02018R1806 — RO — 01.01.2021 — 003.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
REGULAMENTUL (UE) 2018/1806 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 14 noiembrie 2018 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 303 28.11.2018, p. 39) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
REGULAMENTUL (UE) 2019/592 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 10 aprilie 2019 |
L 103I |
1 |
12.4.2019 |
|
REGULAMENTUL (UE) 2018/1806 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 14 noiembrie 2018
de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație
(text codificat)
Articolul 1
Prezentul regulament stabilește țările terțe ai căror resortisanți fac obiectul obligației de a deține viză sau care sunt exonerați de această obligație, pe baza unei evaluări de la caz la caz a unei serii de criterii legate, printre altele, de imigrația ilegală, de rațiuni de ordine publică și securitate, de avantajele economice, îndeosebi în ceea ce privește turismul și comerțul exterior și relațiile externe ale Uniunii cu țările terțe relevante, incluzând, în special, considerații referitoare la drepturile omului și la libertățile fundamentale, precum și implicațiile pentru coerența regională și reciprocitate.
Articolul 2
În sensul prezentului regulament, „viză” înseamnă „viză” astfel cum a fost definită la articolul 2 punctul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 ).
Articolul 3
Articolul 4
De asemenea, sunt exonerate de obligativitatea vizelor următoarele persoane:
resortisanții țărilor terțe menționate în lista din anexa I la prezentul regulament care sunt titulari ai unui permis de trecere locală a frontierei eliberat de statele membre în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1931/2006, în cazul în care titularii respectivi își exercită dreptul în cadrul regimului micului trafic de frontieră;
elevii resortisanți ai uneia dintre țările terțe menționate în lista din anexa I la prezentul regulament, care au reședința într-un stat membru care aplică Decizia 94/795/JAI a Consiliului ( 2 ) și care participă la o excursie organizată în cadrul unui grup școlar însoțit de un cadru didactic al instituției de învățământ în cauză;
refugiații statutari, apatrizii și celelalte persoane care nu dețin cetățenia niciunei țări, care au reședința într-un stat membru și care sunt titulari ai unui document de călătorie eliberat de acest stat membru.
Articolul 5
Resortisanții noilor țări terțe care au fost incluse anterior între țările terțe menționate în listele din anexele I și II trebuie să respecte articolele 3 și 4 dacă și până când Consiliul nu decide altfel, în conformitate cu procedura prevăzută în dispoziția relevantă din TFUE.
Articolul 6
Un stat membru poate prevedea excepții de la obligativitatea vizelor prevăzută la articolul 3, sau de la exonerările de la obligativitatea vizelor prevăzute la articolul 4, în ceea ce privește:
titularii de pașapoarte diplomatice, de serviciu/oficiale sau de pașapoarte speciale;
membrii echipajului civil al aeronavelor și navelor aflați în exercițiul funcțiunii;
membrii echipajului civil al navelor, atunci când aceștia coboară pe uscat, care dețin un act de identitate pentru personal navigant eliberat în conformitate cu convențiile Organizației Internaționale a Muncii nr. 108 din 13 mai 1958 sau nr. 185 din 19 iunie 2003, sau cu Convenția Organizației Maritime Internaționale privind facilitarea traficului maritim internațional din 9 aprilie 1965;
echipajul și membrii misiunilor de urgență sau de salvare în caz de dezastru sau de accident;
echipajul civil al navelor care navighează pe apele interioare internaționale;
titularii de documente de călătorie eliberate de organizații internaționale interguvernamentale dintre care cel puțin un stat membru are statut de membru, sau de alte entități recunoscute de statele membre vizate ca subiecți de drept internațional, pentru funcționarii respectivelor organizații sau entități.
Un stat membru poate excepta de la obligativitatea vizelor prevăzută la articolul 3:
elevii resortisanți ai uneia dintre țările terțe menționate în lista din anexa I, care au reședința într-una dintre țările terțe menționate în lista din anexa II, în Elveția sau în Liechtenstein, și care participă la o excursie organizată în cadrul unui grup școlar însoțit de un cadru didactic al instituției de învățământ în cauză;
refugiații statutari și apatrizii, în cazul în care țara terță în care au reședința și care le-a eliberat documentul de călătorie este una dintre țările terțe menționate în lista din anexa II;
membrii forțelor armate care se deplasează în cadrul NATO sau al Parteneriatului pentru pace, care sunt titulari ai unor documente de identitate și ai unor ordine de misiune prevăzute de Acordul dintre statele părți la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord privind statutul forțelor acestora din 19 iunie 1951;
fără a aduce atingere cerințelor care decurg din Acordul european privind suprimarea vizelor pentru refugiați al Consiliului Europei, semnat la Strasbourg la 20 aprilie 1959, refugiații recunoscuți, apatrizii și alte persoane care nu dețin cetățenia niciunei țări, au reședința pe teritoriul Irlandei și sunt titulari ai unui document de călătorie eliberat de Irlanda, care este recunoscut de statul membru vizat.
Articolul 7
Atunci când o țară terță care figurează pe lista din anexa II aplică obligativitatea vizelor pentru resortisanții a cel puțin unui stat membru, se aplică următoarele dispoziții:
în termen de 30 de zile de la momentul punerii în aplicare de către țara terță a obligativității vizelor, statul membru în cauză notifică acest lucru în scris Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.
Respectiva notificare:
menționează data punerii în aplicare a obligativității vizelor și tipurile documentelor de călătorie și ale vizelor respective;
include o explicație detaliată a măsurilor preliminare luate de statul membru în cauză în vederea asigurării unui regim de călătorii fără viză pentru țara terță în cauză, precum și toate informațiile relevante.
Informațiile privind această notificare se publică fără întârziere de către Comisie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, inclusiv informațiile privind data punerii în aplicare a obligativității vizelor și tipurile documentelor de călătorie și ale vizelor respective.
În cazul în care țara terță decide să ridice obligativitatea vizelor înainte de expirarea termenului menționat la primul paragraf din prezenta literă, notificarea nu se efectuează sau este retrasă, iar informațiile nu se publică;
Comisia, imediat după data publicării menționată la litera (a) al treilea paragraf și în consultare cu statul membru în cauză, ia măsuri împreună cu autoritățile țării terțe în cauză, în special în domeniile politic, economic și comercial, pentru a reintroduce sau a introduce un regim de călătorii fără viză și informează fără întârziere Parlamentul European și Consiliul cu privire la respectivele măsuri;
dacă, în termen de 90 de zile de la data publicării menționată la litera (a) al treilea paragraf și în ciuda tuturor măsurilor luate în conformitate cu litera (b), țara terță nu elimină obligativitatea vizelor, statul membru în cauză poate solicita Comisiei să suspende exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru anumite categorii de resortisanți ai respectivei țări terțe. În cazul în care un stat membru formulează o astfel de solicitare, acesta informează Parlamentul European și Consiliul;
când are în vedere măsuri suplimentare în conformitate cu literele (e), (f) sau (h), Comisia ține seama de rezultatul măsurilor luate de statul membru în cauză în vederea asigurării unui regim de călătorii fără viză pentru țara terță în cauză, de măsurile luate în conformitate cu litera (b) și de consecințele suspendării exceptării de la obligativitatea vizelor asupra relațiilor externe ale Uniunii și ale statelor sale membre cu țara terță în cauză;
dacă țara terță în cauză nu a eliminat obligativitatea vizelor, Comisia, în termen de cel mult șase luni de la data publicării menționată la litera (a) al treilea paragraf și ulterior la intervale care să nu depășească șase luni pe o perioadă totală care nu poate fi extinsă peste data la care actul delegat menționat la litera (f) intră în vigoare sau la care se formulează obiecții în privința acestuia:
adoptă, la solicitarea statului membru în cauză sau din proprie inițiativă, un act de punere în aplicare prin care să se suspende temporar, pentru o perioadă de până la șase luni, exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru anumite categorii de resortisanți ai țării terțe în cauză. Respectivul act de punere în aplicare stabilește o dată, în termen de 90 de zile de la intrarea sa în vigoare, la care suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor produce efecte, ținând seama de resursele disponibile în consulatele statelor membre. Când adoptă acte de punere în aplicare ulterioare, Comisia poate prelungi perioada suspendării respective cu perioade suplimentare de până la șase luni și poate modifica categoriile de resortisanți ai țării terțe în cauză pentru care se suspendă exceptarea de la obligativitatea vizelor.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (2). Fără a se aduce atingere aplicării articolului 6, pe perioadele de suspendare toate categoriile de resortisanți ai țării terțe la care se face referire în actul de punere în aplicare au obligația de a deține viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre; sau
înaintează comitetului prevăzut la articolul 11 alineatul (1) un raport de evaluare a situației, precizând motivele pentru care a hotărât să nu suspende exceptarea de la obligativitatea vizelor și informează Parlamentul European și Consiliul.
În raportul respectiv sunt luați în considerare toți factorii relevanți, precum cei menționați la litera (d). Parlamentul European și Consiliul pot avea o discuție politică pe baza respectivului raport;
dacă, în termen de 24 de luni de la data publicării menționată la litera (a) al treilea paragraf, țara terță în cauză nu ridică obligativitatea vizelor, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 10 prin care se suspendă temporar, pentru o perioadă de 12 luni, exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții țării terțe respective. Actul delegat stabilește o dată, în termen de 90 de zile de la intrarea sa în vigoare, de la care suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor produce efecte, ținând seama de resursele disponibile în consulatele statelor membre, și modifică anexa II în consecință. Modificarea respectivă se efectuează prin introducerea, lângă numele țării terțe în cauză, a unei note de subsol care precizează că exceptarea de la obligativitatea vizelor este suspendată în ceea ce privește țara terță respectivă și care specifică perioada respectivei suspendări.
Începând de la data la care suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții țării terțe în cauză produce efecte sau de la data la care este formulată o obiecție la actul delegat în temeiul articolului 10 alineatul (7), orice act de punere în aplicare adoptat în temeiul literei (e) de la prezentul articol care vizează țara terță respectivă expiră. În cazul în care Comisia transmite o propunere legislativă în conformitate cu litera (h), perioada de suspendare a exceptării de la obligativitatea vizelor prevăzută în primul paragraf din prezenta literă se prelungește cu șase luni. Nota de subsol la care face trimitere respectivul paragraf se modifică în mod corespunzător.
Fără a se aduce atingere aplicării articolului 6, pe perioadele suspendării respective resortisanții țării terțe care fac obiectul actului delegat au obligația de a deține viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre;
orice notificare ulterioară efectuată de un alt stat membru în temeiul literei (a), referitoare la aceeași țară terță, pe perioada aplicării măsurilor adoptate în conformitate cu litera (e) sau (f) în ceea ce privește țara terță respectivă, se integrează în procedurile respective în curs, fără ca termenele sau perioadele stabilite la respectivele litere să fie prelungite;
dacă, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a actului delegat menționat la litera (f), țara terță în cauză nu elimină obligația de a deține viză, Comisia poate înainta o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea transferării trimiterii la țara terță din anexa II în anexa I;
procedurile menționate la literele (e), (f) și (h) nu afectează dreptul Comisiei de a prezenta în orice moment o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea transferării trimiterii la țara terță în cauză din anexa II în anexa I;
în cazul în care țara terță în cauză ridică obligativitatea vizelor, statul membru în cauză notifică imediat acest lucru Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Notificarea se publică fără întârziere de către Comisie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Orice act de punere în aplicare sau act delegat adoptat în temeiul literei (e) sau (f) în ceea ce privește țara terță în cauză expiră la șapte zile de la publicarea menționată la primul paragraf din prezenta literă. În cazul în care țara terță în cauză a introdus obligativitatea vizelor pentru resortisanții a două sau mai multe state membre, actul de punere în aplicare sau actul delegat referitor la țara terță respectivă expiră la șapte zile de la publicarea notificării referitoare la ultimul stat membru ai cărui resortisanți au fost supuși obligativității vizelor de către țara terță respectivă. Nota de subsol menționată în primul paragraf al literei (f) se elimină ca urmare a expirării actului delegat în cauză. Informația referitoare la expirarea respectivă se publică fără întârziere de către Comisie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
În cazul în care țara terță în cauză ridică obligativitatea vizelor iar statul membru în cauză nu notifică acest lucru în conformitate cu primul paragraf din prezenta literă, Comisia procedează din proprie inițiativă, fără întârziere, la publicarea menționată la paragraful respectiv și se aplică al doilea paragraf din prezenta literă.
Articolul 8
Un stat membru poate să notifice Comisiei dacă se confruntă, într-o perioadă de două luni, comparativ cu aceeași perioadă din anul precedent sau cu ultimele două luni care preced punerea în aplicare a exceptării de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II, cu una sau mai multe dintre următoarele circumstanțe:
o creștere substanțială a numărului de resortisanți ai respectivei țări terțe cărora li s-a refuzat intrarea sau care s-au dovedit a fi în situație de ședere pe teritoriul statului membru fără a avea acest drept;
o creștere substanțială a numărului de cereri de azil din partea resortisanților respectivei țări terțe pentru care rata de recunoaștere este scăzută;
o reducere a cooperării privind readmisia cu țara terță respectivă, susținută de date adecvate, în special o creștere semnificativă a ratei de refuz a cererilor de readmisie trimise de statul membru respectivei țări terțe pentru resortisanții proprii sau, în cazul în care un acord de readmisie încheiat între Uniune și statul membru respectiv și respectiva țară terță prevede astfel, pentru resortisanții țărilor terțe care au tranzitat țara terță respectivă;
un risc crescut sau o amenințare iminentă la adresa ordinii publice sau a securității interne a statelor membre, îndeosebi o creștere substanțială a numărului de infracțiuni grave, legate de resortisanți ai țării terțe respective, susținută de informații obiective, concrete și relevante și de date furnizate de autoritățile competente.
Notificarea menționată în primul paragraf de la prezentul alineat precizează motivele pe care aceasta se întemeiază și cuprinde date și statistici relevante, precum și o explicație detaliată a măsurilor preliminare pe care statul membru în cauză le-a luat în vederea remedierii situației. Statul membru în cauză poate specifica, în notificarea sa, ce categorii de resortisanți ai țării terțe în cauză urmează să facă obiectul unui act de punere în aplicare în temeiul alineatului (6) litera (a), indicând motivele detaliate în acest sens. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul de îndată ce primește o astfel de notificare.
În sensul primului paragraf, necooperarea în materie de readmisie poate consta în, de exemplu:
În plus, Comisia transmite rapoarte cu regularitate către Parlamentul European și către Consiliu cel puțin o dată pe an, pentru o perioadă de șapte ani de la data intrării în vigoare a liberalizării vizelor pentru țara terță respectivă, și ulterior în cazul în care Comisia consideră că este necesar, ori la cererea Parlamentului European sau a Consiliului. Raportul se concentrează asupra țărilor terțe pentru care Comisia consideră, bazându-se pe informații concrete și fiabile, că anumite cerințe nu mai sunt îndeplinite.
În cazul în care un raport al Comisiei arată că una sau mai multe dintre cerințele specifice nu mai este îndeplinită în ceea ce privește o anumită țară terță, se aplică alineatul (6).
Comisia examinează orice notificare transmisă în temeiul alineatului (2), luând în considerare:
existența oricăreia dintre circumstanțele menționate la alineatul (2);
numărul de state membre afectate de oricare dintre circumstanțele menționate la alineatul (2);
impactul general al circumstanțelor menționate la alineatul (2) asupra situației migrației în Uniune, astfel cum rezultă acesta din datele furnizate de statele membre sau din datele de care dispune Comisia;
rapoartele întocmite de poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, de Biroul European de Sprijin pentru Azil sau de Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) sau de orice altă instituție, organism, oficiu sau agenție a Uniunii sau de orice organizație internațională competentă în domeniile reglementate de prezentul regulament, dacă circumstanțele o impun în cazul respectiv;
informațiile pe care statul membru în cauză le-ar fi putut da în notificarea sa în ceea ce privește măsurile posibile în temeiul alineatului (6) litera (a);
chestiunea generală a ordinii publice și a securității interne, cu consultarea statului membru în cauză.
Comisia informează Parlamentul European și Consiliul asupra rezultatelor examinării sale.
În cazul în care, pe baza analizei menționate la alineatul (3), a raportului menționat la alineatul (4) sau a examinării menționate la alineatul (5), și luând în considerare consecințele unei suspendări a exceptării de la obligativitatea vizelor pentru relațiile externe ale Uniunii și ale statelor sale membre cu țara terță în cauză, lucrând în strânsă cooperare cu țara terță respectivă pentru a găsi soluții alternative pe termen lung, Comisia stabilește că se impun acțiuni, sau în cazul în care o majoritate simplă a statelor membre au notificat Comisia cu privire la existența circumstanțelor menționate la alineatul (2) litera (a), (b), (c) sau (d), se aplică următoarele dispoziții:
Comisia adoptă un act de punere în aplicare care suspendă temporar exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții țării terțe în cauză pentru o perioadă de nouă luni. Suspendarea se aplică anumitor categorii de resortisanți ai țării terțe în cauză, prin trimitere la tipurile relevante de documente de călătorie și, după caz, la criterii suplimentare. La stabilirea categoriilor de suspendare care se aplică, Comisia, pe baza informațiilor disponibile, include categorii suficient de ample pentru a contribui în mod eficient la remedierea circumstanțelor menționate la alineatele (2), (3) și (4) în fiecare caz specific, respectând în același timp principiul proporționalității. Comisia adoptă actul de punere în aplicare în termen o lună de la:
primirea notificării menționate la alineatul (2);
momentul în care a luat cunoștință de informațiile menționate la alineatul (3);
prezentarea raportului menționat la alineatul (4); sau
primirea notificării din partea unei majorități simple a statelor membre cu privire la existența circumstanțelor menționate la alineatul (2) litera (a), (b), (c) sau (d).
Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (2). Stabilește data la care produce efecte suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor.
În cursul perioadei de suspendare, Comisia stabilește un dialog consolidat cu țara terță în cauză în vederea remedierii circumstanțelor respective;
în cazul în care circumstanțele menționate la alineatele (2), (3) și (4) de la prezentul articol persistă, Comisia adoptă, cel târziu cu două luni înainte de expirarea perioadei de nouă luni menționate la litera (a) din prezentul alineat, un act delegat în conformitate cu articolul 10 prin care suspendă temporar aplicarea anexei II pe o perioadă de 18 luni pentru toți resortisanții țării terțe în cauză. Actul delegat produce efecte de la data expirării actului de punere în aplicare menționat la litera (a) din prezentul alineat și modifică anexa II în consecință. Modificarea respectivă se efectuează prin introducerea unei note de subsol, lângă numele țării terțe în cauză, care precizează că exceptarea de la obligativitatea vizelor este suspendată în ceea ce privește țara terță respectivă și care specifică perioada respectivei suspendări.
În cazul în care Comisia a înaintat o propunere legislativă în temeiul alineatului (7), perioada de suspendare a exceptării de la obligativitatea vizelor prevăzută în actul delegat se prelungește cu șase luni. Nota de subsol se modifică în consecință.
Fără a se aduce atingere aplicării articolului 6, pe perioadele suspendării respective, resortisanții țării terțe care fac obiectul actului de punere în aplicare au obligația de a deține viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre.
Un stat membru care, în conformitate cu articolul 6, prevede noi exceptări de la obligativitatea vizelor pentru o categorie de resortisanți ai țării terțe vizate de actul care suspendă exceptarea de la obligativitatea vizelor, comunică măsurile respective în conformitate cu articolul 12.
Articolul 9
Articolul 10
Articolul 11
Articolul 12
Articolul 13
Prezentul regulament nu afectează competența statelor membre cu privire la recunoașterea statelor, a entităților teritoriale și a pașapoartelor, a documentelor de călătorie și de identitate eliberate de autoritățile lor.
Articolul 14
Regulamentul (CE) nr. 539/2001 se abrogă.
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.
Articolul 15
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre în conformitate cu tratatele.
ANEXA I
LISTA ȚĂRILOR TERȚE AI CĂROR RESORTISANȚI TREBUIE SĂ DEȚINĂ VIZĂ PENTRU TRECEREA FRONTIERELOR EXTERNE ALE STATELOR MEMBRE
1. STATE
Afganistan
Armenia
Angola
Azerbaidjan
Bangladesh
Burkina Faso
Bahrain
Burundi
Benin
Bolivia
Bhutan
Botswana
Belarus
Belize
Republica Democratică Congo
Republica Centrafricană
Congo
Côte d'Ivoire
Camerun
China
Cuba
Capul Verde
Djibouti
Republica Dominicană
Algeria
Ecuador
Egipt
Eritreea
Eswatini
Etiopia
Fiji
Gabon
Ghana
Gambia
Guineea
Guineea Ecuatorială
Guineea-Bissau
Guyana
Haiti
Indonezia
India
Irak
Iran
Jamaica
Iordania
Kenya
Kârgâzstan
Cambodgia
Comore
Coreea de Nord
Kuweit
Kazahstan
Laos
Liban
Sri Lanka
Liberia
Lesotho
Libia
Maroc
Madagascar
Mali
Myanmar/Birmania
Mongolia
Mauritania
Maldive
Malawi
Mozambic
Namibia
Niger
Nigeria
Nepal
Oman
Papua-Noua Guinee
Filipine
Pakistan
Qatar
Rusia
Rwanda
Arabia Saudită
Sudan
Sierra Leone
Senegal
Somalia
Suriname
Sudanul de Sud
São Tomé și Príncipe
Siria
Ciad
Togo
Thailanda
Tadjikistan
Turkmenistan
Tunisia
Turcia
Tanzania
Uganda
Uzbekistan
Vietnam
Yemen
Africa de Sud
Zambia
Zimbabwe
2. ENTITĂȚI ȘI AUTORITĂȚI TERITORIALE NERECUNOSCUTE CA STATE DE CEL PUȚIN UN STAT MEMBRU
ANEXA II
LISTA ȚĂRILOR TERȚE AI CĂROR RESORTISANȚI SUNT EXONERAȚI DE OBLIGAȚIA DE A DEȚINE VIZĂ PENTRU TRECEREA FRONTIERELOR EXTERNE ALE STATELOR MEMBRE PENTRU ȘEDERI A CĂROR DURATĂ TOTALĂ NU DEPĂȘEȘTE 90 DE ZILE ÎN CURSUL ORICĂREI PERIOADE DE 180 DE ZILE
1. STATE
fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei ( 3 )
Andorra
Emiratele Arabe Unite ( 4 )
Antigua și Barbuda
Albania (3)
Argentina
Australia
Bosnia și Herțegovina (3)
Barbados
Brunei
Brazilia
Bahamas
Canada
Chile
Columbia
Costa Rica
Dominica (4)
Micronezia (4)
Grenada (4)
Georgia ( 5 )
Guatemala
Honduras
Israel
Japonia
Kiribati (4)
Saint Kitts și Nevis
Coreea de Sud
Saint Lucia (4)
Monaco
Moldova ( 6 )
Muntenegru ( 7 )
Insulele Marshall ( 8 )
Mauritius
Mexic
Malaysia
Nicaragua
Nauru (8)
Noua Zeelandă
Panama
Peru (8)
Palau (8)
Paraguay
Serbia [cu excepția deținătorilor de pașapoarte sârbe eliberate de către direcția de coordonare sârbă (în limba sârbă: Koordinaciona uprava)] (7)
Insulele Solomon
Seychelles
Singapore
San Marino
El Salvador
Timorul de Est (8)
Tonga (8)
Trinidad și Tobago
Tuvalu (8)
Ucraina ( 9 )
Regatul Unit (cu excepția resortisanților britanici astfel cum se menționează în partea 3)
Statele Unite ale Americii
Uruguay
Sfântul Scaun
Saint Vincent și Grenadinele (8)
Venezuela
Vanuatu (8)
Samoa
2. REGIUNI ADMINISTRATIVE SPECIALE ALE REPUBLICII POPULARE CHINEZE
Hong Kong RAS ( 10 )
Macao RAS ( 11 )
3. ►M1 RESORTISANȚII BRITANICI CARE NU SUNT CETĂȚENI BRITANICI ◄
Resortisanți britanici (de peste mări)
Cetățeni ai teritoriilor britanice de peste ►M1 mări (CTBM)Printre aceste teritorii se numără Anguilla, Bermuda, Teritoriul Britanic din Antarctica, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Gibraltar ( 12 ), Montserrat, Pitcairn, Sfânta Elena, Ascension și Tristan da Cunha, Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud și Insulele Turks și Caicos. ◄
Cetățeni britanici de peste mări (CBM)
Persoane britanice protejate (PBP)
Supuși britanici (SB)
4. ENTITĂȚI ȘI AUTORITĂȚI TERITORIALE NERECUNOSCUTE CA STATE DE CEL PUȚIN UN STAT MEMBRU
Taiwan ( 13 )
ANEXA III
REGULAMENT ABROGAT ȘI LISTA MODIFICĂRILOR ULTERIOARE
|
Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului (JO L 81, 21.3.2001, p. 1) |
|
|
Regulamentul (CE) nr. 2414/2001 al Consiliului (JO L 327, 12.12.2001, p. 1) |
|
|
Regulamentul (CE) nr. 453/2003 al Consiliului (JO L 69, 13.3.2003, p. 10) |
|
|
Actul de aderare din 2003, anexa II, punctul 18(B) |
|
|
Regulamentul (CE) nr. 851/2005 al Consiliului (JO L 141, 4.6.2005, p. 3) |
|
|
Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 1) |
Numai articolul 1 alineatul (1) a unsprezecea liniuță cu privire la Regulamentul (CE) nr. 539/2001, și anexă punctul 11(B)(3) |
|
Regulamentul (CE) nr. 1932/2006 al Consiliului (JO L 405, 30.12.2006, p. 23) |
|
|
Regulamentul (CE) nr. 1244/2009 al Consiliului (JO L 336, 18.12.2009, p. 1) |
|
|
Regulamentul (UE) nr. 1091/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 329, 14.12.2010, p. 1) |
|
|
Regulamentul (UE) nr. 1211/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 339, 22.12.2010, p. 6) |
|
|
Regulamentul (UE) nr. 517/2013 al Consiliului (JO L 158, 10.6.2013, p. 1) |
Numai articolul 1 alineatul (1) litera (k) a patra liniuță, și anexă punctul 13(B)(2) |
|
Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 1) |
Numai articolul 4 |
|
Regulamentul (UE) nr. 1289/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 74) |
|
|
Regulamentul (UE) nr. 259/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 105, 8.4.2014, p. 9) |
|
|
Regulamentul (UE) nr. 509/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, 20.5.2014, p. 67) |
|
|
Regulamentul (UE) 2017/371 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 61, 8.3.2017, p. 1) |
|
|
Regulamentul (UE) 2017/372 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 61, 8.3.2017, p. 7) |
|
|
Regulamentul (UE) 2017/850 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 133, 22.5.2017, p. 1) |
|
ANEXA IV
TABEL DE CORESPONDENȚĂ
|
Regulamentul (CE) nr 539/2001 |
Prezentul regulament |
|
Articolul -1 |
Articolul 1 |
|
Articolul 1 alineatul (1) primul paragraf |
Articolul 3 alineatul (1) |
|
Articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf |
Articolul 3 alineatul (2) |
|
Articolul 1 alineatul (2) primul paragraf |
Articolul 4 alineatul (1) |
|
Articolul 1 alineatul (2) al doilea paragraf, teza introductivă |
Articolul 4 alineatul (2) teza introductivă |
|
Articolul 1 alineatul (2) al doilea paragraf, prima liniuță |
Articolul 4 alineatul (2) litera (a) |
|
Articolul 1 alineatul (2) al doilea paragraf, a doua liniuță |
Articolul 4 alineatul (2) litera (b) |
|
Articolul 1 alineatul (2) al doilea paragraf, a treia liniuță |
Articolul 4 alineatul (2) litera (c) |
|
Articolul 1 alineatul (3) |
Articolul 5 |
|
Articolul 1 alineatul (4) |
Articolul 7 |
|
Articolul 1a alineatele (1) și (2) |
Articolul 8 alineatele (1) și (2) |
|
Articolul 1a alineatul (2a) |
Articolul 8 alineatul (3) |
|
Articolul 1a alineatul (2b) |
Articolul 8 alineatul (4) |
|
Articolul 1a alineatul (3) |
Articolul 8 alineatul (5) |
|
Articolul 1a alineatul (4) |
Articolul 8 alineatul (6) |
|
Articolul 1a alineatul (5) |
Articolul 8 alineatul (7) |
|
Articolul 1a alineatul (6) |
Articolul 8 alineatul (8) |
|
Articolul 1b |
Articolul 9 alineatul (1) |
|
Articolul 1c |
Articolul 9 alineatul (2) |
|
Articolul 2 |
Articolul 2 |
|
Articolul 4 |
Articolul 6 |
|
Articolul 4a |
Articolul 11 |
|
Articolul 4b alineatele (1) și (2) |
Articolul 10 alineatele (1) și (2) |
|
Articolul 4b alineatul (2a) |
Articolul 10 alineatul (3) |
|
Articolul 4b alineatul (3) |
Articolul 10 alineatul (4) |
|
Articolul 4b alineatul (3a) |
Articolul 10 alineatul (5) |
|
Articolul 4b alineatul (4) |
Articolul 10 alineatul (6) |
|
Articolul 4b alineatul (5) |
Articolul 10 alineatul (7) |
|
Articolul 4b alineatul (6) |
Articolul 10 alineatul (8) |
|
Articolul 5 |
Articolul 12 |
|
Articolul 6 |
Articolul 13 |
|
Articolul 7 |
Articolul 14 |
|
Articolul 8 |
Articolul 15 |
|
Anexa I |
Anexa I |
|
Anexa II |
Anexa II |
|
— |
Anexa III |
|
— |
Anexa IV |
( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (JO L 243, 15.9.2009, p. 1).
( 2 ) Decizia 94/795/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 1994 privind o acțiune comună adoptată de Consiliu în temeiul articolului K.3 alineatul (2) litera (b) din Tratatul privind Uniunea Europeană în ceea ce privește facilitățile de călătorie pentru elevii resortisanți ai unor țări terțe care au reședința într-un stat membru (JO L 327, 19.12.1994, p. 1).
( 3 ) Exonerarea de obligația de a deține viză se aplică numai deținătorilor de pașapoarte biometrice.
( 4 ) Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.
( 5 ) Exceptarea de la obligativitatea vizelor este limitată la titularii de pașapoarte biometrice eliberate de Georgia în conformitate cu standardele Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI).
( 6 ) Exonerarea de obligația de a deține viză se aplică numai titularilor de pașapoarte biometrice eliberate de Moldova în conformitate cu standardele Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI).
( 7 ) Exonerarea de obligația de a deține viză se aplică numai deținătorilor de pașapoarte biometrice.
( 8 ) Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.
( 9 ) Exceptarea de la obligativitatea vizelor se limitează la titularii de pașapoarte biometrice eliberate de Ucraina în conformitate cu standardele Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI).
( 10 ) Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică numai titularilor unui pașaport al „Hong Kong Special Administrative Region”.
( 11 ) Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică numai titularilor unui pașaport al „Região Administrativa Especial de Macau”.
►M1 ( 12 ) Gibraltar este o colonie a Coroanei Britanice. Există o controversă între Spania și Regatul Unit cu privire la suveranitatea asupra Gibraltarului, teritoriu pentru care trebuie găsită o soluție ținându-se seama de rezoluțiile și deciziile relevante ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. ◄
( 13 ) Exonerarea de obligația de a deține viză se aplică numai titularilor de pașapoarte emise de Taiwan care conțin numărul cărții de identitate.