02017R2394 — RO — 01.01.2022 — 002.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
REGULAMENTUL (UE) 2017/2394 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 345 27.12.2017, p. 1) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
Jurnalul Oficial |
||
NR. |
Pagina |
Data |
||
REGULAMENTUL (UE) 2018/302 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 28 februarie 2018 |
L 60I |
1 |
2.3.2018 |
|
DIRECTIVA (UE) 2019/770 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 20 mai 2019 |
L 136 |
1 |
22.5.2019 |
|
DIRECTIVA (UE) 2019/771 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 20 mai 2019 |
L 136 |
28 |
22.5.2019 |
REGULAMENTUL (UE) 2017/2394 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 12 decembrie 2017
privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004
(Text cu relevanță pentru SEE)
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII INTRODUCTIVE
Articolul 1
Obiect
Prezentul regulament stabilește condițiile în care autoritățile competente care au fost desemnate de către statele membre ca fiind responsabile pentru asigurarea respectării legislației Uniunii care protejează interesele consumatorilor cooperează și își coordonează acțiunile între ele și cu Comisia, pentru a garanta respectarea acestei legislații și pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, precum și pentru a îmbunătăți protecția intereselor economice ale consumatorilor.
Articolul 2
Domeniu de aplicare
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
„legislația Uniunii care protejează interesele consumatorilor” înseamnă regulamentele și directivele transpuse în dreptul intern al statelor membre și care sunt enumerate în anexa la prezentul regulament;
„încălcare în interiorul Uniunii” înseamnă orice acțiune sau omisiune care contravine legislației Uniunii care protejează interesele consumatorilor și care a adus, aduce sau ar putea aduce prejudicii intereselor colective ale consumatorilor care își au reședința într-un stat membru diferit de cel:
în care își are originea sau a avut loc acțiunea sau omisiunea în cauză;
pe teritoriul căruia este stabilit comerciantul responsabil de acțiunea sau omisiunea în cauză; sau
în care se găsesc mijloacele de probă sau activele comerciantului care au legătură cu acțiunea sau cu omisiunea respectivă;
„încălcare pe scară largă” înseamnă:
orice acțiune sau omisiune care contravine legislației Uniunii care protejează interesele consumatorilor și care a adus, aduce sau ar putea aduce prejudicii intereselor colective ale consumatorilor care își au reședința în cel puțin două state membre diferite de statul:
în care își are originea sau a avut loc acțiunea sau omisiunea în cauză;
pe teritoriul căruia este stabilit comerciantul responsabil de acțiunea sau omisiunea în cauză; sau
în care se găsesc mijloacele de probă sau activele comerciantului care au legătură cu acțiunea sau cu omisiunea respectivă; sau
orice acțiuni ori omisiuni care contravin legislației Uniunii care protejează interesele consumatorilor și care au adus, aduc sau ar putea aduce prejudicii intereselor colective ale consumatorilor și care au caracteristici comune, cum ar fi aceeași practică ilegală, încălcarea aceluiași interes și care survin în același timp, fiind comise de același comerciant, în cel puțin trei state membre;
„încălcare pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii” înseamnă o încălcare pe scară largă care a adus, aduce sau ar putea aduce prejudicii intereselor colective ale consumatorilor în cel puțin două treimi din statele membre ce reprezintă cumulat cel puțin două treimi din populația Uniunii;
„încălcări sancționate prin prezentul regulament” înseamnă încălcări în interiorul Uniunii, încălcări pe scară largă și încălcări pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii;
„autoritate competentă” înseamnă orice autoritate publică stabilită la nivel național, regional sau local care este desemnată de un stat membru ca fiind responsabilă pentru asigurarea respectării legislației Uniunii care protejează interesele consumatorilor;
„birou unic de legătură” înseamnă autoritatea publică din fiecare stat membru desemnată de un stat membru ca fiind responsabilă de coordonarea aplicării prezentului regulament în statul membru respectiv;
„organism desemnat” înseamnă un organism care are un interes legitim să pună capăt sau să interzică încălcarea legislației Uniunii care protejează interesele consumatorilor, desemnat de un stat membru și mandatat de o autoritate competentă în scopul de a colecta informațiile necesare și de a lua măsurile necesare de asigurare a respectării legislației pe care le are la dispoziție în temeiul dreptului intern pentru a pune capăt încălcării sau a o interzice și care acționează în numele respectivei autorități competente;
„autoritate solicitantă” înseamnă autoritatea competentă care formulează o cerere de asistență reciprocă;
„autoritate solicitată” înseamnă autoritatea competentă care primește o cerere de asistență reciprocă;
„comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, care acționează, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care acționează în numele sau în contul ei, în scopuri legate de activitatea sa comercială, economică, meșteșugărească sau liberală;
„consumator” înseamnă orice persoană fizică ce acționează în scopuri care nu sunt legate de activitatea sa comercială, economică, meșteșugărească sau liberală;
„reclamație a unui consumator” înseamnă o declarație, susținută de mijloace de probă rezonabile, în care se afirmă că un comerciant a comis, comite sau ar putea să comită o încălcare a legislației Uniunii care protejează interesele consumatorilor;
„prejudiciu adus intereselor colective ale consumatorilor” înseamnă un prejudiciu real sau potențial adus intereselor unui anumit număr de consumatori care sunt afectați de încălcări în interiorul Uniunii, de încălcări pe scară largă sau de încălcări pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii;
„interfață online” înseamnă orice software, inclusiv un site sau o parte a unui site, ori o aplicație, care este operat de către sau în numele unui comerciant și care servește pentru a oferi consumatorilor acces la bunurile sau serviciile comerciantului;
„acțiuni de verificare” înseamnă o anchetare coordonată a piețelor de consum prin acțiuni simultane de control coordonate pentru verificarea respectării legislației Uniunii care protejează interesele consumatorilor sau pentru detectarea încălcărilor acesteia.
Articolul 4
Notificarea termenelor de prescripție
Fiecare birou unic de legătură notifică Comisiei termenele de prescripție aplicabile în jurisdicția sa în ceea ce privește măsurile de asigurare a respectării legislației menționate la articolul 9 alineatul (4). Comisia face un rezumat al termenelor de prescripție notificate și pune rezumatul la dispoziția autorităților competente.
CAPITOLUL II
AUTORITĂȚILE COMPETENTE ȘI COMPETENȚELE ACESTORA
Articolul 5
Autoritățile competente și birourile unice de legătură
Articolul 6
Cooperarea pentru aplicarea prezentului regulament în statele membre
Articolul 7
Rolul organismelor desemnate
Obligația de a colecta informațiile necesare sau de a adopta măsurile de asigurare a respectării legislației rămâne în sarcina autorității de mandatare dacă:
organismul desemnat nu obține informațiile necesare sau nu pune capăt fără întârziere sau nu interzice încălcarea sancționată prin prezentul regulament; sau
autoritățile competente care au atribuții în ceea ce privește o infracțiune sancționată prin prezentul regulament nu sunt de acord cu mandatarea organismului desemnat în temeiul alineatului (1).
Articolul 8
Informații și liste
Fiecare stat membru comunică fără întârziere Comisiei următoarele informații, precum și orice modificare a acestora:
identitățile și datele de contact ale autorităților competente, ale birourilor unice de legătură, ale organismelor desemnate și ale entităților care emit alerte externe în temeiul articolului 27 alineatul (1); și
informații privind organizarea, competențele și responsabilitățile autorităților competente.
Articolul 9
Competențele minime ale autorităților competente
Autoritățile competente dispun cel puțin de următoarele competențe de anchetă:
competența de a avea acces la orice documente, orice date sau orice informații relevante referitoare la o încălcare sancționată prin prezentul regulament, indiferent de forma sau formatul acestora și indiferent de mediul pe care sunt stocate acestea sau de locul în care sunt stocate;
competența de a impune oricărei autorități, organism sau agenție publice din statul lor membru sau oricărei persoane fizică sau juridice obligația de a pune la dispoziție orice informații, date sau documente relevante, indiferent de format sau formă și indiferent de mediul pe care sunt stocate sau de locul în care sunt stocate acestea, în scopul de a stabili dacă a avut sau are loc o încălcare sancționată prin prezentul regulament și pentru a stabili detaliile acestei încălcări, inclusiv în scopul urmăririi fluxurilor financiare și de date, al stabilirii identității persoanelor implicate în fluxurile financiare și de date, și al luării la cunoștință de informații privind conturile bancare și al identificării proprietarilor de site-uri web;
competența de a efectua inspecțiile la fața locului necesare, inclusiv competența de a pătrunde în orice sediu, pe orice teren sau în orice mijloc de transport utilizat de comerciantul vizat de inspecție pentru a-și desfășura activitatea comercială, economică, meșteșugărească sau liberală, sau de a solicita altor autorități să facă acest lucru pentru a examina, a confisca, a lua sau a obține copii ale informațiilor, ale datelor sau ale documentelor, indiferent de mediul pe care sunt stocate; competența de a confisca orice informații, date sau documente pe durata necesară și în măsura necesară inspecției; competența de a cere oricărui reprezentant sau membru al personalului comerciantului vizat de inspecție explicații privind fapte, informații sau documente legate de chestiunile care fac obiectul inspecției și de a înregistra răspunsurile acestuia;
competența de a achiziționa bunuri sau servicii în scopuri de testare, dacă este necesar, sub o identitate falsă, inclusiv de a le inspecta și de a le observa, studia, dezasambla sau testa în scopul de a detecta încălcări sancționate prin prezentul regulament și de a obține mijloace de probă.
Autoritățile competente dispun cel puțin de următoarele competențe de asigurare a respectării legislației:
competența de a adopta măsuri provizorii pentru a evita riscul unui prejudiciu grav adus intereselor colective ale consumatorilor;
competența de a încerca să obțină sau de a accepta, din partea comerciantului răspunzător de încălcarea sancționată prin prezentul regulament, angajamente de a pune capăt încălcării;
competența de a primi din partea comerciantului, la inițiativa acestuia, angajamente suplimentare de măsuri reparatorii în beneficiul consumatorilor prejudiciați de presupusa încălcare sancționată prin prezentul regulament sau, după caz, de a obține angajamente din partea comerciantului de a oferi măsuri reparatorii adecvate consumatorilor prejudiciați de respectiva încălcare;
după caz, competența de a transmite, prin mijloace adecvate, consumatorilor care reclamă că au suferit un prejudiciu ca urmare a unei încălcări sancționate prin prezentul regulament, informații privind modalitățile de a solicita despăgubiri în temeiul dreptului intern;
competența de a dispune în scris încetarea încălcărilor sancționate prin prezentul regulament de către comerciant;
competența de a pune capăt sau de a interzice încălcările sancționate prin prezentul regulament;
în cazul în care nu sunt disponibile alte mijloace eficace pentru a pune capăt sau a interzice încălcarea sancționată prin prezentul regulament și pentru a evita riscul unor prejudicii grave aduse intereselor colective ale consumatorilor:
competența de a îndepărta conținutul unei interfețe online sau de a restricționa accesul la aceasta sau de a dispune afișarea explicită a unui avertisment către consumatori în momentul accesării interfeței online;
competența de a impune unui furnizor de servicii de găzduire să înlăture, să dezactiveze sau să restricționeze accesul la o interfață online; sau
după caz, competența de impune registrelor de domenii sau operatorilor de registre să elimine un nume de domeniu complet calificat și să permită autorității competente în cauză să îl înregistreze,
inclusiv prin solicitarea adresată unei părți terțe sau unei alte autorități publice de a pune în aplicare astfel de măsuri;
competența de a impune sancțiuni, de exemplu, amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, în cazul încălcărilor sancționate prin prezentul regulament, precum și pentru nerespectarea oricăror decizii, ordine, măsuri provizorii, angajamente ale comerciantului sau a altor măsuri adoptate în temeiul prezentului regulament.
Sancțiunile menționate la litera (h) trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare, în conformitate cu cerințele legislației Uniunii care protejează interesele consumatorilor. În special, se ține seama în mod corespunzător, după caz, de natura, gravitatea și durata respectivei încălcări.
Articolul 10
Exercitarea competențelor minime
Competențele prevăzute la articolul 9 se exercită fie:
în mod direct de către autoritățile competente, în baza propriei lor autorități;
după caz, cu implicarea altor autorități competente sau a altor autorități publice;
prin mandatarea unor organisme desemnate, dacă este cazul; sau
solicitând instanțelor judecătorești competente să pronunțe hotărârea necesară, inclusiv, după caz, prin formularea unei căi de atac, în cazul în care această cerere nu este îndeplinită.
CAPITOLUL III
MECANISMUL DE ASISTENȚĂ RECIPROCĂ
Articolul 11
Solicitări de informații
Articolul 12
Cererile de măsuri de asigurare a respectării legislației
Autoritatea solicitată informează periodic autoritatea solicitantă în privința acțiunilor și a măsurilor întreprinse, precum și a acțiunilor și a măsurilor pe care intenționează să le întreprindă. Autoritatea solicitată informează fără întârziere, prin intermediul bazei de date prevăzute la articolul 35, autoritatea solicitantă, autoritățile competente ale altor state membre și Comisia despre măsurile luate și efectul acestora asupra încălcării în interiorul Uniunii, incluzând următoarele precizări:
dacă au fost impuse măsuri provizorii;
dacă încălcarea a încetat;
măsurile care s-au adoptat și dacă măsurile respective s-au pus în aplicare;
în ce măsură consumatorilor prejudiciați de presupusa încălcare li s-au oferit angajamente privind măsuri reparatorii.
Articolul 13
Procedura privind cererile de asistență reciprocă
Articolul 14
Refuzul de a da curs unei cereri de asistență reciprocă
Autoritatea solicitată poate să refuze să dea curs unei cereri de informații în conformitate cu articolul 11, dacă sunt îndeplinite una sau mai multe dintre condițiile următoare:
în urma unei consultări cu autoritatea solicitantă, rezultă că aceasta din urmă nu are nevoie de informațiile cerute pentru a stabili dacă a avut sau are loc o încălcare în interiorul Uniunii sau dacă există motive rezonabile de a suspecta că o astfel de încălcare ar putea avea loc;
autoritatea solicitantă estimează că informațiile nu intră sub incidența dispozițiilor privind confidențialitatea și secretul profesional și comercial prevăzute la articolul 33;
o cercetare penală sau o procedură judiciară a fost deja inițiată împotriva aceluiași comerciant cu privire la aceeași încălcare în interiorul Uniunii de către autoritățile judiciare ale statului membru al autorității solicitate sau al autorității solicitante.
Autoritatea solicitată poate să refuze să dea curs unei cereri de măsuri de asigurare a respectării legislației, transmisă în temeiul articolului 12, dacă, în urma unei consultări cu autoritatea solicitantă, sunt îndeplinite una sau mai multe dintre condițiile următoare:
s-a inițiat deja o anchetă penală sau o procedură judiciară, sau s-a pronunțat o hotărâre, ori există o tranzacție judiciară sau un ordin judecătoresc împotriva aceluiași comerciant cu privire la aceeași încălcare în interiorul Uniunii din partea autorităților judiciare din statul membru al autorității solicitate;
exercitarea competențelor necesare de asigurare a respectării legislației a fost deja demarată sau s-a adoptat deja o decizie administrativă împotriva aceluiași comerciant, cu privire la aceeași încălcare în interiorul Uniunii, în statul membru al autorității solicitate, pentru a pune capăt sau a interzice încălcarea în interiorul Uniunii, în mod rapid și eficace;
după o anchetă adecvată, autoritatea solicitată ajunge la concluzia că nu a avut loc nicio încălcare în interiorul Uniunii;
autoritatea solicitată a ajuns la concluzia că autoritatea solicitantă nu a furnizat informațiile necesare, astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (1);
autoritatea solicitată a acceptat angajamentele din partea comerciantului de a pune capăt încălcării în interiorul Uniunii într-un termen determinat și termenul respectiv nu a expirat.
Cu toate acestea, autoritatea solicitată dă curs cererii de măsuri de asigurare a respectării legislației transmise în temeiul articolului 12 în cazul în care comerciantul nu pune în aplicare angajamentele acceptate în termenul menționat la litera (e) de la primul paragraf.
CAPITOLUL IV
MECANISME COORDONATE DE ANCHETĂ ȘI DE ASIGURARE A RESPECTĂRII LEGISLAȚIEI ÎN CAZUL ÎNCĂLCĂRILOR PE SCARĂ LARGĂ ȘI AL ÎNCĂLCĂRILOR PE SCARĂ LARGĂ CU O DIMENSIUNE SPECIFICĂ UNIUNII
Articolul 15
Procedura de luare a deciziilor de către statele membre
În chestiuni reglementate prin prezentul capitol, autoritățile competente în cauză acționează prin consens.
Articolul 16
Principii generale ale cooperării
Articolul 17
Lansarea unei acțiuni coordonate și desemnarea coordonatorului
Articolul 18
Motivația refuzului de a lua parte la acțiunea coordonată
O autoritate competentă poate refuza să ia parte la o acțiune coordonată din oricare dintre următoarele motive:
s-a inițiat deja o anchetă penală sau o procedură judiciară, s-a emis o hotărâre sau s-a ajuns la o tranzacție judiciară cu privire la aceeași încălcare comisă de același comerciant în statul membru al respectivei autorități competente;
exercitarea competențelor necesare de asigurare a respectării legislației a fost deja demarată înainte de emiterea unei alerte în temeiul articolului 17 alineatul (3) sau s-a adoptat o decizie administrativă împotriva aceluiași comerciant pentru aceeași încălcare în statul membru al respectivei autorități competente pentru a pune capăt sau a interzice încălcarea pe scară largă sau încălcarea pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii, în mod rapid și eficace;
ca urmare a unei anchete adecvate, este evident că impactul real sau potențial al presupusei încălcări pe scară largă sau al încălcării pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii în statul membru al respectivei autorități competente este neglijabil și ca atare nu este nevoie ca autoritatea competentă să adopte nicio măsură de asigurare a respectării legislației;
respectiva încălcare pe scară largă sau încălcare pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii nu a avut loc în statul membru al respectivei autorități competente și ca atare nu este nevoie ca autoritatea competentă să adopte nicio măsură de asigurare a respectării legislației;
autoritatea competentă a acceptat angajamentele propuse de comerciantul responsabil pentru încălcarea pe scară largă sau încălcare pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii de a pune capăt încălcării la scară largă în statul membru al respectivei autorități competente, angajamentele respective au fost puse în aplicare și nu este nevoie ca autoritatea competentă să adopte nicio măsură de asigurare a respectării legislației.
Articolul 19
Măsuri de anchetă în cadrul acțiunilor coordonate
Articolul 20
Angajamente în cadrul acțiunilor coordonate
Articolul 21
Măsuri de asigurare a respectării legislației în cadrul acțiunilor coordonate
După caz, aceste autorități impun sancțiuni, de exemplu, amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, comerciantului răspunzător de încălcarea pe scară largă sau de încălcarea pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii. Autoritățile competente pot primi din partea comerciantului, la inițiativa acestuia, angajamente suplimentare privind măsuri reparatorii pentru consumatorii prejudiciați de presupusa încălcare pe scară largă sau de presupusa încălcare pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii sau, după caz, pot încerca să obțină din partea comerciantului angajamente privind măsuri reparatorii adecvate pentru consumatorii prejudiciați de respectiva încălcare.
Măsurile de asigurare a respectării legislației sunt în special adecvate în cazul în care:
se impune o acțiune imediată de asigurare a respectării legislației pentru a pune capăt sau a interzice încălcarea, în mod rapid și eficace;
este improbabil să se pună capăt încălcării respective ca urmare a angajamentelor propuse de comerciantul răspunzător de încălcare;
comerciantul răspunzător de încălcare nu propune angajamentele în termenul stabilit de autoritățile competente în cauză;
angajamentele propuse de comerciantul răspunzător de încălcare sunt insuficiente pentru a pune capăt încălcării sau, după caz, pentru a asigura măsuri reparatorii pentru consumatorii prejudiciați prin încălcare; sau
comerciantul răspunzător de încălcare nu pune în aplicare, în termenul stabilit la articolul 20 alineatul (3), angajamentele de a pune capăt încălcării sau, după caz, de a asigura măsuri reparatorii pentru consumatorii prejudiciați prin încălcare.
Articolul 22
Încheierea acțiunilor coordonate
Articolul 23
Rolul coordonatorului
Coordonatorului numit în conformitate cu articolul 17 sau 29 îi revin, în special, următoarele atribuții:
se asigură că toate autoritățile competente în cauză și Comisia sunt informate în mod corespunzător și în timp util în ceea ce privește evoluția anchetei sau, după caz, a acțiunii de asigurare a respectării legislației, și cu privire la următoarele acțiuni prevăzute și la măsurile care urmează să fie adoptate;
coordonează și monitorizează măsurile de anchetă adoptate de autoritățile competente care au atribuții în conformitate cu prezentul regulament;
coordonează pregătirea și comunicarea tuturor documentelor necesare între autoritățile competente în cauză și Comisie;
păstrează contactul cu comerciantul și cu alte părți vizate de măsurile de anchetă sau, după caz, de măsurile de asigurare a respectării legislației, dacă autoritățile competente în cauză și coordonatorul nu au convenit altfel;
după caz, coordonează evaluarea, consultările și monitorizarea efectuate de autoritățile competente în cauză, precum și alți pași necesari pentru prelucrarea și punerea în aplicare a angajamentelor propuse de comercianții în cauză;
după caz, coordonează măsurile de asigurare a respectării legii adoptate de autoritățile competente în cauză;
coordonează cererile de asistență reciprocă transmise de autoritățile competente care au atribuții în temeiul capitolului III.
Articolul 24
Regimul lingvistic
Articolul 25
Dispoziții lingvistice pentru comunicarea cu comercianții
În scopul procedurilor prevăzute în prezentul capitol, comerciantul are dreptul să comunice în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale utilizate în scopuri oficiale din statul membru de stabilire sau de reședință al comerciantului.
CAPITOLUL V
ACTIVITĂȚI LA SCARA UNIUNII
Articolul 26
Alerte
Atunci când notifică în temeiul alineatelor (1) și (2) o suspiciune privind producerea unei încălcări sancționate prin prezentul regulament, adică atunci când emite o alertă, autoritatea competentă sau Comisia furnizează, în special, și dacă acestea sunt disponibile, următoarele informații:
o descriere a acțiunii sau a omisiunii care constituie o încălcare;
detalii privind produsul sau serviciul vizat de încălcare;
denumirile statelor membre care sunt sau ar putea să fie vizate de încălcare;
identitatea comerciantului sau a comercianților care răspund sau sunt suspectați că răspund de încălcare;
temeiul juridic al eventualelor măsuri, cu referire la dreptul intern și la dispozițiile aferente din actele juridice ale Uniunii enumerate în anexă;
o descriere a procedurilor judiciare, a măsurilor de asigurare a respectării legislației sau a altor măsuri luate referitoare la încălcare, precum și stadiul acestora și termenele și durata lor;
identitatea autorităților competente însărcinate cu procedurile judiciare și cu alte măsuri.
Articolul 27
Alerte externe
Articolul 28
Comunicarea reciprocă a altor informații relevante pentru detectarea încălcărilor
În măsura necesară realizării obiectivului prezentului regulament, autoritățile competente notifică fără întârziere Comisiei și autorităților competente din statele membre vizate, prin intermediul bazei electronice de date prevăzute la articolul 35, orice măsuri pe care le-au luat în jurisdicția lor ca răspuns la o încălcare sancționată prin prezentul regulament, dacă suspectează că încălcarea respectivă poate prejudicia interesele consumatorilor din alte state membre.
Articolul 29
Acțiuni de verificare
Articolul 30
Coordonarea altor activități care contribuie la anchetă și la asigurarea respectării legislației
În măsura necesară realizării obiectivului prezentului regulament, statele membre se informează reciproc și informează Comisia în privința activităților pe care le desfășoară în următoarele domenii:
formarea funcționarilor lor însărcinați să asigure aplicarea prezentului regulament;
colectarea și clasificarea reclamațiilor consumatorilor și schimbul de date referitoare la acestea;
dezvoltarea unor rețele de funcționari specializați pe sectoare;
dezvoltarea unor instrumente de informare și comunicare; și
după caz, elaborarea unor standarde, metodologii și orientări privind punerea în aplicare a prezentului regulament.
Articolul 31
Schimb de funcționari între autoritățile competente
Articolul 32
Cooperare internațională
CAPITOLUL VI
DISPOZIȚII COMUNE
Articolul 33
Utilizarea și divulgarea informațiilor și secretul profesional și comercial
Cu toate acestea, autoritățile competente, după consultarea autorității competente care a furnizat informațiile, pot divulga astfel de informații care sunt necesare:
pentru a proba existența unor încălcări sancționate prin prezentul regulament; sau
pentru a pune capăt sau a interzice încălcări sancționate prin prezentul regulament.
Articolul 34
Utilizarea mijloacelor de probă și a rezultatelor anchetelor
Autoritățile competente pot utiliza ca mijloc de probă orice informații, documente, constatări, declarații, copii certificate sau date transmise, în același temei ca documentele similare obținute în statul lor membru, indiferent de mediul pe care sunt stocate.
Articolul 35
Baza de date electronică
Datele referitoare la o încălcare se stochează în baza de date electronică numai pe durata necesară scopului pentru care au fost colectate și prelucrate, dar nu mai mult de cinci ani de la data la care:
o autoritate solicitată informează Comisia, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2), că încălcarea în interiorul Uniunii a încetat;
coordonatorul notifică, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), încheierea acțiunii coordonate; sau
informațiile au fost introduse în baza de date, în toate celelalte cazuri.
Articolul 36
Renunțarea la rambursarea cheltuielilor
Articolul 37
Prioritățile pentru asigurarea respectării legislației
Aceste informații cuprind:
informații privind evoluția pieței care ar putea afecta interesele consumatorilor în statul membru vizat și în alte state membre;
o prezentare generală a acțiunilor desfășurate în temeiul prezentului regulament în ultimii doi ani, în special a măsurilor de anchetă și de asigurare a respectării legislației care vizează încălcările pe scară largă;
schimbul de statistici prin intermediul alertelor menționate la articolul 26;
propuneri de domenii prioritare în următorii doi ani pentru asigurarea respectării legislației Uniunii care protejează interesele consumatorilor în statul membru vizat; și
propuneri de domenii prioritare în următorii doi ani pentru asigurarea respectării legislației Uniunii care protejează interesele consumatorilor la nivelul Uniunii.
CAPITOLUL VII
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 38
Comitetul
Articolul 39
Notificări
Statele membre comunică fără întârziere Comisiei textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezentul regulament și cele ale acordurilor pe care le încheie în domeniul reglementat de prezentul regulament, altele decât cele privind cazuri individuale.
Articolul 40
Raportare
Articolul 41
Abrogare
Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 se abrogă de la 17 ianuarie 2020.
Articolul 42
Intrare în vigoare și aplicare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 17 ianuarie 2020.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
ANEXĂ
Directivele și regulamentele menționate la articolul 3 punctul 1
1. Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29).
2. Directiva 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor (JO L 80, 18.3.1998, p. 27).
3. Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 și a Directivei 2009/22/CE și de abrogare a Directivei 1999/44/CE (JO L 136, 22.5.2019, p. 28).
4. Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).
5. Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67): articolele 86-100.
6. Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37): articolul 13.
7. Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE (JO L 271, 9.10.2002, p. 16).
8. Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, 17.2.2004, p. 1).
9. Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).
10. Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei pe calea aerului (JO L 204, 26.7.2006, p. 1).
11. Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (JO L 376, 27.12.2006, p. 21): articolul 1, articolul 2 litera (c) și articolele 4-8.
12. Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, 27.12.2006, p. 36): articolul 20.
13. Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (JO L 315, 3.12.2007, p. 14).
14. Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66).
15. Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO L 293, 31.10.2008, p. 3): articolele 22, 23 și 24.
16. Directiva 2008/122/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind protecția consumatorilor în ceea ce privește anumite aspecte referitoare la contractele privind dreptul de folosință a bunurilor pe durată limitată, la contractele privind produsele de vacanță cu drept de folosință pe termen lung, precum și la contractele de revânzare și de schimb (JO L 33, 3.2.2009, p. 10).
17. Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1): articolele 9, 10, 11, 19-26.
18. Regulamentul (UE) nr. 1177/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 334, 17.12.2010, p. 1).
19. Regulamentul (UE) nr. 181/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul și autocarul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 55, 28.2.2011, p. 1).
20. Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).
21. Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 63): articolul 13.
22. Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Regulamentul privind SOL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 1): articolul 14.
23. Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34): articolele 10, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 21, 22, 23, capitolul 10 și anexele I și II.
24. Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază (JO L 257, 28.8.2014, p. 214): articolele 3-18 și articolul 20 alineatul (2).
25. Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului (JO L 326, 11.12.2015, p. 1).
26. Regulamentul (UE) 2017/1128 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online în cadrul pieței interne (JO L 168, 30.6.2017, p. 1).
27. Regulamentul (UE) 2018/302 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 februarie 2018 privind prevenirea geoblocării nejustificate și a altor forme de discriminare bazate pe cetățenia sau naționalitatea, domiciliul sau sediul clienților pe piața internă și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2006/2004 și (UE) 2017/2394, precum și a Directivei 2009/22/CE (JO L 60 I, 2.3.2018, p. 1), numai în cazul în care clientul este un consumator astfel cum este definit la articolul 2 punctul 12 din regulamentul respectiv.
28. Directiva (UE) 2019/770 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte legate de contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale (JO L 136, 22.5.2019, p. 1).
( 1 ) Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor (JO L 110, 1.5.2009, p. 30).