Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012

(1)

Prezentul regulament stabilește un cadru general privind securitizarea. De asemenea, definește securitizarea și stabilește cerințele privind îndeplinirea obligației de diligență, reținerea riscului și transparența impuse părților implicate în securitizări, criteriile pentru acordarea creditelor, cerințele privind vânzarea securitizărilor către clienții de retail, interzicerea resecuritizărilor, cerințele pentru SSPE-uri, precum și condițiile și procedurile privind registrele centrale de securitizări. Regulamentul creează, de asemenea, un cadru pentru securitizarea simplă, transparentă și standardizată (STS).

(2)

Prezentul regulament se aplică investitorilor instituționali, precum și inițiatorilor, sponsorilor, creditorilor inițiali și entităților special constituite în scopul securitizării.

(1)

Vânzătorul unei poziții din securitizare nu vinde o astfel de poziție unui client de retail, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 11 din Directiva 2014/65/UE, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

vânzătorul poziției din securitizare a efectuat un test de adecvare în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE;

(b)

vânzătorul poziției din securitizare este convins, pe baza testului menționat la litera (a), că poziția din securitizare este adecvată pentru clientul de retail respectiv;

(c)

vânzătorul poziției din securitizare comunică fără întârziere, prin intermediul unui raport, rezultatul testului de adecvare clientului de retail.

(2)

Atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite la alineatul (1), iar portofoliul de instrumente financiare al clientului de retail în cauză nu depășește 500 000 EUR, vânzătorul se asigură, pe baza informațiilor prezentate de clientul de retail în conformitate cu alineatul (3), că acesta nu investește în poziții din securitizare un cuantum total care depășește 10 % din portofoliul de instrumente financiare al clientului respectiv și că cuantumul minim inițial investit într-una sau mai multe poziții din securitizare este de 10 000 EUR.

(3)

Clientul de retail prezintă vânzătorului informații exacte privind portofoliul de instrumente financiare al clientului de retail, inclusiv privind orice investiții în poziții din securitizare.

(4)

În sensul alineatelor (2) și (3), în portofoliul de instrumente financiare al clientului de retail sunt incluse depozitele în numerar și instrumentele financiare, dar sunt excluse orice instrumente financiare depuse ca garanție.

SSPE-urile nu pot fi stabilite într-o țară terță în cazul căreia se aplică oricare dintre următoarele:

(1)

Înainte de a deține o poziție din securitizare, investitorii instituționali, alții decât inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial, verifică dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

în cazul în care inițiatorul sau creditorul inițial stabilit în Uniune nu este o instituție de credit sau o firmă de investiții, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inițiatorul sau creditorul inițial acordă toate creditele care determină expunerile-suport pe baza unor criterii solide și bine definite și a unor procese clar stabilite de aprobare, modificare, reînnoire și finanțare a creditelor respective și dispune de sisteme eficace de aplicare a criteriilor și proceselor respective, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din prezentul regulament;

(b)

în cazul în care este stabilit într-o țară terță, inițiatorul sau creditorul inițial acordă toate creditele care determină expunerile-suport pe baza unor criterii solide și bine definite și a unor procese clar stabilite de aprobare, modificare, reînnoire și finanțare a creditelor respective și dispune de sisteme eficace de aplicare a criteriilor și proceselor respective pentru a se asigura că acordarea creditelor se bazează pe o evaluare amănunțită a bonității debitorului;

(c)

în cazul în care este stabilit în Uniune, inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial reține în permanență un interes economic net semnificativ în conformitate cu articolul 6, iar reținerea riscului este divulgată investitorului instituțional în conformitate cu articolul 7;

(d)

în cazul în care este stabilit într-o țară terță, inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial reține în permanență un interes economic net semnificativ care, în orice caz, nu este mai mic de 5 %, stabilit în conformitate cu articolul 6, și divulgă reținerea riscului investitorilor instituționali;

(e)

inițiatorul, sponsorul sau SSPE a pus, după caz, la dispoziție informațiile cerute la articolul 7 în conformitate cu frecvența și modalitățile prevăzute la articolul respectiv;

▼M1

(f)

în cazul expunerilor neperformante se aplică standarde solide la selectarea și stabilirea prețului expunerilor.

▼B

(2)

Prin derogare de la alineatul (1), în ceea ce privește tranzacțiile ABCP sprijinite integral, cerința prevăzută la alineatul (1) litera (a) se aplică sponsorului. În astfel de cazuri, sponsorul verifică dacă inițiatorul sau creditorul inițial, care nu este o instituție de credit sau o firmă de investiții, acordă toate creditele care determină expunerile-suport pe baza unor criterii solide și bine definite și a unor procese clar stabilite de aprobare, modificare, reînnoire și finanțare a creditelor respective, precum și dacă dispune de sisteme eficace de aplicare a criteriilor și proceselor respective în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

(3)

Înainte de a deține o poziție din securitizare, investitorii instituționali, alții decât inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial, efectuează o evaluare în cadrul obligației lor de diligență care le permite să estimeze riscurile implicate. Această evaluare are în vedere cel puțin toate elementele următoare:

(a)

caracteristicile de risc ale fiecărei poziții din securitizare și ale expunerilor-suport;

(b)

toate caracteristicile structurale ale securitizării care pot avea un impact semnificativ asupra performanței poziției din securitizare, inclusiv prioritățile contractuale în materie de plată și ordinea de prioritate a factorilor de declanșare legați de plată, îmbunătățirile calității creditului, creșterea lichidității, factorii de declanșare legați de valoarea de piață și definițiile stării de nerambursare specifice tranzacției;

(c)

în ceea ce privește o securitizare notificată în calitate de STS în conformitate cu articolul 27, dacă securitizarea îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 19-22 sau la articolele 23-26 și la articolul 27. Investitorii instituționali se pot baza în mod adecvat pe notificarea STS efectuată în temeiul articolului 27 alineatul (1) și pe informațiile divulgate de inițiator, de sponsor și de SSPE cu privire la respectarea cerințelor STS, fără să se bazeze însă în mod exclusiv sau automat pe notificarea sau informațiile respective.

În pofida literelor (a) și (b) din primul paragraf, în cazul unui program ABCP sprijinit integral, investitorii instituționali în titlurile pe termen scurt emise în cadrul programului ABCP respectiv iau în considerare caracteristicile programului ABCP și sprijinul integral pentru asigurarea lichidității.

(4)

Investitorii instituționali, alții decât inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial, care dețin o poziție din securitizare îndeplinesc cel puțin următoarele condiții:

(a)

instituie proceduri scrise adecvate care sunt proporționale în raport cu profilul de risc al poziției din securitizare, precum și după caz, în raport cu tranzacțiile lor din portofoliul de tranzacționare și din afara acestuia, cu scopul de a monitoriza în permanență respectarea alineatelor (1) și (3), precum și performanța poziției din securitizare și a expunerilor-suport.

Acolo unde este relevant având în vedere securitizarea și expunerile-suport, aceste proceduri scrise includ monitorizarea tipului de expunere, a procentului de împrumuturi a căror scadență este depășită cu peste 30, 60 și 90 de zile, a ratelor de nerambursare, a ratelor de rambursare anticipată, a împrumuturilor cu garanția aflată în executare, a ratelor de recuperare, a răscumpărărilor, a modificărilor de împrumuturi, a perioadelor fără plăți, a tipului garanției reale și a ratei de ocupare a acesteia, a distribuției frecvenței scorurilor de credit sau a altor cuantificări ale bonității debitorilor la nivelul expunerilor-suport, a gradului de diversificare la nivel de sector și de arie geografică și a distribuției frecvenței raporturilor dintre împrumut și valoarea garanției reale (loan to value), cu intervale ale căror mărimi permit efectuarea cu ușurință a unei analize de sensibilitate adecvate. Atunci când expunerile-suport sunt ele însele poziții din securitizare, astfel cum este permis în temeiul articolului 8, investitorii instituționali monitorizează, de asemenea, expunerile-suport ale pozițiilor respective;

(b)

în cazul unei securitizări, alta decât un program ABCP sprijinit integral, efectuează periodic teste de stres cu privire la fluxurile de numerar și la valorile garanției reale aferente expunerilor-suport sau, în lipsa unor informații suficiente cu privire la fluxurile de numerar și la valorile garanției reale, teste de stres cu privire la ipotezele privind nivelul pierderii, ținând seama de natura, amploarea și complexitatea riscurilor aferente poziției din securitizare;

(c)

în cazul programelor ABCP sprijinite integral, efectuează periodic teste de stres cu privire la solvabilitatea și lichiditatea sponsorului;

(d)

asigură raportarea internă către organul lor de conducere, astfel încât acesta să fie conștient de riscurile semnificative aferente poziției din securitizare și astfel încât riscurile respective să fie gestionate în mod adecvat;

(e)

sunt în măsură să le demonstreze autorităților lor competente, la cerere, că au o înțelegere completă și detaliată a poziției din securitizare și a expunerilor-suport ale acesteia și că au pus în aplicare politici și proceduri scrise de gestionare a riscurilor poziției din securitizare și de menținere a evidenței verificărilor și a obligațiilor de diligență în conformitate cu alineatele (1) și (2), precum și a oricăror alte informații relevante; și

(f)

în cazul unor expuneri la un program ABCP sprijinit integral, sunt în măsură să le demonstreze autorităților lor competente, la cerere, că au o înțelegere completă și detaliată a calității de credit a sponsorului și a condițiilor facilității de lichiditate furnizate.

(5)

Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(4) din prezentul articol, în cazul în care un investitor instituțional a mandatat un alt investitor instituțional să ia decizii privind gestionarea investițiilor care l-ar putea expune la o securitizare, investitorul instituțional poate cere părții respective responsabile de gestionare să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul prezentului articol cu privire la orice expunere la o securitizare generată de respectivele decizii. Statele membre se asigură că atunci când un investitor instituțional nu îndeplinește obligațiile unui alt investitor instituțional, după cum i se ceruse în temeiul prezentului alineat, partea responsabilă de gestionare, și nu investitorul instituțional care este expus la securitizare, este pasibil de orice sancțiune în temeiul articolelor 32 și 33.

(1)

Inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial al unei securitizări reține în permanență un interes economic net semnificativ în securitizare de cel puțin 5 %. Respectivul interes se măsoară la inițiere și se stabilește prin valoarea noțională a elementelor din afara bilanțului. Atunci când inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial nu au convenit cine va reține interesul economic net semnificativ, inițiatorul este cel care reține interesul economic net semnificativ. Nu pot exista, pentru nicio securitizare dată, aplicări multiple ale cerințelor privind reținerea. Interesul economic net semnificativ nu se împarte între diferitele tipuri de reținători și nu face obiectul niciunei diminuări a riscului de credit sau a vreunei acoperiri împotriva riscului de credit.

În sensul prezentului articol, o entitate nu este considerată inițiator atunci când a fost instituită sau își desfășoară activitatea exclusiv în scopul securitizării expunerilor.

La calculul interesului economic net semnificativ, reținătorul ia în considerare eventualele taxe care pot fi folosite în practică pentru a reduce efectiv interesul economic net semnificativ.

În cazul securitizărilor tradiționale de NPE-uri, cerința prevăzută la prezentul alineat poate fi îndeplinită și de societatea de administrare, cu condiția ca aceasta să poată demonstra că are cunoștințe de specialitate în ceea ce privește administrarea expunerilor similare celor securitizate și dispune de politici, proceduri și controale de gestionare a riscurilor bine documentate și adecvate, legate de administrarea expunerilor.

(2)

Inițiatorii nu selectează active care urmează să fie transferate la SSPE cu scopul de a realiza pierderi aferente activelor transferate la SSPE, măsurate pe durata tranzacției sau pe o perioadă de maximum patru ani în cazul în care durata tranzacției este mai mare de patru ani, mai mari decât pierderile înregistrate pe parcursul aceleiași perioade aferente unor active comparabile păstrate în bilanțul inițiatorului. În cazul în care autoritatea competentă constată existența unor elemente care indică încălcarea acestei interdicții, autoritatea competentă investighează performanța activelor transferate la SSPE și a unor active comparabile păstrate în bilanțul inițiatorului. În cazul în care performanța activelor transferate este semnificativ mai mică decât cea a activelor comparabile păstrate în bilanțul inițiatorului ca urmare a intenției inițiatorului, autoritatea competentă impune o sancțiune în temeiul articolelor 32 și 33.

(3)

Se consideră reținere a unui interes economic net semnificativ de cel puțin 5 % în înțelesul alineatului (1) numai următoarele:

(a)

reținerea a cel puțin 5 % din valoarea nominală a fiecăreia dintre tranșele vândute sau transferate investitorilor;

(b)

în cazul securitizărilor reînnoibile sau al securitizărilor expunerilor reînnoibile, reținerea unui interes al inițiatorului de cel puțin 5 % din valoarea nominală a fiecăreia dintre expunerile securitizate;

(c)

reținerea unor expuneri selectate aleatoriu echivalente cu cel puțin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate, atunci când, dacă nu s-ar fi procedat astfel, aceste expuneri nesecuritizate ar fi fost securitizate în respectiva securitizare, cu condiția ca numărul expunerilor potențial securitizate să fie de cel puțin 100 la inițiere;

(d)

reținerea tranșei care suportă prima pierdere și, atunci când această reținere nu este echivalentă cu cel puțin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate, dacă este necesar, a altor tranșe cu același profil de risc sau cu un profil de risc mai sever decât cele transferate sau vândute investitorilor și care nu sunt scadente mai devreme decât cele transferate sau vândute investitorilor, astfel încât reținerea să reprezinte în total cel puțin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate sau

(e)

reținerea unei expuneri față de prima pierdere de cel puțin 5 % din fiecare expunere securitizată în securitizare.

(3a)

Prin derogare de la alineatul (3), în cazul securitizărilor de NPE-uri și în cazul în care a fost convenită o reducere de preț de cumpărare nerambursabilă, reținerea unui interes economic net semnificativ în sensul alineatului menționat nu poate fi mai mică de 5 % din suma dintre valoarea netă a expunerilor securitizate care se califică drept expuneri neperformante și, dacă este cazul, valoarea nominală a eventualelor expuneri performante ce au fost securitizate.

Valoarea netă a unei expuneri neperformante se calculează prin deducerea reducerii prețului de cumpărare nerambursabile convenite la nivelul fiecărei expuneri securitizate la momentul inițierii sau, după caz, a unei cote corespunzătoare din reducerea de preț de cumpărare nerambursabilă convenită la nivelul portofoliului de expuneri-suport, în momentul inițierii, din valoarea nominală a expunerii sau, dacă este cazul, din valoarea sa neachitată în momentul inițierii. În plus, pentru a determina valoarea netă a expunerilor neperformante securitizate, în reducerea de preț de cumpărare nerambursabilă se poate include diferența dintre valoarea nominală a tranșelor securitizării de NPE subscrise de inițiator în vederea vânzării ulterioare și prețul la care tranșele respective sunt vândute prima dată unor părți terțe separate.

(4)

Atunci când un holding financiar mixt stabilit în Uniune în înțelesul Directivei 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 4 ), o instituție mamă ori un holding financiar stabilit în Uniune ori una dintre filialele acestuia în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 securitizează, în calitate de inițiator sau de sponsor, expuneri de la una sau mai multe instituții de credit, firme de investiții sau alte instituții financiare care sunt incluse în sfera de supraveghere pe bază consolidată, cerințele prevăzute la alineatul (1) pot fi îndeplinite pe baza situației consolidate a respectivei instituții mamă, holding financiar sau holding financiar mixt stabilit în Uniune.

Primul paragraf se aplică numai atunci când instituțiile de credit, firmele de investiții sau instituțiile financiare care au creat expunerile securitizate respectă cerințele prevăzute la articolul 79 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 5 ) și furnizează în timp util inițiatorului sau sponsorului și instituției de credit mamă din Uniune, holdingului financiar sau holdingului financiar mixt stabilit în Uniune informațiile necesare pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 5 din prezentul regulament.

(5)

Alineatul (1) nu se aplică atunci când expunerile securitizate sunt expuneri față de sau expuneri garantate integral, necondiționat și irevocabil de:

(a)

administrații centrale sau bănci centrale;

(b)

administrații regionale, autorități locale și entități din sectorul public în înțelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 8 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, din statele membre;

(c)

instituții cărora li se alocă o pondere de risc de 50 % sau mai mică în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(d)

bănci sau instituții naționale de promovare în înțelesul articolului 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului ( 6 ); sau

(e)

băncile de dezvoltare multilaterală enumerate la articolul 117 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(6)

Alineatul (1) nu se aplică tranzacțiilor bazate pe un indice clar, transparent și accesibil, în cazul cărora entitățile de referință suport sunt identice cu cele care alcătuiesc un indice de entități care este tranzacționat pe scară largă sau reprezintă titluri de valoare tranzacționabile, altele decât pozițiile din securitizare.

(7)

ABE, în strânsă cooperare cu ESMA și Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (AEAPO) care a fost instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului ( 7 ) elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a face precizări mai detaliate privind cerința reținerii riscului, în special referitor la:

(a)

modalitățile de reținere a riscului în temeiul alineatului (3), inclusiv reținerea riscului printr-o formă de reținere sintetică sau contingentă;

(b)

măsurarea nivelului de reținere menționat la alineatul (1);

(c)

interzicerea acoperirii sau a vânzării interesului reținut;

(d)

condițiile aferente unei rețineri pe bază consolidată în conformitate cu alineatul (4);

(e)

condițiile pentru excluderea tranzacțiilor bazate pe un indice clar, transparent și accesibil, menționate la alineatul (6);

▼M1

(f)

modalitățile de reținere a riscului în conformitate cu alineatele (3) și (3a) în cazul securitizărilor de NPE;

(g)

efectul taxelor plătite reținătorului asupra interesului economic net semnificativ în sensul alineatului (1).

ABE prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 octombrie 2021.

Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea de standarde tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Cerințe în materie de transparență pentru inițiatori, sponsori și SSPE-uri

(1)

În conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, inițiatorul, sponsorul și SSPE ai unei securitizări pun la dispoziția deținătorilor unei poziții din securitizare, autorităților competente menționate la articolul 29 și, la cerere, investitorilor potențiali, cel puțin următoarele informații:

(a)

informații privind expunerile-suport, cu o periodicitate trimestrială, sau, în cazul ABCP, informații cu privire la creanțele-suport sau la creanțele private, cu o periodicitate lunară;

(b)

toate documentele-suport care sunt esențiale pentru înțelegerea tranzacției, inclusiv, dar fără a se limita la, după caz, următoarele documente:

(i)

documentul de ofertă sau prospectul final, împreună cu documentele referitoare la încheierea tranzacției, cu excepția avizelor juridice;

(ii)

în cazul securitizării tradiționale: acordul de vânzare, de cesiune, de novație sau de transfer al activelor și orice contract de fiducie relevant;

(iii)

contractele cu instrumente derivate și acordurile de garantare, precum și orice documente relevante privind modalitățile de efectuare a acoperirii cu garanții reale atunci când expunerile care fac obiectul securitizării rămân expuneri ale inițiatorului;

(iv)

contractele de administrare de credite, de administrare de credite de rezervă, de administrare și de gestionare a fluxurilor de numerar;

(v)

actul fiduciar, actul de garanție, contractul de agenție, contractul de cont bancar, contractul de investiții garantate, termenii încorporați sau contractul-cadru de fiducie (master trust framework) ori contractul de definire a fiduciei (master definitions agreement) sau documentele juridice cu o valoare juridică echivalentă;

(vi)

orice acorduri intercreditori, documente aferente instrumentelor derivate, contracte de împrumut subordonat, contracte de credit pentru întreprinderile nou-înființate și acorduri de facilitate de lichiditate relevante;

Documentele-suport respective includ o descriere detaliată a ordinii de prioritate a plăților aferente securitizării;

(c)

atunci când prospectul nu a fost elaborat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 8 ), un rezumat al tranzacției sau o prezentare generală a principalelor caracteristici ale securitizării, inclusiv, în cazurile aplicabile:

(i)

detalii privind structura tranzacției, inclusiv diagramele privind structura, care oferă o imagine de ansamblu asupra tranzacției, fluxurilor de numerar și structurii acționariatului;

(ii)

detalii privind caracteristicile expunerilor, fluxurile de numerar, ordinea pierderilor, facilitățile de îmbunătățire a calității creditului și de sprijin de lichiditate;

(iii)

detalii privind drepturile de vot ale deținătorilor unei poziții din securitizare și relația lor cu alți creditori garantați;

(iv)

o listă a tuturor evenimentelor și factorilor de declanșare menționați în documentele furnizate în conformitate cu litera (b), care ar putea avea un impact semnificativ asupra performanței poziției din securitizare;

(d)

în cazul securitizărilor STS, notificarea STS menționată la articolul 27;

(e)

rapoartele trimestriale destinate investitorilor sau, în cazul ABCP, rapoartele lunare destinate investitorilor, care să conțină următoarele:

(i)

toate datele relevante semnificative privind calitatea creditului și performanța expunerilor-suport;

(ii)

informații cu privire la evenimentele care conduc la modificări ale ordinii de prioritate a plăților sau la înlocuirea unei contrapărți, și, în cazul unei securitizări care nu este o tranzacție ABCP, date privind fluxurile de numerar generate de expunerile-suport și de pasivele din securitizare;

(iii)

informații privind riscul reținut, inclusiv informații în cazul cărora s-au aplicat modalitățile prevăzute la articolul 6 alineatul (3), în conformitate cu articolul 6;

(f)

orice informații privilegiate referitoare la securitizare pe care inițiatorul, sponsorul sau SSPE este obligat să le facă publice în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului ( 9 ) privind utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate și manipularea pieței;

(g)

atunci când litera (f) nu se aplică, orice eveniment semnificativ, ca de exemplu:

(i)

o încălcare semnificativă a obligațiilor prevăzute în documentele puse la dispoziție în conformitate cu litera (b), inclusiv orice măsură corectivă, exceptare sau aprobare acordată ulterior cu privire la o astfel de încălcare;

(ii)

o modificare a caracteristicilor structurale care poate avea un efect semnificativ asupra performanței securitizării;

(iii)

o modificare a caracteristicilor de risc ale securitizării sau ale expunerilor-suport care poate avea un efect semnificativ asupra performanței securitizării;

(iv)

în cazul securitizărilor STS, cazurile în care securitizarea nu mai îndeplinește cerințele STS sau în care autoritățile competente au luat măsuri de remediere sau administrative;

(v)

orice modificare semnificativă a documentelor aferente tranzacției.

Informațiile descrise la literele (b), (c) și (d) din primul paragraf se pun la dispoziție înainte de stabilirea prețurilor.

Informațiile descrise la primul paragraf literele (a) și (e) se pun la dispoziție simultan în fiecare trimestru, cel târziu la o lună de la data scadenței plății dobânzii sau, în cazul tranzacțiilor ABCP, cel târziu la o lună de la încheierea perioadei acoperite de raport.

În ceea ce privește ABCP, informațiile descrise la primul paragraf la litera (a), litera (c) punctul (ii) și litera (e) punctul (i) sunt puse, într-o formă agregată, la dispoziția deținătorilor de poziții din securitizare și, la cerere, investitorilor potențiali. Se pun la dispoziția sponsorului și, la cerere, la dispoziția autorităților competente informații la nivel de împrumut.

Fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 596/2014, informațiile descrise la primul paragraf literele (f) și (g) se pun la dispoziție fără întârziere.

În aplicarea prezentului alineat, inițiatorul, sponsorul și SSPE ai unei securitizări respectă dreptul intern și dreptul Uniunii care reglementează protecția confidențialității informațiilor și prelucrarea datelor cu caracter personal, pentru a evita eventuale încălcări ale dreptului respectiv, precum și orice obligație de confidențialitate referitoare la informarea clientului, a creditorului inițial sau a debitorului, cu excepția cazului în care aceste informații confidențiale sunt anonimizate sau agregate.

În special, în ceea ce privește informațiile la care se face referire la primul paragraf litera (b), inițiatorul, sponsorul și SSPE pot furniza un rezumat al documentației în cauză.

Autoritățile competente menționate la articolul 29 pot solicita să li se furnizeze astfel de informații confidențiale cu scopul de a-și îndeplini sarcinile care le revin în temeiul prezentului regulament.

(2)

Inițiatorul, sponsorul și SSPE ai unei securitizări îl desemnează pe unul dintre ei drept entitate care să îndeplinească cerințele privind informațiile care trebuie furnizate în temeiul alineatului (1) primul paragraf literele (a), (b), (d), (e), (f) și (g).

Entitatea desemnată în conformitate cu primul paragraf pune la dispoziție informațiile pentru o tranzacție de securitizare prin intermediul unui registru central de securitizări.

Obligațiile prevăzute la al doilea și la al patrulea paragraf nu se aplică securitizărilor în cazul cărora nu trebuie elaborat un prospect în conformitate cu Directiva 2003/71/CE.

În cazul în care nu este înregistrat niciun registru central de securitizări în conformitate cu articolul 10, entitatea desemnată să îndeplinească cerințele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol pune la dispoziție informațiile prin intermediul unui site care:

Entitatea responsabilă de raportarea informațiilor, precum și registrul central de securitizări în care sunt puse la dispoziție informațiile se indică în documentele referitoare la securitizare.

(3)

ESMA, în strânsă cooperare cu ABE și AEAPO, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informațiile pe care le furnizează inițiatorul, sponsorul și SSPE cu scopul de a-și îndeplini obligațiile care le revin în temeiul alineatului (1) primul paragraf literele (a) și (e), ținând seama de utilitatea informațiilor pentru deținătorul poziției din securitizare, dacă poziția din securitizare este pe termen scurt și, în cazul unei tranzacții ABCP, dacă este sprijinită integral de un sponsor.

ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 ianuarie 2019.

Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(4)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de aplicare pentru informațiile specificate în conformitate cu alineatul (3), ESMA, în strânsă cooperare cu ABE și AEAPO, elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formatul acesteia prin intermediul unor modele standardizate.

ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 18 ianuarie 2019.

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(1)

Expunerile-suport utilizate într-o securitizare nu includ poziții din securitizare.

(2)

O autoritate competentă desemnată în conformitate cu articolul 29 alineatul (2), (3) sau (4), după caz, poate acorda permisiunea unei entități aflate sub supravegherea sa să includă poziții din securitizare drept expuneri-suport într-o securitizare în cazul în care autoritatea competentă respectivă consideră că utilizarea unei resecuritizări este în scopuri legitime, astfel cum se prevede la alineatul (3) din prezentul articol.

În cazul în care această entitate supravegheată este o instituție de credit sau o firmă de investiții, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autoritatea competentă menționată la primul paragraf din prezentul alineat se consultă cu autoritatea de rezoluție și cu orice altă autoritate relevantă pentru entitatea respectivă înainte de a acorda permisiunea includerii unor poziții din securitizare drept expuneri-suport într-o securitizare. Această consultare nu durează mai mult de 60 de zile de la data la care autoritatea competentă notifică autoritatea de rezoluție și orice altă autoritate relevantă pentru entitatea respectivă cu privire la necesitatea unei consultări.

În cazul în care în urma consultării este luată o decizie prin care se acordă permisiunea utilizării pozițiilor din securitizare drept expuneri-suport într-o securitizare, autoritatea competentă notifică ESMA cu privire la această decizie.

(3)

În sensul prezentului articol, se consideră a fi scopuri legitime:

(a)

facilitarea lichidării unei instituții de credit, a unei firme de investiții sau a unei instituții financiare;

(b)

asigurarea viabilității în condiții de asigurare a continuității activității unei instituții de credit, a unei firme de investiții sau a unei instituții financiare pentru a se evita lichidarea acestora; sau

(c)

în cazul în care expunerile-suport sunt neperformante, protejarea intereselor investitorilor.

(4)

Un program ABCP sprijinit integral nu se consideră a fi o resecuritizare în sensul prezentului articol, cu condiția ca niciuna dintre tranzacțiile ABCP din cadrul programului respectiv să nu fie o resecuritizare, iar îmbunătățirea calității creditului să nu instituie un al doilea strat de segmentare pe tranșe la nivel de program.

(5)

Pentru a reflecta evoluțiile pieței altor resecuritizări întreprinse în scopuri legitime și ținând seama de obiectivele generale în ceea ce privește stabilitatea financiară și protejarea intereselor investitorilor, ESMA, în strânsă colaborare cu ABE, poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a completa lista scopurilor legitime prevăzute la alienatul (3).

ESMA transmite Comisiei orice astfel de proiect de standarde tehnice de reglementare. Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea de standardele tehnice de reglementare menționate în prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(1)

Inițiatorii, sponsorii și creditorii inițiali aplică expunerilor care urmează să fie securitizate aceleași criterii solide și bine definite de acordare a creditelor pe care le aplică în cazul expunerilor nesecuritizate. În acest scop, se aplică aceleași procese clar stabilite de aprobare și, dacă este cazul, de modificare, reînnoire și refinanțare a creditelor. Inițiatorii, sponsorii și creditorii inițiali dispun de sisteme eficace de aplicare a criteriilor și proceselor respective, cu scopul de a asigura faptul că acordarea creditelor se bazează pe o evaluare amănunțită a bonității debitorului, ținând seama în mod adecvat de factorii care sunt relevanți pentru a verifica probabilitatea îndeplinirii de către debitor a obligațiilor care îi revin în temeiul contractului de credit.

Prin derogare de la primul paragraf, în ceea ce privește expunerile-suport care, în momentul în care inițiatorul le-a cumpărat de la partea terță relevantă, erau expuneri neperformante, se aplică standarde solide la selectarea și stabilirea prețului expunerilor.

(2)

În cazul în care expunerile-suport ale securitizărilor sunt împrumuturi locative realizate după intrarea în vigoare a Directivei 2014/17/UE, portofoliul împrumuturilor respective nu include niciun împrumut care este comercializat și subscris pe baza premisei că s-a adus la cunoștința solicitantului împrumutului sau, după caz, intermediarilor, faptul că este posibil ca informațiile furnizate de solicitantul împrumutului să nu fi fost verificate de către creditor.

(3)

În cazul în care cumpără expunerile unei terțe părți în nume propriu și apoi le securitizează, inițiatorul verifică îndeplinirea cerințelor menționate la alineatul (1) de către entitatea care a fost implicată direct sau indirect în contractul inițial prin care s-au creat obligațiile sau obligațiile potențiale care urmează să fie securitizate.

(4)

Alineatul (3) nu se aplică dacă:

(a)

contractul inițial, care a creat obligațiile sau obligațiile potențiale ale debitorului sau ale debitorului potențial, a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2014/17/UE; și

(b)

inițiatorul care cumpără expunerile unei terțe părți în nume propriu și apoi le securitizează respectă obligațiile pe care instituțiile inițiatoare erau obligate să le respecte în temeiul articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014 înainte de 1 ianuarie 2019.

CONDIȚII ȘI PROCEDURI DE ÎNREGISTRARE A REGISTRELOR CENTRALE DE SECURITIZĂRI

(1)

Registrele centrale de securitizări se înregistrează la ESMA, în sensul articolului 5, în conformitate cu condițiile și procedura prevăzute la prezentul articol.

(2)

Pentru a fi eligibile în vederea înregistrării în temeiul prezentului articol, registrele centrale de securitizări sunt persoane juridice stabilite în Uniune, aplică proceduri de verificare a caracterului complet și a coerenței informațiilor care le sunt puse la dispoziție în temeiul articolului 7 alineatul (1) din prezentul regulament și îndeplinesc cerințele prevăzute la articolele 78 și 79 și articolul 80 alineatele (1), (2), (3), (5) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. În sensul prezentului articol, trimiterile din articolele 78 și 80 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la articolul 9 din regulamentul menționat se interpretează ca trimiteri la articolul 5 din prezentul regulament.

(3)

Înregistrarea unui registru central de securitizări este valabilă pentru întregul teritoriu al Uniunii.

(4)

Registrele centrale de securitizări înregistrate respectă condițiile înregistrării în orice moment. Registrele centrale de securitizări informează ESMA fără întârziere în legătură cu orice modificare semnificativă a condițiilor de înregistrare.

(5)

Registrele centrale de securitizări depun la ESMA oricare dintre următoarele:

(a)

o cerere de înregistrare;

(b)

o cerere de extindere a înregistrării, în sensul articolului 7 din prezentul regulament, în cazul unui registru central de tranzacții deja înregistrat în temeiul titlului VI capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau în temeiul capitolul III din Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului ( 10 ).

(6)

În termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea cererii, ESMA estimează dacă aceasta este completă.

Dacă cererea nu este completă, ESMA stabilește un termen-limită în care registrul central de securitizări este obligat să îi furnizeze informații suplimentare.

După ce constată că cererea este completă, ESMA notifică registrul central de securitizări în consecință.

(7)

Pentru a asigura aplicarea coerentă a prezentului articol, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se precizează detaliile tuturor elementelor următoare:

(a)

procedurile menționate la alineatul (2) din prezentul articol care trebuie aplicate de registrele centrale de securitizări pentru a verifica caracterul complet și coerența informațiilor care le sunt puse la dispoziție în temeiul articolului 7 alineatul (1);

(b)

cererea de înregistrare menționată la alineatul (5) litera (a);

(c)

o cerere simplificată de extindere a înregistrării menționată la alineatul (5) litera (b).

ESMA îi prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 18 ianuarie 2019.

(8)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de aplicare a alineatelor (1) și (2), ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să specifice formatul ambelor cereri următoare:

(a)

cererea de înregistrare menționată la alineatul (5) litera (a);

(b)

cererea de extindere a înregistrării menționată la alineatul (5) litera (b).

În ceea ce privește primul paragraf litera (b), ESMA elaborează un format simplificat pentru a evita suprapunerea procedurilor.

ESMA îi prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare până la 18 ianuarie 2019.

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare menționate în prezentul alineat în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Notificarea autorităților competente și consultarea acestora înainte de înregistrare sau de extinderea înregistrării

(1)

În cazul în care un registru central de securitizări solicită înregistrarea sau extinderea înregistrării sale ca registru central de tranzacții și este o entitate autorizată sau înregistrată de către o autoritate competentă din statul membru în care este stabilită, ESMA informează autoritatea competentă respectivă și o consultă, fără întârziere, înainte de înregistrarea sau extinderea înregistrării registrului central de securitizări.

(2)

ESMA și autoritatea competentă relevantă își comunică reciproc toate informațiile necesare în vederea înregistrării registrului central de securitizări sau a extinderii înregistrării, precum și în vederea supravegherii măsurii în care entitatea respectă condițiile înregistrării sau ale autorizării sale în statul membru în care este stabilită.

(1)

În termen de 40 de zile lucrătoare de la notificarea menționată la articolul 10 alineatul (6), ESMA examinează cererea de înregistrare sau de extindere a înregistrării pe baza respectării de către registrul central de securitizări a prezentului capitol și adoptă o decizie motivată de aprobare sau de respingere a înregistrării sau a extinderii înregistrării.

(2)

O decizie adoptată de ESMA în temeiul alineatului (1) intră în vigoare în a cincea zi lucrătoare de la data adoptării sale.

Notificarea deciziilor ESMA referitoare la înregistrare sau la extinderea înregistrării

(1)

Atunci când adoptă o decizie menționată la articolul 12 sau retrage înregistrarea menționată la articolul 15 alineatul (1), ESMA notifică registrul central de securitizări în termen de cinci zile lucrătoare, oferind o explicație motivată a deciziei sale.

ESMA notifică fără întârziere decizia sa autorității competente menționate la articolul 11 alineatul (1).

(2)

ESMA îi comunică fără întârziere Comisiei toate deciziile adoptate în conformitate cu alineatul (1).

(3)

ESMA publică pe site-ul său o listă a registrelor centrale de securitizări înregistrate în conformitate cu prezentul regulament. Lista respectivă se actualizează în termen de cinci zile lucrătoare de la adoptarea unei decizii în temeiul alineatului (1).

(1)

Competențele conferite ESMA în conformitate cu articolele 61-68, 73 și 74 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 coroborate cu anexele I și II la regulamentul respectiv se exercită și în ceea ce privește prezentul regulament. Trimiterile din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la articolul 81 alineatele (1) și (2) din respectivul regulament se interpretează ca trimiteri la articolul 17 alineatul (1) din prezentul regulament.

(2)

Competențele conferite ESMA sau oricărui funcționar ori oricărei persoane autorizate de ESMA în conformitate cu articolele 61, 62 și 63 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 nu se utilizează pentru solicitarea divulgării unor informații sau a unor documente care fac obiectul unui privilegiu juridic profesional.

(1)

Fără a aduce atingere articolului 73 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ESMA retrage înregistrarea unui registru central de securitizări dacă acesta:

(a)

renunță în mod expres la înregistrare sau nu a mai prestat servicii în ultimele șase luni;

(b)

a obținut înregistrarea prin declarații false sau alte modalități neregulamentare; sau

(c)

nu mai îndeplinește condițiile în baza cărora a fost înregistrat.

(2)

ESMA notifică fără întârziere autorității competente relevante menționate la articolul 11 alineatul (1) cu privire la o decizie de retragere a înregistrării unui registru central de securitizări.

(3)

Autoritatea competentă a unui stat membru în care un registru central de securitizări prestează servicii și desfășoară activități poate cere ESMA, în cazul în care consideră că este îndeplinită una dintre condițiile de la alineatul (1), să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru retragerea înregistrării registrului central de securitizări în cauză. Dacă decide să nu retragă înregistrarea registrului central de securitizări în cauză, ESMA prezintă toate motivele deciziei sale.

(4)

Autoritatea competentă menționată la alineatul (3) din prezentul articol este autoritatea desemnată în temeiul articolului 29 din prezentul regulament.

(1)

ESMA percepe taxe de la registrele centrale de securitizări în conformitate cu prezentul regulament și cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (2) din prezentul articol.

Aceste taxe sunt proporționale cu cifra de afaceri a registrului central de securitizări și acoperă integral cheltuielile ESMA necesare înregistrării și supravegherii registrelor centrale de securitizări, precum și rambursării oricăror costuri pe care le suportă autoritățile competente ca urmare a delegării unor sarcini în temeiul articolului 14 alineatul (1) din prezentul regulament. În măsura în care articolul 14 alineatul (1) din prezentul regulament face trimitere la articolul 74 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, trimiterile la articolul 72 alineatul (3) din respectivul regulament se interpretează ca trimiteri la alineatul (2) din prezentul articol.

În cazul în care registrul central de tranzacții este deja înregistrat în temeiul titlului VI capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau în temeiul capitolului III din Regulamentul (UE) 2015/2365, taxele menționate la primul paragraf din prezentul alineat se adaptează numai pentru a reflecta cheltuieli și costuri necesare suplimentare aferente înregistrării și supravegherii registrelor centrale de securitizări în temeiul prezentului regulament.

(2)

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 47 pentru a completa prezentul regulament prin detalierea tipurilor de taxe, a cazurilor în care se percep taxe, a valorii lor și a modalității de plată a acestora.

(1)

Fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (2), registrele centrale de securitizări colectează și mențin detalii ale securitizării. Acestea oferă acces gratuit, imediat și direct tuturor entităților următoare pentru a le permite să își îndeplinească responsabilitățile, mandatele și obligațiile:

(a)

ESMA;

(b)

ABE;

(c)

AEAPO;

(d)

CERS;

(e)

membrii relevanți ai Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), inclusiv ai Băncii Centrale Europene (BCE) atunci când BCE își îndeplinește atribuțiile în cadrul unui mecanism unic de supraveghere în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013;

(f)

autoritățile relevante ale căror responsabilități și mandate de supraveghere vizează tranzacții, piețe, participanți și active care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului regulament;

(g)

autoritățile de rezoluție desemnate în temeiul articolului 3 din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 11 );

(h)

Comitetul unic de rezoluție instituit prin Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului ( 12 );

(i)

autoritățile menționate la articolul 29;

(j)

investitorii și investitorii potențiali.

(2)

ESMA, în strânsă cooperare cu ABE și cu AEAPO și ținând seama de nevoile entităților menționate la alineatul (1), elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează:

(a)

detaliile securitizării menționate la alineatul (1) pe care le furnizează inițiatorul, sponsorul sau SSPE cu scopul de a îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (1);

(b)

standardele operaționale necesare pentru a permite, în timp util, în mod structurat și cuprinzător:

(i)

colectarea de date de către registrele centrale de securitizări; și

(ii)

agregarea și compararea datelor între registrele centrale de securitizări;

(c)

informațiile la care urmează să aibă acces entitățile menționate la alineatul (1), ținând seama de mandatul acestora și de nevoile lor specifice;

(d)

clauzele și condițiile în temeiul cărora entitățile menționate la alineatul (1) urmează să aibă acces direct și imediat la datele înregistrate în registrele centrale de securitizări.

ESMA îi prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 18 ianuarie 2019.

Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate în prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(3)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de aplicare a alineatului (2), ESMA, în strânsă cooperare cu ABE și AEAPO, elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili modelele standardizate prin intermediul cărora inițiatorul, sponsorul sau SSPE furnizează informațiile registrului central de securitizări, ținând seama de soluțiile elaborate de operatorii existenți care colectează date privind securitizările.

ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 18 ianuarie 2019.

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare menționate în prezentul alineat în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Utilizarea denumirii „securitizare simplă, transparentă și standardizată”

Inițiatorii, sponsorii și SSPE-urile pot utiliza, pentru securitizarea lor, denumirea „STS” sau „simplă, transparentă și standardizată” sau o denumire care se referă direct sau indirect la respectivii termeni numai dacă:

Inițiatorul, sponsorul și SSPE implicați într-o securitizare considerată STS sunt stabiliți în Uniune.

Cerințe pentru securitizarea tradițională simplă, transparentă și standardizată alta decât ABCP

Securitizarea tradițională simplă, transparentă și standardizată alta decât ABCP

(1)

Securitizările tradiționale, cu excepția programelor ABCP și a tranzacțiilor ABCP, care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolele 20, 21 și 22, sunt considerate a fi STS.

(2)

Până la 18 octombrie 2018, ABE, în strânsă cooperare cu ESMA și AEAPO, adoptă, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ghiduri și recomandări privind interpretarea și aplicarea armonizată a cerințelor prevăzute la articolele 20, 21 și 22.

(1)

Proprietatea asupra expunerilor-suport se dobândește de către SSPE prin intermediul unei vânzări reale sau al cesiunii sau al transferului cu același efect juridic într-un mod care este opozabil vânzătorului sau oricărui alte părți terțe. Transferul proprietății la SSPE nu face obiectul dispozițiilor stricte de recuperare în caz de insolvență a vânzătorului.

(2)

În sensul alineatului (1), oricare dintre următoarele constituie dispoziții stricte de recuperare:

(a)

dispoziții care permit lichidatorului vânzătorului să invalideze vânzarea expunerilor-suport numai pe baza faptului că aceasta s-a încheiat într-un anumit termen înainte de declarația de insolvență a vânzătorului;

(b)

dispozițiile prin care SSPE poate împiedica invalidarea menționată la litera (a) numai dacă poate dovedi că nu avea cunoștință de insolvența vânzătorului la momentul vânzării.

(3)

În sensul alineatului (1), dispozițiile de recuperare din dreptul intern în materie de insolvență care permit lichidatorului sau unei instanțe să invalideze vânzarea expunerilor-suport în caz de transferuri frauduloase, de prejudicii abuzive aduse creditorilor sau de transferuri destinate să favorizeze în mod nejustificat anumiți creditori în detrimentul altora, nu constituie dispoziții stricte de recuperare.

(4)

În cazul în care vânzătorul nu este creditorul inițial, vânzarea reală sau cesiunea sau transferul cu același efect juridic al expunerilor-suport către vânzătorul respectiv, indiferent dacă respectiva vânzare reală sau cesiune sau transfer cu același efect juridic se realizează direct sau în una sau mai multe etape intermediare, îndeplinește cerințele prevăzute la alineatele (1)-(3).

(5)

Atunci când transferul expunerilor-suport se efectuează prin intermediul unei cesiuni și se perfectează într-o etapă ulterioară încheierii tranzacției, evenimentele de declanșare a acestei perfectări includ cel puțin următoarele evenimente:

(a)

o deteriorare gravă a situației vânzătorului în ceea ce privește bonitatea;

(b)

insolvența vânzătorului; și

(c)

încălcări neremediate, de către vânzător, ale obligațiilor sale contractuale, inclusiv incapacitatea de plată a vânzătorului.

(6)

Vânzătorul prezintă declarații și garanții care să ateste faptul că, din informațiile pe care le deține, expunerile-suport incluse în securitizare nu sunt grevate de sarcini și nici nu se află în alt mod într-o situație cu privire la care se poate preconiza că va afecta caracterul opozabil al vânzării reale sau al cesiunii sau al transferului cu același efect juridic.

(7)

Expunerile-suport transferate de la vânzător către o SSPE sau cesionate de vânzător unei SSPE îndeplinesc criterii de eligibilitate prestabilite clare și documentate care nu permit administrarea activă a portofoliului în mod discreționar în ceea ce privește expunerile respective. În sensul prezentului alineat, substituirea expunerilor care încalcă declarații și garanții nu se consideră că face parte din administrarea activă a portofoliului. Expunerile transferate la SSPE după încheierea tranzacției îndeplinesc criteriile de eligibilitate aplicate expunerilor-suport inițiale.

(8)

Securitizarea se garantează cu un portofoliu de expuneri-suport care sunt omogene din punctul de vedere al tipului de active, ținând cont de caracteristicile specifice legate de fluxurile de numerar ale tipului de active, inclusiv de caracteristicile contractuale, de risc de credit și de plată în avans ale acestora. Un portofoliu de expuneri-suport cuprinde un singur tip de active. Expunerile-suport conțin cerințe contractuale cu caracter obligatoriu și opozabil, cu drept de regres deplin împotriva debitorilor și, după caz, a garanților.

Expunerile-suport conțin fluxuri de plăți periodice definite, ale căror tranșe pot diferi ca valoare, în ceea ce privește plata chiriei, a principalului sau a dobânzilor sau în ceea ce privește orice alt drept de a primi venituri din activele-suport pentru astfel de plăți. Expunerile-suport pot, de asemenea, să genereze încasări din vânzarea oricăror active finanțate sau în sistem de leasing.

Expunerile-suport nu includ valori mobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 44 din Directiva 2014/65/UE, altele decât obligațiuni corporative, care nu sunt cotate într-un loc de tranzacționare.

(9)

Expunerile-suport nu includ nicio poziție din securitizare.

(10)

Expunerile-suport sunt inițiate în cursul normal al activității inițiatorului sau creditorului inițial în conformitate cu standarde de subscriere care nu sunt mai puțin stricte decât cele pe care inițiatorul sau creditorul inițial le-a aplicat, în momentul inițierii, unor expuneri similare care nu sunt securitizate. Standardele de subscriere în temeiul cărora sunt inițiate expunerile-suport, precum și orice modificare semnificativă față de standardele anterioare de subscriere se comunică integral fără întârzieri nejustificate investitorilor potențiali.

În cazul securitizărilor în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative, portofoliul de împrumuturi nu include niciun împrumut care a fost comercializat și subscris pe baza premisei că s-a adus la cunoștința solicitantului împrumutului sau, după caz, intermediarilor, faptul că este posibil ca informațiile furnizate să nu fi fost verificate de către creditor.

Evaluarea bonității debitorului îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 8 din Directiva 2008/48/CE sau la articolul 18 alineatele (1)-(4), alineatul (5) litera (a) și alineatul (6) din Directiva 2014/17/UE sau, după caz, cerințe echivalente în țările terțe.

Inițiatorul sau creditorul inițial au expertiză în ceea ce privește inițierea unor expuneri similare celor securitizate.

(11)

Expunerile-suport se transferă după selecție la SSPE fără întârziere nejustificată și nu includ, la momentul selecției, expuneri în stare de nerambursare în înțelesul articolului 178 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau expuneri la un debitor sau garant aflat în dificultate care, potrivit informațiilor deținute de inițiator sau de creditorul inițial:

(a)

este declarat în stare de insolvență sau o instanță le-a acordat creditorilor săi, cu titlu definitiv și inatacabil, un drept de executare sau daune materiale ca urmare a unei plăți neefectuate într-o perioadă de trei ani anterioară datei inițierii sau a fost supus unui proces de restructurare a datoriei pentru expunerile sale neperformante într-o perioadă de trei ani anterioară datei transferului sau cesiunii expunerilor-suport către SSPE, cu excepția cazului în care:

(i)

o expunere-suport restructurată nu a prezentat noi arierate de la data restructurării care trebuie să fi avut loc cu cel puțin un an înainte de data transferului sau cesiunii expunerilor-suport către SSPE; și

(ii)

informațiile furnizate de inițiator, de sponsor și de SSPE, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) și litera (e) punctul (i) precizează în mod explicit proporția expunerilor-suport restructurate, data și detaliile restructurării, precum și performanța lor de la data restructurării;

(b)

figura, la data inițierii, după caz, într-un registru public de persoane cu un istoric negativ în materie de credite sau, dacă nu există un astfel de registru public, într-un alt registru al creditelor care se află la dispoziția inițiatorului sau a creditorului inițial; sau

(c)

are o evaluare a creditului sau un punctaj de bonitate care indică faptul că riscul ca plățile convenite prin contract să nu fie efectuate este semnificativ mai mare decât în cazul expunerilor comparabile deținute de inițiator care nu sunt securitizate.

(12)

În momentul transferului expunerilor, debitorii au efectuat cel puțin o plată, cu excepția cazului securitizărilor reînnoibile garantate cu expuneri care se plătesc într-o singură tranșă sau care au o scadență de mai puțin de un an, inclusiv, fără restricții, plăți lunare pentru credite reînnoibile.

(13)

Rambursarea deținătorilor de poziții din securitizare nu a fost structurată astfel încât să depindă în mod predominant de vânzarea activelor care garantează expunerile-suport. Acest lucru nu împiedică reînnoirea sau refinanțarea ulterioară a unor astfel de active.

Rambursarea deținătorilor de poziții din securitizare ale căror expuneri-suport sunt garantate prin active a căror valoare este garantată sau ale căror riscuri sunt complet reduse printr-o obligație de răscumpărare ce revine vânzătorului activelor prin care se garantează expunerile-suport sau de o altă parte terță nu se consideră că depinde de vânzarea activelor care garantează expunerile-suport respective.

(14)

ABE, în strânsă cooperare cu ESMA și AEAPO, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se aduc precizări suplimentare în legătură cu expunerile-suport menționate la alineatul (8) care sunt considerate drept omogene.

ABE prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 18 iulie 2018.

(1)

Inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial îndeplinește cerința de reținere a riscului în conformitate cu articolul 6.

(2)

Riscul privind rata dobânzii și riscul valutar care apar din securitizare se atenuează în mod corespunzător și se comunică orice măsuri întreprinse în acest sens. Cu excepția cazului în care se urmărește acoperirea riscului privind rata dobânzii sau a riscului valutar, SSPE nu încheie contracte derivate și se asigură că portofoliul de expuneri-suport nu include instrumente derivate. Aceste instrumente derivate sunt subscrise și documentate în conformitate cu standardele comune utilizate în domeniul finanțelor internaționale.

(3)

Orice plăți ale dobânzilor de referință trecute la activele și pasivele securitizării se bazează pe ratele dobânzilor utilizate în general pe piață sau pe rate sectoriale utilizate în general care reflectă costurile finanțării și nu prevăd formule sau instrumente derivate complexe.

(4)

Atunci când s-a emis un aviz de executare sau un aviz de urgentare a plății:

(a)

nu poate fi blocată în SSPE nicio sumă de lichidități mai mare decât ceea ce este necesar pentru a asigura funcționarea operațională a SSPE sau rambursarea structurată a investitorilor în conformitate cu clauzele contractuale ale securitizării, cu excepția cazului în care circumstanțe excepționale impun ca o sumă să fie blocată pentru a fi utilizată, în interesul investitorilor, pentru cheltuieli menite să evite deteriorarea calității creditului expunerilor-suport;

(b)

încasările din principalul aferent expunerilor-suport se transferă investitorilor prin amortizarea secvențială a pozițiilor din securitizare, stabilită prin rangul de prioritate al poziției din securitizare;

(c)

rambursarea pozițiilor din securitizare nu se inversează în ceea ce privește rangul de prioritate al acestora; și

(d)

nicio dispoziție nu impune lichidarea automată a expunerilor-suport la valoarea de piață.

(5)

Tranzacțiile care nu prevăd o ordine de prioritate secvențială a plăților includ factori de declanșare legați de performanța expunerilor-suport, care duc la transformarea ordinii de prioritate a plăților în plăți secvențiale în funcție de rangul de prioritate. Acești factori de declanșare legați de performanță includ cel puțin deteriorarea calității creditului expunerilor-suport sub un prag prestabilit.

(6)

Documentele aferente tranzacției prevăd dispoziții adecvate de amortizare anticipată sau factori care declanșează încetarea perioadei de reînnoire atunci când securitizarea este o securitizare reînnoibilă, inclusiv cel puțin:

(a)

o deteriorare a calității creditului expunerilor-suport până la un prag prestabilit sau sub acesta;

(b)

producerea unui eveniment legat de insolvență ce vizează inițiatorul sau societatea de administrare;

(c)

scăderea valorii expunerilor-suport deținute de SSPE sub un prag prestabilit (eveniment de amortizare anticipată); și

(d)

incapacitatea de a iniția suficiente expuneri-suport noi care să aibă calitatea creditului prestabilită (factor ce declanșează încetarea perioadei de reînnoire).

(7)

Documentele aferente tranzacției specifică în mod clar:

(a)

obligațiile contractuale, sarcinile și responsabilitățile societății de administrare și ale mandatarului, dacă există, și ale altor furnizori de servicii auxiliare;

(b)

procesele și responsabilitățile necesare pentru a asigura faptul că starea de nerambursare sau insolvența societății de administrare nu conduce la încetarea serviciilor de administrare, precum o dispoziție contractuală care să permită înlocuirea societății de administrare în astfel de cazuri; și

(c)

dispoziții care asigură înlocuirea contrapărților aferente instrumentelor derivate, a furnizorilor de lichidități și a băncii la care este deschis contul în cazul în care acestea intră în stare de nerambursare sau în caz de insolvență a acestora ori în cazul producerii altor evenimente specificate, după caz.

(8)

Societatea de administrare are expertiză în administrarea expunerilor similare celor securitizate și dispune de politici, proceduri și controale de gestionare a riscurilor bine documentate și adecvate legate de administrarea expunerilor.

(9)

Documentele aferente tranzacției stipulează în termeni clari și consecvenți definiții, măsuri corective și acțiuni referitoare la incidentele de plată ale debitorilor și la starea de nerambursare a acestora, restructurarea datoriilor, iertarea de plată a datoriei, restructurarea datorată dificultăților financiare, perioadele fără plăți, pierderile, radierile, recuperările și alte măsuri corective privind performanța activelor. Documentele aferente tranzacției specifică în mod clar ordinea de prioritate a plăților, evenimentele care declanșează modificări ale respectivei ordini de prioritate a plăților, precum și obligația de a raporta aceste evenimente. Orice modificare a ordinii de prioritate a plăților care afectează în mod negativ și substanțial rambursarea poziției din securitizare se raportează investitorilor fără întârzieri nejustificate.

(10)

Documentele aferente tranzacției includ dispoziții clare care facilitează soluționarea în timp util a conflictelor dintre diferitele categorii de investitori, drepturile de vot se definesc și se alocă deținătorilor de titluri în mod clar, iar responsabilitățile mandatarului și ale altor entități care au sarcini de fiducie față de investitori se identifică în mod clar.

(1)

(2)

Înainte de emiterea titlurilor de valoare care rezultă din securitizare, un eșantion al expunerilor-suport se supune unei verificări externe de către o parte adecvată și independentă, verificându-se inclusiv dacă datele comunicate în ceea ce privește expunerile-suport sunt corecte.

(3)

Înainte de stabilirea prețurilor securitizării, inițiatorul sau sponsorul pune la dispoziția investitorilor potențiali un model de fluxuri de numerar ale pasivelor care reprezintă cu precizie relația contractuală dintre expunerile-suport și plățile care circulă între inițiator, sponsor, investitori, alte părți terțe și SSPE și, după stabilirea prețurilor, pune modelul respectiv la dispoziția investitorilor în permanență și la dispoziția investitorilor potențiali la cerere.

(4)

În cazul unei securitizări în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative sau credite auto sau contracte de leasing auto, inițiatorul și sponsorul publică informațiile disponibile referitoare la performanța de mediu a activelor finanțate de aceste împrumuturi locative sau credite auto ori contracte de leasing auto, ca parte a informațiilor divulgate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a).

Prin derogare de la primul paragraf, începând cu 1 iunie 2021, inițiatorii pot să publice informațiile disponibile referitoare la principalele efecte negative ale activelor finanțate prin expunerile-suport asupra factorilor de durabilitate.

(5)

Inițiatorul și sponsorul răspund de respectarea articolului 7. Informațiile cerute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) se pun la dispoziția investitorilor potențiali înainte de stabilirea prețurilor, la cerere. Informațiile cerute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf literele (b)-(d) se pun la dispoziție înainte de stabilirea prețurilor cel puțin sub formă de proiect sau într-o formă inițială. Documentele finale se pun la dispoziția investitorilor în termen de cel mult 15 zile de la încheierea tranzacției.

(6)

Până la 10 iulie 2021, AES elaborează, prin intermediul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, proiecte de standarde tehnice de reglementare în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010, în ceea ce privește conținutul, metodologiile și prezentarea informațiilor menționate la alineatul (4) al doilea paragraf de la prezentul articol în ceea ce privește indicatorii de durabilitate referitori la efectele negative asupra climei și la alte efecte negative asupra mediului și asupra aspectelor sociale și de guvernanță.

Dacă este oportun, proiectele de standarde tehnice de reglementare prevăzute la primul paragraf reflectă sau se bazează pe standardele tehnice de reglementare elaborate în conformitate cu mandatul acordat AES prin Regulamentul (UE) 2019/2088, în special la articolul 2a și la articolul 4 alineatele (6) și (7).

Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010.

Cerințe pentru securitizarea simplă, transparentă și standardizată a ABCP-urilor

(1)

O tranzacție ABCP este considerată STS atunci când îndeplinește cerințele la nivel de tranzacție prevăzute la articolul 24.

(2)

Un program ABCP este considerat STS atunci când îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 26, iar sponsorul programului ABCP respectiv îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 25.

În sensul prezentei secțiuni, „vânzător” înseamnă „inițiator” sau „creditor inițial”.

(3)

(1)

Proprietatea asupra expunerilor-suport se dobândește de către SSPE prin intermediul unei vânzări reale sau al cesiunii sau al transferului cu același efect juridic într-un mod care este opozabil vânzătorului sau oricărei alte părți terțe. Transferul proprietății la SSPE nu face obiectul dispozițiilor stricte de recuperare în caz de insolvență a vânzătorului.

(2)

În sensul alineatului (1), oricare dintre următoarele constituie dispoziții stricte de recuperare:

(a)

dispozițiile care permit lichidatorului vânzătorului să invalideze vânzarea expunerilor-suport numai pe baza faptului că aceasta s-a încheiat într-un anumit termen înainte de declarația de insolvență a vânzătorului;

(b)

dispozițiile prin care SSPE poate împiedica invalidarea menționată la litera (a) numai dacă poate dovedi că nu avea cunoștință de insolvența vânzătorului la momentul vânzării.

(3)

(4)

În cazul în care vânzătorul nu este creditorul inițial, vânzarea reală sau cesiunea sau transferul cu același efect juridic al expunerilor-suport către vânzător, indiferent dacă respectiva vânzare reală sau cesiune sau transfer cu același efect juridic se realizează direct sau în una sau mai multe etape intermediare, îndeplinește cerințele prevăzute la alineatele (1)-(3).

(5)

(a)

o deteriorare gravă a situației vânzătorului în ceea ce privește bonitatea;

(b)

insolvența vânzătorului; și

(c)

încălcări neremediate de către vânzător ale obligațiilor sale contractuale, inclusiv incapacitatea de plată a vânzătorului.

(6)

(7)

Expunerile-suport transferate de la vânzător către o SSPE sau cesionate de vânzător unei SSPE îndeplinesc criterii de eligibilitate prestabilite, clare și documentate care nu permit administrarea activă a portofoliului în mod discreționar în ceea ce privește expunerile respective. În sensul prezentului alineat, substituirea expunerilor care încalcă declarații și garanții nu se consideră că face parte din administrarea activă a portofoliului. Expunerile transferate la SSPE după încheierea tranzacției îndeplinesc criteriile de eligibilitate aplicate expunerilor-suport inițiale.

(8)

Expunerile-suport nu includ nicio poziție din securitizare.

(9)

Expunerile-suport se transferă după selecție la SSPE fără întârzieri nejustificate și nu includ, la momentul selecției, expuneri în stare de nerambursare în înțelesul articolului 178 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau expuneri la un debitor sau garant aflat în dificultate care, potrivit informațiilor deținute de inițiator sau de creditorul inițial:

(a)

a fost declarat în stare de insolvență sau o instanță le-a acordat creditorilor săi, cu titlu definitiv și inatacabil, un drept de executare sau daune materiale ca urmare a unei plăți neefectuate într-o perioadă de trei ani anterioară datei inițierii sau a fost supus unui proces de restructurare a datoriei pentru expunerile sale neperformante într-o perioadă de trei ani anterioară datei transferului sau cesiunii expunerilor-suport către SSPE, cu excepția cazului în care:

(i)

(ii)

informațiile furnizate de inițiator, de sponsor și de SSPE în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) și litera (e) punctul (i) precizează în mod explicit proporția expunerilor-suport restructurate, data și detaliile restructurării, precum și performanța lor de la data restructurării;

(b)

(c)

(10)

(11)

(12)

(13)

Documentele aferente tranzacției stipulează, în termeni clari și consecvenți, definiții, măsuri corective și acțiuni referitoare la incidentele de plată ale debitorilor și la starea de nerambursare a acestora, restructurarea datoriilor, iertarea de plată a datoriei, restructurarea datorată dificultăților financiare, perioadele fără plăți, pierderile, radierile, recuperările și alte măsuri corective privind performanța activelor. Documentele aferente tranzacției specifică în mod clar ordinea de prioritate a plăților, evenimentele care declanșează modificări ale respectivei ordini de prioritate a plăților, precum și obligația de a raporta astfel de evenimente. Orice modificare a ordinii de prioritate a plăților care afectează în mod negativ și substanțial rambursarea poziției din securitizare se raportează investitorilor fără întârzieri nejustificate.

(14)

Inițiatorul și sponsorul pun la dispoziția investitorilor potențiali înainte de stabilirea prețurilor datele istorice statice și dinamice privind starea de nerambursare și pierderea de performanță, precum datele privind incidentele de plată și starea de nerambursare, în ceea ce privește expuneri care sunt în mare măsură similare cu cele care sunt securitizate, precum și sursele acestor date și baza pe care se pretinde similaritatea. În cazul în care sponsorul nu are acces la astfel de date, acesta obține de la vânzător accesul la date, pe o bază statică sau dinamică, referitoare la istoricul performanței, cum ar fi date privind incidentele de plată și starea de nerambursare, în ceea ce privește expuneri care sunt în mare măsură similare cu cele care sunt securitizate. Toate aceste date acoperă o perioadă de cel puțin cinci ani, cu excepția datelor referitoare la creanțele comerciale și alte creanțe pe termen scurt pentru care perioada istorică nu poate fi mai mică de trei ani.

(15)

Tranzacțiile ABCP se garantează cu un portofoliu de expuneri-suport care sunt omogene din punctul de vedere al tipului de active, ținând cont de caracteristicile legate de fluxurile de numerar ale diferitelor tipuri de active, inclusiv de caracteristicile contractuale, de risc de credit și de plată în avans ale acestora. Un portofoliu de expuneri-suport cuprinde un singur tip de active.

Portofoliul de expuneri-suport are o durată de viață medie ponderată rămasă de cel mult un an și niciuna dintre expunerile-suport nu are o scadență reziduală mai mare de trei ani.

Prin derogare de la al doilea paragraf, portofoliile de credite auto, de contracte de leasing auto și de tranzacții de leasing de echipamente au o durată de viață medie ponderată rămasă de cel mult trei ani și jumătate, și niciuna dintre expunerile-suport nu are o scadență reziduală mai mare de șase ani.

Expunerile-suport nu includ împrumuturi garantate cu ipoteci pe proprietăți imobiliare locative sau comerciale ori împrumuturi locative garantate integral, astfel cum sunt menționate la articolul 129 alineatul (1) primul paragraf litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Expunerile-suport conțin cerințe contractuale cu caracter obligatoriu și opozabil ce implică un drept de regres deplin împotriva debitorilor, cu fluxuri de plăți periodice definite în ceea ce privește plata chiriei, a principalului și a dobânzilor sau în ceea ce privește orice alt drept de a primi venituri din activele care garantează astfel de plăți. Expunerile-suport pot, de asemenea, să genereze încasări din vânzarea oricăror active finanțate sau în sistem de leasing. Expunerile-suport nu includ valori mobiliare astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 44 din Directiva 2014/65/UE altele decât obligațiuni corporative, care nu sunt cotate într-un loc de tranzacționare.

(16)

Orice plăți ale dobânzilor de referință trecute la activele și pasivele tranzacției ABCP se bazează pe ratele dobânzilor utilizate în general pe piață sau pe rate sectoriale utilizate în general care reflectă costurile finanțării, dar nu prevăd formule sau instrumente derivate complexe. Plățile dobânzilor de referință trecute la pasivele unei tranzacții ABCP se pot baza pe rate ale dobânzilor care reflectă costurile finanțării unui program ABCP.

(17)

În urma intrării vânzătorului în stare de nerambursare sau a unui eveniment de urgentare a plății:

(a)

nicio sumă de lichidități nu poate fi blocată în SSPE dincolo de ceea ce este necesar pentru a asigura funcționarea operațională a SSPE sau rambursarea structurată a investitorilor în conformitate cu clauzele contractuale ale securitizării, cu excepția cazului în care circumstanțe excepționale impun ca o sumă să fie blocată pentru a fi utilizată, în interesul investitorilor, pentru cheltuieli menite să evite deteriorarea calității creditului expunerilor-suport;

(b)

încasările din principalul aferent expunerilor-suport se transferă investitorilor care dețin o poziție din securitizare prin plata secvențială a pozițiilor din securitizare, stabilită prin rangul de prioritate al poziției din securitizare; și

(c)

nicio dispoziție nu impune lichidarea automată a expunerilor-suport la valoarea de piață.

(18)

Expunerile-suport se inițiază în cursul normal al activității vânzătorului în conformitate cu standarde de subscriere care nu sunt mai puțin stricte decât cele pe care le aplică vânzătorul la momentul inițierii unor expuneri similare care nu sunt securitizate. Standardele de subscriere în temeiul cărora sunt inițiate expunerile-suport, precum și orice modificare semnificativă față de standardele anterioare de subscriere se comunică integral fără întârzieri nejustificate sponsorului și altor părți direct expuse tranzacției ABCP. Vânzătorul deține expertiză în ceea ce privește inițierea unor expuneri similare celor securitizate.

(19)

În cazul în care o tranzacție ABCP este o securitizare reînnoibilă, documentele aferente tranzacției prevăd factorii care declanșează încetarea perioadei de reînnoire, inclusiv cel puțin:

(a)

o deteriorare a calității creditului expunerilor-suport până la un prag prestabilit sau sub acesta; și

(b)

producerea unui eveniment legat de insolvență ce vizează vânzătorul sau societatea de administrare.

(20)

Documentele aferente tranzacției specifică în mod clar:

(a)

obligațiile contractuale, sarcinile și responsabilitățile sponsorului, ale societății de administrare și ale mandatarului, dacă există, și ale altor furnizori de servicii auxiliare;

(b)

procesele și responsabilitățile necesare pentru a asigura faptul că starea de nerambursare sau insolvența societății de administrare nu conduce la încetarea serviciilor de administrare;

(c)

dispoziții care să asigure înlocuirea contrapărților aferente instrumentelor derivate și a băncii la care este deschis contul în cazul în care acestea intră în stare de nerambursare, în caz de insolvență și în cazul producerii altor evenimente specificate, după caz; și

(d)

modul în care sponsorul îndeplinește cerințele de la articolul 25 alineatul (3).

(21)

ABE prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 18 iulie 2018.

(1)

Sponsorul programului ABCP este o instituție de credit supravegheată în temeiul Directivei 2013/36/UE.

(2)

Sponsorul unui program ABCP este un furnizor de facilități de lichiditate și sprijină toate pozițiile din securitizare la nivelul unui program ABCP, acoperind cu acest sprijin toate riscurile de lichiditate și de credit și orice riscuri de diminuare semnificativă a valorii expunerilor securitizate, precum și orice alte costuri la nivel de tranzacții și de program dacă sunt necesare pentru a garanta investitorului plata integrală a oricărei sume în cadrul ABCP. Sponsorul comunică investitorilor o descriere a sprijinului acordat la nivel de tranzacție, inclusiv o descriere a facilităților de lichiditate oferite.

(3)

Înainte de a putea sponsoriza un program ABCP STS, instituția de credit demonstrează autorității sale competente că rolul său în temeiul alineatului (2) nu îi pune în pericol solvabilitatea și lichiditatea nici măcar într-o situație de stres extrem pe piață.

Cerința prevăzută la primul paragraf din prezentul alineat se consideră a fi îndeplinită atunci când autoritatea competentă stabilește pe baza analizei și a evaluării menționate la articolul 97 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE că modalitățile, strategiile, procesele și mecanismele puse în aplicare de instituția de credit respectivă și fondurile proprii și lichiditățile deținute de aceasta asigură buna gestionare și acoperire a riscurilor acesteia.

(4)

Sponsorul întreprinde propriile sale activități pe care le presupune obligația de diligență și verifică respectarea cerințelor prevăzute la articolul 5 alineatele (1) și (3) din prezentul regulament, după caz. De asemenea, acesta verifică dacă vânzătorul are o capacitate de administrare a creditelor și aplică procese de colectare a debitelor care respectă cerințele specificate la articolul 265 alineatul (2) literele (h)-(p) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau cerințe echivalente în țările terțe.

(5)

Vânzătorul, la nivel de tranzacție, sau sponsorul, la nivelul programului ABCP, îndeplinește cerința de reținere a riscului menționată la articolul 6.

(6)

Sponsorul răspunde de respectarea articolului 7 la nivelul programului ABCP a și de punerea la dispoziția investitorilor potențiali, înainte de stabilirea prețurilor, la cererea acestora:

(a)

a informațiilor agregate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a); și

(b)

a informațiilor menționate la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf literele (b)-(e), cel puțin sub formă de proiect sau într-o formă inițială.

(7)

În cazul în care sponsorul nu reînnoiește angajamentul de finanțare a facilității de lichiditate înainte de expirarea acestuia, facilitatea de lichiditate este trasă, iar titlurile de valoare care ajung la scadență sunt rambursate.

(1)

Toate tranzacțiile ABCP din cadrul unui program ABCP îndeplinesc cerințele de la articolul 24 alineatele (1)-(8) și alineatele (12)-(20).

Maximum 5 % din cuantumul total al expunerilor-suport aferente tranzacțiilor ABCP și care sunt finanțate de programul ABCP pot temporar să nu respecte cerințele de la articolul 24 alineatele (9), (10) și (11) fără ca aceasta să afecteze statutul STS al programului ABCP.

În sensul celui de al doilea paragraf din prezentul alineat, un eșantion de expuneri-suport face periodic obiectul unui control extern privind conformitatea de către o entitate adecvată independentă.

(2)

Durata de viață medie ponderată rămasă a expunerilor-suport din cadrul unui program ABCP este de cel mult doi ani.

(3)

Programul ABCP este sprijinit integral de către un sponsor, în conformitate cu articolul 25 alineatul (2).

(4)

Programul ABCP nu conține nicio resecuritizare, iar îmbunătățirea calității creditului nu instituie un al doilea strat de segmentare pe tranșe la nivel de program.

(5)

Titlurile de valoare emise de un program ABCP nu includ opțiuni de cumpărare, clauze de prelungire sau alte clauze care au un efect asupra scadenței finale a acestora, în cazul în care aceste opțiuni sau clauze se pot exercita la discreția vânzătorului, sponsorului sau SSPE.

(6)

Riscul privind rata dobânzii și riscul valutar care apar la nivelul programului ABCP se atenuează în mod corespunzător și se comunică orice măsuri întreprinse în acest sens. Cu excepția cazului în care se urmărește acoperirea riscului privind rata dobânzii sau a riscului valutar, SSPE nu încheie contracte derivate și se asigură că portofoliul de expuneri-suport nu include instrumente derivate. Aceste instrumente derivate sunt subscrise și documentate în conformitate cu standardele comune utilizate în domeniul finanțelor internaționale.

(7)

Documentele referitoare la programul ABCP specifică în mod clar:

(a)

responsabilitățile mandatarului și ale altor entități care au sarcini de custodie, dacă acestea există, față de investitori;

(b)

obligațiile contractuale, sarcinile și responsabilitățile sponsorului, care trebuie să aibă expertiză în subscrierea creditelor, ale mandatarului, dacă acesta există și ale altor furnizori de servicii auxiliare;

(c)

procesele și responsabilitățile necesare pentru a asigura faptul că starea de nerambursare sau insolvența societății de administrare nu conduce la încetarea serviciilor de administrare;

(d)

dispozițiile privind înlocuirea contrapărților aferente instrumentelor derivate și a băncii la care este deschis contul la nivel de program ABCP în cazul în care acestea intră în stare de nerambursare sau în caz de insolvență a acestora și în cazul producerii altor evenimente specificate, în cazul în care facilitatea de lichiditate nu acoperă aceste evenimente;

(e)

că, în cazul unor evenimente specificate, al intrării sponsorului în stare de nerambursare sau al insolvenței acestuia, sunt prevăzute măsuri de remediere pentru a obține acoperirea cu garanții reale a angajamentului de finanțare sau, după caz, înlocuirea furnizorului facilității de lichiditate; și

(f)

că facilitatea de lichiditate este trasă și titlurile de valoare care ajung la scadență sunt rambursate în eventualitatea în care sponsorul nu reînnoiește angajamentul de finanțare a facilității de lichiditate înainte de expirarea acestuia.

(8)

Cerințe pentru securitizările înscrise în bilanț simple, transparente și standardizate

(1)

Securitizările sintetice care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolele 26b-26e sunt considerare securitizări STS înscrise în bilanț.

(2)

ABE, în strânsă cooperare cu ESMA și EIOPA, poate adopta, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ghiduri și recomandări privind interpretarea și aplicarea armonizată a cerințelor prevăzute la articolele 26b-26e din prezentul regulament.

(1)

Un inițiator este o entitate care deține o autorizație sau o licență de funcționare în Uniune.

Un inițiator care cumpără expunerile unei părți terțe în cont propriu și apoi le securitizează aplică în cazul acestor expuneri politici referitoare la credit, colectare, restructurarea datoriilor și administrarea creditelor care nu sunt mai puțin stricte decât politicile pe care inițiatorul le aplică expunerilor comparabile care nu au fost cumpărate.

(2)

Expunerile-suport sunt inițiate ca parte a activității de bază a inițiatorului.

(3)

La încheierea tranzacției, expunerile-suport se păstrează în bilanțul inițiatorului sau al unei entități care face parte din același grup ca și inițiatorul.

(4)

Inițiatorul nu prevede o protecție pentru expunerea sa la riscul de credit al expunerilor-suport ale securitizării dincolo de protecția asigurată de contractul de protecție a creditului.

(5)

Contractul de protecție a creditului trebuie să respecte normele privind diminuarea riscului de credit prevăzute la articolul 249 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau, atunci când articolul respectiv nu este aplicabil, cerințe care nu sunt mai puțin stricte decât cerințele prevăzute la articolul menționat.

(6)

Inițiatorul prezintă declarații și garanții care să ateste îndeplinirea următoarelor cerințe:

(a)

inițiatorul sau o entitate din grupul din care face parte inițiatorul are dreptul de proprietate deplin, legal și valabil asupra expunerilor-suport și asupra drepturilor accesorii asociate acestora;

(b)

în cazul în care inițiatorul este o instituție de credit, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau o întreprindere de asigurare, astfel cum este definită la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE, inițiatorul sau o entitate care este inclusă în sfera de supraveghere pe bază consolidată reține în bilanțul său riscul de credit al expunerilor-suport;

(c)

fiecare expunere-suport respectă, la data la care este inclusă în portofoliul securitizat, criteriile de eligibilitate și toate condițiile, altele decât producerea unui eveniment de credit de tipul celor menționate la articolul 26e alineatul (1), pentru plata pentru protecția creditului în conformitate cu contractul de protecție a creditului ce face parte din documentele securitizării;

(d)

potrivit informațiilor deținute de inițiator, contractul pentru fiecare expunere-suport conține o obligație juridică, valabilă, imperativă și executorie față de debitor de a plăti sumele de bani specificate în contractul respectiv;

(e)

expunerile-suport respectă criterii de subscriere care nu sunt mai puțin stricte decât criteriile standard de subscriere pe care inițiatorul le aplică expunerilor similare care nu sunt securitizate;

(f)

potrivit informațiilor deținute de inițiator, niciunul dintre debitori nu se află într-o situație în care își încalcă în mod semnificativ sau nu își îndeplinește obligațiile legate de o expunere-suport, la data la care respectiva expunere-suport este inclusă în portofoliul securitizat;

(g)

potrivit informațiilor deținute de inițiator, documentele aferente tranzacției nu conțin nicio informație falsă cu privire la detaliile expunerilor-suport;

(h)

la încheierea tranzacției sau în momentul în care o expunere-suport este inclusă în portofoliul securitizat, contractul dintre debitor și creditorul inițial referitor la respectiva expunere-suport nu a suferit modificări care să fi afectat caracterul executoriu sau posibilitățile de colectare a respectivei expuneri-suport.

(7)

Expunerile-suport îndeplinesc criterii de eligibilitate prestabilite, clare și documentate, care să nu permită administrarea activă a portofoliului în mod discreționar în ceea ce privește expunerile respective.

În sensul prezentului alineat, nu se consideră că substituirea expunerilor care încalcă declarațiile ori garanțiile sau, atunci când securitizarea include o perioadă de reconstituire, adăugarea de expuneri care îndeplinesc condițiile de reconstituire definite fac parte din administrarea activă a portofoliului.

Orice expunere adăugată după data încheierii tranzacției îndeplinește criterii de eligibilitate care să nu fie mai puțin stricte decât cele aplicate în cursul selecției inițiale a expunerilor-suport.

O expunere-suport poate fi eliminată din tranzacție atunci când expunerea-suport:

(8)

Securitizarea se garantează cu un portofoliu de expuneri-suport care sunt omogene din punctul de vedere al tipului de active, ținând cont de caracteristicile specifice legate de fluxurile de numerar ale tipului de active, inclusiv de caracteristicile contractuale în materie de risc de credit și de plată în avans ale acestora. Un portofoliu de expuneri-suport cuprinde un singur tip de active.

Expunerile-suport menționate la primul paragraf conțin obligații contractuale cu caracter imperativ și executoriu, cu drept de regres deplin împotriva debitorilor și, după caz, a garanților.

Expunerile-suport menționate la primul paragraf conțin fluxuri de plăți periodice definite, ale căror tranșe pot diferi ca valoare, legate de plata chiriei, a principalului sau a dobânzilor sau de orice alt drept de a primi venituri din activele-suport pentru astfel de plăți. Expunerile-suport pot, de asemenea, să genereze încasări din vânzarea oricăror active finanțate sau în sistem de leasing.

Expunerile-suport menționate la primul paragraf al prezentului alineat nu trebuie să includă valori mobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 44 din Directiva 2014/65/UE, altele decât obligațiunile corporative care nu sunt cotate într-un loc de tranzacționare.

(9)

Expunerile-suport nu includ nicio poziție din securitizare.

(10)

Standardele de subscriere în temeiul cărora sunt inițiate expunerile-suport, precum și orice modificare semnificativă față de standardele anterioare de subscriere se comunică integral fără întârzieri nejustificate investitorilor potențiali. Expunerile-suport sunt subscrise cu drept de regres deplin împotriva unui debitor care nu este o SSPE. Nicio parte terță nu poate fi implicată în deciziile de creditare sau de subscriere referitoare la expunerile-suport.

Evaluarea bonității debitorului îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 8 din Directiva 2008/48/CE sau la articolul 18 alineatele (1)-(4), articolul 18 alineatul (5) litera (a) și articolul 18 alineatul (6) din Directiva 2014/17/UE sau, după caz, cerințele echivalente din țările terțe.

Inițiatorul sau creditorul inițial dispune de cunoștințe de specialitate în ceea ce privește inițierea unor expuneri similare celor securitizate.

(11)

În momentul în care sunt selectate, expunerile-suport nu includ expuneri în stare de nerambursare în înțelesul articolului 178 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau expuneri față de un debitor sau garant aflat în dificultate care, potrivit informațiilor deținute de inițiator sau de creditorul inițial:

(a)

a fost declarat în stare de insolvență, o instanță le-a acordat creditorilor săi, cu titlu definitiv și inatacabil, un drept de executare sau daune materiale ca urmare a unei plăți neefectuate într-o perioadă de trei ani anterioară datei inițierii sau a fost supus unui proces de restructurare a datoriei pentru expunerile sale neperformante într-o perioadă de trei ani anterioară datei selecției expunerilor-suport, cu excepția cazului în care:

(i)

o expunere-suport restructurată nu a prezentat noi arierate de la data restructurării care trebuie să fi avut loc cu cel puțin un an înainte de data selecției expunerilor-suport; și

(ii)

informațiile furnizate de inițiator în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) și litera (e) punctul (i) precizează în mod explicit proporția expunerilor-suport restructurate, data și detaliile restructurării, precum și performanța lor de la data restructurării;

(b)

figura, la data inițierii expunerii-suport, după caz, într-un registru public de persoane cu un istoric negativ în materie de credite sau, dacă nu există un astfel de registru public, într-un alt registru al creditelor care se află la dispoziția inițiatorului sau a creditorului inițial; sau

(c)

(12)

La momentul includerii expunerilor-suport, debitorii au efectuat cel puțin o plată, cu excepția cazului în care:

(a)

securitizarea este o securitizare reînnoibilă, garantată cu expuneri care se plătesc într-o singură tranșă sau care au o scadență de mai puțin de un an, inclusiv, fără restricții, plățile lunare pentru credite reînnoibile; sau

(b)

expunerea reprezintă refinanțarea unei expuneri care este deja inclusă în tranzacție.

(13)

ABE, în strânsă cooperare cu ESMA și EIOPA, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se aduc precizări suplimentare în legătură cu expunerile-suport menționate la alineatul (8) care sunt considerate omogene.

ABE prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 octombrie 2021.

Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(1)

Inițiatorul sau creditorul inițial îndeplinește cerința de reținere a riscului în conformitate cu articolul 6.

(2)

Riscul de rată a dobânzii și riscul valutar care decurg din securitizare și posibilele efecte ale acestora asupra plăților către inițiator și investitori se descriu în documentația tranzacției. Aceste riscuri sunt atenuate în mod corespunzător, iar orice măsuri luate în acest sens sunt publicate. Orice garanție reală care garantează obligațiile investitorului prevăzute în contractul de protecție a creditului este denominată în aceeași monedă în care este denominată plata pentru protecția creditului.

În cazul unei securitizări prin intermediul unei SSPE, valoarea pasivelor SSPE corespunzătoare plăților de dobânzi către investitori este, la fiecare dată de plată, egală sau mai mică decât valoarea veniturilor încasate de SSPE de la inițiator și din orice contracte de garanție reală.

Portofoliul de expuneri-suport nu include instrumente derivate, cu excepția cazului în care acestea au ca scop acoperirea riscului de rată a dobânzii sau a riscului valutar al expunerilor-suport. Aceste instrumente derivate sunt subscrise și documentate în conformitate cu standardele comune utilizate în domeniul finanțelor internaționale.

(3)

Orice plăți ale dobânzilor de referință efectuate în legătură cu tranzacția se bazează pe oricare dintre următoarele elemente:

(a)

ratele dobânzilor utilizate în general pe piață sau ratele sectoriale utilizate în general care reflectă costurile finanțării și nu prevăd formule sau instrumente derivate complexe;

(b)

venitul generat de garanția reală care garantează obligațiile investitorului prevăzute în contractul de protecție.

Orice plăți ale dobânzilor de referință datorate pentru expunerile-suport se bazează pe ratele dobânzilor utilizate în general pe piață sau pe rate sectoriale utilizate în general care reflectă costurile finanțării și nu prevăd formule sau instrumente derivate complexe.

(4)

În urma producerii unui eveniment care determină executarea în ceea ce îl privește pe inițiator, investitorul este autorizat să ia măsuri de executare.

În cazul unei securitizări prin intermediul unei SSPE, atunci când s-a emis un aviz de executare sau de reziliere a contractului de protecție a creditului, în SSPE nu poate fi blocată nicio sumă de lichidități mai mare decât cea necesară pentru a asigura funcționarea operațională a SSPE respective, efectuarea plăților de protecție pentru expunerile-suport în stare de nerambursare care sunt încă într-un proces de restructurare a datoriilor în momentul rezilierii sau rambursarea structurată a investitorilor în conformitate cu clauzele contractuale ale securitizării.

(5)

Pierderile se alocă deținătorilor unei poziții din securitizare în ordinea rangurilor de prioritate a tranșelor, începând cu tranșa cea mai subordonată.

Amortizarea secvențială se aplică tuturor tranșelor pentru a determina cuantumul neachitat al tranșelor la fiecare dată de plată, începând cu tranșa de rang superior.

Prin derogare de la al doilea paragraf, tranzacțiile care prevăd o ordine de prioritate nesecvențială a plăților conțin factori de declanșare legați de performanța expunerilor-suport, care duc la transformarea amortizării în plăți secvențiale în ordinea rangului de prioritate. Acești factori de declanșare legați de performanță includ cel puțin:

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare privind specificarea și, acolo unde este cazul, calibrarea factorilor declanșatori legați de performanță.

ABE prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 30 iunie 2021.

Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la paragraful al patrulea în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Pe măsură ce tranșele se amortizează, investitorilor li se rambursează garanțiile reale într-un cuantum egal cu valoarea amortizării tranșelor respective, cu condiția ca investitorii să fi garantat tranșele respective cu garanții reale.

În cazul în care s-a produs un eveniment de credit de tipul celor menționate la articolul 26e în legătură cu expunerile-suport, iar restructurarea datoriilor aferentă expunerilor respective nu a fost finalizată, valoarea protecției creditului rămasă la orice dată de plată este cel puțin echivalentă cu valoarea nominală neachitată a respectivelor expuneri-suport, minus valoarea oricărei plăți intermediare efectuate în legătură cu respectivele expuneri-suport.

(6)

Documentele aferente tranzacției prevăd dispoziții adecvate de amortizare anticipată sau factori care declanșează încetarea perioadei de reînnoire, în cazul în care securitizarea este reînnoibilă, inclusiv cel puțin:

(a)

o deteriorare a calității creditului expunerilor-suport până la un prag prestabilit sau sub acesta;

(b)

creșterea pierderilor peste un prag prestabilit;

(c)

incapacitatea de a iniția suficiente expuneri-suport noi, care să corespundă nivelului prestabilit de calitate a creditului, în decursul unei perioade specificate.

(7)

Documentele aferente tranzacției specifică în mod clar:

(a)

obligațiile contractuale, sarcinile și responsabilitățile societății de administrare, ale mandatarului și ale altor furnizori de servicii auxiliare, după caz, și ale agentului terț de verificare menționat la articolul 26e alineatul (4);

(b)

dispozițiile care asigură înlocuirea societății de administrare, a mandatarului, a altor furnizori de servicii auxiliare sau a agentului terț de verificare menționat la articolul 26e alineatul (4) în cazul în care oricare dintre respectivii furnizori de servicii intră în stare de nerambursare sau în insolvență și dacă respectivii furnizori de servicii sunt alții decât inițiatorul, într-un mod care să nu ducă la încetarea furnizării serviciilor respective;

(c)

procedurile de administrare care se aplică expunerilor-suport la data încheierii tranzacției și ulterior, precum și circumstanțele în care procedurile respective pot fi modificate;

(d)

standardele de administrare pe care societatea de administrare este obligată să le respecte în procesul de administrare a expunerilor-suport pe întreaga durată a securitizării.

(8)

Societatea de administrare are cunoștințe de specialitate în ceea ce privește administrarea expunerilor similare celor securitizate și dispune de politici, proceduri și controale de gestionare a riscurilor bine documentate și adecvate legate de administrarea expunerilor.

Societatea de administrare aplică proceduri de administrare a expunerilor-suport care să fie cel puțin la fel de stricte ca cele aplicate de către inițiator unor expuneri similare care nu sunt securitizate.

(9)

Inițiatorul păstrează un registru de referințe actualizat pentru a identifica în orice moment expunerile-suport. În registrul respectiv sunt identificați debitorii de referință, obligațiile de referință din care decurg expunerile-suport și, pentru fiecare expunere-suport, valoarea nominală care este protejată și care este neachitată.

(10)

Documentele aferente tranzacției includ dispoziții clare care să faciliteze soluționarea în timp util a conflictelor dintre diferitele clase de investitori. În cazul unei securitizări prin intermediul unei SSPE, drepturile de vot se definesc și se alocă deținătorilor de titluri în mod clar, iar responsabilitățile mandatarului și ale altor entități care au sarcini de fiducie față de investitori se identifică în mod clar.

(1)

Inițiatorul pune la dispoziția investitorilor potențiali, înainte de stabilirea prețurilor, datele istorice statice și dinamice privind starea de nerambursare și pierderea de performanță, precum datele privind incidentele de plată și starea de nerambursare, în ceea ce privește expuneri care sunt în mare măsură similare cu cele care sunt securitizate, precum și sursele acestor date și baza pe care se pretinde similaritatea. Aceste date acoperă o perioadă de cel puțin cinci ani.

(2)

Înainte de încheierea tranzacției, un eșantion de expuneri-suport se supune unei verificări externe de către o parte adecvată și independentă, verificându-se inclusiv dacă expunerile-suport sunt eligibile pentru protecția creditului prevăzută în contractul de protecție a creditului.

(3)

Înainte de stabilirea prețurilor securitizării, inițiatorul pune la dispoziția investitorilor potențiali un model de fluxuri de numerar ale pasivelor care reprezintă cu precizie relația contractuală dintre expunerile-suport și plățile care circulă între inițiator, investitori, alte părți terțe și, după caz, SSPE și, după stabilirea prețurilor, pune modelul respectiv la dispoziția investitorilor în permanență și la dispoziția investitorilor potențiali la cerere.

(4)

În cazul unei securitizări în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative sau credite auto sau contracte de leasing auto, inițiatorul publică informațiile disponibile referitoare la performanța de mediu a activelor finanțate prin respectivele împrumuturi locative, credite auto ori contracte de leasing auto, ca parte a informațiilor divulgate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a).

(5)

Inițiatorul răspunde de respectarea articolului 7. Informațiile cerute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) se pun la dispoziția investitorilor potențiali înainte de stabilirea prețurilor, la cerere. Informațiile cerute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf literele (b)-(d) se pun la dispoziție înainte de stabilirea prețurilor, cel puțin sub formă de proiect sau într-o formă inițială. Documentele finale se pun la dispoziția investitorilor în termen de cel mult 15 zile de la încheierea tranzacției.

(6)

Până la 10 iulie 2021, AES elaborează, prin intermediul Comitetului comun al autorităților de supraveghere europene, proiecte de standarde tehnice de reglementare în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010, în ceea ce privește conținutul, metodologiile și prezentarea informațiilor menționate la alineatul (4) al doilea paragraf de la prezentul articol, în legătură cu indicatorii de durabilitate referitori la efectele negative asupra climei și la alte efecte negative asupra mediului și asupra aspectelor sociale și de guvernanță.

Dacă este oportun, aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf din prezentul alineat reflectă sau se bazează pe standardele tehnice de reglementare elaborate în conformitate cu mandatul acordat AES prin Regulamentul (UE) 2019/2088, în special la articolul 2a și la articolul 4 alineatele (6) și (7).

Cerințe privind contractul de protecție a creditului, agentul terț de verificare și marja sintetică în exces

(1)

Contractul de protecție a creditului acoperă cel puțin următoarele evenimente de credit:

(a)

dacă transferul riscului se realizează prin utilizarea de garanții, evenimentele de credit menționate la articolul 215 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)

dacă transferul riscului se realizează prin utilizarea de instrumente derivate de credit, evenimentele de credit menționate la articolul 216 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Măsurile de restructurare, în înțelesul articolului 47b al Regulamentului (UE) nr. 575/2013, care sunt aplicate expunerilor-suport nu împiedică declanșarea evenimentelor de credit eligibile.

(2)

Plata pentru protecția creditului în urma producerii unui eveniment de credit se calculează pe baza pierderilor realizate efectiv suferite de inițiator sau de creditorul inițial, astfel cum au fost calculate în conformitate cu politicile și procedurile lor de recuperare standard pentru tipurile de expuneri relevante și înregistrate în situațiile lor financiare la momentul efectuării plății. Plata finală pentru protecția creditului se efectuează într-un termen specificat după restructurarea datoriilor pentru expunerea-suport relevantă în cazul în care restructurarea datoriilor se încheie înainte de scadența legală prevăzută sau de rezilierea anticipată a contractului de protecție a creditului.

În termen de cel mult șase luni de la producerea unui eveniment de credit, astfel cum se menționează la alineatul (1), se efectuează o plată intermediară pentru protecția creditului în cazurile în care procesul de restructurare a datoriilor aplicat pierderilor pentru expunerea-suport relevantă nu a fost finalizat până la sfârșitul respectivei perioade de șase luni. Plata intermediară pentru protecția creditului este cel puțin egală cu cea mai mare dintre următoarele valori:

În cazul în care se efectuează o plată intermediară pentru protecția creditului, plata finală pentru protecția creditului menționată la primul paragraf se efectuează pentru a ajusta decontarea intermediară a pierderilor în funcție de pierderile realizate efectiv.

Metoda de calculare a plății intermediare și a plății finale pentru protecția creditului este specificată în contractul de protecție a creditului.

Plata pentru protecția creditului este proporțională cu partea din valoarea nominală neachitată a expunerii-suport corespunzătoare care intră sub incidența contractului de protecție a creditului.

Dreptul inițiatorului de a primi plata pentru protecția creditului este executoriu. Cuantumurile care trebuie să fie plătite de către investitori în temeiul contractului de protecție a creditului sunt prevăzute în mod clar în contractul de protecție a creditului și sunt limitate. Aceste cuantumuri trebuie să poată fi calculate în orice circumstanță. Contractul de protecție a creditului prevede în mod clar circumstanțele în care investitorii sunt obligați să efectueze plăți. Agentul terț de verificare menționat la alineatul (4) verifică dacă au existat astfel de circumstanțe.

Valoarea plății pentru protecția creditului se calculează la nivelul fiecărei expuneri-suport în cazul căreia s-a produs un eveniment de credit.

(3)

Contractul de protecție a creditului specifică perioada maximă de prelungire care se aplică restructurării datoriilor pentru expunerile-suport în cazul cărora s-a produs un eveniment de credit de tipul celor menționate la alineatul (1), dar restructurarea datoriilor nu s-a încheiat în momentul scadenței legale prevăzute sau al rezilierii anticipate a contractului de protecție a creditului. Perioada de prelungire nu poate depăși doi ani. Contractul de protecție a creditului prevede că, până la sfârșitul perioadei de prelungire respective, se efectuează plata finală pentru protecția creditului, pe baza estimării finale a pierderii de către inițiator, care trebuie înregistrată de inițiator în situațiile sale financiare la momentul respectiv, plecând de la premisa că contractul de protecție a creditului nu există și nu acoperă nicio pierdere.

În cazul rezilierii contractului de protecție a creditului, restructurarea datoriilor continuă în ceea ce privește orice eveniment de credit nesoluționat care s-a produs înainte de rezilierea respectivă, în același mod ca cel descris la primul paragraf.

Primele de protecție a creditului care trebuie plătite în temeiul contractului de protecție a creditului sunt condiționate de valoarea nominală restantă a expunerilor securitizate performante la momentul plății și reflectă riscul tranșei protejate. În acest scop, contractul de protecție a creditului nu prevede prime garantate, plăți în avans ale primelor, mecanisme de rabaturi sau alte mecanisme care pot evita sau reduce alocarea efectivă a pierderilor către investitori sau care pot returna inițiatorului o parte din primele plătite, după scadența tranzacției.

Prin derogare de la al treilea paragraf din prezentul alineat, este permisă plata în avans a primelor, cu condiția respectării normelor privind ajutoarele de stat, atunci când schema de garantare este prevăzută în mod explicit în dreptul național al unui stat membru și beneficiază de o contragaranție din partea oricăreia dintre entitățile menționate la articolul 214 alineatul (2) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Documentele aferente tranzacției descriu modul în care sunt calculate prima de protecție a creditului și eventualele cupoane ale instrumentelor financiare, dacă există, pentru fiecare dată de plată pe întreaga durată a securitizării.

Drepturile investitorilor de a primi primele de protecție a creditului sunt executorii.

(4)

Inițiatorul desemnează un agent terț de verificare înainte de data încheierii tranzacției. Pentru fiecare dintre expunerile-suport pentru care se notifică un eveniment de credit, agentul terț de verificare verifică cel puțin toate elementele următoare:

(a)

faptul că evenimentul de credit notificat este un eveniment de credit de tipul celor specificate în clauzele contractului de protecție a creditului;

(b)

faptul că expunerea-suport era inclusă în portofoliul de referință la momentul producerii evenimentului de credit în cauză;

(c)

faptul că expunerea-suport îndeplinea criteriile de eligibilitate la momentul includerii sale în portofoliul de referință;

(d)

atunci când o expunere-suport a fost adăugată la securitizare ca urmare a unei reconstituiri, faptul că această reconstituire respecta condițiile de reconstituire;

(e)

faptul că valoarea finală a pierderii este în concordanță cu pierderile înregistrate de inițiator în contul său de profit și pierdere;

(f)

faptul că, în momentul în care se efectuează plata finală pentru protecția creditului, pierderile legate de expunerile-suport au fost alocate în mod corect investitorilor.

Agentul terț de verificare este independent de inițiator și de investitori și, după caz, de SSPE și a acceptat desemnarea sa ca agent terț de verificare până la data încheierii tranzacției.

În loc să verifice fiecare expunere-suport pentru care se solicită plata pentru protecția creditului, agentul terț de verificare poate efectua verificarea pe baza unor eșantioane. Cu toate acestea, investitorii pot solicita verificarea eligibilității oricărei expuneri-suport specifice în cazul în care nu sunt mulțumiți de verificarea pe bază de eșantioane.

Inițiatorul include în documentele aferente tranzacției angajamentul de a furniza agentului terț de verificare toate informațiile necesare pentru verificarea cerințelor prevăzute la primul paragraf.

(5)

Inițiatorul nu poate rezilia o tranzacție înainte de scadența sa prevăzută decât ca urmare a unuia dintre următoarele evenimente:

(a)

insolvența investitorului;

(b)

neplata de către investitor a oricăror cuantumuri datorate în temeiul contractului de protecție a creditului sau o încălcare de către investitor a oricărei obligații semnificative prevăzute în documentele aferente tranzacției;

(c)

evenimente de reglementare relevante, care includ:

(i)

modificări relevante în dreptul Uniunii sau în dreptul intern, modificări relevante aduse de autoritățile competente interpretărilor publicate oficial privind dreptul Uniunii sau dreptul intern, după caz, sau modificări relevante în ceea ce privește impozitarea sau tratamentul contabil al tranzacției care au un efect negativ semnificativ asupra eficienței economice a unei tranzacții, în fiecare caz în comparație cu ceea ce era anticipat în momentul inițierii tranzacției și care nu ar fi putut fi anticipat în mod rezonabil la momentul respectiv;

(ii)

stabilirea de către o autoritate competentă a faptului că inițiatorul sau orice entitate afiliată inițiatorului nu este autorizată sau nu mai este autorizată să recunoască un transfer semnificativ al riscului de credit în conformitate cu articolul 245 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește securitizarea;

(d)

exercitarea unei opțiuni de stingere a tranzacției la un anumit moment în timp (time call), atunci când perioada de timp măsurată de la data încheierii tranzacției este egală sau mai mare decât durata de viață medie ponderată a portofoliului de referință inițial la data încheierii tranzacției;

(e)

exercitarea unei opțiuni de solicitare a stingerii securitizării, astfel cum este definită la articolul 242 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(f)

în cazul protecției nefinanțate a creditului, investitorul nu se mai califică drept furnizor de protecție eligibil în conformitate cu cerințele prevăzute la alineatul (8).

Documentele aferente tranzacției specifică dacă în tranzacția în cauză este inclus vreunul dintre drepturile de exercitare a unei opțiuni de stingere menționate la literele (d) și (e) și cum sunt structurate aceste drepturi de exercitare a unei opțiuni de stingere.

În sensul literei (d), opțiunea de stingere la un anumit moment în timp nu poate fi structurată astfel încât să evite alocarea de pierderi pozițiilor care beneficiază de îmbunătățirea calității creditului sau altor poziții deținute de investitori și nici nu poate fi structurată într-un alt mod care să asigure o îmbunătățire a calității creditului.

Dacă se exercită opțiunea de stingere la un anumit moment în timp, inițiatorii înștiințează autoritățile competente cu privire la modul în care sunt îndeplinite cerințele menționate la cel de al doilea și al treilea paragraf, inclusiv prin justificarea utilizării opțiunii de stingere la un anumit moment în timp și prezentând o situație plauzibilă care să arate că opțiunea respectivă nu a fost exercitată din cauza deteriorării calității activelor-suport.

În cazul protecției finanțate a creditului, la rezilierea contractului de protecție a creditului, garanțiile reale se restituie investitorilor în ordinea rangurilor de prioritate a tranșelor care fac obiectul dispozițiilor de drept relevante în materie de insolvență, aplicabile inițiatorului.

(6)

Investitorii nu pot rezilia o tranzacție înainte de scadența sa prevăzută din niciun alt motiv decât neplata primei de protecție a creditului sau orice altă încălcare semnificativă a obligațiilor contractuale de către inițiator.

(7)

Inițiatorul poate angaja o marjă sintetică în exces, care este disponibilă ca facilitate de îmbunătățire a calității creditului pentru investitori, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

valoarea marjei sintetice în exces pe care inițiatorul se angajează să o utilizeze ca facilitate de îmbunătățire a calității creditului în fiecare perioadă de plată este specificată în documentele aferente tranzacției și exprimată ca procent fix din soldul total al portofoliului la începutul perioadei de plată relevante (marjă sintetică în exces fixă);

(b)

marja sintetică în exces care nu este utilizată pentru a acoperi pierderile de credit care se înregistrează în cursul fiecărei perioade de plată se returnează inițiatorului;

(c)

în cazul inițiatorilor care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating („abordarea IRB”) menționată la articolul 143 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cuantumul total angajat pe an nu poate depăși cuantumurile reglementate ale pierderilor așteptate pentru toate expunerile-suport pentru anul respectiv, calculate în conformitate cu articolul 158 din regulamentul respectiv;

(d)

în cazul inițiatorilor care nu utilizează abordarea IRB menționată la articolul 143 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, modul de calcul al pierderilor așteptate pe o perioadă de un an aferente portofoliului-suport se stabilește în mod clar în documentele aferente tranzacției;

(e)

documentele aferente tranzacției precizează condițiile prevăzute în prezentul alineat.

(8)

Contractul de protecție a creditului îmbracă forma:

(a)

unei garanții care îndeplinește cerințele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin intermediul căreia riscul de credit este transferat oricăreia dintre entitățile menționate la articolul 214 alineatul (2) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu condiția ca expunerile față de investitor să se califice pentru o pondere de risc de 0 % în temeiul părții a treia titlul II capitolul 2 din regulamentul respectiv;

(b)

unei garanții care îndeplinește cerințele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care beneficiază de o contragaranție din partea oricăreia dintre entitățile menționate la litera (a) a prezentului alineat; sau

(c)

unei alte protecții a creditului, care nu este menționată la literele (a) și (b) ale prezentului alineat, apărând sub forma unei garanții, a unui instrument derivat de credit sau a unui instrument de tipul credit linked note care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 249 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu condiția ca obligațiile investitorului să fie garantate cu garanții reale care îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatele (9) și (10) ale prezentului articol.

(9)

O altă protecție a creditului menționată la alineatul (8) litera (c) trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

dreptul inițiatorului de a utiliza garanția reală pentru a acoperi obligațiile investitorilor în materie de plată a protecției este executoriu, iar acest caracter executoriu este asigurat prin contracte adecvate de garanție reală;

(b)

dreptul investitorilor, atunci când securitizarea este lichidată sau pe măsură ce tranșele se amortizează, de a restitui orice garanție reală care nu a fost utilizată pentru a onora plățile de protecție este executoriu;

(c)

în cazul în care garanția reală este investită în titluri de valoare, documentele aferente tranzacției stabilesc criteriile de eligibilitate și regimul de custodie pentru astfel de titluri.

Documentele aferente tranzacției precizează dacă investitorii rămân expuși la riscul de credit al inițiatorului.

Inițiatorul obține o opinie juridică de specialitate care să confirme caracterul executoriu al protecției creditului în toate jurisdicțiile relevante.

(10)

Atunci când se acordă o altă protecție a creditului în conformitate cu alineatul (8) litera (c) de la prezentul articol, inițiatorul și investitorul recurg la garanții reale de înaltă calitate, care se încadrează într-una dintre categoriile următoare:

(a)

garanții reale sub formă de titluri de datorie cu o pondere de risc de 0 %, menționate în partea a treia titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care îndeplinesc toate condițiile următoare:

(i)

titlurile de datorie respective au o scadență reziduală maximă de trei luni, care nu depășește perioada rămasă până la următoarea dată de plată;

(ii)

titlurile de datorie respective pot fi răscumpărate în schimbul unui cuantum în numerar cu o valoare egală cu soldul tranșei protejate;

(iii)

titlurile de datorie respective sunt deținute de un depozitar independent de inițiator și de investitori;

(b)

garanții reale sub formă de numerar deținut la o instituție de credit terță cu un nivel 3 de calitate a creditului sau un nivel superior acestuia, în conformitate cu punerea în corespondență prevăzută la articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Prin derogare de la primul paragraf, sub rezerva consimțământului explicit exprimat în documentele finale aferente tranzacției de către investitor după ce și-a îndeplinit obligația de diligență în conformitate cu articolul 5 din prezentul regulament și a efectuat inclusiv o evaluare a oricărei expuneri relevante la riscul de credit al contrapărții, numai inițiatorul poate recurge la garanții reale de înaltă calitate sub formă de numerar în depozit la inițiator sau la una dintre entitățile afiliate inițiatorului, dacă inițiatorul sau una dintre entitățile afiliate acestuia îndeplinește cerința de calitate a creditului cel puțin de nivel 2 în conformitate cu punerea în corespondență prevăzută la articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Autoritățile competente desemnate în temeiul articolului 29 alineatul (5) pot, după consultarea ABE, să permită constituirea de garanții reale sub formă de numerar în depozit la inițiator sau la una dintre entitățile afiliate inițiatorului, dacă inițiatorul sau una dintre entitățile afiliate acestuia îndeplinește cerința de calitate a creditului de nivel 3, cu condiția să poată fi dovedite dificultăți pe piață, obstacole obiective legate de nivelul de calitate a creditului atribuit statului membru al instituției sau eventuale probleme semnificative de concentrare din statul membru în cauză provocate de aplicarea cerinței de calitate a creditului cel puțin de nivel 2 menționată la al doilea paragraf.

În cazul în care instituția de credit terță sau inițiatorul sau una dintre entitățile afiliate acestuia nu mai îndeplinește nivelul minim de calitate a creditului, garanțiile reale se transferă în termen de nouă luni către o instituție de credit terță cu un nivel 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior acestuia sau se investesc în titluri de valoare care îndeplinesc criteriile prevăzute la litera (a) de la primul paragraf.

Cerințele prevăzute la prezentul alineat se consideră a fi îndeplinite în cazul investițiilor în instrumente de tipul credit linked note emise de inițiator, în conformitate cu articolul 218 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

ABE monitorizează aplicarea practicilor de garantare prevăzute la prezentul articol, acordând o atenție deosebită riscului de credit al contrapărții și altor riscuri economice și financiare suportate de investitori care rezultă din astfel de practici de garantare.

ABE prezintă Comisiei un raport privind constatările sale până la 10 aprilie 2023.

Până la 10 octombrie 2023, Comisia, pe baza raportului ABE respectiv, prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentului articol, în special în ceea ce privește riscul acumulării excesive a riscului de credit al contrapărții în sistemul financiar, însoțit, după caz, de o propunere legislativă de modificare a prezentului articol.

(1)

Inițiatorii și sponsorii transmit împreună către ESMA o notificare prin intermediul modelului menționat la alineatul (7) din prezentul articol atunci când o securitizare îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 19-22, la articolele 23-26 sau la articolele 26a-26e (denumită în continuare „notificarea STS”). În cazul unui program ABCP, numai sponsorul va fi responsabil pentru notificarea programului respectiv și, în cadrul programului respectiv, a tranzacțiilor ABCP care respectă articolul 24. În cazul unei securitizări sintetice, numai inițiatorul este responsabil cu transmiterea notificării.

Notificarea STS include o explicație din partea inițiatorului și a sponsorului cu privire la modul în care au fost respectate criteriile STS prevăzute la articolele 20-22, la articolele 24-26 sau la articolele 26b-26e.

ESMA publică notificarea STS pe site-ul său oficial în temeiul alineatului (5). Inițiatorii și sponsorii unei securitizări informează autoritățile lor competente în privința notificării STS și îl desemnează pe unul dintre ei drept entitate care să fie primul punct de contact pentru investitori și autoritățile competente.

(2)

►M1 Inițiatorul, sponsorul sau SSPE poate recurge la serviciile unei părți terțe autorizate în temeiul articolului 28 pentru a evalua dacă o securitizare respectă articolele 19-22, articolele 23-26 sau articolele 26a-26e. ◄ Cu toate acestea, utilizarea unui astfel de serviciu nu trebuie să afecteze în niciun caz răspunderea inițiatorului, a sponsorului sau a SSPE în ceea ce privește obligațiile lor legale ce decurg din prezentul regulament. Utilizarea unui astfel de serviciu nu afectează obligațiile impuse investitorilor instituționali, astfel cum se prevede la articolul 5.

►M1 În cazul în care inițiatorul, sponsorul sau SSPE utilizează serviciile unei părți terțe autorizate în temeiul articolului 28 pentru a evalua dacă o securitizare respectă articolele 19-22, articolele 23-26 sau articolele 26a-26e, notificarea STS include o declarație potrivit căreia respectarea criteriilor STS a fost confirmată de către respectiva parte terță autorizată. ◄ Notificarea include numele părții terțe autorizate, locul unde aceasta este stabilită și numele autorității competente care a autorizat-o.

(3)

Atunci când inițiatorul sau creditorul inițial nu este o instituție de credit sau o firmă de investiții, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, stabilită în Uniune, notificarea efectuată în temeiul alineatului (1) din prezentul articol este însoțită de următoarele:

(a)

confirmarea din partea inițiatorului sau a creditorului inițial că activitatea sa de acordare de credite are loc pe baza unor criterii solide și bine definite și a unor procese stabilite în mod clar de aprobare, modificare, reînnoire și finanțare a creditelor și că inițiatorul sau creditorul inițial a instituit sisteme eficace de aplicare a unor astfel de procese în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament; și

(b)

o declarație din partea inițiatorului sau a creditorului inițial că elementele menționate la litera (a) fac sau nu obiectul supravegherii.

(4)

Inițiatorul și, după caz, sponsorul transmit de îndată ESMA o notificare și informează autoritatea lor competentă atunci când o securitizare nu mai îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 19-22, la articolele 23-26 sau la articolele 26a-26e.

(5)

►M1 ESMA menține pe site-ul său oficial o listă a tuturor securitizărilor cu privire la care inițiatorii și sponsorii i-au notificat că îndeplinesc cerințele prevăzute la articolele 19-22, la articolele 23-26 sau la articolele 26a-26e. ◄ ESMA adaugă imediat pe lista respectivă fiecare securitizare notificată în acest mod ESMA și actualizează lista atunci când securitizările nu mai sunt considerate STS în urma unei decizii a autorităților competente sau a unei notificări din partea inițiatorului sau a sponsorului. Atunci când impune sancțiuni administrative în conformitate cu articolul 32, autoritatea competentă notifică imediat ESMA în acest sens. ESMA indică imediat pe listă faptul că o autoritate competentă a impus sancțiuni administrative în ceea ce privește securitizarea respectivă.

(6)

ESMA, în strânsă cooperare cu ABE și AEAPO, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care se precizează informațiile pe care inițiatorul, sponsorul și SSPE sunt obligați să le furnizeze pentru a-și îndeplini obligațiile menționate la alineatul (1).

ESMA prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare în termen de 10 octombrie 2021.

(7)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ESMA, în strânsă cooperare cu ABE și AEAPO, elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili modelele care urmează să fie utilizate pentru furnizarea informațiilor menționate la alineatul (6).

ESMA prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare în termen de 10 octombrie 2021.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(1)

►M1 Partea terță menționată la articolul 27 alineatul (2) este autorizată de autoritatea competentă să evalueze respectarea de către securitizări a criteriilor STS prevăzute la articolele 19-22, la articolele 23-26 sau la articolele 26a-26e. ◄ Autoritatea competentă acordă autorizația dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

partea terță percepe inițiatorilor, sponsorilor sau SSPE-urilor implicate în securitizările pe care partea terță le evaluează doar taxe nediscriminatorii și bazate pe costuri, fără a diferenția taxele în funcție de sau în corelație cu rezultatele evaluării sale;

(b)

partea terță nu este nici o entitate reglementată astfel cum este definită la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2002/87/CE, nici o agenție de rating de credit astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, iar desfășurarea altor activități ale părții terțe nu compromite independența sau integritatea evaluării sale;

(c)

partea terță nu oferă nicio formă de serviciu de consultanță sau de audit ori echivalent inițiatorului, sponsorului sau SSPE implicate în securitizările pe care partea terță le evaluează;

(d)

membrii organului de conducere al părții terțe dețin calificări, cunoștințe și experiență profesională care sunt adecvate pentru sarcina care îi revine părții terțe, au o bună reputație și sunt integri;

(e)

organismul de conducere al părții terțe include cel puțin o treime, dar nu mai puțin de doi administratori independenți;

(f)

partea terță ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că verificarea respectării STS nu este afectată de existența sau de existența potențială a unor conflicte de interese sau a unei relații comerciale care implică partea terță, acționarii sau membrii săi, administratorii, angajații sau orice altă persoană fizică ale cărei servicii sunt puse la dispoziția părții terțe sau se află sub controlul acesteia. În acest scop, partea terță instituie, menține, aplică și documentează un sistem de control intern eficace care să reglementeze punerea în aplicare a politicilor și procedurilor de identificare și prevenire a conflictelor de interese potențiale. Conflictele de interese potențiale sau existente care au fost identificate sunt eliminate sau diminuate și dezvăluite fără întârziere. Partea terță instituie, menține, aplică și documentează proceduri și procese adecvate pentru a asigura independența evaluării respectării STS. Partea terță monitorizează și revizuiește periodic aceste politici și proceduri pentru a evalua eficacitatea lor și a decide dacă este necesară actualizarea lor; și

(g)

partea terță poate demonstra că dispune de garanții operaționale și procese interne corespunzătoare care îi permit să evalueze respectarea STS.

Autoritatea competentă retrage autorizația atunci când consideră că partea terță nu respectă în mod semnificativ primul paragraf.

(2)

O parte terță autorizată în conformitate cu alineatul (1) aduce la cunoștința autorității sale competente fără întârziere orice modificări semnificative aduse informațiilor furnizate în temeiul alineatului respectiv sau orice alte modificări care ar putea fi considerate în mod rezonabil că afectează evaluarea de către autoritatea sa competentă.

(3)

Autoritatea competentă poate percepe părții terțe menționate la alineatul (1) taxe bazate pe costuri pentru a acoperi cheltuielile necesare legate de evaluarea cererilor de autorizare și de monitorizarea ulterioară a respectării condițiilor prevăzute la alineatul (1).

(4)

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care specifică informațiile ce urmează a fi furnizate autorităților competente în cererea de autorizare a unei părți terțe în conformitate cu alineatul (1).

ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iulie 2018.

(1)

Respectarea obligațiilor menționate la articolul 5 din prezentul regulament este supravegheată de către următoarele autorități competente în conformitate cu competențele care le sunt conferite prin actele juridice relevante:

(a)

în cazul societăților de asigurare și de reasigurare, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 13 punctul 10 din Directiva 2009/138/CE;

(b)

în cazul administratorilor de fonduri de investiții alternative, autoritatea competentă responsabilă desemnată în conformitate cu articolul 44 din Directiva 2011/61/UE;

(c)

în cazul OPCVM și al societăților de administrare a OPCVM, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 97 din Directiva 2009/65/CE;

(d)

în cazul instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 6 litera (g) din Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 13 );

(e)

în cazul instituțiilor de credit sau al firmelor de investiții, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2013/36/UE, inclusiv BCE în privința atribuțiilor specifice conferite acesteia de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

(2)

Autoritățile competente responsabile de supravegherea sponsorilor în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2013/36/UE, inclusiv BCE în privința atribuțiilor specifice conferite acesteia de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, supraveghează respectarea de către sponsori a obligațiilor prevăzute la articolele 6, 7, 8 și 9 din prezentul regulament.

(3)

Atunci când inițiatorii, creditorii inițiali și SSPE-urile sunt entități supravegheate în conformitate cu Directivele 2003/41/CE, 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE și 2013/36/UE, și cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, autoritățile competente relevante desemnate în conformitate cu actele respective, inclusiv BCE în privința atribuțiilor specifice conferite acesteia de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, supraveghează respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 6, 7, 8 și 9 din prezentul regulament.

(4)

În cazul inițiatorilor, al creditorilor inițiali și al SSPE-urilor stabilite în Uniune și care nu sunt reglementate de actele legislative ale Uniunii menționate la alineatul (3), statele membre desemnează una sau mai multe autorități competente care să supravegheze respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 6, 7, 8 și 9. Statele membre informează Comisia și ESMA cu privire la desemnarea autorităților competente în temeiul prezentului alineat până la 1 ianuarie 2019. Această obligație nu se aplică în cazul acelor entități care doar vând expuneri în cadrul unui program ABCP sau al unei alte tranzacții sau scheme de securitizare și care nu inițiază expuneri în mod activ în scopul principal al securitizării lor periodice.

(5)

Statele membre desemnează una sau mai multe autorități competente care să supravegheze respectarea de către inițiatori, sponsori și SSPE-uri a articolelor 18-27, precum și respectarea de către părțile terțe a articolului 28. ►M1 Statele membre informează Comisia și ESMA cu privire la desemnarea autorităților competente în temeiul prezentului alineat până la 10 octombrie 2021. Până la desemnarea unei autorități competente care să supravegheze respectarea cerințelor prevăzute la articolele 26a-26e, autoritatea competentă desemnată să supravegheze respectarea cerințelor prevăzute la articolele 18-27 aplicabile la 8 aprilie 2021 supraveghează, de asemenea, respectarea cerințelor prevăzute la articolele 26a-26e. ◄

(6)

Alineatul (5) din prezentul articol nu se aplică în cazul acelor entități care doar vând expuneri în cadrul unui program ABCP sau al unei alte tranzacții sau scheme de securitizare și care nu inițiază expuneri în mod activ în scopul principal al securitizării lor periodice. În acest caz, inițiatorul sau sponsorul verifică dacă entitățile respective îndeplinesc obligațiile relevante prevăzute la articolele 18-27.

(7)

ESMA asigură consecvența aplicării și a asigurării respectării obligațiilor prevăzute la articolele 18 și 27 din prezentul regulament, în conformitate cu atribuțiile și competențele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. ESMA monitorizează piața securitizărilor din Uniune, în conformitate cu articolul 39 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului ( 14 ) și aplică, dacă este cazul, competențele de a interveni temporar în conformitate cu articolul 40 din regulamentul respectiv.

(8)

ESMA publică și actualizează pe site-ul său o listă a autorităților competente menționate la prezentul articol.

(1)

Fiecare stat membru se asigură că autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 29 alineatele (1)-(5) deține competențele de supraveghere, de investigare și de sancționare necesare pentru a-și îndeplini sarcinile ce îi revin în temeiul prezentului regulament.

(2)

Autoritatea competentă revizuiește periodic procedurile, procesele și mecanismele pe care inițiatorii, sponsorii, SSPE-urile și creditorii inițiali le-au pus în aplicare pentru respectarea prezentului regulament.

(3)

Autoritățile competente solicită ca riscurile care decurg din tranzacțiile de securitizare, inclusiv riscurile reputaționale, să fie evaluate și abordate prin politici și proceduri adecvate ale inițiatorilor, sponsorilor, SSPE-urilor și creditorilor inițiali.

(4)

Autoritatea competentă monitorizează, după caz, efectele concrete ale participării la piața securitizărilor asupra stabilității instituției financiare care își desfășoară activitatea în calitate de creditor inițial, inițiator, sponsor sau investitor ca parte a supravegherii prudențiale în ceea ce privește securitizarea, luând în considerare, fără a aduce atingere reglementărilor sectoriale mai stricte:

(a)

dimensiunea amortizoarelor de capital;

(b)

dimensiunea rezervelor de lichidități; și

(c)

riscul de lichiditate pentru investitori ca urmare a unei neconcordanțe de scadențe între finanțarea acestora și investiții.

În cazul în care autoritatea competentă identifică un risc semnificativ pentru stabilitatea financiară a unei instituții financiare sau a sistemului financiar în ansamblul său, independent de obligațiile care îi revin în temeiul articolului 36, aceasta ia măsuri de diminuare a riscurilor respective și raportează constatările sale autorității competente desemnate pentru instrumentele macroprudențiale în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și CERS.

(5)

Autoritatea competentă monitorizează orice posibilă încălcare a obligațiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (2) și se asigură că sunt aplicate sancțiuni în conformitate cu articolele 32 și 33.

(1)

În limitele mandatului său, CERS este responsabil de supravegherea macroprudențială a pieței securitizării din Uniune.

(2)

Pentru a contribui la prevenirea sau diminuarea riscurilor sistemice la adresa stabilității financiare în Uniune care sunt rezultatul evoluțiilor din sistemul financiar și luând în considerare evoluțiile macroeconomice, pentru a evita perioadele de dificultăți financiare la scară largă, CERS monitorizează în permanență evoluțiile de pe piețele securitizărilor. În cazul în care consideră că este necesar și cel puțin o dată la trei ani, CERS, în cooperare cu ABE, publică un raport privind implicațiile pieței securitizării asupra stabilității financiare în vederea evidențierii riscurilor la adresa stabilității financiare.

(3)

Fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol și raportului menționat la articolul 44, CERS, în strânsă cooperare cu AES, publică, până la 31 decembrie 2022, un raport în care evaluează impactul introducerii securitizărilor STS înscrise în bilanț asupra stabilității financiare și eventualele riscuri sistemice potențiale, precum riscurile create de concentrare și de legăturile dintre vânzătorii de protecție a creditelor care nu sunt entități publice.

Raportul CERS menționat la primul paragraf ține cont de caracteristicile specifice ale securitizării sintetice, și anume de natura specifică personalizată și privată a acesteia pe piețele financiare, evaluând în ce măsură tratamentul aplicat securitizării STS înscrise în bilanț conduce la o reducere globală a riscurilor din sistemul financiar și la o mai bună finanțare a economiei reale.

La elaborarea raportului său, CERS folosește diverse surse de date pertinente, precum:

(4)

În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, CERS emite avertismente și, după caz, formulează recomandări de acțiuni de remediere ca răspuns la riscurile menționate la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol, inclusiv cu privire la oportunitatea modificării nivelurilor de reținere a riscului sau a adoptării altor măsuri macroprudențiale.

În termen de trei luni de la data transmiterii recomandării, destinatarul recomandării, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, comunică Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și CERS acțiunile pe care le-a întreprins drept răspuns la recomandare și justifică în mod corespunzător cazurile de lipsă de acțiune.

(1)

Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a prevedea și a impune sancțiuni penale în temeiul articolului 34, statele membre instituie norme care stabilesc sancțiuni administrative, în cazul încălcărilor comise în mod intenționat sau din neglijență, și măsuri de remediere corespunzătoare, aplicabile cel puțin în situațiile în care:

(a)

un inițiator, un sponsor sau un creditor inițial nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 6;

(b)

un inițiator, un sponsor sau o SSPE nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 7;

(c)

un inițiator, un sponsor sau un creditor inițial nu a îndeplinit criteriile prevăzute la articolul 9;

(d)

un inițiator, un sponsor sau o SSPE nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 18;

▼M1

(e)

o securitizare este desemnată drept STS și un inițiator, un sponsor sau o SSPE a securitizării respective nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolele 19-22, la articolele 23-26 sau la articolele 26a-26e;

▼B

(f)

un inițiator sau un sponsor efectuează o notificare care ar putea induce în eroare prevăzută la articolul 27 alineatul (1);

(g)

un inițiator sau un sponsor nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 27 alineatul (4); sau

(h)

o parte terță autorizată în temeiul articolului 28 nu a notificat modificările semnificative aduse informațiilor furnizate în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) sau orice alte modificări care ar putea fi în mod rezonabil considerate ca afectând evaluarea autorității sale competente.

De asemenea, statele membre se asigură că sancțiunile administrative și/sau măsurile de remediere sunt puse în mod efectiv în aplicare.

Sancțiunile și măsurile respective sunt eficace, proporționale și disuasive.

(2)

Statele membre conferă autorităților competente competența de a aplica cel puțin următoarele sancțiuni și măsuri în cazul încălcării menționate la alineatul (1):

(a)

o declarație publică în care se specifică identitatea persoanei fizice sau juridice și natura încălcării, în conformitate cu articolul 37;

(b)

un ordin prin care persoanei fizice sau juridice i se solicită să pună capăt comportamentului respectiv și să se abțină de la repetarea acestuia;

(c)

o interdicție temporară, emisă împotriva oricărui membru al organului de conducere al inițiatorului, al sponsorului sau al SSPE, ori împotriva oricărei alte persoane fizice răspunzătoare pentru încălcare, de a exercita funcții de conducere în cadrul acestor societăți;

▼M1

(d)

în cazul unei încălcări precum cea menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (e) sau (f) din prezentul articol, o interdicție temporară emisă împotriva inițiatorului și sponsorului de a notifica în temeiul articolului 27 alineatul (1) că o securitizare îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 19-22, la articolele 23-26 sau la articolele 26a-26e.

▼B

(e)

în cazul unei persoane fizice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, de o valoare echivalentă în moneda națională la 17 ianuarie 2018;

(f)

în cazul unei persoane juridice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, de o valoare echivalentă în moneda națională la 17 ianuarie 2018 sau de până la 10 % din cifra de afaceri totală anuală netă a persoanei juridice conform ultimelor conturi disponibile, aprobate de organul de conducere; atunci când persoana juridică este o societate-mamă sau o filială a societății-mamă care trebuie să întocmească conturi financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 15 ), cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri netă anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform actelor legislative contabile relevante, stabilit pe baza celei mai recente situații disponibile a conturilor consolidate aprobate de organul de conducere al societății-mamă principale;

(g)

sancțiuni pecuniare administrative maxime egale cu cel puțin de două ori valoarea beneficiului rezultat din încălcare atunci când beneficiul poate fi determinat, chiar dacă această sumă depășește valorile maxime prevăzute la literele (e) și (f);

▼M1

(h)

în cazul unei încălcări precum cea menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (h) din prezentul articol, o retragere temporară a autorizației menționate la articolul 28, acordate părții terțe autorizat să evalueze dacă o securitizare respectă articolele 19-22, articolele 23-26 sau articolele 26a-26e.

▼B

(3)

Atunci când alineatul (1) se aplică unor persoane juridice, statele membre conferă autorităților competente competența de a aplica sancțiunile administrative și măsurile corective prevăzute la alineatul (2), sub rezerva condițiilor prevăzute în dreptul intern, membrilor organului de conducere, precum și altor persoane care, în temeiul dreptului intern, sunt responsabile de încălcare.

(4)

Statele membre se asigură că orice decizie de impunere a unor sancțiuni administrative sau a unor măsuri de remediere prevăzute la alineatul (2) este justificată în mod corespunzător și face obiectul dreptului la o cale de atac.

Exercitarea competenței de a impune sancțiuni administrative și măsuri de remediere

(1)

Autoritățile competente își exercită competențele de a impune sancțiunile administrative și măsurile de remediere menționate la articolul 32 în conformitate cu cadrele lor juridice naționale, după caz:

(a)

în mod direct;

(b)

în colaborare cu alte autorități;

(c)

sub propria lor responsabilitate, prin delegare către alte autorități;

(d)

prin sesizarea autorităților judiciare competente.

(2)

La stabilirea tipului și nivelului unei sancțiuni administrative sau al unei măsuri de remediere impuse în temeiul articolului 32, autoritățile competente iau în considerare măsura în care încălcarea este intenționată sau rezultă dintr-o neglijență și toate celelalte circumstanțe relevante, inclusiv, după caz:

(a)

importanța semnificativă, gravitatea și durata încălcării;

(b)

gradul de responsabilitate al persoanei fizice sau juridice responsabile de încălcare;

(c)

puterea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile;

(d)

importanța profiturilor înregistrate sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(e)

pierderile suferite de părți terțe ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(f)

nivelul de cooperare cu autoritatea competentă a persoanei fizice sau juridice responsabile, fără a aduce atingere necesității de a asigura confiscarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de persoana respectivă;

(g)

încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică responsabilă.

(1)

Statele membre pot decide să nu stabilească norme privind sancțiunile administrative sau măsurile de remediere în cazul unor încălcări care fac deja obiectul unor sancțiuni penale în dreptul lor intern.

(2)

Atunci când aleg, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, să prevadă sancțiuni penale pentru încălcarea menționată la articolul 32 alineatul (1), statele membre se asigură că sunt în vigoare măsuri corespunzătoare, astfel încât autoritățile competente să dispună de toate competențele necesare pentru a lua legătura cu autoritățile judiciare, autoritățile responsabile de urmărirea penală sau autoritățile judiciare penale din jurisdicția lor pentru a primi informații specifice legate de anchete penale sau de proceduri penale inițiate pentru încălcările menționate la articolul 32 alineatul (1) și pentru a furniza aceleași informații celorlalte autorități competente, precum și către ESMA, ABE și AEAPO, cu scopul de a-și îndeplini obligația de a coopera în sensul prezentului regulament.

Statele membre notifică actele cu putere de lege și actele administrative de punere în aplicare a prezentului capitol, inclusiv orice dispoziții relevante de drept penal, Comisiei, ESMA, ABE și AEAPO până la 18 ianuarie 2019. Statele membre notifică fără întârzieri nejustificate Comisiei, ESMA, ABE și AEAPO orice modificare ulterioară a acestor acte.

(1)

Autoritățile competente menționate la articolul 29 și ESMA, ABE și AEAPO cooperează îndeaproape și fac schimb de informații pentru a-și îndeplini atribuțiile ce le revin în temeiul articolelor 30-34.

(2)

Autoritățile competente își coordonează îndeaproape supravegherea, pentru a identifica și remedia cazurile de nerespectare a prezentului regulament, pentru a dezvolta și a promova bune practici, a facilita colaborarea, a stimula consecvența interpretării și a furniza evaluări interjurisdicționale în cazul oricăror neînțelegeri.

(3)

Se instituie un comitet de securitizare specific în cadrul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, în cadrul căruia autoritățile competente cooperează strâns pentru a-și îndeplini atribuțiile care le revin în temeiul articolelor 30-34.

(4)

În cazul în care constată sau au motive să creadă că au fost încălcate una sau mai multe cerințe prevăzute la articolele 6-27, autoritățile competente informează autoritatea competentă a entității sau entităților suspectate de o astfel de încălcare cu privire la constatările lor, într-o manieră suficient de detaliată. Autoritățile competente vizate își coordonează îndeaproape activitatea de supraveghere pentru a asigura consecvența deciziilor.

(5)

În cazul în care încălcarea menționată la alineatul (4) din prezentul articol se referă, în special, la o notificare incorectă sau care ar putea induce în eroare în temeiul articolului 27 alineatul (1), autoritatea competentă care a constatat încălcarea notifică fără întârziere constatările sale autorității competente a entității desemnate ca prim punct de contact în temeiul articolului 27 alineatul (1). Autoritatea competentă a entității desemnate ca prim punct de contact în temeiul articolului 27 alineatul (1) informează la rândul său ESMA, ABE și AEAPO și respectă procedura prevăzută la alineatul (6) din prezentul articol.

(6)

Odată ce primește informațiile menționate la alineatul (4), autoritatea competentă a entității suspectate de încălcare ia, în termen de 15 zile lucrătoare, măsurile necesare pentru remedierea încălcării identificate și notifică celelalte autorități competente implicate, în special pe cele ale inițiatorului, ale sponsorului și ale SSPE, precum și autoritățile competente ale deținătorului unei poziții din securitizare, atunci când se cunoaște cine este acesta. Atunci când nu este de acord cu o altă autoritate competentă în ceea ce privește procedura sau conținutul acțiunii sau inacțiunii sale, autoritatea competentă informează toate celelalte autorități competente implicate, fără întârzieri nejustificate, cu privire la dezacordul său. În cazul în care dezacordul nu este soluționat în termen de trei luni de la data informării tuturor autorităților competente implicate, chestiunea se înaintează ESMA în conformitate cu articolul 19 și, după caz, cu articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Perioada de conciliere prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 este de o lună.

În cazul în care autoritățile competente în cauză nu reușesc să ajungă la un acord în cursul fazei de conciliere menționate la primul paragraf, ESMA adoptă decizia menționată la articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 în termen de o lună. În cursul procedurii prevăzute la prezentul articol, o securitizare care figurează pe lista păstrată de ESMA în conformitate cu articolul 27 din prezentul regulament continuă să fie considerată STS în conformitate cu capitolul 4 din prezentul regulament și este păstrată pe lista respectivă.

În cazul în care autoritățile competente vizate convin că încălcarea se referă la nerespectarea articolului 18, dar nu implică rea-credință, acestea pot decide să acorde inițiatorului, sponsorului și SSPE o perioadă de până la trei luni pentru a remedia încălcarea constatată, începând cu data la care inițiatorul, sponsorul și SSPE au fost informate cu privire la aceasta de către autoritatea competentă. În cursul acestei perioade, o securitizare care figurează pe lista păstrată de ESMA în temeiul articolului 27 este considerată în continuare ca fiind STS în temeiul capitolului 4 și este păstrată pe lista respectivă.

În cazul în care una sau mai multe autorități competente implicate sunt de părere că încălcarea nu a fost remediată corespunzător în cursul perioadei prevăzute la al treilea paragraf, se aplică primul paragraf.

(7)

La trei ani de la data aplicării prezentului regulament, ESMA desfășoară o evaluare inter pares în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 referitoare la punerea în aplicare a criteriilor prevăzute la articolele 19-26 din prezentul regulament.

(8)

ESMA elaborează, în strânsă cooperare cu ABE și AEAPO, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica obligația generală de cooperare, informațiile care urmează să facă obiectul schimbului în temeiul alineatului (1) și obligațiile de notificare în temeiul alineatelor (4) și (5).

ESMA transmite Comisiei, în strânsă cooperare cu ABE și AEAPO, aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 ianuarie 2019.

(1)

Statele membre se asigură că autoritățile competente publică pe site-urile lor oficiale, fără întârzieri nejustificate, cel puțin orice decizie de impunere a unei sancțiuni administrative care nu face obiectul niciunei căi de atac și care este impusă pentru încălcarea articolelor 6, 7, 9 sau a articolului 27 alineatul (1), după ce destinatarul sancțiunii a fost notificat cu privire la respectiva decizie.

(2)

Publicarea menționată la alineatul (1) include informații privind tipul și natura încălcării, identitatea persoanelor responsabile și sancțiunile impuse.

(3)

Dacă, în urma unei evaluări de la caz la caz, autoritatea competentă consideră că publicarea identității în cazul persoanelor juridice sau a identității și a datelor cu caracter personal în cazul persoanelor fizice este disproporționată sau dacă autoritatea competentă consideră că publicarea pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o investigație penală în curs sau dacă publicarea ar provoca, în măsura în care se poate stabili acest lucru, daune disproporționate persoanei în cauză, statele membre se asigură că autoritățile competente iau una dintre următoarele măsuri:

(a)

amână publicarea deciziei de impunere a sancțiunii administrative până în momentul în care motivele pentru nepublicare încetează;

(b)

publică decizia de impunere a sancțiunii administrative în condiții de anonimat, în conformitate cu dreptul intern; sau

(c)

nu publică decizia de impunere a sancțiunii administrative în cazul în care opțiunile prevăzute la literele (a) și (b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura:

(i)

că nu va fi pusă în pericol stabilitatea piețelor financiare; sau

(ii)

proporționalitatea publicării unor astfel de decizii în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi minore.

(4)

Atunci când se decide publicarea sancțiunii în condiții de anonimat, se poate amâna publicarea datelor relevante. Dacă o autoritate competentă publică o decizie de impunere a unei sancțiuni administrative care face obiectul unei căi de atac în fața autorităților judiciare relevante, autoritățile competente includ de asemenea, de îndată, pe site-ul lor oficial, această informație și orice altă informație ulterioară cu privire la rezultatul căii de atac. Se publică, de asemenea, hotărârile judecătorești care anulează deciziile de impunere a unei sancțiuni administrative.

(5)

Autoritățile competente se asigură că orice publicare menționată la alineatele (1)-(4) rămâne pe site-ul lor oficial timp de cel puțin cinci ani de la publicare. Datele cu caracter personal incluse în publicare se păstrează pe site-ul oficial al autorității competente numai pe perioada necesară în conformitate cu normele aplicabile în materie de protecție a datelor.

(6)

Autoritățile competente informează ESMA cu privire la toate sancțiunile administrative impuse, inclusiv, dacă este cazul, cu privire la căile de atac introduse și la rezultatul acestora.

(7)

ESMA păstrează o bază de date centralizată a sancțiunilor administrative care i-au fost comunicate. Această bază de date poate fi accesată doar de ESMA, ABE, AEAPO și autoritățile competente și este actualizată pe baza informațiilor furnizate de autoritățile competente în conformitate cu alineatul (6).

În cazul în care societățile de administrare a OPCVM sau OPCVM administrate intern sunt expuse la o securitizare care nu mai îndeplinește cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului ( *1 ), acestea trebuie, în interesul investitorilor în OPCVM-ul în cauză, să acționeze și să ia măsuri de remediere, după caz.

În cazul în care sunt expuși la o securitizare care nu mai îndeplinește cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului ( *3 ), AFIA trebuie, în interesul investitorilor în FIA-urile în cauză, să acționeze și să ia măsuri de remediere, după caz.

(1)

Prezentul regulament se aplică operațiunilor de securitizare în cazul cărora titlurile de valoare sunt emise la 1 ianuarie 2019 sau după această dată, sub rezerva alineatelor (7) și (8).

(2)

În ceea ce privește securitizările în cazul cărora titlurile de valoare au fost emise înainte de 1 ianuarie 2019, inițiatorii, sponsorii și SSPE-urile pot utiliza denumirea „STS” sau „simple, transparente și standardizate”, sau o denumire care se referă în mod direct sau indirect la respectivii termeni numai în cazul în care sunt respectate cerințele prevăzute la articolul 18 și condițiile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.

(3)

Securitizările în cazul cărora titlurile de valoare au fost emise înainte de 1 ianuarie 2019, altele decât pozițiile din securitizare legate de o tranzacție ABCP sau de un program ABCP se consideră „STS”, cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:

(a)

în momentul emiterii titlurilor de valoare, acestea au îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 20 alineatele (1)-(5), (7)-(9) și (11)-(13) și la articolul 21 alineatele (1) și (3); și

(b)

în momentul notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1) îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 20 alineatele (6) și (10), precum și la articolul 21 alineatul (2) și alineatele (4)-(10) și la articolul 22 alineatele (1)-(5).

(4)

În sensul alineatului (3) litera (b), se aplică următoarele dispoziții:

(a)

la articolul 22 alineatul (2), cuvintele „înainte de emiterea” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;

(b)

la articolul 22 alineatul (3), cuvintele „înainte de stabilirea prețurilor securitizării” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;

(c)

la articolul 22 alineatul (5):

(i)

la a doua teză, cuvintele „înainte de stabilirea prețurilor” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;

(ii)

cuvintele „înainte de stabilirea prețurilor cel puțin sub formă de proiect sau într-o formă inițială” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;

(iii)

cerința prevăzută la a patra teză nu se aplică;

(iv)

trimiterile referitoare la respectarea articolului 7 se interpretează ca și cum articolul 7 s-ar aplica securitizărilor respective în pofida articolului 43 alineatul (1).

(5)

În ceea ce privește securitizările ale căror titluri de valoare au fost emise la 1 ianuarie 2011 sau după această dată, dar înainte de 1 ianuarie 2019, precum și în ceea ce privește securitizările ale căror titluri de valoare au fost emise înainte de 1 ianuarie 2011 în cazul cărora au fost adăugate sau înlocuite noi expuneri-suport după 31 decembrie 2014, cerințele privind îndeplinirea obligației de diligență, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Regulamentul delegat (UE) 2015/35 și, respectiv, Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013, continuă să se aplice în versiunea aplicabilă la 31 decembrie 2018.

(6)

În ceea ce privește securitizările în cazul cărora titlurile de valoare au fost emise înainte de 1 ianuarie 2019, instituțiile de credit sau firmele de investiții, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, întreprinderile de asigurare, astfel cum sunt definite la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile de reasigurare, astfel cum sunt definite la articolul 13 punctul 4 din Directiva 2009/138/CE, și administratorii de fonduri de investiții alternative (AFIA), astfel cum sunt definiți la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE, aplică în continuare articolul 405 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, capitolele I, II și III și articolul 22 din Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014, articolele 254 și 255 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 și, respectiv, articolul 51 din Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 în versiunea aplicabilă la 31 decembrie 2018.

(7)

Până la aplicarea standardelor tehnice de reglementare care urmează a fi adoptate de Comisie în temeiul articolului 6 alineatul (7) din prezentul regulament, inițiatorii, sponsorii sau creditorul inițial aplică, în sensul obligațiilor prevăzute la articolul 6 din prezentul regulament, capitolele 1, 2 și 3 și articolul 22 din Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014 în cazul securitizărilor ale căror titluri de valoare sunt emise la 1 ianuarie 2019 sau după această dată.

(8)

Până la aplicarea standardelor tehnice de reglementare care urmează a fi adoptate de Comisie în temeiul articolului 7 alineatul (3) din prezentul regulament, în sensul obligațiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (e) din prezentul regulament, inițiatorii, sponsorii și SSPE-urile pun la dispoziție, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament, informațiile menționate în anexele I-VIII la Regulamentul delegat (UE) 2015/3.

(9)

În sensul prezentului articol, în cazul securitizărilor care nu implică emiterea de titluri de valoare, orice trimitere la „securitizările în cazul cărora titlurile de valoare au fost emise” se înțelege „securitizările pentru care s-au creat pozițiile din securitizare inițiale”, în măsura în care prezentul regulament se aplică oricărei securitizări care creează noi poziții din securitizare la 1 ianuarie 2019 sau după această dată.

(1)

În ceea ce privește securitizările sintetice pentru care contractul de protecție a creditului a intrat în vigoare înainte de 9 aprilie 2021, inițiatorii și SSPE-urile pot utiliza denumirea „STS” sau „simple, transparente și standardizate” sau o denumire care se referă în mod direct sau indirect la respectivii termeni numai în cazul în care, în momentul notificării menționate la articolul 27 alineatul (1), sunt respectate cerințele prevăzute la articolul 18 și condițiile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.

(2)

Până la data aplicării standardelor tehnice de reglementare menționate la articolul 27 alineatul (6), în scopul îndeplinirii obligației prevăzute la articolul 27 alineatul (1), inițiatorii pun informațiile necesare la dispoziția ESMA, în scris.

(3)

Securitizările ale căror poziții din securitizare inițiale au fost create înainte de 9 aprilie 2021 sunt considerate „STS” cu condiția ca:

(a)

în momentul creării pozițiilor din securitizare inițiale să fi îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 26b alineatele (1)-(5), (7)-(9), (11) și (12), la articolul 26c alineatele (1) și (3), la articolul 26e alineatul (1), articolul 26e alineatul (2) primul paragraf, la articolul 26e alineatul (3) al treilea și al patrulea paragraf și la articolul 26e alineatele (6)-(9); și

(b)

în momentul notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1) să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 26b alineatele (6) și (10), la articolul 26c alineatul (2) și alineatele (4)-(10), la articolul 26d alineatele (1)-(5) și la articolul 26e alineatul (2) de la al doilea până la al șaptelea paragraf, la articolul 26e alineatul (3) primul, al doilea și al cincilea paragraf și și la articolul 26e alineatele (4) și (5).

(4)

În sensul alineatului (3) litera (b) din prezentul articol, se aplică următoarele dispoziții:

(a)

la articolul 26d alineatul (2), cuvintele „înainte de încheierea tranzacției” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;

(b)

la articolul 26d alineatul (3), cuvintele „înainte de stabilirea prețurilor securitizării” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;

(c)

la articolul 26d alineatul (5):

(i)

la a doua teză, cuvintele „înainte de stabilirea prețurilor” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;

(ii)

la a treia teză, cuvintele „înainte de stabilirea prețurilor cel puțin sub formă de proiect sau într-o formă inițială” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;

(iii)

cerința prevăzută la a patra teză nu se aplică;

(iv)

trimiterile referitoare la respectarea articolului 7 se interpretează ca și cum articolul 7 s-ar aplica securitizărilor respective în pofida articolului 43 alineatul (1).

Până la 1 ianuarie 2021 și apoi la fiecare trei ani, comitetul comun al autorităților europene de supraveghere publică un raport privind:

Pe baza informațiilor furnizate o dată la trei ani în temeiul literei (e), Comisia prezintă o evaluare a motivelor pentru care a fost aleasă amplasarea, inclusiv, sub rezerva disponibilității și accesibilității informațiilor, în ce măsură existența unui regim fiscal și de reglementare favorabil joacă un rol esențial.

(1)

Până la 1 noiembrie 2021, ABE, în strânsă cooperare cu ESMA și EIOPA, publică un raport privind crearea unui cadru specific pentru securitizările durabile, în vederea integrării în prezentul regulament a unor cerințe de transparență legate de durabilitate. În raportul în cauză se analizează în special următoarele:

(a)

introducerea unor cerințe proporționale privind publicarea și obligația de diligență în legătură cu posibilele efecte pozitive și negative ale activelor finanțate prin expunerile-suport asupra factorilor de durabilitate;

(b)

conținutul, metodologia și prezentarea informațiilor referitoare la factorii de durabilitate în ceea ce privește efectele pozitive și negative asupra mediului și asupra aspectelor sociale și de guvernanță;

(c)

modul de elaborare a unui cadru specific pentru securitizări durabile, care să reflecte sau să se bazeze pe produsele financiare vizate la articolele 8 și 9 din Regulamentul (UE) 2019/2088 și care să țină seama, după caz, de Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului ( 16 );

(d)

posibilele efecte ale unui cadru pentru securitizări durabile asupra stabilității financiare, asupra dezvoltării pieței securitizărilor din Uniune și asupra capacității băncilor de a acorda împrumuturi.

(2)

La elaborarea raportului menționat la alineatul (1) din prezentul articol, atunci când este cazul, ABE reflectă sau se bazează pe cerințele de transparență prevăzute la articolele 3, 4, 7, 8 și 9 din Regulamentul (UE) 2019/2088 și solicită contribuții din partea Agenției Europene de Mediu și a Centrului Comun de Cercetare al Comisiei.

(3)

Împreună cu raportul de evaluare prevăzut la articolul 46, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, pe baza raportului întocmit de ABE menționat la alineatul (1) din prezentul articol, un raport privind crearea unui cadru specific pentru securitizări durabile. Raportul Comisiei este însoțit, după caz, de o propunere legislativă.

Până la 1 ianuarie 2022, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind funcționarea prezentului regulament, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Raportul ține seama în special de constatările rapoartelor menționate la articolul 44, și evaluează:

(1)

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)

Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 16 alineatul (2), se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminată de la 17 ianuarie 2018.

(3)

Delegarea de competențe menționată la articolul 16 alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 16 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

( 1 ) Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP) (JO L 354, 23.12.2016, p. 37).

( 2 ) Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (JO L 317, 9.12.2019, p. 1).

( 3 ) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

( 4 ) Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1).

( 5 ) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

( 6 ) Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice (JO L 169, 1.7.2015, p. 1).

( 7 ) Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).

( 8 ) Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 345, 31.12.2003, p. 64).

( 9 ) Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (Regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1).

( 10 ) Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și transparența reutilizării și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 337, 23.12.2015, p. 1).

( 11 ) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE ș2 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

( 12 ) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1).

( 13 ) Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (JO L 235, 23.9.2003, p. 10).

( 14 ) Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).

( 15 ) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

( *1 ) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).”

( *2 ) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).”

( *3 ) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).”

( *4 ) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).”

( 16 ) Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).

( 17 ) Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată, și de abrogare a Directivei 2003/71/CE (JO L 168, 30.6.2017, p. 12).

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	REGULAMENTUL (UE) 2021/557 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 31 martie 2021	L 116	1	6.4.2021