REGULAMENTUL (UE) 2024/1252 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 11 aprilie 2024
de instituire a unui cadru pentru asigurarea aprovizionării sigure și durabile cu materii prime critice și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 168/2013, (UE) 2018/858, (UE) 2018/1724 și (UE) 2019/1020
(Text cu relevanță pentru SEE)
CAPITOLUL 1
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiect și obiective
Pentru a atinge obiectivul general menționat la alineatul (1), prezentul regulament stabilește măsuri care vizează:
reducerea riscului de perturbări ale aprovizionării legate de materiile prime critice care ar putea denatura concurența și fragmenta piața internă, în special prin identificarea și sprijinirea proiectelor strategice care contribuie la reducerea dependențelor și la diversificarea importurilor și prin depunerea de eforturi de stimulare a progresului tehnologic și a utilizării eficiente a resurselor pentru a modera creșterea preconizată a consumului de materii prime critice la nivelul Uniunii;
îmbunătățirea capacității Uniunii de a monitoriza și de a atenua riscul în materie de aprovizionare cu materii prime critice;
asigurarea liberei circulații a materiilor prime critice și a produselor care conțin materii prime critice introduse pe piața Uniunii, garantând în același timp un nivel ridicat de protecție a mediului și de durabilitate, inclusiv prin îmbunătățirea circularității acestora;
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
„materie primă” înseamnă o substanță în stare prelucrată sau neprelucrată utilizată ca materie primă pentru fabricarea de produse intermediare sau finite, cu excepția substanțelor utilizate preponderent ca produse alimentare, hrană pentru animale sau combustibil;
„lanț valoric al materiilor prime” înseamnă toate activitățile și procesele implicate în explorarea, extracția, prelucrarea și reciclarea materiilor prime;
„explorare” înseamnă toate activitățile care vizează identificarea și stabilirea proprietăților ocurențelor de minerale;
„extracție” înseamnă extracția de minereuri, minerale și produse vegetale din sursa lor inițială ca produs principal sau produs secundar, inclusiv dintr-o ocurență de minerale în subteran, dintr-o ocurență de minerale în mediul subacvatic și în apă și dintr-o ocurență de minerale în apa geotermală și în arbori;
„capacitate de extracție a Uniunii” înseamnă un agregat al volumelor maxime anuale ale producției provenind din operațiunile de extracție a minereurilor, mineralelor, produselor vegetale și concentratelor care conțin materii prime strategice, inclusiv operațiunile de prelucrare care se desfășoară, de regulă, la locul de extracție sau în apropierea acestuia, și care se află în Uniune;
„ocurențe de minerale” înseamnă orice mineral individual sau combinație de minerale care se găsesc într-o masă sau într-un zăcământ cu interes economic potențial;
„rezerve” înseamnă toate ocurențele de minerale a căror extracție este viabilă din punct de vedere economic într-un anumit context de piață;
„prelucrare” înseamnă toate procesele fizice, chimice și biologice implicate în transformarea unei materii prime din minereuri, minerale, produse vegetale sau deșeuri în metale pure, aliaje sau alte forme utilizabile din punct de vedere economic, inclusiv îmbogățirea, separarea, topirea și rafinarea, cu excepția prelucrării metalelor și a transformării ulterioare în bunuri intermediare și finale;
„capacitate de prelucrare a Uniunii” înseamnă agregatul volumelor maxime al producției anuale provenind din operațiunile de prelucrare a materiilor prime strategice, cu excepția operațiunilor care se desfășoară, de regulă, la locul de extracție sau în apropierea acestuia, și care se află în Uniune;
„reciclare” înseamnă reciclare astfel cum este definită la articolul 3 punctul 17 din Directiva 2008/98/CE;
„capacitate de reciclare a Uniunii” înseamnă agregatul volumului maxim al producției anuale provenind din operațiunile de reciclare a materiilor prime strategice, după reprelucrare, inclusiv sortarea și tratarea preliminară a deșeurilor și prelucrarea acestora în materii prime secundare, care se află în Uniune;
„consum anual de materii prime strategice” înseamnă agregatul cantității de materii prime strategice consumate de întreprinderile stabilite în Uniune în formă prelucrată, cu excepția materiilor prime strategice încorporate în produsele intermediare sau finite introduse pe piața Uniunii;
„risc în materie de aprovizionare” înseamnă riscul în materie de aprovizionare calculat în conformitate cu anexa II secțiunea 2;
„proiect privind materiile prime critice” înseamnă orice instalație planificată sau orice extindere sau reafectare semnificativă planificată a unei instalații existente în cadrul căreia se desfășoară activități în domeniul extracției, prelucrării sau reciclării materiilor prime critice;
„achizitor” înseamnă o întreprindere care a încheiat un acord de preluare cu un promotor de proiect;
„acord de preluare” înseamnă orice acord contractual încheiat între o întreprindere și un promotor de proiect care conține fie un angajament din partea întreprinderii de a achiziționa o cotă din materiile prime produse de un anumit proiect privind materiile prime într-o anumită perioadă de timp, fie un angajament din partea promotorului proiectului de a oferi întreprinderii opțiunea de a acționa în acest sens;
„promotor de proiect” înseamnă orice întreprindere sau consorțiu de întreprinderi care dezvoltă un proiect privind materiile prime;
„procedură de autorizare” înseamnă un proces care acoperă toate autorizațiile relevante pentru realizarea și exploatarea unui proiect privind materiile prime critice, inclusiv autorizațiile de construcție, privind regimul chimic și de conectare la rețea, precum și evaluările și autorizațiile de mediu, în cazul în care acestea sunt necesare, și care cuprinde toate cererile și procedurile, de la confirmarea faptului că cererea este completă până la notificarea deciziei exhaustive privind rezultatul procedurii de către ghișeul unic în cauză;
„decizie exhaustivă” înseamnă decizia sau ansamblul deciziilor luate de autoritățile statelor membre prin care se stabilește dacă un promotor de proiect este autorizat să implementeze un proiect privind materiile prime critice, fără a aduce atingere niciunei decizii luate în contextul unei căi de atac;
„program național” înseamnă un program național sau un set compilat de programe, care acoperă întregul teritoriu, pregătit și adoptat de autoritățile naționale sau regionale relevante;
„explorare generală” înseamnă explorarea la nivel național sau regional, fără a include explorarea țintită;
„explorare țintită” înseamnă investigarea detaliată a unei ocurențe de minerale individuale;
„hartă predictivă” înseamnă o hartă care indică zonele ce ar putea conține ocurențe de minerale ale unei materii prime date;
„întrerupere a aprovizionării” înseamnă scăderea semnificativă și neașteptată a disponibilității unei materii prime sau creșterea semnificativă a prețului unei materii prime, care depășește volatilitatea normală a prețurilor pieței;
„lanț de aprovizionare cu materii prime” înseamnă toate activitățile și procesele lanțului valoric al materiilor prime până în punctul în care o materie primă este utilizată ca materie primă pentru fabricarea de produse intermediare sau finite;
„strategii de atenuare” înseamnă politicile elaborate de un operator economic pentru a limita probabilitatea unei întreruperi a aprovizionării lanțului său de aprovizionare cu materii prime sau pentru a atenua daunele cauzate activității sale economice de o astfel de perturbare a aprovizionării;
„principalii operatori de pe piață” înseamnă întreprinderile din lanțul de aprovizionare cu materii prime critice al Uniunii și întreprinderi din aval care consumă materii prime critice, a căror funcționare fiabilă este esențială pentru aprovizionarea cu materii prime critice;
„stoc strategic” înseamnă o cantitate dintr-o anumită materie primă, sub orice formă, depozitată de un operator public sau privat în vederea eliberării acesteia în cazul unei întreruperi a aprovizionării;
„întreprindere mare” înseamnă o întreprindere care are, în medie, peste 500 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 150 de milioane EUR în ultimul exercițiu financiar pentru care au fost întocmite situații financiare anuale;
„tehnologii strategice” înseamnă tehnologiile-cheie esențiale pentru dubla tranziție verde și digitală, precum și pentru aplicațiile din domeniul apărării și al industriei aerospațiale;
„consiliu de administrație” înseamnă organul administrativ sau de supraveghere responsabil cu supravegherea conducerii executive a întreprinderii sau, dacă nu există un astfel de organism, persoana sau persoanele care îndeplinesc funcții echivalente;
„deșeuri” înseamnă deșeuri astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/98/CE;
„colectare” înseamnă colectare astfel cum este definită la articolul 3 punctul 10 din Directiva 2008/98/CE;
„tratare” înseamnă tratare astfel cum este definită la articolul 3 punctul 14 din Directiva 2008/98/CE;
„valorificare” înseamnă valorificare astfel cum este definită la articolul 3 punctul 15 din Directiva 2008/98/CE;
„reutilizare” înseamnă reutilizare astfel cum este definită la articolul 3 punctul 13 din Directiva 2008/98/CE;
„deșeuri extractive” înseamnă deșeuri extractive în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2006/21/CE;
„instalație de gestionare a deșeurilor extractive” înseamnă o instalație de gestionare a deșeurilor astfel cum este definită la articolul 3 punctul 15 din Directiva 2006/21/CE;
„evaluare economică preliminară” înseamnă o evaluare inițială, conceptuală a viabilității economice potențiale a unui proiect pentru valorificarea materiilor prime critice din deșeurile extractive;
„dispozitiv de imagistică prin rezonanță magnetică” înseamnă un dispozitiv medical neinvaziv care utilizează câmpuri magnetice pentru a capta imagini anatomice sau orice alt dispozitiv care utilizează câmpuri magnetice pentru a capta imagini din interiorul obiectului;
„generator de energie eoliană” înseamnă partea unei turbine eoliene onshore sau offshore care convertește energia mecanică a rotorului în energie electrică;
„robot industrial” înseamnă un manipulator multifuncțional și reprogramabil, controlat în mod automat, programabil în trei sau mai multe axe, care poate fi fix sau mobil pentru a fi utilizat în aplicații industriale automatizate;
„autovehicul” înseamnă orice vehicul omologat de tip din categoriile M sau N astfel cum sunt prevăzute la articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2018/858;
„mijloc de transport ușor” înseamnă orice vehicul cu roți ușor care poate fi acționat numai de motorul electric sau de o combinație de motor și de propulsie umană, inclusiv trotinete electrice, biciclete electrice și vehicule omologate de tip din categoria L astfel cum este prevăzută la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 168/2013;
„generator de răcire” înseamnă partea unui sistem de răcire care generează o diferență de temperatură care permite extragerea căldurii din spațiul sau procesul de răcire, utilizând un ciclu electric de compresie a vaporilor;
„pompă de căldură” înseamnă parte a unui sistem de încălzire care generează o diferență de temperatură ce permite alimentarea cu căldură a spațiului sau a procesului de încălzit, utilizând un ciclu electric de compresie de vapori;
„motor electric” înseamnă un dispozitiv care convertește puterea electrică de intrare în putere mecanică de ieșire sub formă de mișcare de rotație cu o turație și un cuplu care depind de factori precum frecvența tensiunii de alimentare și numărul de poli ai motorului, și cu o putere nominală utilă mai mare sau egală cu 0,12 kW;
„mașină de spălat rufe automată” înseamnă o mașină de spălat rufe în cazul căreia încărcătura este tratată integral de mașina de spălat rufe, fără a fi necesară intervenția utilizatorului în niciun moment pe durata programului;
„uscător de rufe cu tambur” înseamnă un aparat în care produsele textile sunt uscate prin învârtire într-un tambur rotativ prin care trece un flux de aer cald;
„cuptor cu microunde” înseamnă orice aparat destinat a fi utilizat pentru încălzirea alimentelor utilizând energie electromagnetică;
„aspirator” înseamnă un aparat care îndepărtează murdăria de pe o suprafață care trebuie curățată prin intermediul unui flux de aer creat de o subpresiune formată în interiorul unității;
„mașină de spălat vase” înseamnă o mașină care spală și clătește vesela;
„magnet permanent” înseamnă un magnet care își păstrează magnetismul după ce a fost îndepărtat de un câmp magnetic extern;
„suport de date” înseamnă un simbol al unui cod de bare liniar, un simbol bidimensional sau un alt mediu de captare automată a datelor de identificare care poate fi citit de un dispozitiv;
„identificator unic de produs” înseamnă un șir unic de caractere pentru identificarea produselor;
„înveliș protector al magneților” înseamnă un strat de material utilizat în general pentru protecția magneților împotriva coroziunii;
„îndepărtare” înseamnă manipularea manuală, mecanică, chimică, termică sau metalurgică, astfel încât componentele sau materialele vizate sunt identificabile ca fiind un flux de ieșire separat sau o parte dintr-un flux de ieșire;
„reciclator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care efectuează operațiuni de reciclare într-o instalație autorizată;
„punere la dispoziție pe piață” înseamnă orice furnizare a unui produs pentru distribuție, consum sau utilizare pe piața Uniunii în cursul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit;
„tip de materie primă critică” înseamnă o materie primă critică introdusă pe piață care se diferențiază prin stadiul său de prelucrare, compoziția chimică, originea sa geografică sau metodele de producție utilizate;
„introducere pe piață” înseamnă punere la dispoziție pentru prima oară a unui produs pe piața Uniunii;
„evaluare a conformității” înseamnă procesul prin care se demonstrează dacă cerințele prevăzute la articolele 28, 29 sau 31 au fost sau nu îndeplinite;
„parteneriat strategic” înseamnă un angajament între Uniune și o țară terță, sau o țară sau un teritoriu de peste mări de a intensifica cooperarea în ceea ce privește lanțul valoric al materiilor prime, care este stabilit printr-un instrument fără caracter juridic obligatoriu care prevede acțiuni de interes reciproc, care favorizează rezultate benefice atât pentru Uniune, cât și pentru țara terță relevantă sau pentru țările sau teritoriile de peste mări;
„guvernanță multipartită” înseamnă un rol formal, semnificativ și substanțial jucat de diverse tipuri de părți interesate, incluzând cel puțin societatea civilă, în procesul decizional corespunzător sistemului de certificare, atestat printr-un mandat, atribuirea de funcții sau alte elemente doveditoare, care confirmă sau sprijină participarea reprezentanților multipartiți ai respectivului sistem de certificare.
CAPITOLUL 2
MATERII PRIME STRATEGICE ȘI CRITICE
Articolul 3
Lista materiilor prime strategice
O listă actualizată a materiilor prime strategice cuprinde, dintre materiile prime evaluate, materiile prime care înregistrează cele mai mari punctaje în ceea ce privește importanța strategică, creșterea preconizată a cererii și dificultatea creșterii producției. Importanța strategică, creșterea preconizată a cererii și dificultatea creșterii producției se stabilesc în conformitate cu anexa I secțiunea 2.
Pe lângă revizuirile regulate, Comisia revizuiește și, după caz, actualizează lista materiilor prime strategice în orice moment la cererea Comitetului european pentru materii prime critice (denumit în continuare „comitetul”) instituit prin articolul 35, pe baza monitorizării și a testelor de rezistență efectuate în conformitate cu prezentul regulament.
Ca parte a primei actualizări a listei materiilor prime strategice în temeiul primului paragraf, Comisia evaluează în special dacă, pe baza evaluării sale în temeiul alineatului (2) din prezentul articol și al anexei I secțiunea 2, grafitul sintetic ar trebui să rămână pe lista materiilor prime strategice.
Articolul 4
Lista materiilor prime critice
O listă actualizată a materiilor prime critice include materiile prime strategice enumerate în anexa I secțiunea 1, precum și orice altă materie primă care atinge sau depășește pragul 1 pentru riscul în materie de aprovizionare și 2,8 pentru importanța economică. Importanța economică și riscul în materie de aprovizionare se calculează în conformitate cu anexa II secțiunea 2.
CAPITOLUL 3
CONSOLIDAREA LANȚULUI VALORIC AL MATERIILOR PRIME DIN UNIUNE
SECȚIUNEA 1
Indicii de referință
Articolul 5
Indicii de referință
Comisia și statele membre consolidează diferitele etape ale lanțului valoric al materiilor prime strategice prin măsurile prevăzute în prezentul capitol pentru:
a se asigura că, până în 2030, capacitățile Uniunii pentru fiecare materie primă strategică cresc în mod semnificativ, astfel încât, în ansamblu, capacitatea Uniunii să se apropie sau să atingă următorii indici de referință:
capacitatea de extracție a Uniunii să permită extragerea minereurilor, a mineralelor sau a concentratelor necesare pentru a produce cel puțin 10 % din consumul anual de materii prime strategice al Uniunii, în măsura posibilului, având în vedere rezervele Uniunii;
capacitatea de prelucrare a Uniunii, inclusiv pentru toate etapele intermediare de prelucrare, să permită producerea a cel puțin 40 % din consumul anual de materii prime strategice al Uniunii;
capacitatea de reciclare a Uniunii, inclusiv pentru toate etapele intermediare de reciclare, să permită producerea a cel puțin 25 % din consumul anual de materii prime strategice al Uniunii și să permită reciclarea unor cantități din ce în ce mai mari pentru fiecare materie primă strategică din deșeuri.
a diversifica importurile Uniunii de materii prime strategice pentru a se asigura că, până în 2030, consumul anual al Uniunii în raport cu fiecare materie primă strategică în orice etapă relevantă a prelucrării se poate baza pe importuri din mai multe țări terțe sau din țări sau teritorii de peste mări (TTPM) și că nicio țară terță nu asigură mai mult de 65 % din consumul anual al Uniunii de o astfel de materie primă strategică.
Actele delegate adoptate în temeiul primului paragraf precizează fluxurile de deșeuri și materiile prime strategice din cadrul acestora pentru care sunt disponibile suficiente informații privind volumele relevante de deșeuri și conținutul lor strategic de materii prime, pe baza cerințelor de raportare prevăzute în Regulamentul (UE) 2023/1542, Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 ), Directiva 2008/98/CE, și Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 2 ), pentru a permite estimarea capacității de reciclare a Uniunii ca procent din materiile prime strategice conținute în fluxurile de deșeuri relevante.
Actele delegate adoptate în temeiul primului paragraf stabilesc și un indice de referință al Uniunii pentru capacitatea de reciclare pe baza capacității de reciclare pentru fiecare materie primă strategică din fluxurile de deșeuri relevante identificate în temeiul celui de-al doilea paragraf.
Comisia definește indicele de referință pentru capacitatea de reciclare menționat la al treilea paragraf pe baza următoarelor elemente:
capacitatea actuală de reciclare a Uniunii, exprimată ca pondere din materiile prime strategice disponibile în fluxurile de deșeuri relevante;
măsura în care materiile prime strategice pot fi valorificate din aceste fluxuri de deșeuri, ținând seama de fezabilitatea tehnologică și economică;
alte obiective stabilite în alte acte juridice ale Uniunii, relevante pentru valorificarea materiilor prime strategice din deșeuri.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 38 pentru a modifica prezentul regulament prin actualizarea actelor delegate adoptate în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat în cazul în care, în urma evaluării menționate la articolul 48 alineatul (2), devin disponibile informații despre volumele relevante de deșeuri și conținutul strategic de materii prime al altor fluxuri de deșeuri.
SECȚIUNEA 2
Proiecte strategice
Articolul 6
Criterii de recunoaștere a proiectelor strategice
În urma unei cereri din partea promotorului de proiect și în conformitate cu procedura stabilită la articolul 7, Comisia recunoaște ca proiecte strategice acele proiecte privind materiile prime care îndeplinesc următoarele criterii:
proiectul aduce o contribuție semnificativă la securitatea aprovizionării Uniunii cu materii prime strategice;
proiectul este sau va deveni fezabil din punct de vedere tehnic într-un interval de timp rezonabil, iar volumul de producție preconizat al proiectului poate fi estimat cu un nivel suficient de încredere;
proiectul ar urma să fie implementat în mod durabil, în special în ceea ce privește monitorizarea, prevenirea și reducerea la minimum a impactului asupra mediului, prevenirea și reducerea la minimum a impactului negativ asupra societății prin utilizarea unor practici responsabile din punct de vedere social, inclusiv respectarea drepturilor omului, a drepturilor populațiilor indigene și a drepturilor lucrătorilor, în special în cazul relocării involuntare, potențialul de creare de locuri de muncă de calitate și implicarea semnificativă a comunităților locale și a partenerilor sociali relevanți, precum și utilizarea unor practici comerciale transparente cu politici de conformitate adecvate pentru a preveni și a reduce la minimum riscurile de efecte negative asupra bunei funcționări a administrației publice, inclusiv corupția și darea sau luarea de mită;
în cazul proiectelor din Uniune, stabilirea, funcționarea sau producția rezultată în urma proiectului ar avea beneficii transfrontaliere în afara statului membru în cauză, inclusiv pentru sectoarele din aval;
în cazul proiectelor din țări terțe care sunt piețe emergente sau economii în curs de dezvoltare, proiectul ar fi reciproc avantajos pentru Uniune și pentru țara terță în cauză, prin creșterea valorii adăugate în țara terță respectivă.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 38 pentru a modifica anexa III în vederea adaptării la progresul tehnic și științific a elementelor și dovezilor care trebuie luate în considerare la evaluarea îndeplinirii criteriilor de recunoaștere prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sau pentru a ține seama de modificările aduse instrumentelor internaționale enumerate la punctul 5 din anexa III, sau de adoptarea unor instrumente internaționale suplimentare relevante pentru îndeplinirea criteriului menționat la alineatul (1) litera (c) din prezentul articol.
Articolul 7
Cerere și recunoaștere
Cererile de recunoaștere a unui proiect privind materiile prime critice ca proiect strategic sunt prezentate Comisiei de către promotorul proiectului. Cererea include:
dovezi relevante referitoare la îndeplinirea criteriilor prevăzute la articolul 6 alineatul (1);
o clasificare a proiectului în conformitate cu Clasificarea-cadru a resurselor elaborată de Organizația Națiunilor Unite, susținută de dovezi adecvate;
un calendar pentru implementarea proiectului, inclusiv o prezentare generală a autorizațiilor necesare pentru proiect și stadiul procedurii de autorizare corespunzătoare;
un plan care să conțină măsuri de facilitare a acceptării de către public, inclusiv, după caz, măsuri de facilitare a implicării semnificative și a participării active a comunităților afectate, stabilirea unor canale de comunicare recurente cu comunitățile locale, cu organizațiile locale, inclusiv cu partenerii sociali și cu autoritățile relevante și punerea în aplicare a unor campanii de sensibilizare și de informare și instituirea unor mecanisme potențiale de atenuare și compensare;
informații privind controlul asupra întreprinderilor implicate în proiect, astfel cum sunt definite în articolul 3 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului ( 3 ) și, în cazul în care sunt implicate mai multe întreprinderi, informații privind implicarea relativă în proiect a fiecărei întreprinderi;
un plan de afaceri care evaluează viabilitatea financiară a proiectului;
o estimare a potențialului proiectului de creare de locuri de muncă de calitate și a nevoilor proiectului în ceea ce privește forța de muncă calificată și un plan de lucru pentru a sprijini perfecționarea și recalificarea și promovarea unei reprezentări incluzive a forței de muncă;
pentru proiectele din țări terțe sau din TTPM care presupun activități extractive, starea ecologică a siturilor afectate după finalul exploatării, în vederea restabilirii stării ecologice anterioare, ținând cont de fezabilitatea tehnică și economică;
pentru proiectele legate exclusiv de prelucrare sau reciclare situate în zone protejate în temeiul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE, o descriere a amplasamentelor alternative adecvate din punct de vedere tehnic, evaluate de promotorul proiectului, și a motivului pentru care aceste locații nu sunt considerate locații adecvate pentru proiect;
pentru proiectele care au potențialul de a afecta populațiile indigene, un plan care să conțină măsuri dedicate unei consultări semnificative a populațiilor indigene afectate privind prevenirea și reducerea la minimum a impactului negativ asupra drepturilor populațiilor indigene și, după caz, compensarea echitabilă a populațiilor respective, precum și măsuri de abordare a rezultatelor consultării.
În cazul în care legislația națională a țării al cărei teritoriu este vizat de un proiect conține dispoziții privind consultarea menționată la litera (j) de la primul paragraf și cu condiția ca o astfel de consultare să acopere toate obiectivele stabilite la respectivul punct, planul poate fi adaptat în consecință.
Amploarea documentației necesare pentru completarea modelului unic menționat la primul paragraf trebuie să fie rezonabilă.
Prima dată-limită de acest fel trebuie să fie cel târziu la 24 august 2024. Comisia stabilește date-limită cel puțin de patru ori pe an.
Comisia prezintă comitetului o evaluare privind măsura în care proiectele propuse îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 6 alineatul (1), înaintea reuniunilor menționate la primul paragraf de la prezentul alineat.
În cazul proiectelor strategice din țări terțe sau din TTPM, Comisia transmite cererea primită țării terțe sau TTPM al cărei teritoriu este vizat de proiectul propus. Comisia nu aprobă cererea înainte de a primi aprobarea explicită a țării terțe în cauză.
Decizia Comisiei este motivată. Comisia prezintă decizia sa comitetului și statului membru sau țării terțe al cărei teritoriu este vizat de proiect.
Înainte de a adopta o decizie de retragere a recunoașterii, Comisia comunică promotorului proiectului motivele care au stat la baza deciziei sale, promotorul proiectului i se oferă posibilitatea de a răspunde, iar Comisia analizează răspunsul promotorului proiectului.
Articolul 8
Obligațiile de raportare și informare pentru proiectele strategice
La fiecare doi ani de la data recunoașterii ca proiect strategic, promotorul proiectului prezintă Comisiei un raport care conține informații privind cel puțin următoarele aspecte:
progresele înregistrate în ceea ce privește implementarea proiectului strategic, în special cu referire la procedura de autorizare;
dacă este cazul, motivele întârzierilor comparativ cu calendarul menționat la articolul 7 alineatul (1) litera (c) și un plan de recuperare a acestor întârzieri;
progresele înregistrate în finanțarea proiectului strategic, inclusiv informații privind sprijinul financiar public.
Comisia transmite comitetului o copie a raportului menționat la primul paragraf de la prezentul alineat pentru a înlesni discuțiile menționate la articolul 36 alineatul (7) litera (c).
Promotorul proiectului notifică Comisiei:
modificări ale proiectului strategic care afectează îndeplinirea de către acesta a criteriilor stabilite la articolul 6 alineatul (1);
modificări de durată ale controlului asupra întreprinderilor implicate în proiectul strategic, comparativ cu informațiile menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (e).
Amploarea documentației necesare pentru completarea modelului unic menționat la primul paragraf trebuie să fie rezonabilă.
SECȚIUNEA 3
Procedura de autorizare
Articolul 9
Ghișeul unic
Articolul 10
Statutul prioritar al proiectelor strategice
Articolul 11
Durata procedurii de autorizare
În cazul proiectelor strategice din Uniune, procedura de autorizare nu depășește:
27 de luni în cazul proiectelor strategice care implică extracția;
15 luni în cazul proiectelor strategice care implică numai prelucrarea sau reciclarea.
Prin derogare de la alineatul (1), în ceea ce privește proiectele strategice din Uniune care au fost supuse procedurii de autorizare înainte de a fi recunoscute ca proiecte strategice și în ceea ce privește extinderile proiectelor strategice existente pentru care s-a acordat deja o autorizație, durata procedurii de autorizare după ce proiectul a fost recunoscut ca proiect strategic nu depășește:
24 de luni în cazul proiectelor strategice care implică extracția;
12 luni în cazul proiectelor strategice care implică numai prelucrarea sau reciclarea.
În cazuri excepționale, atunci când natura, complexitatea, amplasarea sau dimensiunea proiectului strategic o impun, statele membre pot prelungi, înainte de expirarea acestora și pentru fiecare caz în parte, termenele menționate la:
alineatul (1) litera (a) și la alineatul (2) litera (a) cu maximum șase luni;
alineatul (1) litera (b) și la alineatul (2) litera (b) cu cel mult trei luni.
În cazul unei astfel de prelungiri, ghișeul unic în cauză informează promotorul proiectului în scris privind motivele care justifică prelungirea și termenul la care preconizează că va lua decizia exhaustivă.
Data confirmării menționată la primul paragraf servește drept început al procedurii de autorizare.
Termenele prevăzute în prezentul articol pentru oricare dintre procedurile de autorizare nu aduc atingere unor eventuale termene mai scurte stabilite de statele membre.
Articolul 12
Evaluări și autorizații de mediu
Ghișeul unic în cauză se asigură că avizul menționat la primul paragraf este emis cât mai rapid posibil și în termen de cel mult 45 de zile de la data la care promotorul proiectului a transmis solicitarea de aviz.
În cadrul procedurii coordonate menționate la primul paragraf, autoritatea competentă coordonează diversele evaluări individuale ale impactului unui anumit proiect asupra mediului, impuse de actele legislative relevante ale Uniunii.
În cadrul procedurii comune menționate la primul paragraf, autoritatea competentă prevede o singură evaluare a impactului unui anumit proiect asupra mediului, impusă de actele legislative relevante ale Uniunii.
Alineatele (2)-(5) se aplică procedurii de autorizare a proiectelor strategice în cazul cărora procedura de autorizare a fost demarată înainte de a fi recunoscute ca proiecte strategice numai în măsura în care etapele vizate la alineatele respective nu au fost încă finalizate.
Articolul 13
Planificare
Articolul 14
Aplicabilitatea convențiilor CEE-ONU
SECȚIUNEA 4
Condiții favorizante
Articolul 15
Accelerarea implementării proiectelor strategice
Statul membru al cărui teritoriu este vizat de un proiect strategic ia măsuri pentru a facilita implementarea eficace și la timp a acestuia. Măsurile respective pot include asistență pentru:
asigurarea respectării obligațiilor administrative și de raportare aplicabile;
a spori în continuare capacitatea promotorilor de proiecte de a asigura implicarea semnificativă și participarea activă a comunităților afectate de proiectul strategic.
Articolul 16
Coordonarea finanțării
La cererea unui promotor al unui proiect strategic, subgrupul permanent instituit în temeiul articolului 36 alineatul (8) litera (a) discută și oferă consiliere cu privire la modul în care poate fi finalizată finanțarea proiectului său, ținând seama de finanțarea deja asigurată și luând în considerare cel puțin următoarele elemente:
surse private suplimentare de finanțare;
sprijin prin resurse din partea Grupului Băncii Europene de Investiții sau a altor instituții financiare internaționale, inclusiv a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare;
instrumentele și programele existente ale statelor membre, inclusiv de la agențiile de creditare a exportului, băncile și instituțiile naționale de promovare;
finanțarea și programele de finanțare relevante ale Uniunii, punând accentul mai ales pe inițiativa „Global Gateway” pentru proiecte strategice în țările terțe sau TTPM.
Articolul 17
Facilitarea acordurilor de preluare
Sistemul menționat la alineatul (1) permite potențialilor achizitori să prezinte oferte indicând:
volumul și calitatea materiilor prime strategice pe care intenționează să le achiziționeze;
prețul sau intervalul de preț preconizat;
durata prevăzută a acordului de preluare.
Sistemul menționat la alineatul (1) permite promotorilor de proiecte strategice să prezinte oferte indicând:
volumul și calitatea materiilor prime strategice pentru care încearcă să încheie acorduri de preluare;
prețul sau intervalul de preț la care sunt dispuși să vândă;
durata prevăzută a acordului de preluare.
Articolul 18
Accesibilitatea online a informațiilor administrative
Statele membre furnizează online următoarele informații privind procedurile administrative relevante pentru proiectele privind materiile prime critice, într-un mod centralizat și ușor accesibil:
informațiile menționate la articolul 9 alineatul (2);
procedura de autorizare și procedurile administrative aferente necesare pentru obținerea autorizațiilor relevante;
serviciile financiare și de investiții;
posibilitățile de finanțare la nivelul Uniunii sau al statelor membre;
serviciile de sprijin pentru întreprinderi, inclusiv, dar fără a se limita la declarațiile privind impozitul pe profit, legislația fiscală locală sau dreptul muncii.
SECȚIUNEA 5
Explorarea
Articolul 19
Programe naționale de explorare
Programele naționale menționate la alineatul (1) includ măsuri de sporire a informațiilor disponibile privind ocurențele de materii prime critice ale Uniunii. Acestea includ, după caz, următoarele măsuri:
cartografierea mineralelor la o scară adecvată;
campanii geochimice, inclusiv pentru stabilirea compozițiilor chimice ale solurilor, sedimentelor sau rocilor;
studii geoștiințifice, cum ar fi studiile geofizice;
prelucrarea datelor colectate prin explorare generală, inclusiv prin elaborarea de hărți predictive;
reprelucrarea datelor existente provenite din studii geoștiințifice pentru a verifica ocurențele de minerale neidentificate care conțin materii prime critice și minereurile purtătoare de materii prime critice.
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unui model pentru punerea la dispoziție a informațiilor menționate la primul paragraf de la prezentul alineat. Modelul poate indica modul în care sunt exprimate informațiile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 39 alineatul (2).
Având în vedere cooperarea existentă privind explorarea generală, subgrupul permanent menționat la articolul 36 alineatul (8) litera (c) pune în discuție programele naționale menționate la alineatul (1) de la prezentul articol și punerea lor în aplicare, incluzând cel puțin:
potențialul de cooperare, inclusiv în ceea ce privește explorarea ocurențelor de minerale transfrontaliere și a formațiunilor geologice comune;
cele mai bune practici legate de măsurile enumerate la alineatul (2);
posibilitatea de a crea o bază de date integrată pentru stocarea rezultatelor programelor naționale menționate la alineatul (1).
CAPITOLUL 4
MONITORIZAREA ȘI ATENUAREA RISCURILOR
Articolul 20
Monitorizarea și efectuarea testelor de rezistență
Monitorizarea vizează cel puțin evoluția următorilor parametri:
fluxurile comerciale dintre Uniune și țările terțe și în cadrul pieței interne;
cerere și ofertă;
concentrarea aprovizionării;
producția și capacitățile de producție la nivelul Uniunii și la nivel mondial în diferite etape ale lanțului valoric al materiilor prime;
volatilitatea prețurilor;
blocajele în orice etapă a producției Uniunii și blocajele în ceea ce privește autorizarea proiectelor strategice din Uniune;
potențialele obstacole în calea comerțului cu materii prime critice sau cu bunuri care utilizează materii prime critice ca factor de producție pe piața internă.
Autoritățile naționale care participă la subgrupul permanent menționat la articolul 36 alineatul (8) litera (e) sprijină Comisia în ceea ce privește monitorizarea menționată la alineatul (1) de la prezentul articol prin:
efectuarea schimbului de informații relevante aflate la dispoziție cu privire la evoluția parametrilor enumerați la alineatul (1) de la prezentul articol, cu excepția literei (e) din respectivul alineat, inclusiv informațiile menționate la articolul 21;
colectarea, în coordonare cu Comisia și cu celelalte autorități participante, de informații privind evoluția parametrilor enumerați la alineatul (1) de la prezentul articol, inclusiv informațiile menționate la articolul 21;
furnizarea unei analize a riscurilor în materie de aprovizionare cu materii prime critice, având în vedere evoluția parametrilor enumerați la alineatul (1);
informarea fără întârziere a Comisiei în cazul în care statul membru ia cunoștință de un risc de perturbare gravă a aprovizionării cu materii prime critice.
Testele de rezistență menționate la primul paragraf constau într-o evaluare a vulnerabilității la întreruperile aprovizionării ale lanțului de aprovizionare cu materii prime critice al Uniunii cu materiile prime strategice relevante, prin estimarea impactului diferitelor scenarii care pot cauza astfel de întreruperi de aprovizionare și a efectelor lor potențiale, ținând seama cel puțin de următoarele elemente:
dacă materia primă strategică în cauză este extrasă, prelucrată sau reciclată;
capacitățile operatorilor economici de-a lungul lanțului valoric al materiilor prime, precum și structura pieței;
factorii care ar putea afecta aprovizionarea, inclusiv, însă fără a se limita la situația geopolitică, logistica, aprovizionarea cu energie, forța de muncă sau dezastrele naturale;
disponibilitatea surselor de aprovizionare și capacitatea de a le diversifica rapid, de a substitui materiile sau de a reduce cererea;
utilizatorii materiilor prime strategice relevante de-a lungul lanțului valoric al materiilor prime și cota lor de cerere, acordând o atenție deosebită fabricării de tehnologii relevante pentru dubla tranziție verde și digitală, precum și pentru aplicațiile din domeniul apărării și aerospațial;
potențialele obstacole în calea comerțului transfrontalier cu materii prime strategice relevante sau cu bunuri care utilizează materii prime strategice ca factor de producție pe piața internă.
Comisia pune la dispoziția publicului pe un site web cu acces gratuit și actualizează periodic un tablou de bord de monitorizare care conține:
informațiile agregate privind evoluția parametrilor menționați la alineatul (1);
o descriere agregată a calculului riscului în materie de aprovizionare cu materii prime critice în lumina informațiilor menționate la litera (a) de la prezentul alineat;
după caz, sugestii generale pentru strategii de atenuare adecvate cu scopul de a reduce riscul în materie de aprovizionare, cu excepția cazului în care punerea la dispoziția publicului a respectivelor sugestii generale ar pune în pericol protecția secretelor comerciale sau de afaceri sau a altor informații sensibile, confidențiale sau clasificate.
Articolul 21
Obligații în materie de informare privind monitorizarea
Statele membre identifică principalii operatori de pe piață de-a lungul lanțului valoric al materiilor prime critice stabiliți pe teritoriul lor și:
le monitorizează activitățile analizând datele disponibile public și, dacă este necesar, prin anchete periodice și proporționale în vederea colectării informațiilor necesare îndeplinirii sarcinilor de monitorizare ale Comisiei și efectuarea testelor de rezistență în temeiul articolului 20;
în rapoartele acestora prezentate în temeiul articolului 45, furnizează informații cu privire la rezultatele colectării de informații efectuate în temeiul literei (a) de la prezentul paragraf;
notifică fără întârziere Comisiei evenimentele majore care pot împiedica desfășurarea în mod curent a activităților principalilor operatori de pe piață.
Principalii operatori de piață pot refuza să transmită datele solicitate în temeiul literei (a) de la primul paragraf dacă partajarea unor astfel de date ar conduce la divulgarea de secrete comerciale sau de afaceri. Respectivii operatori de piață transmit astfel de date numai în măsura în care dispun deja de datele solicitate. În cazul în care un operator de piață principal refuză să transmită datele solicitate sau susține că nu dispune de astfel de date, acesta prezintă o motivare în acest sens statului membru solicitant.
Articolul 22
Raportarea stocurilor strategice
Informațiile menționate la alineatul (1) vizează stocurile deținute de toate autoritățile publice, societățile publice sau operatorii economici însărcinați de un stat membru să constituie stocuri strategice în numele său și includ cel puțin o descriere a următoarelor:
nivelul stocurilor strategice disponibile pentru fiecare materie primă strategică, la nivel consolidat, măsurat atât în tone, cât și ca procent din consumul național anual de materii prime strategice relevante, precum și forma chimică și puritatea materiilor prime stocate;
evoluția nivelului stocurilor strategice disponibile pentru fiecare materie primă strategică, la nivel consolidat, în ultimii cinci ani;
orice norme sau proceduri aplicabile punerii la dispoziție, alocării și distribuirii stocurilor strategice, cu excepția cazului în care partajarea unor astfel de informații pune în pericol protecția secretelor comerciale sau de afaceri sau a altor informații sensibile, confidențiale sau clasificate.
Articolul 23
Coordonarea stocurilor strategice
Până la 24 mai 2026 și, ulterior, o dată la doi ani, Comisia prezintă comitetului, pe baza informațiilor primite în temeiul articolului 22 alineatul (1):
un proiect de indice de referință care prevede un nivel sigur al stocurilor strategice ale Uniunii pentru fiecare materie primă strategică, astfel cum este menționat la alineatul (2) de la prezentul articol;
o comparație între nivelul global al stocurilor strategice ale Uniunii pentru fiecare materie primă strategică și proiectul de referință menționat la litera (a) de la prezentul alineat;
informații privind accesibilitatea transfrontalieră potențială a stocurilor strategice, având în vedere normele sau procedurile de punere la dispoziție, alocare și distribuire a acestora.
Comisia, ținând seama de opiniile comitetului, adoptă un indice de referință care prevede un nivel sigur al stocurilor strategice ale Uniunii de materii prime strategice. Respectivul indice de referință:
este exprimat ca fiind cantitatea de materii prime strategice necesară pentru a acoperi un număr de zile de importuri nete zilnice medii în cazul unei întreruperi a aprovizionării, calculat pe baza volumului importurilor din anul calendaristic precedent;
ia în considerare informațiile disponibile public cu privire la stocurile strategice deținute de operatorii privați;
este proporțional cu riscul în materie de aprovizionare și cu importanța economică asociată materiei prime strategice relevante.
Comisia, ținând seama de opiniile comitetului, poate emite avize adresate statelor membre:
pentru creșterea nivelului stocurilor strategice și, după caz, al capacităților de producție, ținând seama de comparația menționată la alineatul (1) litera (b), de distribuția relativă a stocurilor strategice existente între statele membre și de consumul de materii prime strategice de către operatorii economici de pe teritoriile respective ale statelor membre;
pentru modificarea sau coordonarea normelor sau procedurilor privind punerea la dispoziție, alocarea și distribuirea stocurilor strategice în vederea îmbunătățirii accesibilității transfrontaliere potențiale, în special atunci când producția de tehnologii strategice o impune.
Articolul 24
Pregătirea întreprinderilor în ceea ce privește riscurile
Întreprinderile mari, astfel cum sunt menționate la alineatul (1), efectuează, cel puțin o dată la trei ani și în măsura în care dispun de informațiile necesare, o evaluare a riscurilor lanțului lor de aprovizionare cu materii prime strategice, care cuprinde:
o cartografiere a locului în care sunt extrase, prelucrate sau reciclate materiile prime strategice pe care le utilizează;
o analiză a factorilor care ar putea afecta aprovizionarea lor cu materii prime strategice;
o evaluare a vulnerabilităților lor la întreruperile aprovizionării.
Articolul 25
Achiziții în comun
Pe baza evaluării menționate la alineatul (2), atunci când instituie și gestionează sistemul menționat la alineatul (1), Comisia:
alege pentru ce materii prime strategice și în ce etapă de prelucrare poate fi utilizat sistemul, ținând seama de riscul relativ de aprovizionare al diferitelor materii prime strategice;
stabilește cantitățile minime de materii prime strategice solicitate pentru a participa la sistem, ținând seama de numărul preconizat de participanți interesați și de necesitatea de a asigura un număr gestionabil de participanți, ținând seama de nevoile IMM-urilor.
Entitățile sunt excluse de la participarea la agregarea cererii și de la participarea la achiziționarea în comun, precum și de la participarea în calitate de furnizori, sau de la participarea în calitate de prestatori de servicii dacă:
sunt vizate de măsurile restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 215 din TFUE;
sunt deținute sau controlate, direct sau indirect, de persoane fizice sau juridice, entități sau organisme vizate de astfel de măsuri restrictive ale Uniunii sau care acționează în numele sau la ordinele acestora.
CAPITOLUL 5
DURABILITATEA
SECȚIUNEA 1
Circularitatea
Articolul 26
Măsuri naționale privind circularitatea
Fiecare stat membru, în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la alineatul (7), adoptă și pune în aplicare programe naționale sau include în programe naționale măsuri ce vizează:
să stimuleze progresul tehnologic și utilizarea eficientă a resurselor pentru a modera creșterea preconizată a consumului de materii prime critice la nivelul Uniunii;
să promoveze prevenirea generării de deșeuri și să crească gradul de reutilizare și de reparare a produselor și componentelor cu potențial relevant de valorificare a materiilor prime critice;
să intensifice colectarea, sortarea și prelucrarea deșeurilor cu un potențial relevant de valorificare a materiilor prime critice, inclusiv a deșeurilor metalice, și să asigure introducerea lor în sistemul de reciclare adecvat, cu scopul de a maximiza disponibilitatea și calitatea materialelor reciclabile ca materie primă pentru instalațiile de reciclare a materiilor prime critice;
să crească gradul de utilizare a materiilor prime critice secundare, inclusiv prin măsuri precum luarea în considerare a conținutului reciclat în criteriile de atribuire legate de achizițiile publice sau stimulente financiare pentru utilizarea materiilor prime critice secundare;
să intensifice maturitatea tehnologică a tehnologiilor de reciclare a materiilor prime critice și să promoveze proiectarea circulară, eficiența materiilor și înlocuirea materiilor prime critice în produse și aplicații, cel puțin prin includerea unor acțiuni de sprijin în acest sens în cadrul programelor naționale în domeniul cercetării și inovării;
să asigure că sunt instituite măsuri pentru a dota forța lor de muncă cu competențele necesare pentru a sprijini circularitatea lanțului valoric al materiilor prime critice, inclusiv măsuri de perfecționare și recalificare;
în cazul în care contribuțiile financiare urmează să fie plătite de producător în conformitate cu obligațiile care îi revin în materie de răspundere extinsă a producătorilor prevăzute în dreptul intern, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE, să promoveze modularea acestor contribuții financiare astfel încât produsele să conțină o proporție mai mare de materii prime critice secundare recuperate din deșeuri reciclate în conformitate cu standardele de mediu relevante ale Uniunii;
să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că materiile prime critice care sunt exportate după ce încetează să mai fie deșeuri îndeplinesc condițiile relevante în conformitate cu Directiva 2008/98/CE și cu alte dispoziții relevante ale dreptului Uniunii;
după caz, să sprijine utilizarea standardelor de calitate ale Uniunii pentru procesele de reciclare a fluxurilor de deșeuri care conțin materii prime critice.
Programele naționale menționate la primul paragraf sunt revizuite în termen de cel mult cinci ani de la adoptarea lor și sunt actualizate, dacă este necesar.
În ceea ce privește alineatul (1) literele (b), (c) și (d), programele menționate la literele respective pot prevedea, fără a aduce atingere articolelor 107 și 108 din TFUE, introducerea unor stimulente financiare, cum ar fi reduceri, recompense monetare sau sisteme de restituire a garanției, pentru a încuraja pregătirea pentru reutilizare și reutilizarea produselor cu un potențial relevant de valorificare a materiilor prime critice și colectarea și tratarea deșeurilor provenite de la astfel de produse.
Comisia adoptă acte de punere în aplicare în care precizează formatul și detaliile acestei raportări. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (3).
Prima perioadă de raportare acoperă primul an calendaristic complet după adoptarea actelor de punere în aplicare respective. Statele membre transmit respectivele date atunci când raportează Comisiei datele privind cantitățile de deșeuri de echipamente electrice și electronice reciclate în temeiul articolului 16 alineatul (6) din Directiva 2012/19/UE.
La întocmirea respectivei liste, Comisia ține seama de:
cantitatea totală de materii prime critice recuperabile din aceste produse, componente și fluxuri de deșeuri;
măsura în care aceste produse, componente și fluxuri de deșeuri sunt reglementate de dreptul Uniunii;
lacunele în materie de reglementare;
provocările specifice care afectează colectarea și tratarea deșeurilor ale produselor, componente și fluxuri de deșeuri;
sistemele existente de colectare și tratare a deșeurilor aplicabile produselor, componente și fluxuri de deșeuri.
Actele de punere în aplicare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (3).
Articolul 27
Valorificarea materiilor prime critice din deșeurile extractive
Operatorii obligați să elaboreze planuri de gestionare a deșeurilor în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2006/21/CE furnizează autorității competente, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 27 din directiva respectivă, un studiu preliminar de evaluare economică cu privire la potențialul de valorificare a materiilor prime critice provenind din:
deșeurile extractive depozitate în instalație; și
deșeurile extractive generate sau, în cazul în care se consideră a fi mai eficace, din volumul extras înainte de a deveni deșeuri.
Operatorii sunt exonerați de obligația prevăzută la primul paragraf de la prezentul alineat atunci când pot demonstra autorității competente, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 27 din Directiva 2006/21/CE, cu un grad ridicat de certitudine, că deșeurile extractive nu conțin materii prime critice care pot fi recuperate din punct de vedere tehnic.
Statele membre creează o bază de date a instalațiilor închise de gestionare a deșeurilor extractive situate pe teritoriul lor, inclusiv a instalațiilor de gestionare a deșeurilor dezafectate, exceptând instalațiile închise de gestionare a deșeurilor extractive, dacă caracteristicile specifice ale siturilor de deșeuri sau condițiile geologice fac improbabilă prezența unor cantități de materii prime critice potențial recuperabile din punct de vedere tehnic. Respectiva bază de date conține informații referitoare la:
amplasarea, suprafața și volumul, sau, după caz, volumul estimat, al deșeurilor aferente instalației de gestionare a deșeurilor extractive;
operatorul sau fostul operator al instalației de gestionare a deșeurilor extractive și, după caz, succesorul legal al acestuia;
cantitățile și concentrațiile aproximative ale tuturor materiilor prime conținute în deșeurile extractive și, dacă sunt disponibile, în zăcământul de minerale inițial, în conformitate cu alineatul (7);
orice informații suplimentare pe care statul membru le consideră relevante pentru a permite valorificarea materiilor prime critice provenind de la o instalație de gestionare a deșeurilor extractive.
Pentru a furniza informațiile menționate la alineatul (4) litera (c), statele membre întreprind cel puțin următoarele activități:
în ceea ce privește instalațiile închise de gestionare a deșeurilor extractive, până la ►C1 24 noiembrie 2025 ◄ , statele membre revizuiesc în mod exhaustiv dosarele de autorizare disponibile, sau alte documente disponibile atunci când nu există dosare de autorizare;
în ceea ce privește instalațiile de gestionare a deșeurilor extractive în cazul cărora informațiile disponibile ar putea indica prezența unor cantități de materii prime critice potențial recuperabile din punct de vedere economic, statele membre efectuează, de asemenea, până la 24 mai 2026, o eșantionare geochimică reprezentativă;
în ceea ce privește astfel de instalații de gestionare a deșeurilor extractive în cazul cărora activitățile descrise la literele (a) și (b) de la prezentul alineat au indicat cantități de materii prime critice potențial recuperabile din punct de vedere economic, statele membre efectuează, de asemenea, până la 24 martie 2027, o eșantionare mai detaliată, cu caracterizare chimică și mineralogică ulterioară care implică exploatarea forestieră de bază sau tehnici echivalente, dacă acestea respectă mediul, în conformitate cu cerințele de mediu aplicabile la nivelul Uniunii și cu cerințele Directivei 2006/21/CE, după caz.
Articolul 28
Posibilitatea de reciclare a magneților permanenți
Începând cu doi ani de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la alineatul (2), orice persoană fizică sau juridică ce introduce pe piață dispozitive de imagistică prin rezonanță magnetică, generatoare de energie eoliană, roboți industriali, autovehicule, mijloace de transport ușoare, generatoare de răcire, pompe de căldură, motoare electrice, inclusiv în cazul în care motoarele electrice sunt integrate în alte produse, mașini automate de spălat rufe, uscătoare de rufe cu tambur, cuptoare cu microunde, aspiratoare sau mașini de spălat vase, se asigură că produsele respective poartă o etichetă vizibilă, perfect lizibilă și indelebilă care indică:
dacă aceste produse conțin unul sau mai mulți magneți permanenți;
în cazul în care produsul încorporează unul sau mai mulți magneți permanenți, dacă acești magneți permanenți aparțin unuia dintre următoarele tipuri:
neodim-fier-bor;
samariu-cobalt;
aluminiu-nichel-cobalt;
ferită.
Suportul de date menționat la alineatul (3) este conectat la un identificator unic de produs care oferă acces la următoarele:
numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și adresa poștală a persoanei fizice sau juridice responsabile și, dacă este cazul, mijloacele electronice de comunicare prin care aceasta poate fi contactată;
informații privind greutatea, amplasarea și compoziția chimică a tuturor magneților permanenți individuali incluși în produs, precum și privind prezența și tipul de învelișuri protectoare ale magneților, de cleiuri și de orice aditivi utilizați;
informații care permit accesul și îndepărtarea în condiții de siguranță a tuturor magneților permanenți încorporați în produs, incluzând cel puțin secvența tuturor etapelor de îndepărtare, a instrumentelor sau a tehnologiilor necesare pentru accesul și îndepărtarea magnetului permanent, fără a aduce atingere dispozițiilor privind furnizarea de informații pentru instalațiile de tratare în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE.
Informațiile menționate la alineatul (4) se referă la modelul de produs sau, în cazul în care informațiile diferă între unitățile aceluiași model, la un anumit lot sau unitate. Informațiile menționate la alineatul (4) sunt accesibile reparatorilor, reciclatorilor, autorităților de supraveghere a pieței și autorităților vamale.
Prezentul articol nu se aplică:
vehiculelor cu destinație specială, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 31 din Regulamentul (UE) 2018/858;
părților unui vehicul, altul decât vehiculul de bază, care au fost omologate de tip în cadrul procesului de omologare de tip în mai multe etape pentru categoriile N1, N2, N3, M2 sau M3;
vehiculelor fabricate în serie mică, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 30 din Regulamentul (UE) 2018/858.
Articolul 29
Conținutul reciclat al magneților permanenți
Normele de calcul și de verificare precizează procedura de evaluare a conformității aplicabilă dintre modulele prevăzute în anexa II la Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 10 ), cu adaptările necesare având în vedere produsele în cauză. Atunci când precizează procedura de evaluare a conformității aplicabilă, Comisia ia în considerare următoarele criterii:
dacă modulul în cauză este adecvat tipului de produs și proporțional cu interesul public urmărit;
natura riscurilor determinate de acel produs și măsura în care evaluarea conformității corespunde tipului și nivelului de risc;
atunci când implicarea terților este obligatorie, necesitatea ca producătorul să poată alege între modulele de asigurare a calității și modulele de certificare a produsului enumerate în anexa II la Decizia nr. 768/2008/CE.
Actele delegate menționate la primul paragraf pot aplica cote minime diferite pentru produse diferite și pot exclude anumite produse. Acestea prevăd perioade de tranziție adaptate la dificultatea de a adopta produsele vizate de măsură pentru a asigura conformitatea.
Cota minimă menționată la primul paragraf se bazează pe o evaluare prealabilă a impactului, luând în considerare:
disponibilitatea existentă și prognozată de neodim, disprosiu, praseodim, terbiu, bor, samariu, nichel și cobalt, valorificate din deșeurile generate după consum;
informațiile colectate în temeiul alineatului (1) și distribuția relativă a ponderii conținutului reciclat în magneții permanenți încorporați în produsele menționate la alineatul (1) introduse pe piață;
progresul tehnic și științific, inclusiv modificări considerabile la nivelul tehnologiilor magnetului permanent care afectează tipul de materii valorificate;
contribuția efectivă și potențială a unei cote minime la obiectivele climatice și de mediu ale Uniunii;
impactul posibil asupra funcționării produselor care încorporează magneți permanenți;
necesitatea de a preveni efectele negative disproporționate asupra accesibilității din punct de vedere financiar a magneților permanenți și a produselor care încorporează magneți permanenți.
Persoanele fizice și juridice care introduc pe piață produsele menționate la alineatul (1) nu furnizează și nu afișează etichete, mărci, simboluri sau inscripții care ar putea induce în eroare sau crea confuzie în rândul clienților în ceea ce privește informațiile menționate la alineatul (1). Produsele concepute în principal pentru aplicații din domeniul apărării sau al spațiului sunt exceptate de la cerințele prevăzute în prezentul articol.
Prezentul articol nu se aplică:
vehiculelor cu destinație specială, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 31 din Regulamentul (UE) 2018/858;
părților unui vehicul, altul decât vehiculul de bază, care au fost omologate de tip în cadrul procesului de omologare de tip în mai multe etape pentru categoriile N1, N2, N3, M2 sau M3;
vehiculelor fabricate în serie mică, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 30 din Regulamentul (UE) 2018/858.
SECȚIUNEA 2
Certificarea și amprenta de mediu
Articolul 30
Sisteme recunoscute
Cererile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat conțin orice dovadă relevantă referitoare la îndeplinirea criteriilor prevăzute în anexa IV.
Până la 24 mai 2027, Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să stabilească un model unic care să fie folosit de titularii de sistem pentru furnizarea informațiilor minime pe care trebuie să le conțină cererile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (3).
Amploarea documentației necesare pentru completarea modelului unic menționat la primul paragraf trebuie să fie rezonabilă.
Acoperirea recunoscută a fiecărui sistem este specificată în funcție de următoarele aspecte:
etapele lanțului valoric al materiilor prime acoperite de sistem;
etapele ciclului de viață al unui proiect, inclusiv înaintea lansării, în timpul derulării și după închidere, care sunt acoperite de sistem; și
tot ce ține de durabilitate și categoriile de risc pentru mediu enumerate în anexa IV punctul 2 care sunt luate în calcul de sistem.
Respectarea criteriilor prevăzute în anexa IV punctul 1 literele (a)-(d) reprezintă o condiție prealabilă pentru orice recunoaștere a sistemului.
Articolul 31
Declarația privind amprenta de mediu
Pentru materiile prime critice pe care le-a identificat ca fiind prioritare, Comisia prezintă concluziile evaluării necesității și proporționalității în scopul alineatului (3) până la 12 luni de la prezentarea raportului menționat în primul paragraf de la prezentul alineat.
Atunci când analizează dacă obligația prevăzută la alineatul (6) de la prezentul articol este necesară, Comisia ia în considerare:
dacă, în ce mod și cât de bine sunt deja îndeplinite obiectivele climatice și de mediu ale Uniunii prin intermediul altor acte juridice ale Uniunii aplicabile materiei prime critice în cauză;
dacă există și sunt adoptate standardele și orientările internaționale relevante sau dacă sunt șanse de a conveni asupra unor astfel de standarde la nivel internațional, precum și a unor practici durabile pe piață, inclusiv a sistemelor voluntare recunoscute în temeiul articolului 30 alineatul (2);
cât de mult au contribuit parteneriatele strategice, proiectele strategice, acordurile comerciale, alte instrumente internaționale și activitățile de informare desfășurate de Uniune la realizarea obiectivelor Uniunii în materie de climă și mediu;
costurile economice și sarcinile administrative asociate pentru operatorii economici.
Comisia efectuează o evaluare prealabilă a impactului pentru a decide dacă să adopte un act delegat în temeiul alineatului (1). O astfel de evaluare:
se bazează, printre altele, pe consultarea următoarelor părți:
toate părțile interesate relevante, cum ar fi industria, inclusiv industria din aval, IMM-urile și, după caz, industria meșteșugărească, partenerii sociali, comercianții, vânzătorii cu amănuntul, importatorii, organizațiile neguvernamentale care promovează sănătatea umană și protecția mediului, organizațiile de consumatori și mediul academic;
țările terțe sau TTPM ale căror schimburi comerciale cu Uniunea pot fi afectate în mod semnificativ de această obligație;
consiliul de administrație;
agențiile Uniunii cu competențe în domeniul protecției mediului, după caz;
se asigură că nicio astfel de măsură nu este elaborată, adoptată sau aplicată cu scopul sau cu efectul de a crea obstacole inutile în calea comerțului internațional și nu este mai restrictivă pentru comerț decât este necesar pentru atingerea obiectivelor Uniunii în materie de climă și mediu, având în vedere capacitatea furnizorilor din țări terțe de a respecta o astfel de declarație, astfel încât fluxurile comerciale agregate și costurile materiilor prime critice să nu fie afectate în mod disproporționat;
evaluează dacă obligații similare în temeiul dreptului Uniunii au produs efectele scontate și au contribuit semnificativ la îndeplinirea obiectivelor de mediu ale Uniunii;
evaluează dacă măsura ar contribui la realizarea obiectivelor climatice și de mediu ale Uniunii fără a afecta în mod disproporționat capacitatea industriei Uniunii de a se aproviziona cu materia primă critică în cauză.
Cerința prevăzută la primul paragraf se aplică fiecărui tip individual de materie primă critică introdus pe piață și nu se aplică materiilor prime critice incluse în produsele intermediare sau finite.
Declarația privind amprenta de mediu menționată la alineatul (6) conține următoarele informații:
numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și adresa poștală a persoanei fizice sau juridice responsabile și mijloacele electronice de comunicare prin care aceasta poate fi contactată;
informații privind tipul de materie primă critică pentru care este valabilă declarația;
informații privind țara și regiunea în care a fost extrasă, prelucrată, rafinată și reciclată materia primă critică, după caz;
amprenta de mediu a materiilor prime critice, calculată în conformitate cu normele de verificare și de calcul aplicabile, adoptate în temeiul alineatului (1);
clasa de performanță privind amprenta de mediu căreia îi corespunde materia primă critică, stabilită în conformitate cu actul delegat aplicabil adoptat în temeiul alineatului (8);
un link către un site web care oferă acces la o versiune publică a studiului care susține rezultatele din declarația privind amprenta de mediu.
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a formatului pentru declarația privind amprenta de mediu menționată la alineatul (6) de la prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (3).
Persoanele fizice și juridice care introduc pe piață materii prime critice nu furnizează și nu afișează etichete, mărci, simboluri sau inscripții care ar putea induce în eroare sau crea confuzie în rândul clienților în ceea ce privește informațiile furnizate în declarația privind amprenta de mediu.
SECȚIUNEA 3
Libera circulație, conformitatea și supravegherea pieței
Articolul 32
Libera circulație
Articolul 33
Conformitatea și supravegherea pieței
Articolul 34
Punerea în aplicare și alinierea la legislația de armonizare a Uniunii
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 38 pentru a completa articolele 28, 29, 31 și 33 cu scopul de a:
stabili cerințe referitoare la proiectarea și funcționarea tehnică a suportului de date și la identificatorul unic de produs menționat la articolul 28 alineatele (3) și (4);
face trimitere la standardele tehnice care trebuie aplicate în legătură cu suportul de date și identificatorul unic de produs menționate la articolul 28 alineatele (3) și (4);
stabili norme pentru includerea identificatorului unic de produs menționat la articolul 28 alineatul (4) în registrele corespunzătoare pentru supravegherea pieței și controalele vamale;
stabili cerințe referitoare la controalele vamale aferente suportului de date și identificatorului unic de produs menționat la articolul 28 alineatele (3) și (4);
pune la punct proceduri pentru a trata produsele care prezintă un risc la nivel național sau o neconformitate formală, precum și proceduri de salvgardare conexe atunci când se ridică obiecții față de măsurile luate de supraveghere a pieței;
stabili cerințe referitoare la declarația de conformitate UE și principii generale, precum și norme și condiții pentru aplicarea marcajului CE;
Respectivele acte delegate fac trimitere la alte acte legislative și de armonizare ale Uniunii sau asigură alinierea cu ele, în special cu Directiva 2009/125/CE și țin seama de necesitatea de a limita sarcina administrativă, asigurând totodată punerea în aplicare efectivă a articolelor 28, 29 și 31 din prezentul regulament.
CAPITOLUL 6
GUVERNANȚA
Articolul 35
Comitetul european pentru materii prime critice
Articolul 36
Componența și funcționarea comitetului
Președintele invită reprezentanți ai Parlamentului European să participe, ca observatori, la reuniunile comitetului, inclusiv la reuniunile subgrupurilor permanente sau temporare menționate la alineatul (8).
Comitetul se reunește după cum urmează, cel puțin:
o dată la trei luni pentru evaluarea cererilor pentru proiecte strategice în temeiul capitolului 3 secțiunea 2;
o dată la șase luni pentru dezvoltarea unui sistem de monitorizare în conformitate cu capitolul 4;
o dată pe an, pentru a discuta progresele înregistrate de statele membre în îndeplinirea obligațiilor legate de explorare prevăzute în capitolul 3 secțiunea 5, inclusiv în lumina actualizărilor listelor de materii prime strategice sau critice.
Comitetul îndeplinește următoarele:
discută periodic despre cum a fost pus în aplicare articolul 9 și difuzează bune practici în scopul de a accelera procedura de autorizare pentru proiectele privind materiile prime critice și de a îmbunătăți participarea și consultarea publicului la proiectele respective;
după caz, propune Comisiei orientări pentru punerea în aplicare a articolului 9 alineatul (1) de care să țină cont ghișeele unice;
discută periodic despre executarea proiectelor strategice și, dacă este necesar, despre măsurile pe care le-ar putea lua promotorul proiectului sau statul membru pe al cărui teritoriu se derulează un proiect strategic pentru a facilita și mai mult executarea proiectelor strategice respective în ton cu articolul 15.
oferă consiliere Comisiei despre evaluarea structurii sistemului de achiziții în comun în temeiul articolului 25;
facilitează schimbul de bune practici între statele membre cu scopul de a-și îmbunătăți programele naționale în temeiul articolului 26.
Comitetul înființează cel puțin următoarele subgrupuri permanente:
un subgrup pentru a discuta și coordona finanțarea proiectelor strategice în conformitate cu articolul 16 în care urmează să fie invitați în calitate de observatori reprezentanți ai băncilor și instituțiilor naționale de promovare, ai agențiilor de creditare a exportului, ai instituțiilor financiare europene de dezvoltare, ai Grupului Băncii Europene de Investiții, ai altor instituții financiare internaționale, inclusiv ai Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare și, după caz, ai instituțiilor financiare private;
un subgrup care să discute și să facă schimb de opinii despre măsuri menite să îmbogățească cunoștințele populației despre lanțul de aprovizionare cu materii prime critice și să schimbe bune practici privind participarea publicului și implicarea părților interesate în proiectele privind materiile prime critice, în care reprezentanții organizațiilor societății civile sunt invitați regulat ca observatori;
un subgrup care reunește institute sau servicii de cercetare naționale sau, după caz, regionale în domeniul geologiei sau, în absența unui astfel de institut sau serviciu de cercetare, autoritatea națională competentă responsabilă cu explorarea generală, cu scopul de a contribui la coordonarea programelor naționale de explorare dezvoltate în temeiul articolului 19;
un subgrup care să discute și să schimbe opinii despre măsurile menite să promoveze circularitatea, utilizarea eficientă a resurselor și înlocuirea materiilor prime critice;
un subgrup care reunește agențiile naționale care se ocupă de aprovizionarea cu și informarea despre materii prime critice sau, în absența unei astfel de agenții, autoritatea națională relevantă responsabilă în acest sens, cu scopul de a contribui la sarcinile Comisiei de monitorizare și efectuare a testelor de rezistență în temeiul articolului 20;
un subgrup care reunește agenția națională pentru situații de urgență și autoritățile naționale responsabile cu stocurile strategice sau, în absența unei astfel de agenții și autorități, autoritatea națională relevantă responsabilă în acest sens, cu scopul de a contribui la coordonarea stocurilor strategice, astfel cum se prevede la articolul 23.
În contextul îndeplinirii sarcinilor ce îi revin, comitetul asigură, după caz, coordonarea, cooperarea și schimbul de informații cu structurile relevante în materie de răspuns în situații de criză și de pregătire pentru situații de criză, instituite în temeiul dreptului Uniunii.
Articolul 37
Cooperarea internațională și parteneriatele strategice
Comitetul pune periodic în discuție:
măsura în care parteneriatele strategice încheiate de Uniune contribuie la:
întărirea securității aprovizionării Uniunii, ținând cont inclusiv de indicii de referință prevăzuți la articolul 5 alineatul (1) litera (b);
îmbunătățirea cooperării în tot lanțul valoric al materiilor prime critice între Uniune și țările partenere, incluzând aici programe de consolidare a capacităților și transfer de tehnologie pentru a promova circularitatea și reciclarea responsabilă a materiilor prime critice în țările producătoare;
dezvoltarea economică și socială a țărilor partenere, promovând printre altele practici specifice economiei durabile și circulare, condiții de muncă decente și respectarea drepturilor omului de-a lungul lanțurilor lor valorice ale materiilor prime;
coerența și sinergiile potențiale între cooperarea bilaterală a statelor membre cu țările terțe relevante și acțiunile desfășurate de Uniune în contextul parteneriatelor strategice;
țările terțe care ar trebui să aibă prioritate la încheierea de parteneriate strategice, ținând seama de următoarele criterii:
contribuția potențială la securitatea aprovizionării și la reziliența sa, ținând seama de potențialele rezerve, capacități de extracție, prelucrare și reciclare de materii prime critice ale unei țări terțe;
măsura în care cooperarea dintre Uniune și o țară terță ar putea îmbunătăți capacitatea unei țări terțe de a asigura monitorizarea, prevenirea și reducerea la minimum a efectelor adverse asupra mediului prin cadrul său de reglementare și implementarea sa, aplicarea unor practici responsabile social, inclusiv respectarea drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor, în special combaterea muncii forțate și a muncii copiilor, și colaborarea efectivă cu comunitățile locale, inclusiv cu populația indigenă, utilizarea unor practici comerciale transparente și responsabile, prevenirea efectelor negative asupra bunei funcționări a administrației publice și a statului de drept;
dacă există acorduri de cooperare între Uniune și o țară terță și, în cazul piețelor emergente și economiilor în curs de dezvoltare, potențialul de implementare a proiectelor de investiții „Global Gateway”, inclusiv în ideea de a facilita investițiile în proiecte strategice;
în ce privește piețele emergente și economiile în curs de dezvoltare, dacă și în ce mod un parteneriat ar putea crea valoare adăugată la nivel local, inclusiv pentru activitățile din aval, și ar fi reciproc avantajos pentru Uniune și pentru țara parteneră;
consilierea Comisiei privind modul de a asigura consecvența între parteneriatele strategice menționate la alineatul (1) și politicile Uniunii cu privire la piețele emergente și economiile în curs de dezvoltare.
Statele membre:
informează Comisia despre cooperarea lor bilaterală cu țările terțe relevante, atunci când cuprinde aspecte legate de lanțul valoric al materiilor prime critice;
pot ajuta Comisia să aplice măsurile de cooperare prevăzute în parteneriatele strategice în lanțul valoric al materiilor prime.
CAPITOLUL 7
COMPETENȚE DELEGATE ȘI PROCEDURA COMITETULUI
Articolul 38
Exercitarea delegării de competențe
Articolul 39
Procedura comitetului
CAPITOLUL 8
MODIFICĂRI
Articolul 40
Modificarea Regulamentului (UE) nr. 168/2013
În secțiunea C1 din tabelul cuprins în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 168/2013 se adaugă următoarea rubrică:
|
„15a |
18 |
Cerințe privind circularitatea magnetului permanent |
Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European și al Consiliului (*1) |
X |
X |
X |
X |
X |
X |
X |
X |
X |
X |
X |
X |
X |
X |
|
(*1)
Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024 de instituire a unui cadru pentru asigurarea aprovizionării sigure și durabile cu materii prime critice și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 168/2013, (UE) 2018/858, (UE) 2018/1724 și (UE) 2019/1020 (JO L, 2024/1252, 3.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1252/oj).” |
|||||||||||||||||
Articolul 41
Modificarea Regulamentului (UE) 2018/858
În secțiunea G, „Performanța de mediu și încercările privind emisiile”, a tabelului din partea I a anexei II la Regulamentul (UE) 2018/858 se adaugă următoarea rubrică:
|
„G 15 |
Cerințe privind circularitatea magnetului permanent |
Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European și al Consiliului (*1) |
X |
X |
X |
X |
X |
X |
|
|
|
|
X |
X |
|
(*1)
Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024 de instituire a unui cadru pentru asigurarea aprovizionării sigure și durabile cu materii prime critice și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 168/2013, (UE) 2018/858, (UE) 2018/1724 și (UE) 2019/1020 (JO L, 2024/1252, 3.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1252/oj).” |
||||||||||||||
Articolul 42
Modificarea Regulamentului (UE) 2018/1724
Regulamentul (UE) 2018/1724 se modifică după cum urmează:
În anexa I se introduce următoarea rubrică:
|
„AJ. Proiecte privind materiile prime critice |
1. ghișeele unice înființate sau desemnate în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European și al Consiliului (*1) 2. informații privind procedura de autorizare 3. informații privind serviciile financiare și de investiții 4. informații privind posibilitățile de finanțare la nivelul Uniunii sau al statelor membre 5. informații privind serviciile de sprijin pentru întreprinderi, inclusiv, dar fără a se limita la declarațiile privind impozitul pe profit, legislația fiscală locală sau dreptul muncii |
|
(*1)
Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024 de instituire a unui cadru pentru asigurarea aprovizionării sigure și durabile cu materii prime critice și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 168/2013, (UE) 2018/858, (UE) 2018/1724 și (UE) 2019/1020 (JO L, 2024/1252, 3.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1252/oj).” |
|
În anexa II se adaugă următoarea rubrică:
|
„Proiecte privind materiile prime critice |
Proces care acoperă toate autorizațiile relevante pentru construirea și exploatarea proiectelor privind materiile prime critice, inclusiv autorizațiile de construcție, privind regimul chimic și de conectare la rețea, precum și evaluările și autorizațiile de mediu, în cazul în care acestea sunt necesare, și care cuprinde toate cererile și procedurile, de la confirmarea că cererea este completă până la notificarea pe larg a deciziei privind rezultatul procedurii transmisă de ghișeul unic în cauză în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2024/1252. |
Toate rezultatele procedurilor care variază de la confirmarea că cererea este completă până la notificarea deciziei exhaustive privind rezultatul procedurii transmisă de ghișeul unic în cauză în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2024/1252” |
În anexa III se adaugă următorul punct:
Ghișeul unic în cauză în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2024/1252.”
Articolul 43
Modificarea Regulamentului (UE) 2019/1020
Regulamentul (UE) 2019/1020 se modifică după cum urmează:
La articolul 4, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:
În anexa I se adaugă următorul punct:
„71. Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024 de instituire a unui cadru pentru asigurarea aprovizionării sigure și durabile cu materii prime critice și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 168/2013, (UE) 2018/858, (UE) 2018/1724 și (UE) 2019/1020 (JO L, 2024/1252, 3.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1252/oj), în măsura în care se referă la cerințele prevăzute la articolul 28, 29 sau 31 din regulamentul respectiv.”
CAPITOLUL 9
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 44
Monitorizarea progreselor
Raportul menționat la alineatul (2) cuprinde:
informații cantitative cu privire la măsura în care Uniunea a înregistrat progrese cu îndeplinirea indicilor de referință și cu moderarea consumului menționate la articolul 5;
o listă a parteneriatelor strategice încheiate între Uniune și țări terțe care acoperă materiile prime; și
o evaluare a contribuției parteneriatelor strategice la atingerea indicilor de referință prevăzuți la articolul 5 alineatul (1) litera (b).
În sensul prezentului articol, operatorii economici nu au obligația să transmită informații în plus față de informațiile furnizate în temeiul articolului 21.
Articolul 45
Obligațiile de raportare ale statelor membre
Operatorii economici nu sunt obligați să transmită informații în plus față de informațiile furnizate în contextul dispozițiilor enumerate la primul paragraf.
Articolul 46
Tratamentul informațiilor confidențiale
Articolul 47
Sancțiuni
Până la ►C1 24 noiembrie 2025 ◄ , statele membre adoptă normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor din prezentul regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică normele și măsurile respective Comisiei fără întârziere și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.
Articolul 48
Evaluare
Raportul menționat la alineatul (1) evaluează cel puțin:
oportunitatea stabilirii unor praguri maxime ale amprentei de mediu pentru materiile prime critice în raport cu care au fost adoptate norme de calcul și de verificare, precum și necesitatea de a consolida în continuare lanțurile de aprovizionare cu materii prime critice după 2030;
cât de adecvat este să se stabilească indici de referință care vizează anii 2040 și 2050 la nivel consolidat și pentru fiecare materie primă strategică;
coerența dintre dreptul Uniunii în domeniul mediului și prezentul regulament, în special în ceea ce privește statutul prioritar al proiectelor strategice;
disponibilitatea informațiilor despre volumele de deșeuri și conținutul de materii prime strategice pentru fluxurile de deșeuri relevante;
impactul sistemului de achiziții în comun instituit în temeiul articolului 25 asupra concurenței de pe piața internă;
cât de adecvat este să se stabilească măsuri suplimentare pentru a spori colectarea, sortarea și prelucrarea deșeurilor, în special în ceea ce privește deșeurile metalice, inclusiv deșeurile feroase.
Articolul 49
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
ANEXA I
Materii prime strategice
Secțiunea 1
Lista materiilor prime strategice
Următoarele materii prime sunt considerate strategice:
bauxită/alumină/aluminiu
bismut
bor – de tip metalurgic
cobalt
cupru
galiu
germaniu
litiu – grad de puritate pentru baterii
magneziu metalic
mangan – grad de puritate pentru baterii
grafit –grad de puritate pentru baterii
nichel – grad de puritate pentru baterii
metale din grupa platinei
pământuri rare pentru magneți permanenți (Nd, Pr, Tb, Dy, Gd, Sm și Ce)
siliciu metalic
titan metalic
wolfram
Secțiunea 2
Metodologia de selectare a materiilor prime strategice
1. Importanța strategică se stabilește pe baza relevanței unei materii prime pentru tranziția verde și digitală, precum și pentru aplicațiile din domeniul apărării și al industriei aerospațiale, în conformitate cu următoarele criterii:
numărul de tehnologii strategice care utilizează o materie primă ca factor de producție;
cantitatea de materie primă necesară pentru fabricarea tehnologiilor strategice relevante;
cererea globală preconizată de tehnologii strategice relevante.
2. Creșterea previzionată a cererii (DF/C,τ) se calculează după cum urmează:
unde:
DFτ este previziunea anuală globală a cererii pentru o materie primă în anul τ;
GSτο este producția anuală mondială a unei materii prime într-o perioadă de referință, τ0.
3. Dificultatea creșterii producției se stabilește luând în considerare cel puțin:
producția anuală mondială actuală a unei materii prime;
raportul rezerve-producție al unei materii prime, pe baza rezervelor cunoscute de resurse geologice care pot fi extrase cu eficiență economică și a producției anuale actuale la nivel mondial;
termenele de execuție pentru noile proiecte care sporesc capacitatea de aprovizionare, atunci când există informații fiabile.
ANEXA II
Materii prime critice
Secțiunea 1
Lista materiilor prime critice
Următoarele materii prime sunt considerate critice:
antimoniu
arsen
bauxită/alumină/aluminiu
baritină
beriliu
bismut
bor
cobalt
huilă cocsificabilă
cupru
feldspat
fluorină
galiu
germaniu
hafniu
heliu
pământuri rare grele
pământuri rare ușoare
litiu
magneziu
mangan
grafit
nichel – grad de puritate pentru baterii
niobiu
rocă fosfatică
fosfor
metale din grupa platinei
scandiu
siliciu metalic
stronțiu
tantal
titan metalic
wolfram
vanadiu
Secțiunea 2
Calcularea importanței economice și a riscului în materie de aprovizionare
1. Importanța economică (IE) a materiei prime evaluate se calculează după cum urmează:
unde:
s denotă sectoarele NACE (nivel de 2 cifre) ale economiei;
As este ponderea utilizării finale a materiei prime evaluate într-un sector NACE (nivel de 2 cifre) (folosind valorile Uniunii atunci când sunt disponibile, ponderile globale în caz contrar);
Qs este valoarea adăugată a sectorului relevant în cadrul NACE (nivel de 2 cifre), ca pondere din economia totală;
SIEI este indicele de substituție raportat la importanța economică.
2. Indicele de substituție al materiei prime evaluate raportat la importanța economică (SIEI) se calculează, pe baza aplicațiilor sale industriale cele mai relevante, după cum urmează:
unde:
i reprezintă o materie de substituție individuală;
a reprezintă o utilizare individuală a materiei prime;
SPPi,a; EI este parametrul de performanță privind importanța economică a fiecărei materii de substituție, i, în comparație cu materia primă evaluată, pe baza performanței tehnice, inclusiv a funcționalității, și a performanței în materie de costuri, pentru fiecare aplicație, a;
Sharea este ponderea materiilor prime în cadrul unei utilizări finale;
Sub_sharei,a este subponderea fiecărei materii de substituție în cadrul fiecărei utilizări.
3. Riscul în materie de aprovizionare (SR) al materiei prime evaluate se calculează după cum urmează:
unde:
GS denotă producția anuală mondială a materiei prime evaluate;
EU_sourcing denotă sursele reale de aprovizionare a Uniunii, și anume producția internă a Uniunii plus importurile în Uniune din țări terțe sau TTPM;
HHI este indicele Herfindahl-Hirschman (utilizat ca indicator pentru concentrarea aprovizionării în diferitele țări);
WGI este un indice bazat pe indicatorii de guvernanță mondială ajustați, elaborați de Banca Mondială (utilizat ca indicator de guvernanță națională);
tc este parametrul comercial ce ajustează WGI, care se stabilește luând în considerare potențialele taxe la export (reduse, după caz, printr-un acord comercial în vigoare), contingentele fizice de export sau interdicțiile de export impuse de o țară, c.
EoLRIR este rata de reciclare a materiilor la sfârșitul ciclului de viață, adică raportul dintre intrările de materii secundare (reciclate din deșeuri vechi) și toate intrările de materii prime (primare și secundare);
SISR este indicele de substituție raportat la riscul în materie de aprovizionare;
IR este dependența de importuri.
4. Dependența de importurile de materii prime, IR, se calculează după cum urmează:
5. Indicele Herfindahl-Hirschman (HHIWGI) al materiei prime evaluate se calculează după cum urmează:
unde:
c denotă țările care furnizează materia primă evaluată;
Sc este ponderea țării c în aprovizionarea (GS sau EU_sourcing) cu materiile prime evaluate;
WGIc este un indice bazat pe indicatorii de guvernanță mondială ajustați, elaborați de Banca Mondială ai țării c;
tc este parametrul comercial al unei țări ce ajustează WGI, care se stabilește luând în considerare potențialele taxe la export (reduse, după caz, printr-un acord comercial în vigoare), contingentele fizice de export sau interdicțiile de export impuse de o țară c.
6. Indicele de substituție al materiei prime evaluate în ceea ce privește riscul în materie de aprovizionare (SISR) se calculează după cum urmează:
unde:
i reprezintă o materie de substituție individuală;
a reprezintă o utilizare individuală a materiei candidate;
SPPi; SR este parametrul de performanță privind riscul în materie de aprovizionare al fiecărui substituent, i, bazat pe producția sa globală, caracterul critic și importanța sa economică (produs primar, coprodus, subprodus);
Sharea este ponderea materiilor candidate în cadrul unei utilizări finale;
Sub-sharei,a este subponderea fiecărui substituent în cadrul fiecărei utilizări.
7. În cazul în care schimbările structurale sau statistice afectează în mod orizontal evaluarea importanței economice și a riscului în materie de aprovizionare pentru toate materiile evaluate, valorile corespunzătoare se corectează pentru a ține cont de respectivele modificări.
Calculele formulelor din această secțiune se bazează pe o medie a ultimilor cinci ani pentru care sunt disponibile date. Se ține seama de prioritatea, calitatea și disponibilitatea datelor.
ANEXA III
Evaluarea criteriilor de recunoaștere în cazul proiectelor strategice
1. Evaluarea îndeplinirii de către un proiect din Uniune a criteriului prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (a) ia în considerare:
dacă proiectul contribuie la indicii de referință prevăzuți la articolul 5 alineatul (2) litera (a);
dacă proiectul contribuie la menținerea sau consolidarea capacităților Uniunii ca pondere din consumul anual al Uniunii de materii prime strategice, ținând seama de creșterea preconizată a consumului la nivelul Uniunii;
dacă proiectul contribuie la consolidarea capacității Uniunii de a produce materii prime inovatoare capabile să înlocuiască materii prime strategice în una sau mai multe tehnologii strategice, luând în același timp măsuri pentru a obține o amprentă de mediu egală sau mai mică în comparație cu materia primă strategică care este înlocuită.
Contribuția unui proiect la indicele de referință relevant privind capacitatea este evaluată ținând seama de planul de afaceri al proiectului și de informațiile tehnice justificative incluse în cerere, precum și de durata estimată de introducerea pe piață a proiectului.
2. Evaluarea îndeplinirii de către un proiect dintr-o țară terță sau din TTPM a criteriului prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (a) ia în considerare:
dacă proiectul contribuie la indicii de referință prevăzuți la articolul 5 alineatul (2) litera (b) sau contribuie la menținerea rezilienței aprovizionării Uniunii cu materii prime strategice;
dacă respectivul cadru juridic aplicabil sau alte condiții oferă asigurări că schimburile comerciale și investițiile legate de proiect nu vor fi denaturate, ținând seama, în special, dacă Uniunea a încheiat un parteneriat strategic menționat la articolul 37 sau un acord comercial care conține un capitol privind materiile prime cu țara terță relevantă sau TTPM, precum și dacă este în concordanță cu politica comercială comună a Uniunii;
măsura în care există întreprinderi care au încheiat ori sunt dispuse să încheie acorduri de preluare cu promotorul proiectului în vederea utilizării sau prelucrării materiilor prime strategice produse în cadrul proiectelor relevante în Uniune;
dacă proiectul este în conformitate cu obiectivele de cooperare pentru dezvoltare și cu obiectivele de politică externă ale Uniunii.
Contribuția unui proiect la indicii de referință menționați la litera (a) se evaluează ținând seama de planul de afaceri al proiectului și de informațiile tehnice justificative incluse în cerere, de durata estimată a introducerii pe piață a proiectului, precum și de cota din rezultatele proiectului care este acoperită de acordurile de preluare existente sau potențiale menționate la litera (c). Printre elementele de probă în sensul literei (c) se pot număra acorduri contractuale, scrisori de intenție sau memorandumuri de înțelegere.
3. Evaluarea îndeplinirii de către un proiect a criteriului prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (b) ia în considerare:
calitatea studiilor de fezabilitate efectuate cu privire la potențialul de dezvoltare a proiectului;
dacă tehnologia destinată utilizării a fost demonstrată în mediul relevant.
4. Studiile de fezabilitate menționate la punctul (3) litera (a) sunt concepute pentru:
evaluarea probabilității ca un proiect propus să aibă succes prin analizarea considerentelor tehnologice și de mediu;
identificarea potențialelor aspecte și probleme tehnice care ar putea apărea în cursul derulării proiectului.
Ar putea fi necesare studii suplimentare pentru a confirma fezabilitatea proiectului.
5. Evaluarea îndeplinirii de către proiectele situate în Uniune a criteriului prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (c) ia în considerare o evaluare globală a conformității unui proiect cu dreptul relevant al Uniunii sau cu dreptul intern relevant, precum și dovezile suplimentare relevante, ținând cont de locul de desfășurare a proiectului.
Evaluarea îndeplinirii de către proiectele din țări terțe sau din TTPM a criteriului prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (c) ia în considerare respectarea dreptului intern aplicabil în cazul în care în dreptul intern respectiv se oferă o garanție suficientă privind respectarea criteriului sau a unor aspecte ale acestuia și a următoarelor instrumente internaționale:
Declarația tripartită de principii a OIM privind întreprinderile multinaționale și politica socială;
Orientările OCDE privind diligența necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri, în special orientările privind combaterea corupției;
Orientările OCDE privind diligența necesară referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone afectate de conflicte și cu risc ridicat;
Orientările OCDE privind diligența necesară referitoare la implicarea semnificativă a părților interesate în sectorul extractiv, inclusiv atunci când se face trimitere la principiile stabilite în Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene;
Principiile OCDE privind guvernanța întreprinderilor;
Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale privind conduita responsabilă în afaceri;
Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului;
Standardul de performanță nr. 5 al CFI privind achiziționarea terenurilor și relocarea voluntară.
6. Promotorii de proiecte pot atesta, de asemenea, conformitatea cu criteriul prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (c) prin:
furnizarea de dovezi în sprijinul faptului că proiectul în cauză este certificat individual de unul sau mai multe sisteme recunoscute în temeiul articolului 30 alineatul (2), care acoperă împreună cerințele enumerate în anexa IV punctul 2; sau
luarea angajamentului de a obține certificarea pentru proiectul în cauză ca parte a unuia sau mai multor sisteme recunoscute în temeiul articolului 30 alineatul (2), care acoperă împreună cerințele enumerate în anexa IV punctul 2, și furnizarea unor dovezi suficiente conform cărora, atunci când este pus în aplicare, proiectul în cauză va putea îndeplini criteriile pentru o astfel de certificare.
7. Evaluarea îndeplinirii de către un proiect din Uniune a criteriului prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (d) ia în considerare:
dacă la proiect participă întreprinderi din state membre diferite;
dacă potențialii achizitori sunt situați, de asemenea, în mai multe state membre;
efectele asupra disponibilității materiilor prime strategice pentru utilizatorii din aval în mai multe state membre.
8. Evaluarea îndeplinirii de către un proiect dintr-o țară terță a criteriului prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (e) ia în considerare măsura în care proiectul contribuie, în țara terță relevantă:
la consolidarea mai multor etape ale lanțului valoric al materiilor prime în țara respectivă sau în regiune în ansamblu;
la stimularea investițiilor private în lanțul valoric intern al materiilor prime;
la crearea de beneficii economice sau sociale mai ample, inclusiv crearea de locuri de muncă.
ANEXA IV
Criterii pentru sistemele de certificare
1. Un sistem de certificare recunoscut trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
se adresează, în condiții transparente, echitabile și nediscriminatorii, tuturor operatorilor economici care sunt dispuși și în măsură să respecte cerințele sistemului și sub rezerva guvernanței multipartite;
verificarea și monitorizarea conformității sunt obiective, bazate pe standardele, cerințele și procedurile internaționale, ale Uniunii sau naționale și sunt efectuate independent de operatorul economic relevant;
include suficiente cerințe și proceduri pentru a asigura competența și independența verificatorilor responsabili;
include cerințe pentru a garanta un raport de audit creat la nivelul sitului.
2. Cerințele de certificare includ cel puțin:
cerințe care să asigure practici durabile din punctul de vedere al mediului, inclusiv cerințe care să asigure gestionarea mediului și atenuarea impactului în următoarele categorii de risc de mediu:
aerul, inclusiv poluarea aerului, precum emisiile de gaze cu efect de seră;
apa, inclusiv fundul mării și mediul marin și poluarea apei, utilizarea apei, cantitățile de apă, luând în considerare inundațiile și secetele, și accesul la apă;
solul, inclusiv poluarea solului, eroziunea solului, utilizarea terenurilor și degradarea terenurilor;
biodiversitatea, inclusiv deteriorarea habitatelor, a faunei sălbatice, a florei și a ecosistemelor, inclusiv serviciile ecosistemice;
substanțele periculoase;
zgomotul și vibrațiile;
siguranța instalațiilor;
consumul de energie;
deșeurile și reziduurile;
cerințe pentru asigurarea unor practici responsabile din punct de vedere social, inclusiv respectarea drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor, precum și a vieții comunitare a populațiilor indigene;
cerințe pentru asigurarea integrității și transparenței întreprinderilor, inclusiv cerințe de aplicare a gestionării eficiente a aspectelor financiare, de mediu și sociale, și politici de combatere a corupției și a dării și luării de mită.
ANEXA V
Amprenta de mediu
Partea I
Definiții
În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:
„date de activitate” înseamnă informațiile asociate proceselor în cursul modelării inventarelor ciclului de viață (ICV), în contextul cărora rezultatele agregate ale ICV pentru lanțurile de procese, care reprezintă activitățile unui proces, sunt multiplicate fiecare cu datele de activitate corespunzătoare, iar apoi combinate pentru a calcula amprenta de mediu asociată procesului respectiv;
„listă de materiale” înseamnă lista materiilor prime, a subansamblelor, a ansamblelor intermediare, a subcomponentelor și a pieselor, precum și a cantităților pentru fiecare dintre acestea, necesare pentru a fabrica produsul care face obiectul studiului;
„date specifice întreprinderii” sau „date primare” înseamnă datele măsurate sau colectate direct de la una sau mai multe instalații (date specifice sitului) care sunt reprezentative pentru activitățile întreprinderii;
„metodă de evaluare a impactului” înseamnă protocolul pentru conversia datelor privind inventarul ciclului de viață în contribuții cantitative la un impact asupra mediului îngrijorător;
„categorie de impact” înseamnă o clasă de utilizare a resurselor sau de impact asupra mediului la care se raportează datele privind inventarul ciclului de viață;
„ciclu de viață” înseamnă stadiile consecutive și legate ale unui sistem de produse, de la achiziția materiilor prime sau producția din resurse naturale, până la eliminarea finală (ISO 14040:2006);
„inventar al ciclului de viață sau ICV” înseamnă setul combinat de schimburi de fluxuri elementare, de deșeuri și de produse dintr-un set de date ICV;
„set de date privind inventarul ciclului de viață” sau „set de date ICV” înseamnă un document sau un fișier cu informații privind ciclul de viață al unui anumit produs sau al unei alte referințe, de exemplu, situl sau procesul, care include metadate descriptive și date cantitative privind inventarul ciclului de viață și care poate fi un set de date privind un proces elementar, agregat parțial, sau un set de date integral;
„date secundare” înseamnă datele care nu provin dintr-un proces specific din lanțul de aprovizionare al întreprinderii ce efectuează un studiu privind amprenta de mediu și anume, datele care nu sunt colectate, măsurate sau estimate direct de către întreprindere, ci provin dintr-o bază de date ICV a unui terț sau din alte surse, inclusiv datele medii din sectorul industrial, precum datele de producție publicate, din statisticile guvernamentale și de la asociațiile industriale, studiile de specialitate, studiile de inginerie și brevetele, se pot baza, de asemenea, pe datele financiare și pot conține date indirecte și alte date generice și inclusiv datele primare care trec printr-o etapă de agregare orizontală;
„limită a sistemului” înseamnă aspectele incluse sau excluse din studiul ciclului de viață.
Normele pentru calculul amprentei de mediu a unei materii prime critice includ orice definiție suplimentară necesară pentru interpretarea acestora.
Partea II
Domeniu de aplicare
Prezenta anexă furnizează elementele esențiale privind modul de calcul al amprentei de mediu a materiilor prime critice.
Normele de calcul pentru amprenta de mediu a materiilor prime critice specifice se bazează pe elementele esențiale incluse în prezenta anexă, ținând seama de metodele de evaluare solide din punct de vedere științific și de standardele internaționale relevante în domeniul evaluării ciclului de viață.
Calculul amprentei de mediu a unei materii prime critice are la bază lista de materiale, energia, metodele de producție și materialele auxiliare utilizate în instalațiile implicate în producția de materii prime critice.
Atunci când stabilește norme de calcul pentru amprenta de mediu a anumitor materii prime critice, Comisia urmărește să asigure coerența cu normele de calcul pentru amprenta de mediu a produselor intermediare și finite care utilizează materiile prime critice relevante.
Partea III
Unitatea declarată
Unitatea declarată este 1 kg de materie primă critică relevantă.
Normele de calcul pentru amprenta de mediu a materiilor prime critice specifice pot prevedea o unitate declarată mai mare sau mai mică, exprimată în kg, dacă este necesar pentru a ține seama de natura sau de utilizarea materiei prime critice relevante.
Toate datele cantitative de intrare și de ieșire colectate de către producător pentru a cuantifica amprenta de carbon se calculează în raport cu această unitate declarată.
Partea IV
Limitele sistemului
1. Extracția, concentrarea și rafinarea sunt cele trei etape ale ciclului de viață care trebuie incluse în limita sistemului materiilor prime critice principale prin următoarele procese, atunci când sunt relevante pentru materia primă în cauză:
procesele din amonte, inclusiv extracția de minereu pentru producția de materii prime, producția și furnizarea, inclusiv transportul de substanțe chimice, procesele auxiliare, producția și furnizarea, inclusiv transportul de combustibili, producția și furnizarea de energie electrică, precum și transportul materialelor în vehicule care nu sunt deținute sau exploatate de organizație;
transportul de minereuri, concentrate și materii prime în vehicule deținute sau exploatate de organizație;
depozitarea minereurilor, a concentratelor și a materiilor prime;
concasarea și curățarea minereurilor;
producția de concentrate de materii prime;
extracția metalelor prin mijloace chimice, fizice sau biologice;
topirea;
conversia în metal;
scorificarea;
rafinarea metalelor;
electroliza metalelor;
turnarea sau ambalarea metalelor;
tratarea materialelor uzate și a zgurii;
toate procesele auxiliare conexe, cum ar fi pentru tratarea la fața locului a apelor reziduale, inclusiv pentru tratarea apei de proces, a apelor de răcire și a apei din scurgerea de suprafață; sistemele de reducere a gazelor, inclusiv în ceea ce privește gazele reziduale primare și secundare; cazanele, inclusiv pentru tratarea prealabilă a apelor de alimentare; și logistica internă.
2. În limitele sistemului materiilor prime critice secundare, care definesc etapa ciclului de viață al reciclării, sunt incluse următoarele procese, atunci când sunt relevante pentru materia primă reciclată specifică:
procesele din amonte, inclusiv generarea de materii prime furajere (deșeuri și concentrate primare, producția și furnizarea (transportul) de substanțe chimice, procesele auxiliare, producția și furnizarea (transportul) de combustibili, producția și furnizarea de energie electrică, precum și transportul materialelor în vehicule care nu sunt deținute de organizație;
transportul concentratelor și al deșeurilor în vehicule deținute sau exploatate de organizație;
depozitarea deșeurilor, a concentratelor și a materiilor prime;
pretratarea materiilor prime secundare;
topirea;
conversia în metal;
rafinarea metalelor;
electroliza metalelor;
turnarea sau ambalarea metalelor;
tratarea materialelor uzate;
toate procesele auxiliare conexe, cum ar fi pentru tratarea la fața locului a apelor reziduale, inclusiv pentru tratarea apei de proces, a apelor de răcire și a apei din scurgerea de suprafață; sistemele de reducere a gazelor, inclusiv în ceea ce privește gazele reziduale primare și secundare; cazanele, inclusiv pentru tratarea prealabilă a apei de alimentare; și logistica internă.
3. Etapa de utilizare sau etapa de sfârșit al ciclului de viață este exclusă din calculul amprentei de mediu, deoarece nu se află sub influența directă a operatorului economic responsabil. Alte procese pot fi excluse în cazul în care contribuția lor la amprenta de mediu a unei anumite materii prime critice este nesemnificativă.
Partea V
Categorii de impact
Normele de calcul prevăd categoriile de impact care trebuie incluse în calculul amprentei de mediu. Alegerea se bazează pe analiza punctelor nevralgice efectuată în conformitate cu metodologii solide din punct de vedere științific elaborate la nivel internațional și ținând seama de:
importanța relativă a diferitelor impacturi, inclusiv importanța lor relativă pentru îndeplinirea obiectivelor climatice și de mediu la nivelul Uniunii;
nevoile întreprinderilor din aval care doresc să comunice cu privire la amprenta de mediu a materiilor prime critice pe care le utilizează.
Partea VI
Utilizarea seturilor de date specifice întreprinderii și a seturilor de date secundare
Normele de calcul prevăd utilizarea seturilor de date specifice întreprinderii sau a seturilor de date secundare pentru toate procesele și materiile relevante. Dacă normele de calcul permit să se aleagă între un set de date specifice unei întreprinderi și un set de date secundare, Comisia ia în considerare stimularea utilizării setului de date specifice întreprinderii.
Utilizarea datelor specifice întreprinderii este necesară cel puțin pentru procesele aflate sub influența directă a operatorului responsabil și au cea mai mare contribuție la categoriile de impact relevante.
Datele de activitate specifice societății se utilizează împreună cu seturile de date secundare conforme cu normele relevante referitoare la amprenta de mediu. Normele de calcul specifică dacă eșantionarea este permisă, în conformitate cu criteriile stabilite în metodologiile solide din punct de vedere științific elaborate la nivel internațional.
O modificare a listei materialelor sau a mixului energetic utilizat pentru a produce un tip de materie primă critică impune un nou calcul al amprentei de mediu.
Atunci când stabilește norme de calcul, inclusiv pentru emisiile de gaze cu efect de seră generate de energia electrică utilizată pentru producția de materii prime critice, Comisia asigură coerența cu dreptul relevant al Uniunii și alinierea la dreptul respectiv, cu excepția cazului în care nu se justifică acest lucru.
Normele de calcul care urmează să fie elaborate printr-un act delegat includ modelarea detaliată a următoarelor etape ale ciclului de viață:
etapa de extracție, concentrare și rafinare a materiilor prime principale;
etapa de achiziție și de prelucrare a materiilor prime secundare.
Partea VII
Metode de evaluare a impactului
Amprenta de mediu se calculează utilizând metode de evaluare a impactului solide din punct de vedere științific, care iau în considerare evoluțiile la nivel internațional pentru categoriile de impact relevante legate de schimbările climatice, apă, aer, sol, resurse, utilizarea terenurilor și toxicitate.
Rezultatele sunt furnizate sub formă de rezultate caracterizate, fără normalizare și ponderare.
Partea VIII
Clase de performanță privind amprenta de mediu
În funcție de distribuția valorilor din declarațiile privind amprenta de mediu introduse pe piața internă, se identifică un număr semnificativ de clase de performanță, categoria A fiind cea mai bună clasă, cu cel mai mic impact pe durata ciclului de viață, pentru a permite diferențierea produselor de piață. Identificarea pragului pentru fiecare clasă de performanță, precum și a amplorii acestora, se bazează pe distribuția performanțelor materiilor prime critice relevante introduse pe piață în ultimii trei ani, pe îmbunătățirile tehnologice preconizate și pe alți factori tehnici care urmează să fie identificați.
O dată la trei ani, Comisia analizează numărul claselor de performanță și pragurile dintre acestea pentru a le menține relevante în raport cu realitatea pieței și evoluția sa preconizată.
Partea IX
Evaluarea conformității
Normele de calcul și de verificare precizează procedura de evaluare a conformității aplicabilă dintre modulele prevăzute în anexa II la Decizia nr. 768/2008/CE, cu adaptările necesare având în vedere materiile în cauză.
Atunci când precizează procedura de evaluare a conformității aplicabilă, Comisia ia în considerare următoarele criterii:
dacă modulul în cauză este adecvat tipului de materie și proporțional cu interesul public urmărit;
natura riscurilor determinate de acel produs și măsura în care evaluarea conformității corespunde tipului și nivelului de risc;
atunci când implicarea terților este obligatorie, necesitatea ca producătorul să poată alege între modulele de asigurare a calității și modulele de certificare a produsului enumerate în anexa II la Decizia nr. 768/2008/CE.