a emite o cerere astfel cum se menționează la primul paragraf, operatorul economic care creează sau actualizează pașaportul digital al produsului solicită din partea actorului relevant confirmarea că nu există niciun identificator unic al instalației.

(4)

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 72 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea de norme și proceduri referitoare la gestionarea ciclului de viață al identificatorilor unici și al suporturilor de date. În special, actele delegate respective:

(a)

stabilesc norme pentru organizațiile care doresc să devină o agenție emitentă de identificatori unici și suporturi de date; și

(b)

stabilesc norme pentru operatorii economici care doresc să își creeze propriii identificatori unici și propriile suporturi de date fără să apeleze la o agenție emitentă de identificatori unici și de suporturi de date.

(5)

Actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4) precizează:

(a)

criteriile pentru a deveni o agenție emitentă de identificatori unici și suporturi de date;

(b)

rolul agenției emitente de identificatori unici și suporturi de date;

(c)

normele pentru a garanta că identificatorii unici și suporturile de date sunt fiabile, verificabile și unice în lume;

(d)

normele pentru crearea, întreținerea, actualizarea și retragerea identificatorilor unici și a suporturilor de date;

(e)

normele referitoare la gestionarea datelor.

(6)

Când stabilește normele și procedurile menționate la alineatul (4), Comisia:

(a)

urmărește să asigure interoperabilitatea între diferite abordări;

(b)

ține cont de soluțiile și standardele tehnice relevante existente;

(c)

se asigură că normele și procedurile stabilite rămân, în cea mai mare măsură posibilă, neutre din punct de vedere tehnologic.

Articolul 13

Registrul pașapoartelor digitale ale produselor

(1)

Până la 19 iulie 2026, Comisia instituie un registru digital (denumit în continuare „registrul”) în care se păstrează în mod securizat cel puțin identificatorii unici.

În cazul produselor destinate încadrării în regimul vamal de „punere în liberă circulație”, registrul stochează, de asemenea, codul de marfă al produsului.

În registru se stochează identificatorii unici ai bateriilor, astfel cum sunt menționați la articolul 77 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European și al Consiliului ( 4 ).

Comisia gestionează registrul și se asigură că datele stocate în registru sunt prelucrate în condiții de siguranță și în conformitate cu dreptul Uniunii, inclusiv cu normele aplicabile privind protecția datelor cu caracter personal.

(2)

În actele delegate adoptate în temeiul articolului 4, Comisia precizează orice alte date care, pe lângă faptul că sunt incluse în pașaportul digital al produsului, trebuie să fie stocate în registru, ținând seama cel puțin de următoarele criterii:

(a)

necesitatea de a permite verificarea autenticității pașaportului digital al produsului;

(b)

relevanța informațiilor pentru îmbunătățirea eficienței și a eficacității verificărilor de supraveghere a pieței și a controalelor vamale;

(c)

necesitatea de a evita o sarcină administrativă disproporționată pentru operatorii economici și autoritățile vamale.

(3)

În ceea ce privește responsabilitatea sa de a înființa și gestiona registrul și prelucrarea oricăror date cu caracter personal care ar putea rezulta din această activitate, Comisia este considerată operator, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2018/1725.

(4)

Operatorul economic care introduce produsul pe piață sau îl pune în funcțiune încarcă în registru datele menționate la alineatele (1) și (2).

(5)

Atunci când operatorul economic încarcă în registru datele menționate la alineatele (1) și (2), registrul comunică automat operatorului economic respectiv un identificator unic de înregistrare asociat identificatorilor unici încărcați în registru pentru un anumit produs în conformitate cu alineatul (4). Această comunicare făcută de registru nu este considerată o dovadă a conformității cu prezentul regulament sau cu alte acte juridice ale Uniunii.

Comisia adoptă un act de punere în aplicare care precizează modalitățile de punere în funcțiune a registrului, inclusiv comunicarea identificatorului de înregistrare unic menționat la primul paragraf.

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 73 alineatul (3).

(6)

Comisia, autoritățile naționale competente și autoritățile vamale au acces la registru pentru a-și îndeplini sarcinile care le revin în temeiul dreptului Uniunii.

Articolul 14

Portal web pentru datele din pașaportul digital al produsului

Comisia creează și gestionează un portal web accesibil publicului, care permite părților interesate să caute și să compare datele incluse în pașapoartele digitale ale produselor. Portalul web este conceput astfel încât să garanteze că părțile interesate pot căuta și compara datele într-un mod corespunzător cu drepturile de acces aferente precizate în actele delegate adoptate în conformitate cu articolul 4.

Articolul 15

Controale vamale referitoare la pașaportul digital al produsului

(1)

Orice persoană care intenționează să plaseze un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4 sub regimul vamal de „punere în liberă circulație” furnizează sau pune la dispoziția autorităților vamale identificatorul unic de înregistrare al produsului respectiv menționat la articolul 13 alineatul (5).

Primul paragraf de la prezentul alineat se aplică din momentul în care registrul este operațional.

(2)

Autoritățile vamale pot pune un produs în liberă circulație numai după ce au verificat cel puțin dacă identificatorul unic de înregistrare menționat la articolul 13 alineatul (5) și codul de marfă care le sunt furnizate sau puse la dispoziția lor corespund cu datele stocate în registru.

Verificarea menționată la primul paragraf de la prezentul alineat se efectuează electronic și automat prin interconectarea electronică menționată la alineatul (3). Aceasta se aplică din momentul în care interconectarea este operațională.

Punerea în liberă circulație nu este considerată ca fiind o dovadă a conformității cu prezentul regulament sau cu alte acte legislative ale Uniunii.

(3)

Comisia interconectează registrul cu Sistemul de schimb de certificate în cadrul ghișeului unic al UE pentru vămi (EU CSW-CERTEX), permițând astfel schimbul automat de informații cu sistemele vamale naționale prin intermediul mediului aferent ghișeului unic al UE pentru vămi instituit prin Regulamentul (UE) 2022/2399.

Interconectarea respectivă devine operațională în termen de patru ani de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la articolul 13 alineatul (5).

(4)

Comisia și autoritățile vamale pot extrage și utiliza datele incluse în pașaportul digital al produsului și în registru pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv pentru gestionarea riscurilor, controalele vamale și punerea în liberă circulație în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(5)

Prezentul articol nu aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 952/2013 și capitolului VII din Regulamentul (UE) 2019/1020 și nici altui act legislativ al Uniunii.

CAPITOLUL IV

ETICHETE

Articolul 16

Etichete

(1)

În cazul în care cerințele de informare precizează că informațiile trebuie să fie incluse pe o etichetă în temeiul articolului 7 alineatul (7) litera (c), actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 precizează:

(a)

conținutul etichetei;

(b)

formatul etichetei, asigurând vizibilitatea și lizibilitatea;

(c)

modul în care eticheta trebuie să fie afișată clienților, inclusiv în eventualitatea vânzării la distanță, ținând seama de cerințele prevăzute la articolul 32 și de implicațiile pentru operatorii economici relevanți;

(d)

după caz, mijloacele electronice pentru generarea etichetelor.

(2)

În cazul în care o cerință de informare implică includerea pe etichetă a clasei de performanță a unui produs, formatul etichetei menționat la alineatul (1) litera (b) trebuie să fie clar și ușor de înțeles și să permită clienților să compare cu ușurință performanța produsului în raport cu parametrul relevant al produsului și să aleagă produse mai performante.

(3)

În cazul produselor cu impact energetic care fac obiectul etichetării energetice instituite în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1369, în cazul în care informațiile privind un parametru relevant al produsului, inclusiv privind clasele de performanță menționate la articolul 7 alineatul (4) din prezentul regulament, nu pot fi încorporate în eticheta energetică și cu condiția ca aceste informații să fie considerate mai relevante și mai cuprinzătoare decât cele cuprinse în eticheta energetică, Comisia, după ce evaluează riscul de a induce în eroare clienții, sarcina administrativă pentru operatorii economici și cea mai bună metodă de a comunica respectivele informații, poate solicita, dacă este cazul, crearea unei etichete în conformitate cu prezentul regulament în locul etichetei energetice stabilite în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1369.

(4)

Atunci când stabilește cerințele de informare menționate la alineatul (1), Comisia impune, după caz, ca eticheta să includă suporturi de date sau alte mijloace care să le permită clienților să aibă acces la informații suplimentare privind produsul, inclusiv mijloace care să permită accesul la pașaportul digital al produsului.

(5)

Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc cerințe comune pentru formatul etichetelor necesare în temeiul articolului 7 alineatul (7) litera (c).

Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 73 alineatul (3).

Articolul 17

Imitarea etichetelor

Produsele care poartă sau sunt însoțite de etichete care sunt susceptibile să inducă în eroare sau să creeze confuzie în rândul clienților sau al clienților potențiali prin imitarea etichetelor prevăzute la articolul 16 sau produsele care sunt însoțite de orice alte informații care sunt susceptibile să inducă în eroare sau să creeze confuzie în rândul clienților sau al clienților potențiali în ceea ce privește etichetele prevăzute la articolul respectiv nu pot fi introduse pe piață sau puse în funcțiune.

CAPITOLUL V

STABILIREA PRIORITĂȚILOR, PLANIFICAREA ȘI CONSULTAREA

Articolul 18

Stabilirea priorităților și planificarea

(1)

Atunci când stabilește prioritatea produselor care urmează să facă obiectul cerințelor în materie de proiectare ecologică, Comisia analizează contribuția potențială a acestor produse la realizarea obiectivelor Uniunii în materie de climă, mediu și eficiență energetică, luând în considerare următoarele criterii:

(a)

potențialul de îmbunătățire a aspectelor referitoare la produs fără a antrena costuri disproporționate, ținând seama în special de:

(i)

absența sau insuficiența dreptului Uniunii sau eșecul forțelor pieței sau al măsurilor de autoreglementare de a aborda obiectivul în mod corespunzător; și

(ii)

diferențele de performanță între produse disponibile pe piață care au funcționalitate echivalentă în ceea ce privește aspectele referitoare la produs;

(b)

volumul vânzărilor și al schimburilor comerciale ale produselor respective în Uniune;

(c)

distribuția de-a lungul lanțului valoric a impactului asupra climei și mediului, a consumului de energie, a utilizării resurselor și a generării de deșeuri produs de produsele respective;

(d)

necesitatea de a revizui și de a adapta periodic actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 în lumina evoluțiilor tehnologice și ale pieței.

De asemenea, Comisia urmărește să evalueze contribuția potențială a produselor respective la funcționarea pieței interne și la reziliența economică a Uniunii.

(2)

Atunci când stabilește ordinea de prioritate a aspectelor care urmează să facă obiectul cerințelor orizontale de proiectare ecologică, Comisia ia în considerare beneficiile includerii unei game largi de produse și de grupe de produse în același act delegat în raport cu atingerea obiectivelor prezentului regulament.

(3)

Comisia adoptă un plan de lucru și îl pune la dispoziția publicului, împreună cu toate documentele pregătitoare pertinente (denumit în continuare „planul de lucru”). Planul de lucru precizează o listă a grupelor de produse cărora li se acordă prioritate la stabilirea de cerințe de proiectare ecologică și termenele estimate pentru stabilirea lor. Lista respectivă include aspectele referitoare la produs și grupele de produse care trebuie să fie considerate prioritare la stabilirea cerințelor orizontale de proiectare ecologică, precum și produsele de consum nevândute, dacă există, în legătură cu care trebuie să fie luată în considerare introducerea unei interdicții de distrugere care să le fie impusă operatorilor economici pe baza informațiilor consolidate furnizate în temeiul articolului 26 și a oricăror alte dovezi disponibile.

Comisia ia în considerare, în special, includerea echipamentelor electrice și electronice atunci când identifică mai întâi produse, dacă există, în legătură cu care va lua în considerare introducerea unei interdicții de distrugere impusă operatorilor economici.

Planul de lucru acoperă o perioadă de cel puțin trei ani și se actualizează periodic.

Atunci când adoptă sau actualizează planul de lucru, Comisia ține seama de criteriile stabilite la alineatele (1) și (2).

(4)

Comisia prezintă Parlamentului European un proiect de plan de lucru înainte de a adopta planul de lucru.

(5)

În primul plan de lucru, care se adoptă până la 19 aprilie 2025, Comisia acordă prioritate următoarelor grupe de produse:

(a)

fier și oțel;

(b)

aluminiu;

(c)

textile, în special îmbrăcăminte și încălțăminte;

(d)

mobilier, inclusiv saltele;

(e)

pneuri;

(f)

detergenți;

(g)

vopseluri;

(h)

lubrifianți;

(i)

produse chimice;

(j)

produse cu impact energetic pentru care urmează să fie stabilite pentru prima dată cerințe de proiectare ecologică sau pentru care măsurile existente adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE urmează să fie revizuite în temeiul prezentului regulament; și

(k)

produse din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor și alte produse electronice.

Dacă oricare dintre grupele de produse menționate la primul paragraf nu este inclusă în primul plan de lucru sau dacă este inclusă oricare altă grupă de produse, Comisia furnizează o justificare pentru decizia sa în planul de lucru.

(6)

Dacă nu există cerințe adecvate de performanță și de informare privind amprenta asupra mediului și amprenta de carbon pentru ciment în temeiul Regulamentului privind produsele pentru construcții, Comisia stabilește cerințe de proiectare ecologică pentru ciment prin intermediul unui act delegat adoptat în temeiul articolul 4 nu mai devreme de 31 decembrie 2028 și nu mai târziu de 1 ianuarie 2030.

(7)

Comisia informează anual Parlamentul European și Consiliul despre progresele înregistrate în executarea planului de lucru.

Articolul 19

Forumul privind proiectarea ecologică

Comisia instituie un forum privind proiectarea ecologică sub formă de grup de experți, cu participarea echilibrată și efectivă a unor experți desemnați de statele membre și a tuturor părților care au un interes în produsul sau grupa de produse în cauză.

Forumul privind proiectarea ecologică contribuie în special la:

(a)

elaborarea cerințelor de proiectare ecologică;

(b)

elaborarea planurilor de lucru;

(c)

examinarea succesului mecanismelor instituite de supraveghere a pieței;

(d)

evaluarea măsurilor de autoreglementare; și

(e)

evaluarea interdicției de a distruge produse de consum nevândute în plus față de cele enumerate în anexa VII.

Articolul 20

Grupul de experți ai statelor membre

Comisia instituie un grup de experți ai statelor membre, sub forma unui subgrup al forumului privind proiectarea ecologică, compus din experți desemnați de statele membre.

Experții respectivi contribuie în special la:

(a)

elaborarea cerințelor de proiectare ecologică;

(b)

evaluarea măsurilor de autoreglementare;

(c)

schimbul de informații și de bune practici cu privire la măsurile menite să asigure respectarea mai strictă a prezentului regulament;

▼C2

(d)

stabilirea priorităților cu privire la produsele de consum nevândute în legătură cu care trebuie să fie luată în considerare introducerea unei interdicții de distrugere care să le fie impusă operatorilor economici în temeiul articolului 18 alineatul (3), în special echipamente electrice și electronice atunci când se identifică mai întâi produsele de consum nevândute menționate anterior.

▼B

Articolul 21

Măsurile de autoreglementare

(1)

Operatorii economici pot prezenta Comisiei o măsură de autoreglementare care stabilește cerințe în materie de proiectare ecologică pentru produsele care nu intră în domeniul de aplicare al actului delegat adoptat în temeiul articolului 4 sau care nu sunt incluse în planul de lucru. Operatorii respectivi fac dovada îndeplinirii criteriilor menționate la alineatul (3) de la prezentul articol.

(2)

Măsura de autoreglementare prezentată în conformitate cu alineatul (1) trebuie să conțină următoarele informații:

(a)

o listă a operatorilor economici care sunt semnatari ai măsurii de autoreglementare;

(b)

cerințele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor care fac obiectul măsurii de autoreglementare;

(c)

un plan de monitorizare detaliat, transparent și obiectiv, cu responsabilități clar identificate pentru industrie și inspectorii independenți, inclusiv criteriile stabilite la punctul 6 din anexa VI;

(d)

norme privind informațiile care trebuie raportate de semnatari și privind testele și inspecțiile;

(e)

norme privind consecințele nerespectării de către un semnatar care includ dispoziții conform cărora, în cazul în care semnatarul nu a întreprins suficiente acțiuni corective în termen de trei luni, acesta este eliminat dintre semnatarii respectivei măsuri de autoreglementare; și

(f)

o notă explicativă privind modul în care măsura de autoreglementare înaintată în conformitate cu alineatul (1) îmbunătățește sustenabilitatea produselor din punctul de vedere al mediului, în conformitate cu obiectivele prezentului regulament, mai rapid sau la costuri mai mici decât un act delegat adoptat în temeiul articolului 4; nota respectivă este sprijinită de dovezi ce constau într-o analiză tehnică, de mediu și economică structurată, care să justifice cerințele în materie de proiectare ecologică și obiectivele măsurii de autoreglementare și să evalueze impactul cerințelor respective în materie de proiectare ecologică.

Semnatarii măsurii de autoreglementare actualizează și pun la dispoziție informațiile menționate la prezentul alineat pe un site web accesibil în mod liber publicului.

Semnatarii măsurii de autoreglementare notifică fără întârziere Comisiei orice modificare a măsurii de autoreglementare, în special orice modificare în ceea ce îi privește.

(3)

Comisia evaluează măsura de autoreglementare prezentată și, dacă este necesar, solicită consiliere științifică din partea agențiilor descentralizate ale Uniunii. În evaluarea sa, Comisia verifică dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:

(a)

măsura de autoreglementare este prezentată de cel puțin doi operatori economici;

(b)

cota de piață, exprimată ca volum, a semnatarilor măsurii de autoreglementare în ceea ce privește produsele vizate de măsura respectivă este de cel puțin 80 % din unitățile introduse pe piață sau puse în funcțiune;

(c)

măsura de autoreglementare contribuie la îmbunătățirea produselor din perspectiva sustenabilității din punctul de vedere al mediului, în conformitate cu obiectivele prezentului regulament, și la asigurarea liberei circulații pe piața internă în mod mai rapid sau la costuri mai mici decât un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 și constă în cerințe în materie de proiectare ecologică care sunt necesare pentru realizarea obiectivelor prezentului regulament;

(d)

măsura de autoreglementare respectă criteriile stabilite în anexa VI;

(e)

măsura de autoreglementare este în conformitate cu dreptul Uniunii și cu angajamentele comerciale internaționale ale Uniunii.

Comisia adoptă un act de punere în aplicare care conține o listă de măsuri de autoreglementare care îndeplinesc criteriile prezentului articol. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 73 alineatul (2).

(4)

Comisia poate solicita în orice moment semnatarilor unei măsuri de autoreglementare enumerate într-un act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3) al doilea paragraf să prezinte, într-o perioadă de timp adecvată, o versiune revizuită și actualizată a măsurii respective, având în vedere evoluțiile relevante ale pieței sau ale tehnologiei referitoare la grupa de produse în cauză. În cazul în care Comisia are motive să creadă că nu mai sunt îndeplinite criteriile prevăzute la prezentul articol, semnatarii prezintă o versiune revizuită și actualizată a măsurii respective în termen de trei luni de la solicitarea Comisiei.

(5)

Odată ce o măsură de autoreglementare a fost inclusă într-un act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3) al doilea paragraf, semnatarii măsurii respective raportează Comisiei, la intervale regulate prevăzute în respectivul act de punere în aplicare, cu privire la progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivelor măsurii de autoreglementare și pentru a demonstra că criteriile stabilite la alineatul (3) rămân îndeplinite.

Inspectorul independent menționat în anexa VI punctul 6 informează Comisia cu privire la nerespectarea obligațiilor de către un semnatar.

Rapoartele privind progresele înregistrate, inclusiv rapoartele de conformitate întocmite de inspectorul independent, precum și notificările privind lipsa conformității și măsurile corective corespunzătoare sunt puse la dispoziție de către semnatari pe un site web accesibil publicului.

(6)

În cazul în care Comisia consideră că o măsură de autoreglementare inclusă pe lista dintr-un act de punere în aplicare adoptată în temeiul alineatului (3) al doilea paragraf nu mai îndeplinește criteriile stabilite la prezentul articol sau în cazul în care semnatarii măsurii de autoreglementare respective nu au respectat termenul menționat la alineatul (4), aceasta elimină măsura respectivă din lista menționată la alineatul (3) prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 73 alineatul (2).

În cazul în care o măsură de autoreglementare a fost eliminată de pe lista menționată la alineatul (3), Comisia poate stabili cerințe în materie de proiectare ecologică aplicabile produsului care face obiectul respectivei măsuri de autoreglementare într-un act delegat adoptat în temeiul articolului 4.

Articolul 22

Întreprinderile mici și mijlocii

(1)

În contextul programelor de care pot beneficia IMM-urile, în special microîntreprinderile, Comisia se asigură că există inițiative care ajută întreprinderile respective să integreze în lanțul lor valoric sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului, inclusiv eficiența energetică.

(2)

Atunci când adoptă acte delegate în temeiul articolului 4, Comisia însoțește actele delegate respective, după caz, cu instrumente digitale și orientări referitoare la particularitățile IMM-urilor, în special ale microîntreprinderilor, care își desfășoară activitatea în sectorul de produse sau în sectorul grupei de produse în cauză, pentru a facilita respectarea prezentului regulament de către întreprinderile respective. Atunci când elaborează orientările respective, Comisia consultă organizațiile care reprezintă IMM-urile.

(3)

Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a ajuta IMM-urile, în special microîntreprinderile, să respecte cerințele în materie de proiectare ecologică stabilite în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4. Statele membre consultă organizațiile care reprezintă IMM-urile cu privire la tipul de măsuri pe care IMM-urile le consideră utile.

Aceste măsuri trebuie să includă cel puțin asigurarea disponibilității ghișeelor unice sau a unor mecanisme similare pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la cerințele în materie de proiectare ecologică și a crea oportunități de colaborare în rețea pentru IMM-uri, în special pentru microîntreprinderi, în vederea adaptării la cerințele în materie de proiectare ecologică.

În plus, fără a aduce atingere normelor aplicabile privind ajutoarele de stat, astfel de măsuri pot include:

(a)

sprijin financiar, inclusiv prin acordarea de avantaje fiscale și prin investiții în infrastructura fizică și digitală;

(b)

acces la finanțare;

(c)

gestionarea specializată și formarea personalului;

(d)

asistență tehnică și organizațională.

CAPITOLUL VI

DISTRUGEREA PRODUSELOR DE CONSUM NEVÂNDUTE

Articolul 23

Principiul general de prevenire a distrugerii

Operatorii economici iau măsurile necesare despre care se poate presupune în mod rezonabil că previn necesitatea de a distruge produsele de consum nevândute.

Articolul 24

Prezentarea de informații cu privire la produsele de consum nevândute

(1)

Operatorii economici care elimină produsele de consum nevândute direct sau ale căror produse de consum nevândute sunt eliminate în numele lor comunică:

(a)

numărul de produse de consum nevândute eliminate în fiecare an și greutatea acestora, diferențiate în funcție de tipul sau categoria de produse;

(b)

motivele pentru eliminarea produselor și, după caz, derogarea relevantă în conformitate cu articolul 25 alineatul (5);

(c)

proporția de produse eliminate livrate, fie direct, fie prin intermediul unei părți terțe, pentru fiecare dintre următoarele activități: pregătirea pentru operațiuni de reutilizare, inclusiv recondiționare și refabricare, reciclare, alte operațiuni de valorificare, inclusiv valorificarea energetică, și de eliminare în conformitate cu ierarhia deșeurilor, astfel cum este definită la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE;

(d)

măsurile luate și măsurile planificate menite să prevină distrugerea produselor de consum nevândute.

Operatorii economici publică informațiile menționate la primul paragraf în mod clar și vizibil, cel puțin pe o pagină ușor accesibilă a site-ului lor web. Operatorii economici care fac obiectul obligației de a publica raportarea privind sustenabilitatea în raportul lor de gestiune în temeiul articolului 19a sau 29a din Directiva 2013/34/UE pot include, de asemenea, informațiile respective în raportarea respectivă privind sustenabilitatea.

Operatorii economici publică anual informațiile menționate la primul paragraf și includ printre informațiile respective informații privind produsele de consum nevândute eliminate în cursul exercițiului financiar precedent. Aceștia pun la dispoziția publicului informațiile pentru fiecare an. Prima prezentare a informațiilor se referă la produsele de consum nevândute eliminate în cursul primului exercițiu financiar complet în care prezentul regulament este în vigoare.

Prezentul alineat nu se aplică microîntreprinderilor și întreprinderilor mici.

Prezentul alineat se aplică întreprinderilor mijlocii începând cu 19 iulie 2030.

(2)

Cu excepția cazului în care informațiile sunt puse la dispoziția autorității naționale competente în temeiul unui alt act juridic, operatorii economici furnizează, la cererea Comisiei sau a unei autorități naționale competente, toate informațiile și documentele necesare pentru a demonstra livrarea și primirea produselor eliminate, astfel cum au fost prezentate în temeiul alineatului (1) litera (c) de la prezentul articol, și, dacă este cazul, informațiile necesare pentru a demonstra aplicabilitatea unei derogări în temeiul articolului 25 alineatul (5). Aceste informații și documente se furnizează pe suport de hârtie sau în format electronic în termen de 30 de zile de la primirea cererii.

(3)

Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc detaliile și formatul pentru prezentarea informațiilor menționate la alineatul (1), inclusiv delimitarea tipurilor sau categoriilor de produse și modul în care trebuie verificate informațiile.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 73 alineatul (3).

Primul act de punere în aplicare de acest fel se adoptă până la 19 iulie 2025.

Articolul 25

Distrugerea produselor de consum nevândute

(1)

Începând cu 19 iulie 2026, distrugerea produselor de consum nevândute enumerate în anexa VII este interzisă.

Prezentul alineat nu se aplică microîntreprinderilor și întreprinderilor mici.

Prezentul alineat se aplică întreprinderilor mijlocii începând cu 19 iulie 2030.

(2)

Operatorii economici care nu fac obiectul interdicției menționate la alineatul (1) nu distrug produsele de consum nevândute care le-au fost furnizate cu scopul de a eluda interdicția respectivă.

(3)

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 72 cu scopul de a modifica anexa VII:

(a)

pentru a adăuga noi produse, pentru a ține seama de impactul distrugerii lor asupra mediului;

(b)

pentru a actualiza rubricile din grupele de produse, pentru a le alinia la modificări ale codurilor sau descrierilor mărfurilor respective care sunt efectuate în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87, dacă este cazul.

(4)

Atunci când pregătește un act delegat ce urmează a fi adoptat în temeiul alineatului (3) litera (a), Comisia:

(a)

evaluează prevalența și impactul asupra mediului al distrugerii anumitor produse de consum nevândute;

(b)

ține seama de informațiile prezentate de operatorii economici în temeiul articolului 24 alineatul (1);

(c)

efectuează o evaluare a impactului pe baza celor mai bune dovezi și analize disponibile, precum și pe baza unor studii suplimentare, după caz.

Actul delegat respectiv precizează data aplicării sale și, după caz, orice măsuri sau perioade graduale sau tranzitorii.

(5)

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 72 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor derogări de la interdicția de distrugere a produselor de consum nevândute enumerate în anexa VII, în cazul în care acest lucru este adecvat din oricare dintre următoarele motive:

(a)

motive de sănătate, igienă și siguranță;

(b)

daune cauzate produselor ca urmare a manipulării acestora sau descoperite după ce produsele au fost returnate, care nu se pot repara în mod rentabil;

(c)

inadecvarea produselor la scopul pentru care sunt destinate, ținând seama, după caz, de dreptul Uniunii și de dreptul intern și de standardele tehnice;

(d)

neacceptarea produselor oferite spre donare;

(e)

inadecvarea produselor pentru pregătire pentru reutilizare sau refabricare;

(f)

produsele nu pot fi vândute din cauza încălcării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv produsele contrafăcute;

(g)

distrugerea este opțiunea cu cel mai mic impact negativ asupra mediului.

Actele delegate respective pot, de asemenea, după caz, să prevadă că interdicția de a distruge produsele de consum nevândute menționată la alineatul (1) de la prezentul articol sau obligația de informare stabilită la articolul 24 se aplică microîntreprinderilor și întreprinderilor mici în cazul în care există suficiente dovezi că astfel de întreprinderi pot fi utilizate pentru a eluda interdicția sau obligația respectivă.

Primul act delegat menționat la primul paragraf se adoptă până la 19 iulie 2025.

Articolul 26

Informații consolidate privind distrugerea produselor de consum nevândute

Până la 19 iulie 2027 și, ulterior, la fiecare 36 de luni, Comisia publică pe site-ul său web informații consolidate privind distrugerea produselor de consum nevândute, inclusiv următoarele elemente:

(a)

prevalența distrugerii unor grupe specifice de produse de consum nevândute pe an, pe baza informațiilor comunicate de operatorii economici în temeiul articolului 24 alineatul (1);

(b)

impactul comparativ asupra mediului rezultat în urma distrugerii de produse de consum nevândute pentru fiecare grupă de produse.

CAPITOLUL VII

OBLIGAȚIILE OPERATORILOR ECONOMICI

Articolul 27

Obligațiile producătorilor

(1)

Atunci când introduc pe piață sau pun în funcțiune produse care fac obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, producătorii se asigură că:

(a)

produsele respective au fost proiectate și fabricate în conformitate cu cerințele de performanță prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4;

(b)

produsele respective sunt însoțite de informațiile prevăzute la articolul 7 și în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4; și

(c)

este disponibil un pașaport digital al produsului în conformitate cu articolul 9 și cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 4, inclusiv o copie de rezervă a celei mai actualizate versiuni a pașaportului digital al produsului stocată de un furnizor de servicii de pașapoarte digitale ale produselor în conformitate cu articolul 10 alineatul (4).

(2)

Înainte de a introduce pe piață sau de a pune în funcțiune un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, producătorii efectuează procedura de evaluare a conformității specificată în actul delegat respectiv sau dispun efectuarea acesteia în numele lor și întocmesc documentația tehnică necesară.

În cazul în care conformitatea unui produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4 cu cerințele aplicabile a fost demonstrată prin procedura respectivă, producătorii întocmesc o declarație de conformitate UE în conformitate cu articolul 44 și aplică marcajul CE în conformitate cu articolul 46. Cu toate acestea, în cazul în care Comisia a specificat norme alternative în temeiul articolului 4 alineatul (6) litera (d), producătorul aplică marcajul de conformitate în conformitate cu normele respective.

(3)

Producătorii păstrează documentația tehnică și declarația de conformitate UE timp de 10 ani după introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a unui produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, cu excepția cazului în care în respectivul act delegat a fost precizată o altă dată.

(4)

Producătorii se asigură că există proceduri care să garanteze conformitatea continuă cu cerințele aplicabile pentru produsele care fac obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4 și care fac parte dintr-o producție în serie. Modificările procesului de producție, ale proiectării produsului sau ale caracteristicilor, precum și modificările standardelor armonizate, ale specificațiilor comune sau ale altor specificații tehnice în raport cu care se declară conformitatea produsului sau prin aplicarea cărora este verificată conformitatea produsului sunt luate în considerare în mod corespunzător de către producători și, în cazul în care constată că este afectată conformitatea produsului de către astfel de modificări, producătorii efectuează o reevaluare în conformitate cu procedura aplicabilă de evaluare a conformității astfel cum este menționată la alineatul (2) sau dispun efectuarea reevaluării respective în numele lor.

(5)

Producătorii se asigură de faptul că produsele lor care fac obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4 poartă tipul, lotul sau numărul de serie sau un alt element de identificare sau, dacă mărimea sau natura produsului nu permite acest lucru, producătorii se asigură că informația solicitată este prevăzută pe ambalaj sau într-un document care însoțește produsul.

(6)

Pentru produsele care fac obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, producătorii indică numele lor, denumirea lor comercială înregistrată sau marca lor înregistrată, adresa poștală la care pot fi contactați și mijloacele electronice de comunicare prin care pot fi contactați:

(a)

pe partea publică a pașaportului digital al produsului, după caz; și

(b)

pe produs sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj sau într-un document care însoțește produsul.

Adresa indică un punct unic în care poate fi contactat producătorul. Datele de contact trebuie să fie clare, inteligibile și lizibile.

(7)

Producătorii se asigură că un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4 este însoțit de instrucțiuni în format digital privind produsul (denumite în continuare „instrucțiuni digitale”) într-o limbă care poate fi ușor înțeleasă, după cum se stabilește de către statul membru în cauză. Instrucțiunile digitale trebuie să fie clare, inteligibile și lizibile și să includă cel puțin informațiile stabilite la articolul 7 alineatul (2) litera (b) punctul (ii), astfel cum sunt specificate în actul delegat respectiv.

Cu toate acestea, producătorii furnizează pe suport de hârtie, într-un format concis, informații privind siguranța și instrucțiunile relevante pentru sănătatea și siguranța clienților și a altor actori relevanți.

Atunci când furnizează instrucțiunile digitale, producătorul le include în pașaportul digital al produsului și le pune la dispoziție prin suportul de date corespunzător sau, dacă pașaportul digital al produsului nu este disponibil, indică pe produs sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj sau într-un document însoțitor, modul de accesare a instrucțiunilor digitale.

Producătorul prezintă instrucțiunile digitale într-un format care să permită descărcarea și salvarea acestora pe un dispozitiv electronic, astfel încât utilizatorul să le poată accesa în orice moment și le face accesibile online pe durata de viață preconizată a produsului și în orice caz timp de cel puțin 10 ani după introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a produsului.

La cererea consumatorului în momentul cumpărării sau în termen de până la șase luni de la cumpărare, producătorul furnizează gratuit instrucțiunile digitale pe suport de hârtie în termen de o lună de la primirea cererii.

Actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 pot preciza că anumite informații care fac parte din instrucțiunile digitale trebuie să fie furnizate și pe suport de hârtie.

(8)

Producătorii care consideră sau au motive să creadă că un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4 pe care l-au introdus pe piață sau l-au pus în funcțiune nu este conform cu cerințele prevăzute în respectivul act delegat iau, fără întârzieri nejustificate, măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea produsului respectiv sau pentru a-l retrage sau a-l rechema imediat, după caz.

Producătorii informează imediat autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care au pus la dispoziție produsul sau l-au pus în funcțiune cu privire la neconformitatea suspectată și la orice măsură corectivă luată.

(9)

Producătorii instituie canale de comunicare accesibile publicului, cum ar fi un număr de telefon, o adresă electronică sau o secțiune dedicată a site-ului lor web, ținând seama de nevoile în materie de accesibilitate ale persoanelor cu dizabilități, pentru a permite clienților să depună plângeri sau să exprime preocupări cu privire la potențiala neconformitate a produselor.

Producătorii țin un registru de plângeri și preocupări atât timp cât acest lucru este necesar în temeiul prezentului regulament dar nu mai mult de cinci ani de la data depunerii acestora și pun registrul la dispoziție la cererea unei autorități de supraveghere a pieței.

(10)

Pentru produsele care fac obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, producătorii, în urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale competente, furnizează toate informațiile și documentația necesară pentru a demonstra conformitatea respectivelor produse, inclusiv documentația tehnică, într-o limbă care poate fi ușor înțeleasă de către autoritatea în cauză. Informațiile și documentația sunt furnizate pe suport de hârtie sau în format electronic, cât mai curând posibil și în orice caz în termen de 15 zile de la primirea unei solicitări din partea autorității respective.

Producătorii cooperează cu autoritatea națională competentă cu privire la orice măsură corectivă întreprinsă pentru remedierea oricărui caz de neconformitate cu cerințele prevăzute în actul delegat aplicabil adoptat în temeiul articolului 4.

Articolul 28

Reprezentanți autorizați

(1)

Un producător poate numi, prin mandat scris, un reprezentant autorizat.

Obligațiile prevăzute la articolul 27 alineatul (1) și întocmirea documentației tehnice nu sunt incluse în mandatul reprezentantului autorizat.

(2)

Reprezentantul autorizat îndeplinește sarcinile prevăzute în mandatul primit de la producător. Mandatul permite reprezentantului autorizat să îndeplinească cel puțin următoarele sarcini:

(a)

să păstreze declarația de conformitate UE și documentația tehnică la dispoziția autorităților naționale de supraveghere a pieței timp de 10 ani după introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a unui produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, cu excepția cazului în care în actul delegat respectiv se precizează o perioadă diferită;

(b)

să coopereze cu autoritățile naționale competente, la cererea acestora, cu privire la orice măsură luată referitoare la cazurile de neconformitate a produsului care face obiectul mandatului reprezentantului autorizat;

(c)

în urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale competente, să furnizeze autorității respective toate informațiile și documentația necesară pentru a demonstra conformitatea unui produs, într-o limbă care poate fi ușor înțeleasă de către autoritatea în cauză, cât mai curând posibil și în orice caz în termen de 15 zile de la primirea unei astfel de cereri; și

(d)

să rezilieze mandatul în cazul în care producătorul acționează contrar obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.

Articolul 29

Obligațiile importatorilor

(1)

În legătură cu produsele care fac obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, importatorii introduc pe piață numai produse care respectă cerințele prevăzute în actele delegate aplicabile.

(2)

Înainte de a introduce pe piață un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, importatorii se asigură că:

(a)

procedura corespunzătoare de evaluare a conformității a fost efectuată de către producător și că producătorul a întocmit documentația tehnică;

(b)

produsul este însoțit de informațiile solicitate la articolul 7 și în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4; și

(c)

Importatorul se asigură, de asemenea, că un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4 poartă marcajul CE necesar menționat la articolul 45, după caz, în conformitate cu normele și condițiile menționate la articolul 46, sau marcajul de conformitate alternativ, astfel cum este prevăzut într-un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 alineatul (6) litera (d) și este însoțit de documentele necesare și că producătorul a respectat cerințele prevăzute la articolul 27 alineatele (5) și (6).

În cazul în care importatorii consideră sau au motive să creadă că un produs nu este conform cu cerințele prevăzute în actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4, aceștia nu introduc produsul pe piață sau nu îl pun în funcțiune înainte ca acesta să fie adus în conformitate.

(3)

Pentru produsele care fac obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, importatorii indică numele lor, denumirea lor comercială înregistrată sau marca lor înregistrată, adresa poștală la care pot fi contactați și mijloacele electronice de comunicare prin care pot fi contactați:

(a)

pe partea publică a pașaportului digital al produsului, după caz; și

(b)

pe produs sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj sau într-un document care însoțește produsul.

Datele de contact trebuie să fie clare, inteligibile și lizibile.

(4)

Importatorii se asigură că un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4 este însoțit de instrucțiuni digitale, într-o limbă ușor de înțeles, după cum se stabilește de către statul membru în cauză. Instrucțiunile respective trebuie să fie clare, inteligibile și lizibile și să includă cel puțin informațiile stabilite la articolul 7 alineatul (2) litera (b) punctul (ii), astfel cum sunt specificate în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4. Obligațiile prevăzute la articolul 27 alineatul (7) al patrulea și al cincilea paragraf se aplică mutatis mutandis.

(5)

Importatorii asigură faptul că, atât timp cât un produs se află în responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau de transport nu periclitează conformitatea acestuia cu cerințele stabilite în actul delegat aplicabil adoptat în temeiul articolului 4.

(6)

Importatorii care consideră sau au motive să creadă că un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4 pe care l-au introdus pe piață nu este conform cu cerințele prevăzute în respectivul act delegat iau, fără întârzieri nejustificate, măsurile corective necesare pentru asigura conformitatea produsului respectiv sau pentru a-l retrage sau rechema imediat, după caz.

Importatorii informează imediat autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care au pus la dispoziție produsul cu privire la neconformitatea suspectată și la orice măsură corectivă luată.

(7)

Importatorii păstrează o copie a declarației UE de conformitate la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței și se asigură că documentația tehnică poate fi pusă la dispoziția acestor autorități, la cerere, pe o perioadă de 10 ani după introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a unui produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, cu excepția cazului în care în actul delegat respectiv se precizează o perioadă diferită.

(8)

Pentru produsele care fac obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, importatorii, în urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale competente, furnizează toate informațiile și documentația necesară pentru a demonstra conformitatea respectivelor produse, inclusiv documentația tehnică, într-o limbă care poate fi ușor înțeleasă de către autoritatea în cauză. Informațiile și documentația sunt furnizate pe suport de hârtie sau în format electronic, cât mai curând posibil și în orice caz în termen de 15 zile de la primirea unei solicitări din partea autorității respective.

Importatorii cooperează cu autoritatea națională competentă cu privire la orice măsură corectivă întreprinsă pentru remedierea oricărui caz de neconformitate cu cerințele prevăzute în actul delegat aplicabil adoptat în temeiul articolului 4.

Articolul 30

Obligațiile distribuitorilor

(1)

Atunci când pun la dispoziție pe piață un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, distribuitorii acționează cu grija cuvenită în ceea ce privește cerințele prevăzute în actele delegate aplicabile.

(2)

Înainte de a pune la dispoziție pe piață un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, distribuitorii verifică dacă:

(a)

produsul poartă marcajul CE în conformitate cu articolele 45 și 46 sau marcajul de conformitate adoptat în conformitate cu articolul 4 alineatul (6) litera (d) și, după caz, este etichetat sau este legat de un pașaport digital al produsului în conformitate cu actul delegat respectiv;

(b)

produsul este însoțit de documentele necesare și de instrucțiuni digitale, într-o limbă care poate fi ușor înțeleasă de către clienți, după cum se stabilește de către statul membru în cauză, iar aceste instrucțiuni sunt clare, inteligibile și lizibile și includ cel puțin informațiile prevăzute la articolul 7 alineatul (2) litera (b) punctul (ii), astfel cum se precizează în actul delegat adoptat în temeiul articolului 4; obligațiile prevăzute la articolul 27 alineatul (7) al patrulea și al cincilea paragraf se aplică mutatis mutandis; și

(c)

producătorul și importatorul au respectat cerințele prevăzute la articolul 27 alineatele (5) și (6) și la articolul 29 alineatul (3).

(3)

În cazul în care distribuitorii consideră sau au motive să creadă că un produs, înainte de a-l pune la dispoziție pe piață, nu este conform cu cerințele prevăzute în actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4 sau că producătorul acestuia nu respectă cerințele respective, aceștia nu pun produsul la dispoziție pe piață înainte ca produsul să fie adus în conformitate sau înainte ca producătorul să se conformeze.

Distribuitorii asigură faptul că, atât timp cât un produs se află în responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau de transport nu periclitează conformitatea acestuia cu cerințele stabilite în actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4.

(4)

Distribuitorii care consideră sau au motive să creadă că un produs pe care l-au pus la dispoziție pe piață nu este conform cu cerințele stabilite în actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4 se asigură că se iau măsurile corective necesare pentru a aduce respectivul produs în conformitate, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema, după caz.

Distribuitorii informează imediat autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care au pus la dispoziție produsul cu privire la neconformitatea suspectată și la orice măsură corectivă luată.

(5)

Distribuitorii, în urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale competente, furnizează toate informațiile și documentația la care au acces și care sunt necesare pentru demonstrarea conformității unui produs. Informațiile și documentația sunt furnizate pe suport de hârtie sau în format electronic, în termen de 15 zile de la primirea unei solicitări din partea autorității respective.

Distribuitorii cooperează cu autoritatea națională competentă cu privire la orice măsură corectivă întreprinsă pentru remedierea oricărui caz de neconformitate cu actul delegat aplicabil adoptat în temeiul articolului 4.

Articolul 31

Obligațiile comercianților

(1)

Comercianții se asigură că clienții și clienții lor potențiali au acces la toate informațiile relevante care însoțesc produsele, după cum se impune de actele delegate adoptate în temeiul articolului 4, inclusiv în cazul vânzării la distanță.

(2)

Comercianții se asigură că pașaportul digital al produsului este ușor accesibil clienților și clienților potențiali, inclusiv în cazul vânzării la distanță, astfel cum se stabilește la articolul 9 alineatul (2) litera (e) și se specifică în actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4.

(3)

Comercianții, inclusiv în cazul vânzării la distanță:

(a)

afișează clienților și clienților potențiali, într-un mod vizibil, etichetele prevăzute în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (b) sau (c);

(b)

fac trimitere la informațiile incluse pe etichetele prevăzute în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (b) sau (c), în materialele publicitare vizuale sau în materialele promoționale tehnice pentru un anumit model, în conformitate cu actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4; și

(c)

nu furnizează și nu afișează alte etichete, mărci, simboluri sau inscripții care ar putea induce în eroare sau crea confuzie în rândul clienților și clienților potențiali în ceea ce privește informațiile incluse pe etichetă referitoare la cerințele în materie de proiectare ecologică.

Articolul 32

Obligații legate de etichete

(1)

În cazul în care un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 impune ca produsele să aibă o etichetă astfel cum se menționează la articolul 16, operatorii economici care introduc produsele pe piață sau le pun în funcțiune:

(a)

se asigură că produsele sunt însoțite, pentru fiecare unitate în parte și în mod gratuit, de etichete tipărite în conformitate cu actul delegat respectiv;

(b)

furnizează comerciantului etichete tipărite sau copii digitale gratuite, prompt și, în orice caz, în termen de 5 zile lucrătoare de la cererea comerciantului; și

(c)

se asigură că etichetele lor sunt exacte și furnizează o documentație tehnică suficientă pentru a permite evaluarea exactității acestora.

(2)

În cazul în care un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 impune ca produsele să aibă o etichetă astfel cum se menționează la articolul 16, operatorii economici care pun la dispoziție produsele sau le pun în funcțiune:

(a)

fac trimitere la informațiile incluse pe etichetă, în materialele publicitare vizuale sau în materialele promoționale tehnice pentru un anumit model, în conformitate cu actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4;

(b)

nu furnizează și nu afișează alte etichete, mărci, simboluri sau inscripții care ar putea induce în eroare sau crea confuzie în rândul clienților sau al clienților potențiali în ceea ce privește informațiile incluse pe etichetă referitoare la cerințele în materie de proiectare ecologică.

Articolul 33

Obligațiile furnizorilor de servicii de logistică

Furnizorii de servicii de logistică se asigură că, pentru produsele pe care le manipulează care fac obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, condițiile din timpul depozitării, ambalării, adresării sau expedierii nu periclitează conformitatea produselor cu respectivul act delegat.

Articolul 34

Situațiile în care obligațiile producătorilor se aplică importatorilor și distribuitorilor

În sensul prezentului regulament, importatorii sau distribuitorii sunt considerați producători în cazul în care:

(a)

introduc pe piață, sub numele sau marca lor, un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4; sau

(b)

modifică un astfel de produs deja introdus pe piață într-un mod care afectează conformitatea cu cerințele prevăzute în actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4.

Articolul 35

Obligațiile furnizorilor de piețe online și de motoare de căutare online

(1)

Obligațiile generale prevăzute la articolele 11 și 30 din Regulamentul (UE) 2022/2065 se aplică în sensul prezentului regulament.

Fără a aduce atingere obligațiilor generale menționate la primul paragraf, furnizorii de piețe online cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței, la cererea autorităților respective și, în cazuri specifice, pentru a facilita orice măsură luată pentru eliminarea sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru reducerea neconformității prezentate de un produs care este sau a fost oferit spre vânzare online prin intermediul serviciilor lor.

(2)

În ceea ce privește competențele conferite de statele membre în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2019/1020, statele membre conferă autorităților lor de supraveghere a pieței, pentru toate produsele care intră sub incidența unui act delegat relevant adoptat în temeiul articolului 4, competența de a emite ordine care să impună unui furnizor de piețe online să acționeze împotriva unuia sau a mai multor elemente specifice de conținut referitor la un produs neconform, inclusiv prin eliminarea acestora. Un astfel de conținut este considerat ca fiind conținut ilegal în înțelesul articolului 3 litera (h) din Regulamentul (UE) 2022/2065. Autoritățile de supraveghere a pieței pot, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2022/2065, să emită astfel de ordine.

(3)

Furnizorii de piețe online își stabilesc un punct unic de contact în scopul comunicării directe cu autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în ceea ce privește conformitatea cu prezentul regulament.

Respectivul punct unic de contact poate fi același punct de contact ca cel menționat la articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2023/988 al Parlamentului European și al Consiliului ( 5 ) sau la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2022/2065.

Articolul 36

Obligațiile operatorilor economici privind informațiile

(1)

Atunci când pun la dispoziție pe piață un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, prin intermediul vânzării la distanță, operatorii economici se asigură că oferta produsului furnizează în mod clar și vizibil cel puțin următoarele informații:

(a)

numele, denumirea comercială înregistrată sau marca comercială înregistrată a producătorului, precum și adresa poștală și de e-mail la care poate fi contactat producătorul;

(b)

în cazul în care producătorul nu este stabilit în Uniune, numele, adresa poștală și de e-mail și numărul de telefon ale operatorului economic stabilit în Uniune în înțelesul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1020; și

(c)

informații care permit identificarea produsului, inclusiv o fotografie a acestuia, tipul și orice alt identificator de produs.

(2)

În urma unei cereri motivate, operatorii economici furnizează autorităților de supraveghere a pieței:

(a)

numele oricărui operator economic care le-a furnizat un produs care intră în domeniul de aplicare al unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4;

(b)

numele oricărui operator economic căruia i-au furnizat astfel de produse, precum și cantitățile și modelele exacte ale produselor respective.

Operatorii economici se asigură că sunt în măsură să furnizeze informațiile menționate la primul paragraf timp de 10 ani după ce le-au fost furnizate produsele relevante și timp de 10 ani după ce au furnizat astfel de produse, cu excepția cazului în care în actul delegat menționat la alineatul (1) este specificată o perioadă diferită. Aceste informații se furnizează pe suport de hârtie sau în format electronic, în termen de 15 zile de la primirea unei solicitări din partea autorității de supraveghere a pieței.

(3)

Atunci când solicită producătorilor, reprezentanților autorizați ai acestora sau importatorilor să pună la dispoziție în format digital părți din documentația tehnică referitoare la produsul relevant în temeiul articolului 4 alineatul (6) litera (a) punctul (iii), Comisia ia în considerare următoarele criterii:

(a)

necesitatea de a facilita verificarea de către autoritățile de supraveghere a pieței a conformității producătorilor, a reprezentanților autorizați ai acestora și a importatorilor cu cerințele aplicabile; și

(b)

necesitatea de a evita o sarcină administrativă disproporționată pentru operatorii economici, în special pentru IMM-uri.

Comisia specifică modul în care trebuie puse la dispoziție părțile relevante din documentația tehnică. Dacă pașaportul digital al produsului este disponibil, documentația tehnică este pusă la dispoziție prin intermediul acestuia.

Articolul 37

Obligațiile de monitorizare și raportare ale operatorilor economici

(1)

Atunci când solicită producătorilor, reprezentanților autorizați ai acestora sau importatorilor să pună la dispoziția Comisiei informații privind cantitățile unui produs în temeiul articolului 4 alineatul (6) litera (b), Comisia ia în considerare următoarele criterii:

(a)

disponibilitatea dovezilor privind pătrunderea pe piață a produsului relevant, care sunt necesare pentru a facilita revizuirea actelor delegate adoptate în temeiul articolului 4 aplicabile produsului respectiv;

(b)

necesitatea de a evita o sarcină administrativă disproporționată pentru operatorii economici, în special pentru IMM-uri; și

(c)

utilitatea informațiilor solicitate și proporționalitatea acestei cerințe.

Comisia precizează perioada la care trebuie să se refere informațiile menționate la primul paragraf. Informațiile respective sunt diferențiate în funcție de modelul de produs.

Comisia precizează mijloacele prin care trebuie puse la dispoziție informațiile pertinente și frecvența cu care aceste informații trebuie puse la dispoziție.

Comisia se asigură că informațiile puse la dispoziție sunt prelucrate în condiții de siguranță și în conformitate cu dreptul Uniunii.

(2)

Atunci când impune ca un produs să poată măsura energia pe care o consumă sau performanța acestuia în raport cu alți parametri relevanți ai produsului menționați în anexa I în timpul utilizării, în temeiul articolului 4 alineatul (6) litera (c) punctul (i), Comisia ia în considerare următoarele criterii:

(a)

utilitatea datelor generate în timpul utilizării pentru utilizatorii finali în vederea înțelegerii și gestionării consumului de energie sau a performanței produsului;

(b)

fezabilitatea tehnică a înregistrării datelor generate în timpul utilizării;

(c)

necesitatea de a evita o sarcină administrativă disproporționată pentru operatorii economici, în special pentru IMM-uri; și

(d)

necesitatea de a se asigura că nu sunt colectate date care să permită identificarea persoanelor sau care să permită deducerea comportamentului individual.

(3)

Produsele care fac obiectul unei cerințe stabilite în temeiul articolului 4 alineatul (6) litera (c) înregistrează, după caz, în conformitate cu criteriile de la alineatul (2) de la prezentul articol, datele generate în timpul utilizării și fac datele respective vizibile pentru utilizatorul final.

(4)

Atunci când solicită producătorilor, reprezentanților autorizați ai acestora sau importatorilor să colecteze datele fără caracter personal generate în timpul utilizării menționate la alineatul (2) de la prezentul articol și să raporteze aceste date Comisiei, în temeiul articolului 4 alineatul (6) litera (c) punctul (ii), Comisia ia în considerare următoarele criterii:

(a)

utilitatea datelor fără caracter personal generate în timpul utilizării pentru Comisie în momentul revizuirii cerințelor în materie de proiectare ecologică sau al asistării autorităților de supraveghere a pieței cu informații statistice pentru analiza lor bazată pe riscuri; și

(b)

necesitatea de a evita o sarcină administrativă disproporționată pentru operatorii economici, în special pentru IMM-uri.

(5)

Cerințele menționate la alineatul (4) pot cuprinde, în special:

(a)

colectarea datelor fără caracter personal generate în timpul utilizării dacă acestea pot fi accesate la distanță prin internet, în urma acordării consimțământului explicit de către utilizatorul final de a pune datele respective la dispoziție; și

(b)

raportarea datelor respective către Comisie cel puțin o dată pe an.

În cazul în care raportarea este cerută în temeiul literei (b) de la primul paragraf, datele respective includ, dacă este disponibil, numărul de identificare al modelului astfel cum este înregistrat în baza de date cu produse menționată la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1369 și, dacă este relevant pentru performanța acestora, informații geografice generale privind produsele.

(6)

Comisia precizează, în actul delegat relevant, detaliile și formatul pentru raportarea datelor fără caracter personal generate în timpul utilizării, astfel cum se menționează la alineatul (4).

(7)

Comisia evaluează periodic datele fără caracter personal generate în timpul utilizării primite în temeiul alineatului (4) și, după caz, publică seturi de date agregate.

Articolul 38

Obligațiile actorilor din lanțul de aprovizionare

Atunci când se precizează în actul delegat adoptat în temeiul articolului 4, actorii din lanțul de aprovizionare:

(a)

furnizează, la cerere și gratuit, producătorilor, organismelor notificate și autorităților naționale competente informațiile disponibile relevante referitoare la produsele sau serviciile pe care le furnizează;

(b)

permit producătorilor, în absența informațiilor menționate la litera (a), să își evalueze produsele sau serviciile pe care le furnizează și acordă producătorilor respectivi acces la documentele sau instalațiile relevante; și

(c)

permit organismelor notificate și autorităților naționale competente să verifice exactitatea informațiilor relevante legate de activitățile lor.

CAPITOLUL VIII

CONFORMITATEA PRODUSELOR

Articolul 39

Metode de testare, măsurare și calcul

(1)

În scopul conformității și al verificării conformității cu cerințele în materie de proiectare ecologică, testele, măsurătorile și calculele se efectuează utilizând standarde armonizate sau alte metode fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de ultimă generație general recunoscute. Metodele respective îndeplinesc cerințele privind metodele de testare, măsurare și calcul stabilite în actele delegate relevante adoptate în temeiul articolului 4.

(2)

Atunci când stabilește cerințele pentru utilizarea instrumentelor digitale în temeiul articolului 4 alineatul (6) litera (c) punctul (iii), Comisia ia în considerare următoarele criterii:

(a)

necesitatea de a asigura aplicarea armonizată a metodelor de calcul; și

(b)

necesitatea de a reduce la minimum sarcina administrativă impusă operatorilor economici.

Instrumentele digitale trebuie să fie accesibile în mod liber operatorilor economici.

Articolul 40

Prevenirea eludării și a înrăutățirii performanței

(1)

Operatorii economici nu se angajează în niciun comportament care subminează conformitatea produselor cu prezentul regulament, indiferent dacă comportamentul respectiv este de natură contractuală, comercială, tehnică sau de altă natură.

(2)

Produsele care intră în domeniul de aplicare al unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4 nu se introduc pe piață sau nu se pun în funcțiune dacă sunt proiectate să își modifice comportamentul sau proprietățile atunci când sunt testate pentru a obține un rezultat mai favorabil pentru oricare dintre parametrii produsului reglementați în actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4.

În sensul prezentului alineat, produsele proiectate astfel încât să poată detecta faptul că sunt testate și care își modifică automat performanța ca răspuns la aceasta și produsele preconfigurate pentru a-și modifica performanța în momentul testării sunt considerate a fi produse proiectate să își modifice comportamentul sau proprietățile atunci când sunt testate.

(3)

Operatorii economici care introduc pe piață sau pun în funcțiune un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4 nu prevăd instrucțiuni specifice testării care modifică comportamentul sau proprietățile produsului pentru a obține un rezultat mai favorabil pentru oricare dintre parametrii produsului reglementați în actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4.

În sensul prezentului alineat, instrucțiunile care conduc la o modificare manuală a produsului, înainte de un test, care modifică performanța produsului sunt considerate a fi instrucțiuni specifice testelor care modifică comportamentul sau proprietățile produsului.

(4)

Produsele care intră în domeniul de aplicare al unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4 nu se introduc pe piață sau nu se pun în funcțiune dacă sunt proiectate să își modifice comportamentul sau proprietățile într-o perioadă scurtă după ce produsul a fost pus în funcțiune, ceea ce duce la o înrăutățire a performanței lor în ceea ce privește oricare dintre parametrii produsului, reglementați în actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4, sau performanța lor funcțională din perspectiva utilizatorului.

(5)

Actualizările de software sau firmware nu pot conduce la înrăutățirea performanței produsului dincolo de marjele acceptabile specificate în actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4 în ceea ce privește niciunul dintre parametrii produsului reglementați în actele delegate respective sau performanța funcțională din perspectiva utilizatorului atunci când este măsurată cu ajutorul metodei de testare utilizate pentru evaluarea conformității, cu excepția cazului în care clientul își dă consimțământul explicit înainte de actualizare la o astfel de înrăutățire a performanței. Nu trebuie să aibă loc nicio modificare ca urmare a respingerii actualizării.

Actualizările de software sau firmware nu pot în niciun caz să conducă la înrăutățirea performanței menționate la primul paragraf de la prezentul alineat astfel încât produsul să devină neconform cu cerințele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 aplicabile în momentul introducerii pe piață sau al punerii în funcțiune a produsului.

Articolul 41

Prezumția de conformitate

(1)

Metodele de testare, de măsurare sau de calcul menționate la articolul 39 care sunt în conformitate cu standardele armonizate sau cu părți ale acestora, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul respectiv și cu cerințele privind testarea, măsurarea și calculul prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4, în măsura în care cerințele respective fac obiectul unor astfel de standarde armonizate sau al unor părți ale acestora.

(2)

Pașapoartele digitale ale produselor care sunt în conformitate cu standardele armonizate sau cu părți ale acestora, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele prevăzute la articolele 10 și 11, în măsura în care cerințele respective fac obiectul unor astfel de standarde armonizate sau al unor părți ale acestora.

(3)

Produsele care sunt în conformitate cu standardele armonizate sau cu părți ale acestora, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele în materie de proiectare ecologică prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4, în măsura în care cerințele respective fac obiectul unor astfel de standarde armonizate sau al unor părți ale acestora.

▼C2

(4)

Produsele care fac obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, cărora li s-a acordat eticheta UE ecologică în temeiul Regulamentului (CE) nr. 66/2010 sunt considerate a fi conforme cu cerințele în materie de proiectare ecologică stabilite în actul delegat respectiv, în măsura în care cerințele respective sunt reglementate de criteriile de acordare a etichetei UE ecologice stabilite în temeiul articolului 8 din regulamentul respectiv.

▼B

Articolul 42

Specificații comune

(1)

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc, pentru produsele care fac obiectul actelor delegate adoptate în temeiul articolului 4, specificații comune care acoperă cerințele în materie de proiectare ecologică, cerințele esențiale pentru pașapoartele digitale ale produselor menționate la articolele 10 și 11 sau metodele de testare, de măsurare sau de calcul menționate la articolul 39.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

Comisia a solicitat, în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, uneia sau mai multor organizații europene de standardizare să elaboreze un standard armonizat pentru o cerință în materie de proiectare ecologică, pentru o cerință esențială pentru pașapoartele digitale ale produselor menționate la articolele 10 și 11 din prezentul regulament sau pentru o metodă de testare, de măsurare sau de calcul menționată la articolul 39 din prezentul regulament; și:

(i)

cererea nu a fost acceptată;

(ii)

standardul armonizat care răspunde cererii respective nu este furnizat în termenul stabilit în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012; sau

(iii)

standardul armonizat nu respectă cererea; și

(b)

nicio trimitere la standarde armonizate pentru o cerință în materie de proiectare ecologică, pentru o cerință esențială pentru pașapoartele digitale ale produselor menționate la articolele 10 și 11 din prezentul regulament sau pentru o metodă de testare, de măsurare sau de calcul menționată la articolul 39 din prezentul regulament nu este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 și nu se preconizează publicarea unei astfel de trimiteri într-un termen rezonabil.

Actele de punere în aplicare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 73 alineatul (3).

(2)

Înainte de a pregăti proiectele de acte de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, condițiile de la alineatul (1) de la prezentul articol sunt îndeplinite.

(3)

Atunci când pregătește proiectele de acte de punere în aplicare menționate la alineatul (1), Comisia ține seama de opiniile forumului privind proiectarea ecologică și ale grupului de experți ai statelor membre, precum și ale oricăror alte organisme pertinente și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate pertinente.

(4)

Metodele de testare, de măsurare și de calcul menționate la articolul 39 care sunt în conformitate cu specificațiile comune stabilite prin actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sau cu părți ale acesteia sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul respectiv și cu cerințele de testare, de măsurare și de calcul prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4, în măsura în care cerințele respective sunt reglementate de o astfel de specificație comună sau de părți ale acesteia.

(5)

Produsele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament care sunt în conformitate cu specificațiile comune stabilite prin actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sau cu părți ale acestora sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele în materie de proiectare ecologică, sau cu cerințele esențiale pentru pașapoartele digitale ale produselor menționate la articolele 10 și 11 sau cu cerințele privind metodele de testare, de măsurare sau de calcul menționate la articolul 39 prevăzute în actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4, în măsura în care cerințele respective sunt reglementate de specificațiile comune respective sau de părți ale acestora.

(6)

În cazul în care un standard armonizat este adoptat de o organizație de standardizare europeană și este propus Comisiei pentru ca trimiterea la acesta să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia evaluează standardul armonizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.

Atunci când referințele unui standard armonizat sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia abrogă actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) sau părțile acestora care vizează aceleași cerințe în materie de proiectare ecologică, aceleași cerințe esențiale pentru pașapoartele digitale ale produselor și aceleași cerințe privind metodele de testare, de măsurare sau de calcul.

(7)

În cazul în care un stat membru sau Parlamentul European consideră că o specificație comună nu satisface în întregime cerințele în materie de proiectare ecologică, cerințele esențiale pentru pașapoartele digitale ale produselor și cerințele privind metodele de testare, de măsurare sau de calcul, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia analizează această explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica actul de punere în aplicare prin care se stabilește specificația comună în cauză.

Articolul 43

Evaluarea conformității

(1)

Atunci când precizează procedura de evaluare a conformității aplicabilă în temeiul articolului 4 alineatul (5), Comisia ia în considerare următoarele criterii:

(a)

dacă modulul în cauză este adecvat tipului de produs și cerințelor relevante în materie de proiectare ecologică și proporțional cu interesul public urmărit;

(b)

natura riscurilor pe care le presupune acel produs și măsura în care evaluarea conformității corespunde naturii și nivelului riscurilor respective; și

(c)

atunci când implicarea terților este obligatorie, necesitatea ca producătorul să poată alege între modulele de asigurare a calității și modulele de certificare a produsului enumerate în anexa II la Decizia nr. 768/2008/CE.

(2)

Înregistrările și corespondența referitoare la procedurile de evaluare a conformității se redactează într-o limbă oficială a statului membru în care este stabilit organismul notificat implicat într-o procedură de evaluare a conformității menționată la alineatul (1) sau într-o limbă acceptată de organismul respectiv.

Articolul 44

Declarația de conformitate UE

(1)

Declarația de conformitate UE precizează că a fost demonstrată îndeplinirea cerințelor în materie de proiectare ecologică specificate în actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4 sau că se aplică o prezumție de conformitate în conformitate cu articolul 41.

(2)

Declarația de conformitate UE se structurează după modelul prevăzut în anexa V și conține elementele specificate în procedura aplicabilă de evaluare a conformității și o trimitere la actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4. Aceasta se actualizează în permanență și se traduce în limba sau limbile impuse de statul membru pe piața căruia este introdus sau pus la dispoziție produsul.

(3)

În cazul în care un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4 face obiectul mai multor acte juridice ale Uniunii prin care se solicită o declarație de conformitate UE, se întocmește o singură declarație de conformitate UE în temeiul tuturor acestor acte juridice ale Uniunii. Declarația respectivă precizează actele juridice în cauză ale Uniunii și referințele de publicare ale acestora. Aceasta poate fi un dosar care să cuprindă declarațiile de conformitate UE individuale relevante.

(4)

Prin redactarea declarației de conformitate UE, producătorul își asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului.

Articolul 45

Principii generale ale marcajului CE

Marcajul CE face obiectul principiilor generale prevăzute la articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

Articolul 46

Reguli și condiții privind aplicarea marcajului CE

(1)

Marcajul CE se aplică în mod vizibil, lizibil și indelebil pe produs. Dacă acest lucru nu este posibil sau nu se justifică dată fiind natura produsului, marcajul se aplică pe ambalaj și pe documentele însoțitoare.

(2)

Marcajul CE se aplică înainte ca produsul să fie introdus pe piață sau pus în funcțiune.

(3)

Pentru un produs la a cărui fază de control al producției participă un organism notificat, marcajul CE este urmat de numărul de identificare al organismului notificat respectiv.

Numărul de identificare al organismului notificat se aplică chiar de către organismul notificat sau, la instrucțiunile acestuia, de către producător sau de către reprezentantul său autorizat.

(4)

Marcajul CE și, după caz, numărul de identificare al organismului notificat pot fi urmate de o pictogramă sau de un alt marcaj care indică un risc special sau o utilizare specială.

(5)

Statele membre dezvoltă mecanismele existente pentru a asigura aplicarea corectă a regimului care reglementează marcajul CE și iau măsuri adecvate în caz de utilizare incorectă a marcajului CE.

Articolul 47

Norme specifice privind marcajele

În ceea ce privește produsele care nu fac obiectul cerințelor de aplicare a marcajului CE prevăzute în dreptul Uniunii, atunci când specifică norme privind marcajul care indică conformitatea cu cerințele în materie de proiectare ecologică aplicabile în temeiul articolului 4 alineatul (6) litera (d), Comisia ia în considerare următoarele criterii:

(a)

necesitatea de a reduce la minimum sarcina administrativă pentru operatorii economici;

(b)

necesitatea de a se asigura că există coerență în raport cu alte marcaje aplicabile unui anumit produs; și

(c)

necesitatea de a preveni confuzia cu privire la semnificația marcajelor în temeiul altor acte legislative ale Uniunii.

CAPITOLUL IX

NOTIFICAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Articolul 48

Notificare

În cazul în care în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 se prevăd sarcini de evaluare a conformității de către o parte terță, statele membre notifică Comisiei și celorlalte state membre organismele autorizate să îndeplinească sarcinile respective.

Articolul 49

Autoritățile de notificare

(1)

Statele membre desemnează o autoritate de notificare unică căreia îi revine răspunderea pentru instituirea și îndeplinirea procedurilor necesare pentru evaluarea și notificarea organismelor de evaluare a conformității și de monitorizare a organismelor notificate, incluzând a conformității cu dispozițiile articolului 54.

(2)

Statele membre pot decide că evaluarea și monitorizarea menționate la alineatul (1) trebuie să fie efectuate de un organism național de acreditare în sensul și în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(3)

În cazul în care autoritatea de notificare deleagă sau încredințează în alt mod evaluarea, notificarea sau monitorizarea menționate la alineatul (1) de la prezentul articol unui organism care nu reprezintă o entitate guvernamentală, respectivul organism este o entitate juridică și îndeplinește mutatis mutandis cerințele prevăzute la articolul 50. În plus, un astfel de organism prevede modalități de acoperire a costurilor care decurg din activitățile sale.

(4)

Autoritatea de notificare își asumă întreaga răspundere pentru sarcinile îndeplinite de organismul menționat la alineatul (3).

Articolul 50

Cerințe privind autoritățile de notificare

(1)

Autoritatea de notificare este instituită în așa fel încât să nu existe conflicte de interese cu organismele de evaluare a conformității.

(2)

Autoritatea de notificare se organizează și funcționează astfel încât să garanteze obiectivitatea și imparțialitatea activităților sale.

(3)

Autoritatea de notificare este organizată în așa fel încât fiecare decizie cu privire la notificarea organismului de evaluare a conformității să fie luată de persoane competente, altele decât cele care au efectuat evaluarea.

(4)

Autoritatea de notificare nu oferă și nu prestează activități pe care le desfășoară organismele de evaluare a conformității și nici servicii de consultanță în condiții comerciale sau concurențiale.

(5)

Autoritatea de notificare garantează confidențialitatea informațiilor obținute. Cu toate acestea, la cerere, autoritatea de notificare face schimb de informații cu Comisia, cu autoritățile de notificare din alte state membre și cu alte autorități naționale relevante, privind organismele notificate.

(6)

Autoritatea de notificare evaluează numai organismul specific de evaluare a conformității care solicită notificarea și nu ia în considerare capacitățile sau personalul societății-mamă sau al societății-soră. Autoritatea de notificare evaluează organismul respectiv în raport cu toate cerințele și sarcinile de evaluare a conformității relevante.

(7)

Autoritatea de notificare dispune de suficient personal competent și de finanțare suficientă în vederea îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor sale.

Articolul 51

Obligația de informare a autorităților de notificare

Statele membre informează Comisia în legătură cu procedurile lor de evaluare și notificare a organismelor de evaluare a conformității și de monitorizare a organismelor notificate și în legătură cu orice modificare a acestora.

Comisia pune la dispoziția publicului informațiile respective.

Articolul 52

Cerințe referitoare la organismele notificate

(1)

În scopul notificării, un organism de evaluare a conformității îndeplinește cerințele prevăzute la alineatele (2)-(12).

(2)

Organismul de evaluare a conformității este constituit în temeiul dreptului intern al unui stat membru și are personalitate juridică.

(3)

Organismul de evaluare a conformității este un organism terț, independent de organizația sau de produsul pe care îl evaluează. Acesta nu are nicio legătură de afaceri cu organizațiile care au un interes în ceea ce privește produsele pe care le evaluează, în special cu producătorii, cu partenerii lor comerciali și cu investitorii lor acționari. Aceasta nu exclude desfășurarea de către organismul de evaluare a conformității a unor activități de evaluare a conformității pentru producătorii concurenți.

(4)

Organismul de evaluare a conformității, personalul de conducere și personalul responsabil cu îndeplinirea atribuțiilor de evaluare a conformității nu trebuie să acționeze ca proiectant, producător, furnizor, importator, distribuitor, instalator, cumpărător, proprietar, utilizator sau operator de întreținere al produselor pe care le evaluează sau ca reprezentant al vreuneia dintre aceste părți. Acest lucru nu împiedică utilizarea produselor evaluate care sunt necesare pentru operațiunile organismului de evaluare a conformității sau utilizarea acestor produse în scopuri personale.

Un organism de evaluare a conformității, personalul de conducere de nivel superior al acestuia și personalul responsabil cu îndeplinirea atribuțiilor de evaluare a conformității nu pot fi direct implicați în proiectarea, fabricarea sau construirea ori comercializarea, instalarea, utilizarea sau întreținerea produselor respective sau să reprezinte părțile angajate în aceste activități. Aceștia nu se implică în activități care le-ar putea afecta imparțialitatea sau integritatea în ceea ce privește activitățile de evaluare a conformității pentru care sunt notificați. Aceste dispoziții se aplică în special serviciilor de consultanță.

Organismele de evaluare a conformității se asigură că activitățile societății-mamă și ale societății-soră, ale filialelor sau ale subcontractanților lor nu afectează confidențialitatea, obiectivitatea sau imparțialitatea activităților lor de evaluare a conformității.

Organismul de evaluare a conformității nu deleagă unui subcontractant sau unei filiale stabilirea și supravegherea procedurilor interne, a politicilor generale, a codurilor de conduită sau a altor norme interne, alocarea personalului său pentru sarcini specifice sau deciziile de evaluare a conformității.

(5)

Organismele de evaluare a conformității și personalul acestora desfășoară activitățile de evaluare a conformității la cel mai înalt grad de integritate profesională și pe baza competenței tehnice indispensabile în domeniul specific. De asemenea, aceștia sunt independenți față de toate presiunile și stimulentele, în special de natură financiară, care le-ar putea influența deciziile sau rezultatele activităților de evaluare a conformității, în special în ceea ce privește persoanele sau grupele de persoane care au un interes legat de rezultatele activităților respective.

(6)

Organismul de evaluare a conformității este capabil să îndeplinească toate atribuțiile de evaluare a conformității care îi sunt atribuite prin actul delegat relevant adoptat în temeiul articolului 4 și în legătură cu care a fost notificat, indiferent dacă acele atribuții sunt îndeplinite chiar de către organismul de evaluare a conformității sau în numele și sub responsabilitatea acestuia.

De fiecare dată și pentru fiecare procedură de evaluare a conformității și pentru fiecare tip sau categorie de produse pentru care a fost notificat, organismul de evaluare a conformității are la dispoziție:

(a)

personalul necesar având cunoștințe tehnice și experiență suficientă și corespunzătoare pentru a efectua sarcinile de evaluare a conformității;

(b)

descrierile necesare ale procedurilor în conformitate cu care se realizează evaluarea conformității, asigurând transparența acestor proceduri și capacitatea de a le reproduce, inclusiv o descriere a modului în care personalul relevant, statutul și sarcinile acestuia corespund cu sarcinile de evaluare a conformității în legătură cu care organismul intenționează să fie notificat;

(c)

politici și proceduri adecvate pentru a face distincție între sarcinile îndeplinite în calitate de organism notificat și celelalte activități ale sale;

(d)

procedurile necesare pentru a-și desfășura activitatea ținând seama în mod corespunzător de dimensiunea unei întreprinderi, de domeniul de activitate și de structura acesteia, de gradul de complexitate al tehnologiei utilizate pentru produse, precum și de caracterul de serie sau de masă al procesului de producție.

Organismul de evaluare a conformității dispune de mijloacele necesare pentru a îndeplini sarcinile tehnice și administrative legate de activitățile de evaluare a conformității în mod corespunzător și are acces la toate echipamentele sau instalațiile necesare.

(7)

Personalul responsabil de îndeplinirea activităților de evaluare a conformității trebuie să dispună de următoarele:

(a)

o pregătire tehnică și profesională solidă care acoperă toate activitățile de evaluare a conformității pentru care organismul de evaluare a conformității a fost notificat;

(b)

cunoștințe satisfăcătoare privind cerințele evaluărilor pe care le efectuează și autoritatea adecvată pentru efectuarea acestor evaluări, inclusiv cunoștințe și o înțelegere corespunzătoare a legislației relevante, a cerințelor de testare, de măsurare și de calcul, a standardelor armonizate sau a specificațiilor comune aplicabile, precum și a dispozițiilor relevante din prezentul regulament și din actele delegate adoptate în temeiul articolului 4;

(c)

capacitatea de a întocmi certificate, procese-verbale și rapoarte pentru a demonstra că evaluările au fost efectuate.

(8)

Personalul responsabil cu luarea deciziilor de evaluare:

(a)

este angajat de organismul de evaluare a conformității în temeiul dreptului intern al statului membru notificator;

(b)

nu are niciun potențial conflict de interese;

(c)

are competența de a verifica evaluările efectuate de alți membri ai personalului, de experți externi sau de subcontractanți;

(d)

este suficient de numeros pentru a asigura continuitatea activității și o abordare coerentă a evaluărilor conformității;

(9)

Imparțialitatea organismelor de evaluare a conformității și a personalului de conducere de nivel superior și a personalului de evaluare al acestora este garantată.

Remunerația personalului de conducere de nivel superior și a personalului de evaluare ale unui organism de evaluare a conformității nu depinde de numărul de evaluări realizate sau de rezultatele acestora.

(10)

Organismele de evaluare a conformității încheie o asigurare de răspundere dacă răspunderea nu este asumată de stat în conformitate cu dreptul intern sau dacă statul membru nu este direct responsabil pentru evaluarea conformității.

(11)

Personalul organismului de evaluare a conformității păstrează secretul profesional referitor la toate informațiile obținute în îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității în temeiul actelor delegate relevante adoptate în temeiul articolului 4, excepție făcând relația cu autoritățile de notificare și alte autorități naționale ale statului membru în care își desfășoară activitățile. Drepturile de autor sunt protejate.

(12)

Organismele de evaluare a conformității participă la activitățile de standardizare relevante sau se asigură că personalul lor de evaluare este informat cu privire la aceste activități și țin seama de orientările și recomandările relevante emise de comitetele tehnice competente ale organismelor europene de standardizare.

Articolul 53

Prezumția de conformitate a organismelor de evaluare a conformității

În cazul în care un organism de evaluare a conformității își demonstrează conformitatea cu criteriile prevăzute în standardele armonizate relevante sau în părți din acestea, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se consideră că acesta este în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 52, în măsura în care standardele armonizate aplicabile acoperă aceste cerințe.

Articolul 54

Filialele organismelor notificate și subcontractarea de către organismele notificate

(1)

În cazul în care un organism notificat subcontractează anumite sarcini legate de evaluarea conformității sau recurge la o filială, acesta se asigură că subcontractantul sau filiala îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 52 și informează autoritatea de notificare în acest sens.

(2)

Organismele notificate preiau întreaga responsabilitate pentru sarcinile îndeplinite de subcontractanți sau filiale, oriunde ar fi acestea stabilite.

(3)

Activitățile pot fi subcontractate sau realizate de o filială numai cu acordul clientului.

(4)

Organismele notificate pun la dispoziția autorității de notificare documentele relevante privind evaluarea și monitorizarea calificărilor subcontractantului sau ale filialei și privind activitatea desfășurată de aceștia în temeiul actelor delegate relevante adoptate în temeiul articolului 4.

Articolul 55

Cererea de notificare

(1)

Un organism de evaluare a conformității depune o cerere de notificare către autoritatea de notificare a statului membru în care este constituit.

(2)

Cererea respectivă este însoțită de o descriere a activităților de evaluare a conformității, a modulului sau modulelor de evaluare a conformității și a produsului sau produselor pentru care organismul se consideră a fi competent, precum și de un certificat de acreditare, în cazul în care un astfel de certificat există, emis de un organism național de acreditare, care să ateste că organismul de evaluare a conformității îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 52. Certificatul de acreditare se referă numai la organismul juridic precis care solicită notificarea și se bazează, în plus față de standardele armonizate relevante, pe cerințele specifice și pe sarcinile de evaluare a conformității prevăzute în actul delegat relevant adoptat în temeiul articolului 4.

(3)

În cazul în care organismul de evaluare a conformității vizat nu poate prezenta un certificat de acreditare, acesta prezintă autorității de notificare toate documentele justificative necesare pentru verificarea, recunoașterea și monitorizarea periodică a conformității sale cu cerințele prevăzute la articolul 52.

Articolul 56

Procedura de notificare

(1)

Autoritățile de notificare pot notifica numai organismele de evaluare a conformității care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 52.

(2)

Autoritățile de notificare înștiințează Comisia și celelalte state membre folosind instrumentul de notificare electronică dezvoltat și administrat de Comisie.

(3)

Notificarea include detalii complete ale activităților de evaluare a conformității, ale modulului sau modulelor de evaluare a conformității și ale produsului sau produselor în cauză și atestarea competenței necesare.

(4)

În cazul în care notificarea nu se bazează pe un certificat de acreditare menționat la articolul 55 alineatul (2), autoritatea de notificare prezintă Comisiei și celorlalte state membre documentele justificative care atestă competența organismului de evaluare a conformității și măsurile adoptate pentru a se asigura că organismul respectiv va fi monitorizat periodic și că va îndeplini în continuare cerințele prevăzute la articolul 52.

(5)

Organismul de evaluare a conformității în cauză poate îndeplini activitățile unui organism notificat numai dacă Comisia sau celelalte state membre nu ridică obiecții în termen de două săptămâni de la notificare, în cazul în care se utilizează un certificat de acreditare, respectiv în termen de două luni de la notificare, în cazul în care nu se utilizează acreditarea.

Numai un astfel de organism este considerat organism notificat în sensul prezentului regulament.

(6)

Notificarea devine valabilă în ziua următoare datei la care organismul este inclus de către Comisie pe lista organismelor notificate menționată la articolul 57 alineatul (2).

Organismul în cauză poate efectua activitățile unui organism notificat numai după ce notificarea a devenit valabilă.

Comisia nu publică o notificare în cazul în care are cunoștință sau ia cunoștință de faptul că organismul notificat în cauză nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 52.

(7)

Comisia și celelalte state membre sunt înștiințate cu privire la orice modificare relevantă ulterioară adusă notificării.

Articolul 57

Numerele de identificare și listele cu organismele notificate

(1)

Comisia atribuie un număr de identificare unui organism notificat.

Comisia atribuie un singur astfel de număr, chiar dacă organismul este notificat în baza mai multor acte ale Uniunii.

(2)

Comisia pune la dispoziția publicului lista organismelor notificate în temeiul prezentului regulament, inclusiv numerele de identificare care le-au fost atribuite și activitățile pentru care au fost notificate.

Comisia se asigură că această listă este actualizată.

Articolul 58

Modificări ale notificărilor

(1)

În cazul în care o autoritate de notificare a constatat sau a fost informată că un organism notificat nu mai satisface cerințele prevăzute la articolul 52 sau că acesta nu își îndeplinește obligațiile, autoritatea de notificare restricționează, suspendă sau retrage notificarea după caz, în funcție de gravitatea încălcării cerințelor sau a neîndeplinirii obligațiilor. Aceasta informează de îndată Comisia și celelalte state membre în consecință.

(2)

În caz de restrângere, suspendare sau retragere a unei notificări sau în cazul în care organismul notificat și-a încetat activitatea, statul membru notificator ia măsurile adecvate pentru a se asigura că dosarele organismului respectiv sunt fie prelucrate de un alt organism notificat, fie puse la dispoziția autorităților competente de notificare și de supraveghere a pieței, la cererea acestora.

Articolul 59

Contestarea competenței organismelor notificate

(1)

Comisia investighează toate cazurile în care are îndoieli sau i se aduce la cunoștință o îndoială cu privire la competența unui organism notificat sau la continuarea îndeplinirii de către un organism notificat a cerințelor și a responsabilităților care îi revin.

(2)

Statul membru notificator prezintă Comisiei, la cerere, toate informațiile referitoare la baza notificării sau la menținerea competenței organismului în cauză.

(3)

Comisia se asigură că toate informațiile sensibile obținute pe parcursul investigațiilor sale sunt tratate în mod confidențial.

(4)

În cazul în care constată că un organism notificat nu respectă sau nu mai respectă cerințele pentru a fi notificat, Comisia informează statul membru notificator în consecință și îi solicită să ia măsurile corective necesare, inclusiv retragerea notificării, dacă este necesar.

Comisia actualizează lista organismelor notificate menționată la articolul 57 alineatul (2) în termen de două săptămâni de la notificarea măsurilor corective luate de statele membre notificatoare în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat.

Articolul 60

Obligații operaționale pentru organismele notificate

(1)

Organismele notificate efectuează evaluări ale conformității în concordanță cu procedurile de evaluare a conformității prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4.

(2)

Evaluările conformității sunt realizate în mod proporțional, evitând sarcinile inutile pentru operatorii economici. Organismele notificate își desfășoară activitatea ținând seama în mod corespunzător de dimensiunea unei întreprinderi, de domeniul de activitate și structura acesteia, de gradul de complexitate a tehnologiei produsului în cauză, precum și de caracterul de serie sau de masă al procesului de producție.

Procedând astfel, organismele în cauză respectă totuși gradul de precizie și nivelul de protecție necesare pentru conformitatea produsului cu cerințele relevante.

(3)

În cazul în care un organism notificat constată că un producător nu îndeplinește cerințele relevante sau standardele armonizate, specificațiile comune sau alte specificații tehnice corespunzătoare, acesta solicită producătorului să ia măsurile corective corespunzătoare în vederea unei ultime evaluări a conformității, cu excepția cazului în care deficiențele nu pot fi remediate, caz în care nu emite un certificat sau o decizie de aprobare.

(4)

În cazul în care, pe parcursul monitorizării conformității, după ce se emite certificatul în conformitate cu procedurile de evaluare a conformității prevăzute într-un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 sau după decizia de aprobare, un organism notificat constată că un produs sau producătorul nu corespunde sau nu mai corespunde cerințelor, acesta solicită producătorului să ia măsurile corective corespunzătoare și, dacă este cazul, suspendă sau retrage certificatul sau decizia de aprobare.

(5)

În cazul în care nu se iau măsuri corective sau acestea nu au efectul necesar, organismul notificat restricționează, suspendă sau retrage orice certificat sau decizie de aprobare, după caz.

Articolul 61

Obligația de informare care revine organismelor notificate

(1)

Organismele notificate informează autoritatea de notificare în legătură cu:

(a)

orice refuz, restricție, suspendare sau retragere a certificatelor;

(b)

circumstanțele care afectează domeniul de aplicare și condițiile notificării;

(c)

orice cerere de informare cu privire la activitățile de evaluare a conformității, primită de la autoritățile de supraveghere a pieței;

(d)

la cerere, activitățile de evaluare a conformității realizate în limita domeniului notificării și orice altă activitate realizată, inclusiv activități transfrontaliere și subcontractări.

(2)

Organismele notificate furnizează celorlalte organisme notificate în temeiul prezentului regulament, care desfășoară activități similare de evaluare a conformității ce vizează aceeași grupă de produse, informații relevante privind aspecte legate de rezultate negative și, la cerere, pozitive ale evaluării conformității.

(3)

În cazul în care Comisia sau autoritatea de supraveghere a pieței a unui stat membru transmite unui organism notificat stabilit pe teritoriul unui alt stat membru o cerere referitoare la o evaluare a conformității efectuate de către organismul notificat respectiv, aceasta trimite o copie a cererii respective autorității de notificare a celuilalt stat membru. Organismul notificat vizat răspunde la cererea respectivă fără întârziere, într-un termen de maximum 15 zile. Autoritatea de notificare se asigură că astfel de cereri sunt soluționate de organismul notificat.

(4)

În cazul în care organismele notificate dețin sau primesc dovezi cu privire la următoarele, acestea alertează și fac schimb de astfel de dovezi cu autoritatea relevantă de supraveghere a pieței sau cu autoritatea de notificare, după caz:

(a)

că un alt organism notificat nu respectă cerințele prevăzute la articolul 52 sau obligațiile care îi revin;

(b)

că un produs introdus pe piață nu respectă cerințele în materie de proiectare ecologică stabilite în actele delegate aplicabile adoptate în temeiul articolului 4; sau

(c)

că un produs introdus pe piață poate cauza un risc grav din cauza stării sale fizice.

Articolul 62

Schimbul de experiență

Comisia prevede organizarea schimbului de experiență între autoritățile statelor membre responsabile de politica privind notificarea.

Articolul 63

Coordonarea organismelor notificate

(1)

Comisia se asigură că există o coordonare și o cooperare adecvate între organismele notificate în temeiul prezentului regulament și că acestea funcționează în mod corespunzător sub forma unui grup sau a unor grupuri de organisme notificate, după caz, inclusiv grupuri de organisme notificate în temeiul aceluiași act delegat adoptat în temeiul articolului 4 sau în legătură cu sarcini similare de evaluare a conformității.

Organismele notificate participă la activitatea oricărui grup relevant, în mod direct sau prin intermediul unor reprezentanți desemnați.

(2)

Organismele notificate aplică ca orientare generală orice document relevant elaborat ca rezultat al activității grupurilor menționate la alineatul (1).

(3)

Coordonarea și cooperarea în cadrul grupurilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol vizează asigurarea aplicării armonizate a prezentului regulament și a actelor delegate adoptate în temeiul articolului 4. În acest sens, grupurile respective țin seama de orientările și recomandările relevante publicate de comitetele tehnice competente ale organismelor europene de standardizare.

CAPITOLUL X

STIMULENTE

Articolul 64

Stimulente din partea statelor membre

(1)

Dacă statele membre oferă stimulente pentru produsele care fac obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, stimulentele respective vizează cele mai înalte două clase de performanță care sunt populate la nivelul Uniunii sau, după caz, produsele cu eticheta UE ecologică.

(2)

Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, dacă statele membre oferă stimulente pentru produse cu impact energetic sau pneuri care intră sub incidența unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4, precum și sub incidența cerințelor de etichetare privind eficiența energetică sau a consumului de combustibil, se aplică articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1369 și, respectiv, articolul 11 din Regulamentul (UE) 2020/740.

Articolul 65

Achizițiile publice verzi

(1)

Autoritățile contractante și entitățile contractante, în conformitate cu Directiva 2014/24/UE sau 2014/25/UE, atribuie contracte de achiziții publice care respectă cerințele minime stabilite în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol pentru a achiziționa produse care fac obiectul unor acte delegate adoptate în temeiul articolului 4 sau pentru lucrări sau servicii, în cazul în care produsele respective se folosesc în activități care constituie obiectul contractelor respective (denumite în continuare „cerințe minime”).

(2)

Cerințele minime se stabilesc după caz, pentru a stimula cererea și oferta de produse sustenabile ecologic care fac obiectul actelor delegate adoptate în temeiul articolului 4, ținând seama de valoarea și volumul contractelor de achiziții publice atribuite pentru grupele de produse relevante și de cât de fezabil economic este pentru autoritățile contractante și entitățile contractante să cumpere produse mai sustenabile ecologic fără a suporta costuri disproporționate.

(3)

Comisia este împuternicită să stabilească, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cerințele minime sub formă de specificații tehnice, criterii de atribuire, condiții de executare a contractului sau obiective.

Cerințele minime se stabilesc în raport cu aspecte referitoare la produs abordate în actul delegat adoptat în temeiul articolului 4 aplicabil grupelor de produse în cauză, în funcție de relevanța lor pentru respectivele grupe de produse.

Cerințele minime se bazează pe cele mai înalte două clase de performanță, pe cele mai mari punctaje sau, dacă acestea nu sunt disponibile, pe cele mai bune niveluri de performanță posibile, potrivit actului delegat adoptat în temeiul articolului 4 aplicabil grupelor de produse în cauză.

Criteriile de atribuire dispun, după caz, de o pondere minimă, cuprinsă între 15 % și 30 %, în procesul de atribuire, care le permite să influențeze semnificativ rezultatul procedurii de achiziții și care favorizează selectarea produselor celor mai sustenabile ecologic.

▼C2

Țintele anuale sau multianuale impun ca un procent minim de 50 % din achizițiile efectuate la nivelul autorităților contractante sau entităților contractante sau la nivel național agregat să aibă ca obiect cele mai sustenabile produse din punctul de vedere al mediului.

▼B

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 73 alineatul (3).

CAPITOLUL XI

SUPRAVEGHEREA PIEȚEI

Articolul 66

Activități planificate de supraveghere a pieței

(1)

În strategia națională de supraveghere a pieței menționată la articolul 13 din Regulamentul (UE) 2019/1020, fiecare stat membru prevede o secțiune privind activitățile de supraveghere a pieței planificate pentru a se asigura că se efectuează controale corespunzătoare, inclusiv, după caz, controale fizice și de laborator, la o scară adecvată în raport cu prezentul regulament și cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 din prezentul regulament.

Secțiunea menționată la primul paragraf include cel puțin:

(a)

produsele sau cerințele identificate ca priorități pentru supravegherea pieței, ținând seama de prioritățile comune identificate de grupul de cooperare administrativă (ADCO), instituit în temeiul articolului 30 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1020, în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) litera (a), precum și de rapoartele elaborate în temeiul articolului 67 alineatul (2);

(b)

activitățile de supraveghere a pieței planificate pentru a reduce sau a pune capăt neconformității pentru produsele sau cerințele identificate ca priorități, inclusiv natura controalelor care trebuie efectuate în cadrul strategiei naționale de supraveghere a pieței.

(2)

Prioritățile pentru supravegherea pieței menționate la alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) sunt identificate pe baza unor criterii obiective, inclusiv:

(a)

nivelurile de neconformitate observate pe piața care intră în sfera de competență a autorității de supraveghere a pieței;

(b)

impactul neconformității asupra mediului;

(c)

dacă este disponibil, numărul de plângeri primite de la utilizatori finali sau organizații de consumatori sau alte informații primite de la operatori economici sau din mass-media;

(d)

numărul de produse relevante puse la dispoziție pe piața care intră în sfera de competență a autorității de supraveghere a pieței; și

(e)

numărul de operatori economici relevanți activi pe piața care intră în sfera de competență a autorității de supraveghere a pieței.

(3)

Pentru categoriile de produse identificate ca prezentând un risc ridicat de neconformitate, controalele menționate la alineatul (1) cuprind, în funcție de situație, controale fizice și de laborator bazate pe eșantioane reprezentative.

Autoritățile de supraveghere a pieței au dreptul de a recupera de la operatorul economic responsabil costurile aferente inspecției documentelor și testării fizice a produselor în caz de neconformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 4.

Articolul 67

Raportare și analiză comparativă

(1)

Autoritățile de supraveghere a pieței introduc în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020 informații privind natura și gravitatea oricărei sancțiuni impuse în legătură cu nerespectarea prezentului regulament.

(2)

O dată la patru ani, Comisia întocmește un raport până la data de 30 iunie, pe baza informațiilor introduse de autoritățile de supraveghere a pieței în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020.

Raportul respectiv cuprinde:

(a)

informații privind natura și numărul controalelor efectuate de autoritățile de supraveghere a pieței în cei patru ani calendaristici precedenți în temeiul articolului 34 alineatele (4) și (5) din Regulamentul (UE) 2019/1020;

(b)

informații privind nivelurile de neconformitate identificate și natura și gravitatea sancțiunilor impuse în cei patru ani calendaristici precedenți în raport cu produsele care fac obiectul actelor delegate adoptate în temeiul articolului 4 din prezentul regulament;

(c)

o comparație între informațiile menționate la literele (a) și (b) de la prezentul alineat cu activitățile planificate în contextul secțiunii privind activitățile de supraveghere a pieței elaborată în temeiul articolului 66 alineatul (1);

(d)

criterii de referință orientative pentru autoritățile de supraveghere a pieței în ceea ce privește frecvența controalelor, precum și natura și gravitatea sancțiunilor impuse;

(e)

lista produselor și cerințelor prioritare pentru autoritățile de supraveghere a pieței.

(3)

Comisia publică raportul menționat la alineatul (2) de la prezentul articol în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020 și îl pune la dispoziția publicului. Primul dintre aceste rapoarte se publică până la 19 iulie 2028.

Articolul 68

Coordonarea și sprijinirea supravegherii pieței

(1)

În sensul prezentului regulament, ADCO se reunește la intervale regulate și, dacă este necesar, la cererea motivată a Comisiei sau a două sau mai multe autorități de supraveghere a pieței participante.

În contextul îndeplinirii sarcinilor sale prevăzute la articolul 32 din Regulamentul (UE) 2019/1020, ADCO sprijină punerea în aplicare a secțiunii despre activitățile de supraveghere a pieței elaborată în temeiul articolului 66 alineatul (1) și identifică:

(a)

prioritățile comune pentru supravegherea pieței, astfel cum se menționează la articolul 66 alineatul (1) litera (a), pe baza unor criterii obiective, astfel cum se menționează la articolul 66 alineatul (2);

(b)

prioritățile sprijinului acordat de Uniune în temeiul alineatului (2);

(c)

cerințele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 care sunt aplicate sau interpretate diferit și care ar trebui să fie priorități pentru organizarea de programe de formare comune sau pentru adoptarea de orientări în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol.

(2)

Pe baza priorităților identificate de ADCO, Comisia:

(a)

organizează proiecte comune de supraveghere a pieței și de testare în domenii de interes comun;

(b)

organizează investiții comune în capacitățile de supraveghere a pieței, inclusiv în echipamente și instrumente informatice;

(c)

organizează programe comune de formare pentru personalul autorităților de supraveghere a pieței, al autorităților vamale, al autorităților de notificare și al organismelor notificate, inclusiv programe privind interpretarea și aplicarea corectă a cerințelor prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 și privind metodele și tehnicile relevante pentru aplicarea sau verificarea conformității cu aceste cerințe;

(d)

elaborează orientări pentru aplicarea și asigurarea respectării cerințelor prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4, inclusiv practici și metodologii comune pentru o supraveghere eficace a pieței;

(e)

după caz, se consultă cu părțile interesate și cu experții.

Uniunea finanțează, după caz, acțiunile menționate la primul paragraf literele (a), (b) și (c).

(3)

Comisia furnizează sprijin tehnic și logistic pentru a se asigura că ADCO își îndeplinește sarcinile prevăzute la prezentul articol și la articolul 32 din Regulamentul (UE) 2019/1020, dacă aceste sarcini au legătură cu prezentul regulament.

CAPITOLUL XII

PROCEDURI DE SALVGARDARE

Articolul 69

Procedura aplicabilă produselor care prezintă un risc la nivel național

(1)

În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței au motive suficiente să creadă că un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4 prezintă un risc, acestea efectuează o evaluare care acoperă toate cerințele relevante pentru risc și prevăzute în prezentul regulament sau în actul delegat respectiv.

În cazul în care, pe parcursul evaluării respective, autoritățile de supraveghere a pieței constată că produsul nu este conform cu cerințele prevăzute în prezentul regulament sau în actul delegat aplicabil adoptat în temeiul articolului 4, acestea solicită fără întârziere operatorului economic relevant să ia măsuri corective adecvate și proporționale, într-un termen rezonabil stabilit de autoritățile de supraveghere a pieței și proporțional cu natura și, după caz, cu gradul neconformității, pentru a pune capăt neconformității. Respectivele măsuri corective pot include, printre altele, acțiunile enumerate la articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/1020.

Autoritățile de supraveghere a pieței informează organismul notificat relevant în consecință.

(2)

În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței consideră că neconformitatea nu se limitează la teritoriul lor național, acestea informează Comisia și celelalte state membre cu privire la rezultatele evaluării și la acțiunile corective pe care le-au solicitat din partea operatorului economic.

(3)

Operatorul economic relevant se asigură că sunt întreprinse toate măsurile corective adecvate pentru toate produsele vizate pe care le-a pus la dispoziție pe piață pe tot cuprinsul Uniunii.

(4)

În cazul în care operatorul economic relevant nu întreprinde măsurile corective în termenul menționat la alineatul (1) al doilea paragraf sau neconformitatea persistă, autoritățile de supraveghere a pieței iau toate măsurile provizorii corespunzătoare pentru a interzice sau a restrânge punerea la dispoziție a produsului în cauză pe piața națională sau a retrage sau a rechema produsul de pe piață.

Acestea informează Comisia și celelalte state membre, fără întârziere, cu privire la respectivele măsuri.

▼C2

(5)

Informațiile care trebuie să fie transmise Comisiei și celorlalte state membre în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol se comunică prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020 și includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru identificarea produsului neconform, originea produsului, natura neconformității invocate și riscul constatat, natura și durata măsurilor naționale luate, precum și argumentele invocate de operatorul economic în cauză. Autoritățile de supraveghere a pieței indică, de asemenea, dacă neconformitatea este cauzată de una dintre următoarele situații:

(a)

nerespectarea de către produs a cerințelor prevăzute în actul delegat relevant adoptat în temeiul articolului 4 din prezentul regulament; sau

(b)

existența unor deficiențe în ceea ce privește normele armonizate sau specificațiile comune menționate la articolele 41 și 42 din prezentul regulament care conferă o prezumție de conformitate.

▼B

(6)

Statele membre, altele decât statul membru care a inițiat procedura, informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile adoptate și la alte informații suplimentare de care dispun referitoare la neconformitatea produsului în cauză, precum și, în caz de dezacord cu măsura națională notificată, cu privire la obiecțiile lor.

(7)

În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (4), niciun stat membru și nici Comisia nu ridică vreo obiecție cu privire la o măsură provizorie luată de un stat membru, măsura respectivă este considerată justificată. Măsura provizorie respectivă poate specifica o altă perioadă decât perioada de trei luni pentru a ține seama de particularitățile produselor sau de cerințele în cauză.

(8)

Statele membre se asigură că se iau măsurile restrictive corespunzătoare în legătură cu produsul în cauză, cum ar fi retragerea fără întârziere a produsului de pe piețele lor.

Articolul 70

Procedura de salvgardare la nivelul Uniunii

(1)

În cazul în care, la finalizarea procedurii prevăzute la articolul 69 alineatele (3) și (4), se aduc obiecții cu privire la o măsură luată de un stat membru sau în cazul în care Comisia consideră că o măsură națională contravine dreptului Uniunii, Comisia inițiază imediat consultări cu statele membre și cu operatorul sau operatorii economici relevanți și evaluează măsura națională. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia decide, printr-un act de punere în aplicare, dacă măsura națională este justificată sau nu.

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 73 alineatul (3).

Comisia adresează decizia sa tuturor statelor membre și o comunică imediat acestora și operatorului sau operatorilor economic relevanți.

(2)

În cazul în care măsura națională este considerată justificată, toate statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că produsul neconform este retras de pe piețele lor și informează Comisia în consecință.

În cazul în care măsura națională este considerată nejustificată, statul membru în cauză retrage măsura.

(3)

În cazul în care măsura națională este considerată justificată, iar neconformitatea produsului este atribuită unor deficiențe ale standardelor armonizate menționate la articolul 41 din prezentul regulament, Comisia aplică procedura prevăzută la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.

(4)

În cazul în care măsura națională este considerată justificată, iar neconformitatea produsului este atribuită unor deficiențe în specificațiile comune menționate la articolul 42, Comisia adoptă, fără întârziere, acte de punere în aplicare care modifică sau abrogă specificațiile comune în cauză.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 73 alineatul (3).

Articolul 71

Neconformitatea formală

(1)

În cazul în care un stat membru constată oricare dintre următoarele aspecte, acesta solicită operatorului economic în cauză să pună capăt neconformității respective:

(a)

marcajul CE a fost aplicat prin încălcarea articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 sau a articolului 46 din prezentul regulament;

(b)

marcajul CE nu a fost aplicat;

(c)

numărul de identificare al organismului notificat a fost aplicat prin încălcarea articolului 46 sau nu a fost aplicat atunci când acest lucru este necesar;

(d)

declarația de conformitate UE nu a fost întocmită;

(e)

declarația de conformitate UE nu a fost întocmită corect;

(f)

documentația tehnică nu este disponibilă, nu este completă sau conține erori;

(g)

informațiile menționate la articolul 27 alineatul (6) sau la articolul 29 alineatul (3) lipsesc, sunt false sau incomplete;

(h)

nu este îndeplinită orice altă cerință administrativă prevăzută la articolul 27 sau la articolul 29 sau în actul delegat aplicabil adoptat în temeiul articolului 4.

(2)

În cazul în care neconformitatea menționată la alineatul (1) se menține, statul membru în cauză ia toate măsurile corespunzătoare pentru a restricționa sau a interzice punerea la dispoziție pe piață a produsului sau pentru a se asigura că acesta este rechemat sau retras de pe Piață.

CAPITOLUL XIII

COMPETENȚELE DELEGATE ȘI PROCEDURA COMITETULUI

Articolul 72

Exercitarea delegării

(1)

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)

Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4, articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 11 al treilea paragraf, articolul 12 alineatul (4) și articolul 25 alineatele (3) și (5) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 18 iulie 2024. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)

Delegarea de competențe menționată la articolul 4, articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 11 al treilea paragraf, articolul 12 alineatul (4) și articolul 25 alineatele (3) și (5) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4, al articolului 10 alineatul (1) al doilea paragraf, al articolului 11 al treilea paragraf, al articolului 12 alineatul (4) sau al articolului 25 alineatul (3) sau (5) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 73

Procedura comitetului

(1)

Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL XIV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 74

Sancțiuni

(1)

Statele membre adoptă normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică normele și măsurile respective Comisiei fără întârziere și îi comunică acesteia orice modificare ulterioară a acestora.

(2)

Statele membre se asigură că în sancțiunile stabilite în temeiul prezentului articol se ține seama în mod corespunzător de următoarele aspecte, după caz:

(a)

natura, gravitatea și durata încălcării;

(b)

după caz, dacă încălcarea a fost săvârșită cu intenție sau din neglijență;

(c)

situația financiară a persoanei fizice sau juridice considerate responsabilă;

(d)

avantajele economice, în măsura în care pot fi stabilite, obținute în urma încălcării de persoana fizică sau juridică considerată responsabilă;

(e)

prejudiciile provocate de încălcare asupra mediului;

(f)

orice acțiune întreprinsă de persoana fizică sau juridică considerată responsabilă pentru a atenua sau remedia prejudiciul provocat;

(g)

dacă încălcarea a avut un caracter repetitiv sau unic;

(h)

orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului.

(3)

Statele membre pot impune cel puțin următoarele sancțiuni în cazul nerespectării prezentului regulament:

(a)

amenzi;

(b)

excluderea temporară de la procedurile de achiziții publice.

Articolul 75

Monitorizare și evaluare

(1)

Printre documentele pregătitoare relevante pentru actualizarea planului de lucru în conformitate cu articolul 18 alineatul (3), Comisia întocmește un raport privind cerințele de proiectare ecologică cu scopul de a monitoriza îmbunătățirile în materie de sustenabilitate ecologică și circularitate a produselor care fac obiectul regulamentului.

(2)

Până la 19 iulie 2030 și ulterior o dată la șase ani, Comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament și a contribuției sale la funcționarea pieței interne, inclusiv în ceea ce privește sectorul reutilizării și recondiționării, vehiculele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (h) și obligațiile prevăzute în capitolul VI, în special scutirile pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici, și contribuția la creșterea sustenabilității ecologice a produselor. În cadrul acestei evaluări, Comisia analizează dacă este fezabil să se includă adaptarea automată a cerințelor de proiectare ecologică pe baza îmbunătățirii performanței produselor care sunt introduse pe piață. Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind principalele constatări ale evaluării sale și pune raportul respectiv la dispoziția publicului.

(3)

Statele membre pun la dispoziția Comisiei informațiile necesare pentru întocmirea rapoartelor menționate la alineatele (1) și (2).

(4)

Până la 19 iulie 2028, Comisia evaluează beneficiile potențiale ale includerii cerințelor de sustenabilitate socială în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind principalele constatări ale evaluării sale și publică raportul respectiv.

(5)

Dacă este cazul, Comisia însoțește rapoartele menționate la alineatele (2) și (4) de o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament.

Articolul 76

Despăgubiri pentru consumatori

Dacă un produs nu este conform cu cerințele de proiectare ecologică stabilite în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4, următorii operatori economici poartă răspunderea legală pentru daunele suferite de consumator:

(a)

producătorul; sau

(b)

dacă producătorul nu este stabilit în Uniune și fără a afecta cu nimic propria sa răspundere, importatorul sau reprezentantul autorizat al producătorului; sau

(c)

dacă importatorul nu este stabilit în Uniune sau dacă producătorul nu are niciun reprezentant autorizat, prestatorul de servicii de logistică.

Răspunderea operatorilor economici respectivi pentru daune nu aduce atingere aplicării altor măsuri reparatorii aflate la dispoziția consumatorilor în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.

▼C1

Articolul 77

Modificarea Directivei (UE) 2020/1828

Punctul 27 din anexa I la Directiva (UE) 2020/1828 se înlocuiește cu următorul text:

„27.

Regulamentul (UE) 2024/1781 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele sustenabile, de modificare a Directivei (UE) 2020/1828 și a Regulamentului (UE) 2023/1542 și de abrogare a Directivei 2009/125/CE (JO L, 2024/1781, 28.6.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1781/oj).”

Articolul 78

Modificarea Regulamentului (UE) 2023/1542

La articolul 77 din Regulamentul (UE) 2023/1542, se adaugă următorul alineat:

„(10)

Operatorul economic care introduce bateria pe piață sau o pune în funcțiune încarcă numărul unic de identificare în registrul menționat la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1781 al Parlamentului European și al Consiliului ( *1 ).

▼B

Articolul 79

Abrogare și dispoziții tranzitorii

(1)

Directiva 2009/125/CE se abrogă de la 18 iulie 2024, cu excepția următoarelor prevederi:

(a)

articolele 1 și 2, articolul 8 alineatul (2), articolele 11, 14, 15, 18 și 19 și anexele I, II IV, V și VII la Directiva 2009/125/CE, în versiunea aplicabilă la 17 iulie 2024, care, în locul articolelor 1, 2, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 19 și 20 și al anexelor I, II, III și IV la prezentul regulament, continuă să se aplice:

(i)

până la 31 decembrie 2026 pentru panouri fotovoltaice, aparate pentru încălzirea incintelor și cazane cu funcție dublă, boilere, aparate pentru încălzirea incintelor cu combustibil solid, aparate de aer condiționat, inclusiv pompe de căldură aer-aer și ventilatoare de confort, cazane cu combustibil solid, produse de încălzire și răcire a aerului, unități de ventilație, aspiratoare, aparate de gătit, pompe de apă, ventilatoare industriale, pompe de circulație, surse de alimentare externe, computere, servere și produse de stocare a datelor, transformatoare electrice, echipamente frigorifice profesionale și echipamente profesionale de prelucrare a imaginilor;

(ii)

până la 31 decembrie 2030 în ceea ce privește produsele reglementate de măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 15 din Directiva 2009/125/CE, însă numai în măsura în care sunt necesare modificări pentru a trata aspectele tehnice referitoare la respectivele măsuri de punere în aplicare;

(b)

articolul 1 alineatul (3), articolul 2, articolul 3 alineatul (1), articolele 4, 5 și 8, articolul 9 alineatul (3), articolele 10, 14 și 20 și anexele IV, V și VI la Directiva 2009/125/CE, în versiunea aplicabilă la 17 iulie 2024, care, în locul articolelor 1, 2, 27 și 29, al articolului 41 alineatul (4), al articolului 43 alineatul (2), al articolelor 44, 45 și 46 și al articolului 74 și al anexelor IV și V la prezentul regulament, continuă să se aplice în ceea ce privește produsele reglementate prin măsuri de punere în aplicare care sunt adoptate în temeiul articolului 15 din directiva respectivă până când măsurile respective vor fi abrogate sau declarate caduce.

Litera (b) de la prezentul alineat se aplică după adoptarea de către Comisie a unor măsuri de punere în aplicare în temeiul articolului 15 din Directiva 2009/125/CE pentru produsele menționate la litera (a) punctele (i) și (ii).

(2)

Articolele 3, 40 și 66-71 din prezentul regulament se aplică produselor reglementate de măsuri de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 15 din Directiva 2009/125/CE.

(3)

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VIII.

(4)

Pentru produsele introduse pe piață sau puse în funcțiune în conformitate cu Directiva 2009/125/CE înainte de data aplicării unui act delegat adoptat în temeiul articolului 4 din prezentul regulament care reglementează aceleași produse, producătorul pune la dispoziție, pentru o perioadă de 10 ani de la data la care a fost fabricat ultimul astfel de produs, o versiune electronică a documentației referitoare la evaluarea conformității și la declarația de conformitate, în vederea inspecției, în termen de 10 zile de la primirea unei cereri din partea autorităților de supraveghere a pieței sau a Comisiei.

Articolul 80

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

ANEXA I

Parametrii produsului

Următorii parametri sunt utilizați, după caz și, dacă este necesar, împreună cu alți parametri, în mod individual sau combinat, ca bază pentru îmbunătățirea aspectelor referitoare la produs:

(a)

durabilitatea și fiabilitatea produsului sau a componentelor sale, exprimate prin durata de viață garantată a produsului, durata de viață tehnică a acestuia, timpul mediu între defecțiuni, indicarea informațiilor privind utilizarea reală a produsului, rezistența la tensiuni sau la învechirea mecanismelor;

(b)

ușurința reparării și a întreținerii măsurate pe baza următoarelor elemente: caracteristicile, disponibilitatea, timpul de livrare și accesibilitatea ca preț a pieselor de schimb, modularitatea, compatibilitatea cu instrumentele și piesele de schimb disponibile în mod obișnuit, disponibilitatea instrucțiunilor de reparare și întreținere, numărul de materiale și componente utilizate, utilizarea componentelor standard, utilizarea standardelor de codificare a componentelor și a materialelor pentru identificarea componentelor și a materialelor, numărul și complexitatea proceselor și dacă sunt necesare instrumente specializate, ușurința dezasamblării și a reasamblării nedistructive, condițiile de acces la datele privind produsul, condițiile de acces la hardware-ul și software-ul necesare sau de utilizare a acestora;

(c)

ușurința modernizării, a reutilizării, a refabricării și a recondiționării măsurate pe baza următoarelor elemente: numărul de materiale și componente utilizate, utilizarea componentelor standard, utilizarea standardelor de codificare a componentelor și a materialelor pentru identificarea componentelor și a materialelor, numărul și complexitatea proceselor și a instrumentelor necesare, ușurința dezasamblării și a reasamblării nedistructive, condițiile de acces la datele privind produsul, condițiile de acces la hardware-ul și software-ul necesare sau de utilizare a acestora, condițiile de acces la protocoalele de testare sau la echipamentele de testare care nu sunt disponibile în mod obișnuit, disponibilitatea garanțiilor specifice produselor refabricate sau recondiționate, condițiile de acces la tehnologiile protejate de drepturi de proprietate intelectuală sau de utilizare a acestora, modularitatea;

(d)

proiectare în vederea reciclării, ușurința și calitatea reciclării măsurate pe baza următoarelor elemente: utilizarea de materiale ușor reciclabile, accesul sigur, ușor și nedistructiv la componente și materiale reciclabile sau la componente și materiale care conțin substanțe periculoase și compoziția și omogenitatea materialelor, posibilitatea de sortare cu un grad ridicat de puritate, numărul de materiale și componente utilizate, utilizarea componentelor standard, utilizarea standardelor de codificare a componentelor și a materialelor pentru identificarea componentelor și a materialelor, numărul și complexitatea proceselor și instrumentelor necesare, ușurința dezasamblării și a reasamblării nedistructive, condițiile de acces la datele produsului, condițiile de acces la hardware-ul și software-ul necesare sau utilizarea acestora;

(e)

evitarea soluțiilor tehnice care dăunează reutilizării, modernizării, reparării, întreținerii, recondiționării, refabricării și reciclării produselor și componentelor;

(f)

utilizarea substanțelor, mai ales a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare, ca atare, sub formă de constituenți ai substanțelor sau în amestecuri, în timpul procesului de fabricare a produselor sau care conduc la prezența lor în produse, inclusiv odată ce produsele respective devin deșeuri, și efectele lor asupra sănătății umane și mediului;

(g)

utilizarea energiei sau consumul de energie, apă și alte resurse în una sau mai multe etape ale ciclului de viață al produsului, inclusiv efectul factorilor fizici sau al actualizărilor de software și firmware asupra eficienței produsului, inclusiv impactul asupra defrișărilor;

(h)

utilizarea sau conținutul materialelor reciclate și recuperarea materialelor, inclusiv a materiilor prime critice;

(i)

utilizarea sau conținutul de materiale regenerabile sustenabile;

(j)

greutatea și volumul produsului și ale ambalajului acestuia, precum și raportul produs/ambalaj;

(k)

încorporarea unor componente uzate;

(l)

cantitatea, caracteristicile și disponibilitatea consumabilelor necesare pentru o funcționare și o întreținere corespunzătoare, exprimate, printre altele, prin randament, durata de viață tehnică, capacitatea de reutilizare, reparare și refabricare, eficiența în raport cu masa resurselor și interoperabilitate;

(m)

amprenta de mediu a produsului, exprimată sub forma unei cuantificări, în conformitate cu actul delegat aplicabil, a impactului asupra mediului al unui produs pe durata ciclului de viață, indiferent dacă este vorba de una sau mai multe categorii de impact asupra mediului sau de un set agregat de categorii de impact;

(n)

amprenta de carbon a produsului;

(o)

amprenta materială a produsului;

(p)

eliberarea de microplastice și nanoplastice, exprimată prin eliberarea în etape distincte ale ciclului de viață al produsului, inclusiv în etapa de fabricație, transport, utilizare și sfârșit al ciclului de viață;

(q)

emisiile în aer, apă sau sol eliberate în una sau mai multe etape ale ciclului de viață al produsului, exprimate prin cantitățile de emisii și natura lor, inclusiv zgomotul;

(r)

cantitățile de deșeuri generate, inclusiv deșeurile de plastic și deșeurile de ambalaje și ușurința reutilizării acestora, precum și cantitățile de deșeuri periculoase generate;

(s)

performanța funcțională și condițiile de utilizare, exprimate inclusiv prin capacitatea de a-și îndeplini utilizarea preconizată, precauțiile de utilizare, competențele necesare și compatibilitatea cu alte produse sau sisteme;

(t)

proiectare pentru a avea o greutate mică, ceea ce se exprimă prin reducerea consumului de materiale, optimizarea sarcinii și a rezistenței structurilor, integrarea funcțiilor în materialul sau într-o singură componentă a produsului, utilizarea de materiale cu densitate mai mică sau cu rezistență mare și de materiale hibride, raportat la economiile de materiale, reciclare și alte aspecte legate de circularitate și reducerea deșeurilor.

ANEXA II

Procedura de definire a cerințelor de performanță

Cerințele specifice produsului sau cerințe orizontale de performanță se stabilesc după cum urmează:

O analiză tehnică, de mediu și economică selectează un număr de modele reprezentative ale produsului sau ale produselor în cauză aflate pe piață și se identifică opțiunile tehnice de ameliorare a performanței produsului în raport cu parametrii produsului menționați în anexa I ținând seama de viabilitatea economică a opțiunilor și evitând orice creștere semnificativă a altor efecte asupra mediului pe durata ciclului de viață, precum și orice reducere semnificativă a performanței sau a utilității pentru consumatori.

Analiza menționată la primul paragraf identifică, de asemenea, în raport cu parametrul luat în discuție, produsele și tehnologiile cu cele mai bune performanțe, disponibile pe piață, precum și îmbunătățirile tehnologice nou apărute.

Performanțele produselor disponibile pe piețele internaționale și criteriile de referință fixate în legislațiile altor țări sunt luate în considerare pe parcursul analizei menționate în primul paragraf, precum și la fixarea cerințelor.

Pe baza analizei menționate la primul paragraf și luând în considerare fezabilitatea economică și tehnică, inclusiv disponibilitatea resurselor și a tehnologiilor-cheie, precum și potențialul de îmbunătățire, sunt definite nivelurile sau cerințele necantitative.

Orice limită de concentrație pentru substanțele menționate în anexa I litera (f) se bazează pe o analiză aprofundată a sustenabilității substanțelor și a alternativelor identificate ale acestora și nu are efecte adverse semnificative asupra sănătății umane sau a mediului. Orice cerință de performanță privind substanțele menționate în anexa I litera (f) ia în considerare evaluările existente ale securității chimice efectuate de organismele relevante ale Uniunii cu privire la substanțele în cauză, precum și criteriile sigure și sustenabile din momentul conceperii pentru substanțele chimice și materialele elaborate de Comisie. Limitele de concentrație propuse iau în considerare, de asemenea, aspecte legate de aplicabilitate, cum ar fi limitele de detecție analitice.

Dacă este cazul, analiza menționată în primul paragraf ia în considerare efectele probabile ale schimbărilor climatice asupra produsului pe durata de viață prospectivă a acestuia, precum și potențialul produsului de a îmbunătăți reziliența climatului pe parcursul întregului său ciclu de viață.

Se efectuează o analiză de senzitivitate care să includă factorii relevanți, cum ar fi prețul energiei sau al altor resurse, costul materiei prime și al tehnologiilor necesare, costurile de producție, ratele de actualizare și, după caz, costurile de mediu externe, inclusiv cele legate de evitarea emisiilor de gaze cu efect de seră.

În vederea elaborării analizei menționate la primul paragraf, se iau în considerare informațiile relevante disponibile în cadrul altor activități ale Uniunii, printre care foile de parcurs sectoriale existente menționate în Regulamentul (UE) 2021/1119, și includ informațiile tehnice utilizate ca bază pentru Regulamentul (CE) nr. 66/2010, Directiva 2010/75/UE și criteriile tehnice de examinare adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2020/852, sau care decurg din acestea, precum și criteriile privind achizițiile publice ecologice ale UE.

Aceasta se aplică, de asemenea, în cazul informațiilor disponibile din programele existente aplicate în alte părți ale lumii pentru a fixa cerințe specifice în materie de proiectare ecologică a produselor comercializate cu parteneri economici ai Uniunii.

ANEXA III

Pașaportul digital al produsului

(menționat la articolele 9-12)

Cerințele referitoare la pașaportul digital al produsului prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 specifică datele care trebuie sau pot fi incluse în pașaportul digital al produsului, dintre următoarele elemente:

(a)

informațiile solicitate în temeiul articolului 7 alineatul (2) litera (b) și al articolului 7 alineatul (5) sau în temeiul altor acte legislative ale Uniunii aplicabile grupei de produse relevante;

(b)

identificatorul unic al produsului la nivelul indicat în actul delegat aplicabil adoptat în temeiul articolului 4;

(c)

numărul global de identificare comercială, astfel cum este prevăzut în standardul Organizației Internaționale pentru Standardizare/Comisiei internaționale pentru electrotehnică ISO/IEC 15459-6 sau în norme echivalente, al produselor sau al părților acestora;

(d)

codurile relevante ale mărfurilor, cum ar fi un cod TARIC, astfel cum este definit în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87;

(e)

documentația de conformitate și informațiile necesare în temeiul prezentului regulament sau al altor acte legislative ale Uniunii aplicabile produsului, cum ar fi declarația de conformitate, documentația tehnică sau certificatele de conformitate;

(f)

manuale de utilizare, instrucțiuni, avertismente sau informații privind siguranța, în conformitate cu alte acte din dreptul Uniunii aplicabile produsului;

(g)

informații referitoare la producător, cum ar fi identificatorul unic al operatorului și informațiile menționate la articolul 27 alineatul (7);

(h)

identificatorii unici ai operatorilor, alții decât identificatorul producătorului;

(i)

identificatorii unici ai instalațiilor;

(j)

informații referitoare la importator, inclusiv informațiile menționate la articolul 29 alineatul (3) și numărul său de înregistrare și identificare a operatorilor economici (EORI);

(k)

numele, datele de contact și identificatorul unic al operatorului economic stabilit în Uniune care trebuie să îndeplinească sarcinile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2019/1020 sau la articolul 15 din Regulamentul (UE) 2023/988 sau sarcini similare în temeiul altor acte din dreptul Uniunii aplicabile produsului;

(l)

referința furnizorului de pașapoarte digitale ale produselor care deține copia de rezervă a pașaportului digital al produsului.

Suportul de date, identificatorul unic al produsului menționat la litera (b), identificatorii unici ai operatorilor menționați la literele (g), (h) și (k) și identificatorii unici ai instalațiilor menționați la litera (i) respectă, atunci când este relevant pentru produsele în cauză, standardele ISO/IEC 15459-1:2014, ISO/IEC 15459-2:2015, ISO/IEC 15459-3:2014, ISO/IEC 15459-4:2014, ISO/IEC 15459-5:2014 și ISO/IEC 15459-6:2014.

Actele delegate adoptate în temeiul articolului 4 identifică informațiile relevante pentru cerințele în materie de proiectare ecologică pe care producătorii le pot include în pașaportul digital al produsului în plus față de informațiile cerute în temeiul articolului 9 alineatul (2) litera (a), inclusiv informațiile privind etichetele voluntare specifice aplicabile produsului. Printre acestea figurează o mențiune precizând dacă produsului i s-a acordat o etichetă UE ecologică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 66/2010.

ANEXA IV

Controlul intern al producției

(Modulul A)

1.	Controlul intern al producției este procedura de evaluare a conformității prin care producătorul îndeplinește obligațiile prevăzute la punctele 2, 3 și 4 și asigură și declară pe proprie răspundere că produsul îndeplinește cerințele prevăzute de actul delegat adoptat în temeiul articolului 4.

Documentația tehnică

Producătorul stabilește documentația tehnică. Documentația permite evaluarea conformității produsului cu cerințele prevăzute de actul delegat adoptat în temeiul articolului 4. Documentația tehnică specifică cerințele aplicabile și vizează, în măsura în care acest lucru este relevant pentru evaluare, proiectarea, fabricarea și funcționarea produsului. Documentația tehnică conține, după caz, cel puțin următoarele elemente:

—

o descriere generală a produsului și a utilizării prevăzute a acestuia;

—

desenele de proiectare și de producție și diagramele componentelor, subansamblelor, circuitelor etc.;

—

descrieri și explicații necesare pentru înțelegerea desenelor și a schemelor respective și a funcționării produsului;

—

o listă a standardelor armonizate, a specificațiilor comune sau a altor specificații tehnice relevante ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, aplicate integral sau parțial și descrierile soluțiilor adoptate pentru a îndeplini cerințele, în cazul în care aceste standarde armonizate nu au fost aplicate. În eventualitatea unor standarde armonizate aplicate parțial, documentația tehnică menționează părțile care au fost aplicate;

—

rezultatele calculelor de proiectare, ale examinărilor efectuate etc.;

—

rezultatele măsurătorilor efectuate în legătură cu cerințele în materie de proiectare ecologică, inclusiv detalii referitoare la conformitatea acestor măsurători în raport cu cerințele de proiectare ecologică stabilite în actul delegat adoptat în temeiul articolului 4;

—

rapoartele de testare; și

—

o copie a informațiilor furnizate în conformitate cu cerințele de informare prevăzute la articolul 7.

3.	Fabricația Producătorul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricație și monitorizarea acestuia să asigure conformitatea produsului cu documentația tehnică menționată la punctul 2 și cu cerințele stabilite în actul delegat adoptat în temeiul articolului 4.

Marcajul CE și declarația de conformitate UE

Producătorul aplică marcajul de conformitate necesar pe fiecare produs în parte care îndeplinește cerințele stabilite în actul delegat adoptat în temeiul articolului 4.

Producătorul întocmește o declarație de conformitate scrisă pentru fiecare model de produs în conformitate cu articolul 44 și o păstrează, împreună cu documentația tehnică, la dispoziția autorităților naționale competente timp de zece ani după introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a produsului. Declarația de conformitate identifică produsul pentru care a fost întocmită.

O copie a declarației de conformitate este pusă la dispoziția autorităților relevante, la cerere.

5.	Reprezentantul autorizat Obligațiile producătorilor stabilite la punctul 4 pot fi îndeplinite de reprezentantul lor autorizat, în numele și pe răspunderea sa, cu condiția ca obligațiile să fie menționate în mandat.

ANEXA V

Declarația de conformitate UE

(menționată la articolul 44)

1. Nr .... (identificarea unică a produsului):

2. Denumirea și adresa producătorului și, după caz, ale reprezentantului autorizat al producătorului:

3. Prezenta declarație de conformitate este emisă pe răspunderea exclusivă a producătorului:

4. Obiectul declarației (descrierea produsului este suficientă pentru identificarea fără echivoc a acestuia și pentru a permite trasabilitatea; se poate include o imagine, în cazul în care acest lucru este necesar pentru identificarea produsului):

5. Obiectul declarației menționat la punctul 4 este în conformitate cu prezentul regulament, cu actul delegat adoptat în temeiul articolului 4 și, după caz, cu alte acte legislative de armonizare ale Uniunii:

6. Referințele standardelor armonizate relevante sau ale specificațiilor comune utilizate sau referințele celorlalte specificații tehnice în legătură cu care se declară conformitatea:

7. După caz, organismul notificat … (denumire, număr) a efectuat … (descrierea intervenției) și a emis certificatul sau decizia de aprobare … (număr):

8. După caz, referința altor acte din dreptul Uniunii aplicabile privind aplicarea marcajului CE:

9. Identificarea și semnătura persoanei împuternicite să angajeze răspunderea producătorului sau a reprezentantului autorizat al producătorului:

10. Informații suplimentare:

Semnat pentru și în numele:

(locul și data emiterii):

(numele, funcția) (semnătura):

ANEXA VI

Criterii pentru măsurile de autoreglementare

(menționate la articolul 21)

Următoarea listă neexhaustivă de criterii se folosește pentru a evalua măsurile de autoreglementare în conformitate cu articolul 21:

Participarea liberă

Măsurile de autoreglementare trebuie să fie deschise participării tuturor operatorilor care introduc pe piață un produs care face obiectul măsurii de autoreglementare, inclusiv a IMM-urilor și a operatorilor din țări terțe, atât în etapa de pregătire, cât și în cea de punere în aplicare. Operatorii economici care intenționează să instituie o măsură de autoreglementare ar trebui să-și facă publică intenția de a face acest lucru înainte de a demara procesul de elaborare a măsurii.

Sustenabilitate și valoare adăugată

Măsurile de autoreglementare trebuie să răspundă obiectivelor politice ale prezentului regulament și trebuie să fie aliniate cu dimensiunile economice și sociale ale dezvoltării sustenabile. Măsurile de autoreglementare trebuie să cuprindă o abordare integrată față de protecția mediului, a intereselor consumatorilor, a sănătății, a calității vieții și a intereselor economice.

Reprezentativitate

Sectorul de producție și asociațiile conexe participante în cadrul unei măsuri de autoreglementare trebuie să reprezinte marea majoritate a sectorului economic relevant, în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) primul paragraf litera (b). Trebuie să se asigure respectarea dreptului Uniunii în domeniul concurenței, în special a articolului 101 din TFUE în ceea ce privește acordurile anticoncurențiale.

Obiective cuantificate și eșalonate

Obiectivele definite de semnatarii măsurilor de autoreglementare trebuie să fie stabilite în termeni clari, cuantificabili și lipsiți de ambiguitate, plecând de la o bază bine definită. Dacă măsura de autoreglementare acoperă un interval lung de timp, trebuie să se includă obiective intermediare. Trebuie să existe posibilitatea de a monitoriza conformitatea cu obiectivele și țintele intermediare într-un mod accesibil și credibil, folosind indicatori clari și fiabili.

Implicarea societății civile

În vederea asigurării transparenței, măsurile de autoreglementare trebuie să fie făcute publice, inclusiv online, pe un site web cu acces public gratuit, și prin alte mijloace electronice de diseminare a informației.

Părțile interesate, inclusiv statele membre, filiera industrială, organizațiile nonguvernamentale de mediu și asociațiile de consumatori sunt invitate să își prezinte observațiile cu privire la orice măsură de autoreglementare.

Monitorizare și raportare

Trebuie selectat și numit un inspector independent care să monitorizeze dacă semnatarii respectă măsura de autoreglementare. Măsura de autoreglementare trebuie să prevadă competența inspectorului independent de a verifica respectarea cerințelor prevăzute în măsura de autoreglementare. De asemenea, măsura de autoreglementare trebuie să stabilească procedura de selectare a inspectorului independent și normele pentru a garanta faptul că inspectorul nu are conflicte de interese și că deține competențele necesare pentru verificarea respectării cerințelor prevăzute în măsura de autoreglementare.

Fiecare semnatar trebuie să raporteze anual toate informațiile și datele necesare pentru ca inspectorul independent să verifice în mod fiabil respectarea de către semnatar a măsurii de autoreglementare.

Inspectorul independent trebuie să întocmească un raport de conformitate la sfârșitul fiecărei perioade de raportare de un an.

În cazul în care nu respectă cerințele prevăzute de măsura de autoreglementare, un semnatar trebuie să ia măsuri corective. Inspectorul independent trebuie să le comunice celorlalți semnatari care participă la măsura de autoreglementare dacă detectează o neconformitate din partea unui semnatar și despre măsurile corective pe care semnatarul intenționează să le adopte.

Inspectorul independent ține cont, în special în raportul de conformitate, de rezultatele oricărei activități de supraveghere a pieței desfășurate de o autoritate de supraveghere a pieței în care a fost identificată o situație de neconformitate cu cerințele impuse de măsurile de autoreglementare și se iau măsuri corective.

Raportul cost-eficacitate al gestionării unei măsuri de autoreglementare

Costul gestionării unei măsuri de autoreglementare, în special cu privire la monitorizare, nu trebuie să conducă la o sarcină administrativă disproporționată în comparație cu obiectivele acesteia și cu alte instrumente de politică disponibile.

ANEXA VII

Produse de consum a căror distrugere de către operatorii economici este interzisă

Codurile de nomenclatură și descrierile sunt preluate din Nomenclatura Combinată, astfel cum este menționată la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 și astfel cum este prevăzută în anexa I la acesta, în versiunea în vigoare la 28 iunie 2024.

Codul mărfurilor	Descriere
1. Îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte
4203	Îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte, din piele naturală sau reconstituită
61	Îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte, tricotate sau croșetate
62	Îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte, altele decât cele tricotate sau croșetate
6504	Pălării și alte articole pentru acoperit capul, împletite sau confecționate prin îmbinarea benzilor din orice material, chiar căptușite sau împodobite
6505	Pălării și alte articole pentru acoperit capul, tricotate sau croșetate, confecționate din dantelă, pâslă sau alte produse textile, sub formă de una sau mai multe bucăți (dar nu din benzi), chiar căptușite sau împodobite plase și fileuri pentru păr din orice material, chiar căptușite sau împodobite
2. Încălțăminte
6401	Încălțăminte etanșă cu tălpi exterioare și fețe din cauciuc sau din material plastic, a cărei față nu a fost nici fixată de talpa exterioară prin coasere sau prin nituri, cuie, șuruburi, știfturi sau dispozitive similare, nici formată din diferite părți asamblate prin procedee similare
6402	Altă încălțăminte cu tălpi exterioare și fețe din cauciuc sau din material plastic
6403	Încălțăminte cu tălpi exterioare din cauciuc, material plastic, piele naturală sau reconstituită și cu fețe din piele naturală
6404	Încălțăminte cu tălpi exterioare din cauciuc, material plastic, piele naturală sau reconstituită și cu fețe din materiale textile
6405	Altă încălțăminte

ANEXA VIII

Tabel de corespondență

Directiva 2009/125/CE	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2	Articolul 2
Articolul 3	—
Articolul 4	Articolul 29
Articolul 5	Articolele 44, 45 și 46
Articolul 6	Articolul 3
Articolul 7	Articolele 69, 70 și 71
Articolul 8	Articolele 27 și 43
Articolul 9	Articolul 41
Articolul 10	—
Articolul 11	Articolul 38
Articolul 12	Articolul 68
Articolul 13	Articolul 22
Articolul 14	Articolul 7
Articolul 15	Articolele 4 și 5
Articolul 16	Articolul 18
Articolul 17	Articolul 21
Articolul 18	Articolul 19
—	Articolul 24
—	Articolul 28
—	Articolele 30-40
—	Articolul 42
—	Articolele 47-67
—	Articolul 72
Articolul 19	Articolul 73
Articolul 20	Articolul 74
Articolul 21	Articolul 75
Articolul 22	—
Articolul 23	—
Articolul 24	Articolul 79
Articolul 25	Articolul 80
Articolul 26	—
Anexa I	Articolele 5 și 7, anexa I
Anexa II	Anexa II
—	Anexa III
Anexa III	—
Anexa IV	Anexa IV
Anexa V	—
Anexa VI	Anexa V
Anexa VII	Articolul 8
Anexa VIII	Anexa VI
Anexa IX	—
Anexa X	Anexa VIII

( ) Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

( ) Regulamentul (UE) 2018/1807 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind un cadru pentru libera circulație a datelor fără caracter personal în Uniunea Europeană (JO L 303, 28.11.2018, p. 59).

( ) Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).

( ) Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iulie 2023 privind bateriile și deșeurile de baterii, de modificare a Directivei 2008/98/CE și a Regulamentului (UE) 2019/1020 și de abrogare a Directivei 2006/66/CE (JO L 191, 28.7.2023, p. 1).

( ) Regulamentul (UE) 2023/988 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 privind siguranța generală a produselor, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și a Directivei (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 87/357/CEE a Consiliului (JO L 135, 23.5.2023, p. 1).

( *1 ) Regulamentul (UE) 2024/1781 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele sustenabile, de modificare a Directivei (UE) 2020/1828 și a Regulamentului (UE) 2023/1542 și de abrogare a Directivei 2009/125/CE (JO L, 2024/1781, 28.6.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1781/oj).”

►C1	Rectificare, JO L 90493, 7.8.2024, p. 1 (2024/1781)
►C2	Rectificare, JO L 90356, 28.4.2025, p. 1 (2024/1781)