02020H0912 — RO — 26.10.2020 — 004.001

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B	RECOMANDAREA (UE) 2020/912 A CONSILIULUI din 30 iunie 2020 privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții (JO L 208I 1.7.2020, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
M1	RECOMANDAREA (UE) 2020/1052 A CONSILIULUI din 16 iulie 2020	L 230	26	17.7.2020
M2	RECOMANDAREA (UE) 2020/1144 A CONSILIULUI din 30 iulie 2020	L 248	26	31.7.2020
M3	RECOMANDAREA (UE) 2020/1186 A CONSILIULUI din 7 august 2020	L 261	83	11.8.2020
►M4	RECOMANDAREA (UE) 2020/1551 A CONSILIULUI din 22 octombrie 2020	L 354	19	26.10.2020

▼B

RECOMANDAREA (UE) 2020/912 A CONSILIULUI

din 30 iunie 2020

privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții

▼M4

1. Începând cu 22 octombrie 2020, statele membre ar trebui să elimine treptat restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE, în mod coordonat, în ceea ce privește rezidenții țărilor terțe enumerate în anexa I.

▼B

Pentru a stabili care sunt țările terțe pentru care restricția actuală asupra călătoriilor neesențiale către UE ar trebui să fie eliminată, ar trebui să se aplice metodologia și criteriile stabilite în Comunicarea Comisiei din 11 iunie 2020 ( 1 ) referitoare la cea de a treia evaluare a aplicării restricției temporare asupra călătoriilor neesențiale către UE. Criteriile sunt legate de situația epidemiologică și de măsurile de limitare a răspândirii virusului, inclusiv de distanțare fizică, precum și de considerații economice și sociale, și se aplică cumulativ.

2. În ceea ce privește situația epidemiologică, țările terțe enumerate în anexa I ar trebui să îndeplinească în special următoarele criterii:

—

un număr apropiat sau mai mic decât media UE, înregistrată la 15 iunie 2020, de cazuri noi de COVID-19 în ultimele 14 zile la 100 000 de locuitori;

—

tendința cazurilor noi în aceeași perioadă în comparație cu cele 14 zile anterioare este stabilă sau în scădere; și

—

răspunsul general la pandemia de COVID-19, ținând seama de informațiile disponibile cu privire la aspecte precum testarea, supravegherea, urmărirea contacților, limitarea răspândirii virusului, tratarea și raportarea, precum și fiabilitatea surselor de date și a informațiilor disponibile și, dacă este necesar, scorul mediu global pentru toate elementele Regulamentului sanitar internațional (RSI). Informațiile furnizate de delegațiile UE pe baza listei de verificare anexate la comunicarea din 11 iunie 2020 ar trebui să fie, de asemenea, luate în considerare.

3. Atunci când se decide dacă unui resortisant al unei țări terțe i se aplică restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE, factorul determinant ar trebui să fie faptul că își are reședința într-o țară terță în cazul căreia au fost eliminate restricțiile asupra călătoriilor neesențiale (și nu cetățenia).

4. O dată la două săptămâni, după o strânsă consultare cu Comisia, precum și cu agențiile și serviciile relevante din cadrul UE, Consiliul ar trebui să revizuiască și, dacă este cazul, să actualizeze lista țărilor terțe care figurează în anexa I, în urma unei evaluări globale bazate pe metodologia, criteriile și informațiile menționate la punctul 2.

Restricțiile de călătorie pot fi ridicate total sau parțial sau pot fi reintroduse pentru o anumită țară terță deja menționată în lista din anexa I, în funcție de modificările aduse unora dintre condițiile prevăzute mai sus și, în consecință, evaluării situației epidemiologice. Un proces decizional rapid ar trebui să se aplice în cazul unei deteriorări rapide a situației dintr-o țară terță.

5. În cazul în care restricțiile temporare de călătorie continuă să se aplice unei țări terțe, următoarele categorii de persoane ar trebui să fie exceptate de la restricția de călătorie, independent de scopul călătoriei:

(a)

cetățenii Uniunii în înțelesul articolului 20 alineatul (1) din TFUE și resortisanții țărilor terțe care, în temeiul acordurilor dintre Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și țările terțe respective, pe de altă parte, beneficiază de drepturi de liberă circulație echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii, precum și membrii familiilor acestora ( 2 );

(b)

resortisanții țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung în temeiul Directivei privind rezidența pe termen lung ( 3 ), persoanele care au drept de ședere în temeiul altor directive ale UE sau al legislației naționale ori care dețin vize naționale pe termen lung, precum și membrii familiilor acestora.

Cu toate acestea, statele membre pot lua măsuri adecvate, cum ar fi impunerea obligației ca aceste persoane să facă obiectul autoizolării sau al unor măsuri similare la întoarcerea dintr-o țară terță pentru care se menține restricția temporară de călătorie, cu condiția să impună aceleași cerințe și resortisanților proprii.

În plus, categoriilor specifice de călători care au o funcție esențială sau îndeplinesc o necesitate esențială, astfel cum sunt menționate în anexa II, ar trebui să li permită să efectueze călătorii esențiale ( 4 ). Statele membre pot introduce măsuri de siguranță suplimentare pentru acești călători, în special atunci când călătoria lor are punctul de plecare într-o regiune cu risc ridicat.

Lista cuprinsă în anexa II referitoare la categoriile specifice de călători care au o funcție esențială sau îndeplinesc o necesitate esențială poate fi revizuită de către Consiliu, în strânsă consultare cu Comisia, în funcție de considerente de ordin social și economic, precum și de evaluarea globală a evoluției situației epidemiologice, pe baza metodologiei, a criteriilor și a informațiilor menționate mai sus.

6. În vederea eliminării restricției temporare asupra călătoriilor neesențiale către UE în ceea ce privește țările terțe enumerate în anexa I, reciprocitatea ar trebui să fie de asemenea luată în considerare cu regularitate și de la caz la caz.

7. Un stat membru nu ar trebui să decidă să elimine restricția asupra călătoriilor neesențiale către UE pentru o anumită țară terță înainte ca această eliminare să fi fost coordonată în conformitate cu prezenta recomandare.

8. Rezidenții din Andorra, Monaco, San Marino și Vatican/Sfântul Scaun ar trebui considerați rezidenți ai UE în sensul prezentei recomandări.

9. Prezenta recomandare ar trebui pusă în aplicare de către toate statele membre la toate frontierele externe.

▼M4

ANEXA I

Țările terțe și regiunile administrative speciale ai căror rezidenți nu ar trebui să fie afectați de restricția temporară de la frontierele externe asupra călătoriilor neesențiale către UE:

STATE

AUSTRALIA

JAPONIA

NOUA ZEELANDĂ

RWANDA

SINGAPORE

COREEA DE SUD

THAILANDA

URUGUAY

CHINA ( 5 )

II.

REGIUNI ADMINISTRATIVE SPECIALE ALE REPUBLICII POPULARE CHINEZE

RAS Hong Kong (5)

RAS Macao (5)

▼B

ANEXA II

Categoriile specifice de călători care au o funcție esențială sau îndeplinesc o necesitate esențială:

(i)

personalul medical, cercetătorii din domeniul sănătății și personalul care se ocupă de îngrijirea persoanelor în vârstă;

(ii)

lucrătorii transfrontalieri;

(iii)

lucrătorii sezonieri din agricultură;

(iv)

personalul din sectorul transporturilor;

(v)

diplomații, personalul organizațiilor internaționale și persoanele care sunt invitate de organizațiile internaționale și a căror prezență fizică este necesară pentru buna funcționare a acestor instituții, personalul militar, lucrătorii din domeniul umanitar și personalul de protecție civilă în exercitarea atribuțiilor lor;

(vi)

pasagerii în tranzit;

(vii)

călătorii care se deplasează din motive familiale imperative;

(viii)

personalul navigant maritim;

(ix)

persoanele care au nevoie de protecție internațională sau care se încadrează la alte motive umanitare;

(x)

resortisanții țărilor terțe care călătoresc în scopul efectuării de studii;

(xi)

lucrătorii din țări terțe cu înaltă calificare a căror angajare este necesară din perspectivă economică și a căror activitate nu poate fi amânată sau efectuată din străinătate.

( 1 ) COM(2020) 399, 11 iunie 2020.

( 2 ) Astfel cum sunt definiți la articolele 2 și 3 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).

( 3 ) Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO L 16, 23.1.2004, p. 44).

( 4 ) [A se vedea, de asemenea, comunicările Comisiei din 16 martie [COM(2020) 115] și din 11 iunie 2020 [COM(2020) 399], precum și orientările acesteia din 30 martie 2020 [C(2020) 2050, 30 martie 2020].]

( 5 ) Sub rezerva confirmării reciprocității.