02017R1001 — RO — 01.12.2025 — 001.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
REGULAMENTUL (UE) 2017/1001 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (text codificat) (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 154 16.6.2017, p. 1) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
REGULAMENTUL (UE) 2023/2411 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 18 octombrie 2023 |
L 2411 |
1 |
27.10.2023 |
|
REGULAMENTUL (UE) 2017/1001 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 14 iunie 2017
privind marca Uniunii Europene
(text codificat)
(Text cu relevanță pentru SEE)
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Marca Uniunii Europene
Articolul 2
Oficiul
Articolul 3
Capacitate de exercițiu
În scopul punerii în aplicare a prezentului regulament sunt asimilate persoanelor juridice societățile comerciale sau firmele și celelalte entități juridice care, în temeiul legislației aplicabile acestora, au capacitatea, în nume propriu, de a fi titulari de drepturi și obligații de orice natură, de a încheia contracte sau de a efectua alte acte juridice și de a sta în justiție.
CAPITOLUL II
DREPTUL MĂRCILOR
SECȚIUNEA 1
Definirea și dobândirea mărcii UE
Articolul 4
Semne care pot constitui o marcă UE
Poate constitui o marcă UE orice semn, în special cuvinte, inclusiv numele de persoane, sau desene, litere, cifre, culori, forma produsului sau a ambalajului său ori sunete, cu condiția ca astfel de semne să fie în măsură:
să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; și
să fie reprezentate în Registrul mărcilor Uniunii Europene (denumit în continuare „registrul”), într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și precizie obiectul protecției conferite titularului respectivei mărci.
Articolul 5
Titulari ai mărcilor UE
Poate fi titularul unei mărci UE orice persoană fizică sau juridică, inclusiv entități de drept public.
Articolul 6
Modul de dobândire a mărcii UE
Marca UE se dobândește prin înregistrare.
Articolul 7
Motive absolute de refuz
Se respinge înregistrarea următoarelor:
semne care nu respectă cerințele de la articolul 4;
mărci care sunt lipsite de caracter distinctiv;
mărci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora;
mărci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații devenite uzuale în limbajul curent sau în practica comercială loială și constantă;
semnele constituite exclusiv:
din forma sau din altă caracteristică impusă chiar de natura produselor;
din forma sau din altă caracteristică a produselor care este necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic;
din forma sau din altă caracteristică a produselor care dă acestora valoare substanțială;
mărci care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;
mărci care sunt de natură să înșele publicul consumator, de exemplu asupra naturii, calității sau provenienței geografice a produsului sau a serviciului;
mărci care, în lipsa autorizației autorităților competente, trebuie respinse în temeiul articolului 6b din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale (denumită în continuare „Convenția de la Paris”);
mărci care includ insigne, embleme sau ecusoane, altele decât cele menționate la articolul 6b din Convenția de la Paris, și care prezintă un interes public special, cu excepția cazului în care înregistrarea lor a fost autorizată de autoritatea competentă;
mărcile care sunt excluse de la înregistrare în temeiul legislației Uniunii, al dreptului intern sau al acordurilor internaționale la care Uniunea sau statul membru în cauză este parte, care prevăd protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice;
mărcile care sunt excluse de la înregistrare în temeiul legislației Uniunii sau al acordurilor internaționale la care Uniunea este parte, care prevăd protecția mențiunilor tradiționale pentru vinuri;
mărcile care sunt excluse de la înregistrare în temeiul legislației Uniunii sau al acordurilor internaționale la care Uniunea este parte, care prevăd protecția specialităților tradiționale garantate;
mărcile care sunt compuse din sau reproduc în elementele lor esențiale o denumire anterioară a unui soi de plante, înregistrată în conformitate cu legislația Uniunii sau cu dreptul intern, ori cu acordurile internaționale la care Uniunea sau statul membru respectiv este parte, care conferă protecție drepturilor de proprietate asupra unui soi de plante, și care se referă la soiuri de plante din aceeași specie sau din specii înrudite îndeaproape.
Articolul 8
Motive relative de refuz
La opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când:
aceasta este identică cu marca anterioară și când produsele sau serviciile pentru care marca a fost solicitată sunt identice cu cele pentru care este protejată marca anterioară;
din cauza identității sau asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie pe teritoriul în care este protejată marca anterioară; riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară.
În sensul alineatului (1), „mărci anterioare” înseamnă:
mărci a căror dată de depunere este anterioară cererii de înregistrare a mărcii UE, ținând cont, dacă este cazul, de dreptul la prioritate invocat în sprijinul acestor mărci și care aparțin următoarelor categorii:
mărci UE;
mărci înregistrate într-un stat membru sau, în ceea ce privește Belgia, Luxemburg și Țările de Jos, la Oficiul Benelux din domeniul proprietății intelectuale;
mărci care au făcut obiectul unei înregistrări în temeiul acordurilor internaționale, care produc efecte într-un stat membru;
mărcile care au făcut obiectul unei înregistrări internaționale care produce efecte în Uniune;
cereri pentru mărci menționate la litera (a), sub rezerva înregistrării lor;
mărci care, la data de depunere a cererii pentru înregistrarea ca marcă UE sau, dacă este cazul, la data priorității invocate în sprijinul cererii pentru înregistrarea ca marcă UE, sunt de notorietate într-un stat membru în înțelesul articolului 6a din Convenția de la Paris.
În cazul opoziției titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț cu un domeniu de aplicare care depășește domeniul local, marca solicitată este refuzată la înregistrare, atunci când și în măsura în care, în conformitate cu legislația Uniunii sau cu legislația statului membru care este aplicabilă acestui semn:
au fost dobândite drepturi pentru acest semn înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare a mărcii UE sau, dacă este cazul, înaintea datei priorității invocate în sprijinul cererii de înregistrare a mărcii UE;
acest semn conferă titularului dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente.
La opoziția oricărei persoane autorizate în temeiul legislației relevante să își exercite drepturile care decurg dintr-o denumire de origine sau dintr-o indicație geografică, înregistrarea mărcii solicitate se respinge în cazul și în măsura în care, în temeiul legislației Uniunii sau al dreptului intern care prevede protejarea denumirilor de origine sau a indicațiilor geografice:
o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice a fost deja depusă în conformitate cu legislația Uniunii sau cu dreptul intern înainte de data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii UE sau de data priorității invocate în sprijinul cererii, sub rezerva înregistrării sale ulterioare;
denumirea de origine sau indicația geografică respectivă conferă dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare.
SECȚIUNEA 2
Efecte ale mărcii UE
Articolul 9
Drepturi conferite de o marcă UE
Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii UE, titularul respectivei mărci UE are dreptul să împiedice orice terț să utilizeze un semn în cadrul comerțului, fără consimțământul său, pentru produse sau servicii în cazul în care:
semnul este identic cu marca UE și este utilizat pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca UE este înregistrată;
semnul este identic cu, sau similar cu marca UE și este utilizat în legătură cu produsele sau serviciile care sunt identice sau similare cu produsele sau serviciile pentru care marca UE este înregistrată, în cazul în care există un risc de confuzie din partea publicului; riscul de confuzie cuprinde riscul de asociere între semn și marcă;
semnul este identic sau similar cu marca UE, indiferent dacă este utilizat sau nu pentru produse sau servicii care sunt identice, similare sau nu sunt similare cu cele pentru care marca UE este înregistrată, în cazul în care aceasta se bucură de renume în Uniune și, prin utilizarea semnului fără motiv justificat, se obțin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii UE ori se aduce atingere acestuia.
În temeiul alineatului (2), pot fi interzise, în special, următoarele:
aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestor produse;
oferirea produselor, introducerea lor pe piață sau păstrarea lor cu această destinație sub acest semn, ori oferirea sau asigurarea de servicii sub semnul respectiv;
importul sau exportul de produse sub acest semn;
utilizarea semnului ca denumire comercială sau ca nume de societate ori ca parte a unei denumiri comerciale sau a numelui unei societăți;
utilizarea semnului în documente comerciale și în publicitate;
utilizarea semnului în publicitatea comparativă într-o manieră care contravine Directivei 2006/114/CE.
Dreptul titularului unei mărci UE menționat la primul paragraf se stinge dacă, în cursul procedurilor de constatare a încălcării drepturilor conferite de marca UE, inițiate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 608/2013, declarantul sau deținătorul produselor prezintă probe potrivit cărora titularul mărcii UE nu are dreptul să interzică introducerea produselor pe piață în țara de destinație finală.
Articolul 10
Dreptul de a interzice acțiunile pregătitoare în legătură cu utilizarea ambalajelor sau a altor suporturi
În cazul în care există riscul ca ambalajul, etichetele, elementele sau dispozitivele de securitate sau de autenticitate sau orice alte suporturi pe care se aplică marca să poată fi utilizate pentru produse sau servicii, iar utilizarea respectivă ar constitui o încălcare a drepturilor titularului unei mărci UE în temeiul articolului 9 alineatele (2) și (3), titularul mărcii respective are dreptul de a interzice următoarele acțiuni dacă acestea sunt efectuate în cursul schimbului comercial:
aplicarea unui semn identic sau similar cu marca UE pe ambalaje, etichete, elemente sau dispozitive de securitate sau de autenticitate sau pe orice alte suporturi pe care se poate aplica marca;
oferirea, introducerea pe piață sau păstrarea în aceste scopuri, precum și importul sau exportul ambalajelor, etichetelor, elementelor sau dispozitivelor de securitate sau de autenticitate sau a oricăror altor suporturi pe care se aplică marca.
Articolul 11
Data de la care drepturile devin opozabile terților
Articolul 12
Reproducerea mărcii UE într-un dicționar
În cazul în care reproducerea unei mărci UE într-un dicționar, o enciclopedie sau o lucrare similară dă impresia că aceasta constituie denumirea generică a bunurilor sau serviciilor pentru care este înregistrată marca, editorul se asigură, la cererea titularului mărcii UE, ca reproducerea mărcii UE să fie, cel mai târziu în ediția următoare a lucrării, însoțită de indicația că este vorba despre o marcă înregistrată.
Articolul 13
Interdicție de a utiliza marca UE înregistrată în numele unui agent sau al unui reprezentant
Atunci când o marcă UE este înregistrată în numele agentului sau reprezentantului titularului acestei mărci, fără autorizația titularului, acesta are dreptul de a se opune utilizării mărcii sale de către agentul sau reprezentantul său, dacă nu a autorizat această utilizare, în afară de cazul în care agentul sau reprezentantul își justifică acțiunile.
Articolul 14
Limitarea efectelor unei mărci UE
O marcă UE nu conferă titularului său dreptul de a interzice terților utilizarea în comerț:
a numelui sau adresei terțului, în cazul în care terțul este o persoană fizică;
a semnelor sau a indicațiilor care nu sunt distinctive sau care privesc felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale produselor sau serviciilor;
a mărcii UE dacă acest lucru este necesar pentru a identifica sau a face o trimitere la produse sau servicii ca fiind ale titularului respectivei mărci, mai ales atunci când utilizarea mărcii în cauză se impune pentru indicarea destinației unui produs sau a unui serviciu, în special ca accesorii sau piese detașate.
Articolul 15
Epuizarea drepturilor conferite de marca UE
Articolul 16
Dreptul titularului unei mărci înregistrate ulterior de a interveni ca apărare în cadrul procedurilor de constatare a încălcării drepturilor
Articolul 17
Aplicarea complementară a dreptului intern referitor la încălcarea drepturilor
SECȚIUNEA 3
Utilizarea mărcii UE
Articolul 18
Utilizarea mărcii UE
În înțelesul primului paragraf este considerată, de asemenea, utilizare:
utilizarea mărcii UE sub o formă care diferă prin elemente care nu modifică caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta a fost înregistrată, indiferent dacă marca în forma utilizată este de asemenea înregistrată sau nu în numele titularului;
aplicarea mărcii UE pe produsele sau pe ambalajul acestora în Uniune, numai cu scopul exportului.
SECȚIUNEA 4
Marca UE ca obiect al dreptului de proprietate
Articolul 19
Asimilarea mărcii UE cu marca națională
Cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolele 20-28, o marcă UE ca obiect al dreptului de proprietate se consideră, în totalitatea sa și pe întreg teritoriul Uniunii, ca o marcă națională înregistrată în statul membru în care, conform registrului:
titularul își are sediul sau domiciliul la data respectivă;
în cazul în care nu se aplică litera (a), titularul are o unitate la data respectivă.
Articolul 20
Transferul
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează următoarele:
conținutul detaliat al cererii de înregistrare a unui transfer;
tipul de documente necesare pentru a stabili un transfer, ținând seama de acordurile oferite de titularul înregistrat și de succesorul său în drepturi;
detaliile privind modul de prelucrare a cererilor de transfer parțial, garantându-se faptul că produsele și serviciile din înregistrarea rămasă nu se suprapun cu cele din înregistrarea nouă și că pentru aceasta din urmă se creează un dosar separat, inclusiv un număr de înregistrare separat.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 207 alineatul (2).
Articolul 21
Transferul unei mărci înregistrate în numele unui agent
Titularul poate depune o cerere de transfer în temeiul alineatului (1) din prezentul articol la următoarele instituții:
Oficiul, în temeiul articolului 60 alineatul (1) litera (b), în locul unei cereri în nulitate;
o instanță competentă în domeniul mărcilor Uniunii Europene (denumită în continuare „instanță competentă în domeniul mărcilor UE”), astfel cum se menționează la articolul 123, în locul unei cereri reconvenționale în nulitate conform articolului 128 alineatul (1).
Articolul 22
Drepturi reale
Articolul 23
Executare silită
Articolul 24
Procedura de insolvență
Cu toate acestea, în cazul în care debitorul este o întreprindere de asigurare sau o instituție de credit, astfel cum sunt definite în Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 2 ) și, respectiv, în Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 3 ), singura procedură de insolvență în care poate fi inclusă o marcă UE este cea care a fost deschisă în statul membru în care această întreprindere sau instituție a fost autorizată.
Articolul 25
Licențe
Titularul unei mărci UE poate invoca drepturile conferite de această marcă împotriva unui deținător al licenței care încalcă una dintre clauzele contractului de licență referitoare la:
durata;
forma acoperită de înregistrare sub care marca poate fi utilizată;
natura produselor sau serviciilor pentru care se acordă licența;
teritoriul pe care poate fi aplicată marca; ori
calitatea produselor fabricate sau serviciilor prestate de deținătorul licenței.
Articolul 26
Procedura pentru înscrierea licențelor și a altor drepturi în registru
Articolul 20 alineatele (5) și (6) și normele adoptate în temeiul acestuia, precum și articolul 20 alineatul (8) se aplică mutatis mutandis înregistrării unui drept real sau transferului unui drept real, astfel cum se menționează la articolul 22 alineatul (2), executării silite, astfel cum este menționată la articolul 23 alineatul (3), includerii într-o procedură de insolvență, astfel cum este menționată la articolul 24 alineatul (3), precum și înregistrării unei licențe sau transferului unei licențe, astfel cum se menționează la articolul 25 alineatul (5), sub rezerva următoarelor:
cerința referitoare la identificarea produselor și serviciilor la care se referă transferul nu se aplică în legătură cu o cerere de înregistrare a unui drept real, a unei măsuri de executare silită sau a unei proceduri de insolvență;
cerința referitoare la documentele care atestă transferul nu se aplică în cazul în care cererea este făcută de către titularul mărcii UE.
Cererea de înregistrare a unei licențe poate conține o solicitare de a înregistra licența în registru sub forma uneia sau mai multora dintre următoarele:
o licență exclusivă;
o sublicență, în cazul în care licența este acordată de deținătorul licenței a cărui licență este înregistrată în registru;
o licență limitată numai la o parte dintre bunurile și serviciile pentru care este înregistrată marca;
o licență limitată la o parte a Uniunii;
o licență temporară.
În cazul în care se depune o cerere de înregistrare a licenței ca licență enumerată la literele (c), (d) și (e) de la primul paragraf, cererea de înregistrare a unei licențe indică bunurile și serviciile, partea din Uniune, precum și perioada pentru care se acordă licența.
Articolul 27
Opozabilitate față de terți
Articolul 28
Cerere de înregistrare a mărcii UE ca obiect al dreptului de proprietate
Articolele 19-27 se aplică în cazul cererilor de înregistrare a mărcii UE.
Articolul 29
Procedura de anulare sau de modificare a înscrierii în registru a licențelor și a altor drepturi
CAPITOLUL III
CEREREA DE ÎNREGISTRARE A MĂRCII UE
SECȚIUNEA 1
Depunerea cererii și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească
Articolul 30
Depunerea cererilor
Articolul 31
Condiții pe care cererea trebuie să le îndeplinească
O cerere de înregistrare a mărcii UE trebuie să conțină:
o cerere pentru înregistrarea unei mărci UE;
datele care permit identificarea solicitantului;
lista produselor sau a serviciilor pentru care se cere înregistrarea;
o reprezentare a mărcii, care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 4 litera (b).
Articolul 32
Data de depunere
Data de depunere a cererii de înregistrare a unei mărci UE este data la care solicitantul depune la Oficiu documentele care conțin informațiile menționate la articolul 31 alineatul (1), sub rezerva achitării taxei de depunere în termen de o lună de la data depunerii documentelor menționate.
Articolul 33
Denumirea și clasificarea produselor și serviciilor
Declarația se depune la Oficiu până la 24 septembrie 2016 și precizează, în mod clar, precis și specific, produsele și serviciile, altele decât cele acoperite în mod clar de sensul literal al indicațiilor oferite de titlul clasei, la care se referea inițial intenția titularului. Oficiul ia măsurile adecvate pentru a modifica registrul în mod corespunzător. Posibilitatea de a prezenta o declarație în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat nu aduce atingere aplicării articolului 18, articolului 47 alineatul (2), articolului 58 alineatul (1) litera (a) și articolului 64 alineatul (2).
Se consideră că mărcile UE pentru care nu se depune nicio declarație în termenul menționat la al doilea paragraf desemnează, începând cu expirarea termenului respectiv, doar produsele sau serviciile acoperite în mod clar de sensul literal al indicațiilor incluse în titlul clasei relevante.
În cazul în care registrul este modificat, drepturile exclusive conferite de marca UE în temeiul articolului 9 nu împiedică un terț să continue să utilizeze o marcă pentru produse sau servicii, în cazul și în măsura în care utilizarea mărcii pentru produsele sau serviciile respective:
a început înainte ca registrul să fie modificat; și
nu a încălcat drepturile titularului pe baza sensului literal al înregistrării produselor și serviciilor în registru la momentul respectiv.
În plus, modificarea listei de produse sau servicii înregistrate în registru nu conferă titularului mărcii UE dreptul de a se opune sau de a depune o cerere în nulitate a unei mărci depuse ulterior, în cazul și în măsura în care:
fie marca depusă ulterior se afla în utilizare, fie se depusese o cerere de înregistrare a mărcii pentru produse sau servicii înainte ca registrul să fie modificat; și
utilizarea mărcii pentru produsele sau serviciile respective nu a încălcat sau nu ar fi încălcat drepturile titularului pe baza sensului literal al înregistrării produselor și serviciilor în registru la momentul respectiv.
SECȚIUNEA 2
Prioritatea
Articolul 34
Dreptul de prioritate
Articolul 35
Revendicarea priorității
Articolul 36
Efectul dreptului de prioritate
Efectul dreptului de prioritate constă în aceea că data de prioritate este considerată a fi data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii UE, în scopul determinării anteriorității drepturilor.
Articolul 37
Valoarea de depozit național a cererii
Cererea de înregistrare a mărcii UE căreia i-a fost atribuită o dată de depunere are, în statele membre, valoarea de depozit național reglementar, luând în considerare, dacă este cazul, dreptul de prioritate invocat în susținerea cererii în cauză.
SECȚIUNEA 3
Prioritate de expunere
Articolul 38
Prioritate de expunere
SECȚIUNEA 4
Senioritatea mărcii naționale
Articolul 39
Revendicarea seniorității mărcii naționale în cererea de înregistrare a unei mărci UE sau după data depunerii cererii
Articolul 40
Revendicarea seniorității unei mărci naționale după înregistrarea mărcii UE
CAPITOLUL IV
PROCEDURA DE ÎNREGISTRARE
SECȚIUNEA 1
Examinarea cererilor
Articolul 41
Examinarea condițiilor privind depozitul
Oficiul examinează dacă:
cererea de înregistrare a mărcii UE îndeplinește condițiile pentru a-i fi acordată o dată de depozit în conformitate cu articolul 32;
cererea de înregistrare a mărcii UE îndeplinește condițiile și cerințele menționate la articolul 31 alineatul (3);
taxele pe categorie, atunci când este cazul, au fost achitate în termenul stabilit.
Articolul 42
Examinarea motivelor absolute de refuz
SECȚIUNEA 2
Cercetarea
Articolul 43
Raportul de cercetare
SECȚIUNEA 3
Publicarea cererii
Articolul 44
Publicarea cererii
În cazul în care rectificarea este cerută de către solicitant, normele adoptate în temeiul articolului 49 alineatul (3) se aplică mutatis mutandis.
SECȚIUNEA 4
Observațiile terților și opoziția
Articolul 45
Observații ale terților
Persoanele și grupurile sau organismele menționate la primul paragraf nu dobândesc calitatea de părți în cadrul procedurii în fața Oficiului.
Articolul 46
Opoziție
Se poate formula o opoziție la înregistrarea mărcii în termen de trei luni de la publicarea cererii de înregistrare a mărcii UE, pe motiv că marca ar trebui să fie respinsă la înregistrare în temeiul articolului 8:
în cazurile prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (5), de către titularii mărcilor anterioare menționați la articolul 8 alineatul (2), precum și de către deținătorii licenței împuterniciți de către titularii acestor mărci;
în cazurile prevăzute la articolul 8 alineatul (3), de către titularii mărcilor menționați de prezenta dispoziție;
în cazurile prevăzute la articolul 8 alineatul (4), de către titularii mărcilor sau semnelor anterioare menționați de această dispoziție, precum și de persoanele autorizate, în temeiul dreptului intern aplicabil, să exercite aceste drepturi;
de către persoana autorizată, prin legislația Uniunii relevantă sau prin dreptul intern aplicabil, să exercite drepturile menționate la articolul 8 alineatul (6).
Articolul 47
Examinarea opoziției
Articolul 48
Delegarea de competențe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 208, care să precizeze detaliile privind procedura de depunere și examinare a opoziției prevăzută la articolele 46 și 47.
SECȚIUNEA 5
Retragerea, limitarea, modificarea și divizarea cererii
Articolul 49
Retragerea, restrângerea și modificarea cererii
Articolul 50
Divizarea cererii
Declarația de divizare nu este admisibilă:
dacă, în cazul în care a fost formulată o opoziție împotriva cererii originale, această declarație are ca efect introducerea unei divizări între produsele sau serviciile care fac obiectul acestei opoziții, până când decizia diviziei de opoziție devine definitivă sau până la abandonarea procedurii de opoziție;
înainte ca Oficiul să acorde data de depunere menționată la articolul 32 și nici în cursul perioadei de opoziție prevăzute la articolul 46 alineatul (1).
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează:
conținutul detaliat al unei declarații de divizare a unei cereri depuse în temeiul alineatului (1);
detalii cu privire la modul de tratare a unei declarații de divizare a unei cereri, asigurându-se că se creează un dosar separat, inclusiv un nou număr al cererii pentru cererea de divizare;
detaliile pe care trebuie să le conțină publicarea cererii de divizare în conformitate cu alineatul (8).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 207 alineatul (2).
SECȚIUNEA 6
Înregistrarea
Articolul 51
Înregistrarea
CAPITOLUL V
DURATA, REÎNNOIREA, MODIFICAREA ȘI DIVIZAREA MĂRCII UE
Articolul 52
Durata înregistrării
Durata înregistrării mărcii UE este de zece ani cu începere de la data depunerii cererii. Înregistrarea poate fi reînnoită, conform articolului 53, pentru perioade de zece ani.
Articolul 53
Reînnoire
În cererea de reînnoire se menționează:
numele persoanei care solicită reînnoirea;
numărul de înregistrare al mărcii Uniunii Europene care urmează să fie reînnoită;
în cazul în care reînnoirea este solicitată doar pentru o parte din produsele și serviciile înregistrate, indicarea claselor sau a produselor și serviciilor pentru care se solicită reînnoirea, ori a claselor sau a produselor și serviciilor pentru care nu se solicită reînnoirea, grupate în conformitate cu Clasificarea Nisa, fiecare grup fiind precedat de numărul clasei din Clasificarea Nisa căreia îi aparține grupul de produse și servicii și prezentat în ordinea claselor din respectiva clasificare.
Dacă plata menționată la alineatul (3) este efectuată, aceasta se consideră cerere de reînnoire cu condiția să conțină toate indicațiile necesare pentru a stabili scopul plății.
Articolul 54
Modificarea
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează conținutul detaliat al cererii de modificare în registru. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 207 alineatul (2).
Articolul 55
Modificarea numelui sau a adresei
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează conținutul detaliat al cererii de modificare a numelui sau a adresei în temeiul primului paragraf din prezentul alineat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 207 alineatul (2).
Articolul 56
Divizarea înregistrării
Declarația de divizare nu este admisibilă în următoarele cazuri:
dacă, în cazul în care a fost prezentată o cerere de decădere sau în nulitate la Oficiu împotriva înregistrării originale, această declarație are ca efect introducerea unei divizări între produsele sau serviciile care fac obiectul cererii de decădere sau în nulitate până când decizia diviziei de anulare devine definitivă sau până când procedura s-a încheiat în alt fel;
dacă, în cazul în care a fost depusă o cerere reconvențională de decădere sau în nulitate în cadrul unei acțiuni în fața unei instanțe pentru mărci UE, această declarație are ca efect introducerea unei divizări între produsele sau serviciile care fac obiectul cererii reconvenționale, până când mențiunea deciziei instanței pentru mărci UE a fost înscrisă în registru în conformitate cu articolul 128 alineatul (6).
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează:
conținutul detaliat al unei declarații de divizare a unei înregistrări în temeiul alineatului (1);
detalii cu privire la modul de tratare a unei declarații de divizare a unei înregistrări, asigurându-se că se creează un dosar separat, inclusiv un nou număr de înregistrare, pentru înregistrarea divizării.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 207 alineatul (2).
CAPITOLUL VI
RENUNȚAREA, DECĂDEREA ȘI NULITATEA
SECȚIUNEA 1
Renunțarea
Articolul 57
Renunțare
SECȚIUNEA 2
Cauzele de decădere
Articolul 58
Cauze de decădere
Titularul mărcii UE este declarat decăzut din drepturi ca urmare a unei cereri prezentate la Oficiu sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei proceduri de constatare a încălcării drepturilor:
în cazul în care, pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în cadrul Uniunii pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată și în cazul în care nu există motive întemeiate pentru neutilizare; totuși, nimeni nu poate pretinde ca titularul să fie decăzut din drepturi în cazul în care, între expirarea acestei perioade și depunerea cererii sau a cererii reconvenționale, marca a făcut obiectul unei începeri sau unei reluări a utilizării efective; cu toate acestea, începerea sau reluarea utilizării făcută în termen de trei luni înainte de depunerea cererii sau a cererii reconvenționale, acest termen începând să curgă cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de cinci ani de neutilizare, nu este luată în considerare atunci când pregătirile pentru începerea sau reluarea utilizării intervin numai după ce titularul a aflat că cererea sau cererea reconvențională ar putea fi depusă;
în cazul în care marca a devenit, prin activitatea sau inactivitatea titularului său, denumirea comercială obișnuită a unui produs sau serviciu pentru care este înregistrată;
în cazul în care, în urma utilizării mărcii de către titularul acesteia sau cu consimțământul său pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată, marca poate induce în eroare publicul, în special în ceea ce privește natura, calitatea sau proveniența geografică a acestor produse sau servicii.
SECȚIUNEA 3
Cauzele de nulitate
Articolul 59
Cauze de nulitate absolută
Se declară nulitatea mărcii UE, ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei proceduri de constatare a încălcării drepturilor:
atunci când marca UE a fost înregistrată contrar dispozițiilor articolului 7;
atunci când solicitantul era de rea-credință în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii.
Articolul 60
Cauze de nulitate relativă
Marca UE este declarată nulă, ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei proceduri de constatare a încălcării drepturilor:
atunci când există o marcă anterioară menționată la articolul 8 alineatul (2) și când se îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) sau (5) din respectivul articol;
atunci când există o marcă menționată la articolul 8 alineatul (3) și când se îndeplinesc condițiile menționate la respectivul alineat;
atunci când există un drept anterior menționat la articolul 8 alineatul (4) și când se îndeplinesc condițiile menționate la respectivul alineat;
atunci când există o denumire de origine anterioară sau o indicație geografică anterioară menționată la articolul 8 alineatul (6), iar condițiile menționate la alineatul respectiv sunt îndeplinite.
Toate condițiile menționate la primul paragraf sunt îndeplinite la data de depunere sau la data de prioritate a mărcii UE.
Marca UE este, de asemenea, declarată nulă pe baza unei cereri prezentate Oficiului sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei proceduri de constatare a încălcării drepturilor, în cazul în care utilizarea ei poate fi interzisă în temeiul unui alt drept anterior în conformitate cu legislația Uniunii sau cu dreptul intern care îi reglementează protecția, în special:
al unui drept la nume;
al unui drept la imagine;
al unui drept de autor;
al unui drept de proprietate industrială.
Articolul 61
Limitare a drepturilor ca urmare a toleranței
SECȚIUNEA 4
Efectele decăderii și ale nulității
Articolul 62
Efecte ale decăderii și ale nulității
Sub rezerva dispozițiilor interne referitoare fie la acțiunea în repararea prejudiciului cauzat din neglijența sau reaua-credință a titularului mărcii, fie la îmbogățirea fără justă cauză, efectul retroactiv al decăderii sau al nulității mărcii nu aduce atingere:
hotărârilor privind constatarea încălcării drepturilor care au dobândit autoritate de lucru judecat și au fost executate înainte de pronunțarea hotărârii de decădere sau de nulitate;
contractelor încheiate anterior pronunțării hotărârii de decădere sau de nulitate, în măsura în care au fost executate înainte de pronunțarea hotărârii în cauză; cu toate acestea, în măsura în care circumstanțele justifică acest lucru, se poate solicita, din rațiuni de echitate, restituirea sumelor vărsate în temeiul contractului.
SECȚIUNEA 5
Procedura de decădere sau de nulitate în fața Oficiului
Articolul 63
Cererea de decădere sau de declarare a nulității
Poate fi depusă la Oficiu o cerere de revocare sau de declarare a nulității mărcii UE:
în cazurile prevăzute la articolele 58 și 59, de către orice persoană fizică sau juridică, precum și de către orice grup ori organism constituit pentru a reprezenta interesele fabricanților, producătorilor, prestatorilor de servicii, comercianților sau consumatorilor, care, în termenii legislației care îi este aplicabilă, are capacitatea de a sta în justiție;
în cazurile prevăzute la articolul 60 alineatul (1), de către persoanele menționate la articolul 46 alineatul (1);
în cazurile prevăzute la articolul 60 alineatul (2), de către titularii drepturilor anterioare menționați de această dispoziție sau de către persoanele abilitate să exercite drepturile în discuție în temeiul legislației Uniunii sau a statului membru respectiv.
Articolul 64
Examinarea cererii
Articolul 65
Delegarea de competențe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 208 care să precizeze detaliile procedurilor care reglementează decăderea și nulitatea unei mărci UE astfel cum se prevede la articolele 63 și 64, precum și transferul unei mărci UE înregistrate în numele unui agent astfel cum se menționează la articolul 21.
CAPITOLUL VII
CĂI DE ATAC
Articolul 66
Decizii care pot face obiectul unei căi de atac
Articolul 67
Persoane îndreptățite să introducă o cale de atac și să se constituie părți la procedură
Orice parte la o procedură care a condus la o decizie poate introduce o cale de atac împotriva respectivei decizii, atât timp cât aceasta din urmă nu a fost pronunțată în favoarea sa. Celelalte părți la procedură sunt de drept părți la procedura căii de atac.
Articolul 68
Termen și formă
Articolul 69
Revizuirea deciziilor în cauzele ex parte
Articolul 70
Examinarea căii de atac
Articolul 71
Decizia privind calea de atac
Articolul 72
Acțiune în fața Curții de Justiție
Articolul 73
Delegarea de competențe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 208, în cadrul cărora să precizeze:
conținutul oficial al cererii de introducere a căii de atac menționate la articolul 68 și procedura de depunere și examinare a unei căi de atac;
conținutul oficial al deciziilor camerei de recurs menționate la articolul 71;
rambursarea taxelor pentru calea de atac menționate la articolul 68.
CAPITOLUL VIII
DISPOZIȚII SPECIALE PRIVIND MĂRCILE UE COLECTIVE ȘI MĂRCILE UE DE CERTIFICARE
SECȚIUNEA 1
Mărci UE colective
Articolul 74
Mărci colective ale Uniunii Europene
Articolul 75
Regulament de utilizare a mărcii UE colective
Articolul 76
Respingerea cererii
Articolul 77
Observații ale terților
În cazul în care Oficiului i se adresează observații în scris cu privire la o marcă UE colectivă în temeiul articolului 45, observațiile respective pot, de asemenea, să se bazeze pe un anumit motiv pentru care trebuie refuzată cererea de înregistrare a unei mărci UE colective în temeiul articolului 76.
Articolul 78
Utilizarea mărcii
Utilizarea mărcii colective UE de către orice persoană abilitată să utilizeze această marcă respectă dispozițiile prezentului regulament, atât timp cât celelalte condiții cărora se supune utilizarea mărcii UE sunt respectate.
Articolul 79
Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii UE colective
Articolul 80
Persoanele îndreptățite să exercite o acțiune în constatarea încălcării drepturilor
Articolul 81
Cauze de decădere
În afara cauzelor de decădere prevăzute la articolul 58, titularul mărcii colective UE este declarat decăzut din drepturi ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei proceduri de constatare a încălcării drepturilor atunci când:
titularul nu ia măsuri corespunzătoare în vederea prevenirii unei utilizări a mărcii care nu ar fi compatibilă cu condițiile de utilizare prevăzute de regulamentul de utilizare, a cărui modificare, dacă este cazul, a fost menționată în registru;
modul în care marca a fost utilizată de către titular a avut drept consecință posibilitatea ca aceasta să inducă consumatorul în eroare în sensul articolului 76 alineatul (2);
modificarea regulamentului de utilizare a fost menționată de către titular în registru, contrar dispozițiilor articolului 79 alineatul (2), cu excepția cazului în care titularul mărcii respectă, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare, condițiile stabilite de aceste dispoziții.
Articolul 82
Cauze de nulitate
Pe lângă cauzele de nulitate prevăzute la articolele 59 și 60, marca colectivă UE este declarată nulă ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei proceduri de constatare a încălcării drepturilor atunci când a fost înregistrată contrar dispozițiilor articolului 76, cu excepția cazului în care titularul mărcii respectă, printr-o modificare a regulamentului de utilizare, cerințele stabilite de aceste dispoziții.
SECȚIUNEA 2
Mărci UE de certificare
Articolul 83
Mărci UE de certificare
Articolul 84
Regulament de utilizare a mărcii UE de certificare
Articolul 85
Refuzarea cererii
Articolul 86
Observații ale terților
În cazul în care Oficiului i se adresează observații în scris cu privire la o marcă UE de certificare în temeiul articolului 45, observațiile respective pot, de asemenea, să se bazeze pe motivele specifice pentru care ar trebui refuzată cererea de înregistrare a unei mărci UE de certificare în temeiul articolului 85.
Articolul 87
Utilizarea mărcii UE de certificare
Utilizarea unei mărci UE de certificare de către orice persoană abilitată să o utilizeze în temeiul regulamentului de utilizare menționat la articolul 84 respectă dispozițiile prezentului regulament, atât timp cât celelalte condiții prevăzute de prezentul regulament cu privire la utilizarea mărcilor UE sunt respectate.
Articolul 88
Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii UE de certificare
Articolul 89
Transferul
Prin derogare de la articolul 20 alineatul (1), o marcă UE de certificare nu poate fi transferată decât către o persoană care îndeplinește cerințele articolului 83 alineatul (2).
Articolul 90
Persoanele îndreptățite să exercite o acțiune în constatarea încălcării drepturilor
Articolul 91
Cauze de decădere
În afara cauzelor de decădere prevăzute la articolul 58, titularul unei mărci UE de certificare este declarat decăzut din drepturi ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei proceduri de constatare a încălcării drepturilor, atunci când este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:
titularul nu mai îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 83 alineatul (2);
titularul nu ia măsuri corespunzătoare în vederea prevenirii unei utilizări a mărcii UE de certificare care nu ar fi compatibilă cu condițiile de utilizare prevăzute de regulamentul de utilizare, a cărui modificare, dacă este cazul, a fost menționată în registru;
modul în care marca UE de certificare a fost utilizată de către titular a avut drept consecință posibilitatea ca aceasta să inducă publicul în eroare în sensul articolului 85 alineatul (2);
modificarea regulamentului de utilizare a mărcii UE de certificare a fost menționată de către titular în registru, contrar dispozițiilor articolului 88 alineatul (2), cu excepția cazului în care titularul mărcii respectă, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare, condițiile stabilite de articolul respectiv.
Articolul 92
Cauze de nulitate
În plus față de cauzele de nulitate prevăzute la articolele 59 și 60, o marcă UE de certificare înregistrată contrar dispozițiilor articolului 85 este declarată nulă ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei proceduri de constatare a încălcării drepturilor, cu excepția cazului în care titularul mărcii UE de certificare respectă, printr-o modificare a regulamentului de utilizare, cerințele stabilite la articolul 85.
Articolul 93
Transformarea
Fără a aduce atingere articolului 139 alineatul (2), transformarea unei cereri de înregistrare a unei mărci UE de certificare sau a unei mărci UE de certificare înregistrate nu poate avea loc în cazul în care dreptul intern al statului membru în cauză nu prevede înregistrarea unor mărci de garantare sau de certificare în temeiul articolului 28 din Directiva (UE) 2015/2436.
CAPITOLUL IX
DISPOZIȚII DE PROCEDURĂ
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Articolul 94
Decizii și comunicări ale Oficiului
Articolul 95
Examinarea din oficiu a faptelor
Articolul 96
Procedură orală
Articolul 97
Probațiune
În cadrul oricărei proceduri în fața Oficiului, se pot administra în special următoarele mijloace de probă:
ascultarea părților;
solicitarea de informații;
prezentarea de documente și de mijloace de probă;
ascultarea martorilor;
expertiza;
declarațiile scrise date sub jurământ sau în mod solemn sau cu efect echivalent în conformitate cu legislația statului în care sunt făcute.
Articolul 98
Notificarea
Articolul 99
Notificarea pierderii unui drept
În cazul în care Oficiul constată că pierderea unui drept decurge din prezentul regulament sau din actele adoptate în conformitate cu acesta, în absența luării unei decizii, Oficiul comunică acest lucru persoanei în cauză, în conformitate cu articolul 98. Aceasta din urmă poate solicita o decizie în acest sens în termen de două luni de la notificarea comunicării, dacă consideră că constatarea Oficiului este inexactă. Oficiul adoptă o astfel de decizie numai în cazul în care nu este de acord cu persoana care face solicitarea; în caz contrar, Oficiul își rectifică constatările și comunică acest lucru persoanei care solicită decizia.
Articolul 100
Comunicări adresate Oficiului
Articolul 101
Termene
Articolul 102
Rectificarea erorilor și a omisiunilor manifeste
Articolul 103
Revocarea deciziilor
Articolul 104
Restitutio in integrum
Articolul 105
Continuarea procedurii
Articolul 106
Întreruperea procedurii
Procedura în fața Oficiului este întreruptă:
în caz de deces sau de incapacitate juridică a solicitantului sau a titularului unei mărci UE sau a persoanei care este autorizată, în temeiul dreptului intern, să acționeze în numele acestuia. În măsura în care decesul sau incapacitatea nu aduc atingere împuternicirii reprezentantului desemnat în conformitate cu articolul 120, procedura nu se întrerupe decât la cererea reprezentantului;
în cazul în care, din motive juridice care decurg dintr-o acțiune intentată împotriva bunurilor sale, solicitantul sau titularul unei mărci UE este împiedicat să continue procedura în fața Oficiului;
în caz de deces sau de incapacitate juridică a reprezentantului solicitantului sau a titularului unei mărci UE sau a reprezentantului respectiv, ori în cazul în care, din motive juridice care decurg dintr-o acțiune intentată împotriva bunurilor sale, reprezentantul este împiedicat să continue procedura în fața Oficiului.
Articolul 107
Trimitere la principiile generale
În absența unor dispoziții de procedură în cuprinsul prezentului regulament sau al actelor adoptate în temeiul acestuia Oficiul ia în considerare principiile de drept procedural general admise în domeniu în statele membre.
Articolul 108
Încetarea obligațiilor financiare
SECȚIUNEA 2
Cheltuieli
Articolul 109
Repartizarea cheltuielilor
În momentul stabilirii acestor sume în ceea ce privește cheltuielile de deplasare și de ședere, Comisia ține seama de distanța dintre locul de reședință sau sediul părții, reprezentantului, martorului sau expertului și locul în care are loc procedura orală și etapa procedurală în care sunt ocazionate cheltuielile, iar în ceea ce privește cheltuielile de reprezentare în înțelesul articolului 120 alineatul (1), necesitatea de a garanta că obligația de a suporta costurile nu poate fi utilizată din motive tactice de către cealaltă parte. Cheltuielile de ședere sunt calculate în conformitate cu Statutul funcționarilor Uniunii și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii, stabilite în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului ( 4 ) („Statutul funcționarilor” și respectiv „Regimul aplicabil”).
Partea căzută în pretenții suportă cheltuielile doar pentru un singur solicitant și, după caz, pentru un singur reprezentant.
Articolul 110
Executarea hotărârilor de stabilire a valorii cheltuielilor
SECȚIUNEA 3
Informarea publicului și a autorităților statelor membre
Articolul 111
Registrul mărcilor UE
Registrul conține următoarele elemente privind cererile de înregistrare a unei mărci UE și înregistrările în acest sens:
data depunerii cererii;
numărul de dosar al cererii;
data publicării cererii;
numele și adresa solicitantului;
numele și adresa sediului reprezentantului, în măsura în care nu este vorba despre un reprezentant menționat la articolul 119 alineatul (3);
reprezentarea mărcii, precum și mențiunile privind natura sa; și după caz, o descriere a mărcii;
indicarea produselor și serviciilor după numele lor;
indicații privind revendicarea unei priorități în temeiul articolului 35;
indicații privind revendicarea unei priorități de expunere în temeiul articolului 38;
indicații privind revendicarea seniorității unei mărci anterioare înregistrate, în temeiul articolului 39;
o declarație potrivit căreia marca a dobândit un caracter distinctiv ca urmare a modului în care a fost folosită, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3);
mențiunea că marca este o marcă colectivă;
mențiunea că marca este o marcă de certificare;
limba de depunere a cererii, precum și a doua limbă indicată de solicitant în cererea sa, în conformitate cu articolul 146 alineatul (3);
data înregistrării mărcii în registru și numărul de înregistrare;
o declarație potrivit căreia cererea rezultă din transformarea unei înregistrări internaționale desemnând Uniunea, în conformitate cu articolul 204 din prezentul regulament, precum și data înregistrării internaționale în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Protocolul de la Madrid sau data înregistrării extinderii teritoriale la Uniune ulterioară înregistrării internaționale în conformitate cu articolul 3b alineatul (2) din Protocolul de la Madrid și, dacă este necesar, data priorității înregistrării internaționale.
Registrul conține, de asemenea, următoarele elemente, fiecare fiind însoțit de data înregistrării sale:
modificarea numelui, adresei sau a naționalității titularului unei mărci UE sau schimbarea statului pe teritoriul căruia acesta își are domiciliul, sediul sau unitatea;
modificarea numelui sau a sediului reprezentantului, cu excepția reprezentantului menționat la articolul 119 alineatul (3) prima teză;
în cazul desemnării unui nou reprezentant, numele și sediul social ale acestuia;
orice modificare a mărcii în temeiul articolelor 49 și 54 și orice rectificare a erorilor;
mențiunea modificării regulamentului de utilizare a mărcii colective, în sensul articolului 79;
indicații privind revendicarea seniorității unei mărci anterioare înregistrate, astfel cum se menționează la articolul 39, în temeiul articolului 40;
orice transfer total sau parțial în sensul articolului 20;
constituirea sau transferul unui drept real în temeiul articolului 22 și natura dreptului real;
măsurile de executare silită în aplicarea articolului 23, precum și procedurile de insolvență în temeiul articolului 24;
acordarea sau transferul unei licențe în sensul articolului 25, precum și, după caz, tipul de licență;
reînnoirea unei înregistrări în sensul articolului 53 și data de la care produce efecte, precum și orice restricții în sensul articolului 53 alineatul (4);
o mențiune privind stabilirea datei de expirare a înregistrării în sensul articolului 53;
declarațiile de retragere sau de renunțare din partea titularului mărcii, în sensul articolului 49 și, respectiv, 57;
data de depunere și detaliile unei opoziții în temeiul articolului 46, sau ale unei cereri în temeiul articolului 63 sau ale unei cereri reconvenționale în temeiul articolului 128 alineatul (4) de decădere sau în nulitate, sau ale unei căi de atac prevăzute la articolul 68;
data și conținutul unei decizii privind o opoziție, sau privind o cerere în sensul articolului 64 alineatul (6), sau privind o cerere reconvențională în sensul articolului 128 alineatul (6) a treia teză, sau privind o cale de atac în sensul articolului 71;
o înregistrare a primirii unei cereri de transformare în sensul articolului 140 alineatul (2);
anularea desemnării reprezentantului înregistrat conform alineatului (2) litera (e) din prezentul articol;
anularea seniorității unei mărci naționale;
modificarea sau anularea în registru a mențiunilor de la literele (h), (i) și (j) din prezentul alineat;
înlocuirea mărcii UE cu o înregistrare internațională în sensul articolului 197;
data și numărul înregistrării internaționale bazate pe cererea de înregistrare a mărcii UE, care a fost înregistrată ca marcă UE în conformitate cu articolul 185 alineatul (1);
data și numărul unei înregistrări internaționale bazate pe marca UE în sensul articolului 185 alineatul (2);
divizarea unei cereri în temeiul articolului 50 și divizarea unei înregistrări în sensul articolului 56, împreună cu elementele menționate la alineatul (2) din prezentul articol cu privire la înregistrarea divizionară, precum și lista de produse și servicii ale înregistrării originale, astfel cum a fost modificată;
revocarea unei decizii sau a unei înregistrări în registru în sensul articolului 103, în cazul în care revocarea se referă la o decizie sau o înregistrare care a fost publicată;
o mențiune a modificării regulamentului de utilizare a mărcii UE de certificare în sensul articolului 88.
Prelucrarea datelor privind elementele prevăzute la alineatele (2) și (3), inclusiv orice date cu caracter personal, are loc în următoarele scopuri:
administrarea cererilor și/sau a înregistrărilor, în conformitate cu prezentul regulament și cu actele adoptate în temeiul acestuia;
ținerea unui registru public pentru consultarea de către autoritățile publice și operatorii economici și pentru informarea acestora, pentru a le permite să își exercite drepturile care le sunt conferite de prezentul regulament și să fie informați cu privire la existența unor drepturi anterioare care aparțin unor părți terțe; și
elaborarea de rapoarte și statistici care să permită Oficiului să își optimizeze operațiunile și să îmbunătățească funcționarea sistemului.
Articolul 112
Baza de date
Baza de date electronică poate include date cu caracter personal, în plus față de cele incluse în registru în temeiul articolului 111, în măsura în care astfel de informații sunt obligatorii în conformitate cu prezentul regulament sau cu actele adoptate în temeiul acestuia. Colectarea, stocarea și prelucrarea acestor date se face în următoarele scopuri:
administrarea cererilor și/sau a înregistrărilor, în conformitate cu prezentul regulament și cu actele adoptate în temeiul acestuia;
accesul la informațiile necesare pentru derularea procedurii relevante într-un mod mai facil și mai eficient;
comunicarea cu solicitanții și cu celelalte părți la procedură;
elaborarea de rapoarte și statistici care să permită Oficiului să își optimizeze operațiunile și să îmbunătățească funcționarea sistemului.
Articolul 113
Accesul online la decizii
Articolul 114
Consultare publică
Articolul 115
Păstrarea dosarelor
Articolul 116
Publicații periodice
Oficiul publică periodic:
un Buletin al mărcilor Uniunii Europene care conține publicarea cererilor și a mențiunilor consemnate în registru, precum și alte detalii privind cererile sau mențiunile mărcilor UE a căror publicare este prevăzută de prezentul regulament sau de actele adoptate în temeiul acestuia;
un Jurnal Oficial al Oficiului care conține comunicările și informațiile de ordin general din partea directorului executiv, precum și orice alte informații relevante pentru prezentul regulament sau punerea în aplicare a acestuia.
Publicațiile menționate la literele (a) și (b) de la primul paragraf pot fi efectuate prin mijloace electronice.
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează:
data care trebuie considerată data publicării în Buletinul mărcilor Uniunii Europene;
modul de publicare a mențiunilor privind înregistrarea unei mărci care nu conțin modificări față de publicarea cererii;
modalitățile prin care edițiile din Jurnalul Oficial al Oficiului pot fi puse la dispoziția publicului.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 207 alineatul (2).
Articolul 117
Cooperare administrativă
Articolul 118
Schimb de publicații
SECȚIUNEA 4
Reprezentarea
Articolul 119
Principii generale referitoare la reprezentare
Articolul 120
Reprezentare profesională
Reprezentarea persoanelor fizice sau juridice în fața Oficiului poate fi realizată numai:
de către un avocat care are dreptul să profeseze pe teritoriul unuia dintre statele membre ale Spațiului Economic European și care are domiciliul profesional în cadrul Spațiului Economic European, în măsura în care poate acționa în statul respectiv în calitate de reprezentant în domeniul mărcilor;
prin reprezentanți autorizați înscriși pe o listă păstrată în acest scop de Oficiu.
La cererea Oficiului sau, după caz, a altei părți participante la procedură, reprezentanții în fața Oficiului îi prezintă acestuia o împuternicire semnată care urmează să fie anexată la dosar.
Orice persoană care îndeplinește următoarele condiții poate fi înscrisă pe lista reprezentanților autorizați:
are cetățenia unuia dintre statele membre ale Spațiului Economic European;
are domiciliul profesional sau locul de muncă în cadrul Spațiului Economic European;
este abilitată să reprezinte, în domeniul mărcilor, persoanele fizice sau juridice în fața Oficiului Benelux pentru Proprietate Intelectuală sau în fața Oficiului central pentru proprietatea industrială dintr-un stat membru al Spațiului Economic European. Atunci când, în statul respectiv, împuternicirea nu este condiționată de deținerea unei calificări profesionale speciale, persoanele care solicită să fie înscrise pe listă care acționează în domeniul mărcilor în fața Oficiului Benelux pentru Proprietate Intelectuală sau în fața oficiilor centrale pentru proprietatea industrială trebuie să fi activat în mod curent timp de cel puțin cinci ani în această calitate. Cu toate acestea, sunt exceptate de la condiția de exercitare a profesiei persoanele a căror calificare profesională privind reprezentarea persoanelor fizice sau juridice în domeniul mărcilor în fața Oficiului Benelux pentru Proprietate Intelectuală sau a respectivelor oficii centrale pentru proprietatea industrială recunoscute oficial în conformitate cu reglementările stabilite de statul respectiv.
Directorul executiv poate acorda o derogare:
de la cerința prevăzută la alineatul (2) litera (c) a doua teză, atunci când solicitantul face dovada că a dobândit calificarea necesară într-un alt mod;
de la cerința prevăzută la alineatul (2) litera (a) în cazul specialiștilor de înaltă calificare, cu condiția ca cerințele prevăzute la alineatul (2) literele (b) și (c) să fie îndeplinite.
Articolul 121
Delegarea de competențe
Comisiei este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 208, prin care să precizeze:
condițiile și procedura de numire a unui reprezentant comun menționat la articolul 119 alineatul (4);
condițiile în care angajații menționați la articolul 119 alineatul (3) și reprezentanții autorizați menționați la articolul 120 alineatul (1) depun la Oficiu o autorizație semnată pentru a își exercita reprezentarea și conținutul autorizației respective;
împrejurările în care o persoană poate fi radiată de pe lista reprezentanților autorizați menționați la articolul 120 alineatul (5).
CAPITOLUL X
COMPETENȚA ȘI PROCEDURA ÎN CEEA CE PRIVEȘTE ACȚIUNILE ÎN JUSTIȚIE ÎN DOMENIUL MĂRCILOR UE
SECȚIUNEA 1
Aplicarea normelor Uniunii privind competența judiciară și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială
Articolul 122
Aplicarea normelor Uniunii privind competența judiciară și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială
În ceea ce privește procedurile ce rezultă în urma acțiunilor și cererilor prevăzute la articolul 124:
articolul 4, articolul 6, articolul 7 punctele 1, 2, 3 și 5 și articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 nu se aplică;
articolele 25 și 26 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 se aplică în limitele prevăzute la articolul 125 alineatul (4) din prezentul regulament;
dispozițiile capitolului II din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 care se aplică persoanelor cu domiciliul într-un stat membru se aplică de asemenea persoanelor care nu au domiciliul într-un stat membru, dar care au o unitate în acel stat.
SECȚIUNEA 2
Litigii privind încălcarea drepturilor și validitatea mărcilor UE
Articolul 123
Instanțe competente în domeniul mărcilor UE
Articolul 124
Competență în domeniul încălcării drepturilor și validității
Instanțele competente în domeniul mărcilor UE au competență exclusivă:
în materia acțiunilor în constatarea încălcării drepturilor și – în cazul în care dreptul intern o permite – în materia acțiunilor privind posibila încălcare a drepturilor conferite de o unei marcă UE;
în materia acțiunilor în constatarea inexistenței unei încălcări a drepturilor, dacă sunt prevăzute de dreptul intern;
în materia acțiunilor intentate ca urmare a faptelor menționate la articolul 11 alineatul (2);
în materia cererilor reconvenționale de decădere sau în nulitatea mărcii UE menționate la articolul 128.
Articolul 125
Competență internațională
Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatelor (1), (2) și (3):
se aplică articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, în cazul în care părțile convin că este de competența unei alte instanțe competente în domeniul mărcilor UE;
se aplică articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, în cazul în care pârâtul compare în fața unei alte instanțe competente în domeniul mărcilor UE.
Articolul 126
Întinderea competenței
O instanță competentă în domeniul mărcilor UE a cărei competență se întemeiază pe articolul 125 alineatele (1)-(4) are competența de a hotărî asupra:
faptelor de încălcare a drepturilor comise sau asupra pericolelor de încălcare existente pe teritoriul oricărui stat membru;
faptelor menționate la articolul 11 alineatul (2), săvârșite pe teritoriul oricărui stat membru.
Articolul 127
Prezumția de validitate – Apărare pe fond
Articolul 128
Cerere reconvențională
Articolul 129
Legislație aplicabilă
Articolul 130
Sancțiuni
Articolul 131
Măsuri provizorii și conservatorii
Articolul 132
Norme speciale în materie de conexitate
Articolul 133
Competența instanțelor de a doua instanță competente în domeniul mărcilor UE – Recurs în anulare
SECȚIUNEA 3
Alte litigii privind mărcile UE
Articolul 134
Dispoziții suplimentare privind competența instanțelor naționale, altele decât cele competente în domeniul mărcilor UE
Articolul 135
Obligația instanței naționale
Instanța națională sesizată printr-o acțiune privind o marcă UE, alta decât cele menționate la articolul 124, trebuie să considere marca UE respectivă validă.
CAPITOLUL XI
EFECTE ASUPRA LEGISLAȚIEI STATELOR MEMBRE
SECȚIUNEA 1
Acțiuni civile introduse cu privire la mai multe mărci
Articolul 136
Acțiuni civile simultane și succesive introduse cu privire la mărci UE și mărci naționale
Atunci când sunt formulate acțiuni în constatarea încălcării drepturilor pentru aceleași fapte, între aceleași părți în fața instanțelor unor state membre diferite sesizate una pe baza unei mărci UE și cealaltă pe baza unei mărci naționale:
instanța sesizată a doua trebuie, din oficiu, să se desesizeze în favoarea instanței celei dintâi sesizate atunci când mărcile în cauză sunt identice și valabile pentru produse sau servicii identice. Instanța care ar trebui să se desesizeze poate suspenda pronunțarea în cazul în care se contestă competența celeilalte instanțe;
instanța sesizată a doua poate suspenda pronunțarea atunci când mărcile în cauză sunt identice și valabile pentru produse sau servicii similare, precum și atunci când mărcile în cauză sunt similare și valabile pentru produse sau servicii identice sau similare.
SECȚIUNEA 2
Aplicarea dreptului intern în scopul interzicerii utilizării mărcilor UE
Articolul 137
Interdicția utilizării mărcilor UE
Articolul 138
Drepturi anterioare cu domeniu de aplicare local
SECȚIUNEA 3
Transformarea în cerere de marcă națională
Articolul 139
Cerere în vederea inițierii procedurii naționale
Solicitantul sau titularul unei mărci UE poate să ceară transformarea cererii sale sau a mărcii sale UE în cerere de înregistrare a mărcii naționale:
în măsura în care cererea de înregistrare a mărcii UE este respinsă, retrasă sau considerată retrasă;
în măsura în care marca UE încetează să mai producă efecte.
Transformarea nu are loc:
atunci când titularul mărcii UE a fost decăzut din drepturi din cauza neutilizării acestei mărci, în afară de cazul în care în statul membru pentru care a fost solicitată transformarea marca UE nu a fost utilizată în condițiile care constituie o utilizare efectivă în conformitate cu legislația respectivului stat membru;
în vederea unei protecții într-un stat membru în care, conform hotărârii Oficiului sau instanței naționale, cererea sau marca UE prezintă un motiv de respingere a înregistrării, de revocare sau de nulitate.
Articolul 140
Prezentarea, publicarea și transmiterea cererii de transformare
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează:
conținutul detaliat al cererii de transformare a unei cereri de înregistrare a unei mărci UE sau a unei mărci UE înregistrate într-o cerere de marcă națională, în conformitate cu alineatul (1);
detaliile pe care trebuie să le conțină publicarea cererii de transformare în conformitate cu alineatul (2).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 207 alineatul (2).
Articolul 141
Condiții de formă referitoare la transformare
Serviciul central din domeniul proprietății industriale căruia îi este transmisă cererea poate impune ca, într-un termen ce nu poate fi mai mic de două luni, solicitantul:
să achite taxa națională de depunere;
să facă, într-una din limbile oficiale ale statului în cauză, o traducere a cererii și a documentelor anexate la aceasta;
să își aleagă domiciliul în statul respectiv;
să prezinte o reproducere a mărcii într-un număr de exemplare stabilit de către statul respectiv.
CAPITOLUL XII
OFICIUL
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Articolul 142
Statutul juridic
Articolul 143
Personalul
Articolul 144
Privilegii și imunități
Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii se aplică Oficiului și personalului acestuia.
Articolul 145
Răspundere
Articolul 146
Limbi
În cazul în care cererea a fost depusă într-o limbă care nu este o limbă a Oficiului, acesta asigură efectuarea traducerii cererii, în conformitate cu articolul 31 alineatul (1), în limba indicată de solicitant.
Fără a aduce atingere alineatului (5):
Orice cerere sau declarație privind o cerere de înregistrare a unei mărci UE poate fi formulată în limba utilizată pentru depunerea cererii de înregistrare a respectivei mărci UE sau în cea de a doua limbă pe care solicitantul a indicat-o în cererea sa;
Orice cerere sau declarație cu privire la o marcă UE înregistrată poate fi efectuată într-una dintre limbile Oficiului.
Cu toate acestea, atunci când cererea este depusă utilizând orice formular pus la dispoziție de către Oficiu, astfel cum se menționează la articolul 100 alineatul (2), respectivele formulare pot fi utilizate în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, cu condiția ca formularul să fie completat într-una dintre limbile Oficiului în măsura în care este vorba de elemente de text.
În cazul în care limba aleasă, în conformitate cu alineatul (5), pentru actul de opoziție sau cererea de decădere sau în nulitate nu este nici limba cererii de înregistrare a mărcii, nici a doua limbă indicată cu ocazia depunerii acestei cereri, persoana care a formulat opoziția sau partea care a invocat decăderea sau nulitatea este obligată să facă pe cheltuiala sa o traducere a actului, fie în limba cererii de înregistrare a mărcii, cu condiția să fie o limbă a Oficiului, fie în a doua limbă indicată cu ocazia depunerii cererii de înregistrare a mărcii. Traducerea este depusă în termen de o lună de la expirarea termenului de opoziție sau de la data depunerii cererii de decădere sau în nulitate. Limba în care a fost tradus actul devine atunci limba de procedură.
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează:
în ce măsură documentele justificative care trebuie utilizate în procedurile scrise în fața Oficiului pot fi redactate în oricare dintre limbile Uniunii și necesitatea prezentării unei traduceri;
standardele necesare privind traducerile care să fie depuse la Oficiu.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 207 alineatul (2).
Articolul 147
Publicare și înscrieri în registru
Articolul 148
Servicii de traducere
Serviciile de traducere necesare funcționării Oficiului sunt asigurate de Centrul de Traduceri al organelor Uniunii Europene.
Articolul 149
Transparența
Articolul 150
Norme de securitate privind protejarea informațiilor clasificate și a informațiilor sensibile neclasificate
Oficiul aplică principiile de securitate cuprinse în normele de securitate ale Comisiei pentru protejarea informațiilor UE clasificate (IUEC) și a informațiilor sensibile neclasificate, astfel cum sunt prevăzute în Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 ( 7 ) și (UE, Euratom) 2015/444 ( 8 ) ale Comisiei. Principiile de securitate acoperă, printre altele, dispozițiile privind schimbul, prelucrarea și stocarea informațiilor respective.
SECȚIUNEA 2
Atribuțiile Oficiului și cooperarea în vederea promovării convergenței
Articolul 151
Atribuțiile Oficiului
Oficiului îi revin următoarele atribuții:
administrarea și promovarea sistemului mărcilor UE stabilit în prezentul regulament;
administrarea și promovarea sistemului de desene sau modele industriale ale Uniunii Europene stabilit în Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului ( 9 );
administrarea și promovarea indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, în special atribuțiile care îi sunt conferite în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2411 al Parlamentului European și al Consiliului ( 10 ), precum și promovarea sistemului de protecție a indicațiilor geografice respective;
promovarea convergenței practicilor și instrumentelor în materie de mărci, desene și modele industriale, în cooperare cu oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre, inclusiv cu Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală;
atribuțiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului ( 11 );
atribuțiile care îi revin în temeiul Directivei 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 12 ).
Articolul 152
Cooperarea în vederea promovării convergenței practicilor și instrumentelor
Fără a aduce atingere alineatului (3), această cooperare acoperă în special următoarele domenii de activitate:
elaborarea de standarde comune de examinare;
crearea de baze de date și portaluri comune sau conectate, în vederea consultării, cercetării și clasificării la nivelul Uniunii;
furnizarea și schimbul continuu de date și informații, inclusiv pentru alimentarea bazelor de date și a portalurilor menționate la litera (b);
stabilirea de standarde și practici comune, în scopul de a asigura interoperabilitatea între procedurile și sistemele din întreaga Uniune și de a consolida coerența, eficiența și eficacitatea acestora;
schimbul de informații privind drepturile și procedurile de proprietate industrială, inclusiv sprijin reciproc pentru birourile de asistență tehnică și centrele de informare;
schimbul de cunoștințe și de asistență tehnică în ceea ce privește domeniile menționate la literele (a)-(e).
Definiția proiectului cuprinde obligațiile și responsabilitățile specifice ale fiecărui Oficiu pentru proprietatea industrială participant din statele membre, ale Oficiului Benelux pentru Proprietate Intelectuală și ale Oficiului. Oficiul se consultă cu reprezentanții utilizatorilor, în special în fazele de definire a proiectelor și de evaluare a rezultatelor acestora.
Atunci când fac uz de opțiunile prezentată la primul paragraf, oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre și Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală furnizează Oficiului o declarație scrisă care să explice motivele deciziei lor.
SECȚIUNEA 3
Consiliul de administrație
Articolul 153
Funcțiile consiliului de administrație
Fără a aduce atingere funcțiilor care sunt atribuite comitetului bugetar în secțiunea 6, consiliul de administrație are următoarele funcții:
adoptă programul anual de lucru al Oficiului pentru anul următor, pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 157 alineatul (4) litera (c) și luând în considerare avizul Comisiei, și transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei programul anual de activitate adoptat;
adoptă, în urma unui schimb de opinii între directorul executiv și comisia relevantă din Parlamentul European, un program strategic multianual pentru Oficiu, inclusiv strategia Oficiului pentru cooperare internațională, pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 157 alineatul (4) litera (e) și luând în considerare avizul Comisiei, și transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei programul strategic multianual adoptat;
adoptă raportul anual pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 157 alineatul (4) litera (g) și transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi raportul anual adoptat;
adoptă planul multianual privind politica de personal pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 157 alineatul (4) litera (h);
exercită competențele care îi sunt conferite prin articolul 152 alineatul (2);
exercită competențele care îi sunt conferite prin articolul 172 alineatul (5);
adoptă normele privind prevenirea și gestionarea conflictelor de interese în cadrul Oficiului;
exercită în conformitate cu alineatul (2), în ceea ce privește personalul Oficiului, competențele conferite prin Statutul funcționarilor în ceea ce privește autoritatea împuternicită să facă numiri, precum și competențele conferite de Regimul aplicabil în ceea ce privește autoritatea abilitată să încheie contracte de muncă („competențele de autoritate împuternicită să facă numiri”);
adoptă norme corespunzătoare de punere în aplicare a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil în conformitate cu dispozițiile articolului 110 din Statutul funcționarilor;
întocmește lista de candidați prevăzută la articolul 158 alineatul (2);
garantează că se dă curs în mod adecvat concluziilor și recomandărilor care decurg din rapoartele de audit și evaluările interne sau externe menționate la articolul 210, precum și din anchetele efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);
este consultat înainte de adoptarea orientărilor privind examinarea efectuată în cadrul Oficiului și în celelalte cazuri prevăzute în prezentul regulament;
prezintă avize și solicitări de informații către directorul executiv și Comisie, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar;
adoptă regulamentul de procedură al consiliului consultativ menționat la articolul 35 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2023/2411.
Directorul executiv este autorizat să subdelege aceste competențe.
În cazul în care împrejurări excepționale impun acest lucru, consiliul de administrație poate, printr-o decizie, să suspende temporar delegarea către directorul executiv a competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri și subdelegarea competențelor de către acesta și să le exercite el însuși sau să le delege unuia dintre membrii săi ori unui membru al personalului, altul decât directorul executiv.
Articolul 154
Componența consiliului de administrație
Articolul 155
Președintele Consiliului de administrație
Articolul 156
Reuniuni
SECȚIUNEA 4
Directorul executiv
Articolul 157
Funcțiile directorului executiv
Directorul executiv îi revin, în mod concret, următoarele funcții, pe care le poate delega:
luarea tuturor măsurilor utile, inclusiv adoptarea măsurilor administrative interne și publicarea comunicărilor în vederea asigurării funcționării Oficiului;
punerea în aplicare deciziile adoptate de consiliul de administrație;
pregătirea unui proiect de program de lucru anual care indică resursele umane și financiare estimate pentru fiecare activitate, și prezentarea acestuia consiliului de administrație, după consultarea Comisiei;
prezentarea de propuneri consiliului de administrație, în conformitate cu articolul 152 alineatul (2);
pregătirea unui proiect de program strategic multianual, care cuprinde și strategia Oficiului pentru cooperarea internațională, și prezentarea acestuia consiliului de administrație, după consultarea Comisiei și în urma unui schimb de opinii cu comisia relevantă din Parlamentul European;
punerea în aplicare programul de lucru anual și programul strategic multianual și informarea consiliul de administrație în legătură cu punerea în aplicare a acestora;
pregătirea raportul anual privind activitățile Oficiului și prezentarea acestuia spre aprobare consiliului de administrație;
pregătirea unui proiect de plan multianual privind politica de personal și prezentarea acestuia consiliului de administrație, după consultarea Comisiei;
pregătirea unui plan de acțiune pe baza concluziilor rezultate în urma rapoartelor și evaluărilor de audit interne sau externe, precum și urmărirea situațiilor ulterioare ale anchetelor efectuate de OLAF, și informarea bianual a Comisiei și a consiliului de administrație în legătură cu progresele înregistrate;
protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri preventive de combatere a fraudei, a corupției și a altor activități ilegale, prin realizarea de controale eficace și, dacă se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite necuvenit și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive;
pregătirea unei strategii antifraudă a Oficiului și prezentarea acesteia comitetului bugetar în vederea aprobării;
pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament, poate sesiza camera de recurs extinsă, denumită în continuare „marea cameră” cu privire la aspecte de drept, în special în cazul în care camerele de recurs au emis decizii divergente în legătură cu aspectul respectiv;
întocmirea estimării veniturilor și cheltuielilor Oficiului și execuția bugetului;
exercitarea, în ceea ce privește personalul, a competențelor care îi sunt încredințate de către consiliul de administrație în conformitate cu articolul 153 alineatul (1) litera (h);
exercitarea competențelor care îi sunt conferite prin articolul 31 alineatul (3), articolul 34 alineatul (5), articolul 35 alineatul (3), articolul 94 alineatul (2), articolul 97 alineatul (5), articolele 98, 100 și 101, articolul 111 alineatul (4), articolul 112 alineatul (3), articolul 114 alineatul (5), articolele 115 și 116, articolul 120 alineatul (4), articolul 146 alineatul (10), articolul 178, articolul 179 alineatul (1), articolul 180 alineatul (2) și articolul 181 în conformitate cu criteriile prevăzute în prezentul regulament și în actele adoptate în temeiul prezentului regulament.
Articolul 158
Numirea și revocarea directorului executiv și reînnoirea mandatului
Directorul executiv poate fi demis din funcție numai printr-o decizie a Consiliului, la propunerea consiliului de administrație.
SECȚIUNEA 5
Aplicarea procedurilor
Articolul 159
Competență
Au competența de a lua orice hotărâre în cadrul procedurilor prevăzute de prezentul regulament:
examinatorii;
diviziile de opoziție;
un departament însărcinat cu ținerea registrului;
diviziile de anulare;
camerele de recurs;
orice altă unitate sau persoană numită de directorul executiv în acest scop.
Articolul 160
Examinatorii
Examinatorul are competența de a lua, în numele Oficiului, orice decizie privind cererile de înregistrare a unei mărci UE, inclusiv chestiunile menționate la articolele 41, 42, 76 și 85, în afară de cazul în care este competentă o divizie de opoziție.
Articolul 161
Diviziile de opoziție
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează tipurile exacte de decizii care pot fi luate de un singur membru. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 207 alineatul (2).
Articolul 162
Departamentul însărcinat cu ținerea registrului
Articolul 163
Diviziile de anulare
O divizie de anulare are competența de a lua orice decizie referitoare la:
cererile de decădere sau în nulitatea unei mărci UE;
cererile de transfer al unei mărci UE, astfel cum se prevede la articolul 21.
Articolul 164
Competența generală
Deciziile necesare în temeiul prezentului regulament și care nu sunt de competența unui examinator, a unei divizii de opoziție, a unei divizii de anulare sau a departamentului însărcinat cu ținerea registrului sunt luate de către orice funcționar sau unitate numită de către directorul executiv în acest scop.
Articolul 165
Camerele de recurs
Pentru a determina cazurile speciale care sunt de competența marii camere, trebuie să se ia în considerare dificultatea juridică, importanța cauzei sau circumstanțele particulare care justifică acest lucru. Aceste cauze pot fi deferite marii camere:
de către autoritatea camerelor de recurs menționată la articolul 166 alineatul (4) litera (a); sau
de către camera investită cu cauza.
Articolul 166
Independența membrilor camerelor de recurs
Președintele camerelor de recurs are următoarele funcții de gestiune și de organizare:
conduce prezidiul camerelor de recurs (denumit în continuare „prezidiul”), responsabil pentru stabilirea regulamentului și organizarea activității camerelor;
asigură executarea deciziilor autorității;
alocă cauzele unei camere pe baza criteriilor obiective stabilite de prezidiu;
transmite către directorul executiv nevoile referitoare la cheltuieli ale camerelor pentru a stabili estimările de cheltuieli.
Președintele camerelor de recurs prezidează marea cameră.
Articolul 167
Prezidiul camerelor de recurs și marea cameră
Articolul 168
Delegarea de competențe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 208 în care să precizeze detaliile privind organizarea camerelor de recurs, inclusiv înființarea și rolul unui prezidiu, componența camerei extinse și normele referitoare la sesizarea acesteia, precum și condițiile în care deciziile se iau de către un singur membru în conformitate cu articolul 165 alineatele (2) și (5).
Articolul 169
Excludere și recuzare
Articolul 170
Centrul de mediere
Mediatorii sunt imparțiali în exercitarea atribuțiilor lor și declară orice conflict de interese real sau perceput în momentul desemnării lor. Membrii forurilor de decizie ale Oficiului enumerate la articolul 159 nu iau parte la nicio mediere a unui caz în care aceștia:
au fost implicați anterior în proceduri supuse medierii;
au interese personale în respectivele proceduri; sau
au fost implicați anterior în calitate de reprezentanți ai uneia dintre părți.
SECȚIUNEA 6
Bugetul și controlul financiar
Articolul 171
Comitetul bugetar
Articolul 172
Bugetul
În fiecare an, Oficiul compensează costurile suportate de oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre și de Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală, precum și de orice altă autoritate relevantă care urmează să fie desemnată de un stat membru ca urmare a sarcinilor specifice pe care le îndeplinesc în calitate de părți funcționale ale sistemului de mărci UE în contextul următoarelor servicii și proceduri:
procedurile de opoziție și în nulitate în fața oficiilor centrale pentru proprietatea industrială din statele membre și a Oficiului Benelux pentru Proprietate Intelectuală, care implică mărcile UE;
furnizarea de informații privind funcționarea sistemului de mărci UE prin birourile de asistență tehnică și centrele de informare;
asigurarea punerii în aplicare a sistemului de mărci UE, inclusiv acțiunile întreprinse în conformitate cu articolul 9 alineatul (4).
Compensarea totală a costurilor identificate la alineatul (4) corespunde unui procent de 5 % din venitul anual al Oficiului. Fără a aduce atingere dispozițiilor paragrafului al treilea din prezentul alineat, pe baza unei propuneri din partea Oficiului și după consultarea comitetului bugetar, Consiliul de administrație stabilește cheia de distribuție pe baza următorilor indicatori corecți, echitabili și relevanți:
numărul anual al cererilor de înregistrare de mărci UE provenite de la solicitanți din fiecare stat membru;
numărul anual al cererilor de înregistrare de mărci naționale în fiecare stat membru;
numărul anual de opoziții și cereri în nulitate formulate de către titularii de mărci UE în fiecare stat membru;
numărul anual al cauzelor aduse în fața instanțelor competente în domeniul mărcilor UE desemnate de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 123.
În scopul de a justifica costurile menționate la alineatul (4), statele membre înaintează Oficiului, până la data de 31 martie a fiecărui an, datele statistice care demonstrează cifrele menționate în prezentul alineat primul paragraf literele (a)-(d) pentru anul precedent, care vor fi incluse în propunerea prezentată consiliului de administrație.
Din motive de echitate, costurile suportate de organismele menționate la alineatul (4) din fiecare stat membru trebuie să fie considerate ca reprezentând cel puțin 2 % din totalul compensației prevăzute în temeiul prezentului alineat.
Articolul 173
Întocmirea bugetului
Articolul 174
Audit și control
Articolul 175
Combaterea fraudei
Articolul 176
Verificarea conturilor
Articolul 177
Dispoziții financiare
Comitetul bugetar adoptă, după obținerea avizului Comisiei și a Curții de Conturi, dispozițiile financiare interne care prevăd, în special, modalitățile de stabilire și executare a bugetului Oficiului. Dispozițiile financiare se inspiră, dacă sunt compatibile cu caracterul propriu al Oficiului, din reglementările financiare adoptate pentru alte organisme create de Uniune.
Articolul 178
Taxe și tarife și data scadenței
Cu acordul comitetului bugetar, directorul executiv poate stabili care dintre serviciile menționate în primul paragraf nu este condiționat de plata în avans a taxelor sau a tarifelor aferente.
Articolul 179
Plata taxelor și a tarifelor
Cu acordul comitetului bugetar, directorul executiv poate preciza ce metode de plată specifice pot fi utilizate, altele decât cele prevăzute la primul paragraf, în special prin intermediul depozitelor în conturile curente deschise la Oficiu.
Deciziile adoptate în temeiul paragrafului al doilea se publică în Jurnalul Oficial al Oficiului.
Toate plățile, inclusiv cele efectuate prin orice altă metodă de plată, stabilite în temeiul celui de al doilea paragraf, se efectuează în euro.
Orice plată efectuată menționează numele persoanei care a efectuat plata și datele necesare pentru a permite Oficiului să identifice rapid scopul plății. În special, sunt furnizate următoarele informații:
atunci când se plătește taxa de cerere, scopul plății, respectiv „taxa de cerere”;
atunci când se plătește taxa de opoziție, numărul dosarului atribuit cererii și numele solicitantului mărcii UE împotriva căruia s-a formulat opoziția, precum și scopul plății, respectiv „taxă de opoziție”;
atunci când se plătește taxa de cerere de decădere sau în nulitate, numărul de înregistrare și numele titularului mărcii UE împotriva căruia este formulată cererea, precum și scopul plății, respectiv „taxă de cerere de decădere” sau „taxă de cerere în nulitate”.
Articolul 180
Data la care plata se consideră efectuată
Articolul 181
Plăți insuficiente și rambursarea sumelor nesemnificative
Cu acordul comitetului bugetar, directorul executiv poate stabili valorile sub care o sumă excesivă plătită pentru o taxă sau pentru un tarif nu se restituie;
Deciziile adoptate în temeiul celui de al doilea paragraf se publică în Jurnalul Oficial al Oficiului.
CAPITOLUL XIII
ÎNREGISTRAREA INTERNAȚIONALĂ A MĂRCILOR
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Articolul 182
Dispoziții aplicabile
Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, prezentul regulament și actele adoptate în temeiul prezentului regulament se aplică oricărei cereri de înregistrare internațională depuse în temeiul Protocolului de la Madrid („cerere internațională”) și întemeiate pe o cerere de marcă UE sau pe o marcă UE, precum și înregistrării în registrul internațional ținut de Biroul Internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale („înregistrare internațională” și „Birou Internațional”), a mărcilor ce desemnează Uniunea.
SECȚIUNEA 2
Înregistrarea internațională întemeiată pe o cerere de marcă UE sau pe o marcă UE
Articolul 183
Depunerea unei cereri internaționale
Articolul 184
Forma și conținutul cererii internaționale
În cazul în care, la examinarea cererii internaționale, se constată oricare dintre următoarele deficiențe, Oficiul invită solicitantul să le remedieze într-un termen precizat de Oficiu:
cererea internațională nu a fost prezentată folosind formularul prevăzut la alineatul (1) și nu conține toate indicațiile și informațiile impuse de acest formular;
lista produselor și serviciilor indicate în cererea internațională nu este acoperită de lista de produse și servicii care figurează în cererea de bază de înregistrare a mărcii UE sau în marca UE de bază;
marca care face obiectul cererii internaționale nu este identică cu cea din cererea de bază de înregistrare a mărcii UE sau din marca UE de bază;
o indicație din cererea internațională referitoare la marcă, în afară de o declarație de renunțare, sau o revendicare de culoare, nu figurează și în cererea de bază de înregistrare a mărcii UE sau în cadrul mărcii UE de bază;
în cazul în care, în cererea internațională, culoarea este revendicată ca element distinctiv al mărcii, cererea de bază de înregistrare a mărcii UE sau marca UE de bază nu are aceeași culoare sau aceleași culori; sau
conform indicațiilor conținute în formularul internațional, solicitantul nu este eligibil pentru a depune o cerere internațională prin intermediul Oficiului, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul (ii) din Protocolul de la Madrid.
Articolul 185
Înscrierea în dosar și în registru
Articolul 186
Notificarea nulității cererii de bază sau a înregistrării de bază
Articolul 187
Cererea de extindere teritorială ulterioară înregistrării internaționale
Articolul 188
Taxele internaționale
Taxele datorate Biroului Internațional în temeiul Protocolului de la Madrid se plătesc direct acestuia din urmă.
SECȚIUNEA 3
Înregistrarea internațională care desemnează Uniunea
Articolul 189
Efectele înregistrării internaționale care desemnează Uniunea
Articolul 190
Publicarea
Articolul 191
Revendicarea seniorității unei cereri internaționale
Articolul 192
Senioritatea revendicată în fața Oficiului
Articolul 193
Denumirea produselor și serviciilor și examinarea motivelor absolute de refuz
Articolul 194
Mărci colective și de certificare
Articolul 195
Cercetarea
Articolul 196
Opoziția
Articolul 197
Înlocuirea unei înregistrări de marcă UE cu o înregistrare internațională
La cerere, Oficiul este obligat să noteze în registru că o marcă UE se consideră a fi fost înlocuită cu o înregistrare internațională, în conformitate cu articolul 4a din Protocolul de la Madrid.
Articolul 198
Invalidarea efectelor unei înregistrări internaționale
Articolul 199
Efectul juridic al înregistrării transferurilor
Înregistrarea schimbării titularului unei înregistrări internaționale în registrul internațional are același efect ca și înscrierea unui transfer în registru în temeiul articolului 20.
Articolul 200
Efectul juridic al înregistrării licențelor și a altor drepturi
Înregistrarea în registrul internațional a unei licențe sau a unei limitări a dreptului titularului de a dispune de înregistrarea internațională are același efect ca și înscrierea în registru a unui drept real, a unei executări silite, a unei proceduri de insolvență sau a unei licențe în temeiul articolelor 22, 23, 24 și, respectiv, 25.
Articolul 201
Examinarea cererilor de înregistrare a transferurilor, a licențelor sau a limitărilor dreptului de dispunere al titularului
Oficiul transmite biroului internațional cererile depuse la Oficiu pentru înregistrarea unei modificări de titular, a unei licențe sau a unei limitări a dreptului de dispunere al titularului, a modificării sau anulării unei licențe sau a înlăturării unei limitări a dreptului de dispunere al titularului, în cazul în care acestea sunt însoțite de dovada corespunzătoare a transferului, licenței sau limitării dreptului de dispunere sau de dovada faptului că licența nu mai există sau a fost modificată, sau că limitarea dreptului de dispunere a fost eliminată.
Articolul 202
Transformarea unei desemnări a Uniunii prin intermediul unei înregistrări internaționale în cerere de marcă națională sau în desemnare a unor state membre
Atunci când o desemnare a Uniunii operată prin intermediul unei înregistrări internaționale este respinsă sau încetează să producă efecte, titularul înregistrării internaționale poate solicita transformarea desemnării Uniunii.
în cerere de marcă națională în temeiul articolelor 139, 140 și 141;
în desemnare a unui stat membru parte la Protocolul de la Madrid, cu condiția ca, la data cererii de transformare, să fie posibilă desemnarea directă a acelui stat membru pe baza Protocolului de la Madrid. Se aplică articolele 139, 140 și 141 din prezentul regulament.
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează:
conținutul detaliat al cererilor de transformare menționate la alineatele (4) și (7);
detaliile pe care trebuie să le conțină publicarea cererilor de transformare în conformitate cu alineatul (3).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 207 alineatul (2).
Articolul 203
Utilizarea unei mărci care face obiectul unei înregistrări internaționale
În sensul aplicării articolului 18 alineatul (1), al articolului 47 alineatul (2), al articolului 58 alineatul (1) litera (a) și al articolului 64 alineatul (2), data publicării, prevăzută la articolul 190 alineatul (2), ține loc de dată a înregistrării în vederea stabilirii datei de la care începe utilizarea efectivă în Uniune a mărcii care face obiectul înregistrării internaționale care desemnează Uniunea.
Articolul 204
Transformarea
Articolul 205
Comunicarea cu biroul internațional
Comunicarea cu biroul internațional are loc printr-o modalitate și un format convenite între biroul internațional și Oficiu, și de preferință pe cale electronică. Se consideră că toate trimiterile la formulare se referă inclusiv la formularele disponibile în format electronic.
Articolul 206
Regimul lingvistic
În scopul aplicării prezentului regulament și a normelor adoptate în temeiul său, înregistrărilor internaționale care desemnează Uniunea, limba de depunere a cererilor internaționale este limba de procedură în înțelesul articolului 146 alineatul (4), iar a doua limbă indicată în cererea internațională este a doua limbă în înțelesul articolului 146 alineatul (3).
CAPITOLUL XIV
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 207
Procedura comitetului
Articolul 208
Exercitarea delegării
Articolul 209
Dispoziții privind extinderea Uniunii
O marcă UE în sensul alineatului (1) nu poate fi declarată nulă:
conform articolului 59, dacă motivele nulității devin aplicabile exclusiv în urma aderării unui nou stat membru;
conform articolului 60 alineatele (1) și (2), dacă dreptul național anterior a fost înregistrat, solicitat sau obținut într-un nou stat membru înainte de data aderării.
Articolul 210
Evaluare și revizuire
Articolul 211
Abrogare
Regulamentul (CE) nr. 207/2009 se abrogă.
Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.
Articolul 212
Intrare în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 octombrie 2017.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
ANEXA I
CUANTUMUL TAXELOR
|
A. |
Taxele care trebuie plătite Oficiului în temeiul prezentului regulament sunt următoarele (în EUR):
1.
Taxă de bază pentru cererea de înregistrare a unei mărci UE individuale [articolul 31 alineatul (2)]: 1 000 EUR
2.
Taxă de bază pentru cererea electronică de înregistrare a unei mărci UE individuale [articolul 31 alineatul (2)]: 850 EUR
3.
Taxă pentru a doua clasă de produse și servicii pentru o marcă UE individuală [articolul 31 alineatul (2)]: 50 EUR
4.
Taxă pentru fiecare clasă de produse și servicii care urmează celei de a doua clase, pentru o marcă UE individuală [articolul 31 alineatul (2)]: 150 EUR
5.
Taxă de bază pentru depunerea unei cereri de marcă UE colectivă sau a unei mărci UE de certificare [articolul 31 alineatul (2) și articolul 74 alineatul (3) sau articolul 83 alineatul (3)]: 1 800 EUR
6.
Taxă de bază pentru depunerea unei cereri de marcă UE colectivă sau a unei mărci UE de certificare prin mijloace electronice [articolul 31 alineatul (2) și articolul 74 alineatul (3) sau articolul 83 alineatul (3)]: 1 500 EUR
7.
Taxă pentru a doua clasă de produse și servicii pentru o marcă UE colectivă sau o marcă UE de certificare [articolul 31 alineatul (2) și articolul 74 alineatul (3) sau articolul 83 alineatul (3)]: 50 EUR
8.
Taxă pentru fiecare clasă de produse și servicii care urmează celei de a doua clase, pentru o marcă UE colectivă sau o marcă UE de certificare [articolul 31 alineatul (2) și articolul 74 alineatul (3) sau articolul 83 alineatul (3)]: 150 EUR
9.
Taxă de cercetare pentru o cerere de înregistrare a unei mărci UE [articolul 43 alineatul (2)] sau pentru o înregistrare internațională care desemnează Uniunea [articolul 43 alineatul (2) și articolul 195 alineatul (2)]: 12 EUR înmulțit cu numărul de oficii centrale pentru proprietatea industrială, menționate la articolul 43 alineatul (2); Oficiul publică suma respectivă, precum și modificările ulterioare în Jurnalul Oficial al Oficiului.
10.
Taxă de opoziție [articolul 46 alineatul (3)]: 320 EUR
11.
Taxă de bază pentru reînnoirea unei mărci UE individuale [articolul 53 alineatul (3)]: 1 000 EUR
12.
Taxă de bază pentru reînnoirea unei mărci UE individuale prin mijloace electronice [articolul 53 alineatul (3)]: 850 EUR
13.
Taxă pentru reînnoirea celei de a doua clase de produse și servicii pentru o marcă UE individuală [articolul 53 alineatul (3)]: 50 EUR
14.
Taxă pentru reînnoirea fiecărei clase de produse și servicii care urmează celei de a treia clase, pentru o marcă UE individuală [articolul 53 alineatul (3)]: 150 EUR
15.
Taxă de bază pentru reînnoirea unei mărci UE colective sau a unei mărci UE de certificare [articolul 53 alineatul (3) și articolul 74 alineatul (3) sau articolul 83 alineatul (3)]: 1 800 EUR
16.
Taxă de bază pentru reînnoirea unei mărci UE colective sau a unei mărci UE de certificare prin mijloace electronice [articolul 53 alineatul (3) și articolul 74 alineatul (3) sau articolul 83 alineatul (3)]: 1 500 EUR
17.
Taxă pentru reînnoirea celei de a doua clase de produse și servicii pentru o marcă UE colectivă sau o marcă UE de certificare [articolul 53 alineatul (3) și articolul 74 alineatul (3) sau articolul 83 alineatul (3)]: 50 EUR
18.
Taxă pentru reînnoirea fiecărei clase de produse și servicii care urmează celei de a doua clase, pentru o marcă UE colectivă sau o marcă UE de certificare [articolul 53 alineatul (3) și articolul 74 alineatul (3) sau articolul 83 alineatul (3)]: 150 EUR
19.
Taxă suplimentară pentru întârzierea la plata taxei de reînnoire sau pentru depunerea cu întârziere a cererii de reînnoire [articolul 53 alineatul (3)] 25 % din taxa de reînnoire întârziată la plată, supusă unui plafon maxim de 1 500 EUR.
20.
Taxă pentru cererea de decădere din drepturi sau în nulitate [articolul 63 alineatul (2)]: 630 EUR
21.
Taxă de introducere a unei căi de atac [articolul 68 alineatul (1)]: 720 EUR
22.
Taxă pentru cererea de restitutio in integrum [articolul 104 alineatul (3)]: 200 EUR
23.
Taxă pentru cererea de transformare a unei cereri de înregistrare a unei mărci UE sau de transformare a unei mărci UE [articolul 140 alineatul (1), coroborat și cu articolul 202 alineatul (1)]:
(a)
într-o cerere de marcă națională;
(b)
într-o desemnare de state membre, în conformitate cu Protocolul de la Madrid: 200 EUR
24.
Taxă pentru continuarea procedurilor [articolul 105 alineatul (1)]: 400 EUR
25.
Taxă pentru declarația de divizare a unei mărci înregistrate UE [articolul 56 alineatul (4)] sau a unei cereri de înregistrare a unei mărci UE [articolul 50 alineatul (3)]: 250 EUR
26.
Taxă pentru cererea de înregistrare a unei licențe sau a unui alt drept legat de o marcă UE înregistrată [articolul 26 alineatul (2)] sau de o cerere de înregistrare a unei mărci UE [articolul 26 alineatul (2)]:
(a)
acordarea unei licențe
(b)
transferul unei licențe
(c)
crearea unui drept real
(d)
transferul unui drept real
(e)
executarea silită 200 EUR pe înregistrare, fără a se depăși 1 000 EUR în cazul în care se depun mai multe cereri în același dosar sau în același timp.
27.
Taxă pentru anularea înregistrării unei licențe sau a unui alt drept [articolul 29 alineatul (3)]: 200 EUR pe anulare, fără a se depăși 1 000 EUR în cazul în care se depun mai multe cereri în același dosar sau în același timp.
28.
Taxă pentru modificarea unei mărci UE înregistrate [articolul 54 alineatul (4)]: 200 EUR
29.
Taxă pentru eliberarea unei copii după cererea pentru o marcă UE [articolul 114 alineatul (7)], a unei copii după certificatul de înregistrare [articolul 51 alineatul (2)] sau a unui extras din registru [articolul 111 alineatul (7)]:
(a)
copie sau extras neautentificat: 10 EUR
(b)
copie sau extras autentificat: 30 EUR
30.
Taxă pentru analizarea dosarelor [articolul 114 alineatul (6)]: 30 EUR
31.
Taxă pentru eliberarea de copii ale documentelor unui dosar [articolul 114 alineatul (7)]:
(a)
copie neautentificată: 10 EUR
(b)
copie autentificată: 30 EUR suplimentar pentru fiecare pagină, atunci când se depășesc 10 pagini 1 EUR
32.
Taxă pentru comunicarea de informații referitoare la un dosar [articolul 114 alineatul (9)]: 10 EUR
33.
Taxă pentru reanalizarea modului de determinare a costurilor procedurale ce urmează a fi rambursate [articolul 109 alineatul (8)]: 100 EUR
34.
Taxă pentru depunerea unei cereri internaționale la Oficiu [articolul 184 alineatul (4)]: 300 EUR |
|
B. |
Taxe care trebuie plătite biroului internațional I. Taxa individuală pentru o înregistrare internațională care desemnează Uniunea 1. Solicitantul care depune o cerere de înregistrare internațională care desemnează Uniunea este obligat să plătească biroului internațional o taxă individuală pentru desemnarea Uniunii, în conformitate cu articolul 8 alineatul (7) din Protocolul de la Madrid. 2. Titularul unei înregistrări internaționale care, după obținerea acesteia, depune o cerere de extindere teritorială care desemnează Uniunea este obligat să plătească biroului internațional o taxă individuală pentru desemnarea Uniunii, în conformitate cu articolul 8 alineatul (7) din Protocolul de la Madrid. 3. Cuantumul taxei prevăzute la punctul B.I.1 sau B.I.2 este echivalentul în franci elvețieni, stabilit de directorul general al OMPI în conformitate cu norma 35 alineatul (2) din regulamentul comun adoptat în temeiul Aranjamentului și al Protocolului de la Madrid, al următoarelor sume:
(a)
pentru o marcă individuală: 820 EUR plus, acolo unde este cazul, 50 EUR pentru a doua clasă de produse și servicii și 150 EUR pentru fiecare clasă de produse și servicii cuprinsă în înregistrarea internațională care urmează celei de a doua clase;
(b)
pentru o marcă colectivă sau o marcă de certificare: 1 400 EUR plus, acolo unde este cazul, 50 EUR pentru a doua clasă de produse și servicii și 150 EUR pentru fiecare clasă de produse și servicii care urmează celei de a doua clase. II. Taxa individuală pentru reînnoirea unei înregistrări internaționale care desemnează Uniunea 1. Titularul unei înregistrări internaționale care desemnează Uniunea este obligat să plătească biroului internațional, ca parte a taxelor pentru reînnoirea înregistrării internaționale, o taxă individuală pentru desemnarea Uniunii, în conformitate cu articolul 8 alineatul (7) din Protocolul de la Madrid. 2. Cuantumul taxei prevăzute la punctul B.II.1 este echivalentul în franci elvețieni, stabilit de directorul general al OMPI în conformitate cu norma 35 alineatul (2) din regulamentul comun adoptat în temeiul Aranjamentului și al Protocolului de la Madrid, al următoarelor sume:
(a)
pentru o marcă individuală: 820 EUR plus, acolo unde este cazul, 50 EUR pentru a doua clasă de produse și servicii și 150 EUR pentru fiecare clasă de produse și servicii cuprinsă în înregistrarea internațională care urmează celei de a doua clase;
(b)
pentru o marcă colectivă sau o marcă de certificare: 1 400 EUR plus, acolo unde este cazul, 50 EUR pentru a doua clasă de produse și servicii și 150 EUR pentru fiecare clasă de produse și servicii cuprinsă în înregistrarea internațională care urmează celei de a doua clase. |
ANEXA II
Regulamentul abrogat cu lista modificărilor sale ulterioare
|
Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului (JO L 78, 24.3.2009, p. 1) |
|
|
Actul de aderare din 2012, Anexa III punctul 2(I) |
|
|
Regulamentul (UE) 2015/2424 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 341, 24.12.2015, p. 21) |
exclusiv articolul 1 |
ANEXA III
Tabel de corespondență
|
Regulamentul (CE) nr. 207/2009 |
Prezentul regulament |
|
Articolele 1-7 |
Articolele 1-7 |
|
Articolul 8 alineatele (1)-(4) |
Articolul 8 alineatele (1)-(4) |
|
Articolul 8 alineatul (4a) |
Articolul 8 alineatul (6) |
|
Articolul 8 alineatul (5) |
Articolul 8 alineatul (5) |
|
Articolul 9 |
Articolul 9 |
|
Articolul 9a |
Articolul 10 |
|
Articolul 9b |
Articolul 11 |
|
Articolul 10 |
Articolul 12 |
|
Articolul 11 |
Articolul 13 |
|
Articolul 12 |
Articolul 14 |
|
Articolul 13 |
Articolul 15 |
|
Articolul 13a |
Articolul 16 |
|
Articolul 14 |
Articolul 17 |
|
Articolul 15 |
Articolul 18 |
|
Articolul 16 |
Articolul 19 |
|
Articolul 17 alineatele (1), (2) și (3) |
Articolul 20 alineatele (1), (2) și (3) |
|
Articolul 17 alineatul (5) |
Articolul 20 alineatul (4) |
|
Articolul 17 alineatul (5a) |
Articolul 20 alineatul (5) |
|
Articolul 17 alineatul (5b) |
Articolul 20 alineatul (6) |
|
Articolul 17 alineatul (5c) |
Articolul 20 alineatul (7) |
|
Articolul 17 alineatul (5d) |
Articolul 20 alineatul (8) |
|
Articolul 17 alineatul (5e) |
Articolul 20 alineatul (9) |
|
Articolul 17 alineatul (5f) |
Articolul 20 alineatul (10) |
|
Articolul 17 alineatul (6) |
Articolul 20 alineatul (11) |
|
Articolul 17 alineatul (7) |
Articolul 20 alineatul (12) |
|
Articolul 17 alineatul (8) |
Articolul 20 alineatul (13) |
|
Articolul 18 |
Articolul 21 |
|
Articolul 19 |
Articolul 22 |
|
Articolul 20 |
Articolul 23 |
|
Articolul 21 |
Articolul 24 |
|
Articolul 22 |
Articolul 25 |
|
Articolul 22a |
Articolul 26 |
|
Articolul 23 |
Articolul 27 |
|
Articolul 24 |
Articolul 28 |
|
Articolul 24a |
Articolul 29 |
|
Articolul 25 |
Articolul 30 |
|
Articolul 26 |
Articolul 31 |
|
Articolul 27 |
Articolul 32 |
|
Articolul 28 |
Articolul 33 |
|
Articolul 29 |
Articolul 34 |
|
Articolul 30 |
Articolul 35 |
|
Articolul 31 |
Articolul 36 |
|
Articolul 32 |
Articolul 37 |
|
Articolul 33 |
Articolul 38 |
|
Articolul 34 alineatul (1) |
Articolul 39 alineatul (1) |
|
Articolul 34 alineatul (1a) |
Articolul 39 alineatul (2) |
|
Articolul 34 alineatul (2) |
Articolul 39 alineatul (3) |
|
Articolul 34 alineatul (3) |
Articolul 39 alineatul (4) |
|
Articolul 34 alineatul (4) |
Articolul 39 alineatul (5) |
|
Articolul 34 alineatul (5) |
Articolul 39 alineatul (6) |
|
Articolul 34 alineatul (6) |
Articolul 39 alineatul (7) |
|
Articolul 35 |
Articolul 40 |
|
Articolul 36 |
Articolul 41 |
|
Articolul 37 alineatul (1) |
Articolul 42 alineatul (1) |
|
Articolul 37 alineatul (3) |
Articolul 42 alineatul (2) |
|
Articolul 38 |
Articolul 43 |
|
Articolul 39 |
Articolul 44 |
|
Articolul 40 |
Articolul 45 |
|
Articolul 41 |
Articolul 46 |
|
Articolul 42 |
Articolul 47 |
|
Articolul 42a |
Articolul 48 |
|
Articolul 43 |
Articolul 49 |
|
Articolul 44 alineatele (1) și (2) |
Articolul 50 alineatele (1) și (2) |
|
Articolul 44 alineatul (4) |
Articolul 50 alineatul (3) |
|
Articolul 44 alineatul (4a) |
Articolul 50 alineatul (4) |
|
Articolul 44 alineatele (5) – (9) |
Articolul 50 alineatele (5)-(9) |
|
Articolul 45 |
Articolul 51 |
|
Articolul 46 |
Articolul 52 |
|
Articolul 47 |
Articolul 53 |
|
Articolul 48 |
Articolul 54 |
|
Articolul 48a |
Articolul 55 |
|
Articolul 49 |
Articolul 56 |
|
Articolul 50 |
Articolul 57 |
|
Articolul 51 |
Articolul 58 |
|
Articolul 52 |
Articolul 59 |
|
Articolul 53 |
Articolul 60 |
|
Articolul 54 |
Articolul 61 |
|
Articolul 55 |
Articolul 62 |
|
Articolul 56 |
Articolul 63 |
|
Articolul 57 |
Articolul 64 |
|
Articolul 57a |
Articolul 65 |
|
Articolul 58 |
Articolul 66 |
|
Articolul 59 |
Articolul 67 |
|
Articolul 60 |
Articolul 68 |
|
Articolul 61 |
Articolul 69 |
|
Articolul 63 |
Articolul 70 |
|
Articolul 64 |
Articolul 71 |
|
Articolul 65 |
Articolul 72 |
|
Articolul 65a |
Articolul 73 |
|
Articolul 66 |
Articolul 74 |
|
Articolul 67 |
Articolul 75 |
|
Articolul 68 |
Articolul 76 |
|
Articolul 69 |
Articolul 77 |
|
Articolul 70 |
Articolul 78 |
|
Articolul 71 |
Articolul 79 |
|
Articolul 72 |
Articolul 80 |
|
Articolul 73 |
Articolul 81 |
|
Articolul 74 |
Articolul 82 |
|
Articolul 74a |
Articolul 83 |
|
Articolul 74b |
Articolul 84 |
|
Articolul 74c |
Articolul 85 |
|
Articolul 74d |
Articolul 86 |
|
Articolul 74e |
Articolul 87 |
|
Articolul 74f |
Articolul 88 |
|
Articolul 74g |
Articolul 89 |
|
Articolul 74h |
Articolul 90 |
|
Articolul 74i |
Articolul 91 |
|
Articolul 74j |
Articolul 92 |
|
Articolul 74k |
Articolul 93 |
|
Articolul 75 |
Articolul 94 |
|
Articolul 76 |
Articolul 95 |
|
Articolul 77 |
Articolul 96 |
|
Articolul 78 |
Articolul 97 |
|
Articolul 79 |
Articolul 98 |
|
Articolul 79a |
Articolul 99 |
|
Articolul 79b |
Articolul 100 |
|
Articolul 79c |
Articolul 101 |
|
Articolul 79d |
Articolul 102 |
|
Articolul 80 |
Articolul 103 |
|
Articolul 81 |
Articolul 104 |
|
Articolul 82 |
Articolul 105 |
|
Articolul 82a |
Articolul 106 |
|
Articolul 83 |
Articolul 107 |
|
Articolul 84 |
Articolul 108 |
|
Articolul 85 alineatul (1) |
Articolul 109 alineatul (1) |
|
Articolul 85 alineatul (1a) |
Articolul 109 alineatul (2) |
|
Articolul 85 alineatul (2) |
Articolul 109 alineatul (3) |
|
Articolul 85 alineatul (3) |
Articolul 109 alineatul (4) |
|
Articolul 85 alineatul (4) |
Articolul 109 alineatul (5) |
|
Articolul 85 alineatul (5) |
Articolul 109 alineatul (6) |
|
Articolul 85 alineatul (6) |
Articolul 109 alineatul (7) |
|
Articolul 85 alineatul (7) |
Articolul 109 alineatul (8) |
|
Articolul 86 |
Articolul 110 |
|
Articolul 87 |
Articolul 111 |
|
Articolul 87a |
Articolul 112 |
|
Articolul 87b |
Articolul 113 |
|
Articolul 88 |
Articolul 114 |
|
Articolul 88a |
Articolul 115 |
|
Articolul 89 |
Articolul 116 |
|
Articolul 90 |
Articolul 117 |
|
Articolul 91 |
Articolul 118 |
|
Articolul 92 |
Articolul 119 |
|
Articolul 93 |
Articolul 120 |
|
Articolul 93a |
Articolul 121 |
|
Articolul 94 |
Articolul 122 |
|
Articolul 95 alineatul (1) |
Articolul 123 alineatul (1) |
|
Articolul 95 alineatul (2) |
— |
|
Articolul 95 alineatul (3) |
Articolul 123 alineatul (2) |
|
Articolul 95 alineatul (4) |
Articolul 123 alineatul (3) |
|
Articolul 95 alineatul (5) |
— |
|
Articolul 96 |
Articolul 124 |
|
Articolul 97 |
Articolul 125 |
|
Articolul 98 |
Articolul 126 |
|
Articolul 99 |
Articolul 127 |
|
Articolul 100 |
Articolul 128 |
|
Articolul 101 |
Articolul 129 |
|
Articolul 102 |
Articolul 130 |
|
Articolul 103 |
Articolul 131 |
|
Articolul 104 |
Articolul 132 |
|
Articolul 105 |
Articolul 133 |
|
Articolul 106 |
Articolul 134 |
|
Articolul 107 |
Articolul 135 |
|
Articolul 109 |
Articolul 136 |
|
Articolul 110 |
Articolul 137 |
|
Articolul 111 |
Articolul 138 |
|
Articolul 112 |
Articolul 139 |
|
Articolul 113 |
Articolul 140 |
|
Articolul 114 |
Articolul 141 |
|
Articolul 115 |
Articolul 142 |
|
Articolul 116 |
Articolul 143 |
|
Articolul 117 |
Articolul 144 |
|
Articolul 118 |
Articolul 145 |
|
Articolul 119 alineatele (1)-(5) |
Articolul 146 alineatele (1)-(5) |
|
Articolul 119 alineatul (5a) |
Articolul 146 alineatul (6) |
|
Articolul 119 alineatul (6) |
Articolul 146 alineatul (7) |
|
Articolul 119 alineatul (7) |
Articolul 146 alineatul (8) |
|
Articolul 119 alineatul (8) |
Articolul 146 alineatul (9) |
|
Articolul 119 alineatul (9) |
Articolul 146 alineatul (10) |
|
Articolul 119 alineatul (10) |
Articolul 146 alineatul (11) |
|
Articolul 120 |
Articolul 147 |
|
Articolul 121 |
Articolul 148 |
|
Articolul 123 |
Articolul 149 |
|
Articolul 123a |
Articolul 150 |
|
Articolul 123b |
Articolul 151 |
|
Articolul 123c |
Articolul 152 |
|
Articolul 124 |
Articolul 153 |
|
Articolul 125 |
Articolul 154 |
|
Articolul 126 |
Articolul 155 |
|
Articolul 127 |
Articolul 156 |
|
Articolul 128 |
Articolul 157 |
|
Articolul 129 |
Articolul 158 |
|
Articolul 130 |
Articolul 159 |
|
Articolul 131 |
Articolul 160 |
|
Articolul 132 |
Articolul 161 |
|
Articolul 133 |
Articolul 162 |
|
Articolul 134 |
Articolul 163 |
|
Articolul 134a |
Articolul 164 |
|
Articolul 135 |
Articolul 165 |
|
Articolul 136 |
Articolul 166 |
|
Articolul 136a |
Articolul 167 |
|
Articolul 136b |
Articolul 168 |
|
Articolul 137 |
Articolul 169 |
|
Articolul 137a |
Articolul 170 |
|
Articolul 138 |
Articolul 171 |
|
Articolul 139 |
Articolul 172 |
|
Articolul 140 |
Articolul 173 |
|
Articolul 141 |
Articolul 174 |
|
Articolul 141a |
Articolul 175 |
|
Articolul 142 |
Articolul 176 |
|
Articolul 143 |
Articolul 177 |
|
Articolul 144 |
Articolul 178 |
|
Articolul 144a |
Articolul 179 |
|
Articolul 144b |
Articolul 180 |
|
Articolul 144c |
Articolul 181 |
|
Articolul 145 |
Articolul 182 |
|
Articolul 146 |
Articolul 183 |
|
Articolul 147 |
Articolul 184 |
|
Articolul 148 |
Articolul 185 |
|
Articolul 148a |
Articolul 186 |
|
Articolul 149 |
Articolul 187 |
|
Articolul 150 |
Articolul 188 |
|
Articolul 151 |
Articolul 189 |
|
Articolul 152 |
Articolul 190 |
|
Articolul 153 |
Articolul 191 |
|
Articolul 153a |
Articolul 192 |
|
Articolul 154 |
Articolul 193 |
|
Articolul 154a |
Articolul 194 |
|
Articolul 155 |
Articolul 195 |
|
Articolul 156 |
Articolul 196 |
|
Articolul 157 |
Articolul 197 |
|
Articolul 158 |
Articolul 198 |
|
Articolul 158a |
Articolul 199 |
|
Articolul 158b |
Articolul 200 |
|
Articolul 158c |
Articolul 201 |
|
Articolul 159 |
Articolul 202 |
|
Articolul 160 |
Articolul 203 |
|
Articolul 161 |
Articolul 204 |
|
Articolul 161a |
Articolul 205 |
|
Articolul 161b |
Articolul 206 |
|
Articolul 163 |
Articolul 207 |
|
Articolul 163a alineatul (1) |
Articolul 208 alineatul (1) |
|
Articolul 163a alineatul (2), prima teză |
Articolul 208 alineatul (2) |
|
Articolul 163a alineatul (2), a doua teză |
Articolul 208 alineatul (4) |
|
Articolul 163a alineatul (3) |
Articolul 208 alineatul (3) |
|
Articolul 163a alineatul (4) |
Articolul 208 alineatul (5) |
|
Articolul 163a alineatul (5) |
Articolul 208 alineatul (6) |
|
Articolul 165 |
Articolul 209 |
|
Articolul 165a |
Articolul 210 |
|
Articolul 166 |
Articolul 211 |
|
Articolul 167 |
Articolul 212 |
|
Anexa -I |
Anexa I |
|
Anexa I |
Anexa II |
|
Anexa II |
Anexa III |
( 1 ) Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 336, 23.12.2015, p. 1).
( 2 ) Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
( 3 ) Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit (JO L 125, 5.5.2001, p. 15).
( 4 ) JO L 56, 4.3.1968, p. 1.
( 5 ) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).
( 6 ) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
( 7 ) Decizia (UE, Euratom) 2015/443 a Comisiei din 13 martie 2015 privind securitatea în cadrul Comisiei (JO L 72, 17.3.2015, p. 41).
( 8 ) Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 72, 17.3.2015, p. 53).
( 9 ) Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO L 3, 5.1.2002, p. 1).
( 10 ) Regulamentul (UE) 2023/2411 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale și de modificare a Regulamentelor (UE) 2017/1001 și (UE) 2019/1753 (JO L, 2023/2411, 27.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2411/oj).
( 11 ) Regulamentul (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 aprilie 2012 privind atribuirea către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) a unor sarcini legate de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv reunirea reprezentanților sectorului public și privat în cadrul Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală (JO L 129, 16.5.2012, p. 1).
( 12 ) Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane (JO L 299, 27.10.2012, p. 5).
( 13 ) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).
( 14 ) Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).
( 15 ) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
( 16 ) Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).