02020H1475 — RO — 02.02.2021 — 001.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
RECOMANDAREA (UE) 2020/1475 A CONSILIULUI din 13 octombrie 2020 privind o abordare coordonată a restricționării liberei circulații ca răspuns la pandemia de COVID-19 (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 337 14.10.2020, p. 3) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
RECOMANDAREA (UE) 2021/119 A CONSILIULUI din 1 februarie 2021 |
L 36I |
1 |
2.2.2021 |
|
RECOMANDAREA (UE) 2020/1475 A CONSILIULUI
din 13 octombrie 2020
privind o abordare coordonată a restricționării liberei circulații ca răspuns la pandemia de COVID-19
(Text cu relevanță pentru SEE)
Principii generale
La adoptarea și aplicarea de măsuri de protecție a sănătății publice ca răspuns la pandemia de COVID-19, statele membre ar trebui să își coordoneze acțiunile pe baza, în măsura în care este posibil, a următoarelor principii:
1. Orice restricții privind libera circulație a persoanelor în cadrul Uniunii instituite pentru a limita răspândirea COVID-19 ar trebui să se bazeze pe motive specifice și limitate de interes public, și anume protecția sănătății publice. Este necesar ca aceste restricții să fie aplicate în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii, în special proporționalitatea și nediscriminarea. Prin urmare, nicio măsură luată nu ar trebui să depășească ceea ce este strict necesar pentru a proteja sănătatea publică.
2. Orice astfel de restricții ar trebui eliminate de îndată ce situația epidemiologică permite acest lucru.
3. Nu poate exista nicio discriminare între statele membre, de exemplu prin aplicarea unor norme mai generoase privind deplasarea către și dintr-un stat membru învecinat în comparație cu deplasarea către și din alte state membre aflate în aceeași situație epidemiologică.
4. Restricțiile nu se pot baza pe cetățenia persoanei în cauză, ci ar trebui să se bazeze pe locul (locurile) în care s-a aflat persoana în cauză pe parcursul celor 14 zile anterioare sosirii.
5. Statele membre ar trebui să își admită întotdeauna propriii cetățeni și să admită cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora care își au reședința pe teritoriul lor și ar trebui să faciliteze tranzitul rapid pe teritoriile lor.
6. Statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită particularităților regiunilor transfrontaliere, ale regiunilor ultraperiferice, ale exclavelor și ale zonelor izolate din punct de vedere geografic și necesității de a coopera la nivel local și regional.
7. Statele membre ar trebui să facă în mod regulat schimb de informații cu privire la toate aspectele care intră în domeniul de aplicare al prezentei recomandări.
Criterii comune
8. Statele membre ar trebui să ia în considerare următoarele criterii-cheie atunci când analizează posibilitatea de a restricționa libera circulație ca răspuns la pandemia de COVID-19:
„rata de notificare cumulată a cazurilor de COVID-19 pe o perioadă de 14 zile”, și anume numărul total al cazurilor de COVID-19 nou notificate raportat la 100 000 de locuitori în ultimele 14 zile la nivel regional;
„rata testelor pozitive”, și anume procentul de teste pozitive din totalul testelor pentru depistarea infecției cu COVID-19 efectuate în ultima săptămână;
„rata de testare”, și anume numărul de teste pentru depistarea infecției cu COVID-19 raportat la 100 000 de locuitori care au fost efectuate în cursul ultimei săptămâni.
Date privind criteriile comune
9. Pentru a asigura disponibilitatea unor date exhaustive și comparabile, statele membre ar trebui să furnizeze săptămânal Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor datele disponibile privind criteriile menționate la punctul 8.
Statele membre ar trebui, de asemenea, să furnizeze aceste date la nivel regional, pentru a se asigura că orice măsură poate fi direcționată către regiunile în care este strict necesară.
Statele membre ar trebui să facă schimb de informații cu privire la strategiile de testare pe care le aplică.
Cartografierea zonelor de risc
10. Pe baza datelor furnizate de statele membre, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor ar trebui să publice o hartă a statelor membre ale UE, defalcată pe regiuni, pentru a sprijini procesul decizional al statelor membre. Această hartă ar trebui să includă, de asemenea, date din Islanda, Liechtenstein, Norvegia și, de îndată ce condițiile o permit ( 1 ), Confederația Elvețiană. Pe această hartă, o zonă ar trebui marcată cu următoarele culori:
verde, în cazul în care rata de notificare cumulată a cazurilor de COVID-19 pe o perioadă de 14 zile este mai mică de 25, iar rata testelor pozitive pentru depistarea infecției cu COVID-19 mai mică de 4 %;
portocaliu, în cazul în care rata de notificare cumulată a cazurilor de COVID-19 pe o perioadă de 14 zile este mai mică de 50, dar rata testelor pozitive pentru depistarea infecției cu COVID-19 este mai mare sau egală cu 4 % sau în cazul în care rata de notificare cumulată a cazurilor de COVID-19 pe o perioadă de 14 zile se situează între 25 și 150, dar rata testelor pozitive pentru depistarea infecției cu COVID-19 este mai mică de 4 %;
roșu, în cazul în care rata de notificare cumulată a cazurilor de COVID-19 pe o perioadă de 14 zile este de 50-150, iar rata testelor pozitive pentru depistarea infecției cu COVID-19 este de cel puțin 4 % sau în cazul în care rata de notificare cumulată a cazurilor de COVID-19 pe o perioadă de 14 zile este de peste 150, dar sub 500;
roșu închis, în cazul în care rata de notificare cumulată a cazurilor de COVID-19 pe o perioadă de 14 zile este de 500 sau mai mare;
gri, în cazul în care nu sunt disponibile informații suficiente pentru evaluarea criteriilor de la punctele (a)-(c) sau dacă rata de testare este de maximum 300 de teste pentru depistarea infecției cu COVID-19 per 100 000 de locuitori.
Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor ar trebui, de asemenea, să publice hărți separate pentru fiecare indicator-cheie care să contribuie la harta completă: rata de notificare pe o perioadă de 14 zile la nivel regional, precum și rata de testare și rata testelor pozitive la nivel național în cursul ultimei săptămâni. Odată ce datele sunt disponibile la nivel regional, toate hărțile ar trebui să se bazeze pe aceste date.
11. Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor ar trebui să publice săptămânal versiuni actualizate ale hărților și datele care stau la baza acestora.
Praguri comune în cazul în care se au în vedere restricții privind libera circulație din motive de sănătate publică
12. Statele membre nu ar trebui să restricționeze libera circulație a persoanelor care călătoresc către sau din zone ale unui alt stat membru clasificate ca fiind „verzi” în temeiul punctului 10.
13. În cazul în care analizează dacă să aplice restricții unei zone clasificate altfel decât „verde” în temeiul punctului 10,
statele membre ar trebui să respecte diferențele în ceea ce privește situația epidemiologică dintre zonele clasificate drept „portocalii”, „roșii” sau „roșu închis” și să acționeze în mod proporțional;
statele membre ar putea lua în considerare criterii și tendințe suplimentare. În acest scop, ECDC va furniza săptămânal date privind dimensiunea populației, rata de spitalizare, rata de admitere în secțiile de terapie intensivă și rata mortalității, dacă sunt disponibile;
statele membre ar trebui să țină seama de situația epidemiologică de pe propriul teritoriu, inclusiv de politicile de testare, de numărul de teste efectuate și de ratele testelor pozitive, precum și de alți indicatori epidemiologici;
statele membre ar trebui să ia în considerare strategiile de testare și să acorde o atenție deosebită situației zonelor cu rate de testare ridicate;
statele membre ar trebui să ia în considerare prevalența variantelor de virus SARS-CoV-2 care suscită îngrijorare, în special a variantelor care sporesc transmisibilitatea și mortalitatea, precum și nivelul de secvențiere genomică realizat, indiferent de categoria de clasificare a zonei în cauză.
Coordonarea între statele membre
14. Statele membre care intenționează să aplice restricții, pe baza propriilor procese decizionale, persoanelor care călătoresc către sau dintr-o zonă clasificată altfel decât „verde” în temeiul punctului 10 ar trebui să informeze mai întâi statul membru afectat, înainte de intrarea în vigoare. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită cooperării transfrontaliere, regiunilor ultraperiferice, exclavelor și zonelor izolate din punct de vedere geografic. Celelalte state membre și Comisia ar trebui, de asemenea, să fie informate cu privire la intenția respectivă înainte de intrarea în vigoare. Dacă este posibil, informațiile ar trebui să fie transmise cu 48 de ore în avans.
Pentru informarea celorlalte state membre și a Comisiei, statele membre ar trebui să utilizeze rețelele consacrate de comunicare, inclusiv rețeaua din cadrul mecanismului integrat al UE pentru un răspuns politic la crize (IPCR). Punctele de contact ale IPCR ar trebui să se asigure că informațiile sunt transmise fără întârziere autorităților lor competente.
15. Statele membre ar trebui să informeze imediat celelalte state membre și Comisia cu privire la o acțiune de ridicare sau de relaxare a oricărei măsuri restrictive introduse anterior, acțiune care ar trebui să intre în vigoare cât mai curând posibil.
Restricțiile privind libera circulație ar trebui să fie eliminate atunci când o zonă este clasificată din nou drept „verde” în temeiul punctului 10, cu condiția să fi trecut cel puțin 14 zile de la introducerea acestora.
16. În termen de cel mult 7 zile de la adoptarea prezentei recomandări, statele membre ar trebui să elimine treptat restricțiile aplicate înainte de adoptarea prezentei recomandări zonelor care sunt clasificate drept „verzi” în temeiul punctului 10.
Un cadru comun în ceea ce privește măsurile posibile pentru călătorii care sosesc din zone cu risc mai ridicat
16a. Statele membre ar trebui să descurajeze puternic toate călătoriile neesențiale către și dinspre zonele clasificate drept „roșu închis” și să descurajeze toate călătoriile neesențiale către și dinspre zonele clasificate drept „roșii” în conformitate cu punctul 10.
În același timp, statele membre ar trebui să încerce să evite perturbarea călătoriilor esențiale, să mențină fluxurile de transport în conformitate cu sistemul „culoarelor verzi”, precum și să evite perturbarea lanțurilor de aprovizionare și a circulației lucrătorilor și a persoanelor care desfășoară o activitate independentă care călătoresc din motive profesionale.
17. Statele membre nu ar trebui, în principiu, să refuze intrarea pe teritoriul lor a persoanelor care călătoresc din alte state membre.
Statele membre care consideră necesar să introducă restricții privind libera circulație pe baza propriilor procese decizionale ar putea impune următoarele cerințe persoanelor care călătoresc dintr-o zonă clasificată altfel decât „verde” în temeiul punctului 10:
să se supună carantinei/autoizolării, în conformitate cu recomandările Comitetului pentru securitate sanitară ( 2 ); și/sau
să efectueze înainte și/sau după sosire un test pentru depistarea infecției cu COVID-19. Acesta ar putea fi un test RT-PCR sau un test antigenic rapid care figurează pe lista comună și actualizată a testelor antigenice rapide pentru COVID-19 stabilită pe baza Recomandării Consiliului din 21 ianuarie 2021 privind un cadru comun pentru utilizarea și validarea testelor antigenice rapide și pentru recunoașterea reciprocă a rezultatelor testelor pentru COVID-19 în UE ( 3 ), după cum au stabilit autoritățile naționale din domeniul sănătății.
▼M1 —————
Statele membre ar trebui să își intensifice eforturile de coordonare cu privire la durata perioadei de carantină/autoizolare și la posibilitățile de substituire. În toate cazurile în care este posibil și în conformitate cu strategiile stabilite de statele membre, ar trebui încurajată dezvoltarea testării.
Statele membre ar trebui să ofere o capacitate suficientă de testare și să accepte certificate de testare digitale, asigurându-se, în același timp, că acest lucru nu afectează furnizarea de servicii esențiale de sănătate publică, în special în ceea ce privește capacitatea laboratoarelor.
17a. Statele membre ar trebui să solicite persoanelor care călătoresc dintr-o zonă clasificată drept „roșu închis” în conformitate cu punctul 10 litera (ca) să se supună atât unui test de depistare a infecției cu COVID-19 înainte de sosire, cât și carantinei/autoizolării, conform recomandărilor Comitetului pentru securitate sanitară. Măsuri similare ar putea fi aplicate zonelor cu o prevalență ridicată a variantelor care suscită îngrijorare.
Statele membre ar trebui să adopte, să mențină sau să înăsprească măsurile nefarmaceutice, în special în zonele clasificate drept „roșu închis”, să consolideze eforturile de testare și de depistare a contacților și să intensifice supravegherea și secvențierea unui eșantion reprezentativ de cazuri de COVID-19 prin transmitere comunitară, pentru a ține sub control răspândirea și impactul noilor variante de SARS-CoV-2 cu o transmisibilitate sporită.
17b. Statele membre ar trebui să ofere persoanelor care își au reședința pe teritoriul lor opțiunea de a înlocui testul efectuat înainte de sosire menționat la punctul 17 litera (b) și la punctul 17a cu un test pentru depistarea infecției cu COVID-19 efectuat după sosire, în plus față de orice cerințe de carantină/autoizolare aplicabile.
18. Statele membre ar trebui să recunoască reciproc rezultatele testelor pentru depistarea infecției cu COVID-19 efectuate în alte state membre de către organisme sanitare certificate. Statele membre ar trebui să intensifice cooperarea cu privire la diferite aspecte legate de testare, inclusiv verificarea certificatelor de testare, ținând seama de activitățile de cercetare și de consiliere din partea experților epidemiologici, precum și de bunele practici.
19. Călătorii care au o funcție esențială sau o nevoie esențială de a se deplasa nu ar trebui să fie obligați să respecte o perioadă de carantină în cursul exercitării respectivei funcții esențiale; este vorba în special de:
angajații sau lucrătorii independenți care desfășoară activități critice, inclusiv lucrătorii din domeniul sănătății, lucrătorii frontalieri și cei detașați, precum și lucrătorii sezonieri, astfel cum se menționează în Orientările privind exercitarea liberei circulații a lucrătorilor pe perioada epidemiei de COVID-19 ( 4 );
lucrătorii din domeniul transporturilor sau prestatorii de servicii de transport, inclusiv conducătorii de vehicule de marfă care transportă mărfuri urmând a fi utilizate pe teritoriul respectiv, precum și cei care se limitează la tranzitare;
pacienții care călătoresc din motive medicale imperative;
elevii, studenții și stagiarii care călătoresc zilnic în străinătate;
persoanele care călătoresc din motive profesionale sau familiale imperative;
diplomații, personalul organizațiilor internaționale și persoanele care sunt invitate de organizațiile internaționale și a căror prezență fizică este necesară pentru buna funcționare a acestor organizații, personalul militar și funcționarii poliției, lucrătorii din domeniul umanitar și personalul de protecție civilă în exercitarea atribuțiilor lor;
pasagerii în tranzit;
navigatorii;
jurnaliștii aflați în exercițiul funcțiunii.
19a. În conformitate cu punctul 17a, călătorii care au o funcție sau o necesitate esențială care călătoresc dintr-o zonă „roșu închis” ar trebui să îndeplinească cerințele de testare și să fie supuși carantinei/autoizolării, cu condiția ca acest lucru să nu aibă un impact disproporționat asupra exercitării funcției sau necesității lor.
Prin derogare, lucrătorii din domeniul transporturilor sau furnizorii de servicii de transport în temeiul punctului 19 litera (b) nu ar trebui, în principiu, să fie obligați să se supună unui test pentru depistarea infecției cu COVID-19 în conformitate cu punctul 17 litera (b) și cu punctul 17a. În cazul în care un stat membru impune lucrătorilor din sectorul transporturilor și furnizorilor de servicii de transport să se supună unui test pentru depistarea infecției cu COVID-19, ar trebui utilizate teste antigenice rapide, iar acest lucru nu ar trebui să conducă la perturbări ale transporturilor. În cazul în care apar perturbări ale transporturilor sau ale lanțului de aprovizionare, statele membre ar trebui să elimine sau să abroge imediat astfel de cerințe de testare sistematică pentru a menține funcționarea „culoarelor verzi”. Lucrătorii din sectorul transporturilor și furnizorii de servicii de transport nu ar trebui să fie obligați să se supună carantinei în conformitate cu punctul 17 litera (a) și cu punctul 17a atunci când exercită această funcție esențială.
19b. În plus față de exceptările prevăzute la punctul 19a, statele membre nu ar trebui să impună persoanelor care locuiesc în regiunile de frontieră și care traversează frontiera zilnic sau frecvent în scop profesional, de afaceri, educațional, familial, de îngrijire medicală sau de prestare de îngrijiri să se supună unui test sau carantinei/autoizolării, mai ales persoanelor care exercită funcții critice sau care au un rol esențial pentru infrastructura critică. În cazul în care în aceste regiuni se introduce o cerință de testare legată de călătoriile transfrontaliere, frecvența testelor la care sunt supuse aceste persoane ar trebui să fie proporțională. În cazul în care situația epidemiologică de o parte și de alta a frontierei este comparabilă, nu ar trebui impusă nicio cerință de testare legată de călătorii. Persoanelor care susțin că situația lor se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului punct li s-ar putea impune să furnizeze documente justificative sau să depună o declarație în acest sens.
20. Statele membre ar putea solicita persoanelor care intră pe teritoriul lor să completeze formulare de localizare a pasagerilor, în conformitate cu cerințele de protecție a datelor. Ar trebui să se elaboreze un formular european de localizare a pasagerilor, pentru eventuala utilizare de către statele membre. Pentru a simplifica prelucrarea datelor, ar trebui utilizată ori de câte ori este posibil o opțiune digitală pentru informațiile de localizare a pasagerilor, asigurându-se în același timp accesul egal pentru toți cetățenii.
21. Eventualele măsuri aplicate persoanelor care sosesc dintr-o zonă clasificată drept „roșu închis”, „roșie”, „portocalie” sau „gri” în temeiul punctului 10 nu pot fi discriminatorii, adică ar trebui să se aplice în mod egal resortisanților statului membru în cauză care se întorc în țară.
22. Statele membre ar trebui să se asigure că orice cerințe formale impuse cetățenilor și întreprinderilor oferă un beneficiu concret în direcția eforturilor de sănătate publică de combatere a pandemiei și nu creează o sarcină administrativă nejustificată și inutilă.
23. Dacă o persoană prezintă simptome la sosirea la destinație, testarea, diagnosticarea, izolarea și depistarea contacților ar trebui să aibă loc în conformitate cu practica locală, iar intrarea nu ar trebui să fie refuzată. Informațiile privind cazurile detectate la sosire ar trebui să fie comunicate fără întârziere autorităților din domeniul sănătății publice din țările în care persoana în cauză s-a aflat în cursul celor 14 zile anterioare, în vederea depistării contacților, utilizându-se sistemul de alertă precoce și răspuns rapid.
24. Restricțiile nu ar trebui să ia forma unor interdicții privind operarea anumitor servicii de transport.
Comunicarea și informarea publicului
25. Statele membre ar trebui să furnizeze părților interesate relevante și publicului larg informații clare, cuprinzătoare și prompte cu privire la orice restricții privind libera circulație, orice cerințe conexe (de exemplu, prezentarea de teste negative pentru depistarea infecției cu COVID-19 sau formulare de localizare a pasagerilor), precum și la măsurile aplicate călătorilor care sosesc din zone cu risc, cât mai curând posibil înainte de intrarea în vigoare a unor noi măsuri. Ca regulă generală, aceste informații ar trebui publicate cu 24 de ore înainte de intrarea în vigoare a măsurilor, ținând seama de faptul că este necesară o anumită flexibilitate în ceea ce privește urgențele epidemiologice.
Aceste informații ar trebui, de asemenea, să fie puse la dispoziție pe platforma web „Re-open EU”, care ar trebui să conțină o trimitere încrucișată la harta publicată periodic de către Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor în temeiul punctelor 10 și 11.
Conținutul măsurilor, domeniul lor geografic de aplicare și categoriile de persoane cărora li se aplică ar trebui să fie descrise în mod clar.
Revizuire
26. Prezenta recomandare ar trebui să fie revizuită în mod regulat de către Comisie, cu sprijinul Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor. Comisia ar trebui să prezinte Consiliului rapoarte periodice în acest sens.
( 1 ) Sub rezerva încheierii unui acord între UE și Confederația Elvețiană privind cooperarea în domeniul sănătății publice, inclusiv privind participarea Confederației Elvețiene la Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 851/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 de creare a unui Centru European de prevenire și control al bolilor (JO L 142, 30.4.2004, p. 1).
( 2 ) Recomandări pentru o abordare comună la nivelul UE în ceea ce privește izolarea pacienților infectați cu COVID-19 și plasarea în carantină a contacților și a călătorilor, formulate de Comitetul pentru securitate sanitară la 11 ianuarie 2021, https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/preparedness_response/docs/hsc_quarantine-isolation_recomm_en.pdf
( 3 ) https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-5451-2021-INIT/ro/pdf
( 4 ) JO C 102 I, 30.3.2020, p. 12.