Articolul 1

Modificarea Directivei 2013/34/UE

Directiva 2013/34/UE se modifică după cum urmează:

La articolul 1 se adaugă următoarele alineate:

„(3)

Măsurile de coordonare prevăzute la articolele 19a, 29a, 29d, 30 și 33, la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa), la articolul 34 alineatele (2) și (3) și la articolul 51 din prezenta directivă se aplică, de asemenea, actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la următoarele întreprinderi, indiferent de forma juridică a acestora, cu condiția ca întreprinderile respective să fie întreprinderi mari sau întreprinderi mici și mijlocii, cu excepția microîntreprinderilor, care sunt entități de interes public, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (a) din prezenta directivă:

(a)

întreprinderi de asigurare în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 91/674/CEE a Consiliului ( *1 );

(b)

instituții de credit, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( *2 ).

Statele membre pot alege să nu aplice măsurile de coordonare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în cazul întreprinderilor enumerate la articolul 2 alineatul (5) punctele 2-23 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( *3 ).

(4)

Măsurile de coordonare prevăzute la articolele 19a, 29a și 29d nu se aplică produselor financiare enumerate la articolul 2 punctul 12 literele (b) și (f) din Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului ( *4 ).

(5)

Măsurile de coordonare prevăzute la articolele 40a-40d se aplică, de asemenea, actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la filialele și sucursalele întreprinderilor care nu sunt reglementate de dreptul unui stat membru, dar a căror formă juridică este comparabilă cu tipurile de întreprinderi enumerate în anexa I.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„5.

«cifră de afaceri netă» înseamnă sumele obținute din vânzarea de produse și prestarea de servicii după deducerea reducerilor comerciale și a taxei pe valoarea adăugată și a altor impozite direct legate de cifra de afaceri; cu toate acestea, pentru întreprinderile de asigurare menționate la articolul 1 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din prezenta directivă, noțiunea de «cifră de afaceri netă» se definește în conformitate cu articolul 35 punctul 2 și articolul 66 din Directiva 91/674/CEE a Consiliului ( *5 ); pentru instituțiile de credit menționate la articolul 1 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din prezenta directivă, noțiunea de «cifră de afaceri netă» se definește în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) litera (c) din Directiva 86/635/CEE a Consiliului ( *6 ); și pentru întreprinderile care intră sub incidența articolului 40a alineatul (1) din prezenta directivă, «cifră de afaceri netă» înseamnă venitul astfel cum este definit de cadrul de raportare financiară pe baza căreia sunt întocmite situațiile financiare ale întreprinderii sau în înțelesul cadrului respectiv;

(b)

se adaugă următoarele puncte:

„17.

«aspecte de durabilitate» înseamnă factori de mediu, factori sociali și care privesc drepturile omului și factori de guvernanță, inclusiv factori de durabilitate, astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul 24 din Regulamentul (UE) 2019/2088;

18.

«raportare privind durabilitatea» înseamnă raportarea de informații referitoare la aspecte de durabilitate în conformitate cu articolele 19a, 29a și 29d;

19.

«resurse necorporale esențiale» înseamnă resurse fără substanță fizică de care depinde în mod fundamental modelul de afaceri al întreprinderii și care reprezintă o sursă de creare de valoare pentru întreprindere;

20.

«prestator independent de servicii de asigurare» înseamnă un organism de evaluare a conformității acreditat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului ( *7 ) pentru activitatea specifică de evaluare a conformității menționată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) din prezenta directivă.

La articolul 19 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Întreprinderile mari și întreprinderile mici și mijlocii, cu excepția microîntreprinderilor, care sunt entități de interes public, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (a), raportează informații privind principalele resurse necorporale și explică în ce fel modelul de afaceri al întreprinderii depinde în mod fundamental de astfel de resurse și în ce fel resursele respective reprezintă o sursă de creare de valoare pentru întreprindere.”

Articolul 19a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19a

Raportarea privind durabilitatea

(1)

Întreprinderile mari și întreprinderile mici și mijlocii, cu excepția microîntreprinderilor, care sunt entități de interes public, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (a) includ în raportul administratorilor informațiile necesare pentru înțelegerea impactului întreprinderii asupra aspectelor de durabilitate și informațiile necesare pentru înțelegerea modului în care aspectele de durabilitate afectează dezvoltarea, performanța și poziția întreprinderii.

Informațiile menționate la primul paragraf trebuie să fie clar identificabile în raportul administratorilor, într-o secțiune specifică a raportului administratorilor.

(2)

Informațiile menționate la alineatul (1) conțin:

(a)

o descriere succintă a modelului de afaceri și a strategiei întreprinderii, inclusiv cu privire la:

(i)

reziliența modelului de afaceri și a strategiei întreprinderii în relație cu riscurile aferente aspectelor de durabilitate;

(ii)

oportunitățile pentru întreprindere în legătură cu aspectele de durabilitate;

(iii)

planurile întreprinderii, inclusiv acțiunile de punere în aplicare și planurile financiare și de investiții conexe, pentru a se asigura că modelul său de afaceri și strategia sa sunt compatibile cu tranziția către o economie durabilă și cu limitarea încălzirii globale la 1,5 °C, în conformitate cu Acordul de la Paris în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice adoptat la 12 decembrie 2015 (denumit în continuare «Acordul de la Paris») și cu obiectivul de realizare a neutralității climatice până în 2050, astfel cum este stabilit în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului ( *8 ), precum și, după caz, expunerea întreprinderii la activități legate de cărbune, petrol și gaze;

(iv)

modul în care modelul de afaceri și strategia întreprinderii țin seama de interesele părților interesate ale întreprinderii și de impactul întreprinderii asupra aspectelor de durabilitate;

(v)

modul în care strategia întreprinderii a fost pusă în aplicare în ceea ce privește aspectele de durabilitate;

(b)

o descriere a obiectivelor cu termene precise legate de aspecte de durabilitate stabilite de întreprindere, inclusiv, după caz, a obiectivelor absolute de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cel puțin pentru 2030 și 2050, o descriere a progreselor înregistrate de întreprindere în vederea atingerii obiectivelor respective și o declarație din care să reiasă dacă obiectivele întreprinderii legate de factorii de mediu se bazează pe dovezi științifice concludente;

(c)

o descriere a rolului organelor de administrație, de conducere și de supraveghere în ceea ce privește aspectele de durabilitate, precum și a cunoștințelor de specialitate și a competențelor acestora pentru a îndeplini rolul respectiv sau a accesului organelor respective la astfel de cunoștințe de specialitate și de competențe;

(d)

o descriere a politicilor întreprinderii în ceea ce privește aspectele de durabilitate;

(e)

informații despre existența unor sisteme de stimulente privind aspectele de durabilitate puse la dispoziția membrilor organelor de administrație, de conducere și de supraveghere;

(f)

o descriere:

(i)

a procesului de diligență necesară pus în aplicare de întreprindere în ceea ce privește aspectele de durabilitate și, după caz, în conformitate cu cerințele Uniunii aplicabile întreprinderilor de a desfășura un proces de diligență necesară;

(ii)

a principalului impact negativ real sau potențial legat de operațiunile proprii ale întreprinderii și de lanțul său valoric, inclusiv de produsele și serviciile sale, de relațiile sale de afaceri și de lanțul său de aprovizionare, a acțiunilor întreprinse pentru a identifica și monitoriza impactul respectiv și alte efecte negative pe care întreprinderea trebuie să le identifice în temeiul altor cerințe ale Uniunii privind desfășurarea de către întreprinderi a unui proces de diligență necesară;

(iii)

a oricăror acțiuni întreprinse de întreprindere pentru a preveni, a atenua, a remedia sau a pune capăt impactului negativ real sau potențial, precum și a rezultatului unor astfel de acțiuni;

(g)

o descriere a principalelor riscuri pentru întreprindere aferente aspectelor de durabilitate, inclusiv o descriere a principalelor relații de dependență a întreprinderii de astfel de aspecte, precum și a modului în care întreprinderea gestionează riscurile respective;

(h)

indicatorii relevanți pentru prezentările de informații menționate la literele (a)-(g).

Întreprinderile raportează procesul desfășurat pentru identificarea informațiilor pe care le-au inclus în raportul administratorilor în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. Informațiile enumerate la primul paragraf de la prezentul alineat includ informații referitoare la orizonturi pe termen scurt, mediu și lung, după caz.

(3)

Dacă este cazul, informațiile menționate la alineatele (1) și (2) conțin informații cu privire la propriile operațiuni ale întreprinderii și la lanțul său valoric, inclusiv la produsele și serviciile sale, la relațiile sale de afaceri și lanțul său de aprovizionare.

În primii trei ani de aplicare a măsurilor care urmează să fie adoptate de statele membre în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului ( *9 ) și în cazul în care nu sunt disponibile toate informațiile necesare privind lanțul valoric al întreprinderii, întreprinderea explică eforturile depuse pentru a obține informațiile necesare privind lanțul său valoric, motivele pentru care nu au putut fi obținute toate informațiile necesare și planurile sale pentru a obține informațiile necesare în viitor.

Dacă este cazul, informațiile menționate la alineatele (1) și (2) conțin, de asemenea, trimiteri la alte informații incluse în raportul administratorilor în conformitate cu articolul 19 și la sumele raportate în situațiile financiare anuale, precum și explicații suplimentare cu privire la acestea.

Statele membre pot permite ca informațiile referitoare la evoluțiile iminente sau aspectele în curs de negociere să fie omise în cazuri excepționale în care, potrivit avizului justificat în mod corespunzător al membrilor organelor de administrație, de conducere și de supraveghere, care acționează în limitele competențelor conferite de dreptul intern și poartă o răspundere colectivă pentru avizul respectiv, prezentarea acestor informații ar aduce prejudicii grave poziției comerciale a întreprinderii, cu condiția ca astfel de omisiuni să nu împiedice înțelegerea corectă și echilibrată a dezvoltării, a performanței și a poziției întreprinderii și a impactului activității sale.

(4)

Întreprinderile raportează informațiile menționate la alineatele (1)-(3) de la prezentul articol în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b.

(5)

Conducerea întreprinderii informează în consecință reprezentanții lucrătorilor la nivelul corespunzător și discută cu aceștia despre informațiile relevante și mijloacele de obținere și de verificare a informațiilor privind durabilitatea. Opinia reprezentanților lucrătorilor se comunică, după caz, organelor de administrație, de conducere sau de supraveghere relevante.

(6)

Prin derogare de la alineatele (2)-(4) de la prezentul articol și fără a aduce atingere alineatelor (9) și (10) de la prezentul articol, întreprinderile mici și mijlocii menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 145 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, întreprinderile de asigurare captive definite la articolul 13 punctul 2 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( *10 ) și întreprinderile de reasigurare captive definite la articolul 13 punctul 5 din directiva menționată își pot limita raportarea privind durabilitatea la următoarele informații:

(a)

o descriere succintă a modelului și strategiei de afaceri ale întreprinderii;

(b)

o descriere a politicilor întreprinderii în ceea ce privește aspectele de durabilitate;

(c)

principalele efecte negative reale sau potențiale ale întreprinderii asupra aspectelor de durabilitate și orice acțiuni întreprinse pentru a identifica, monitoriza, preveni, atenua sau remedia astfel de efecte negative reale sau potențiale;

(d)

principalele riscuri pentru întreprindere aferente aspectelor de durabilitate și modul în care întreprinderea gestionează riscurile respective;

(e)

indicatorii-cheie necesari pentru prezentările de informații menționate la literele (a)-(d).

Întreprinderile mici și mijlocii, instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate și întreprinderile de asigurare și de reasigurare captive care se bazează pe derogarea menționată la primul paragraf raportează în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea pentru întreprinderile mici și mijlocii menționate la articolul 29c.

(7)

Pentru exercițiile financiare care încep înainte de 1 ianuarie 2028, prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, întreprinderile mici și mijlocii care sunt entități de interes public, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (a), pot decide să nu includă în raportul administratorilor informațiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol. În astfel de cazuri, întreprinderea indică totuși pe scurt în raportul administratorilor motivul pentru care nu a fost furnizată raportarea privind durabilitatea.

(8)

Se consideră că întreprinderile care îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol și întreprinderile care se bazează pe derogarea prevăzută la alineatul (6) de la prezentul articol au respectat cerința prevăzută la articolul 19 alineatul (1) al treilea paragraf.

(9)

Dacă condițiile prevăzute la al doilea paragraf de la prezentul alineat sunt îndeplinite, o întreprindere care este filială este scutită de obligațiile prevăzute la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol (denumită în continuare «filială scutită») în cazul în care întreprinderea respectivă și filialele sale sunt incluse în raportul consolidat al administratorilor al unei societăți-mamă, întocmit în conformitate cu articolele 29 și 29a. O întreprindere care este filială a unei societăți-mamă stabilite într-o țară terță este, de asemenea, scutită de obligațiile prevăzute la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol în cazul în care întreprinderea respectivă și filialele sale sunt incluse în raportarea consolidată privind durabilitatea a societății-mamă stabilite într-o țară terță și în cazul în care respectiva raportare consolidată privind durabilitatea este realizată în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b sau într-un mod echivalent cu respectivele standarde de raportare privind durabilitatea, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu un act de punere în aplicare privind echivalarea standardelor de raportare privind durabilitatea adoptat în temeiul articolului 23 alineatul (4) al treilea paragraf din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( *11 ).

Scutirea prevăzută la primul paragraf se aplică în următoarele condiții:

(a)

raportul administratorilor al filialei scutite conține toate informațiile următoare:

(i)

denumirea și sediul social ale societății-mamă care raportează informații la nivel de grup în conformitate cu prezentul articol sau într-un mod echivalent cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b din prezenta directivă, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu un act de punere în aplicare privind echivalarea standardelor de raportare privind durabilitatea adoptat în temeiul articolului 23 alineatul (4) din Directiva 2004/109/CE;

(ii)

linkurile către raportul consolidat al administratorilor al societății-mamă sau, după caz, către raportarea consolidată privind durabilitatea a societății-mamă, astfel cum se menționează la primul paragraf de la prezentul alineat, și către opinia de asigurare menționată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) din prezenta directivă sau către opinia de asigurare menționată la litera (b) de la prezentul paragraf;

(iii)

faptul că întreprinderea este scutită de obligațiile prevăzute la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol;

(b)

dacă societatea-mamă menționată este stabilită într-o țară terță, raportarea sa consolidată privind durabilitatea și opinia de asigurare cu privire la raportarea consolidată privind durabilitatea, elaborată de una sau mai multe persoane sau firme autorizate să emită o opinie cu privire la asigurarea raportării privind durabilitatea în temeiul dreptului aplicabil respectivei societăți-mamă, se publică în conformitate cu articolul 30 din prezenta directivă și cu dreptul statului membru sub incidența căreia intră filiala scutită;

(c)

în cazul în care societatea-mamă este stabilită într-o țară terță, informațiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului ( *12 ), care acoperă activitățile desfășurate de filiala scutită stabilită în Uniune și de filialele sale, sunt incluse în raportul administratorilor al filialei scutite sau în raportarea consolidată privind durabilitatea efectuată de societatea-mamă stabilită într-o țară terță.

Statul membru al cărui drept intern se aplică filialei scutite poate solicita ca raportul consolidat al administratorilor sau, după caz, raportul consolidat privind durabilitatea al societății-mamă să fie publicat într-o limbă pe care o acceptă statul membru respectiv și ca orice traducere necesară într-o astfel de limbă să fie pusă la dispoziție. Orice traducere necertificată include o declarație în acest sens.

Întreprinderile care sunt scutite de obligația de a întocmi un raport al administratorilor în temeiul articolului 37 nu au obligația de a furniza informațiile menționate la al doilea paragraf litera (a) punctele (i)-(iii) de la prezentul alineat, cu condiția ca întreprinderile respective să publice raportul consolidat al administratorilor în conformitate cu articolul 37.

În sensul primului paragraf de la prezentul alineat și în cazul în care se aplică articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit menționate la articolul 1 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din prezenta directivă care sunt afiliate în mod permanent unui organism central care le supraveghează în condițiile prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt tratate ca filiale ale respectivului organism central.

În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, întreprinderile de asigurare menționate la articolul 1 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din prezenta directivă care fac parte dintr-un grup pe baza unor relații financiare, astfel cum se menționează la articolul 212 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Directiva 2009/138/CE, și care fac obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a)-(c) din directiva menționată sunt tratate ca filiale ale societății-mamă a grupului respectiv.

(10)

Scutirea prevăzută la alineatul (9) se aplică și entităților de interes public care sunt supuse cerințelor prezentului articol, cu excepția întreprinderilor mari care sunt entități de interes public definite la articolul 2 punctul (1) litera (a) din prezenta directivă.

La articolul 20, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)

litera (g) se înlocuiește cu următorul text:

„(g)

o descriere a politicii de diversitate aplicate în ceea ce privește organele de administrație, de conducere și de supraveghere ale întreprinderii referitor la aspecte de gen și la alte aspecte, cum ar fi vârsta, dizabilitățile sau educația și experiența profesională, obiectivele respectivei politici de diversitate, modul în care a fost pusă în aplicare și rezultatele obținute în perioada de raportare. Dacă nu se aplică o astfel de politică, declarația trebuie să conțină o explicație în acest sens.”;

(b)

se adaugă următorul paragraf:

„Se consideră că întreprinderile care intră sub incidența articolului 19a au respectat obligația prevăzută la primul paragraf litera (g) de la prezentul alineat în cazul în care includ informațiile prevăzute la litera respectivă în raportarea lor privind durabilitatea și dacă este inclusă o trimitere cu privire la acest lucru în declarația privind guvernanța corporativă.”

Articolul 23 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (4), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

situațiile financiare consolidate menționate la litera (a) și raportul consolidat al administratorilor al grupului mai mare de întreprinderi se întocmesc de societatea-mamă a grupului în cauză, în conformitate cu dreptul intern al statului membru sub incidența căruia intră societatea-mamă respectivă, în conformitate cu prezenta directivă, cu excepția cerințelor prevăzute la articolul 29a, sau în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002;”;

(b)

la alineatul 8 litera (b), punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:

„(i)

în conformitate cu prezenta directivă, cu excepția cerințelor prevăzute la articolul 29a,”;

(c)

la alineatul 8 litera (b), punctul (iii) se înlocuiește cu următorul text:

„(iii)

într-un mod echivalent cu situațiile financiare consolidate și rapoartele consolidate ale administratorilor întocmite în conformitate cu prezenta directivă, cu excepția cerințelor prevăzute la articolul 29a, sau”.

Articolul 29a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 29a

Raportarea consolidată privind durabilitatea

(1)

Societățile-mamă ale unui grup mare, astfel cum este menționat la articolul 3 alineatul (7), includ în raportul consolidat al administratorilor informațiile necesare pentru înțelegerea impactului grupului asupra aspectelor de durabilitate și informațiile necesare pentru înțelegerea modului în care aspectele de durabilitate afectează dezvoltarea, performanța și poziția grupului.

Informațiile menționate la primul paragraf trebuie să fie clar identificabile în raportul consolidat al administratorilor, într-o secțiune specifică a raportului consolidat al administratorilor.

(2)

Informațiile menționate la alineatul (1) conțin:

(a)

o descriere succintă a modelului de afaceri și a strategiei grupului, inclusiv cu privire la:

(i)

reziliența modelului de afaceri și a strategiei grupului în relație cu riscurile aferente aspectelor de durabilitate;

(ii)

oportunitățile pentru grup în legătură cu aspectele de durabilitate;

(iii)

planurile grupului, inclusiv acțiunile de punere în aplicare și planurile financiare și de investiții conexe, pentru a se asigura că modelul său de afaceri și strategia sa sunt compatibile cu tranziția către o economie durabilă și cu limitarea încălzirii globale la 1,5 °C, în conformitate cu Acordul de la Paris și cu obiectivul de realizare a neutralității climatice până în 2050, astfel cum este stabilit în Regulamentul (UE) 2021/1119, precum și, după caz, expunerea grupului la activități legate de cărbune, petrol și gaze;

(iv)

modul în care modelul de afaceri și strategia grupului țin seama de interesele părților interesate ale grupului și de impactul grupului asupra aspectelor de durabilitate;

(v)

modul în care strategia grupului a fost pusă în aplicare în ceea ce privește aspectele de durabilitate;

(b)

o descriere a obiectivelor cu termene precise legate de aspecte de durabilitate stabilite de grup, inclusiv, după caz, a obiectivelor absolute de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cel puțin pentru 2030 și 2050, o descriere a progreselor înregistrate de grup în vederea atingerii obiectivelor respective și o declarație din care să reiasă dacă obiectivele grupului legate de factorii de mediu se bazează pe dovezi științifice concludente;

(c)

(d)

o descriere a politicilor grupului în ceea ce privește aspectele de durabilitate;

(e)

informații despre existența unor sisteme de stimulente privind aspectele de durabilitate puse la dispoziția membrilor organelor de administrație, de conducere și de supraveghere;

(f)

o descriere:

(i)

a procesului de diligență necesară pus în aplicare de grup în ceea ce privește aspectele de durabilitate și, după caz, în conformitate cu cerințele Uniunii aplicabile întreprinderilor de a desfășura un proces de diligență necesară;

(ii)

a principalului impact negativ real sau potențial legat de operațiunile proprii ale grupului și de lanțul său valoric, inclusiv de produsele și serviciile sale, de relațiile sale de afaceri și de lanțul său de aprovizionare, a acțiunilor întreprinse pentru a identifica și monitoriza impactul respectiv și alte efecte negative pe care societatea-mamă trebuie să le identifice în temeiul altor cerințe ale Uniunii privind desfășurarea unui proces de diligență necesară;

(iii)

a oricăror acțiuni întreprinse de grup pentru a preveni, a atenua, a remedia sau a pune capăt impactului negativ real sau potențial, precum și a rezultatului unor astfel de acțiuni;

(g)

o descriere a principalelor riscuri pentru grup aferente aspectelor de durabilitate, inclusiv a principalelor relații de dependență a grupului de astfel de aspecte, precum și a modului în care grupul gestionează riscurile respective;

(h)

indicatorii relevanți pentru prezentările de informații menționate la literele (a)-(g).

Societățile-mamă raportează procesul desfășurat pentru identificarea informațiilor pe care le-au inclus în raportul consolidat al administratorilor în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. Informațiile enumerate la primul paragraf de la prezentul alineat includ informații referitoare la orizonturi pe termen scurt, mediu și lung, după caz.

(3)

Dacă este cazul, informațiile menționate la alineatele (1) și (2) conțin informații cu privire la propriile operațiuni ale grupului și la lanțul său valoric, inclusiv la produsele și serviciile sale, la relațiile sale de afaceri și lanțul său de aprovizionare.

În primii trei ani de aplicare a măsurilor care urmează să fie adoptate de statele membre în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva (UE) 2022/2464 și în cazul în care nu sunt disponibile toate informațiile necesare privind lanțul valoric al societății-mamă, societatea-mamă explică eforturile depuse pentru a obține informațiile necesare privind lanțul său valoric, motivele pentru care nu au putut fi obținute toate informațiile necesare și planurile sale pentru a obține informațiile necesare în viitor.

Dacă este cazul, informațiile menționate la alineatele (1) și (2) conțin, de asemenea, trimiteri la alte informații incluse în raportul consolidat al administratorilor în conformitate cu articolul 29 din prezenta directivă și la sumele raportate în situațiile financiare consolidate, precum și explicații suplimentare cu privire la acestea.

Statele membre pot permite ca informațiile referitoare la evoluțiile iminente sau aspectele în curs de negociere să fie omise în cazuri excepționale în care, potrivit avizului justificat corespunzător al membrilor organelor de administrație, de conducere și de supraveghere, care acționează în limitele competențelor conferite de dreptul intern și poartă o răspundere colectivă pentru avizul respectiv, prezentarea acestor informații ar aduce prejudicii grave poziției comerciale a grupului, cu condiția ca astfel de omisiuni să nu împiedice înțelegerea corectă și echilibrată a dezvoltării, a performanței și a poziției grupului și a impactului activității sale.

(4)

În cazul în care întreprinderea care raportează constată că există diferențe semnificative între riscurile la care este expus grupul sau impactul pe care îl are acesta și riscurile la care este expusă sau sunt expuse una sau mai multe filiale ale sale ori impactul acesteia sau ale acestora, întreprinderea face posibilă înțelegerea adecvată, după caz, a riscurilor la care este expusă sau sunt expuse filiala sau filialele în cauză și impactul acesteia sau ale acestora.

Întreprinderile indică filialele incluse în consolidare care sunt exceptate de la raportarea anuală sau consolidată privind durabilitatea în temeiul articolului 19a alineatul (9) sau, respectiv, al articolului 29a alineatul (8).

(5)

Societățile-mamă raportează informațiile menționate la alineatele (1)-(3) de la prezentul articol în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b.

(6)

Conducerea societății-mamă informează în consecință reprezentanții lucrătorilor la nivelul corespunzător și discută cu aceștia despre informațiile relevante și mijloacele de obținere și de verificare a informațiilor privind durabilitatea. Opinia reprezentanților lucrătorilor se comunică, după caz, organelor de administrație, de conducere sau de supraveghere relevante.

(7)

Se consideră că societățile-mamă care îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol au respectat cerințele prevăzute la articolul 19 alineatul (1) al treilea paragraf și la articolul 19a.

(8)

Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la al doilea paragraf de la prezentul alineat, o societate-mamă care este filială este scutită de obligațiile prevăzute la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol (denumită în continuare «societate-mamă scutită») dacă societatea-mamă respectivă și filialele sale sunt incluse în raportul consolidat al administratorilor al unei alte întreprinderi, întocmit în conformitate cu articolul 29 și cu prezentul articol. O societate-mamă care este filială a unei societăți-mamă stabilite într-o țară terță este, de asemenea, scutită de obligațiile prevăzute la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol în cazul în care societatea-mamă respectivă și filialele sale sunt incluse în raportarea consolidată privind durabilitatea a societății-mamă stabilite într-o țară terță și în cazul în care respectiva raportare consolidată privind durabilitatea este realizată în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b sau într-un mod echivalent cu respectivele standarde de raportare privind durabilitatea, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu un act de punere în aplicare privind echivalarea standardelor de raportare privind durabilitatea adoptat în temeiul articolului 23 alineatul (4) al treilea paragraf din Directiva 2004/109/CE.

Scutirea prevăzută la primul paragraf se aplică în următoarele condiții:

(a)

Raportul administratorilor al societății-mamă scutite conține toate informațiile următoare:

(i)

(ii)

(iii)

faptul că societatea-mamă este scutită de obligațiile prevăzute la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol;

(b)

dacă societatea-mamă este stabilită într-o țară terță, raportarea sa consolidată privind durabilitatea și opinia de asigurare exprimată de una sau mai multe persoane sau firme autorizate să emită o opinie cu privire la asigurarea raportării privind durabilitatea în temeiul dreptului intern aplicabil societății-mamă, se publică în conformitate cu articolul 30 și cu dreptul statului membru sub incidența căreia intră societatea-mamă scutită;

(c)

în cazul în care societatea-mamă este stabilită într-o țară terță, informațiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852, care reglementează activitățile desfășurate de filiala stabilită în Uniune care este scutită de obligația de raportare privind durabilitatea în temeiul articolului 19a alineatul (9) din prezenta directivă, sunt incluse în raportul administratorilor al societății-mamă scutite sau în raportarea consolidată privind durabilitatea efectuată de societatea-mamă stabilită într-o țară terță.

Statul membru al cărui drept intern se aplică societății-mamă scutite poate solicita ca raportul consolidat al administratorilor sau, după caz, raportul consolidat privind durabilitatea al societății-mamă să fie publicat într-o limbă pe care o acceptă statul membru respectiv și ca orice traducere necesară într-o astfel de limbă să fie pusă la dispoziție. Orice traducere necertificată include o declarație în acest sens.

Societățile-mamă care sunt scutite de obligația de a întocmi un raport al administratorilor în temeiul articolului 37 nu au obligația de a furniza informațiile menționate la al doilea paragraf litera (a) punctele (i)-(iii) de la prezentul alineat, cu condiția ca întreprinderile respective să publice raportul consolidat al administratorilor în conformitate cu articolul 37.

(9)

Scutirea prevăzută la alineatul (8) se aplică și entităților de interes public supuse cerințelor prezentului articol, cu excepția întreprinderilor mari care sunt entități de interes public definite la articolul 2 punctul (1) litera (a) din prezenta directivă.”

Se introduce următorul capitol:

„CAPITOLUL 6a

STANDARDE DE RAPORTARE PRIVIND DURABILITATEA

Articolul 29b

Standarde de raportare privind durabilitatea

(1)

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 49 de completare a prezentei directive pentru a prevedea standarde de raportare privind durabilitatea. Respectivele standarde de raportare privind durabilitatea precizează informațiile pe care trebuie să le raporteze întreprinderile în conformitate cu articolele 19a și 29a și, după caz, structura care trebuie folosită pentru a prezenta informațiile respective.

Până la 30 iunie 2023, în actele delegate menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia precizează informațiile pe care trebuie să le raporteze întreprinderile în conformitate cu articolul 19a alineatele (1) și (2) și cu articolul 29a alineatele (1) și (2), după caz, printre care se numără cel puțin informațiile de care au nevoie participanții la piețele financiare supuși obligațiilor de prezentare de informații prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2088 pentru a se conforma obligațiilor respective.

Până la 30 iunie 2024, în actele delegate menționate la primul paragraf, Comisia precizează:

(i)

informațiile suplimentare pe care trebuie să le raporteze întreprinderile cu privire la aspectele de durabilitate și la domeniile de raportare enumerate la articolul 19a alineatul (2), dacă este necesar;

(ii)

informațiile pe care trebuie să le raporteze întreprinderile și care sunt specifice sectorului în care acestea își desfășoară activitatea.

Cerințele de raportare prevăzute în actele delegate menționate la primul paragraf nu intră în vigoare mai devreme de patru luni de la adoptarea lor de către Comisie.

Atunci când adoptă acte delegate pentru a preciza informațiile prevăzute la punctul (ii) de la al treilea paragraf, Comisia acordă o atenție deosebită amplorii riscurilor și a efectelor asupra aspectelor de durabilitate pentru fiecare sector, ținând seama de faptul că riscurile și efectele sunt mai mari pentru unele sectoare decât pentru altele.

Cel puțin o dată la trei ani de la data aplicării, Comisia revizuiește actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol, luând în considerare avizul tehnic al Grupului Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFRAG) și, dacă este necesar, modifică actele delegate în cauză pentru a ține seama de evoluțiile relevante, inclusiv de evoluțiile standardelor internaționale.

Cel puțin o dată pe an, Comisia consultă Parlamentul European și consultă în comun Grupul de experți al statelor membre privind finanțarea durabilă, menționat la articolul 24 din Regulamentul (UE) 2020/852, și Comitetul de reglementare contabilă, menționat la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, cu privire la programul de lucru al EFRAG în ceea ce privește elaborarea standardelor de raportare privind durabilitatea.

(2)

Standardele de raportare privind durabilitatea asigură calitatea informațiilor raportate, prevăzând ca acestea să fie ușor de înțeles, relevante, verificabile, comparabile și să fie prezentate fidel. Standardele de raportare privind durabilitatea nu impun întreprinderilor o sarcină administrativă disproporționată, inclusiv ținând seama, în cea mai mare măsură posibilă, de activitatea din cadrul inițiativelor globale de stabilire a standardelor de raportare privind durabilitatea, astfel cum se prevede la alineatul (5) litera (a).

Ținând seama de obiectul unui anumit standard de raportare privind durabilitatea, standardele de raportare privind durabilitatea:

(a)

precizează informațiile pe care trebuie să le prezinte întreprinderile cu privire la următorii factori de mediu:

(i)

atenuarea schimbărilor climatice, inclusiv în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră din domeniul de aplicare 1, domeniul de aplicare 2 și, după caz, domeniul de aplicare 3;

(ii)

adaptarea la schimbările climatice;

(iii)

resursele de apă și cele marine;

(iv)

utilizarea resurselor și economia circulară;

(v)

poluarea;

(vi)

biodiversitatea și ecosistemele;

(b)

precizează informațiile pe care trebuie să le prezinte întreprinderile cu privire la următorii factori sociali și care privesc drepturile omului:

(i)

egalitatea de tratament și egalitatea de șanse pentru toți, inclusiv egalitatea de gen și plata egală pentru muncă de valoare egală, formarea și dezvoltarea competențelor, precum și ocuparea forței de muncă și incluziunea persoanelor cu dizabilități, măsurile împotriva violenței și a hărțuirii la locul de muncă și diversitatea;

(ii)

condițiile de muncă, inclusiv locurile de muncă sigure, programul de lucru, salariile adecvate, dialogul social, libertatea de asociere, existența comitetelor de întreprindere, negocierile colective, inclusiv procentul lucrătorilor cărora li se aplică contracte colective de muncă, drepturile de informare, consultare și participare ale lucrătorilor, echilibrul dintre viața profesională și cea privată și sănătatea și siguranța;

(iii)

respectarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a principiilor democratice și a standardelor stabilite în Carta internațională a drepturilor omului și în alte convenții fundamentale ale ONU privind drepturile omului, inclusiv Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene, Declarația Organizației Internaționale a Muncii cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă și convențiile fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii, precum și în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în Carta socială europeană și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

(c)

precizează informațiile pe care trebuie să le prezinte întreprinderile cu privire la următorii factori de guvernanță:

(i)

rolul organelor de administrație, de conducere și de supraveghere în ceea ce privește aspectele de durabilitate, componența acestor organe, precum și cunoștințele de specialitate și competențele lor pentru a îndeplini rolul respectiv sau accesul organelor respective la astfel de cunoștințe de specialitate și de competențe;

(ii)

principalele caracteristici ale sistemelor de control intern și de gestionare a riscurilor ale întreprinderii în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea și procesul decizional;

(iii)

etica în afaceri și cultura corporativă, inclusiv combaterea corupției și a dării sau luării de mită, protecția avertizorilor de integritate și a calității vieții animalelor;

(iv)

activitățile și angajamentele întreprinderii referitoare la exercitarea influenței politice a acesteia, inclusiv activitățile sale de lobby;

(v)

gestionarea și calitatea relațiilor cu clienții, furnizorii și comunitățile afectate de activitățile întreprinderii, inclusiv practicile de plată, îndeosebi plățile făcute cu întârziere către întreprinderi mici și mijlocii.

(3)

Standardele de raportare privind durabilitatea precizează informațiile prospective și retrospective, precum și informațiile calitative și cantitative, după caz, care trebuie să fie raportate de întreprinderi.

(4)

Standardele de raportare privind durabilitatea țin seama de dificultățile cu care se pot confrunta întreprinderile în ceea ce privește colectarea de informații de la actorii din întregul lor lanț valoric, în special de la cei care nu sunt supuși cerințelor de raportare privind durabilitatea prevăzute la articolul 19a sau 29a, și de la furnizorii de pe piețele și din economiile emergente. Standardele de raportare privind durabilitatea precizează prezentările de informații privind lanțurile valorice care sunt proporționale și relevante în raport cu capacitățile și caracteristicile întreprinderilor din lanțurile valorice și cu amploarea și complexitatea activităților lor, în special ale întreprinderilor care nu sunt supuse cerințelor de raportare privind durabilitatea prevăzute la articolul 19a sau 29a. Standardele de raportare privind durabilitatea nu precizează prezentările de informații care le-ar impune întreprinderilor să obțină din partea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii din lanțul lor valoric informații care depășesc informațiile care trebuie prezentate în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea pentru întreprinderile mici și mijlocii menționate la articolul 29c.

Primul paragraf nu aduce atingere cerințelor Uniunii impuse întreprinderilor de a desfășura un proces de diligență necesară.

(5)

La adoptarea actelor delegate în temeiul alineatului (1), Comisia ține seama, în cea mai mare măsură posibilă, de:

(a)

activitatea inițiativelor mondiale de stabilire a unor standarde de raportare privind durabilitatea și standardele și cadrele existente pentru contabilizarea capitalului natural și pentru contabilizarea gazelor cu efect de seră, conduita profesională responsabilă, responsabilitatea socială a întreprinderilor și dezvoltarea durabilă;

(b)

informațiile de care au nevoie participanții la piața financiară pentru a-și îndeplini obligațiile de prezentare de informații prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2088 și în actele delegate adoptate în temeiul regulamentului respectiv;

(c)

criteriile, indicatorii și metodologiile prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2020/852, inclusiv criteriile tehnice de examinare stabilite în temeiul articolului 10 alineatul (3), al articolului 11 alineatul (3), al articolului 12 alineatul (2), al articolului 13 alineatul (2), al articolului 14 alineatul (2) și al articolului 15 alineatul (2) din regulamentul respectiv, precum și cerințele de raportare prevăzute în actul delegat adoptat în temeiul articolului 8 din regulamentul respectiv;

(d)

obligațiile de prezentare de informații aplicabile administratorilor de indici de referință în declarația privind indicii de referință și în metodologia privind indicii de referință și standardele minime pentru construirea indicilor UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și a indicilor UE de referință aliniați la Acordul de la Paris în conformitate cu Regulamentele delegate (UE) 2020/1816 ( *13 ), (UE) 2020/1817 ( *14 ) și (UE) 2020/1818 ( *15 ) ale Comisiei;

(e)

prezentările de informații menționate în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 434a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(f)

Recomandarea 2013/179/UE a Comisiei ( *16 );

(g)

Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( *17 );

(h)

Regulamentul (UE) 2021/1119;

(i)

Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului ( *18 );

(j)

Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului ( *19 ).

Articolul 29c

Standarde de raportare privind durabilitatea pentru întreprinderile mici și mijlocii

(1)

Până la 30 iunie 2024, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 49 de completare a prezentei directive pentru a prevedea standarde de raportare privind durabilitatea proporționale și relevante în raport cu capacitățile și caracteristicile întreprinderilor mici și mijlocii și cu amploarea și complexitatea activităților lor. Standardele respective de raportare privind durabilitatea precizează, în cazul întreprinderilor mici și mijlocii menționate la articolul 2 punctul 1 litera (a), informațiile care trebuie raportate în conformitate cu articolul 19a alineatul (6).

Cerințele de raportare prevăzute în actele delegate menționate la primul paragraf nu intră în vigoare mai devreme de patru luni de la adoptarea lor de către Comisie.

(2)

Standardele de raportare privind durabilitatea pentru întreprinderile mici și mijlocii țin seama de criteriile stabilite la articolul 29b alineatele (2)-(5). De asemenea, acestea precizează, în măsura în care este posibil, structura care trebuie folosită pentru a prezenta informațiile respective.

(3)

Cel puțin o dată la trei ani de la data aplicării, Comisia revizuiește actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol, luând în considerare avizul tehnic al EFRAG și, dacă este necesar, modifică actele delegate în cauză pentru a ține seama de evoluțiile relevante, inclusiv de evoluțiile standardelor internaționale.

Se introduce următorul capitol:

„CAPITOLUL 6b

FORMATUL DE RAPORTARE ELECTRONIC UNIC

Articolul 29d

Formatul de raportare electronic unic

(1)

Întreprinderile supuse cerințelor prevăzute la articolului 19a din prezenta directivă își întocmesc raportul administratorilor în formatul de raportare electronic specificat la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/815 ( *20 ) al Comisiei și își marchează raportarea privind durabilitatea, inclusiv informațiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852, în conformitate cu formatul de raportare electronic specificat în regulamentul delegat respectiv.

(2)

Societățile-mamă supuse cerințelor prevăzute la articolul 29a își întocmesc raportul consolidat al administratorilor în formatul de raportare electronic specificat la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/815 și marchează raportarea privind durabilitatea, inclusiv informațiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852, în conformitate cu formatul de raportare electronic specificat în regulamentul delegat respectiv.

10.

La articolul 30, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)

Statele membre se asigură că întreprinderile publică, într-un termen rezonabil care nu depășește 12 luni de la data bilanțului, situațiile financiare anuale aprobate corespunzător și raportul administratorilor, în formatul de raportare electronic menționat la articolul 29d din prezenta directivă, dacă este cazul, împreună cu opinia și declarația furnizate de auditorul statutar sau de firma de audit menționată la articolul 34 din prezenta directivă, astfel cum prevede legislația fiecărui stat membru în conformitate cu titlul 1 capitolul III din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului ( *21 ).

Statele membre pot prevedea obligația ca întreprinderile care intră sub incidența articolelor 19a și 29a să pună gratuit raportul administratorilor la dispoziția publicului pe website-ul lor. În cazul în care o întreprindere nu are un website, statele membre pot prevedea obligația ca aceasta să pună la dispoziție, la cerere, o copie scrisă a raportului administratorilor.

În cazul în care un prestator independent de servicii de asigurare emite opinia menționată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa), respectiva opinie se publică împreună cu documentele menționate la primul paragraf de la prezentul alineat.

Cu toate acestea, statele membre pot scuti întreprinderile de obligația de a publica raportul administratorilor în cazul în care o copie a întregului raport sau a unor părți ale acestuia poate fi obținută cu ușurință, la cerere, la un preț care nu depășește costul său administrativ.

Scutirea prevăzută la al patrulea paragraf de la prezentul alineat nu se aplică întreprinderilor supuse cerințelor referitoare la raportarea privind durabilitatea prevăzute la articolele 19a și 29a.

11.

La articolul 33, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)

Statele membre se asigură că membrii organelor de administrație, de conducere și de supraveghere ale unei întreprinderi, care acționează în limitele competențelor conferite de dreptul intern, au responsabilitatea colectivă de a veghea ca următoarele documente să fie întocmite și publicate în conformitate cu cerințele prezentei directive și, dacă este cazul, în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002, cu Regulamentul delegat (UE) 2019/815, cu standardele de raportare privind durabilitatea menționate la articolul 29b sau articolul 29c din prezenta directivă și cu cerințele articolului 29d din prezenta directivă:

(a)

situațiile financiare anuale, raportul administratorilor și declarația privind guvernanța corporativă, în cazurile în care sunt prezentate separat; și

(b)

situațiile financiare consolidate, rapoartele consolidate ale administratorilor și declarația consolidată privind guvernanța corporativă, în cazurile în care sunt prezentate separat.”

12.

Titlul capitolului 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Auditul și asigurarea raportării privind durabilitatea”.

13.

Articolul 34 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), al doilea paragraf se modifică după cum urmează:

(i)

la litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii)

pregătirea raportului administratorilor în conformitate cu cerințele juridice aplicabile, cu excepția cerințelor referitoare la raportarea privind durabilitatea prevăzute la articolul 19a din prezenta directivă;”;

(ii)

se introduce următoarea literă:

„(aa)

dacă este cazul, exprimă o opinie bazată pe o misiune de asigurare limitată în ceea ce privește conformitatea raportării privind durabilitatea cu cerințele prezentei directive, inclusiv conformitatea raportării privind durabilitatea cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b sau al articolului 29c, procesul desfășurat de întreprindere pentru identificarea informațiilor raportate în temeiul respectivelor standarde de raportare privind durabilitatea și conformitatea cu cerința de a marca raportarea privind durabilitatea în conformitate cu articolul 29d, precum și în ceea ce privește conformitatea cu cerințele de raportare prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852;”;

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)

Statele membre pot permite unui auditor statutar sau unei firme de audit, altul sau alta decât cel sau cea care efectuează auditul statutar al situațiilor financiare, să exprime opinia menționată la alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa).”;

(c)

se adaugă următoarele alineate:

„(4)

Statele membre pot permite unui prestator independent de servicii de asigurare stabilit pe teritoriul lor să exprime opinia menționată la alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa), cu condiția ca respectivul prestator independent de servicii de asigurare să fie supus unor cerințe echivalente cu cele prevăzute în Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( *22 ) în ceea ce privește asigurarea raportării privind durabilitatea, astfel cum este definită la articolul 22 punctul 2 din directiva respectivă, în special cu cerințele referitoare la:

(a)

formare și examinare, asigurându-se că prestatorii independenți de servicii de asigurare dobândesc cunoștințele de specialitate necesare în materie de raportare privind durabilitatea și asigurarea raportării privind durabilitatea;

(b)

formarea continuă;

(c)

sistemele de asigurare a calității;

(d)

etica profesională, independența, obiectivitatea, confidențialitatea și secretul profesional;

(e)

numirea și revocarea;

(f)

investigațiile și sancțiunile;

(g)

organizarea activității prestatorului independent de servicii de asigurare, în special în ceea ce privește un nivel suficient al resurselor și personalului și păstrarea evidențelor și dosarelor clienților; și

(h)

raportarea neregulilor.

Statele membre se asigură că, în cazul în care un prestator independent de servicii de asigurare exprimă opinia menționată la alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) de la prezentul articol, opinia respectivă este elaborată în conformitate cu articolele 26a, 27a și 28a din Directiva 2006/43/CE și că, după caz, comitetul de audit sau un comitet special examinează și monitorizează independența prestatorului independent de servicii de asigurare în conformitate cu articolul 39 alineatul (6) litera (e) din Directiva 2006/43/CE.

Statele membre se asigură că prestatorii independenți de servicii de asigurare acreditați înainte de 1 ianuarie 2024 pentru asigurarea raportării privind durabilitatea în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 nu sunt supuși cerințelor de formare și examinare menționate la primul paragraf litera (a) de la prezentul alineat.

Statele membre se asigură că prestatorii independenți de servicii de asigurare care la 1 ianuarie 2024 se află în proces de acreditare în conformitate cu cerințele naționale relevante nu sunt supuși cerințelor de formare și examinare menționate la primul paragraf litera (a) în ceea ce privește asigurarea raportării privind durabilitatea, cu condiția ca aceștia să încheie procesul până la 1 ianuarie 2026.

Statele membre se asigură că prestatorii independenți de servicii de asigurare menționați la al treilea și al patrulea paragraf dobândesc cunoștințele necesare în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea și asigurarea raportării privind durabilitatea prin intermediul cerinței privind formarea continuă menționate la primul paragraf litera (b).

În cazul în care, în temeiul primului paragraf, un stat membru decide să permită unui prestator independent de servicii de asigurare să exprime opinia menționată la alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa), statul membru permite acest lucru și unui auditor statutar, altul decât cel care efectuează auditul statutar al situațiilor financiare, astfel cum se prevede la alineatul (3).

(5)

De la 6 ianuarie 2027, un stat membru care a făcut uz de posibilitatea prevăzută la alineatul (4) (denumit în continuare «statul membru gazdă») permite prestatorilor independenți de servicii de asigurare stabiliți într-un alt stat membru decât statul membru gazdă (denumit în continuare «statul membru de origine») să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea.

Statul membru de origine este responsabil pentru supravegherea prestatorilor independenți de servicii de asigurare stabiliți pe teritoriul său, cu excepția cazului în care statul membru gazdă decide să supravegheze asigurarea raportării privind durabilitatea efectuate de prestatori independenți de servicii de asigurare pe teritoriul său.

Dacă statul membru gazdă decide să supravegheze asigurarea raportării privind durabilitatea efectuată pe teritoriul său de către prestatori independenți de servicii de asigurare înregistrați în alt stat membru, statul membru gazdă:

(a)

nu impune unor astfel de prestatori independenți de servicii de asigurare cerințe sau condiții de antrenare a răspunderii mai stricte decât cele impuse pentru asigurarea raportării privind durabilitatea în temeiul legislației naționale pentru prestatorii independenți de servicii de asigurare sau auditorii stabiliți în statul membru gazdă respectiv; și

(b)

informează alte state membre cu privire la decizia sa de a supraveghea asigurarea raportării privind durabilitatea efectuată de prestatori independenți de servicii de asigurare stabiliți în alte state membre.

(6)

Statele membre se asigură că, în cazul în care o întreprindere are obligația, în temeiul dreptului Uniunii, să solicite verificarea de către o parte terță independentă acreditată a unor elemente ale raportării sale privind durabilitatea, raportul părții terțe independente acreditate este pus la dispoziție fie ca anexă la raportul administratorilor, fie prin alte mijloace accesibile publicului.

14.

Se introduce următorul capitol:

„CAPITOLUL 9a

RAPORTAREA PRIVIND ÎNTREPRINDERILE DIN ȚĂRI TERȚE

Articolul 40a

Rapoartele privind durabilitatea privind întreprinderi din țări terțe

(1)

Statele membre prevăd obligația ca o filială stabilită pe teritoriul lor a cărei societate-mamă de cel mai înalt rang este reglementată de dreptul unei țări terțe să publice și să pună la dispoziție un raport privind durabilitatea care să conțină informațiile prevăzute la articolul 29a alineatul (2) litera (a) punctele (iii)-(v), articolul 29a alineatul (2) literele (b)-(f) și, după caz, articolul 29a alineatul (2) litera (h), la nivel de grup al respectivei societăți-mamă de cel mai înalt rang dintr-o țară terță.

Primul paragraf se aplică numai filialelor mari și filialelor mici și mijlocii, cu excepția microîntreprinderilor, care sunt entități de interes public, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (a).

Statele membre prevăd obligația ca o sucursală situată pe teritoriul lor care este sucursala unei întreprinderi reglementate de dreptul unei țări terțe, care fie nu face parte dintr-un grup, fie este deținută în ultimă instanță de o întreprindere constituită în conformitate cu dreptul unei țări terțe să publice și să pună la dispoziția publicului un raport privind durabilitatea care să conțină informațiile menționate la articolul 29a alineatul (2) litera (a) punctele (iii)-(v), articolul 29a alineatul (2) literele (b)-(f) și, după caz, articolul 29a alineatul (2) litera (h), la nivel de grup sau, dacă nu este cazul, la nivelul individual al întreprinderii dintr-o țară terță.

Norma menționată la al treilea paragraf se aplică sucursalei numai în cazul în care întreprinderea dintr-o țară terță nu are o filială, astfel cum se menționează la primul paragraf, și în cazul în care sucursala a generat o cifră de afaceri netă de peste 40 de milioane EUR în exercițiul financiar precedent.

Primul și al treilea paragraf se aplică filialelor sau sucursalelor menționate la paragrafele respective numai în cazul în care întreprinderea dintr-o țară terță, la nivel de grup sau, dacă nu este cazul, la nivel individual, a generat o cifră de afaceri netă de peste 150 de milioane EUR în Uniune pentru fiecare dintre ultimele două exerciții financiare consecutive.

Statele membre pot prevedea în sarcina filialelor sau sucursalelor menționate la primul și al treilea paragraf obligația de a le transmite informații despre cifra de afaceri netă produsă pe teritoriul lor și în Uniune de către întreprinderile din țări terțe.

(2)

Statele membre prevăd obligația ca raportul privind durabilitatea comunicat de filială sau de sucursală astfel cum se menționează la alineatul (1) să fie întocmit în conformitate cu standardele adoptate în temeiul articolului 40b.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, raportul privind durabilitatea menționat la alineatul (1) de la prezentul articol poate fi întocmit în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b sau într-un mod echivalent cu respectivele standarde de raportare privind durabilitatea, astfel cum este stabilit în conformitate cu un act de punere în aplicare privind echivalarea standardelor de raportare privind durabilitatea adoptat în temeiul articolului 23 alineatul (4) al treilea paragraf din Directiva 2004/109/CE.

În cazul în care informațiile cerute pentru întocmirea raportului privind durabilitatea menționat la primul paragraf de la prezentul alineat nu sunt disponibile, filiala sau sucursala menționată la alineatul (1) îi solicită întreprinderii dintr-o țară terță să îi transmită toate informațiile necesare pentru a-și putea îndeplini obligațiile.

În cazul în care nu sunt transmise toate informațiile solicitate, filiala sau sucursala menționată la alineatul (1) întocmește, publică și pune la dispoziție raportul privind durabilitatea menționat la alineatul (1), care conține toate informațiile aflate în posesia sa, obținute sau dobândite, și face o declarație în care precizează că întreprinderea dintr-o țară terță nu a pus la dispoziție informațiile necesare.

(3)

Statele membre prevăd obligația ca raportul privind durabilitatea menționat la alineatul (1) să fie publicat însoțit de o opinie de asigurare emisă de una sau mai multe persoane sau firme autorizate să emită o opinie cu privire la asigurarea raportării privind durabilitatea în temeiul dreptului intern al întreprinderii dintr-o țară terță sau al unui stat membru.

În cazul în care întreprinderea dintr-o țară terță nu transmite opinia de asigurare în conformitate cu primul paragraf, filiala sau sucursala face o declarație în care precizează că întreprinderea dintr-o țară terță nu a pus la dispoziție opinia de asigurare necesară.

(4)

Statele membre pot informa anual Comisia cu privire la filialele sau sucursalele întreprinderilor din țări terțe care au îndeplinit cerința de publicare prevăzută la articolul 40d și cu privire la cazurile în care a fost publicat un raport, dar în care sucursala sau filiala a acționat în conformitate cu alineatul (2) al patrulea paragraf de la prezentul articol. Comisia pune la dispoziția publicului pe website-ul său o listă a întreprinderilor din țări terțe care publică un raport privind durabilitatea.

Articolul 40b

Standarde de raportare privind durabilitatea pentru întreprinderile din țări terțe

Până la 30 iunie 2024, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 49 de completare a prezentei directive pentru a prevedea standarde de raportare privind durabilitatea pentru întreprinderile din țări terțe care să precizeze ce informații trebuie să conțină rapoartele privind durabilitatea menționate la articolul 40a.

Articolul 40c

Responsabilitatea pentru întocmirea, publicarea și punerea la dispoziție a rapoartelor privind durabilitatea privind întreprinderile din țări terțe

Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora sucursalele întreprinderilor din țări terțe au responsabilitatea de a se asigura, făcând uz optim de cunoștințele și mijloacele de care dispun, că raportul lor privind durabilitatea este întocmit în conformitate cu articolul 40a și că este publicat și pus la dispoziție în conformitate cu articolul 40d.

Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora membrii organelor de administrație, de conducere și de supraveghere ale filialelor menționate la articolul 40a au responsabilitatea colectivă de a se asigura, făcând uz optim de cunoștințele și mijloacele de care dispun, că raportul lor privind durabilitatea este întocmit în conformitate cu articolul 40a și că este publicat și pus la dispoziție în conformitate cu articolul 40d.

Articolul 40d

Publicarea

(1)

Filialele și sucursalele menționate la articolul 40a alineatul (1) din prezenta directivă își publică raportul privind durabilitatea, împreună cu opinia de asigurare și, după caz, cu declarația menționată la articolul 40a alineatul (2) al patrulea paragraf din prezenta directivă, în termen de 12 luni de la data bilanțului exercițiului financiar pentru care este întocmit raportul, astfel cum prevede fiecare stat membru în conformitate cu articolele 14-28 din Directiva (UE) 2017/1132 și, după caz, în conformitate cu articolul 36 din directiva respectivă.

(2)

În cazul în care raportul privind durabilitatea, împreună cu opinia de asigurare și, după caz, cu declarația, publicate în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, nu sunt puse gratuit la dispoziția publicului pe website-ul registrului menționat la articolul 16 din Directiva (UE) 2017/1132, statele membre se asigură că raportul privind durabilitatea, împreună cu opinia de asigurare și, după caz, cu declarația publicată de întreprinderi în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol sunt puse gratuit la dispoziția publicului în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii în termen de cel mult 12 luni de la data bilanțului exercițiului financiar pentru care se întocmește raportul, pe site-ul internet al filialei sau al sucursalei, astfel cum se menționează la articolul 40a alineatul (1) din prezenta directivă.”

15.

Titlul capitolului 11 se înlocuiește cu următorul text:

„CAPITOLUL 11

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE ”.

16.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 48i

Dispoziții tranzitorii

(1)

Până la 6 ianuarie 2030, statele membre permit unei filiale din Uniune care intră sub incidența articolului 19a sau 29a și a cărei societate-mamă nu este reglementată de dreptul unui stat membru să întocmească raportarea consolidată privind durabilitatea în conformitate cu cerințele de la articolul 29a, care să includă toate filialele din Uniune ale societății-mamă respective care intră sub incidența articolului 19a sau 29a.

Până la 6 ianuarie 2030, statele membre permit ca raportarea consolidată privind durabilitatea menționată la primul paragraf de la prezentul alineat să includă informațiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852, care acoperă activitățile desfășurate de toate filialele din Uniune ale societății-mamă menționate la primul paragraf de la prezentul alineat care intră sub incidența articolului 19a sau 29a din prezenta directivă.

(2)

Filiala din Uniune menționată la alineatul (1) trebuie să fie una dintre filialele din Uniune ale grupului care a generat cea mai mare cifră de afaceri din Uniune în cel puțin unul dintre cele cinci exerciții financiare precedente, pe bază consolidată, după caz.

(3)

Raportarea consolidată privind durabilitatea menționată la alineatul (1) de la prezentul articol se publică în conformitate cu articolul 30.

(4)

În scopul scutirii prevăzute la articolul 19a alineatul (9) și la articolul 29a alineatul (8), raportarea în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol se consideră a reprezenta raportare de către o societate-mamă la nivel de grup în ceea ce privește entitățile incluse în consolidare. Se consideră că raportarea în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf de la prezentul articol îndeplinește condițiile menționate la articolul 19a alineatul (9) al doilea paragraf litera (c) și, respectiv, la articolul 29a alineatul (8) al doilea paragraf litera (c).”

17.

Articolul 49 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2)

Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 1 alineatul (2), la articolul 3 alineatul (13), la articolele 29b, 29c și 40b și la articolul 46 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 5 ianuarie 2023. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)

Delegarea de competențe menționată la articolul 1 alineatul (2), la articolul 3 alineatul (13), la articolele 29b, 29c și 40b și la articolul 46 alineatul (2) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.”;

(b)

se introduce următorul alineat:

„(3b)

Atunci când adoptă acte delegate în temeiul articolelor 29b și 29c, Comisia ia în considerare avizul tehnic al EFRAG, cu condiția ca:

(a)

un astfel de aviz să fi fost elaborat cu respectarea garanțiilor procedurale, sub supraveghere publică și transparent, beneficiind de cunoștințele de specialitate și de participarea echilibrată a părților interesate în cauză, precum și cu suficientă finanțare publică pentru a-i asigura independența și pe baza unui program de lucru cu privire la care Comisia a fost consultată;

(b)

un astfel de aviz să fie însoțit de analize cost-beneficiu, printre care și de analize ale impactului avizului tehnic asupra aspectelor de durabilitate;

(c)

un astfel de aviz să fie însoțit de o explicație a modului în care ia în considerare elementele enumerate la articolul 29b alineatul (5);

(d)

participarea la activitatea EFRAG la nivel tehnic să se bazeze pe cunoștințele de specialitate în materie de raportare privind durabilitatea și să nu fie condiționată de o contribuție financiară.

Literele (a) și (d) nu aduc atingere participării organismelor publice și a organizațiilor naționale de standardizare la lucrările tehnice ale EFRAG.

Documentele însoțitoare ale avizului tehnic al EFRAG se transmit împreună cu avizul tehnic respectiv.

Comisia consultă în comun Grupul de experți al statelor membre privind finanțarea durabilă, menționat la articolul 24 din Regulamentul (UE) 2020/852, și Comitetul de reglementare contabilă, menționat la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, cu privire la proiectele de acte delegate înainte de adoptarea lor, astfel cum se menționează la articolele 29b și 29c din prezenta directivă.

Comisia solicită avizul Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (ESMA), al Autorității bancare europene (ABE) și al Autorității europene de asigurări și pensii ocupaționale (EIOPA) cu privire la avizul tehnic furnizat de EFRAG, în special în ceea ce privește coerența acestuia cu Regulamentul (UE) 2019/2088 și cu actele delegate adoptate în temeiul regulamentului menționat. ESMA, ABE și EIOPA își emit avizele în termen de două luni de la data primirii solicitării din partea Comisiei.

Comisia consultă, de asemenea, Agenția Europeană de Mediu, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană, Comitetul Organismelor Europene de Supraveghere a Auditului și Platforma privind finanțarea durabilă instituită în temeiul articolului 20 din Regulamentul (UE) 2020/852 cu privire la avizul tehnic emis de EFRAG înainte de adoptarea actelor delegate menționate la articolele 29b și 29c din prezenta directivă. În cazul în care oricare dintre organismele respective decide să prezinte un aviz, acesta se depune în termen de două luni de la data consultării organismului de către Comisie.”;

(c)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 1 alineatul (2), al articolului 3 alineatul (13), al articolului 29b, 29c sau 40b sau al articolului 46 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

Articolul 2

Modificarea Directivei 2004/109/CE

Directiva 2004/109/CE se modifică după cum urmează:

La articolul 2 alineatul (1), se adaugă următoarea literă:

„(r)

«raportare privind durabilitatea» înseamnă raportare privind durabilitatea în sensul definiției de la articolul 2 punctul 18 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( *23 ).

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

declarațiile persoanelor responsabile în cadrul emitentului, identificate în mod clar după nume și funcții, prin care se confirmă că, din punctul lor de vedere, situațiile financiare întocmite în conformitate cu corpusul de standarde contabile aplicabile oferă o imagine corectă și fidelă asupra activelor, datoriilor, asupra poziției financiare și a profitului sau pierderii ale emitentului și ale întreprinderilor implicate în consolidare, în ansamblu, și că raportul administratorilor prezintă o imagine fidelă a evoluției și rezultatelor întreprinderii și a situației emitentului și a întreprinderilor implicate în consolidare, în ansamblu, precum și o descriere a principalelor riscuri și incertitudini cu care se confruntă aceștia și, dacă este cazul, că sunt întocmite în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea menționate la articolul 29b din Directiva 2013/34/UE și cu precizările adoptate în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului ( *24 ).

(b)

alineatele (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(4)

Situațiile financiare fac obiectul unui auditat, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) primul paragraf și cu articolul 34 alineatul (2) din Directiva 2013/34/UE.

Auditorul statutar emite opinia și declarația privind raportul administratorilor menționate la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) și (b) și la articolul 34 alineatul (2) din Directiva 2013/34/UE.

Raportul de audit menționat la articolul 28 din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( *25 ), semnat de persoana responsabilă sau de persoanele responsabile cu desfășurarea activităților prevăzute la articolul 34 alineatele (1) și (2) din Directiva 2013/34/UE, se publică integral, împreună cu raportul financiar anual.

Dacă este cazul, se pune la dispoziție o opinie de asigurare referitoare la raportarea privind durabilitatea în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) și cu articolul 34 alineatele (2)-(5) din Directiva 2013/34/UE.

Raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea menționat la articolul 28a din Directiva 2006/43/CE se publică integral împreună cu raportul financiar anual.

(5)

Raportul administratorilor se întocmește în conformitate cu articolele 19, 19a și 20 și cu articolul 29d alineatul (1) din Directiva 2013/34/UE și include precizările adoptate în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2020/852, atunci când este întocmit de întreprinderile menționate la dispozițiile respective.

În cazul în care emitentul are obligația să întocmească situații financiare consolidate, raportul consolidat al administratorilor se întocmește în conformitate cu articolele 29 și 29a și cu articolul 29d alineatul (2) din Directiva 2013/34/UE și include precizările adoptate în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2020/852, atunci când este întocmit de întreprinderile menționate la dispozițiile respective.

La articolul 23, alineatul (4) se modifică după cum urmează:

(a)

al treilea și al patrulea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„Comisia adoptă, în conformitate cu procedura menționată la articolul 27 alineatul (2) din prezenta directivă, deciziile necesare pentru echivalarea standardelor contabile în condițiile prevăzute la articolul 30 alineatul (3) din prezenta directivă și pentru echivalarea standardelor de raportare privind durabilitatea astfel cum sunt menționate la articolul 29b din Directiva 2013/34/UE, aplicate de emitenții din țări terțe. În cazul în care Comisia decide că standardele contabile sau standardele de raportare privind durabilitatea dintr-o țară terță nu sunt echivalente, aceasta poate autoriza emitenții în cauză să continue să aplice respectivele standarde pe o perioadă de tranziție adecvată.

În contextul menționat la al treilea paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă, de asemenea, prin intermediul actelor delegate adoptate în conformitate cu articolul 27 alineatele (2a), (2b) și (2c) și cu respectarea condițiilor prevăzute la articolele 27a și 27b, măsuri care urmăresc stabilirea unor criterii generale de echivalență referitoare la standardele contabile și la standardele de raportare privind durabilitatea care privesc emitenții din mai multe țări.”;

(b)

se adaugă următorul paragraf:

„Criteriile pe care le aplică Comisia atunci când evaluează echivalența standardelor de raportare privind durabilitatea utilizate de emitenții din țări terțe menționați la al treilea paragraf asigură cel puțin următoarele:

(a)

faptul că standardele de raportare privind durabilitatea obligă întreprinderile să prezinte informații cu privire la factorii de mediu, sociale și de guvernanță;

(b)

faptul că standardele de raportare privind durabilitatea obligă întreprinderile să prezinte informațiile necesare pentru a înțelege impactul acestora asupra aspectelor de durabilitate și informațiile necesare pentru a înțelege modul în care aspectele de durabilitate afectează dezvoltarea, performanța și poziția acestora.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 28d

Orientările ESMA

După consultarea Agenției Europene de Mediu și a Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, ESMA emite, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, orientări cu privire la supravegherea raportării privind durabilitatea de către autoritățile naționale competente.”

Articolul 3

Modificarea Directivei 2006/43/CE

Directiva 2006/43/CE se modifică după cum urmează:

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

Obiectul

Prezenta directivă stabilește norme privind auditul statutar al conturilor anuale și al conturilor consolidate și asigurarea raportării anuale și consolidate privind durabilitatea.”

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)

punctele 2-6 se înlocuiesc cu următorul text:

„2.

«auditor statutar» înseamnă o persoană fizică autorizată în conformitate cu prezenta directivă de către autoritățile competente ale unui stat membru să efectueze audituri statutare și, după caz, asigurarea raportării privind durabilitatea;

«firmă de audit» înseamnă o persoană juridică sau orice altă entitate, indiferent de forma sa juridică, care este autorizată în conformitate cu prezenta directivă de către autoritățile competente ale unui stat membru să efectueze audituri statutare și, după caz, asigurarea raportării privind durabilitatea;

«entitate de audit dintr-o țară terță» înseamnă o entitate, indiferent de forma sa juridică, care efectuează audituri ale situațiilor financiare anuale sau consolidate sau, după caz, asigurarea raportării privind durabilitatea a unei societăți înregistrate într-o țară terță, alta decât o entitate înregistrată ca firmă de audit în orice stat membru ca urmare a autorizării în conformitate cu articolul 3;

«auditor dintr-o țară terță» înseamnă o persoană fizică care efectuează audituri ale situațiilor financiare anuale sau consolidate sau, după caz, asigurarea raportării privind durabilitatea a unei societăți înregistrate într-o țară terță, alta decât o persoană care este înregistrată ca auditor statutar în orice stat membru ca urmare a autorizării în conformitate cu articolele 3 și 44;

«auditor al grupului» înseamnă auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit care efectuează auditul statutar al conturilor consolidate sau, după caz, asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea;”;

(b)

se introduce următorul punct:

„16a.

«partener(i)-cheie în materie de durabilitate» înseamnă:

(a)

auditorul (auditorii) statutar(i) desemnat (desemnați) de o firmă de audit pentru o anumită misiune de asigurare referitoare la raportarea privind durabilitatea ca fiind principalul (principalii) responsabil(i) de efectuarea asigurării raportării privind durabilitatea în numele firmei de audit; sau

(b)

în cazul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea, cel puțin auditorul (auditorii) statutar(i) desemnat (desemnați) de o firmă de audit ca fiind principalul (principalii) responsabil(i) pentru efectuarea asigurării raportării privind durabilitatea la nivelul grupului și auditorul (auditorii) statutar(i) desemnat (desemnați) ca fiind principalul (principalii) responsabil(i) la nivelul filialelor importante; sau

(c)

auditorul (auditorii) statutar(i) care semnează raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea menționat la articolul 28a;”;

(c)

se adaugă următoarele puncte:

„21.

«raportare privind durabilitatea» înseamnă raportarea privind durabilitatea astfel cum este definită la articolul 2 punctul 18 din Directiva 2013/34/UE;

22.

«asigurarea raportării privind durabilitatea» înseamnă îndeplinirea procedurilor care au drept rezultat opinia exprimată de auditorul statutar sau de firma de audit în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) și cu articolul 34 alineatul (2) din Directiva 2013/34/UE;

23.

«prestator independent de servicii de asigurare» înseamnă un organism de evaluare a conformității acreditat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului ( *26 ) pentru activitatea specifică de evaluare a conformității menționată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) din Directiva 2013/34/UE.

Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 6

Formarea profesională

(1)

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 11, o persoană fizică poate fi autorizată să efectueze un audit statutar numai după ce a atins un nivel de admitere la universitate sau un nivel echivalent, apoi a urmat un curs de instruire teoretică, a efectuat un stagiu de pregătire practică și a promovat un examen de competență profesională la încheierea cursurilor universitare sau de nivel echivalent, organizat sau recunoscut de statul membru în cauză.

(2)

Suplimentar față de aprobarea de a efectua audituri statutare prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol, o persoană fizică poate fi autorizată să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea atunci când sunt îndeplinite cerințele specifice suplimentare prevăzute la articolul 7 alineatul (2), la articolul 8 alineatul (3), la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf și la articolul 14 alineatul (2) al patrulea paragraf din prezenta directivă.

(3)

Autoritățile competente menționate la articolul 32 cooperează reciproc în scopul obținerii convergenței cerințelor prevăzute la prezentul articol. Atunci când se angajează într-o astfel de cooperare, respectivele autorități competente iau în considerare evoluțiile din domeniul auditului și al profesiei de auditor și, în special, convergența deja realizată în cadrul acestei profesii. Ele cooperează cu Comitetul Organismelor Europene de Supraveghere a Auditului (COESA) și cu autoritățile competente menționate la articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 în măsura în care convergența are legătură cu auditul statutar și cu asigurarea raportării privind durabilitatea ale entităților de interes public.”

Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7

Examenul de competență profesională

(1)

Examenul de competență profesională menționat la articolul 6 garantează nivelul necesar de cunoștințe teoretice în domeniile relevante pentru auditul statutar și capacitatea de a pune astfel de cunoștințe în practică. Cel puțin o parte a examenului respectiv se desfășoară în scris.

(2)

Pentru ca auditorul statutar să fie autorizat să efectueze, de asemenea, asigurarea raportării privind durabilitatea, examenul de competență profesională menționat la articolul 6 garantează nivelul necesar de cunoștințe teoretice în domeniile relevante pentru asigurarea raportării privind durabilitatea și capacitatea de a pune astfel de cunoștințe în practică. Cel puțin o parte a examenului respectiv se desfășoară în scris.”

La articolul 8, se adaugă următorul alineat:

„(3)

Pentru ca auditorul statutar să fie autorizat să efectueze și asigurarea raportării privind durabilitatea, testul de cunoștințe teoretice menționat la alineatul (1) include, de asemenea, cel puțin următoarele domenii:

(a)

cerințele legale și standardele referitoare la întocmirea raportării anuale și consolidate privind durabilitatea;

(b)

analiza privind durabilitatea;

(c)

procesul de diligență în ceea ce privește aspectele de durabilitate;

(d)

cerințele legale și standardele de asigurare pentru raportarea privind durabilitatea menționate la articolul 26a.”

La articolul 10 alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„Pentru ca auditorul statutar sau stagiarul să fie, de asemenea, autorizat să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea, cel puțin opt luni din pregătirea practică menționată la primul paragraf se desfășoară în domeniul asigurării raportării anuale și consolidate privind durabilitatea sau al altor servicii legate de durabilitate.”

Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 12

Combinarea pregătirii practice cu instruirea teoretică

(1)

Statele membre pot prevedea ca perioadele de instruire teoretică în domeniile menționate la articolul 8 alineatele (1) și (2) să fie luate în considerare la calculul perioadelor de activitate profesională menționate la articolul 11, cu condiția ca această instruire să fie atestată printr-un examen recunoscut de statul membru. Aceste perioade de instruire nu durează mai puțin de un an și nici nu pot reduce perioada de activitate profesională cu mai mult de patru ani.

(2)

Perioada de activitate profesională și pregătirea practică nu au o durată mai scurtă decât cea a cursului de instruire teoretică, cumulat cu stagiul de pregătire practică prevăzut la articolul 10 alineatul (1) primul paragraf.”

La articolul 14 alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:

„Pentru ca auditorul statutar să fie, de asemenea, autorizat să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea, testul de aptitudini menționat la primul paragraf evaluează dacă auditorul statutar are un nivel corespunzător de cunoștințe în ceea ce privește actele cu putere de lege și normele din statul membru gazdă, în măsura în care aceste cunoștințe sunt relevante pentru asigurarea raportării privind durabilitatea.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 14a

Auditorii statutari autorizați sau recunoscuți înainte de 1 ianuarie 2024 și persoanele aflate în proces de autorizare a auditorilor statutari la 1 ianuarie 2024

Statele membre se asigură că auditorii statutari care sunt autorizați sau recunoscuți să efectueze audituri statutare înainte de 1 ianuarie 2024 nu sunt supuși cerințelor prevăzute la articolul 7 alineatul (2), la articolul 8 alineatul (3), la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf și la articolul 14 alineatul (2) al patrulea paragraf.

Statele membre se asigură că persoanele aflate la 1 ianuarie 2024 în procesul de autorizare prevăzut la articolele 6-14 nu sunt supuse cerințelor prevăzute la articolul 7 alineatul (2), la articolul 8 alineatul (3), la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf și la articolul 14 alineatul (2) al patrulea paragraf, cu condiția ca ele să încheie procesul respectiv până la 1 ianuarie 2026.

Statele membre se asigură că auditorii statutari autorizați înainte de 1 ianuarie 2026 care doresc să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea dobândesc cunoștințele necesare în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea și asigurarea raportării privind durabilitatea, inclusiv domeniile enumerate la articolul 8 alineatul (3), prin intermediul formării continue prevăzute la articolul 13.”

10.

Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)

În ceea ce privește auditorii statutari, registrul public conține cel puțin următoarele informații:

(a)

denumirea, adresa și numărul de înregistrare;

(b)

după caz, denumirea, adresa, adresa de website și numărul de înregistrare ale firmei de audit la care este angajat auditorul statutar sau cu care este asociat ca partener sau în vreun alt mod;

(c)

dacă auditorul statutar este sau nu autorizat să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea;

(d)

orice alte înregistrări ca auditor statutar la autoritățile competente din alte state membre și ca auditor în țări terțe, inclusiv denumirea (denumirile) autorității (autorităților) de înregistrare și, dacă este cazul, numărul (numerele) de înregistrare, precum și precizarea dacă înregistrarea se referă la auditul statutar, la asigurarea raportării privind durabilitatea sau la ambele.”;

(b)

la alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:

„Registrul indică dacă auditorii din țări terțe menționați la primul paragraf sunt înregistrați pentru efectuarea auditului statutar, pentru asigurarea raportării privind durabilitatea sau pentru ambele.”

11.

Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e)

numele și numărul de înregistrare ale tuturor auditorilor statutari angajați de firma de audit sau asociați în calitate de parteneri ori în alt mod cu aceasta, precum și precizarea dacă aceștia sunt, de asemenea, autorizați să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea;”;

(b)

la alineatul (1), litera (i) se înlocuiește cu următorul text:

„(i)

orice alte înregistrări ca firmă de audit la autoritățile competente din alte state membre și ca entitate de audit în țări terțe, inclusiv denumirea (denumirile) autorității (autorităților) de înregistrare și, dacă este cazul, numărul (numerele) de înregistrare, precum și precizarea dacă înregistrarea se referă la auditul statutar, la asigurarea raportării privind durabilitatea sau la ambele;”;

(c)

la alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:

„Registrul indică dacă entitățile de audit din țări terțe, astfel cum sunt menționate în primul paragraf, sunt înregistrate pentru efectuarea auditului statutar, pentru asigurarea raportării privind durabilitatea sau pentru ambele.”

12.

Articolul 24b se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)

Statele membre se asigură că, atunci când auditul statutar este efectuat de o firmă de audit, respectiva firmă de audit desemnează cel puțin un partener-cheie de audit. Firma de audit pune la dispoziția partenerului sau a partenerilor-cheie de audit resurse suficiente și personal care dispune de competența și capacitățile necesare pentru a-și îndeplini îndatoririle în mod adecvat.

Statele membre se asigură că, atunci când asigurarea raportării privind durabilitatea este efectuată de o firmă de audit, respectiva firmă de audit desemnează cel puțin un partener-cheie în materie de durabilitate, care poate fi partenerul-cheie de audit sau unul dintre partenerii-cheie de audit. Firma de audit pune la dispoziția partenerului/partenerilor-cheie în materie de durabilitate resurse suficiente și personal care are competența și capacitățile necesare pentru a-și îndeplini îndatoririle în mod adecvat.

Principalele criterii pentru selectarea de către firma de audit a partenerului/partenerilor-cheie de audit și, dacă este cazul, a partenerului/partenerilor-cheie în materie de durabilitate care urmează a fi desemnați sunt garantarea calității, a independenței și competenței în materie de audit și de asigurare.

Partenerul/partenerii-cheie de audit se implică activ în efectuarea auditului statutar. Partenerul/partenerii-cheie în materie de durabilitate se implică activ în efectuarea asigurării raportării privind durabilitatea.”;

(b)

se introduce următorul alineat:

„(2a)

La efectuarea asigurării raportării privind durabilitatea, auditorul statutar alocă suficient timp misiunii și atribuie resurse suficiente pentru a-și îndeplini sarcinile în mod corespunzător.”;

(c)

la alineatul (4), literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:

„(b)

în cazul unei firme de audit, numele partenerului sau ale partenerilor-cheie de audit și, după caz, numele partenerului sau ale partenerilor-cheie în materie de durabilitate;

(c)

onorariile percepute pentru auditul statutar, onorariile percepute pentru asigurarea raportării privind durabilitatea și onorariile percepute pentru alte servicii, pentru fiecare exercițiu financiar.”;

(d)

se introduce următorul alineat:

„5a.

Un auditor statutar sau o firmă de audit creează un dosar de asigurare pentru fiecare misiune de asigurare referitoare la raportarea privind durabilitatea.

Auditorul statutar sau firma de audit consemnează cel puțin datele înregistrate în temeiul articolului 22b în ceea ce privește asigurarea raportării privind durabilitatea.

Auditorul statutar sau firma de audit păstrează orice alte date și documente importante în sprijinul raportului de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea menționat la articolul 28a și pentru monitorizarea conformității cu prezenta directivă și cu alte cerințe legale aplicabile în ceea ce privește asigurarea raportării privind durabilitatea.

Dosarul de asigurare se închide în termen de cel mult 60 de zile de la data semnării raportului de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea menționat la articolul 28a.

În cazul în care același auditor statutar efectuează atât auditul statutar al situațiilor financiare anuale, cât și asigurarea raportării privind durabilitatea, dosarul de asigurare poate fi inclus în dosarul de audit.”;

(e)

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„Auditorul statutar sau firma de audit păstrează evidența eventualelor reclamații formulate în scris cu privire la efectuarea auditurilor statutare și cu privire la efectuarea misiunilor de asigurare referitoare la raportarea privind durabilitatea.”

13.

Articolul 25 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 25

Onorariile pentru audituri și asigurare

Statele membre asigură existența unor norme corespunzătoare care prevăd că onorariile pentru auditurile statutare și asigurarea raportării privind durabilitatea:

(a)

nu sunt influențate sau determinate de prestarea de servicii suplimentare în beneficiul entității care este supusă auditului statutar sau asigurării raportării privind durabilitatea; și

(b)

nu pot fi condiționate în niciun fel.”

14.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 25b

Etica profesională, independența, obiectivitatea, confidențialitatea și secretul profesional în ceea ce privește asigurarea raportării privind durabilitatea

Cerințele prevăzute la articolele 21-24a în ceea ce privește auditul statutar al situațiilor financiare se aplică mutatis mutandis asigurării raportării privind durabilitatea.

Articolul 25c

Servicii interzise care nu sunt de audit, în cazurile în care auditorul statutar efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea a unei entități de interes public

(1)

Un auditor statutar sau o firmă de audit care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea a unei entități de interes public sau orice membru al rețelei din care face parte auditorul statutar sau firma de audit nu prestează nici direct, nici indirect în beneficiul entității de interes public care este supusă asigurării raportării privind durabilitatea, al întreprinderii-mamă a acesteia sau al întreprinderilor controlate de aceasta pe teritoriul Uniunii serviciile interzise care nu sunt de audit menționate la articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf literele (b) și (c) și literele (e)-(k) din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 în:

(a)

perioada cuprinsă între începutul perioadei la care se referă asigurarea raportării privind durabilitatea și emiterea raportului de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea; și

(b)

exercițiul financiar imediat precedent perioadei menționate la litera (a) de la prezentul alineat în raport cu serviciile menționate la articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 537/2014.

(2)

Un auditor statutar sau o firmă de audit care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea a entităților de interes public și, în cazul în care auditorul statutar sau firma de audit face parte dintr-o rețea, orice membru al unei astfel de rețele pot furniza entității de interes public care este supusă asigurării raportării privind durabilitatea, întreprinderii-mamă a acesteia sau întreprinderilor controlate de aceasta servicii care nu sunt de audit, altele decât serviciile interzise care nu sunt de audit menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sau, dacă este cazul, serviciile interzise care nu sunt de audit menționate la articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 sau serviciile considerate de statele membre ca reprezentând o amenințare la adresa independenței, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (2) din regulamentul respectiv, sub rezerva aprobării de către comitetul de audit, după ce acesta a evaluat în mod corespunzător amenințările la adresa independenței și garanțiile aplicate în conformitate cu articolul 22b din prezenta directivă.

(3)

În cazul în care un membru al unei rețele din care face parte auditorul statutar sau firma de audit care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea a unei entități de interes public prestează serviciile interzise care nu sunt de audit menționate la alineatul (1) de la prezentul articol în beneficiul unei întreprinderi înregistrate într-o țară terță și controlate de entitatea de interes public care face obiectul asigurării raportării privind durabilitatea, auditorul statutar sau firma de audit în cauză analizează dacă serviciile prestate de membrul rețelei i-ar compromite independența.

Dacă independența sa este afectată, auditorul statutar sau firma de audit ia măsuri de protecție pentru a atenua riscurile generate de prestarea, într-o țară terță, a unor servicii interzise care nu sunt de audit menționate la alineatul (1) de la prezentul articol. Auditorul statutar sau firma de audit poate continua efectuarea asigurării raportării privind durabilitatea a entității de interes public numai în cazul în care poate justifica, în conformitate cu articolul 22b, că prestarea unor astfel de servicii nu îi influențează raționamentul profesional și nici raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea.

Articolul 25d

Nereguli

Articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 se aplică mutatis mutandis unui auditor statutar sau unei firme de audit care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea a unei entități de interes public.”

15.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 26a

Standarde de asigurare pentru raportarea privind durabilitatea

(1)

Statele membre prevăd ca auditorii statutari și firmele de audit să respecte, când efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea, standardele de asigurare adoptate de Comisie în conformitate cu alineatul (3).

(2)

Statele membre pot să aplice standarde, proceduri sau cerințe naționale de asigurare atât timp cât Comisia nu adoptă un standard de asigurare care se referă la aceeași chestiune.

Statele membre comunică Comisiei standardele, procedurile sau cerințele naționale de asigurare cu cel puțin trei luni înainte de intrarea lor în vigoare.

(3)

Comisia adoptă, cel târziu la 1 octombrie 2026, acte delegate în conformitate cu articolul 48a, pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea standardelor de asigurare limitate, prevăzând procedurile pe care auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit trebuie să le îndeplinească pentru a-și formula propriile concluzii asupra asigurării raportării privind durabilitatea, inclusiv planificarea misiunii, luarea în considerare a riscurilor și răspunsul la riscuri, precum și tipul de concluzii care trebuie incluse în raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea sau, după caz, în raportul de audit.

Comisia adoptă, cel târziu la 1 octombrie 2028, acte delegate în conformitate cu articolul 48a pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea standardelor de asigurare rezonabilă, în urma unei evaluări pentru a stabili dacă o asigurare rezonabilă este fezabilă pentru auditori și pentru întreprinderi. Ținând seama de rezultatele evaluării respective și, dacă se dovedește astfel a fi cazul, respectivele acte delegate precizează data de la care opinia menționată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) trebuie să se bazeze pe o misiune de asigurare rezonabilă bazată pe standardele de asigurare rezonabilă respective.

Comisia poate adopta standardele de asigurare menționate la primul și al doilea paragraf numai dacă acestea:

(a)

sunt elaborate respectându-se în mod corespunzător procedurile, supravegherea publică și transparența;

(b)

contribuie la un nivel ridicat de credibilitate și calitate a raportărilor anuale și consolidate privind durabilitatea; și

(c)

servesc interesului public general al Uniunii.”

16.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 27a

Asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea

(1)

Statele membre se asigură că, în cazul misiunilor de asigurare referitoare la raportarea consolidată privind durabilitatea a unui grup de întreprinderi:

(a)

în ceea ce privește raportarea consolidată privind durabilitatea, auditorul grupului poartă întreaga responsabilitate pentru raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea menționat la articolul 28a;

(b)

auditorul grupului evaluează activitatea de asigurare desfășurată de orice prestator (prestatori) independent (independenți) de servicii de asigurare, auditor (auditori) dintr-o țară terță, auditor (auditori) statutar(i), entitate/entități de audit dintr-o țară terță sau firmă/firme de audit, în scopul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea și documentează natura, momentul și dimensiunea activității desfășurate de acești auditori, inclusiv, dacă este cazul, evaluarea efectuată de auditorul grupului cu privire la părțile relevante ale documentației de asigurare a auditorilor respectivi; și

(c)

auditorul grupului evaluează activitatea de asigurare desfășurată de prestatorul (prestatorii) independent (independenți) de servicii de asigurare, auditorul (auditorii) dintr-o țară terță sau auditorul (auditorii) statutar(i), entitatea (entitățile) de audit dintr-o țară terță sau firma (firmele) de audit în scopul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea și documentează această evaluare.

Documentația păstrată de auditorul grupului este întocmită în așa fel încât să permită autorității competente relevante să evalueze activitatea auditorului grupului.

În sensul primului paragraf litera (c) de la prezentul alineat, auditorul grupului solicită acordul prestatorului (prestatorilor) independent (independenți) de servicii de asigurare, al auditorului (auditorilor) dintr-o țară terță, al auditorului (auditorilor) statutar(i), al entității (entităților) de audit dintr-o țară terță sau al firmei (firmelor) de audit în cauză pentru transferul documentației relevante în timpul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea, putându-se sprijini pe rezultatele activității desfășurate de aceștia doar cu această condiție.

(2)

În cazul în care nu poate îndeplini condiția de la alineatul (1) primul paragraf litera (c), auditorul grupului ia măsurile adecvate și înștiințează autoritatea competentă relevantă.

Aceste măsuri includ, dacă este cazul, efectuarea unor activități suplimentare de asigurare la filiala în cauză, fie direct, fie prin externalizarea acestor sarcini.

(3)

Atunci când este supus unei verificări pentru asigurarea calității sau unei investigații privind asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea a unui grup de întreprinderi, auditorul grupului pune la dispoziția autorității competente, la cerere, documentația relevantă pe care o deține cu privire la activitatea de asigurare desfășurată de prestatorul (prestatorii) independent (independenți) de servicii de asigurare, de auditorul (auditorii) dintr-o țară terță, de auditorul (auditorii) statutar(i), de entitatea (entitățile) de audit dintr-o țară terță sau de firma (firmele) de audit în scopul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea, inclusiv toate documentele de lucru relevante pentru asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea.

Autoritatea competentă poate solicita documente suplimentare privind activitatea de asigurare desfășurată de auditorul (auditorii) statutar(i) sau de firma (firmele) de audit în scopul asigurării raportării consolidate privind durabilitatea, de la autoritățile competente relevante, în temeiul articolului 36.

În cazul în care asigurarea raportării privind durabilitatea a unei întreprinderi-mamă sau a unei filiale care face parte dintr-un grup de întreprinderi este efectuată de unul sau mai mulți auditori sau de una sau mai multe entități de audit dintr-o țară terță, autoritatea competentă poate cere documente suplimentare privind activitatea de asigurare a auditorului (auditorilor) dintr-o țară terță sau a entității (entităților) de audit dintr-o țară terță, de la autoritățile competente relevante din țările terțe, pe baza acordurilor de colaborare.

Prin derogare de la al treilea paragraf, în cazul în care unul sau mai mulți prestatori independenți de servicii de asigurare, unul sau mai mulți auditori dintr-o țară terță ori una sau mai multe entități de audit dintr-o țară terță cu care nu a fost încheiat un acord de colaborare a(u) efectuat asigurarea raportării privind durabilitatea a unei întreprinderi-mamă sau a unei filiale a unui grup de întreprinderi, auditorul grupului este de asemenea responsabil, la cerere, de transmiterea corespunzătoare a documentației suplimentare aferente activității de asigurare desfășurate de prestatorul (prestatorii) independent (independenți) de servicii de asigurare ori auditorul (auditorii) sau entitatea (entitățile) de audit dintr-o țară terță, inclusiv a documentelor de lucru relevante pentru asigurarea raportării consolidate privind durabilitatea. Pentru a asigura această transmitere, auditorul grupului păstrează o copie a documentației sau convine cu prestatorul (prestatorii) independent (independenți) de servicii de asigurare, cu auditorul (auditorii) dintr-o țară terță sau cu entitatea (entitățile) de audit dintr-o țară terță să i se permită accesul nerestricționat la această documentație, la cerere, sau întreprinde alte acțiuni adecvate. În cazul în care, din motive juridice sau de altă natură, documentele de lucru privind asigurarea nu pot fi transferate dintr-o țară terță auditorului grupului, auditorul grupului include în documentația păstrată dovada că a urmat procedurile corespunzătoare pentru a obține accesul la documentația de asigurare, iar, dacă restricțiile nu au fost impuse de legislația țării terțe în cauză, include dovezi care arată existența unui astfel de impediment.”

17.

La articolul 28 alineatul (2), litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e)

include o opinie și o declarație, ambele bazate pe activitatea desfășurată în cursul auditului, în temeiul articolului 34 alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) și (b) din Directiva 2013/34/UE;”.

18.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 28a

Raport de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea

(1)

Auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit prezintă rezultatele asigurării raportării privind durabilitatea într-un raport de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea. Raportul respectiv se întocmește în conformitate cu cerințele standardelor de asigurare adoptate de Comisie prin intermediul actelor delegate adoptate în temeiul articolului 26a alineatul (3) sau, până la adoptarea de către Comisie a standardelor de asigurare respective, în conformitate cu standardele naționale de asigurare, astfel cum se menționează la articolul 26a alineatul (2).

(2)

Raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea se întocmește în scris și:

(a)

identifică entitatea a cărei raportare anuală sau consolidată privind durabilitatea face obiectul misiunii de asigurare; precizează raportarea anuală sau consolidată privind durabilitatea, precum și data și perioada la care se referă; și identifică cadrul de raportare privind durabilitatea aplicat la pregătirea acesteia;

(b)

include o descriere a sferei de aplicare a asigurării raportării privind durabilitatea care identifică, cel puțin, standardele de asigurare în conformitate cu care a fost efectuată asigurarea raportării privind durabilitatea;

(c)

include opinia menționată la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa) din Directiva 2013/34/UE.

(3)

În cazul în care asigurarea raportării privind durabilitatea a fost efectuată de mai mulți auditori statutari sau de mai multe firme de audit, auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit convin asupra rezultatelor asigurării raportării privind durabilitatea și prezintă un raport comun și o opinie comună. În caz de dezacord, fiecare auditor statutar sau firmă de audit își prezintă opinia într-un paragraf separat al raportului de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea și precizează motivul dezacordului.

(4)

Raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea se semnează și se datează de către auditorul statutar care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea. În cazul în care asigurarea raportării privind durabilitatea este efectuată de o firmă de audit, raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea este semnat cel puțin de auditorul (auditorii) statutar(i) care a(u) efectuat asigurarea raportării privind durabilitatea în numele firmei de audit. În cazul în care au fost implicați (implicate) simultan mai mulți auditori statutari sau mai multe firme de audit, raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea se semnează de către toți auditorii statutari sau cel puțin de către auditorii statutari care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea în numele fiecărei firme de audit. În împrejurări excepționale, statele membre pot prevedea că nu este necesar ca această semnătură (aceste semnături) să fie divulgată (divulgate) publicului, în cazul în care o asemenea divulgare ar putea duce la o amenințare iminentă și semnificativă la adresa securității unei persoane.

În orice caz, numele persoanei (persoanelor) implicate este (sunt) adus(e) la cunoștința autorităților competente relevante.

(5)

Statele membre pot solicita ca, în cazul în care același auditor statutar efectuează auditul statutar al situațiilor financiare anuale și asigurarea raportării privind durabilitatea, raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea să poată fi inclus într-o secțiune separată a raportului de audit.

(6)

Raportul auditorului statutar sau al firmei de audit referitor la raportarea consolidată privind durabilitatea respectă cerințele prevăzute la alineatele (1)-(5).”

19.

Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d)

persoanele care efectuează verificările pentru asigurarea calității au o educație profesională corespunzătoare și experiență relevantă în auditul statutar și în raportarea financiară, precum și, după caz, în raportarea privind durabilitatea și în asigurarea raportării privind durabilitatea sau în alte servicii legate de durabilitate, combinate cu formarea specifică în ceea ce privește verificările pentru asigurarea calității;”;

(b)

la alineatul (1), litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f)

sfera de aplicare a verificării pentru asigurarea calității, susținută de testarea adecvată a dosarelor de audit selectate și, dacă este cazul, a dosarelor de asigurare, include o evaluare a conformității cu standardele de audit aplicabile, cu cerințele de independență aplicabile și, după caz, cu standardele de asigurare și o evaluare a cantității și calității resurselor cheltuite, a onorariilor pentru audit și pentru asigurarea raportării privind durabilitatea și a sistemului intern de control al calității al firmei de audit;”;

(c)

la alineatul (1), litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h)

verificările pentru asigurarea calității au loc pe baza unei analize a riscului și, în cazul auditorilor statutari și al firmelor de audit care efectuează audituri statutare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (a) și, după caz, care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea, cel puțin o dată la șase ani;”;

(d)

la alineatul (2), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

verificatorii au o educație profesională corespunzătoare și experiență relevantă în auditul statutar și în raportarea financiară, precum și, după caz, în raportarea privind durabilitatea și în asigurarea raportării privind durabilitatea sau în alte servicii legate de durabilitate, combinate cu o formare specifică în ceea ce privește verificările pentru asigurarea calității;”;

(e)

se introduce următorul alineat:

„(2a)

Statele membre pot excepta, până la 31 decembrie 2025, persoanele care efectuează verificări pentru asigurarea calității legate de asigurarea raportării privind durabilitatea de obligația de a avea experiență relevantă în raportarea privind durabilitatea și în asigurarea raportării privind durabilitatea sau în alte servicii legate de durabilitate.”

20.

La articolul 30, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)

Statele membre se asigură că există sisteme eficace de investigații și sancțiuni pentru a detecta, corecta și preveni efectuarea necorespunzătoare a auditului statutar și a asigurării raportării privind durabilitatea.

(2)

Fără a aduce atingere regimurilor de răspundere civilă ale statelor membre, acestea prevăd sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare în ceea ce privește auditorii statutari și firmele de audit, în cazul în care auditurile statutare sau asigurarea raportării privind durabilitatea nu sunt efectuate în conformitate cu dispozițiile adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive și, după caz, a Regulamentului (UE) nr. 537/2014.

Statele membre pot decide să nu stabilească norme privind sancțiunile administrative pentru încălcări care fac deja obiectul dreptului penal intern. În acest caz, ele comunică Comisiei dispozițiile de drept penal relevante.”

21.

La articolul 30a alineatul (1), se introduce următoarea literă:

„(ca)

o interdicție temporară, cu o durată de până la trei ani, care îi interzice auditorului statutar, firmei de audit sau partenerului-cheie în materie de durabilitate să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea și/sau să semneze rapoarte de asigurare referitoare la raportarea privind durabilitatea;”.

22.

La articolul 30a alineatul (1), se introduce următoarea literă:

„(da)

o declarație conform căreia raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea nu îndeplinește cerințele articolului 28a din prezenta directivă;”.

23.

Articolul 32 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(3)

Autoritatea competentă este condusă de nepracticieni care au cunoștințe în domeniile relevante pentru auditul statutar și, după caz, pentru asigurarea raportării privind durabilitatea. Aceștia sunt selectați în urma unei proceduri de numire independente și transparente.”;

(b)

la alineatul (4), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

adoptării de standarde privind etica profesională, controlul intern de calitate în cazul firmelor de audit, al activității de audit și al asigurării raportării privind durabilitatea, cu excepția cazului în care standardele respective sunt adoptate sau aprobate de alte autorități din statul membru;”

24.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 36a

Acordurile de reglementare între statele membre în ceea ce privește asigurarea raportării privind durabilitatea

Cerințele prevăzute la articolele 34 și 36 în ceea ce privește auditul statutar al situațiilor financiare se aplică mutatis mutandis asigurării raportării privind durabilitatea.”

25.

Articolul 37 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„Primul paragraf se aplică numirii auditorului statutar sau a firmei de audit în scopul asigurării raportării privind durabilitatea.”;

(b)

la alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:

„Primul paragraf se aplică numirii auditorului statutar sau a firmei de audit în scopul asigurării raportării privind durabilitatea.”;

(c)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)

Se interzice orice clauză contractuală care limitează posibilitatea de alegere de către adunarea generală a acționarilor sau a membrilor entității auditate în temeiul alineatului (1) la anumite categorii sau liste de auditori statutari sau firme de audit în ceea ce privește numirea unui auditor statutar sau a unei firme de audit anume care să efectueze auditul statutar și, după caz, asigurarea raportării privind durabilitatea a entității respective. Orice astfel de clauze existente sunt nule.

Statele membre se asigură că acționarii și membrii întreprinderilor mari care intră sub incidența articolelor 19a și 29a din Directiva 2013/34/UE, cu excepția întreprinderilor menționate la articolul 2 punctul 1 litera (a) din directiva menționată, care reprezintă mai mult de 5 % din drepturile de vot sau 5 % din capitalul întreprinderii, acționând individual sau colectiv, au dreptul de a prezenta un proiect de hotărâre propus spre adoptare de adunarea generală a acționarilor sau a membrilor prin care se solicită ca o parte terță acreditată care nu aparține aceleiași firme sau rețele de audit ca auditorul statutar sau firma de audit care efectuează auditul statutar să întocmească un raport cu privire la anumite elemente ale raportării privind durabilitatea și că un astfel de raport este pus la dispoziția adunării generale a acționarilor sau a membrilor.”

26.

Articolul 38 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)

Statele membre se asigură că auditorii statutari sau firmele de audit pot fi demise numai în cazul în care există motive temeinice. Divergențele de opinii cu privire la tratamentele contabile, la procedurile de audit sau, după caz, la procedurile de raportare sau de asigurare privind durabilitatea nu constituie motive temeinice pentru demitere.”;

(b)

la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Obligația de informare menționată la primul paragraf se aplică și asigurării raportării privind durabilitatea.”;

(c)

la alineatul (3) se adaugă următorul paragraf:

„Primul paragraf se aplică și asigurării raportării privind durabilitatea.”

27.

Articolul 39 se modifică după cum urmează:

(a)

se introduce următorul alineat:

„(4a)

Statele membre pot permite ca funcțiile încredințate comitetului de audit în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea și privind asigurarea raportării privind durabilitatea să fie îndeplinite de organul administrativ sau de supraveghere în ansamblu ori de un organ special instituit de organul administrativ sau de supraveghere.”;

(b)

la alineatul (6), literele (a)-(e) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)

informează organismul administrativ sau de supraveghere al entității auditate cu privire la rezultatele auditului statutar și, după caz, cu privire la rezultatele asigurării raportării privind durabilitatea și explică în ce mod au contribuit auditul statutar și asigurarea raportării privind durabilitatea la integritatea raportării financiare și, respectiv, a raportării privind durabilitatea și care a fost rolul comitetului de audit în acest proces;

(b)

monitorizează procesul de raportare financiară și, după caz, de raportare privind durabilitatea, inclusiv procesul de raportare electronică, astfel cum este menționat la articolul 29d din Directiva 2013/34/UE și procesul desfășurat de întreprindere pentru a identifica informațiile raportate în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b din respectiva directivă și transmite recomandări sau propuneri pentru a asigura integritatea entității auditate;

(c)

monitorizează eficacitatea sistemelor utilizate de întreprindere pentru controlul intern de calitate și gestionarea riscului și, după caz, eficacitatea auditului intern, în ceea ce privește raportarea financiară și, după caz, raportarea privind durabilitatea întreprinderii, inclusiv procesul său de raportare electronică, astfel cum este menționat la articolul 29d din Directiva 2013/34/UE, fără a încălca independența entității auditate;

(d)

monitorizează auditul statutar al situațiilor financiare anuale și consolidate și, după caz, asigurarea raportării anuale și consolidate privind durabilitatea, în special performanța acestuia, ținând cont de constatările și concluziile autorității competente, în conformitate cu articolul 26 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 537/2014;

(e)

evaluează și monitorizează independența auditorilor statutari sau a firmelor de audit în conformitate cu articolele 22, 22a, 22b, 24a, 24b, 25b, 25c și 25d din prezenta directivă și cu articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 și, în special, oportunitatea prestării unor servicii care nu sunt de audit către entitatea auditată în conformitate cu articolul 5 din respectivul regulament.”

28.

Articolul 45 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)

Autoritățile competente ale unui stat membru, în conformitate cu articolele 15, 16 și 17 din prezenta directivă, înregistrează fiecare auditor și entitate de audit dintr-o țară terță atunci când auditorul sau entitatea de audit respectivă transmite un raport de audit privind situațiile financiare anuale sau consolidate sau, dacă este cazul, un raport de asigurare referitor la raportarea anuală sau consolidată privind durabilitatea a unei întreprinderi înregistrate în afara Uniunii ale cărei valori mobiliare transferabile sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată a statului membru respectiv, definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( *27 ), cu excepția cazului în care întreprinderea în cauză este un emitent exclusiv de titluri de creanță în curs, pentru care se aplică una dintre următoarele dispoziții:

(a)

astfel de valori mobiliare au fost admise la tranzacționare pe o piață reglementată a unui stat membru, definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE înainte de 31 decembrie 2010 iar valoarea lor nominală unitară la data emiterii este de minimum 50 000 EUR ori, în cazul titlurilor de creanță exprimate în altă monedă, o valoare la data emiterii echivalentă cu minimum 50 000 EUR;

(b)

astfel de valori mobiliare au fost admise la tranzacționare pe o piață reglementată a unui stat membru, definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE începând cu 31 decembrie 2010 iar valoarea lor nominală unitară la data emiterii este de minimum 100 000 EUR ori, în cazul titlurilor de creanță exprimate în altă monedă, o valoare la data emiterii echivalentă cu minimum 100 000 EUR.

(b)

alineatele (4)-(6) se înlocuiesc cu următorul text:

„(4)

Fără a aduce atingere articolului 46, rapoartele de audit privind conturile anuale sau conturile consolidate sau, după caz, rapoartele de asigurare privind raportarea anuală sau consolidată privind durabilitatea menționate la alineatul (1) de la prezentul articol emise de auditori sau entități de audit din țări terțe care nu sunt înregistrate în statul membru nu produc efecte juridice în statul membru respectiv.

(5)

Un stat membru poate înregistra o entitate de audit dintr-o țară terță în scopul auditului situațiilor financiare numai dacă:

(a)

majoritatea membrilor organului administrativ sau de conducere al entității de audit dintr-o țară terță îndeplinesc cerințe echivalente cu cele prevăzute la articolele 4-10, cu excepția articolului 7 alineatul (2), a articolului 8 alineatul (3) și a articolului 10 alineatul (1) al doilea paragraf;

(b)

auditorul dintr-o țară terță care efectuează auditul în numele entității de audit dintr-o țară terță îndeplinește cerințe echivalente cu cele prevăzute la articolele 4-10, cu excepția articolului 7 alineatul (2), a articolului 8 alineatul (3) și a articolului 10 alineatul (1) al doilea paragraf;

(c)

auditurile situațiilor financiare anuale sau consolidate menționate la alineatul (1) de la prezentul articol se efectuează în conformitate cu standardele internaționale de audit, astfel cum se prevede la articolul 26, precum și cu cerințele menționate la articolele 22, 22b și 25 sau cu standarde și cerințe echivalente;

(d)

entitatea de audit dintr-o țară terță publică pe site-ul web propriu un raport anual de transparență care cuprinde informațiile menționate la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 sau respectă cerințe echivalente privind furnizarea de informații.

Un stat membru poate înregistra o entitate de audit dintr-o țară terță în scopul asigurării raportării privind durabilitatea numai dacă:

(a)

majoritatea membrilor organului administrativ sau de conducere al entității de audit dintr-o terță țară îndeplinesc cerințe echivalente cu cele prevăzute la articolele 4-10;

(b)

auditorul dintr-o țară terță care efectuează asigurarea în numele entității de audit dintr-o țară terță îndeplinește cerințe echivalente cu cele prevăzute la articolele 4-10;

(c)

asigurarea raportării anuale sau consolidate privind durabilitatea menționate la alineatul (1) se efectuează în conformitate cu standardele de asigurare menționate la articolul 26a, precum și cu cerințele stabilite la articolele 22, 22b, 25 și 25b sau cu standarde și cerințe echivalente;

(d)

(5a)

Un stat membru poate înregistra un auditor dintr-o țară terță în scopul auditului situațiilor financiare numai dacă acesta îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (5) primul paragraf literele (b), (c) și (d) de la prezentul articol.

Un stat membru poate înregistra un auditor dintr-o țară terță în scopul asigurării raportării privind durabilitatea numai dacă acesta îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (5) al doilea paragraf literele (b), (c) și (d) de la prezentul articol.

(6)

Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a alineatului (5) primul paragraf litera (c) și al doilea paragraf litera (c) de la prezentul articol, Comisia este împuternicită să decidă, prin acte de punere în aplicare, cu privire la stabilirea echivalenței menționate la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).

Statele membre pot evalua echivalența menționată la alineatul (5) primul paragraf litera (c) și al doilea paragraf litera (c) de la prezentul articol atât timp cât Comisia nu a adoptat o decizie în acest sens.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48a care completează prezenta directivă în scopul definirii criteriilor generale de echivalență care trebuie utilizate pentru a stabili dacă auditurile situațiilor financiare și, după caz, asigurarea raportării privind durabilitatea menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sunt efectuate în conformitate cu standardele internaționale de audit definite la articolul 26 și, respectiv, cu standardele de asigurare pentru raportarea privind durabilitatea menționate la articolul 26a, precum și cu cerințele prevăzute la articolele 22, 24 și 25. Aceste criterii, care sunt aplicabile pentru toate țările terțe, sunt utilizate de statele membre atunci când evaluează echivalența la nivel național.”

29.

Articolul 48a se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 26a alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată.”;

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)

Delegarea de competențe menționată la articolul 26 alineatul (3), la articolul 26a alineatul (3), la articolul 45 alineatul (6), la articolul 46 alineatul (2) și la articolul 47 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.”;

(c)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 26 alineatul (3), al articolului 26a alineatul (3), al articolului 45 alineatul (6), al articolului 46 alineatul (2) sau al articolului 47 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de patru luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

Articolul 4

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 537/2014

Regulamentul (UE) nr. 537/2014 se modifică după cum urmează:

La articolul 4 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În sensul limitelor specificate la primul paragraf de la prezentul alineat, asigurarea raportării privind durabilitatea și serviciile care nu sunt de audit, altele decât cele menționate la articolul 5 alineatul (1), prevăzute de dreptul Uniunii sau de dreptul intern, sunt excluse.”

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), al doilea paragraf, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

evidență contabilă și întocmirea registrelor contabile și a situațiilor financiare, precum și întocmirea rapoartelor privind durabilitatea;”;

(b)

la alineatul (4), după primul paragraf se introduce următorul paragraf:

„Aprobarea comitetului de audit menționat la primul paragraf nu este necesară pentru a efectua asigurarea raportării privind durabilitatea.”

Articolul 5

Transpunere

(1)

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 1-3 din prezenta directivă până la 6 iulie 2024. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.

(2)

Statele membre aplică măsurile necesare pentru a respecta articolul 1, cu excepția punctului 14:

(a)

►M2 pentru exercițiile financiare care încep între 1 ianuarie 2024 și 31 decembrie 2026: ◄

(i)

întreprinderilor mari, în înțelesul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 2013/34/UE, care sunt entități de interes public, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din directiva respectivă, care depășesc, la data întocmirii bilanțului, numărul mediu de 500 de angajați în cursul exercițiului financiar;

▼C1

(ii)

entităților de interes public, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva 2013/34/UE, care sunt societăți-mamă ale unui grup mare, în înțelesul articolului 3 alineatul (7) din directiva respectivă, care depășește, la data întocmirii bilanțului, pe bază consolidată, numărul mediu de 500 de angajați în cursul exercițiului financiar;

▼B

(b)

►M1 pentru exercițiile financiare care încep la 1 ianuarie 2027 sau după această dată: ◄

▼M2

(i)

întreprinderilor care, la data bilanțului, depășesc o cifră de afaceri netă de 450 000 000 EUR și un număr mediu de 1 000 de angajați în cursul exercițiului financiar;

(ii)

societăților-mamă ale unui grup care, la data bilanțului, depășește, pe bază consolidată, o cifră de afaceri netă de 450 000 000 EUR și un număr mediu de 1 000 de angajați în cursul exercițiului financiar.

▼M2 —————

▼B

Statele membre aplică măsurile necesare pentru a respecta articolul 1 punctul 14 pentru exercițiile financiare care încep la 1 ianuarie 2028 sau după această dată.

Statele membre aplică măsurile necesare pentru a respecta articolul 2:

(a)

►M2 pentru exercițiile financiare care încep între 1 ianuarie 2024 și 31 decembrie 2026: ◄

(i)

emitenților, astfel cum sunt definiți la articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2004/109/CE, care sunt întreprinderi mari, în înțelesul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 2013/34/UE, care depășesc, la data întocmirii bilanțului, pe bază consolidată, numărul mediu de 500 de angajați în cursul exercițiului financiar;

▼C1

(ii)

emitenților, astfel cum sunt definiți la articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2004/109/CE, care sunt societăți-mamă ale unui grup mare, în înțelesul articolului 3 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE, care depășește, la data întocmirii bilanțului, pe bază consolidată, numărul mediu de 500 de angajați în cursul exercițiului financiar;

▼B

(b)

►M1 pentru exercițiile financiare care încep la 1 ianuarie 2027 sau după această dată: ◄

▼M2

(i)

emitenților, astfel cum sunt definiți la articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2004/109/CE, care sunt întreprinderi care, la data bilanțului, depășesc o cifră de afaceri netă de 450 000 000 EUR și un număr mediu de 1 000 de angajați în cursul exercițiului financiar;

(ii)

emitenților, astfel cum sunt definiți la articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2004/109/CE, care sunt întreprinderi-mamă ale unui grup care, la data bilanțului, depășește, pe bază consolidată, o cifră de afaceri netă de 450 000 000 EUR și un număr mediu de 1 000 de angajați în cursul exercițiului financiar.

▼M2 —————

▼B

Statele membre aplică măsurile necesare pentru a respecta articolul 3 pentru exercițiile financiare care încep la 1 ianuarie 2024 sau după această dată.

▼M2

Prin derogare de la primul paragraf litera (a) și de la al treilea paragraf litera (a), statele membre pot scuti întreprinderile sau emitenții care nu depășesc o cifră de afaceri netă de 450 000 000 EUR sau un număr mediu de 1 000 de angajați în cursul exercițiului financiar, pe bază consolidată, după caz, de la respectarea măsurilor necesare pentru a se conforma articolului 1, cu excepția punctului 14, și articolului 2, pentru exercițiile financiare care încep între 1 ianuarie 2025 și 31 decembrie 2026.

▼B

(3)

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile menționate la alineatul (1), acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.

(4)

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 6

Evaluare și raportare

(1)

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive de modificare, inclusiv, printre altele:

(a)

o evaluare a realizării obiectivelor prezentei directive de modificare, inclusiv convergența practicilor de raportare între statele membre;

▼M2

(b)

o evaluare a numărului de întreprinderi care utilizează în mod voluntar standardele de raportare privind durabilitatea menționate la articolul 29ca din Directiva 2013/34/UE;

(c)

o evaluare a oportunității și a modului în care ar trebui extins domeniul de aplicare al dispozițiilor modificate prin prezenta directivă de modificare, în special în ceea ce privește întreprinderile mari cu o cifră de afaceri netă care nu depășește 450 000 000 EUR și cu un număr mediu de angajați care nu depășește 1 000 în cursul exercițiului financiar, precum și întreprinderile din țări terțe care își desfășoară activitatea direct pe piața internă a Uniunii fără o filială sau o sucursală pe teritoriul Uniunii;

▼B

(d)

o evaluare a punerii în aplicare a cerințelor de raportare privind filialele și sucursalele întreprinderilor din țări terțe introduse prin prezenta directivă de modificare, inclusiv o evaluare a numărului de întreprinderi din țări terțe care au o filială sau o sucursală care raportează în conformitate cu articolul 40a din Directiva 2013/34/UE; o evaluare a mecanismului de punere în aplicare și a pragurilor prevăzute la articolul respectiv;

(e)

o evaluare a necesității și a modalităților de asigurare a accesibilității pentru persoanele cu dizabilități la rapoartele privind durabilitatea publicate de întreprinderile care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive de modificare.

▼M2

Raportul privind literele (a), (b), (d) și (e) de la primul paragraf se publică până la 30 aprilie 2029 și, ulterior, din trei în trei ani și este însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative. Raportul privind litera (c) de la primul paragraf se publică până la 30 aprilie 2031 și, ulterior, din trei în trei ani și este însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative.

▼B

(2)

Până la 31 decembrie 2028, Comisia analizează nivelul de concentrare a pieței de asigurare a durabilității și prezintă un raport în această privință. Respectiva analiză ține seama de regimurile naționale aplicabile prestatorilor independenți de servicii de asigurare și evaluează dacă și în ce măsură aceste regimuri naționale contribuie la deschiderea pieței asigurărilor.

Până la 31 decembrie 2028, Comisia evaluează posibile măsuri juridice pentru a asigura o diversificare suficientă a pieței de asigurare a durabilității și o calitate adecvată a raportării privind durabilitatea. Comisia revizuiește măsurile prevăzute la articolul 34 din Directiva 2013/34/UE și evaluează necesitatea de a le extinde la alte întreprinderi mari.

Raportul este transmis Parlamentului European și Consiliului până la 31 decembrie 2028 și este însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative.

Articolul 7

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4 din prezenta directivă se aplică de la 1 ianuarie 2024 exercițiilor financiare care încep la 1 ianuarie 2024 sau după această dată.

Articolul 8

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	DIRECTIVA (UE) 2025/794 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 14 aprilie 2025	L 794	1	16.4.2025
►M2	DIRECTIVA (UE) 2026/470 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 24 februarie 2026	L 470	1	26.2.2026