02016R1240 — RO — 07.02.2018 — 002.001


Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/1240 AL COMISIEI

din 18 mai 2016

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

(Text cu relevanță pentru SEE)

(JO L 206 30.7.2016, p. 71)

Astfel cum a fost modificat prin:

 

 

Jurnalul Oficial

  NR.

Pagina

Data

►M1

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/1479 AL COMISIEI din 16 august 2017

  L 211

10

17.8.2017

►M2

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/150 AL COMISIEI din 30 ianuarie 2018

  L 26

14

31.1.2018




▼B

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/1240 AL COMISIEI

din 18 mai 2016

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

(Text cu relevanță pentru SEE)



TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE



CAPITOLUL I

Dispoziție introductivă

Articolul 1

Domeniu de aplicare

(1)  Prezentul regulament stabilește norme pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 și a Regulamentului (UE) nr. 1370/2013 în ceea ce privește:

(a) achiziția și vânzarea din stocurile de intervenție publică a produselor enumerate la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b) acordarea de ajutor pentru depozitarea privată pentru produsele enumerate la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2)  Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor specifice prevăzute în regulamentele de punere în aplicare:

(a) de deschidere a unei proceduri de licitație pentru achiziția de produse pentru intervenție sau de deschidere a vânzării de produse provenind din intervenție; sau

(b) de deschidere a unei proceduri de licitație sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată.



CAPITOLUL II

Norme comune generale

Articolul 2

Depunerea și admisibilitatea ofertelor pentru achiziție la preț fix, a ofertelor în cadrul licitațiilor și a cererilor

(1)  Operatorii depun oferte pentru achiziție la preț fix și oferte în cadrul licitațiilor pentru intervenția publică, precum și cereri de ajutor pentru depozitarea privată prin metoda pusă la dispoziție de agenția de plăți a statului membru în cauză.

(2)  O ofertă pentru achiziție la preț fix, o ofertă în cadrul unei licitații sau o cerere este considerată admisibilă dacă este depusă în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale a (ale) statului membru în care se depune oferta pentru achiziție la preț fix, oferta în cadrul unei licitații sau cererea și trebuie să includă, furnizate printr-un formular pus la dispoziție de agenția de plăți, cel puțin informațiile următoare:

(a) numele operatorului, precum și adresa și numărul de înregistrare în scopuri de TVA ale operatorului din statul membru în care operatorul își desfășoară principala activitate;

(b) produsul sau tipul de produs vizat, cu codul său NC aferent, dacă este cazul;

(c) cantitatea pentru care se depune oferta pentru licitație la preț fix, oferta din cadrul licitației sau cererea, cu respectarea cantităților minime prevăzute la articolul 5, dacă este cazul.

(3)  Oferta pentru achiziție la preț fix, oferta în cadrul unei licitații sau cererea nu include nicio condiție suplimentară introdusă de operator în afara celor prevăzute în prezentul regulament sau în regulamentul de punere în aplicare relevant, de deschidere a procedurii de licitație sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată.

(4)  Atunci când termenul-limită pentru depunerea ofertelor pentru achiziție la preț fix, a ofertelor în cadrul unei licitații sau a cererilor este o sărbătoare legală, ofertele pentru achiziție la preț fix, ofertele în cadrul unei licitații sau cererile se depun cel târziu în ultima zi lucrătoare care precedă sărbătoarea legală.

(5)  Ofertele pentru achiziție la preț fix, ofertele în cadrul unei licitații sau cererile depuse sâmbăta, duminica sau în zile de sărbătoare legală se consideră a fi fost primite de agenția de plăți în prima zi lucrătoare care urmează datei la care au fost depuse.

(6)  Odată depuse, ofertele pentru achiziție la preț fix, ofertele în cadrul unei licitații sau cererile nu pot fi retrase sau modificate.

(7)  La data primirii lor, agenția de plăți înregistrează ofertele pentru achiziție la preț fix, ofertele în cadrul unei licitații sau cererile admisibile și cantitățile vizate.

(8)  Drepturile și obligațiile care rezultă din acceptarea ofertei pentru achiziție la preț fix, a ofertei în cadrul unei licitații sau a cererii nu sunt transferabile.



TITLUL II

INTERVENȚIA PUBLICĂ



CAPITOLUL I

Norme specifice referitoare la intervenția publică

Articolul 3

Spațiile de depozitare pentru intervenție

(1)  Fiecare spațiu de depozitare pentru intervenție („spațiu de depozitare”) dispune de o capacitate minimă de depozitare de:

(a) pentru cereale: 5 000 de tone, 7 500 de tone din perioada de intervenție publică 2017/2018, 10 000 de tone din perioada 2018/2019, 15 000 de tone din perioada 2019/2020;

(b) pentru orez: 5 000 de tone, 7 500 de tone din perioada de intervenție publică 2017/2018, 10 000 de tone din perioada 2018/2019;

(c) pentru unt și lapte praf degresat: 400 de tone, 600 de tone din perioada de intervenție publică 2017, 800 de tone din perioada 2018.

Statele membre cu o producție anuală medie de cereale mai mică de 20 de milioane de tone pot continua să aplice o capacitate minimă de depozitare de 10 000 de tone din perioada 2019/2020.

(2)  În sensul prezentului articol, „capacitate minimă de depozitare” înseamnă o capacitate minimă care poate să nu fie disponibilă permanent, dar este ușor de obținut în perioada în care ar putea avea loc achiziția.

(3)  O agenție de plăți poate aplica o derogare de la alineatul (1) doar dacă demonstrează că nu este disponibilă capacitatea minimă de depozitare indicată la alineatul respectiv și dacă spațiile de depozitare alternative dispun de acces rapid la o apă curgătoare sau la mare ori de o legătură feroviară.

Articolul 4

Stabilirea eligibilității produselor

(1)  Eligibilitatea produselor pentru intervenția publică se stabilește conform metodelor prevăzute în cadrul următoarelor dispoziții:

(a) pentru cereale: în anexa I părțile I, II, III și IV;

(b) pentru orez: în anexa II partea I;

(c) pentru carnea de vită: în anexa III partea I;

▼M2

(d) pentru unt: în părțile I și Ia ale anexei IV la prezentul regulament;

(e) pentru laptele praf degresat: în părțile I și Ia ale anexei V la prezentul regulament.

(2)  Metodele care trebuie utilizate pentru determinarea calității cerealelor, a untului și a laptelui praf degresat eligibile pentru intervenția publică menționate în anexele I, IV și, respectiv, V, sunt cele prevăzute în cele mai recente versiuni ale standardelor europene sau internaționale relevante, după caz, aflate în vigoare de cel puțin 6 luni înainte de prima zi a perioadei de intervenție publică stabilite la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

▼B



CAPITOLUL II

Achiziția de produse pentru intervenție



Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 5

Cantități minime de produse oferite pentru achiziție la preț fix sau oferite în cadrul unei licitații

(1)  Cantitatea minimă de produse oferite pentru achiziție la preț fix sau oferite în cadrul unei licitații este:

(a) pentru grâul comun, orz și porumb: 160 de tone;

(b) pentru grâul dur: 20 de tone;

(c) pentru orez: 40 de tone;

(d) pentru carnea de vită: 20 de tone;

(e) pentru unt: 30 de tone;

(f) pentru laptele praf degresat: 30 de tone.

Statele membre cu o producție anuală medie de cereale mai mică de 20 de milioane de tone pot decide să aplice o cantitate minimă de 120 de tone pentru grâul comun, orz și porumb.

(2)  O agenție de plăți poate stabili o cantitate minimă mai mare decât cea prevăzută la alineatul (1) dacă acest lucru este justificat de condițiile și practicile comerțului cu ridicata sau de normele în materie de protecția mediului în vigoare în statul membru în cauză.

Articolul 6

Nivelul garanției pentru achiziția de produse

Nivelul garanției solicitate în conformitate cu articolul 4 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 la depunerea unei oferte pentru achiziție la preț fix sau a unei oferte în cadrul unei licitații pentru achiziția de produse pentru intervenție publică este:

(a) pentru cereale: 20 EUR/tonă;

(b) pentru orez: 30 EUR/tonă;

(c) pentru carnea de vită: 300 EUR/tonă;

(d) pentru unt: 50 EUR/tonă;

(e) pentru laptele praf degresat: 50 EUR/tonă.

Articolul 7

Depunerea și admisibilitatea ofertelor pentru achiziție la preț fix și a ofertelor în cadrul unei licitații

(1)  O ofertă pentru achiziție la preț fix sau o ofertă în cadrul unei licitații este admisibilă dacă îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 2 și, în cazul unei proceduri de licitație, în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitație menționat la articolul 12. De asemenea, o ofertă pentru achiziție la preț fix sau o ofertă în cadrul unei licitații îndeplinește următoarele condiții:

(a) include cel puțin următoarele informații:

(i) pentru orez, o indicare a tipului și a soiului;

(ii) cu excepția cărnii de vită, spațiul în care este păstrat produsul la momentul ofertei pentru achiziție la preț fix sau al ofertei în cadrul licitației;

(iii) pentru cereale și orez, spațiul de depozitare pentru care se depune oferta pentru achiziție la preț fix sau oferta în cadrul licitației;

(iv) pentru cereale și orez, anul recoltării și zona sau zonele de producție din Uniune;

(v) pentru unt și lapte praf degresat, data producției;

(vi) pentru unt și lapte praf degresat, denumirea și numărul de aprobare al întreprinderii agreate în care a fost produs;

(b) operatorul a depus o garanție în conformitate cu articolul 4 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238;

(c) pentru cereale și orez, operatorul a declarat:

(i) că produsele sunt originare din Uniune;

(ii) că oferta pentru achiziție la preț fix sau oferta în cadrul licitației se referă la un lot omogen care, pentru orez, trebuie să includă orez nedecorticat din același soi;

(iii) dacă a fost sau nu aplicat vreun tratament după recoltare și, dacă este cazul, denumirea produsului utilizat, precum și că tratamentul a fost aplicat în conformitate cu condițiile de utilizare, iar produsul este autorizat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 ).

(2)  Pentru alte produse decât carnea de vită, operatorul poate solicita, în formularul menționat la articolul 2 alineatul (2), ca produsul să fie preluat în spațiul de depozitare unde este păstrat la momentul depunerii ofertei pentru achiziție la preț fix sau a ofertei în cadrul licitației, cu condiția ca spațiul de depozitare respectiv să îndeplinească cerințele stabilite la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 și la articolul 3 din prezentul regulament.

Articolul 8

Verificarea de către agenția de plăți a ofertelor pentru achiziție la preț fix și a ofertelor în cadrul unei licitații

(1)  Agențiile de plăți decid în privința admisibilității ofertelor pentru achiziție la preț fix și a ofertelor în cadrul unei licitații, pe baza cerințelor prevăzute la articolele 2 și 7.

Dacă decide că o ofertă pentru achiziție la preț fix sau o ofertă în cadrul unei licitații nu este admisibilă, agenția de plăți informează operatorul în cauză, în termen de trei zile lucrătoare de la primirea ofertei pentru achiziție la preț fix sau a ofertei în cadrul licitației. În cazul ofertelor pentru achiziție la preț fix, dacă operatorul nu primește o astfel de informație, se consideră că oferta de achiziție la preț fix este admisibilă.

(2)  În ceea ce privește cerealele și orezul, declarațiile menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (c) pot fi verificate din punctul de vedere al conformității, prin mijloace administrative, după ce agenția de plăți a verificat admisibilitatea ofertelor pentru achiziție la preț fix sau a ofertelor în cadrul unei licitații, cu sprijinul, dacă este necesar, al agenției de plăți competente în ceea ce privește spațiul de depozitare indicat de operator, în conformitate cu articolul 57 alineatul (2).

Articolul 9

Notificarea către Comisie a ofertelor pentru achiziție la preț fix și a ofertelor în cadrul unei licitații

(1)  Statele membre notifică Comisiei toate ofertele pentru achiziție la preț fix și toate ofertele în cadrul unei licitații care sunt admisibile, cu respectarea următoarelor termene-limită:

(a) în cazul ofertelor pentru achiziție la preț fix, notificările se depun cel târziu la ora 12.00 (ora Bruxelles-ului) a fiecărei zile de marți și se referă la cantitățile de produse care, în săptămâna precedentă, au făcut obiectul unei oferte pentru a achiziție la preț fix admisibile, precum și la informațiile aferente.

Când cantitățile oferite se apropie de limitele stabilite la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013, Comisia informează statele membre care este data de la care acestea trebuie să transmită notificări Comisiei în fiecare zi lucrătoare.

Începând cu data respectivă, în fiecare zi lucrătoare, cel târziu la ora 14.00 (ora Bruxelles-ului), statele membre notifică Comisiei cantitățile oferite pentru intervenție în cursul zilei lucrătoare precedente;

(b) în cazul ofertelor în cadrul unei licitații, se aplică termenele-limită prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitație.

(2)  Notificările prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) nu conțin numele, adresa și numărul de înregistrare în scopuri de TVA ale operatorului, nici, în cazul untului și laptelui praf degresat, denumirea și numărul de aprobare al întreprinderii agreate.

(3)  Dacă un stat membru nu notifică Comisiei o ofertă pentru achiziție la preț fix sau o ofertă în cadrul unei licitații admisibilă până la termenele-limită menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), se consideră că statul membru respectiv a transmis Comisiei o notificare cu mențiunea „zero”.



Secțiunea 2

Achiziția la preț fix

Articolul 10

Depunerea ofertelor pentru achiziția la preț fix a grâului comun, a untului și a laptelui praf degresat

Ofertele pot fi depuse la agenția de plăți de la începutul perioadelor de intervenție publică prevăzute la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Articolul 11

Măsuri pentru respectarea limitărilor cantitative

(1)  Pentru a se respecta limitările cantitative stabilite la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013, Comisia decide în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) litera (a) din regulamentul menționat:

(a) să închidă achiziția de intervenție la preț fix;

(b) atunci când acceptarea întregii cantități oferite ar duce la depășirea cantității maxime, să instituie un coeficient de alocare aplicabil întregii cantități la care se referă ofertele primite și notificate Comisiei de la fiecare operator în ziua deciziei;

(c) dacă este cazul, să respingă ofertele pentru achiziție la preț fix pendinte depuse la agențiile de plăți din statele membre.

Comisia decide în termen de două zile lucrătoare de la data notificării menționate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) primul paragraf și de cinci zile lucrătoare de la data notificării menționate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) al treilea paragraf.

În scopul prezentului articol, când data notificării este o sărbătoare legală pentru Comisie, numărarea zilelor până la termenul-limită începe în prima zi lucrătoare de după respectiva sărbătoare legală. Dacă astfel de sărbători legale sunt cuprinse în perioada de timp alocată Comisiei pentru luarea unei decizii, se iau în calcul doar zilele lucrătoare.

(2)  Prin derogare de la articolul 2 alineatul (6), un operator căruia i se aplică un coeficient de alocare menționat la alineatul (1) litera (b) poate să își retragă oferta de achiziție la preț fix în termen de cinci zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a deciziei de stabilire a coeficientului de alocare.



Secțiunea 3

Achiziția prin procedură de licitație

Articolul 12

Procedura de licitație

(1)  O procedură de licitație pentru achiziția de produse menționate la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se deschide printr-un regulament de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitație, care conține, în special, următoarele informații:

(a) produsele vizate și:

(i) pentru orez, o indicare a tipului și a soiului;

(ii) pentru carnea de vită, dacă licitația este pentru carcasele achiziționate pentru a fi dezosate sau pentru depozitare fără dezosare;

(b) perioada vizată („perioada de licitare”) și, dacă este necesar, diferitele subperioade în care pot fi depuse ofertele în cadrul licitației.

(2)  Comisia poate deschide o procedură de licitație pentru achiziția de carne de vită în funcție de categorie și de stat membru sau de regiune a unui stat membru, în conformitate du articolul 13 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, pe baza celor mai recente două prețuri săptămânale înregistrate pe piață. Comisia poate închide respectiva procedură de licitație, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din regulamentul menționat, pe baza celor mai recente prețuri săptămânale înregistrate pe piață.

(3)  Dacă Comisia deschide o procedură de licitație restrânsă, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013, regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii respective face referire la statul membru vizat sau la regiunea/regiunile unui stat membru vizată/vizate de procedura de licitație.

(4)  În ceea ce privește orezul, procedura de licitație ar putea fi restrânsă la anumite soiuri sau la unul sau mai multe tipuri de orez nedecorticat, și anume la „orezul cu bobul rotund”, „orezul cu bobul mijlociu”, „orezul cu bobul lung de categoria A” sau „orezul cu bobul lung de categoria B”, astfel cum sunt definite în partea I punctul I.2 litera (a), (b) sau (c) din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(5)  În ceea ce privește carnea de vită, se aplică următoarele norme:

(a) prețul mediu al pieței per categorie eligibilă într-un stat membru sau într-o regiune a unui stat membru ține seama de prețurile pentru calitățile U, R și O, exprimate în calitate R3 prin utilizarea coeficienților de conversie stabiliți în partea II din anexa III în statul membru sau în regiunea de intervenție în cauză;

(b) prețurile medii ale pieței se înregistrează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1249/2008 al Comisiei ( 2 );

(c) prețul mediu al pieței per categorie eligibilă într-un stat membru sau într-o regiune a unui stat membru este media prețurilor pieței pentru toate calitățile menționate la litera (b), ponderate cu ponderea fiecărei calități în numărul total al sacrificărilor din statul membru respectiv sau din regiunea respectivă.

Regatul Unit este format din două regiuni de intervenție, după cum urmează:

(i) regiunea I: Regatul Unit;

(ii) regiunea II: Irlanda de Nord.

Articolul 13

Depunerea și admisibilitatea ofertelor în cadrul unei licitații

(1)  Pe lângă condițiile generale stabilite la articolele 2 și 7, o ofertă în cadrul unei licitații este admisibilă doar dacă indică un preț propus în euro per unitate de măsură de produs, rotunjit cu cel mult două zecimale, fără TVA.

În cazul cerealelor și al orezului, prețul oferit în cadrul licitației per tonă de produse este un preț care corespunde calității minime pentru cereale definite în partea II a anexei I la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 sau calității standard pentru orez definite în secțiunea A a anexei III la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, cu livrare la spațiul de depozitare, fără descărcare.

În cazul untului și al laptelui praf degresat, prețul oferit în cadrul licitației este prețul per 100 kg de produse livrate la platforma de încărcare a spațiului de depozitare.

În cazul cărnii de vită, ofertele din cadrul licitației precizează atât prețul indicat în conformitate cu articolul 12 alineatul (5) litera (a), exprimat per tonă de produse de calitate R3, cât și dacă prețul respectiv se referă la carne cu os destinată dezosării sau depozitării fără dezosare.

(2)  Fără a se aduce atingere articolului 15 alineatul (2) din prezentul regulament, prețul oferit în cadrul licitației nu depășește nivelul prețului de intervenție publică stabilit la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013.

Articolul 14

Decizii privind prețul de achiziție

(1)  Pe baza ofertelor din cadrul unei licitații notificate în conformitate cu articolul 9, Comisia decide:

(a) să nu fixeze un preț de achiziție maxim; sau

(b) să fixeze un preț de achiziție maxim.

(2)  Decizia menționată la alineatul (1) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 15

Decizii individuale privind ofertele din cadrul unei licitații

(1)  Dacă nu s-a stabilit niciun preț de achiziție maxim, toate ofertele din cadrul licitației se resping.

(2)  Dacă a fost stabilit un preț de achiziție maxim, agenția de plăți acceptă ofertele din cadrul licitației care sunt egale cu cuantumul respectiv sau mai mici decât acesta. Toate celelalte oferte din cadrul licitației se resping.

Agenția de plăți acceptă doar ofertele din cadrul licitației care au fost notificate Comisiei în conformitate cu articolul 9.

(3)  Agenția de plăți ia deciziile menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol după publicarea deciziei Comisiei menționate la articolul 14 alineatul (1).

În termen de trei zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a respectivei decizii a Comisiei, agenția de plăți notifică operatorilor rezultatul participării lor la procedura de licitație.

Această notificare nu este necesară atunci când este acceptată oferta în cadrul licitației, dacă agenția de plăți eliberează un ordin de livrare astfel cum se menționează la articolul 17, în termen de cinci zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a respectivei decizii a Comisiei. În cazul unei astfel de acceptări, nu se mai poate acorda nicio amânare a termenului-limită pentru eliberarea ordinului de livrare, astfel cum este prevăzută la articolul 17 alineatul (1) al doilea paragraf.

Articolul 16

Limitarea achiziției de carne de vită

În cazul în care primesc oferte pentru cantități de carne de vită mai mari decât pot să preia, agențiile de plăți pot limita achiziția la cantitățile pe care le pot prelua pe teritoriul lor sau într-una dintre regiunile lor de intervenție menționate la articolul 12 alineatul (5).

Agențiile de plăți asigură accesul egal al tuturor părților interesate în cazul aplicării unei astfel de limitări.



Secțiunea 4

Livrări și costuri de transport

Articolul 17

Ordinul de livrare

(1)  După ce a verificat admisibilitatea ofertei din cadrul licitației sau a ofertei pentru achiziție la preț fix în conformitate cu articolele 8 și 13, agenția de plăți eliberează ordinul de livrare în termen de cinci zile lucrătoare de la termenul menționat la articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf sau de la data intrării în vigoare a deciziei menționate la articolul 14 alineatul (1).

Agenția de plăți poate decide să amâne termenul-limită pentru eliberarea ordinului de livrare atunci când acest lucru este necesar din cauza cantităților mari de cereale sau de orez acceptate. Totuși, data finală pentru livrarea produselor nu trebuie să fie mai târziu de 65 de zile de la termenul-limită sau de la data intrării în vigoare menționată la primul paragraf. În astfel de cazuri, agenția de plăți informează operatorii în cauză.

(2)  Ordinul de livrare este datat și numerotat și conține următoarele informații:

(a) cantitatea care urmează să fie livrată;

(b) data finală pentru livrarea produselor;

(c) spațiul de depozitare la care trebuie livrate produsele;

(d) prețul la care este acceptată oferta pentru achiziție la preț fix sau oferta din cadrul licitației.

(3)  Ordinul de livrare se eliberează doar pentru cantitățile notificate Comisiei în conformitate cu articolul 9.

Articolul 18

Dispoziții specifice privind livrarea cerealelor și a orezului

(1)  Agenția de plăți desemnează spațiul de depozitare spre care livrarea cerealelor sau a orezului se efectuează la cel mai redus cost.

(2)  Livrarea la spațiul de depozitare are loc cel târziu la 60 de zile de la data eliberării ordinului de livrare. Totuși, în funcție de cantitățile acceptate, agenția de plăți poate prelungi perioada respectivă cu până la 14 zile. În astfel de cazuri, perioada de livrare menționată la articolul 17 alineatul (1) al doilea paragraf poate fi prelungită în consecință. Agenția de plăți informează operatorii în cauză.

(3)  Operatorul suportă costurile aferente următoarelor teste efectuate în cazul cerealelor în conformitate cu metodologia menționată în anexa I partea IV:

(i) testul de activitate amilazică (Hagberg);

(ii) testul de determinare a conținutului de proteine din grâul dur și din grâul comun;

(iii) testul Zeleny;

(iv) testul de prelucrabilitate industrială;

(v) determinarea nivelurilor de contaminanți.

Articolul 19

Costuri de transport în cazul cerealelor și al orezului

(1)  Costul aferent transportului cerealelor sau al orezului de la spațiul în care era depozitat produsul la momentul ofertei pentru achiziție la preț fix sau al ofertei din cadrul licitației la spațiul de depozitare specificat în ordinul de livrare este suportat de către operator dacă distanța în cauză este de maximum 50 km.

Peste distanța maximă indicată, costurile de transport suplimentare sunt suportate de agenția de plăți și rambursate de Comisie la o rată de 0,05 EUR/tonă/km.

(2)  Dacă agenția de plăți care achiziționează cerealele sau orezul este într-un alt stat membru decât cel pe teritoriul căruia este depozitat produsul, la calcularea distanței maxime menționate la alineatul (1) nu se ține seama de distanța dintre depozitul operatorului și frontiera statului membru al agenției de plăți care efectuează achiziția.

Articolul 20

Dispoziții specifice privind livrarea cărnii de vită

(1)  Prețul de achiziție pentru carnea de vită este prețul cărnii de vită livrate la punctul de cântărire de la intrarea în spațiul de depozitare, sau, în cazul în care carnea urmează a fi dezosată, la unitatea de tranșare.

(2)  Costul descărcării este suportat de operator.

(3)  Operatorii livrează produsele cel târziu la 15 zile de la data eliberării ordinului de livrare. Totuși, în funcție de cantitățile atribuite, agenția de plăți poate prelungi perioada respectivă cu până la șapte zile. În astfel de cazuri, agenția de plăți informează operatorii în cauză.

Articolul 21

Dispoziții specifice privind ambalarea, livrarea și depozitarea untului și ale laptelui praf degresat

(1)  Untul trebuie ambalat și livrat în blocuri de 25 de kilograme greutate netă, conform cerințelor stabilite în anexa IV partea II.

(2)  Laptele praf degresat trebuie ambalat și livrat în saci cu o greutate netă de 25 de kilograme, conform cerințelor stabilite în anexa V partea II.

(3)  Operatorul livrează untul sau laptele praf degresat la platforma de încărcare a spațiului de depozitare în termen de 21 de zile de la data eliberării ordinului de livrare. Totuși, în funcție de cantitățile acceptate, agenția de plăți poate prelungi perioada respectivă cu până la șapte zile. În astfel de cazuri, agenția de plăți informează operatorii în cauză.

Untul și laptele praf degresat trebuie livrate pe paleți de calitate adecvată pentru depozitarea pe termen lung, care urmează să fie schimbați cu paleți echivalenți. Ca alternativă, agenția de plăți poate aproba un sistem echivalent.

Costurile generate de descărcarea untului sau a laptelui praf degresat la platforma de încărcare a spațiului de depozitare sunt suportate de agenția de plăți.

(4)  Agenția de plăți solicită ca untul și laptele praf degresat să fie introduse și păstrate în depozitare pe paleți în așa fel încât să se poată constitui loturi ușor identificabile și accesibile.

Articolul 22

Livrarea

(1)  Data livrării este:

(a) pentru cereale, orez, unt și lapte praf degresat: data la care se confirmă că întreaga cantitate menționată în ordinul de livrare a intrat în spațiul de depozitare desemnat. Această dată nu poate fi mai devreme de ziua care urmează datei eliberării ordinului de livrare;

(b) pentru fiecare lot de carne de vită: data intrării la punctul de cântărire al spațiului de depozitare pentru intervenție sau, în cazul în care carnea urmează a fi dezosată, la unitatea de tranșare.

(2)  Agenția de plăți poate decide că preluarea cerealelor, a orezului, a untului sau a laptelui praf degresat are loc în spațiul de depozitare în care sunt păstrate produsele la momentul depunerii ofertei pentru achiziție la preț fix sau a ofertei din cadrul licitației, cu condiția ca spațiul de depozitare să îndeplinească cerințele stabilite la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 și la articolul 3 din prezentul regulament. În cazul respectiv, data livrării este ziua care urmează datei eliberării ordinului de livrare și este considerată data relevantă în scopul aplicării articolului 18 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014.

(3)  Produsele sunt preluate de agenția de plăți sau de reprezentantul acesteia, care este independent de operator.



Secțiunea 5

Controlul și preluarea

Articolul 23

Buletinul de preluare

(1)  Agenția de plăți eliberează buletinul de preluare după ce verificările și analizele necesare au stabilit că sunt îndeplinite cerințele de eligibilitate prevăzute la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238. Buletinul de preluare specifică cel puțin:

(a) cantitățile livrate și, în cazul orezului, soiul;

(b) caracteristicile produselor astfel cum rezultă în urma analizelor, în măsura în care acest lucru este relevant pentru calcularea prețului;

(c) dacă este cazul, cantitățile care nu au fost preluate. În acest caz, operatorul este notificat în consecință.

(2)  Buletinul de preluare este datat și trimis operatorului și administratorului depozitului.

Articolul 24

Obligațiile operatorului

Produsele trebuie să îndeplinească cerințele de eligibilitate stabilite la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238. Dacă verificările necesare arată că produsele nu îndeplinesc cerințele de eligibilitate, operatorul:

(a) retrage, pe propria cheltuială, produsele în cauză;

(b) suportă costurile aferente de la data intrării produselor în spațiul de depozitare până la data scoaterii acestora din depozitare.

Costurile care urmează să fie suportate de operator sunt stabilite pe baza sumelor standard aferente intrării în depozitare, depozitării și scoaterii din depozitare în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 al Comisiei ( 3 ).

Articolul 25

Cerința privind dezosarea cărnii de vită

Dacă dezosarea este necesară ca o condiție a procedurii de licitație, agenția de plăți impune dezosarea, în conformitate cu anexa III partea III, a întregii cantități de carne de vită achiziționate.



Secțiunea 6

Ajustarea prețurilor și plățile

Articolul 26

Ajustarea prețurilor în cazul cerealelor și al orezului

(1)  Ajustarea prețurilor, prevăzută la articolul 2 alineatul (2) și la articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013, se efectuează în conformitate cu:

(a) părțile V și VI ale anexei I la prezentul regulament în cazul cerealelor;

(b) partea II a anexei II la prezentul regulament în cazul orezului.

(2)  Dacă agenția de plăți preia și depozitează cereale și orez în spațiul de depozitare în conformitate cu articolul 22 alineatul (2), prețul de achiziție se reduce cu 5 EUR/tonă.

Articolul 27

Plăți

(1)  Plățile pentru cantitățile declarate în buletinul de preluare se efectuează cel târziu în a 65-a zi de la data livrării menționate la articolul 22, cu excepția cazului în care este în curs o anchetă administrativă.

(2)  Se plătește numai cantitatea efectiv livrată și acceptată. Totuși, în cazul în care cantitatea respectivă o depășește pe cea declarată în ordinul de livrare, se plătește doar cantitatea specificată în ordinul de livrare.



CAPITOLUL III

Vânzarea de produse provenind din intervenție

Articolul 28

Deschiderea procedurii de licitație

(1)  Produsele preluate în cadrul intervenției publice și disponibile pentru vânzare sunt vândute prin intermediul unei proceduri de licitație.

(2)  Procedura de licitație se deschide prin intermediul unui regulament de punere în aplicare de deschidere a vânzării.

Prima dată de închidere a depunerii ofertelor în cadrul unei licitații se stabilește la cel puțin șase zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a respectivului regulament de punere în aplicare.

(3)  Se pot deschide proceduri de licitație pentru vânzarea produselor depozitate într-una sau mai multe regiuni ale Uniunii sau ale unui stat membru.

(4)  Regulamentul de punere în aplicare de deschidere a vânzării conține, în special, următoarele informații:

(a) produsele vizate și, în special:

(i) pentru orez, o indicare a tipului și a soiului;

(ii) pentru carnea de vită, bucățile relevante;

(b) perioada vizată („perioada de licitare”) și diferitele subperioade în care pot fi depuse ofertele în cadrul licitației;

(c) pentru carne de vită, unt și lapte praf degresat, cantitatea minimă pentru care poate fi depusă o ofertă în cadrul licitației;

(d) cuantumul garanției care trebuie depusă când se depune o ofertă în cadrul licitației.

În plus, respectivul regulament de punere în aplicare poate conține:

(a) cantitățile totale vizate de procedura de licitație;

(b) dacă este cazul, dispoziții privind costurile de transport pentru cereale și orez.

(5)  Procedurile de licitație pot fi restrânse la anumite utilizări sau destinații specifice și pot include dispoziții privind verificarea utilizării sau destinației.

Articolul 29

Invitația de participare la licitație și dispoziții privind invitația de participare la licitație

(1)  Fiecare agenție de plăți care deține stocuri de intervenție disponibile pentru vânzare întocmește o invitație de participare la licitație și o publică cel puțin cu patru zile înainte de prima dată de depunere a ofertelor în cadrul licitației.

(2)  Invitația de participare la licitație indică, în special:

(a) denumirea și adresa agenției de plăți care publică invitația de participare la licitație;

(b) trimiterea la regulamentul de punere în aplicare de deschidere a vânzării;

(c) datele de închidere a depunerii ofertelor în cadrul licitației pentru fiecare invitație parțială de participare la licitație;

(d) pentru fiecare spațiu de depozitare, numele și adresa administratorului depozitului și, după caz:

(i) pentru cereale și orez, cantitățile disponibile prezentate în loturi de vânzare constituite în așa fel încât să se asigure accesul egal al operatorilor, împreună cu o descriere a calității fiecărui lot de vânzare;

(ii) pentru carnea de vită, cantitățile disponibile în funcție de bucăți, în conformitate cu anexa III partea IV, și data livrării;

(iii) pentru unt și lapte praf degresat, cantitățile disponibile și data livrării;

(e) stadiul de livrare menționat la articolul 30 alineatul (1) litera (d) și, dacă este cazul, tipul de ambalaj;

(f) eventualele instalații existente în spațiul de depozitare pentru încărcarea în mijloace de transport;

(g) pentru unt, dacă este cazul, cantitatea disponibilă, per spațiu de depozitare, de unt din smântână dulce menționat în anexa IV partea II punctul 2 litera (d).

(3)  Agenția de plăți se asigură că invitațiile de participare la licitație sunt făcute publice în mod corespunzător.

(4)  Agenția de plăți ia măsurile necesare pentru a permite părților interesate:

(a) să inspecteze, precum și să preleve și să examineze, pe propria cheltuială, eșantioane din cerealele și orezul puse în vânzare, înainte de a depune o ofertă în cadrul licitației;

(b) să consulte rezultatele analizelor menționate în anexa I partea IV, în anexa II partea I, în anexa IV partea I sau în anexa V partea I, după caz.

Articolul 30

Depunerea și admisibilitatea ofertelor în cadrul unei licitații

(1)  O ofertă în cadrul unei licitații este admisibilă dacă îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 2 și în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a vânzării. De asemenea, o ofertă în cadrul unei licitații îndeplinește următoarele condiții:

(a) conține o trimitere la regulamentul de punere în aplicare de deschidere a vânzării și precizează termenul de expirare a subperioadei de depunere a ofertelor în cadrul licitației;

(b) pentru carnea de vită, precizează bucățile relevante;

(c) pentru cereale și orez, precizează cantitatea totală a lotului de vânzare;

(d) precizează prețul în euro oferit în cadrul licitației per unitate de măsură, rotunjit la cel mult două zecimale, fără TVA, după cum urmează:

(i) în cazul cerealelor și al orezului, pentru produsul încărcat în mijloacele de transport;

(ii) în cazul untului sau al laptelui praf degresat, pentru produsul livrat pe paleți la platforma de încărcare a locului de depozitare sau, dacă este necesar, livrat pe paleți încărcați în mijlocul de transport, dacă este vorba despre un camion sau despre un vagon de cale ferată;

(iii) în cazul cărnii de vită, pentru produsul livrat la platforma de încărcare a locului de depozitare;

(e) pentru carne de vită, unt și lapte praf degresat, faptul că se referă la cel puțin cantitatea minimă menționată în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a vânzării;

(f) precizează locul de depozitare în care este păstrat produsul și, pentru unt și laptele praf degresat, poate fi indicat un spațiu de depozitare alternativ;

(g) operatorul a depus cuantumul garanției prevăzut în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a vânzării.

(2)  Pentru cereale, prețul oferit în cadrul licitației se referă la cantitatea minimă stabilită în partea II a anexei I la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 sau, în cazul orezului care prezintă calitatea standard stabilită în secțiunea A a anexei III la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(3)  În cazul cărnii de vită, al untului și al laptelui praf degresat, prețul oferit în cadrul licitației se aplică greutății nete.

Pentru unt, dacă este cazul, oferta din cadrul licitației poate specifica faptul că este depusă doar pentru unt din smântână dulce, menționat la articolul 29 alineatul (2) litera (g).

Articolul 31

Notificarea către Comisie a ofertelor din cadrul unei licitații

(1)  Până la termenele-limită stabilite de regulamentul de punere în aplicare de deschidere a vânzării, statele membre notifică Comisiei toate ofertele admisibile din cadrul licitațiilor.

(2)  Notificările prevăzute la alineatul (1) nu conțin numele, adresa și numărul de înregistrare în scopuri de TVA ale operatorului.

(3)  Dacă un stat membru nu notifică Comisiei o ofertă în cadrul unei licitații admisibilă până la termenele-limită menționate la alineatul (1), se consideră că statul membru respectiv a transmis Comisiei o notificare cu mențiunea „zero”.

Articolul 32

Decizii privind prețul de vânzare

(1)  Pe baza ofertelor din cadrul licitațiilor notificate în conformitate cu articolul 31, Comisia decide, în conformitate cu procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013:

(a) să nu fixeze un preț de vânzare minim; sau

(b) să fixeze un preț de vânzare minim.

În cazul untului și al laptelui praf degresat, prețul de vânzare minim poate varia în funcție de locul în care se află produsele oferite spre vânzare.

(2)  Decizia menționată la alineatul (1) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 33

Decizii individuale privind ofertele din cadrul unei licitații

(1)  Dacă nu s-a stabilit niciun preț de vânzare minim, se resping toate ofertele din cadrul licitației.

(2)  Dacă s-a stabilit un preț de vânzare minim, agențiile de plăți resping orice ofertă în cadrul licitației inferioară prețului de vânzare minim.

Agențiile de plăți acceptă doar ofertele din cadrul licitației care au fost notificate Comisiei în conformitate cu articolul 31.

(3)  Agențiile de plăți iau deciziile menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol după publicarea deciziei Comisiei menționate la articolul 32.

În termen de trei zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a respectivei decizii a Comisiei, agenția de plăți notifică operatorilor rezultatul participării lor la procedura de licitație.

Articolul 34

Norme specifice privind alocarea cărnii de vită, a untului și a laptelui praf degresat

(1)  În cazul untului și al laptelui praf degresat, este reținută oferta operatorului care propune cel mai mare preț. Dacă nu se alocă întreaga cantitate disponibilă, cantitatea rămasă se atribuie celorlalți operatori pe baza prețurilor oferite în cadrul licitației, începând cu prețul cel mai mare.

(2)  Dacă acceptarea unei oferte în cadrul unei licitații ar duce la atribuirea de contracte în exces față de cantitatea de carne de vită, unt sau lapte praf degresat disponibilă la un anumit spațiu de depozitare, operatorului respectiv i se atribuie doar cantitatea disponibilă. Totuși, cu acordul operatorului, agenția de plăți poate aloca produse din alte spații de depozitare pentru a se ajunge la cantitatea care face obiectul ofertei din cadrul licitației.

(3)  Dacă acceptarea a două sau mai multe oferte la același preț în cadrul unei licitații în cazul unui anumit spațiu de depozitare ar duce la atribuirea unor contracte depășind cantitatea disponibilă de carne de vită, unt sau lapte praf degresat, atribuirea se face prin alocarea cantității disponibile proporțional cu cantitățile vizate de ofertele din cadrul licitației. Totuși, dacă o astfel de alocare duce la atribuirea de cantități inferioare cantității minime menționate la articolul 28 alineatul (4) litera (c), atribuirea se face prin tragere la sorți.

(4)  Dacă, după acceptarea tuturor ofertelor din cadrul licitației care au fost reținute, cantitatea de carne de vită, unt sau lapte praf degresat rămasă în spațiul de depozitare este inferioară cantității minime menționate la articolul 28 alineatul (4) litera (c), această cantitate rămasă este oferită de agenția de plăți operatorilor cărora li se atribuie contractele, începând cu cel care a oferit cel mai mare preț. Operatorilor cărora li se atribuie contracte li se va oferi opțiunea de a achiziționa cantitatea rămasă la prețul de vânzare minim.

(5)  Agenția de plăți alocă produsul în funcție de data intrării în depozit, începând cu cel mai vechi produs din cantitatea totală disponibilă în spațiul de depozitare desemnat de operator sau, dacă este cazul, începând cu cel mai vechi lot din cantitatea de unt sau de unt din smântână dulce sau cu cea mai veche bucată de carne de vită disponibilă în spațiul de depozitare frigorific desemnat de operator.

Articolul 35

Plăți

Înainte de scoaterea produsului din depozitare și în cursul perioadei specificate la articolul 37 alineatul (2), operatorii plătesc agenției de plăți cuantumul corespunzător ofertei lor din cadrul licitației pentru fiecare cantitate pe care o scot din spațiul de depozitare, cuantum notificat de agenția de plăți în conformitate cu articolul 33 alineatul (3).

Articolul 36

Vânzări efectuate de statele membre

(1)  Într-un stat membru în care nu este deschisă nicio procedură de licitație în conformitate cu articolul 28, agenția de plăți poate deschide ea însăși o procedură de licitație pentru vânzarea de produse de intervenție atunci când cantitatea totală rămasă în toate spațiile sale de depozitare este mai mică de:

(a) pentru fiecare tip de cereale: 10 000 de tone;

(b) pentru orez: 2 000 de tone;

(c) pentru carnea de vită, unt sau laptele praf degresat: 200 de tone.

(2)  Capitolul II din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 și prezentul capitol se aplică unei proceduri de licitație deschise de o agenție de plăți în conformitate cu alineatul (1), cu excepția articolului 28 alineatul (2), a articolului 29 alineatul (2) litera (b), a articolului 30 alineatul (1) literele (a) și (e), a articolului 31 și a articolului 32 alineatul (2) din prezentul regulament. Articolul 32 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis unei decizii de acel gen a statului membru.

(3)  În cadrul cantităților fixate la alineatul (1), agențiile de plăți pot pune în vânzare directă produse care, după examinarea vizuală în contextul inventarului anual realizat în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (g) și cu articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 sau în timpul inspecției ulterioare preluării în intervenție, nu mai pot fi reambalate sau sunt deteriorate.

(4)  Agențiile de plăți asigură accesul în condiții de egalitate al tuturor părților interesate.

Articolul 37

Ordinul de scoatere din depozitare

(1)  Atunci când se plătește suma menționată la articolul 35, agenția de plăți eliberează un ordin de scoatere din depozitare care indică:

(a) cantitatea pentru care s-a plătit cuantumul corespunzător;

(b) spațiul de depozitare în care este depozitat produsul;

(c) data-limită pentru scoaterea produsului din depozitare.

(2)  În termen de 30 de zile de la data notificării menționate la articolul 33 alineatul (3), operatorii scot din depozitare produsul care le-a fost atribuit. După perioada respectivă, costurile și riscurile sunt suportate de operator.

Articolul 38

Scoaterea din depozitare a untului și a laptelui praf degresat

(1)  La momentul scoaterii din spațiul de depozitare și în cazul livrării în afara spațiului de depozitare, agenția de plăți pune la dispoziție untul și laptele praf degresat pe paleți la platforma de încărcare a spațiului de depozitare și încărcate în mijlocul de transport, dacă acesta este un camion sau un vagon de cale ferată. Costurile aferente sunt suportate de agenția de plăți.

(2)  La scoaterea din spațiul de depozitare, operatorul returnează agenției de plăți paleți de calitate echivalentă. Ca alternativă, se poate stabili un acord echivalent cu agenția de plăți.

(3)  Eventualele costuri de stivuire și depaletizare sunt suportate de operatorul care achiziționează untul sau laptele praf degresat.

▼M1



CAPITOLUL IV

Desfacerea de produse de intervenție pentru programul de distribuire a alimentelor către cele mai defavorizate persoane din Uniune

Articolul 38a

Punerea produselor de intervenție la dispoziția programului

(1)  Prin intermediul unui regulament de punere în aplicare adoptat în conformitate cu procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, Comisia poate pune produse de intervenție la dispoziția programului de distribuire a alimentelor către cele mai defavorizate persoane din Uniune, menționat la articolul 16 alineatul (2) din regulamentul respectiv („programul”).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare menționat la alineatul (1) conține în special următoarele informații:

(a) tipul și cantitatea produselor care sunt puse la dispoziția programului;

(b) localizarea produselor puse la dispoziția programului și criteriile de repartizare a loturilor disponibile între statele membre vizate, pe baza localizării acestora;

(c) modul în care trebuie desfăcute produsele, în conformitate cu articolul 23 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului ( 4 ) (utilizare directă, prelucrare sau vânzare), pentru a le pune la dispoziția programului într-un mod care este cea mai favorabilă opțiune din punct de vedere economic, ținând seama de tipul și de caracteristicile produselor;

(d) în cazul în care produsele urmează să fie vândute în conformitate cu articolul 38b din prezentul regulament, nivelul garanției care trebuie constituită în conformitate cu articolul 4 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 și prețul sub care produsele nu se vând.

(3)  Statele membre care doresc să le fie alocată o parte din sau toată cantitatea menționată la alineatul (2) litera (a) adresează Comisiei o cerere în termen de 10 zile lucrătoare de la publicarea regulamentului de punere în aplicare menționat la alineatul (1). Cererea respectivă precizează tipul și cantitatea (exprimată în tone) produsului solicitat. Cantitatea solicitată de un stat membru nu depășește cantitatea menționată la alineatul (2) litera (a).

(4)  În termen de 20 de zile lucrătoare de la publicarea regulamentului de punere în aplicare menționat la alineatul (1), Comisia adoptă un regulament de punere în aplicare, fără a aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, prin care:

(a) alocă o cantitate fiecărui stat membru care a depus o cerere;

(b) precizează localizarea loturilor disponibile repartizate statelor membre în cauză în conformitate cu criteriile menționate la alineatul (2) litera (b).

În scopul primului paragraf litera (a), atunci când cantitatea totală solicitată de statele membre depășește cantitatea menționată la alineatul (2) litera (a), statelor membre în cauză li se alocă o cantitate proporțională cu cantitatea pe care au solicitat-o.

(5)  În cazul în care cantitatea alocată unui stat membru este cu 50 % mai mică decât cantitatea solicitată, statul membru respectiv poate renunța la cantitatea care i-a fost alocată, informând Comisia cu privire la decizia sa în termen de 10 zile lucrătoare de la publicarea regulamentului de punere în aplicare prin care s-au alocat produsele. Produsele în cauză nu mai sunt la dispoziția programului în temeiul regulamentului de punere în aplicare respectiv.

Articolul 38b

Vânzarea de produse de intervenție puse la dispoziția programului

(1)  În cazul în care regulamentul de punere în aplicare menționat la articolul 38a alineatul (1) prevede că produsele puse la dispoziția programului trebuie desfăcute prin vânzare, se aplică alineatele (2)-(7) din prezentul articol.

(2)  În termen de 40 de zile lucrătoare de la publicarea regulamentului de punere în aplicare prin care s-au alocat produsele, agenția de plăți a statului membru căruia i-au fost alocate produse în conformitate cu articolul 38a alineatul (4) deschide o procedură de licitație pentru vânzarea produselor.

În cazul în care unui stat membru i-au fost alocate produse deținute de agenția de plăți a altui stat membru, agenția de plăți care deține produsele transmite agenției de plăți care vinde produsele informațiile menționate la articolul 29 alineatul (2) literele (d)-(g), în termen de 10 zile lucrătoare de la publicarea regulamentului de punere în aplicare prin care s-au alocat produsele.

(3)  În cazul în care agenția de plăți a unui stat membru căruia i-au fost alocate produse deținute de agenția de plăți a altui stat membru vinde o parte din sau toate produsele respective, agenția de plăți care vinde produsele plătește agenției de plăți care le deține la valoarea contabilă menționată la articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Această plată se efectuează în termen de 4 zile lucrătoare de la primirea din partea unui operator a plății sumei corespunzătoare ofertei acestuia. Agenția de plăți care deține produsele emite ordinul de scoatere din depozitare menționat la articolul 37 din prezentul regulament în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea plății de la agenția de plăți care vinde produsele.

(4)  În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea din partea unui operator a plății sumei corespunzătoare ofertei acestuia, agenția de plăți care vinde produsele transferă diferența dintre prețul de vânzare și valoarea contabilă a produselor, înmulțită cu cantitatea vândută, organismului către care Comisia efectuează plăți în temeiul Regulamentului (UE) nr. 223/2014. Această sumă transferată este utilizată pentru a finanța achiziționarea și distribuirea de alimente către cele mai defavorizate persoane, pe lângă resursele deja disponibile în cadrul programului operațional.

(5)  Orice costuri administrative legate de vânzarea produselor sunt suportate de agenția de plăți care vinde produsele.

(6)  Unei proceduri de licitație deschise de o agenție de plăți în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol i se aplică capitolul II din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 și titlul II capitolul III din prezentul regulament, cu excepția articolului 28 alineatul (2), a articolului 29 alineatul (2) litera (b), a articolului 30 alineatul (1) literele (a) și (e), a articolului 31, a articolului 32 alineatul (2), a articolului 33 alineatul (2) al doilea paragraf și a articolului 36 din prezentul regulament. Articolul 32 alineatul (1) și articolul 33 alineatul (3) se aplică mutatis mutandis unei decizii de acest gen a unui stat membru. În sensul articolului 30 alineatul (1) litera (g), valoarea garanției prevăzute în regulamentul de punere în aplicare care deschide vânzarea se înțelege ca fiind valoarea garanției prevăzute în regulamentul de punere în aplicare menționat la articolul 38a alineatul (1).

(7)  În cazul în care o parte din sau toate produsele alocate unui stat membru nu au fost vândute în termen de 5 luni de la publicarea regulamentului de punere în aplicare prin care s-au alocat produsele, respectivele produse nu mai sunt disponibile în temeiul regulamentului de punere în aplicare în cauză.

▼B



TITLUL III

AJUTORUL PENTRU DEPOZITAREA PRIVATĂ



CAPITOLUL I

Norme specifice referitoare la ajutorul pentru depozitarea privată



Secțiunea I

Dispoziții generale

Articolul 39

Deschiderea procedurilor de licitație și stabilirea în avans a ajutorului

(1)  Regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitație sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului poate conține următoarele informații:

(a) produsele sau tipurile de produse vizate, cu codurile lor NC aferente, dacă este cazul;

(b) în cazul ajutorului stabilit în avans, cuantumul ajutorului pentru depozitare per unitate de măsură pentru produsele vizate;

(c) unitatea de măsură aplicată cantităților;

(d) dacă oferta din cadrul licitației sau ajutorul stabilit în avans se referă la produse care au fost deja introduse în depozitare;

(e) în cazul ofertelor în cadrul unei licitații, perioada vizată („perioada de licitare”) și, dacă este necesar, diferitele subperioade în care pot fi depuse ofertele în cadrul unei licitații, iar în cazul ajutorului stabilit în avans, perioada de depunere a unei cereri;

(f) perioada de depozitare;

(g) cantitatea totală, dacă este cazul;

(h) cantitatea minimă per ofertă în cadrul unei licitații sau per cerere;

(i) cuantumul garanției per unitate de măsură în cazul ofertelor în cadrul unei licitații și, eventual, în cazul cererilor;

(j) perioadele de introducere în depozit și de scoatere din depozit;

(k) specificațiile care trebuie să apară pe ambalaje, dacă este cazul.

(2)  Dacă acordarea ajutorului pentru depozitarea privată este limitată la anumite state membre sau regiuni ale unui stat membru în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, ofertele în cadrul licitației și cererile pot fi depuse doar în statul membru vizat sau în statele membre vizate.

(3)  În cazul ofertelor în cadrul unei licitații, trebuie să treacă cel puțin șase zile între intrarea în vigoare a regulamentului de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitație și prima zi de depunere a ofertelor în cadrul unei licitații.

Articolul 40

Depunerea și admisibilitatea ofertelor în cadrul unei licitații și a cererilor de ajutor pentru depozitarea privată

O ofertă în cadrul unei licitații sau o cerere de ajutor pentru depozitarea privată este admisibilă dacă îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 2 și dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) include cel puțin următoarele informații:

(i) o referire la regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitație sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată;

(ii) perioada de depozitare, dacă regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitație sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată impune acest lucru;

(iii) cantitatea de produse vizată de oferta în cadrul unei licitații sau de cerere;

(iv) dacă produsele sunt deja depozitate, numele și adresa fiecărui spațiu de depozitare privată, localizarea loturilor/rezervoarelor/silozurilor de depozitare cu respectivele cantități și, atunci când este necesar, numărul de identificare al întreprinderii agreate;

(v) în cazul ofertelor în cadrul unei licitații, data expirării pentru subperioada de depunere;

(vi) în cazul ofertelor în cadrul unei licitații, cuantumul ajutorului în euro propus per unitate de măsură, rotunjit la cel mult două zecimale, fără TVA;

(b) operatorul a depus cuantumul garanției menționat în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitație sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată.

Articolul 41

Verificarea de către agenția de plăți a ofertelor în cadrul unei licitații și a cererilor

(1)  Agenția de plăți decide în privința admisibilității ofertelor în cadrul unei licitații și a cererilor, pe baza condițiilor prevăzute la articolele 2 și 40.

(2)  Dacă decide că o ofertă în cadrul unei licitații sau o cerere nu este admisibilă, agenția de plăți informează operatorul în cauză, în termen de trei zile lucrătoare de la primirea ofertei în cadrul unei licitații sau a cererii.

Articolul 42

Notificarea către Comisie a ofertelor din cadrul unei licitații și a cererilor

(1)  Statele membre notifică Comisiei toate ofertele în cadrul unei licitații și toate cererile care sunt admisibile, cu respectarea următoarelor termene-limită:

(a) în cazul ofertelor în cadrul unei licitații, se aplică termenele-limită prevăzute în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitație;

(b) în cazul cererilor, notificările se depun cel târziu la ora 12.00 (ora Bruxelles-ului) a fiecărei zile de marți și se referă la cantitățile de produse care, în săptămâna precedentă, au făcut obiectul unei cereri admisibile, precum și la informațiile aferente. Comisia poate solicita efectuarea mai frecventă a acestor notificări, dacă aceste informații sunt necesare în scopul gestionării schemei.

(2)  Notificările prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) nu conțin numele, adresele și numerele de înregistrare în scopuri de TVA ale operatorilor.

(3)  Dacă un stat membru nu notifică Comisiei o ofertă în cadrul unei licitații sau o cerere admisibilă până la termenele-limită menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), se consideră că statul membru respectiv a transmis Comisiei o notificare cu mențiunea „zero”.



Secțiunea II

Stabilirea cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată printr-o procedură de licitație

Articolul 43

Decizii privind cuantumul maxim al ajutorului pentru depozitarea privată

(1)  Pe baza ofertelor din cadrul licitațiilor notificate în conformitate cu articolul 42, Comisia decide, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013:

(a) să nu fixeze un cuantum maxim al ajutorului; sau

(b) să fixeze un cuantum maxim al ajutorului.

(2)  Dacă oferta în cadrul unei licitații face obiectul unei cantități totale, astfel cum se menționează la articolul 39 alineatul (1) litera (g), și dacă atribuirea cantităților totale pentru care a fost oferit cuantumul respectiv ar duce la depășirea cantității totale, Comisia, în conformitate cu procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, adoptă o decizie de stabilire a unui coeficient de alocare. Coeficientul se aplică ofertelor în cadrul licitațiilor care au fost primite la nivelul cuantumului maxim al ajutorului.

Prin derogare de la articolul 2 alineatul (6), un operator căruia i se aplică un coeficient de alocare poate să își retragă oferta din cadrul licitației în termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a deciziei de stabilire a coeficientului de alocare.

(3)  Deciziile referitoare la ajutor menționate la alineatele (1) și (2) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 44

Decizii individuale privind ofertele din cadrul unei licitații

(1)  Dacă nu s-a stabilit un cuantum maxim al ajutorului pentru depozitarea privată, toate ofertele din cadrul licitației se resping.

(2)  Dacă s-a stabilit un cuantum maxim al ajutorului, agenția de plăți acceptă ofertele din cadrul licitației care sunt egale cu cuantumul respectiv sau mai mici decât acesta, fără a se aduce atingere articolului 43 alineatul (2). Toate celelalte oferte din cadrul licitației se resping.

Agenția de plăți acceptă doar ofertele din cadrul licitației care au fost notificate în conformitate cu articolul 42.

(3)  Agenția de plăți ia deciziile menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol după publicarea deciziei Comisiei menționate la articolul 43 alineatul (1).

În termen de trei zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a respectivei decizii a Comisiei, agenția de plăți notifică operatorilor rezultatul participării lor la procedura de licitație.



Secțiunea III

Stabilirea în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată

Articolul 45

Decizii privind cererile de ajutor pentru depozitarea privată stabilit în avans

(1)  Pentru produsele aflate deja în depozitare, o cerere admisibilă este considerată acceptată în a opta zi lucrătoare de la data primirii cererii respective, cu condiția neadoptării de către Comisie, între timp, a unei decizii în conformitate cu alineatul (3).

(2)  Pentru produsele care nu sunt încă depozitare, deciziile privind acceptarea unei cereri admisibile sunt notificate operatorului de către agenția de plăți în a opta zi lucrătoare de la data primirii cererii respective, cu condiția neadoptării de către Comisie, între timp, a unei decizii în conformitate cu alineatul (3).

(3)  Dacă examinarea situației arată că schema de ajutoare pentru depozitarea privată a fost utilizată în mod excesiv sau că există riscul unei utilizări excesive ori al speculei, fără a aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, Comisia poate decide:

(a) să suspende aplicarea schemei pentru cel mult cinci zile lucrătoare, cererile depuse în perioada respectivă nefiind acceptate;

(b) să stabilească un procentaj unic de reducere a cantităților care fac obiectul cererilor, sub rezerva respectării cantității contractuale minime, dacă este cazul;

(c) să respingă cererile depuse anterior perioadei de suspendare a căror acceptare ar fi fost hotărâtă în timpul perioadei de suspendare.

Prin derogare de la articolul 2 alineatul (6), un operator căruia i se aplică dispoziția de la primul paragraf litera (b) poate să își retragă cererea în termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a deciziei de stabilire a reducerii procentuale.



Secțiunea IV

Introducerea produselor în depozitare privată

Articolul 46

Informații referitoare la spațiul de depozitare privată pentru produse care nu se află încă în depozitare

După primirea notificării menționate la articolul 44 alineatul (3) al doilea paragraf sau a notificării deciziei menționate la articolul 45 alineatul (2), operatorul notifică agenției de plăți calendarul intrării produselor în depozitare, numele și adresa fiecărui spațiu de depozitare privată și cantitățile corespunzătoare. Notificarea agenției de plăți se efectuează cu cel puțin cinci zile lucrătoare înainte de începutul introducerii loturilor în depozitare. Agenția de plăți poate decide să accepte o perioadă mai scurtă de cinci zile lucrătoare.

Articolul 47

Introducerea în depozitare a produselor care nu se află încă în depozitare

(1)  Produsele se introduc în depozitare în termen de 28 de zile de la notificarea menționată la articolul 44 alineatul (3) al doilea paragraf în cazul ofertelor în cadrul unei licitații sau de la notificarea deciziei menționate la articolul 45 alineatul (2) în cazul cererilor.

(2)  Pentru carne, introducerea în depozitare începe, pentru fiecare lot individual din cantitatea vizată de oferta din cadrul licitației sau de cerere, la data la care lotul intră sub controlul autorității competente. Data respectivă este data determinării greutății nete a cărnii proaspete sau refrigerate:

(a) în spațiul de depozitare privată, dacă produsul se congelează în spațiul respectiv;

(b) la locul de congelare, dacă produsul se congelează în instalații corespunzătoare în afara spațiului de depozitare privată.

(3)  Introducerea în depozitare este considerată încheiată în ziua în care este introdus în depozitare ultimul lot individual din cantitatea vizată de oferta din cadrul licitației sau de cerere.



CAPITOLUL II

Contracte de depozitare



Secțiunea I

Încheierea contractelor

Articolul 48

Perioada contractuală de depozitare

(1)  Perioada contractuală de depozitare începe în ziua care urmează:

(a) datei notificării menționate la articolul 44 alineatul (3) sau datei primirii unei cereri admisibile, fără a se aduce atingere articolului 45 alineatul (1), pentru produsele aflate deja în depozitare;

(b) datei la care este considerată încheiată introducerea în depozitare, în conformitate cu articolul 47 alineatul (3), în cazul produselor care nu se află încă în depozitare.

(2)  Ultima zi a perioadei contractuale de depozitare poate fi stabilită în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitație sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată, astfel cum se menționează la articolul 39 alineatul (1) litera (f).

Prin derogare de la articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 1182/71 al Consiliului ( 5 ), când ultima zi a perioadei contractuale de depozitare este o sâmbătă, o duminică sau o sărbătoare legală, perioada contractuală de depozitare se încheie la sfârșitul ultimei ore a zilei respective.

Articolul 49

Încheierea contractelor

Contractele se încheie între agenția de plăți a statului membru pe al cărui teritoriu sunt sau vor fi depozitate produsele și operatorii care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 ale căror oferte în cadrul licitației sau cereri au fost acceptate.

Contractele se încheie pentru cantitatea introdusă efectiv în depozitare („cantitatea contractuală”), care nu depășește cantitatea menționată la articolul 44 alineatul (3) al doilea paragraf în cazul ofertelor în cadrul unei licitații sau cantitatea din cerere în cazul produselor aflate deja în depozit ori din notificarea deciziei menționate la articolul 45 alineatul (2) în cazul cererilor pentru produse care nu se află încă în depozit.

În cazul în care cantitatea introdusă efectiv în depozitare este mai mică de 95 % din cantitatea indicată în oferta din cadrul licitației ori în cerere sau din cantitatea rezultată din aplicarea articolului 45 alineatul (3) litera (b), nu se încheie niciun contract.

Nu se încheie contracte dacă nu este confirmată eligibilitatea produselor.

Articolul 50

Notificarea încheierii contractelor

În termen de cinci zile lucrătoare de la data publicării raportului de control menționat la articolul 61 alineatul (1), sub rezerva primirii tuturor documentelor necesare pentru încheierea contractului, agenția de plăți notifică operatorului căruia i se atribuie un contract faptul că un contract este considerat încheiat.

Data încheierii contractului este ziua notificării operatorului de către agenția de plăți.



Secțiunea II

Elementele contractului și obligațiile operatorului

Articolul 51

Elementele contractului

Contractul trebuie înțeles ca incluzând, dacă este cazul, elementele prevăzute la articolul 52, precum și cele prevăzute:

(a) în dispozițiile relevante ale regulamentului de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitație și în oferta din cadrul licitației; sau

(b) în dispozițiile relevante ale regulamentului de punere în aplicare de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată și în cerere.

Articolul 52

Obligațiile operatorului

(1)  Contractele cuprind cel puțin următoarele obligații ale operatorului:

(a) să introducă și să păstreze în depozitare cantitatea contractuală, pe durata perioadei contractuale de depozitare, pe propriul risc și pe propria cheltuială, în condiții care să asigure menținerea caracteristicilor produselor menționate la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238, fără:

(i) a înlocui produsele depozitate, cu excepția cazului zahărului în conformitate cu alineatul (3);

(ii) a le transfera într-un alt loc de depozitare privată sau, în cazul zahărului, în alt siloz;

(b) să păstreze documentele de cântărire întocmite la momentul intrării în spațiul de depozitare privată;

(c) să trimită agenției de plăți documentele referitoare la operațiunile de introducere în depozitare, inclusiv localizarea loturilor/rezervoarelor/silozurilor de depozitare cu respectivele cantități, cel târziu la cinci zile lucrătoare de la data introducerii în depozitare menționată la articolul 47 alineatul (3);

(d) să permită agenției de plăți să verifice, în orice moment, dacă sunt îndeplinite toate obligațiile contractuale;

(e) să acționeze în așa fel încât produsele depozitate să fie ușor accesibile și identificabile individual în funcție de lotul/rezervorul/silozul de depozitare.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1) litera (a) punctul (ii), agenția de plăți poate autoriza o mutare a produselor depozitate, în următoarele condiții:

(i) în cazul brânzeturilor care beneficiază de o denumire de origine protejată (DOP) sau de o indicație geografică protejată (IGP) dacă operatorul depune o solicitare motivată;

(ii) în cazul altor produse, în situații excepționale, dacă operatorul depune o solicitare motivată.

(3)  Prin derogare de la prezentul articol alineatul (1) litera (e), zahărul care face obiectul unui contract poate fi depozitat într-un siloz desemnat de operator împreună cu alt zahăr, cu condiția ca, pe parcursul perioadei contractuale, cantitatea contractuală să fie păstrată în depozitare în silozul desemnat, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238.

(4)  La cerere, operatorul pune la dispoziția agenției de plăți responsabile cu controalele întreaga documentație, pentru fiecare contract, permițând, în special, verificarea următoarelor informații cu privire la produsele introduse în depozitare:

(a) numărul de identificare a întreprinderii agreate și, dacă este necesar, statul membru de producție;

(b) originea și data de producție ale produselor sau, în cazul zahărului, anul de comercializare al producției și, în cazul cărnii, ziua sacrificării;

(c) data introducerii în depozitare;

(d) greutatea și, în cazul cărnii, numărul bucăților ambalate;

(e) adresa spațiului de depozitare privată și mijloacele care permit identificarea imediată a produsului în cadrul spațiului de depozitare privată sau, în cazul zahărului în vrac, identificarea silozului desemnat de operator;

(f) data de încheiere a perioadei contractuale de depozitare și data efectivă a scoaterii din depozitarea contractuală.

(5)  Operatorul sau, după caz, administratorul depozitului ține în cadrul spațiului de depozitare un registru care cuprinde, în funcție de numărul contractului:

(a) identificarea produselor introduse în depozitare în funcție de lot/rezervor/siloz;

(b) data introducerii și data scoaterii din depozitare;

(c) cantitatea de produse aflate în depozitare în funcție de lot/rezervor/siloz;

(d) localizarea produselor în depozit în funcție de lot/rezervor/siloz.



CAPITOLUL III

Scoaterea produselor și plata ajutorului pentru depozitarea privată



Secțiunea I

Scoaterea produselor din depozitare

Articolul 53

Scoaterea din depozitare

(1)  Scoaterea din depozitare poate începe în ziua care urmează ultimei zile a perioadei contractuale de depozitare sau, după caz, la data specificată în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitație sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată.

(2)  Scoaterea din depozitare se face în loturi de depozitare întregi, cu excepția cazului în care agenția de plăți autorizează scoaterea în cantități mai mici.

Totuși, în cazul produselor sigilate menționate la articolul 60, doar o cantitate sigilată poate fi scoasă din depozitare.

(3)  Dacă în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitație sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată se specifică faptul că perioada contractuală de depozitare este cuprinsă într-un interval de zile, operatorul notifică agenției de plăți intenția de a începe scoaterea produselor din depozitare, indicând loturile/rezervoarele/silozurile de depozitare în cauză, cu cel puțin cinci zile lucrătoare înaintea începerii operațiunilor de scoatere.

Agenția de plăți poate decide să accepte o perioadă mai scurtă de cinci zile lucrătoare.



Secțiunea II

Plată

Articolul 54

Cererea de plată a ajutorului pentru depozitarea privată

Operatorul depune o cerere de plată în termen de trei luni de la încheierea perioadei contractuale de depozitare.

Articolul 55

Plata ajutorului pentru depozitarea privată

Plata ajutorului se efectuează cel târziu la 120 de zile de la data la care a fost depusă o cerere de plată, cu condiția să fi fost îndeplinite obligațiile contractuale.

Totuși, dacă este în curs o anchetă administrativă, plata nu se efectuează până când nu este recunoscut dreptul de a beneficia de ajutor.



TITLUL IV

CONTROALE ȘI SANCȚIUNI



CAPITOLUL I

Controale

Articolul 56

Dispoziții generale privind controalele legate de intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

(1)  Agențiile de plăți iau toate măsurile necesare pentru a asigura îndeplinirea cerințelor legate de intervenția publică și de acordarea ajutorului pentru depozitarea privată prevăzut în Regulamentul delegat (UE) 2016/1238, în prezentul regulament și în regulamentele de punere în aplicare menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (b) din prezentul regulament.

Măsurile includ controlarea administrativă completă a ofertelor pentru achiziție la preț fix și a ofertelor în cadrul licitațiilor pentru intervenția publică, precum și a ofertelor în cadrul licitațiilor și a cererilor de ajutor pentru depozitarea privată, aceste controale fiind completate de controale documentare și fizice la fața locului, astfel cum se specifică în prezentul titlu.

(2)  Verificarea greutății produselor livrate în intervenție publică și, în cazul ajutorului pentru depozitarea privată, a cantității contractuale se efectuează în prezența funcționarilor agenției de plăți.

(3)  Eșantioanele fizice prelevate în scopul verificării calității și a compoziției produselor în cazul intervenției publice și în cel al ajutorului pentru depozitarea privată se prelevă de către funcționarii agenției de plăți sau în prezența lor.

(4)  În scopul pistei de audit, întreaga evidență a stocurilor și întreaga contabilitate financiară, precum și documentele verificate de agenția de plăți se ștampilează sau se parafează în timpul vizitei de control. Dacă se verifică înregistrările electronice, în dosarul de inspecție se include o evidență a controlului efectuat, fie pe hârtie, fie în format electronic. La cerere, evidențele respective sunt puse la dispoziția Comisiei.

Articolul 57

Dispoziții specifice privind controalele legate de intervenția publică

(1)  Fără a se aduce atingere controalelor impuse prin prezentul regulament pentru preluarea produselor, controalele stocurilor de intervenție se efectuează în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014.

(2)  Dacă spațiul de depozitare menționat la articolul 7 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) se află într-un alt stat membru decât cel în care se depune oferta pentru achiziție la preț fix sau oferta în cadrul unei licitații, agenția de plăți care a primit oferta pentru achiziție la preț fix sau oferta în cadrul unei licitații poate solicita asistență din partea agenției de plăți responsabilă cu spațiul de depozitare respectiv, inclusiv un control la fața locului. Asistența se furnizează în perioada indicată de agenția de plăți care a primit oferta pentru achiziție la preț fix sau oferta în cadrul unei licitații.

(3)  În ceea ce privește carnea de vită, controalele se efectuează în conformitate cu anexa III părțile I și III.

Articolul 58

Dispoziții specifice privind controalele legate de intervenția publică pentru cereale și orez

(1)  Fără a se aduce atingere articolului 56 alineatul (2), cantitatea livrată se cântărește în prezența operatorului și a unui reprezentant al agenției de plăți, care este independent de operator.

Totuși, dacă reprezentantul agenției de plăți este, de asemenea, administratorul depozitului, în termen de 30 de zile de la data livrării, agenția de plăți efectuează o inspecție care implică cel puțin o verificare volumetrică. Eventuala diferență dintre cantitatea determinată prin cântărire și cantitatea estimată în conformitate cu metoda volumetrică nu trebuie să depășească 5 %.

Dacă nu se depășește toleranța de 5 %, administratorul depozitului suportă toate costurile legate de eventuala diferență constatată, cu ocazia unei verificări ulterioare a greutății, față de greutatea înscrisă în evidențe la momentul preluării.

Dacă se depășește toleranța de 5 %, cerealele sau orezul se cântăresc imediat. Dacă greutatea determinată este mai mică decât cea înregistrată, costurile aferente cântăririi sunt suportate de administratorul depozitului. În caz contrar, costurile aferente cântăririi sunt suportate de agenția de plăți.

(2)  Dacă nivelul contaminanților din cereale trebuie verificat pe baza analizei riscurilor prevăzută în partea I punctul 3 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238, agenția de plăți este responsabilă pentru consecințele financiare care rezultă dintr-o eventuală nerespectare a nivelurilor maxime ale contaminanților, în conformitate cu normele prevăzute la articolul 3 alineatul (6) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014.

Totuși, în cazul ocratoxinei A și al aflatoxinei, dacă agenția de plăți în cauză poate dovedi, într-o măsură satisfăcătoare pentru Comisie, că au fost respectate standardele la intrare, condițiile normale de depozitare, precum și celelalte angajamente ale administratorului depozitului, răspunderea financiară revine bugetului Uniunii.

Articolul 59

Dispoziții specifice privind preluarea cerealelor și a orezului în spațiul de depozitare de către administratorul depozitului

(1)  Dacă preluarea cerealelor sau a orezului se efectuează la spațiul de depozitare unde sunt păstrate produsele în momentul depunerii ofertei pentru achiziție la preț fix sau a ofertei din cadrul licitației, cantitatea preluată se stabilește pe baza registrului depozitului, care trebuie să satisfacă standardele profesionale care permit garantarea faptului că se respectă legislația Uniunii, în special anexa III la Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014, și cu următoarele condiții:

(a) registrul depozitului indică:

(i) greutatea înregistrată la cântărirea efectuată într-o perioadă care nu este mai mare de 10 luni înainte de data preluării;

(ii) caracteristicile calitative fizice la momentul cântăririi și, mai ales, conținutul de umiditate;

(iii) transferul între silozuri, dacă este cazul, și tratamentele efectuate;

(b) administratorul de depozit declară că lotul oferit corespunde din toate punctele de vedere detaliilor din registrul depozitului;

(c) caracteristicile calitative stabilite la momentul cântăririi sunt aceleași cu cele ale eșantionului reprezentativ constituit din eșantioanele prelevate de agenția de plăți sau de reprezentanții acesteia, la o rată de una la fiecare tranșă de 60 de tone.

(2)  Dacă se aplică dispozițiile de la alineatul (1), greutatea care trebuie înregistrată în registrul depozitului și în contabilitatea financiară prevăzute la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 este greutatea înscrisă în registrul depozitului și ajustată, dacă este cazul, pentru a se ține seama de eventuala diferență dintre conținutul de umiditate sau procentajul impurităților diverse (Schwarzbesatz) înregistrate la momentul cântăririi și cele determinate pe baza eșantionului reprezentativ. Diferența dintre procentajele impurităților diverse poate fi luată în considerare numai pentru a reduce greutatea înscrisă în registrul depozitului.

În termen de 30 de zile de la preluare, agenția de plăți efectuează o verificare volumetrică. Eventuala diferență dintre cantitatea determinată prin cântărire și cantitatea estimată în conformitate cu metoda volumetrică nu trebuie să depășească 5 %.

Dacă nu se depășește toleranța de 5 %, administratorul depozitului suportă toate costurile legate de eventuala diferență constatată, cu ocazia unei verificări ulterioare a greutății, față de greutatea înscrisă în evidențe la momentul preluării.

Dacă se depășește toleranța de 5 %, cerealele sau orezul se cântăresc imediat. Dacă greutatea determinată este mai mică decât cea înregistrată, ținându-se seama de limitele de toleranță prevăzute la punctul 1 din anexa IV la Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014, costurile aferente cântăririi sunt suportate de administratorul depozitului. În caz contrar, costurile aferente cântăririi sunt suportate de Fondul european de garantare agricolă.

Articolul 60

Dispoziții specifice privind controalele legate de ajutorul pentru depozitarea privată

(1)  În cazul tuturor loturilor introduse în depozitare, agenția de plăți efectuează controale documentare la fața locului în termen de 30 de zile de la începutul perioadei contractuale de depozitare menționate la articolul 48 alineatul (1), pentru a controla cantitatea contractuală menționată la articolul 49. Aceste controale includ examinarea registrului depozitului, menționat la articolul 52 alineatul (5), și a documentelor justificative, precum bonuri de cântărire și borderouri de livrare, precum și verificarea fizică a prezenței loturilor și a identității produselor din spațiul de depozitare privată.

În cazul cărnii, controalele se efectuează la momentul introducerii în depozitarea privată, iar în cazul uleiului de măsline, înaintea sigilării oficiale a rezervoarelor.

În circumstanțe justificate în mod corespunzător, agenția de plăți poate prelungi cu până la 15 zile perioada menționată la primul paragraf. În astfel de cazuri, agenția de plăți informează operatorii în cauză.

(2)  În plus față de controalele prevăzute la alineatul (1), se controlează fizic un eșantion statistic reprezentativ de cel puțin 5 % din loturi, echivalând cu cel puțin 5 % din cantitățile totale introduse în depozitare, pentru a se asigura faptul că natura, compoziția și cantitatea, precum și ambalarea și marcarea produselor și a loturilor de depozitare îndeplinesc cerințele de depozitare privată și sunt conforme cu detaliile specificate de operator în oferta sa din cadrul licitației sau în cererea sa.

În cazul brânzei, se efectuează controale fizice asupra tuturor loturilor, în scopul verificării cantității contractuale.

(3)  De asemenea, pe parcursul perioadei de depozitare, agenția de plăți efectuează controale neanunțate la fața locului, pentru a se asigura de prezența și identitatea cantității contractuale aflate în spațiul de depozitare privată și pentru a se asigura că zahărul depozitat în vrac se află în silozul desemnat de operator. Controalele se efectuează pe baza unui eșantion statistic aleatoriu de cel puțin 5 % din loturi, echivalând cu cel puțin 5 % din cantitățile totale pentru care au fost încheiate contracte. Acest eșantion nu cuprinde mai mult de 25 % din loturile deja controlate în conformitate cu alineatul (2), cu excepția cazului în care nu ar fi posibilă efectuarea controlului la fața locului asupra a cel puțin 5 % dintre loturi echivalând cu cel puțin 5 % din cantitățile totale pentru care au fost încheiate contracte.

Controlul neanunțat menționat la primul paragraf nu este necesar dacă agenția de plăți, cu acordul operatorului, a sigilat produsele în așa fel încât cantitățile contractuale să nu poată fi scoase din spațiul de depozitare fără ruperea sigiliului.

(4)  La sfârșitul perioadei contractuale de depozitare sau înainte de începutul scoaterii produselor, în cazul în care se aplică articolul 53 alineatul (3), agenția de plăți efectuează controale la fața locului pentru a verifica îndeplinirea angajamentelor contractuale pe baza unui control documentar al registrului depozitului și al documentelor justificative, precum și o verificare a prezenței loturilor și a identității produselor din spațiul de depozitare privată.

Pe lângă controalele menționate la primul paragraf, un eșantion statistic reprezentativ de cel puțin 5 % dintre loturi, echivalând cu cel puțin 5 % din cantitățile totale pentru care au fost încheiate contracte, este controlat fizic pentru a se verifica tipul, cantitatea, ambalajul și marcajele, precum și identitatea produselor din spațiul de depozitare privată.

(5)  Dacă agenția de plăți, cu acordul operatorului, a sigilat produsele în așa fel încât cantitatea depozitată să nu poată fi scoasă din lotul individual fără ruperea sigiliului, controalele menționate la alineatele (3) și (4) pot fi limitate la verificarea prezenței și a integrității sigiliilor.

▼M2

Articolul 60a

Dispoziții specifice privind controalele legate de intervenția publică și de ajutoarele pentru depozitarea privată a laptelui și produselor lactate

(1)  Eligibilitatea untului, a laptelui praf degresat și a brânzei pentru care urmează a se primi ajutor pentru depozitarea privată se stabilește în conformitate cu metodele prevăzute în anexele VI, VII și, respectiv, VIII.

Metodele respective se stabilesc prin referire la cele mai recente versiuni ale standardelor europene sau internaționale relevante, după caz, aflate în vigoare de cel puțin 6 luni înainte de prima zi a perioadei de intervenție publică stabilite la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2)  Rezultatele verificărilor efectuate prin aplicarea metodelor prevăzute în prezentul regulament se evaluează în conformitate cu anexa IX.

▼B

Articolul 61

Raportarea controalelor

(1)  Agenția de plăți întocmește un raport de control în termen de cinci zile lucrătoare de la încheierea fiecărui control la fața locului întreprins și, dacă este cazul, a controalelor menționate la articolul 56 alineatul (3). Raportul descrie cu precizie diferitele elemente verificate și indică:

(a) data și ora începerii controlului;

(b) detalii privind eventualul preaviz dat;

(c) durata controlului;

(d) persoanele responsabile prezente;

(e) natura și amploarea controalelor efectuate, furnizând, în special, detalii cu privire la documentele și produsele examinate;

(f) constatările și concluziile;

(g) dacă este necesară vreo acțiune ulterioară.

Raportul este semnat de funcționarul responsabil al agenției de plăți și este fie contrasemnat de operator sau, după caz, de administratorul depozitului, fie trimis operatorului cu confirmare de primire. Raportul este inclus în dosarul de plată.

(2)  În cazul neconformității unor produse supuse controlului, verificarea se extinde la un eșantion statistic mai amplu care urmează a fi determinat de agenția de plăți.

(3)  Agenția de plăți înregistrează eventualele cazuri de neconformitate din perspectiva criteriilor de gravitate, amploare, durată și repetiție, care pot avea drept rezultat excluderea în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) sau rambursarea ajutorului pentru depozitarea privată plătit în mod necuvenit, inclusiv a dobânzilor, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 62 alineatul (4).



CAPITOLUL II

Sancțiuni și măsuri administrative

Articolul 62

Sancțiuni și măsuri administrative în legătură cu ajutorul pentru depozitarea privată

(1)  Dacă agenția de plăți constată că un document prezentat de un operator, care este necesar în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2016/1238, cu prezentul regulament sau cu un regulament de punere în aplicare menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din prezentul regulament, furnizează informații incorecte și dacă informațiile incorecte în cauză sunt decisive pentru acordarea ajutorului pentru depozitarea privată, agenția de plăți exclude operatorul de la procedura de acordare a ajutorului pentru produsul în legătură cu care au fost furnizate informațiile incorecte, pentru o perioadă de un an de la data adoptării unei decizii administrative definitive prin care se stabilește neregula.

(2)  Excluderea prevăzută la alineatul (1) nu se aplică dacă operatorul dovedește, în mod satisfăcător, agenției de plăți că situația menționată la alineatul respectiv constituie un caz de forță majoră sau de eroare evidentă.

(3)  Ajutorul plătit în mod necuvenit se recuperează, cu dobândă, de la operatorii în cauză. Normele stabilite la articolul 27 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 se aplică mutatis mutandis.

(4)  Aplicarea sancțiunilor administrative și recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, conform prezentului articol, nu aduc atingere comunicării neregulilor către Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei ( 6 ).



TITLUL V

NOTIFICĂRI ȘI DISPOZIȚII FINALE



CAPITOLUL I

Notificări



Secțiunea I

Dispoziții generale privind notificările

Articolul 63

Metoda de notificare

Notificările menționate în prezentul regulament, precum și în regulamentele de punere în aplicare menționate la articolul 1, se efectuează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei ( 7 ).

Articolul 64

Notificări referitoare la agențiile de plăți

(1)  Statele membre notifică Comisiei agențiile de plăți autorizate responsabile cu achiziția și vânzările de intervenție și cu ajutorul pentru depozitarea privată.

(2)  Comisia pune la dispoziția statelor membre și a publicului lista agențiilor de plăți autorizate, inclusiv prin publicarea pe internet.



Secțiunea II

Notificări referitoare la intervenția publică

Articolul 65

Notificări de informații referitoare la stocurile de intervenție

(1)  Statele membre ale căror agenții de plăți dețin stocuri de intervenție notifică Comisiei, până cel târziu la data de 15 a fiecărei luni, următoarele elemente:

(a) pentru cereale și orez:

(i) cantitățile depozitate de la începutul anului de comercializare;

(ii) cantitățile cumulate preluate de la începutul anului de comercializare;

(iii) cantitățile cumulate care au ieșit din spațiile de depozitare de la începutul anului de comercializare, identificate, dacă este cazul, în funcție de tipul de utilizare sau de destinație, precum și cantitățile cumulate pierdute;

(iv) cantitățile cumulate contractate, identificate, dacă este cazul, în funcție de tipul de utilizare sau de destinație;

(v) cantitățile care fac obiectul unei oferte pentru achiziție la preț fix la sfârșitul perioadei lunare de raportare;

(b) pentru unt și laptele praf degresat:

(i) cantitățile pentru fiecare produs aflat în depozitare la sfârșitul lunii anterioare și cantitățile care au intrat și au ieșit din spațiile de depozitare în cursul lunii respective;

(ii) o defalcare a cantităților din fiecare produs care au ieșit din spațiile de depozitare în cursul lunii anterioare, conform regulamentului de deschidere a procedurii de licitație pentru vânzarea produselor în cauză;

(iii) o defalcare în funcție de vechime a cantităților aflate în depozitare la sfârșitul lunii anterioare;

(c) pentru carnea de vită:

(i) cantitățile pentru fiecare produs aflat în depozitare la sfârșitul lunii anterioare și cantitățile care au intrat și au ieșit din spațiile de depozitare în cursul lunii respective;

(ii) o defalcare a cantităților din fiecare produs care au ieșit din spațiile de depozitare în cursul lunii anterioare, conform regulamentului de deschidere a procedurii de licitație pentru vânzarea produselor în cauză;

(iii) cantitățile din fiecare bucată care fac obiectul contractelor de vânzare încheiate în luna anterioară;

(iv) cantitățile din fiecare bucată care fac obiectul ordinelor de scoatere eliberate în luna anterioară;

(v) cantitățile din fiecare bucată achiziționate în luna anterioară;

(vi) stocurile necontractate și stocurile fizice din fiecare bucată la sfârșitul lunii anterioare, cu detalii privind durata depozitării stocurilor necontractate;

(d) pentru toate produsele:

(i) deschiderea unei proceduri de licitație, cantitățile atribuite și prețurile minime de vânzare stabilite în cazul aplicării articolului 36;

▼M1

(ii) informații referitoare la desfacerile pentru programul de distribuire a alimentelor către cele mai defavorizate persoane, inclusiv suma în cauză (diferența dintre prețul de vânzare și valoarea contabilă) și momentul în care respectiva sumă este transferată organismului către care Comisia efectuează plăți în temeiul Regulamentului (UE) nr. 223/2014, în conformitate cu articolul 38b alineatul (4) din prezentul regulament.

▼B

(2)  Comisia poate solicita ca notificările prevăzute la alineatul (1) să fie efectuate mai frecvent, dacă acest lucru este necesar în scopul gestionării eficiente a sistemului de intervenție.

(3)  În sensul alineatului (1) litera (b):

(a) „cantități intrate” înseamnă cantitățile introduse fizic în depozitare, indiferent dacă sunt sau nu preluate de agenția de plăți;

(b) „cantități ieșite” înseamnă cantitățile care au fost scoase sau, în cazul preluării de către cumpărător înainte de scoatere, cantitățile preluate.

(4)  În sensul alineatului (1) litera (c):

(a) „stocuri necontractate” înseamnă stocurile care fac încă obiectul unui contract de vânzare;

(b) „stocuri fizice” înseamnă stocurile necontractate la care se adaugă stocurile care fac obiectul unui contract de vânzare, dar care nu au fost încă preluate.



Secțiunea III

Notificări referitoare la ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 66

Notificarea informațiilor referitoare la depozitarea privată

Statele membre în care se utilizează schema de ajutoare pentru depozitarea privată notifică Comisiei:

(a) cel puțin o dată pe săptămână, produsele și cantitățile pentru care au fost încheiate contracte în cursul săptămânii anterioare, defalcate în funcție de perioada de depozitare;

(b) cel târziu la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna anterioară:

(i) cantitățile de produse care au fost introduse în depozitare și care au ieșit din depozitarea privată în luna respectivă, defalcate pe categorii dacă este cazul;

(ii) cantitățile de produse care se aflau în depozitare privată la sfârșitul lunii respective, defalcate pe categorii, dacă este cazul;

(iii) cantitățile de produse a căror perioadă contractuală de depozitare s-a încheiat;

(iv) dacă perioada de depozitare a fost scurtată sau prelungită, în conformitate cu articolul 20 litera (m) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, produsele și cantitățile a căror perioadă de depozitare a fost modificată, precum și datele de scoatere din depozitare prevăzute inițial și modificate;

(c) până la data de 31 martie a fiecărui an, pentru anul calendaristic anterior, rezultatele controalelor la fața locului efectuate în temeiul titlului IV.



CAPITOLUL II

Dispoziții finale

Articolul 67

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 octombrie 2016. Totuși, în ceea ce privește achiziția de intervenție publică, anexa I partea V tabelele III și IV și anexa I partea VI litera (b) se aplică de la 1 iulie 2017.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.




ANEXA I

CEREALE

PARTEA I

1.   DEFINIȚIA ELEMENTELOR CARE NU SUNT CEREALE DE BAZĂ DE CALITATE CORESPUNZĂTOARE

1.1.    Boabe sparte

Pentru grâul dur, grâul comun și orz, definiția „boabelor sparte” este cea inclusă în standardul EN 15587.

Pentru porumb, definiția „boabelor sparte” este cea inclusă în standardul EN 16378.

1.2.    Impurități ale boabelor

(a)    Boabe șiștave

Pentru grâul dur, grâul comun și orz, definiția „boabelor șiștave” este cea inclusă în standardul EN 15587. Cu toate acestea, pentru orzul din Estonia, Letonia, Finlanda și Suedia, „boabe șiștave” înseamnă boabele cu o greutate specifică de cel puțin 64 de kilograme pe hectolitru care fac obiectul unei oferte pentru achiziție la preț fix sau al unei oferte în cadrul unei licitații ori sunt plasate în regim de intervenție în statele membre respective, boabe care, după eliminarea tuturor celorlalte elemente menționate în prezenta anexă, trec prin site cu orificii de 2,0 mm.

Definiția „boabelor șiștave” nu se aplică porumbului.

(b)    Alte cereale

Pentru grâul dur, grâul comun și orz, definiția „altor cereale” este cea inclusă în standardul EN 15587.

Pentru porumb, definiția „altor cereale” este cea inclusă în standardul EN 16378.

(c)    Boabe atacate de dăunători

Pentru grâul dur, grâul comun și orz, definiția „boabelor atacate de dăunători” este cea inclusă în standardul EN 15587.

Pentru porumb, definiția „boabelor atacate de dăunători” este cea inclusă în standardul EN 16378.

(d)    Boabe care prezintă o colorație anormală a germenului

Pentru grâul dur și grâul comun, definiția este cea inclusă în standardul EN 15587.

Definiția „boabelor care prezintă o colorație anormală a germenului” nu se aplică orzului și nici porumbului.

(e)    Boabe supraîncălzite în timpul uscării

Pentru grâul dur, grâul comun și orz, definiția „boabelor supraîncălzite în timpul uscării” este cea inclusă în standardul EN 15587.

Pentru porumb, definiția „boabelor supraîncălzite în timpul uscării” este cea inclusă în standardul EN 16378.

(f)    Boabe pătate

Pentru grâul dur, definiția „boabelor pătate” este cea inclusă în standardul EN 15587.

Definiția „boabelor pătate” nu se aplică grâului comun, orzului și nici porumbului.

1.3.    Boabe încolțite

Pentru grâul dur, grâul comun și orz, definiția „boabelor încolțite” este cea inclusă în standardul EN 15587.

Pentru porumb, definiția „boabelor încolțite” este cea inclusă în standardul EN 16378.

1.4.    Impurități diverse

(a)    Semințe străine

În cazul grâului dur, al grâului comun și al orzului, definiția „semințelor străine” este cea inclusă în standardul EN 15587.

Pentru porumb, definiția „semințelor străine” este cea inclusă în standardul EN 16378.

„Semințele nocive” sunt semințele toxice pentru oameni și animale, semințele care împiedică sau complică operațiunile de curățare și măcinare a cerealelor și semințele care afectează calitatea produselor rezultate din prelucrarea cerealelor.

(b)    Boabe deteriorate

Pentru grâul dur, grâul comun și orz, definiția „boabelor deteriorate” este cea inclusă în standardul EN 15587.

Pentru porumb, definiția „boabelor deteriorate” este cea inclusă în standardul EN 16378.

În standardul EN 15587, în cazul grâului dur, al grâului comun și al orzului, definiția „boabelor afectate de fuzarioză” este inclusă în cea a „boabelor deteriorate”.

(c)    Elemente străine

Pentru grâul dur, grâul comun și orz, definiția „elementelor străine” este cea inclusă în standardul EN 15587.

În ceea ce privește porumbul, definiția „elementelor străine” este cea inclusă în standardul EN 16378.

(d)    Pleavă (în cazul porumbului, fragmente de cocean)

(e)    Cornul secarei

(f)    Boabe putrede

Pentru grâul dur și grâul comun, definiția „boabelor putrede” este cea inclusă în standardul EN 15587.

Definiția „boabelor putrede” nu se aplică orzului și nici porumbului.

(g)    Impurități de origine animală.

1.5.    Dăunători vii

1.6.    Boabe care și-au pierdut aspectul sticlos

Boabele de grâu dur care și-au pierdut aspectul sticlos sunt cele al căror miez nu poate fi considerat în întregime sticlos. Acestea sunt definite în standardul EN 15585.

2.   FACTORI SPECIFICI CARE TREBUIE SĂ SE IA ÎN CONSIDERARE LA DEFINIREA IMPURITĂȚILOR PENTRU FIECARE TIP DE CEREALE

2.1.    Grâu dur

„Impurități ale boabelor” înseamnă boabe șiștave, boabe ale altor cereale, boabe atacate de dăunători, boabe care prezintă o colorație anormală a germenului, boabe pătate și boabe supraîncălzite în timpul uscării.

„Impurități diverse” înseamnă semințe străine, boabe deteriorate (printre care boabele afectate de fuzarioză), elemente străine, pleavă, cornul secarei, boabe putrede și impurități de origine animală.

2.2.    Grâu comun

„Impurități ale boabelor” înseamnă boabe șiștave, boabe ale altor cereale, boabe atacate de dăunători, boabe care prezintă o colorație anormală a germenului (doar dacă conținutul depășește 8 %) și boabe supraîncălzite în timpul uscării.

„Impurități diverse” înseamnă semințe străine, boabe deteriorate (printre care boabele afectate de fuzarioză), elemente străine, pleavă, cornul secarei, boabe putrede și impurități de origine animală.

2.3.    Orz

„Impurități ale boabelor” înseamnă boabe șiștave, boabe ale altor cereale, boabe atacate de dăunători și boabe supraîncălzite în timpul uscării.

„Impurități diverse” înseamnă semințe străine, boabe deteriorate (printre care boabele afectate de fuzarioză), elemente străine, pleavă și impurități de origine animală.

2.4.    Porumb

„Impurități ale boabelor” înseamnă boabe ale altor cereale, boabe atacate de dăunători și boabe supraîncălzite în timpul uscării.

„Impurități diverse” înseamnă semințe străine, boabe deteriorate, elemente străine, fragmente de cocean și impurități de origine animală.

PARTEA II

Metode utilizate pentru stabilirea calității cerealelor care fac obiectul unei oferte pentru achiziție la preț fix sau al unei oferte în cadrul unei licitații ori sunt plasate în regim de intervenție

În temeiul articolului 4, următoarele metode trebuie utilizate pentru stabilirea calității cerealelor care fac obiectul unei oferte pentru achiziție la preț fix sau al unei oferte în cadrul unei licitații ori sunt plasate în regim de intervenție:

(a) metoda de referință pentru stabilirea elementelor care nu sunt cereale de bază de calitate corespunzătoare:

(i) pentru grâu comun, grâu dur și orz: standardul EN 15587;

(ii) pentru porumb: standardul EN 16378;

(b) metoda de referință pentru stabilirea conținutului de umiditate:

(i) pentru porumb: standardul EN ISO 6540;

(ii) pentru alte cereale decât porumbul: standardul EN ISO 712 sau o metodă bazată pe tehnologia radiațiilor infraroșii conformă cu standardul EN 15948.

În caz de litigiu, trebuie considerate valabile numai rezultatele obținute în urma aplicării standardului EN ISO 6540 pentru porumb și a standardului EN ISO 712 pentru alte cereale decât porumbul;

(c) metoda de referință pentru stabilirea caracterului nelipicios și a gradului de prelucrabilitate industrială a aluatului obținut din grâu comun: cea inclusă în partea III din prezenta anexă;

(d) metoda de referință pentru stabilirea conținutului de proteine al grâului dur și al grâului comun măcinat: cea inclusă în:

(i) standardul EN ISO 20483; sau

(ii) standardul CEN ISO/TS 16634-2.

În caz de litigiu, trebuie considerate valabile numai rezultatele obținute în urma aplicării standardului EN ISO 20483;

(e) metoda de referință pentru stabilirea indicelui Zeleny al grâului comun măcinat: cea inclusă în standardul EN ISO 5529;

(f) metoda de referință pentru stabilirea indicelui de cădere Hagberg (test de activitate amilazică): cea inclusă în standardul EN ISO 3093;

(g) metoda de referință pentru determinarea ratei de pierdere a aspectului sticlos al grâului dur: cea inclusă în standardul EN 15585;

(h) metoda de referință pentru stabilirea greutății specifice: cea inclusă în standardul EN ISO EN ISO 7971/3;

(i) metode de eșantionare și analiză pentru stabilirea conținutului de micotoxine: cele menționate în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei ( 8 ) și stabilite în anexele I și II la Regulamentul (CE) nr. 401/2006 al Comisiei ( 9 ).

PARTEA III

Metoda pentru stabilirea caracterului nelipicios și a gradului de prelucrabilitate industrială a aluatului obținut din grâu comun

1.    Titlu

Metodă de testare a coacerii în cazul făinii de grâu.

2.    Aplicarea

Metoda este aplicabilă pentru făină, măcinată experimental din grâu pentru producția de pâine prin procesul de fermentare cu drojdie.

3.    Principiu

Se prepară un aluat din făină, apă, drojdie, sare și zaharoză, într-un malaxor corespunzător. După divizare și premodelare, se lasă bucățile să se odihnească 30 de minute; acestea sunt apoi modelate, așezate pe tăvi de copt și sunt coapte după o ultimă dospire de durată determinată. Se notează proprietățile tehnologice ale aluatului. Bucățile de aluat se apreciază în funcție de volumul și înălțimea lor.

4.    Ingrediente

4.1.    Drojdie

Drojdie uscată activă de tipul Saccharomyces cerevisiae DHW-Hamburg-Wansbeck sau un produs cu aceleași caracteristici.

4.2.    Apă de la robinet

4.3.    Soluție de acid ascorbic, zahăr și sare

Se dizolvă 30 ± 0,5 g de clorură de sodiu (calitate din comerț), 30 ± 0,5 g de zaharoză (calitate din comerț) și 0,040 ± 0,001 g acid ascorbic în 800 ± 5 g de apă. Se prepară o soluție proaspătă în fiecare zi.

4.4.    Soluție de zahăr

Se dizolvă 5 ± 0,1 g de zaharoză (calitate din comerț) în 95 ± 1 g de apă. Se prepară o soluție proaspătă în fiecare zi.

4.5.    Făină de malț (cu activitate enzimatică)

Calitate din comerț.

5.    Echipament și aparatură

5.1.    Cameră de coacere

Cu sistem de control pentru a se menține o temperatură de 22-25 °C.

5.2.    Frigider

Pentru menținerea unei temperaturi de 4 ± 2 °C.

5.3.    Cântar

Sarcină maximă de 2 kg, precizie de 2 g.

5.4.    Cântar

Sarcină maximă de 0,5 kg, precizie de 0,1 g.

5.5.    Balanță analitică

Precizie de 0,1 × 10-3 g.

5.6.    Malaxor

Stephan UMTA 10, cu un braț de frământare model „Detmold” (Stephan Soehne GmbH) sau un echipament asemănător cu aceleași caracteristici.

5.7.    Cameră de dospire

Cu sistem de control pentru a se menține o temperatură de 30 ± 1 °C.

5.8.    Cutii din material plastic deschise

Fabricate din polimetilmetacrilat (plexiglas, perspex). Dimensiuni interioare: 25 × 25 × 15 cm înălțime, grosimea pereților 0,5 ± 0,05 cm.

5.9.    Plăci pătrate din material plastic

Fabricate din polimetilmetacrilat (plexiglas, perspex). Cel puțin 30 × 30 cm, grosime 0,5 ± 0,05 cm.

5.10.    Mașină de modelat

Omogenizator cu bilă Brabender (Brabender OHG) sau un echipament asemănător cu aceleași caracteristici.

6.    Eșantionarea

Conform standardului EN ISO 24333.

7.    Procedura

7.1.    Determinarea capacității de absorbție a apei

Se determină absorbția apei conform standardului ICC nr. 115/1.

7.2.    Determinarea cantității de făină de malț care trebuie adăugată

Se determină „indicele de cădere” al făinii în conformitate cu standardul ISO 3093. Dacă „indicele de cădere” este mai mare de 250, determinarea cantității de făină de malț care trebuie adăugată pentru a se obține un indice de cădere de 200-250 se realizează folosind o serie de amestecuri de făină cu cantități din ce în ce mai mari de făină de malț (punctul 4.5). Dacă „indicele de cădere” este mai mic de 250, nu este necesar să se adauge făina de malț.

7.3.    Reactivarea drojdiei uscate active

Se aduce temperatura soluției de zahăr (punctul 4.4) la 35 ± 1 °C. Se adaugă o parte, în greutate, din drojdia uscată activă la patru părți în greutate din soluția de zahăr adusă la temperatura menționată. Nu se agită. Se amestecă ușor dacă este necesar.

Se lasă să se odihnească timp de 10 ± 1 minute, apoi se amestecă până se obține o suspensie omogenă, care se utilizează în următoarele 10 minute.

7.4.    Adaptarea temperaturilor făinii și a fazei lichide a aluatului

Temperatura făinii și a apei trebuie ajustate pentru a se obține o temperatură a aluatului, la sfârșitul frământării, de 27 ± 1 °C.

7.5.    Compoziția aluatului

Se cântărește, cu o precizie de 2 g, o cantitate de 10 y/3 g de făină ca atare în ceea ce privește umiditatea (corespunzând cu 1 kg de făină la 14 % umiditate), unde „y” este cantitatea de făină utilizată în testul cu farinograf (a se vedea standardul ICC nr. 115/1).

Se cântărește, cu o precizie de 0,2 g, cantitatea de făină de malț necesară pentru ca „indicele de cădere” să se încadreze în intervalul 200-250 (punctul 7.2).

Se cântărește o soluție de 430 ± 5 g de acid ascorbic, zahăr și sare (punctul 4.3) și se adaugă apă până se obține o masă totală de (x-9) 10 y/3 g (a se vedea punctul 10.2), unde „x” este cantitatea de apă utilizată la testul cu farinograf (a se vedea standardul ICC nr. 115/1). Această masă totală (de obicei cuprinsă între 450 și 650 g) trebuie atinsă cu o precizie de 1,5 g.

Se cântărește o suspensie de drojdie de 90 ± 1 g (punctul 7.3).

Se notează masa totală a aluatului (P), care este suma maselor făinii, soluției de acid ascorbic, zahăr și sare plus apă, suspensiei de drojdie și făinii de malț.

7.6.    Malaxarea

Înainte de a se începe, se aduce malaxorul la o temperatură de 27 ± 1 °C utilizând o cantitate corespunzătoare de apă adusă la temperatura menționată.

Se introduc ingredientele lichide ale aluatului în malaxor și se adaugă făina și făina de malț deasupra.

Se pornește malaxorul (viteza 1, 1 400 rotații/minut) și se lasă să meargă timp de 60 de secunde. După 20 de secunde de la începerea malaxării, se rotește de două ori racleta fixată pe capacul cuvei malaxorului.

Se măsoară temperatura aluatului. Dacă nu este cuprinsă în intervalul 26-28 °C, se înlătură aluatul și se prepară altul, după adaptarea temperaturii ingredientelor.

Se notează proprietățile aluatului folosindu-se una dintre următoarele expresii:

 nelipicios și prelucrabil industrial; sau

 lipicios și neprelucrabil industrial.

Pentru a fi considerat „nelipicios și prelucrabil industrial”, în momentul în care se încheie malaxarea, aluatul trebuie să formeze o masă omogenă care să nu se lipească aproape deloc de pereții cuvei și de axul malaxorului. Aluatul trebuie să poată fi adunat cu mâna și scos din cuva de malaxare dintr-o singură mișcare, fără pierderi semnificative.

7.7.    Divizarea și premodelarea

Se cântăresc, cu o precizie de 2 g, trei bucăți de aluat după formula:

p

=

0,25 P, unde:

p

=

masa bucății de aluat cântărite;

P

=

masa totală a aluatului.

Se premodelează imediat bucățile timp de 15 secunde în mașina de modelat (punctul 5.10) și se pun timp de 30 ± 2 minute în camera de dospire (punctul 5.7), pe plăcile pătrate din material plastic (punctul 5.9) acoperite cu cutiile din material plastic întoarse cu gura în jos (punctul 5.8).

Nu se presară făină.

7.8.    Modelarea

Se aduc bucățile de aluat pe plăcile din material plastic acoperite de cutiile din material plastic întoarse cu gura în jos la mașina de modelat (punctul 5.10) și se modelează din nou fiecare bucată timp de 15 secunde. Fiecare bucată de aluat se descoperă numai în ultimul moment înainte de premodelare. Se notează din nou proprietățile aluatului folosindu-se una dintre următoarele expresii:

(a) nelipicios și prelucrabil industrial; sau

(b) lipicios și neprelucrabil industrial.

Pentru a fi considerat „nelipicios și prelucrabil industrial”, aluatul nu trebuie să se lipească aproape deloc sau deloc de pereții mașinii, astfel încât să poată fi antrenat într-o mișcare de rotație liberă și să poată fi modelat într-o formă sferică regulată în timpul funcționării mașinii. La sfârșitul operațiunii, aluatul nu trebuie să se lipească de pereții mașinii de modelat aluatul atunci când capacul acesteia este ridicat.

8.    Raport de încercare

În raportul de încercare trebuie să se specifice:

(a) proprietățile tehnologice ale aluatului la sfârșitul malaxării și la modelare;

(b) „indicele de cădere” al făinii fără adaos de făină de malț;

(c) orice fel de anomalii observate;

(d) metoda utilizată;

(e) toate detaliile necesare pentru identificarea eșantionului.

9.    Observații generale

9.1. Formula pentru calcularea cantității de lichide necesare pentru aluat se bazează pe următoarele considerații:

Adaosul de x ml de apă la echivalentul a 300 g de făină cu umiditate de 14 % conferă aluatului consistența dorită. Deoarece la testul de coacere se folosește 1 kg de făină (14 % umiditate), în timp ce x se bazează pe 300 g de făină, la testul de coacere este necesar ca x să fie împărțit la trei și înmulțit cu 10 g de apă, așadar 10 x/3 g.

Soluția de acid ascorbic, zahăr și sare de 430 g conține 15 g de sare și 15 g de zahăr. Această soluție de 430 g este inclusă în ingredientele lichide ale aluatului. Deci, pentru a adăuga la aluat 10 x/3 g de apă, trebuie adăugate (10 x/3 + 30) g de ingrediente lichide din aluat alcătuite din 430 g de soluție de acid ascorbic, zahăr și sare și o cantitate suplimentară de apă.

Deși o parte din apa adăugată cu suspensia de drojdie este absorbită de drojdie, această suspensie conține și apă „liberă”. Se presupune în mod arbitrar că 90 g de suspensie de drojdie conțin 60 g de apă „liberă”. Cantitatea de ingrediente lichide din aluat trebuie corectată pentru aceste 60 g de apă „liberă” din suspensia de drojdie, deci trebuie să se adauge în final 10 x/3 plus 30 minus 60 g. Acest lucru se poate exprima și în felul următor: (10 x/3 + 30) – 60 = 10 x/3 – 30 = (x/3 – 3) 10 = (x – 9) 10/3, formula indicată la punctul 7.5. Dacă, de exemplu, s-a constatat un adaos de apă x la testul cu farinograf de 165 ml, această valoare trebuie substituită în această formulă, deci la soluția de 430 g de acid ascorbic, zahăr și sare trebuie adăugată apă până la o masă totală de:

(165 – 9) 10/3 = 156 × 10/3 = 520 g.

9.2. Metoda nu este direct aplicabilă pentru grâu. Procedura care trebuie urmată pentru caracterizarea proprietăților de panificație ale grâului este următoarea:

Se curăță eșantionul de grâu și se determină conținutul de umiditate al grâului curățat. În cazul în care conținutul de umiditate se încadrează în intervalul 15,0 %-16,0 %, nu se adaugă apă în grâu. În cazul în care conținutul de umiditate nu se încadrează în intervalul menționat, se ajustează conținutul de umiditate la 15,5 ± 0,5 %, cu cel puțin trei ore înainte de măcinare.

Se macină grâul, transformându-l în făină cu ajutorul unei mori de laborator Buehler MLU 202 sau al unei mori Brabender Quadrumat Senior ori al unui echipament asemănător cu aceleași caracteristici.

Se alege o procedură de măcinare prin care se obține un grad de extracție de minimum 72 %, pentru o făină cu un conținut de cenușă de 0,50-0,60 % raportat la substanța uscată.

Se determină conținutul de cenușă al făinii în conformitate cu anexa II la Regulamentul (UE) nr. 234/2010 al Comisiei ( 10 ) și conținutul de umiditate în conformitate cu prezentul regulament. Se calculează gradul de extracție după ecuația:

E = {[(100 – f) F]/(100 – w) W} × 100 %

unde:

E

=

gradul de extracție;

f

=

conținutul de umiditate al făinii;

w

=

conținutul de umiditate al grâului;

F

=

masa de făină produsă cu conținutul de umiditate f;

W

=

masa de grâu măcinat cu conținut de umiditate w.

Notă: Informațiile privind ingredientele și echipamentele care trebuie folosite sunt publicate în Documentul T/77.300 din 31 martie 1977 de Instituut voor Graan, Meel en Brood, TNO – Postbus 15, Wageningen,Țările de Jos.

PARTEA IV

Metodologia de eșantionare și analiză pentru cereale

1. Pentru fiecare lot de cereale, caracteristicile calitative se stabilesc pe baza unui eșantion reprezentativ pentru lotul care face obiectul unei oferte pentru achiziție la preț fix, constând în eșantioane prelevate cu o frecvență de cel puțin o prelevare pentru fiecare livrare, la cel puțin fiecare tranșă de 60 de tone.

2. Metodele de referință care trebuie utilizate pentru stabilirea calității cerealelor care fac obiectul unei oferte pentru achiziție la preț fix sau al unei oferte în cadrul unei licitații ori sunt plasate în regim de intervenție sunt cele stabilite în părțile I, II și III din prezenta anexă.

3. În caz de litigiu, agenția de plăți efectuează din nou testele necesare pentru cerealele în cauză, costul testelor fiind suportat de partea care pierde.

PARTEA V

Majorări și reduceri de preț

Tabelul I



Majorări de preț pentru conținutul de umiditate al altor cereale decât porumbul

Conținut de umiditate

(%)

Majorări

(EUR/tonă)

Sub 12,5-12

0,5

Sub 12-11,5

1

Sub 11,5

1,5



Majorări de preț pentru conținutul de umiditate al porumbului

Conținut de umiditate

(%)

Majorări

(EUR/tonă)

Sub 12-11,5

0,5

Sub 11,5

1

Tabelul II



Reduceri de preț pentru conținutul de umiditate al altor cereale decât porumbul

Conținut de umiditate

(%)

Reducere

(EUR/tonă)

Peste 13,0-13,5

0,5

Peste 13,5-14,0

1,0

Peste 14,0-14,5

1,5



Reduceri de preț pentru conținutul de umiditate al porumbului

Conținut de umiditate

(%)

Reducere

(EUR/tonă)

Peste 12,5-13,0

0,5

Peste 13,0-13,5

1,0



Tabelul III

Majorări de preț pentru conținutul de proteine al grâului comun

Conținutul de proteine (1)

(N × 5,7)

Majorare de preț

(EUR/tonă)

Peste 12,0

2,5

(1)   Ca pondere în substanța uscată.



Tabelul IV

Reduceri de preț pentru conținutul de proteine al grâului comun

Conținutul de proteine (1)

(N × 5,7)

Reducere de preț

(EUR/tonă)

Sub 11,5-11,0

2,5

(1)   Ca pondere în substanța uscată.

PARTEA VI

Calcularea majorărilor și reducerilor de preț

Ajustările de preț prevăzute la articolul 26 alineatul (1) se exprimă în euro pe tonă în cazul ofertelor pentru achiziție la preț fix sau al ofertelor în cadrul unei licitații pentru intervenție prin înmulțirea prețului menționat la articolul respectiv cu suma procentelor de majorare sau de reducere stabilite, după cum urmează:

(a) atunci când conținutul de umiditate al cerealelor care fac obiectul unei oferte pentru achiziție la preț fix sau al unei oferte în cadrul unei licitații pentru intervenție este mai mic de 12,0 % în cazul porumbului și de 12,5 % în cazul altor cereale, majorările de preț care trebuie aplicate sunt cele enumerate în tabelul I din partea V din prezenta anexă. Atunci când conținutul de umiditate al acestor cereale care fac obiectul unei oferte pentru achiziție la preț fix sau al unei oferte în cadrul unei licitații pentru intervenție este mai mare de 12,5 % în cazul porumbului și de 13,0 % în cazul altor cereale, reducerile de preț care trebuie aplicate sunt cele enumerate în tabelul II din partea V din prezenta anexă;

(b) atunci când conținutul de proteine al grâului comun este mai mare de 12,0 %, majorările care trebuie aplicate sunt cele enumerate în tabelul III din partea V din prezenta anexă. Atunci când conținutul de proteine al grâului comun este mai mic de 11,5 %, reducerile care trebuie aplicate sunt cele enumerate în tabelul IV din partea V din prezenta anexă.




ANEXA II

OREZ

PARTEA I

Metodologia de eșantionare și analiză pentru orez nedecorticat

1. În vederea verificării cerințelor de calitate prevăzute în partea I din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238, agenția de plăți prelevă eșantioane în prezența operatorului sau a reprezentantului său autorizat în mod corespunzător.

Se prelevă trei eșantioane reprezentative, cântărind fiecare minimum un kilogram. Acestea sunt destinate, respectiv:

(a) operatorului;

(b) spațiului de depozitare unde urmează să se efectueze preluarea;

(c) agenției de plăți.

Pentru constituirea eșantioanelor reprezentative, numărul eșantioanelor individuale care trebuie prelevate se obține prin împărțirea cantității lotului la 10 tone. Eșantioanele au greutăți identice. Eșantioanele reprezentative sunt alcătuite din suma eșantioanelor individuale, împărțită la trei.

Verificarea cerințelor de calitate se efectuează pe baza eșantionului reprezentativ destinat depozitului unde urmează să aibă loc preluarea.

2. Se prelevă eșantioane reprezentative pentru fiecare livrare parțială (cu camionul, barja, vagonul de cale ferată), în condițiile stabilite la punctul 1.

Înainte de intrarea în depozitul de intervenție, examinarea fiecărei livrări parțiale poate fi limitată la verificarea conținutului de umiditate, a nivelului de impurități și a absenței insectelor vii. Cu toate acestea, dacă ulterior, după finalizarea verificării, apar indicii că o livrare parțială nu respectă cerințele minime de calitate, se refuză preluarea cantității respective. Dacă este în măsură să verifice toate cerințele minime de calitate pentru fiecare livrare parțială înainte de intrarea acesteia în depozit, agenția de plăți refuză preluarea oricărei livrări parțiale care nu respectă aceste cerințe.

3. Controlul nivelului de radioactivitate se efectuează numai dacă situația impune acest lucru și pentru o perioadă limitată.

4. În caz de litigiu, agenția de plăți efectuează din nou testele necesare pentru orezul nedecorticat în cauză, costul acestora fiind suportat de partea care pierde.

Un laborator recunoscut de agenția de plăți efectuează o nouă analiză pe baza unui nou eșantion reprezentativ constituit, în părți egale, din eșantioane păstrate de operator și de agenția de plăți. În cazurile în care s-au efectuat livrări parțiale din lotul care face obiectul unei oferte în cadrul unei licitații, rezultatul este dat de media ponderată a rezultatelor analizelor unor noi eșantioane reprezentative prelevate pentru fiecare dintre livrările parțiale.

PARTEA II

Majorări și reduceri de prețuri

1. Ajustările de preț prevăzute la articolul 26 alineatul (1) se exprimă în euro pe tonă și se aplică ofertelor în cadrul unei licitații pentru intervenție prin înmulțirea prețului menționat la articolul respectiv cu suma procentelor de majorare stabilite în tabelele I, II și III din prezenta parte.

2. Majorările și reducerile de preț se aplică pe baza mediei ponderate a rezultatelor testelor efectuate pe eșantioanele reprezentative definite în partea I din prezenta anexă.



Tabelul I

Majorări de preț pentru conținutul de umiditate

Conținut de umiditate

(%)

Majorări

(EUR/tonă)

Sub 12,5-12

0,75

Sub 12-11,5

1,5



Tabelul II

Reduceri de preț pentru conținutul de umiditate

Conținut de umiditate

(%)

Reducere

(EUR/tonă)

Peste 13,5-14,0

0,75

Peste 14,0-14,5

1,5



Tabelul III

Majorări de preț legate de randamentul la prelucrare

Randamentul boabelor întregi de orez nedecorticat albit

Majorări de preț pe punct de randament (1)

Mai mare decât randamentul de bază

Majorare de 0,75 %

Randamentul global al orezului nedecorticat albit

Majorări de preț pe punct de randament

Mai mare decât randamentul de bază

Majorare de 0,60 %

(1)   A se aplica atunci când randamentul la prelucrare al orezului diferă de randamentul de bază la prelucrare pentru soiul în cauză, astfel cum este prevăzut în partea II din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238.




ANEXA III

CARNE DE VITĂ

PARTEA I

Condiții și controale în vederea preluării

1. Produsele livrate se preiau numai după ce agenția de plăți verifică faptul că respectă cerințele prevăzute în partea I din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238. În special, se efectuează o verificare sistematică a prezentării, clasificării, greutății și etichetării fiecărei carcase și semicarcase și a fiecărui sfert livrate.

2. Nerespectarea cerințelor prevăzute în partea I din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 are ca rezultat respingerea. Produsele respinse nu pot fi prezentate încă o dată în vederea acceptării.

3. Rezultatul verificărilor descrise la punctul 1 se înregistrează sistematic de agenția de plăți.

PARTEA II

Coeficienți de conversie



Clasă de conformație/strat de grăsime

Coeficient

U2

1,058

U3

1,044

U4

1,015

R2

1,015

R3

1,000

R4

0,971

O2

0,956

O3

0,942

O4

0,914

PARTEA III

Dezosarea

I.    Condiții generale privind dezosarea

1. Dezosarea poate fi realizată numai în secții de tranșare autorizate și funcționând în conformitate cu cerințele cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului ( 11 ).

2. În sensul prezentului regulament, „operațiuni de dezosare” înseamnă operațiunile fizice pentru carnea de vită/mânzat menționate în anexa II la Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014.

3. Bucățile dezosate trebuie să respecte cerințele prevăzute în partea IV din prezenta anexă.

II.    Contracte și specificații

1. Dezosarea se realizează în baza unui contract, în termeni stabiliți de agențiile de plăți, în conformitate cu specificațiile lor și în conformitate cu cerințele prezentului regulament.

2. Specificațiile agențiilor de plăți stabilesc cerințele care trebuie respectate de secțiile de tranșare, specifică secția și echipamentul necesare și stabilesc condiții detaliate referitoare la operațiunile de dezosare.

Agențiile stabilesc, în special, condiții detaliate care specifică metoda de pregătire, fasonare, ambalare, congelare și conservare a bucăților de carne în vederea preluării acestora de către agenția de plăți.

III.    Controlul și monitorizarea operațiunilor de dezosare

Agențiile de plăți iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că operațiunile de dezosare sunt realizate în conformitate cu cerințele prezentului regulament și cu contractele și specificațiile descrise în secțiunea II din prezenta parte.

În mod special, agențiile de plăți instituie un sistem destinat să asigure monitorizarea și verificarea continue ale tuturor operațiunilor de dezosare. Rezultatul acestor monitorizări și verificări se înregistrează.

IV.    Depozitarea bucăților de carne

Bucățile de carne se depozitează în depozite frigorifice situate pe teritoriul statului membru sub jurisdicția căruia se află agenția de plăți.

V.    Costurile operațiunilor de dezosare

Contractele menționate în secțiunea II din prezenta parte și plățile efectuate în temeiul acestora acoperă costurile aferente operațiunilor de dezosare menționate la punctul 2 din secțiunea I din prezenta parte.

VI.    Termenele-limită pentru operațiunile de dezosare

Dezosarea, fasonarea, cântărirea, ambalarea și congelarea rapidă trebuie finalizate în termen de 10 zile calendaristice de la sacrificare. Agenția de plăți poate însă stabili termene-limită mai scurte.

VII.    Verificări și respingerea produselor

1. Dacă, în urma verificărilor prevăzute în secțiunea III din prezenta parte, se constată că produsele nu respectă cerințele stabilite în prezentul regulament și contractele și specificațiile descrise în secțiunea II din prezenta parte, produsele sunt respinse.

2. Fără a aduce atingere aplicării de sancțiuni, agențiile de plăți recuperează plățile de la părțile responsabile într-un cuantum egal cu prețul indicat în partea V din prezenta anexă pentru bucățile de carne care au fost respinse.

PARTEA IV

Specificații pentru dezosarea cărnii destinate intervenției

1.   BUCĂȚI DE CARNE DIN SFERTUL POSTERIOR

1.1.   Descrierea bucăților de carne

1.1.1.   Jaret posterior destinat intervenției (cod INT 11)

Tăiere și dezosare: se scoate dintr-o tăietură care trece prin articulația femuro-tibio-rotuliană și separă nuca de capac, urmând linia naturală, lăsând mușchiul gambei posterior atașat de jaretul posterior. Se îndepărtează oasele jaretului posterior (tibia și peroneul).

Fasonare: se îndepărtează extremitățile părților tendinoase.

Împachetare și ambalare: aceste bucăți trebuie împachetate individual înainte de ambalarea în cutii de carton.

1.1.2.   Fleică groasă destinată intervenției (cod INT 12)

Tăiere și dezosare: se separă de capac printr-o tăietură dreaptă în jos și de-a lungul liniei femurului și de nucă, continuându-se tăierea în jos pe linia naturală; partea de sus trebuie să rămână atașată în mod natural.

Fasonare: se îndepărtează rotula, capsula articulară și tendonul; grosimea stratului exterior de grăsime nu trebuie să depășească 1 cm în niciun punct al bucății.

1.1.3.   Capac destinat intervenției (cod INT 13)

Tăiere și dezosare: se separă de nucă și de jaretul posterior prin tăiere urmărind linia naturală și se desprinde de femur; se îndepărtează osul coxal.

Fasonare: se înlătură zona de la baza penisului, cartilajele adiacente și glanda scrotală (inghinală superficială); se scot cartilajul și țesuturile conjunctive asociate osului pelvian; grosimea stratului exterior de grăsime nu trebuie să depășească 1 cm în niciun punct al bucății.

1.1.4.   Nucă destinată intervenției (cod INT 14)

Tăiere și dezosare: se separă de capac și de jaretul posterior printr-o tăietură urmărind linia naturală; se îndepărtează femurul.

Fasonare: se scot cartilajul gros adiacent articulației osoase, limfonodul popliteu, grăsimea aferentă și tendonul; grosimea stratului exterior de grăsime nu trebuie să depășească 1 cm în niciun punct al bucății.

1.1.5.   Mușchi file destinat intervenției (cod INT 15)

Tranșare: se îndepărtează în întregime mușchiul file pe lungime prin degajarea capătului din osul iliac (ilium) și prin tăiere pe lângă vertebre, degajând astfel mușchiul file de regiunea lombară.

Fasonare: se îndepărtează glandele și grăsimea. Membrana aponevrotică și mușchiul din jurul articulațiilor se lasă intacte și atașate în întregime.

1.1.6.   Vrăbioară posterioară destinată intervenției (cod INT 16)

Tăiere și dezosare: se separă această bucată de ansamblul nucă/fleică groasă printr-o tăietură dreaptă de la un punct situat la aproximativ 5 cm de capătul posterior al celei de-a cincea vertebre sacrale, trecând la aproximativ 5 cm de capătul anterior al osului coxal, având grijă să nu se taie din fleica groasă.

Se separă de regiunea lombară printr-o tăietură între ultima vertebră lombară și prima vertebră sacrală, curățând capătul anterior al osului pelvian. Se îndepărtează oasele și cartilajul.

Fasonare: se îndepărtează punga de grăsime de pe suprafața interioară de sub mușchiul dorsal lung. Grosimea stratului exterior de grăsime nu trebuie să depășească 1 cm în niciun punct al bucății.

1.1.7.   Vrăbioară anterioară destinată intervenției (cod INT 17)

Tăiere și dezosare: se separă de vrăbioara posterioară printr-o tăietură dreaptă între ultima vertebră lombară și prima vertebră sacrală. Se separă de antricot (cinci oase) printr-o tăietură dreaptă între coastele a 11-a și a 10-a. Se îndepărtează atent coloana vertebrală. Se îndepărtează coastele și apofizele transversale și se curăță carnea de pe oase.

Fasonare: se îndepărtează toate tipurile de cartilaje rămase după dezosare. Tendonul trebuie îndepărtat. Grosimea stratului exterior de grăsime nu trebuie să depășească 1 cm în niciun punct al bucății.

1.1.8.   Fleică destinată intervenției (cod INT 18)

Tăiere și dezosare: se scoate fleica întreagă, din sfertul anterior tăiat drept cu opt coaste, printr-o tăietură începând de la punctul în care s-a desprins fleica, urmând limita naturală în jos, în jurul suprafeței mușchilor dorsali, până la un punct orizontal pe mijlocul ultimei vertebre lombare.

Se continuă tăietura în jos, în linie dreaptă, paralelă cu mușchiul file, printre vertebrele 13-6, inclusiv de-a lungul unei linii paralele cu muchia dorsală a coloanei vertebrale, astfel încât întreaga tăietură în jos să nu depășească 5 cm de la capătul lateral al mușchiului dorsal lung.

Se îndepărtează toate oasele și cartilajele și se curăță carnea de pe oase. Întreaga fleică trebuie să constituie o singură bucată.

Fasonare: se îndepărtează învelișul țesutului conjunctiv grosier care acoperă bletul cu față, lăsând bletul cu față intact. Se curăță grăsimea, astfel încât procentul total de grăsime vizibilă (externă și interstițială) să nu depășească 30 %.

1.1.9.   Antricot destinat intervenției (cinci oase) (cod INT 19)

Tăiere și dezosare: această bucată trebuie separată de vrăbioara anterioară printr-o tăietură dreaptă între coastele a 11-a și a 10-a și trebuie să cuprindă coastele 6-10, inclusiv. Se îndepărtează mușchii intercostali și pleura sub forma unei foi subțiri împreună cu oasele coastelor. Se îndepărtează coloana vertebrală și cartilajul, inclusiv capătul scapulei.

Fasonare: se îndepărtează ligamentele dorsale (ligamentum nuchae). Grosimea stratului exterior de grăsime nu trebuie să depășească 1 cm în niciun punct al bucății. Partea de sus trebuie să rămână atașată.

2.   BUCĂȚI DE CARNE DIN SFERTUL ANTERIOR

2.1.   Descrierea bucăților de carne

2.1.1.   Jaret anterior destinat intervenției (cod INT 21)

Tăiere și dezosare: se scoate printr-o tăietură în jurul articulației care separă osul radius de articulația tarso-metatarsiană (humerus). Se îndepărtează osul radius.

Fasonare: se îndepărtează extremitățile părților tendinoase.

Jaretele anterioare nu trebuie ambalate împreună cu jaretele posterioare.

2.1.2.   Gât cu junghietură și salbă destinat intervenției (cod INT 22)

Tăiere și dezosare: se separă gâtul cu junghietură și salbă din sfertul anterior printr-o tăietură pe o linie care urmează limita naturală în jurul capătului humerusului și al cartilajului din capătul scapulei, continuând în jurul limitei naturale, astfel încât gâtul cu junghietură să se detașeze din poziția sa naturală. Se îndepărtează scapula. Mușchiul bletului sub scapulă trebuie dat la o parte, dar să rămână atașat, astfel încât să permită îndepărtarea corectă a osului. Se îndepărtează articulația tarso-metatarsiană (humerus).

Fasonare: se îndepărtează cartilajul, tendoanele și capsulele articulare; se curăță grăsimea, astfel încât procentul total de grăsime vizibilă (externă și interstițială) să nu depășească 10 %.

2.1.3.   Piept destinat intervenției (cod INT 23)

Tăiere și dezosare: se separă din sfertul anterior printr-o tăietură în linie dreaptă perpendiculară pe mijlocul primei coaste. Se îndepărtează mușchii intercostali și pleura, curățându-se carnea de pe oase, împreună cu coastele, sternul și cartilajul. Capul de piept se lasă atașat de piept. Trebuie îndepărtată grăsimea de sub capul de piept și de sub stern.

Fasonare: se curăță grăsimea, astfel încât procentul total de grăsime vizibilă (externă și interstițială) să nu depășească 30 %.

2.1.4.   Sfert anterior destinat intervenției (cod INT 24)

Tăiere și dezosare: bucata care rămâne după scoaterea pieptului, a gâtului cu junghietură și salbă și a jaretului anterior se clasifică drept sfert anterior.

Se îndepărtează coastele prin curățarea cărnii de pe oase. Oasele cervicale trebuie îndepărtate atent.

Mușchiul din jurul articulațiilor trebuie lăsat atașat la această bucată de carne.

Fasonare: tendoanele, capsulele articulare și cartilajul se îndepărtează. Se curăță grăsimea, astfel încât procentul total de grăsime vizibilă (externă și interstițială) să nu depășească 10 %.

PARTEA V

Prețuri individuale ale bucăților respinse pentru intervenție



(EUR/tonă)

Mușchi file destinat intervenției

22 000

Vrăbioară anterioară destinată intervenției

14 000

Capac destinat intervenției, Vrăbioară posterioară destinată intervenției

10 000

Nucă destinată intervenției, Fleică groasă destinată intervenției, Antricot destinat intervenției (cu cinci coaste)

8 000

Gât cu junghietură și salbă destinat intervenției, Sfert anterior destinat intervenției

6 000

Piept destinat intervenției, Jaret posterior destinat intervenției, Jaret anterior destinat intervenției

5 000

Fleică destinată intervenției

4 000




ANEXA IV

UNT

PARTEA I

Eșantionarea pentru analiza chimică și microbiologică și evaluarea senzorială

1.    Analize chimice și microbiologice



Cantitate de unt

(kg)

Număr minim de eșantioane

(> 100 g)

≤ 1 000

2

> 1 000 ≤ 5 000

3

> 5 000 ≤ 10 000

4

> 10 000 ≤ 15 000

5

> 15 000 ≤ 20 000

6

> 20 000 ≤ 25 000

7

> 25 000

7 + 1 per 25 000 kg sau o parte din această cantitate

Eșantionarea pentru analiza microbiologică trebuie efectuată în condiții aseptice.

Până la cinci eșantioane de 100 g pot fi combinate într-un eșantion, care este analizat după ce se amestecă bine.

Eșantioanele trebuie prelevate aleatoriu din diferite părți ale fiecărui lot înainte de intrare sau în momentul în care are loc intrarea în depozitul frigorific desemnat de agenția de plăți.

Prepararea eșantionului compozit de unt (analiza chimică):

(a) cu ajutorul unui prelevator de unt curat și uscat sau cu un instrument asemănător corespunzător, se extrage un eșantion de unt de cel puțin 30 de grame și se așază într-un recipient pentru eșantioane. Eșantionul compozit trebuie apoi sigilat și trimis laboratorului pentru analiză;

(b) în laborator, eșantionul compozit se încălzește la 30 °C în recipientul original nedesfăcut și agitat frecvent până se obține o emulsie fluidă omogenă fără bucăți netopite. Recipientul se umple până la jumătate sau două treimi.

De la fiecare producător care oferă unt pentru achiziție prin intervenție la preț fix se analizează două eșantioane pe an în ceea ce privește grăsimea nelactică.

2.    Evaluare senzorială



Cantitate de unt

(kg)

Număr minim de eșantioane

1 000 ≤ 5 000

2

> 5 000 ≤ 25 000

3

> 25 000

3 + 1 per 25 000 kg sau o parte din această cantitate

După o perioadă de depozitare de încercare de 30 de zile, se prelevă în mod aleatoriu eșantioane din părți diferite ale fiecărui lot între a 30-a și a 45-a zi de la livrarea untului și se gradează eșantioanele.

▼M2

Fiecare probă este evaluată individual. Nu este permisă repetarea prelevării probelor sau reevaluarea.

▼B

3.    Orientări care trebuie urmate dacă eșantioanele prezintă imperfecțiuni

(a) analize chimice și microbiologice:

(i) dacă sunt analizate eșantioane individuale, pot fi permise un eșantion care prezintă o singură imperfecțiune din cinci până la 10 eșantioane sau două eșantioane care prezintă fiecare o singură imperfecțiune din 11 până la 15 eșantioane. Dacă un eșantion prezintă o imperfecțiune, trebuie prelevate două noi eșantioane de fiecare parte a eșantionului care prezintă imperfecțiunea și trebuie verificat parametrul în cauză. Dacă niciunul dintre eșantioane nu îndeplinește specificația, cantitatea de unt dintre cele două eșantioane inițiale de fiecare parte a eșantionului care prezintă imperfecțiunea trebuie respinsă din cantitatea care face obiectul unei oferte pentru achiziție la preț fix.

Cantitatea care trebuie respinsă dacă eșantionul nou prezintă o imperfecțiune:

image

(ii) dacă eșantioanele compozite sunt analizate și se constată că prezintă imperfecțiuni în ceea ce privește un parametru, cantitatea reprezentată de eșantionul compozit respectiv trebuie respinsă din cantitatea care face obiectul ofertei pentru achiziție la preț fix. Cantitatea reprezentată de un eșantion compozit poate fi determinată prin subdivizarea cantității înainte de prelevarea aleatorie a eșantioanelor din fiecare parte a acesteia;

(b) evaluare senzorială: dacă evaluarea senzorială nu dă rezultatele dorite în cazul unui eșantion, cantitatea de unt dintre două eșantioane învecinate prelevate de fiecare parte a eșantionului pentru care analiza senzorială nu a dat rezultatele dorite trebuie respinsă din cantitatea lotului;

(c) dacă eșantioanele prezintă o imperfecțiune senzorială, o imperfecțiune chimică ori una microbiologică, întreaga cantitate trebuie respinsă.

▼M2

PARTEA IA

Metodele de analiză a untului nesărat pentru intervenție publică



Parametru

Metodă

Lipide (1)

ISO 17189 sau ISO 3727 partea 3

Apă

ISO 3727 partea 1

Substanțe solide fără lipide

ISO 3727 part 2

Aciditatea lipidelor

ISO 1740

Indice de peroxid

ISO 3976

Lipide care nu provin din lapte

ISO 17678

Caracteristici senzoriale

ISO 22935 partea 2 și 3 tabelul de punctaj de mai jos.

(1)   Agenția de plăți aprobă metoda care trebuie aplicată.

Tabel de punctaj



Aspect

Consistență

Miros și aromă

Puncte

Comentarii

Puncte

Comentarii

Puncte

Comentarii

5

Foarte bun

Tip ideal

Calitate maximă

(uscat uniform)

5

Foarte bun

Tip ideal

Calitate maximă

(tartinabil uniform)

5

Foarte bun

Tip ideal

Calitate maximă

(absolut cel mai fin miros pur)

4

Bun

(fără defecte evidente)

4

Bun

(fără defecte evidente)

4

Bun

(fără defecte evidente)

1, 2 sau 3

Orice defect

1, 2 sau 3

Orice defect

1, 2 sau 3

Orice defect

▼B

PARTEA II

Livrarea și ambalarea untului

1. Untul se livrează în blocuri și se ambalează într-un material nou, rezistent, astfel încât să se garanteze protecția pe toată durata transportului, a intrării în depozit, a depozitării și a ieșirii din depozit.

2. Pe pachete trebuie să figureze cel puțin următoarele informații, transcrise în cod, dacă este cazul:

(a) numărul de autorizare prin care se identifică fabrica și statul membru de producție;

(b) data producției;

(c) numărul lotului de producție și numărul pachetului; numărul pachetului poate fi înlocuit cu numărul paletului marcat pe palet;

(d) mențiunea „smântână dulce” dacă untul are pH-ul de 6,2 sau mai mare.

3. Administratorul depozitului ține un registru în care, la data intrării în depozit, se înregistrează informațiile menționate la punctul 2.




ANEXA V

LAPTE PRAF DEGRESAT

PARTEA I

Eșantionarea și analizarea laptelui praf degresat care face obiectul unei oferte pentru achiziție la preț fix pentru intervenție

1. Eșantionarea per lot se face în conformitate cu procedura prevăzută în Standardul Internațional ISO 707. Agențiile de plăți pot însă folosi o altă metodă de eșantionare, cu condiția ca aceasta să fie conformă cu principiile standardului menționat.

2. Numărul de ambalaje care trebuie selectate pentru prelevarea de eșantioane în vederea analizei:

(a) loturi care conțin cel mult 800 de saci de 25 kg: cel puțin opt;

(b) loturi care conțin mai mult de 800 de saci de 25 kg: cel puțin opt, plus încă unul pentru fiecare tranșă suplimentară de 800 de saci sau pentru o parte a unei astfel de tranșe.

3. Greutatea eșantionului: din fiecare pachet trebuie prelevate eșantioane de cel puțin 200 g.

4. Gruparea eșantioanelor: într-un eșantion global se combină cel mult nouă eșantioane.

5. Analizarea eșantioanelor: fiecare eșantion global este supus unei analize pentru a se verifica toate caracteristicile de calitate stabilite în partea II din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238.

6. Dacă eșantioanele prezintă imperfecțiuni:

(a) dacă un eșantion compozit prezintă o imperfecțiune în ceea ce privește un singur parametru, cantitatea din care a fost prelevat eșantionul în cauză este respinsă;

(b) dacă un eșantion compozit prezintă o imperfecțiune în ceea ce privește mai mult de un parametru, cantitatea din care a fost prelevat eșantionul în cauză este respinsă și se prelevă eșantioane din restul cantităților provenind din aceeași unitate; analiza acestor eșantioane este decisivă. În acest caz:

 numărul de eșantioane prevăzut la punctul 2 se dublează;

 dacă un eșantion compozit prezintă o imperfecțiune în ceea ce privește unul sau mai mulți parametri, cantitatea din care a fost prelevat eșantionul în cauză este respinsă.

▼M2

PARTEA IA

Metode de analiză a laptelui praf degresat pentru intervenție publică



Parametru

Metodă

Proteine

ISO 8968 partea 1

Lipide

ISO 1736

Apă

ISO 5537

Aciditate

ISO 6091

Lactați

ISO 8069

Testul fosfatazei

ISO 11816 partea 1

Index de insolubilitate

ISO 8156

Particule arse (1)

ADPI

Microorganisme

ISO 4833 partea 1

Lapte acidulat

Apendicele I

Zer închegat (2)

Apendicele II și III

Zer acid (3)

ISO 8069 sau inspecții la fața locului

Verificări senzoriale (4)

ISO 22935 partea 2 și 3

(1)   Analizele particulelor arse pot fi efectuate sistematic. Totuși, astfel de analize se efectuează întotdeauna în cazul în care nu se efectuează niciun control senzorial.

(2)   Agenția de plăți aprobă metoda care trebuie aplicată (una sau ambele metode).

(3)   Agenția de plăți aprobă metoda care trebuie aplicată.

(4)   Verificările senzoriale se efectuează în cazul în care se consideră necesar, după ce analiza bazată pe riscuri este aprobată de agenția de plăți.

Apendicele I

LAPTE PRAF DEGRESAT: DETERMINAREA CANTITATIVĂ A FOSFATIDILSERINEI ȘI A FOSFATIDILETANOLAMINEI

Metodă: HPLC în fază inversă

1.   OBIECTIV ȘI DOMENIUL DE APLICARE

Metoda descrie o procedură de determinare cantitativă a fosfatidilserinei (PS) și a fosfatidiletanolaminei (PE) din laptele praf degresat (SMP) și este adecvată pentru determinarea substanțelor solide din zară în SMP.

2.   DEFINIȚIE

Conținut PS + PE : fracțiunea masică a substanței determinată prin procedura specificată aici. Rezultatul se exprimă în miligrame de dipalmitoil fosfatidiletanolamină (PEDP) per 100 g de praf.

3.   PRINCIPIUL METODEI

Extracția aminofosfolipidelor cu metanol din lapte praf reconstituit. Determinarea PS și a PE ca derivați ai o-ftaldialdehidei (OPA) prin HPLC în fază inversă (RP) și prin detectare cu fluorescență. Cuantificarea conținutului de PS și de PE din proba de testat prin referire la o probă-standard conținând o cantitate cunoscută de PEDP.

4.   REACTIVI

Toți reactivii sunt de calitate analitică recunoscută. Apa utilizată trebuie să fie apă distilată sau apă de o puritate cel puțin echivalentă, cu excepția cazurilor în care se specifică altfel.

4.1.    Material-standard: PEDP cu o puritate de cel puțin 99 %

Notă: Materialul-standard se depozitează la – 18 °C.

4.2.    Reactivi pentru prepararea probei-standard și a probei de testat

4.2.1.

Metanol de calitate HPLC

4.2.2.

Cloroform de calitate HPLC

4.2.3.

Monoclorhidrat de triptamină

4.3.    Reactivi pentru derivarea o-ftaldialdehidei

4.3.1.

Hidroxid de sodiu, soluție apoasă 12 M

4.3.2.

Acid boric, soluție apoasă 0,4 M ajustată la pH de 10,0 cu hidroxid de sodiu (4.3.1)

4.3.3.

2-mercaptoetanol

4.3.4.

o-ftaldialdehidă (OPA)

4.4.    Solvenți de eluție HPLC

4.4.1.

Solvenții de eluție se prepară utilizând reactivi de calitate HPLC.

4.4.2.

Apă de calitate HPLC

4.4.3.

Metanol cu puritate fluorimetrică testată

4.4.4.

Tetrahidrofuran

4.4.5.

Fosfat diacid de sodiu

4.4.6.

Acetat de sodiu

4.4.7.

Acid acetic.

5.   APARATURĂ

5.1.

Cântar analitic, capabil să cântărească până la cea mai apropiată valoare de 1 mg, cu lizibilitate de 0,1 mg

5.2.

Pahare Berzelius, cu capacitate de 25 și 100 ml

5.3.

Pipete, capabile să dozeze 1 și 10 ml

5.4.

Agitator magnetic

5.5.

Pipete gradate, capabile să dozeze 0,2, 0,5 și 5 ml

5.6.

Flacoane gradate, cu capacitate de 10, 50 și 100 ml

5.7.

Seringi, cu capacitate de 20 și 100 μl

5.8.

Baie cu ultrasunete

5.9.

Centrifugă, capabilă să funcționeze la 27 000 × g

5.10.

Fiole de sticlă, cu capacitate de aproximativ 5 ml

5.11.

Cilindru gradat, cu capacitate de 25 ml

5.12.

pH-metru, cu precizie de 0,1 unități de pH

5.13.

Echipament HPLC

5.13.1.

Sistem de pompare pe bază de gradient, capabil să funcționeze la 1,0 ml/min la 200 bari

5.13.2.

Aparat de prelevare de probe automată cu posibilitate de derivare

5.13.3.

Încălzitor cu coloană, capabil să mențină coloana la 30 °C ± 1 °C

5.13.4.

Detector cu fluorescență, capabil să funcționeze la o lungime de undă de excitație de 330 nm și la o lungime de undă de emisie de 440 nm

5.13.5.

Integrator sau software de procesare de date capabil să măsoare aria vârfului

5.13.6.

O coloană LiChrospher® – 100 (250 × 4,6 mm) sau o coloană echivalentă umplută cu octadecilsilan (C 18), particule de 5 μm.

6.   PRELEVAREA PROBELOR

Prelevarea probelor se realizează în conformitate cu standardul ISO 707.

7.   PROCEDURA

7.1.    Prepararea soluției-standard interne

7.1.1.

Se cântăresc 30,0 ± 0,1 mg de monoclorhidrat de triptamină (4.2.3) într-un flacon gradat de 100 ml (5.6) și se completează până la marcaj cu metanol (4.2.1).

7.1.2.

Se pipetează 1 ml (5.3) din această soluție într-un flacon gradat de 10 ml (5.6) și se completează până la marcaj cu metanol (4.2.1) pentru a se obține o concentrație de triptamină de 0,15 mM

7.2.    Prepararea soluției conținând proba de testat

7.2.1.

Se cântăresc 1,000 ± 0,001 g de probă de SMP într-un pahar Berzelius de 25 ml (5.2). Se adaugă 10 ml de apă distilată cu temperatura de 40 °C ± 1 °C cu o pipetă (5.3) și se amestecă cu un agitator magnetic (5.4) timp de 30 de minute pentru a se dizolva orice concrețiuni.

7.2.2.

Se pipetează 0,2 ml (5.5) din laptele reconstituit într-un flacon gradat de 10 ml (5.6), se adaugă 100 μl din soluția de triptamină de 0,15 mM (7.1) cu ajutorul unei seringi (5.7) și se completează până la volum cu metanol (4.2.1). Se amestecă cu grijă prin răsturnare și se expune ultrasunetelor (5.8) timp de 15 min

7.2.3.

Se centrifughează (5.9) la 27 000 × g timp de 10 minute și se colectează supernatantul într-o fiolă de sticlă (5.10)

Notă: Soluția conținând proba de testat se depozitează la 4 °C până la finalizarea analizei HPLC.

7.3.    Prepararea soluției-standard externe

7.3.1.

Se cântăresc 55,4 g de PEDP (4.1) într-un flacon gradat de 50 ml (5.6) și se adaugă aproximativ 25 ml de cloroform (4.2.2) cu ajutorul unui cilindru gradat (5.11). Se încălzește flaconul astupat la 50 °C ± 1 °C și se amestecă cu grijă până când PEDP se dizolvă. Flaconul se răcește la 20 °C, se completează până la volum cu metanol (4.2.1) și se amestecă prin răsturnare

7.3.2.

Se pipetează 1 ml (5.3) din această soluție într-un flacon gradat de 100 ml (5.6) și se completează până la volum cu metanol (4.2.1). Se pipetează 1 ml (5.3) din această soluție într-un flacon gradat de 10 ml (5.6), se adaugă 100 μl (5.7) de soluție de triptamină de 0,15 mM (7.1) și se completează până la volum cu metanol (4.2.1). Se amestecă prin răsturnare

Notă: Soluția conținând proba de referință se depozitează la 4 °C până la efectuarea analizei HPLC.

7.4.    Prepararea reactivului de derivare

Se cântăresc 25,0 ± 0,1 mg de OPA (4.3.4) într-un flacon gradat de 10 ml (5.6), se adaugă 0,5 ml (5.5) de metanol (4.2.1) și se amestecă cu grijă pentru ca OPA să se dizolve. Se completează până la marcaj cu soluție de acid boric (4.3.2) și se adaugă 20 μl de 2-mercaptoetanol (4.3.3) cu o seringă (5.7).

Notă: Reactivul de derivare se depozitează la 4 °C într-o fiolă de sticlă maro și este stabil timp de o săptămână.

7.5.    Determinarea prin HPLC

7.5.1.    Solvenți de eluție (4.4)

Solventul A: Soluție de fosfat diacid de sodiu 0,3 mM și soluție de acetat de sodiu 3 mM (ajustată cu acid acetic până la pH 6,5 ± 0,1): metanol: tetrahidrofuran = 558:440:2 (V/V/V)

Solventul B: metanol

7.5.2.    Gradient de eluare recomandat:



Timp (min)

Solventul A (%)

Solventul B (%)

Debit (ml/min)

Inițial

40

60

0

0,1

40

60

0,1

5,0

40

60

0,1

6,0

40

60

1,0

6,5

40

60

1,0

9,0

36

64

1,0

10,0

20

80

1,0

11,5

16

84

1,0

12,0

16

84

1,0

16,0

10

90

1,0

19,0

0

100

1,0

20,0

0

100

1,0

21,0

40

60

1,0

29,0

40

60

1,0

30,0

40

60

0

Notă: Este posibil ca gradientul de eluție să necesite o ușoară modificare pentru a se obține rezoluția prezentată în figura 1.

Temperatura coloanei: 30 °C.

7.5.3.

Volumul de injectare: 50 μl reactiv de derivare și 50 μl soluție conținând proba.

7.5.4.

Echilibrarea coloanei

Se pornește sistemul în fiecare zi, se irigă coloana cu solvent B 100 % timp de 15 minute, apoi se reglează la A:B = 40:60 și se echilibrează la 1 ml/min timp de 15 minute. Se efectuează o funcționare de probă prin injectarea de metanol (4.2.1).

Notă: Înainte de o depozitare pe termen lung, coloana se irigă cu metanol: cloroform = 80:20 (V/V) timp de 30 de minute.

7.5.5.

Determinarea conținutului de PS + PE din proba de testat

7.5.6.

Secvența de analize cromatografice se efectuează păstrând constantă perioada între efectuări pentru a se obține timpi de reținere constanți. Soluția-standard externă (7.3) se injectează la fiecare 5-10 soluții conținând proba de testat pentru a se calcula factorul de răspuns

Notă: Coloana se curăță prin irigare cu solvent B 100 % (7.5.1) timp de cel puțin 30 de minute la fiecare 20-25 de funcționări.

7.6.    Modul de integrare

7.6.1.    Vârful PEDP

PEDP este eluat ca un singur vârf. Se determină aria vârfului prin integrare depresiune-la-depresiune.

7.6.2.    Vârful triptaminei

Triptamina este eluată ca un singur vârf (figura 1). Se determină aria vârfului prin integrare depresiune-la-depresiune.

7.6.3.    Grupurile de vârfuri ale PS și PE

În condițiile descrise (figura 1), PS eluează sub forma a două vârfuri principale parțial incomplete precedate de un vârf minor. PE eluează sub forma a trei vârfuri principale parțial incomplete. Se determină întreaga arie a fiecărui grup de vârfuri stabilindu-se linia de bază ca în figura 1.

8.   CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Conținutul de PS și PE din proba de testat se calculează după cum urmează:

C = 55,36 × [(A2)/(A1)] × [(T1)/(T2)]

unde:

C

=

conținutul de PS sau PE (mg/100 g praf) din proba de testat

A1

=

aria vârfului PEDP a soluției conținând proba-standard (7.3)

A2

=

aria vârfului PS sau PE a soluției conținând proba de testat (7.2)

T1

=

aria vârfului triptaminei a soluției conținând proba-standard (7.3)

T2

=

aria vârfului triptaminei a soluției conținând proba de testat (7.2)

9.   PRECIZIA METODEI

Notă: Valorile repetabilității au fost calculate conform Standardului Internațional IDF (*).

9.1.    Repetabilitatea

Derivația standard relativă a repetabilității, care exprimă variabilitatea rezultatelor analitice independente obținute de același operator utilizând aceeași aparatură în aceleași condiții pe aceeași probe de testat și într-un interval de timp scurt nu trebuie să depășească 2 % relativ. În cazul în care se obțin două determinări în aceste condiții, diferența relativă dintre cele două rezultate nu trebuie să fie mai mare de 6 % din media aritmetică a rezultatelor.

9.2.    Reproductibilitatea

În cazul în care se obțin două determinări de către operatori din laboratoare diferite care utilizează aparatură diferită în condiții diferite pentru analizarea aceleiași probe de testat, diferența relativă dintre cele două rezultate nu trebuie să fie mai mare de 11 % din media aritmetică a rezultatelor.

10.   REFERINȚE

10.1.

Resmini P., Pellegrino L., Hogenboom J.A., Sadini V., Rampilli M., „Detection of buttermilk solids in skimmilk powder by HPLC quantification of aminophospholipids”. Sci. Tecn. Latt.-Cas., 39,395 (1988).

Figura 1

Profilul HPLC al derivaților OPA ai fosfatidilserinei (PS) și ai fosfatidiletanolaminei (PE) în extractul de metanol al laptelui praf degresat reconstituit. Se raportează modul de integrare a vârfurilor PS, PE și al triptaminei (standard intern)

image

Apendicele II

DETECTAREA ZERULUI ÎNCHEGAT DIN LAPTELE PRAF DEGRESAT DESTINAT DEPOZITĂRII PUBLICE PRIN DETERMINAREA CAZEINMACROPEPTIDELOR PRIN CROMATOGRAFIE ÎN MEDIU LICHID DE ÎNALTĂ PERFORMANȚĂ (HPLC)

1.   OBIECT ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă permite detectarea zerului închegat din laptele praf degresat destinat depozitării publice prin determinarea cazeinmacropeptidelor.

2.   REFERINȚĂ

Standardul internațional ISO 707 – Lapte și produse lactate – Orientări privind prelevarea de probe.

3.   DEFINIȚIE

Conținutul de materii solide compuse din zer închegat se definește ca procent masic, astfel cum este determinat de conținutul de cazeinmacropeptide prin procedura descrisă.

4.   PRINCIPIU

 Reconstituirea laptelui praf degresat, îndepărtarea lipidelor și a proteinelor cu acid tricloracetic, urmată de centrifugare sau de filtrare;

 Determinarea cantității de cazeinmacropeptide (CMP) din supernatant prin cromatografie în mediu lichid de înaltă performanță (HPLC);

 Evaluarea rezultatelor obținute pentru probe în raport cu probele-standard constând din lapte praf degresat cu sau fără adăugarea unui procent cunoscut de pudră de zer.

5.   REACTIVI

Toți reactivii sunt de calitate analitică recunoscută. Apa utilizată trebuie să fie apă distilată sau apă de o puritate cel puțin echivalentă.

5.1.    Soluție de acid tricloracetic

Se dizolvă 240 g de acid tricloracetic (CCl3COOH) în apă și se completează până la 1 000  ml. Soluția trebuie să fie limpede și incoloră.

5.2.    Soluția-eluent, pH 6,0

Se dizolvă 1,74 g de fosfat acid de potasiu (K2HPO4), 12,37 g de fosfat diacid de potasiu (KH2PO4) și 21,41 g de sulfat de sodiu (Na2SO4) în aproximativ 700 ml de apă. În cazul în care este necesar, se ajustează până la pH 6,0 cu ajutorul unei soluții de acid fosforic sau de hidroxid de potasiu.

Se completează până la 1 000  ml cu apă și se omogenizează.

Notă: Compoziția eluentului poate fi actualizată pentru se conforma certificatului standardelor sau recomandărilor producătorului materialului de umplere a coloanei.

Soluția-eluent se filtrează înainte de utilizare printr-o membrană filtrantă având pori cu diametrul de 0,45 μm.

5.3.    Solvent de irigare

Se amestecă un volum de acetonitril (CH3CN) cu nouă volume de apă. Amestecul se filtrează înainte de utilizare printr-o membrană filtrantă având pori cu diametrul de 0,45 μm.

Notă: Se poate utiliza orice alt solvent de irigare cu efect bactericid care nu scade eficiența rezoluției coloanei.

5.4.    Probele-standard

5.4.1.

Lapte praf degresat care îndeplinește cerințele prezentului regulament (adică [0])

5.4.2.

Același lapte praf degresat, modificat cu 5 % (m/m) zer închegat praf cu compoziție standard (adică [5]).

6.   APARATURĂ

6.1.

Cântar analitic

6.2.

Opțional, centrifugă capabilă să atingă o forță de centrifugare de 2 200 g, prevăzută cu tuburi de centrifugare astupate, cu o capacitate de aproximativ 50 ml

6.3.

Agitator mecanic

6.4.

Agitator magnetic

6.5.

Coloane de sticlă, cu diametrul de aproximativ 7 cm

6.6.

Filtre de hârtie, cu filtrare medie, cu diametrul de aproximativ 12,5 cm

6.7.

Echipament de filtrare din sticlă prevăzut cu membrană filtrantă cu diametrul porilor de 0,45 μm

6.8.

Pipete gradate permițând dozarea a 10 ml (ISO 648, clasa A sau ISO/R 835) sau un sistem de dispersare capabil să furnizeze 10,0 ml în două minute

6.9.

Sistem de dispersare capabil să furnizeze 20,0 ml de apă la o temperatură de aproximativ 50 °C

6.10.

Baie de apă termostatică, reglată la 25 ± 0,5 °C

6.11.

Echipament pentru HPLC, format din:

6.11.1.  Pompă

6.11.2.  Injector, manual sau automat, cu o capacitate de 15-30 μl

6.11.3.  Două coloane TSK 2 000 -SW în serie (lungime de 30 cm, diametru intern de 0,75 cm) sau coloane echivalente (de exemplu TSK 2 000 -SWxl singură, Agilent Technologies Zorbax GF 250 singură) și o precoloană (3 cm × 0,3 cm) umplute cu material I 125 sau cu un material cu eficiență echivalentă

6.11.4.  Cuptor cu coloană termostatic, reglat la 35 ± 1 °C

6.11.5.  Detector UV cu lungime de undă variabilă care permite măsurători la 205 nm cu o sensibilitate de 0,008 Å

6.11.6.  Integrator capabil să realizeze integrare depresiune-la-depresiune

Notă: Se poate lucra cu coloane păstrate la temperatura camerei, dar puterea lor de rezoluție este ușor mai mică. În acest caz, temperatura nu trebuie să varieze cu mai puțin de ± 5 °C în nicio serie de analize.

7.   PRELEVAREA PROBELOR

7.1.

Prelevarea probelor se face în conformitate cu procedura prevăzută în standardul internațional ISO 707. Totuși, statele membre pot utiliza o altă metodă de prelevare a probelor, cu condiția ca aceasta să fie conformă cu principiile standardului menționat anterior

7.2.

Probele se depozitează în condiții care împiedică orice deteriorare sau modificare a compoziției

8.   PROCEDURA

8.1.    Pregătirea probei de testat

Se transferă laptele praf într-un recipient cu o capacitate aproximativ dublă față de volumul laptelui praf, prevăzut cu un capac etanș pentru aer. Recipientul se închide imediat. Laptele praf se amestecă bine prin răsturnări repetate ale recipientului.

8.2.    Porția de testat

Se cântăresc 2,000 + 0,001 g din proba de testat într-un tub de centrifugare (6.2.) sau într-un flacon astupat în mod corespunzător (50 ml).

8.3.    Îndepărtarea lipidelor și a proteinelor

8.3.1.

Se adaugă 20,0 ml de apă caldă (50 C) la porția de testat. Se dizolvă pudra agitându-se timp de cinci minute cu ajutorul unui agitator mecanic (6.3). Tubul se introduce în baia de apă (6.10) și se lasă să se echilibreze la 25 °C

8.3.2.

Se adaugă 10,0 ml de soluție de acid tricloracetic (5.1.) la aproximativ 25 °C în două minute, amestecându-se puternic cu ajutorul agitatorului magnetic (6.4). Tubul se introduce într-o baie de apă (6.10) și se lasă timp de 60 de minute

8.3.3.

Se centrifughează (6.2) timp de 10 minute la 2 200  g sau se filtrează printr-o hârtie (6.6), eliminându-se primii 5 ml de filtrat

8.4.    Determinarea cromatografică

8.4.1.

Se injectează 15-30 μl de supernatant sau filtrat (8.3.3) măsurate cu precizie în dispozitivul HPLC (6.11) funcționând la un debit de 1,0 ml de soluție-eluent (5.2) per minut

Nota 1. Se poate utiliza un alt debit, în funcție de diametrul intern al coloanelor utilizate sau de instrucțiunile producătorului coloanei.

Nota 2. Coloanele se clătesc cu apă în timpul fiecărei întreruperi. Soluția-eluent nu se lasă niciodată în coloane (5.2).

Înainte de orice întrerupere care durează mai mult de 24 de ore, coloanele se clătesc cu apă și apoi se spală cu soluție (5.3) timp de cel puțin trei ore la un debit de 0,2 ml per minut.

8.4.2.

Rezultatele analizei cromatografice a probei de testat [E] se obțin sub forma unei cromatograme în care fiecare vârf se identifică după timpul său de retenție RT, după cum urmează.



Vârful II:

Al doilea vârf al cromatogramei având un RT de aproximativ 12,5 minute.

Vârful III:

Al treilea vârf al cromatogramei, corespunzând CMP-urilor, având un RT de aproximativ 15,5 minute.

Alegerea coloanei (coloanelor) poate afecta în mod considerabil timpii de retenție ai fiecărui vârf.

Integratorul (6.11.6) calculează automat aria A a fiecărui vârf:



AII:

aria vârfului II,

AIII:

aria vârfului III,

Este esențial să se examineze aspectul fiecărei cromatograme înainte de interpretarea cantitativă pentru a se detecta orice anomalii cauzate fie de funcționarea necorespunzătoare a aparaturii sau a coloanelor, fie de originea sau natura probei analizate.

În cazul în care există dubii, analiza se repetă.

8.5.    Calibrarea

8.5.1.

Probelor-standard (5.4) li se aplică cu exactitate procedura descrisă de la punctul 8.2 la punctul 8.4.2.

Se utilizează soluții proaspăt preparate, întrucât CMP se degradează într-un mediu tricloracetic de 8 %. Pierderea este estimată la 0,2 % per oră la 30 °C.

8.5.2.

Înainte de determinarea cromatografică a probelor, coloanele se condiționează prin injectarea repetată a probei-standard (5.4.2) în soluție (8.5.1) până când aria vârfului și timpul de retenție al acestuia pentru CMP sunt constante.

8.5.3.

Factorul de răspuns R se determină prin injectarea aceluiași volum de filtrați (8.5.1) utilizat și pentru probe

9.   EXPRIMAREA REZULTATELOR

9.1.    Metodă de calcul și formule

9.1.1.    Calcularea factorilor de răspuns R:



Vârful II:

RII = 100/(AII[0])

unde:

RII

=

factorii de răspuns a vârfurilor II,

AII [0]

=

ariile vârfurilor II pentru proba-standard [0] obținute la 8.5.3.



Vârful III:

RIII = W/(AIII[5] – AIII[0])

unde:

RIII

=

factorul de răspuns al vârfului III,

AIII [0] și AIII [5]

=

ariile vârfului III pentru probele-standard [0] și respectiv [5] obținute la 8.5.3.

W

=

cantitatea de zer din proba-standard [5], adică 5.

9.1.2.    Calcularea ariei relative a vârfurilor probei [E]:

SII[E] = RII × AII[E]

SIII[E] = RIII × AIII[E]

SIV[E] = RIV × AIV[E]

unde:

SII [E], SIII [E], SIV [E]

=

ariile relative ale vârfurilor II, III și respectiv IV din proba [E],

AII [E], AIII [E]

=

ariile vârfurilor II și respectiv III din proba [E] obținute la 8.4.2,

RII, RIII

=

factorii de răspuns calculați la 9.1.1.

9.1.3.    Calcularea timpului relativ de retenție al vârfului III pentru proba [E]:

RRTIII[E] = (RTIII[E])/(RTIII[5])

unde:

RRTIII [E]

=

timpul relativ de retenție al vârfului III pentru proba [E]

RTIII [E]

=

timpul de retenție al vârfului III pentru proba [E] obținut la 8.4.2,

RTIII [5]

=

timpul de retenție al vârfului III pentru proba de control [5] obținut la 8.5.3,

9.1.4.    Experimentele au demonstrat că există o relație liniară între timpul relativ de retenție al vârfului III, adică RRTIII [E] și procentul de zer praf adăugat până la 10 %.

 RRTIII [E] este < 1,000 în cazul în care conținutul de zer este > 5 %;

 RRTIII [E] este ≥ 1,000 în cazul în care conținutul de zer este ≤ 5 %.

Incertitudinea permisă pentru valorile RRTIII este de ± 0,002.

În mod normal, valoarea RRTIII [0] deviază puțin de la 1,034. În funcție de starea coloanelor, valoarea se poate apropia de 1,000, dar întotdeauna trebuie să fie mai mare decât această valoare.

9.2.    Calcularea procentului de zer închegat praf din probă:

W = SIII[E] – [1, 3 + (SIII[0] – 0, 9)]

unde:

W

=

procentul m/m de zer închegat din proba (E);

SIII [E]

=

aria relativă a vârfului III a probei de testat [E] obținut ca la punctul 9.1.2;

1,3

=

reprezintă aria medie relativă a vârfului III exprimată în grame de zer închegat per 100 g, determinată pentru lapte praf degresat nemodificat provenit din diverse surse. Această cifră a fost obținută experimental;

SIII [0]

=

reprezintă aria relativă a vârfului III care este egală cu RIII × AIII [0]. Aceste valori sunt obținute la 9.1.1 și, respectiv, 8.5.3;

(SIII [0] – 0,9)

=

reprezintă corecția care trebui efectuată la aria medie relativă 1,3 când SIII [0] nu are valoarea 0,9. În mod experimental, aria medie relativă a vârfului III al probei de control [0] este 0,9.

9.3.    Precizia procedurii

9.3.1.    Repetabilitatea

Diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate simultan sau în succesiune rapidă de către același analist utilizând aceeași aparatură pe material de testare identic nu trebuie să depășească 0,2 % m/m.

9.3.2.    Reproductibilitatea

Diferența dintre două rezultate singulare și independente, obținute în două laboratoare diferite cu material de testare identic nu trebuie să depășească 0,4 % m/m.

9.4.    Interpretare

9.4.1.

Se presupune că zerul este absent în cazul în care aria relativă a vârfului III, SIII [E] exprimată în grame de zer închegat per 100 g de produs este ≤ 2,0 + (SIII[0] – 0,9)

unde



2,0

este valoarea maximă permisă pentru aria relativă a vârfului III ținând cont de aria medie relativă a vârfului III, adică 1,3, de incertitudinea cauzată de variații ale compoziției laptelui praf degresat și de reproductibilitatea metodei (9.3.2),

(SIII [0] — 0,9)

este corecția de efectuat în cazul în care aria SIII [0] este diferită de 0,9 (a se vedea punctul 9.2)

9.4.2.

În cazul în care aria relativă a vârfului III, SIII [E] este > 2,0 + (SIII[0] – 0,9) și aria relativă a vârfului II, SII [E] ≤ 160, se determină conținutul de zer închegat conform indicațiilor de la punctul 9.2.

9.4.3.

În cazul în care aria relativă a vârfului III, SIII [E] este > 2,0 + (SIII[0] – 0,9) și aria relativă a vârfului II, SII [E] ≤ 160, se determină conținutul total de proteine (P %); apoi se examinează graficele 1 și 2.

9.4.3.1.    Datele obținute în urma analizei probelor de lapte praf degresat nemodificat cu un conținut total de proteine mare sunt reprezentate în graficele 1 și 2.

Linia continuă reprezintă regresia liniară, ai cărei coeficienți se calculează prin metoda celor mai mici pătrate.

Linia dreaptă punctată marchează limita superioară a ariei relative a vârfului III, cu probabilitatea ca aceasta să nu fie depășită în 90 % dintre cazuri.

Ecuațiile liniilor drepte punctate din graficele 1 și 2 sunt:



SIII = 0,376 P % – 10,7

(graficul 1),

SIII = 0,0123 SII [E] + 0,93

(graficul 2),

respectiv unde:

SIII

este aria relativă a vârfului III calculată fie pe baza conținutului total de proteine, fie pe baza ariei relative a vârfului SII [E],

P %

este conținutul total de proteine exprimat ca procent masic;

SII [E]

este aria relativă pentru probă calculată la punctul 9.1.2.

Aceste ecuații sunt echivalente cu cifra 1,3 menționate la punctul 9.2.

Diferența (T1 și T2) dintre aria relativă SIII [E] determinată și aria relativă SIII se calculează după cum urmează: T1 = SIII[E] – [(0,376 P% – 10,7) + (SIII[0] – 0,9)]T2 = SIII[E] – [(0,0123 SII[E] + 0,93) + (SIII[0] – 0,9)]

9.4.3.2.



Dacă T1 și/sau T2

sunt zero sau mai mici, prezența zerului închegat nu poate fi determinată.

Dacă T1 și T2

depășesc zero, zerul închegat este prezent.

Conținutul de zer închegat se calculează cu ajutorul formulei următoare: W = T2 + 0,91

unde:

0,91 este distanța pe axa verticală dintre linia dreaptă continuă și linia dreaptă punctată.

image

Apendicele III

DETERMINAREA MATERIILOR SOLIDE COMPUSE DIN ZER ÎNCHEGAT ÎN LAPTELE PRAF DEGRESAT

1.

SCOP: DETECTAREA ADĂUGĂRII DE MATERI SOLIDE COMPUSE DIN ZER ÎNCHEGAT ÎN LAPTELE PRAF DEGRESAT

2.

REFERINȚE: STANDARDUL INTERNAȚIONAL ISO 707

3.

DEFINIȚIE

Conținutul de materii solide compuse din zer închegat este definit ca procentul masic astfel cum este determinat prin intermediul conținutului de cazeinmacropeptide prin procedura descrisă.

4.

PRINCIPIU

Probele sunt analizate pentru a determina cazeinmacropeptida A printr-o procedură care implică cromatografie în mediu lichid de înaltă performanță cu fază inversată (procedură HPLC). Evaluarea rezultatelor se face prin referire la probe-standard formate din lapte praf degresat care conțin sau nu un procent cunoscut de zer praf. Rezultatele mai mari de 1 % (m/m) indică prezența materiilor solide compuse din zer închegat.

5.

REACTIVI

Toți reactivii sunt de calitate analitică recunoscută. Apa utilizată trebuie să fie apă distilată sau apă de o puritate cel puțin echivalentă. Acetonitrilul trebuie să fie de calitate spectroscopică sau de calitate HPLC.

5.1.    Soluție de acid tricloracetic

Se dizolvă 240 g de acid tricloracetic (CCl3COOH) în apă și se completează până la 1 000  ml. Soluția trebuie să fie limpede și incoloră.

5.2.    Eluenții A și B

Eluentul A: Într-un flacon gradat de 1 000  ml se introduc 150 ml acetonitril (CH3CN), 20 ml de izopropanol (CH3CHOHCH3) și 1,00 ml de acid trifluoracetic (TFA, CF3COOH). Se completează cu apă până la 1 000  ml.

Eluentul B: Într-un flacon gradat de 1 000  ml se introduc 550 ml de acetonitril, 20 ml de izopropanol și 1,00 ml de TFA. Se completează cu apă până la 1 000  ml. Soluția-eluent se filtrează înainte de utilizare printr-o membrană filtrantă având pori cu diametrul de 0,45 μm.

5.3.    Conservarea coloanei

După analize, coloana se irigă cu eluentul B (prin intermediul unui gradient), iar apoi se irigă cu acetonitril (prin intermediul unui gradient, timp de 30 de minute). Coloana se păstrează în acetonitril.

5.4.    Probele-standard

5.4.1.

Lapte praf degresat care îndeplinește cerințele pentru depozitare publică [adică (0)].

5.4.2.

Același lapte praf degresat modificat cu 5 % (m/m) zer închegat praf cu compoziție standard (adică [5]).

5.4.3.

Același lapte praf degresat, modificat cu 50 % (m/m) zer închegat praf cu compoziție standard (adică [50]).

6.

APARATURĂ

6.1.

Cântar analitic

6.2.

Opțional, centrifugă capabilă să atingă o forță de centrifugare de 2 200 g, prevăzută cu tuburi de centrifugare astupate, cu o capacitate de aproximativ 50 ml

6.3.

Agitator mecanic

6.4.

Agitator magnetic

6.5.

Coloane de sticlă, cu diametrul de aproximativ 7 cm

6.6.

Filtre de hârtie, cu filtrare medie, cu diametrul de aproximativ 12,5 cm

6.7.

Echipament de filtrare din sticlă prevăzut cu membrană filtrantă cu diametrul porilor de 0,45 μm

6.8.

Pipete gradate, permițând dozarea a 10 ml (ISO 648, clasa A sau ISO/R 835) sau un sistem de dispersare capabil să furnizeze 10,0 ml în două minute

6.9.

Sistem de dispersare capabil să furnizeze 20,0 ml de apă la o temperatură de aproximativ 50 °C

6.10.

Baie de apă termostatică, reglată la 25 ± 0,5 °C

6.11.

Echipament pentru HPLC, format din:

6.11.1.  Sistem binar de pompare pe bază de gradient

6.11.2.  Injector, manual sau automat, cu o capacitate de 100 μl

6.11.3.  Coloană Agilent Technologies Zorbax 300 SB-C3 (lungime 25 cm, diametru intern 0,46 cm) sau o coloană echivalentă cu fază inversată pe bază de silice cu pori largi

6.11.4.  Cuptor cu coloană termostatic, reglat la 35 ± 1 °C

6.11.5.  Detector UV cu lungime de undă variabilă care permite măsurători la 210 nm (în cazul în care este necesar, se poate utiliza o lungime de undă mai mare, de până la 220 nm) cu o sensibilitate de 0,02 Å

6.11.6.  Integrator capabil să stabilească integrarea la linia de bază comună sau depresiune-la-depresiune

Notă: Operarea coloanei la temperatura camerei este posibilă cu condiția ca temperatura camerei să nu fluctueze cu mai mult de 1 °C, în caz contrar, există variații prea mari ale timpului de retenție al CMPA.

7.

PRELEVAREA PROBELOR

7.1.

Prelevarea probelor se face în conformitate cu procedura prevăzută în standardul internațional ISO 707. Totuși, statele membre pot utiliza o altă metodă de prelevare a probelor, cu condiția ca aceasta să fie conformă cu principiile standardului menționat anterior

7.2.

Probele se depozitează în condiții care împiedică orice deteriorare sau modificare a compoziției.

8.

PROCEDURA

8.1.    Pregătirea probei de testat

Se transferă laptele praf într-un recipient cu o capacitate aproximativ dublă față de volumul laptelui praf, prevăzut cu un capac etanș pentru aer. Recipientul se închide imediat. Laptele praf se amestecă bine prin răsturnări repetate ale recipientului.

8.2.    Porția de testat

Se cântăresc 2,00 ± 0,001 g din proba de testat într-un tub de centrifugare (6.2.) sau într-un flacon adecvat astupat (50 ml).

Notă: În cazul amestecurilor, se cântărește o astfel de probă de testat încât porția conținând proba degresată să corespundă la 2,00 g.

8.3.    Îndepărtarea lipidelor și a proteinelor

8.3.1.

Se adaugă 20,0 ml de apă caldă (50 °C) la porția de testat. Se dizolvă pudra agitându-se timp de cinci minute cu ajutorul unui agitator mecanic (6.3). Tubul se introduce în baia de apă (6.10) și se lasă să se echilibreze la 25 °C

8.3.2.

Se adaugă 10,0 ml de soluție de acid tricloracetic la aproximativ 25 °C (5.1) în mod constant pe parcursul a două minute, în timp ce se amestecă energic cu ajutorul unui agitator magnetic (6.4). Tubul se introduce într-o baie de apă (6.10) și se lasă timp de 60 de minute

8.3.3.

Se centrifughează (6.2) 2 200  g timp de 10 minute sau se filtrează prin hârtie (6.6), eliminându-se primii 5 ml de filtrat.

8.4.    Determinarea cromatografică

8.4.1.

Metoda HPLC cu fază inversă exclude posibilitatea de a avea rezultate fals pozitive din cauza prezenței zarei praf acidulate.

8.4.2.

Înainte de efectuarea analizei HPLC cu fază inversă se optimizează condițiile de gradient. Pentru sistemele pe bază de gradient care au un volum mort de aproximativ 6 ml (volum de la punctul în care solvenții se întâlnesc până la volumul buclei injectorului, inclusiv) timpul de retenție de 26 ± 2 minute pentru CMP A este optim. Sistemele pe bază de gradient care au un volum mort mai mic (de ex. 2 ml) trebuie să utilizeze valoarea de 22 de minute ca timp optim de retenție

Se iau soluții din probele-standard (5.4) fără și cu zer închegat 50 %.

Se injectează 100 μl de supernatant sau de filtrat (8.3.3) în dispozitivul HPLC care funcționează în condițiile de gradient de explorare din tabelul 1.



Tabelul 1

Condițiile gradientului de explorare pentru optimizarea cromatografiei

Timp

(min)

Debit

(ml/min)

% A

% B

Curbă

Inițial

1,0

90

10

*

27

1,0

60

40

liniar

32

1,0

10

90

liniar

37

1,0

10

90

liniar

42

1,0

90

10

liniar

Comparația celor două cromatograme trebuie să evidențieze localizarea vârfului CMPA.

Utilizând formula redată mai jos, compoziția inițială a solventului de utilizat pentru gradientul normal (a se vedea 8.4.3) poate fi calculată % B = 10 – 2,5 + (13,5 + (RTcmpA – 26) / 6)*30 / 27 % B = 7,5 + (13,5 + (RTcmpA – 26) / 6)*1,11

Unde:

RTcmpA

:

timpul de retenție al CMPA pentru gradientul de explorare

10

:

% B inițial al gradientului de explorare

2,5

:

% B în punctul de mijloc minus % B inițial în gradientul normal

13,5

:

timpul de mijloc al gradientului de explorare

26

:

timpul de retenție necesar al CMPA

6

:

raportul pantelor gradienților de explorare și normal

30

:

% B inițial minus % B la 27 de minute în gradientul de explorare

27

:

timpul de rulare al gradientului de explorare.

8.4.3.

Se iau soluțiile conținând probele de testat

Se injectează 100 μl de supernatant sau de filtrat (punctul 8.3.3) măsurat cu exactitate în dispozitivul HPLC care funcționează la un debit de 1,0 ml de soluție-eluent (5.2) per minut.

Compoziția eluentului la începutul analizei se obține de la 8.4.2. În mod normal este apropiată de A:B = 76:24 (5.2). Imediat după injectare se pornește un gradient liniar, rezultatul fiind un procent al B cu 5 % mai mare după 27 de minute. Ulterior, se pornește un gradient liniar care aduce compoziția eluentului la 90 % B în cinci minute. Această compoziție este menținută timp de cinci minute, după care compoziția este modificată cu ajutorul unui gradient liniar în decurs de cinci minute până se ajunge la compoziția inițială. În funcție de volumul intern al sistemului de pompare, următoarea injectare se poate face la 15 minute după ce se obțin condițiile inițiale.

Nota 1. Timpul de retenție al CMPA trebuie să fie de 26 ± 2 minute. Acesta se poate obține prin modificarea condițiilor inițiale și finale ale primului gradient. Totuși, diferența la nivelul % B pentru condițiile inițiale și finale ale primului gradient trebuie să se mențină la valoare de 5 % B.

Nota 2. Eluenții trebuie degazați suficient și trebuie, de asemenea, să rămână degazați. Acest aspect este esențial pentru buna funcționare a sistemului de pompare pe bază de gradient. Deviația standard a timpului de retenție al vârfului CMPA trebuie să fie sub 0,1 minute (n = 10).

Nota 3. La fiecare cinci probe se injectează proba de referință [5] și se utilizează pentru calcularea unui nou factor de răspuns R. (9.1.1).

8.4.4.

Rezultatele analizei cromatografice a probei de testat (E) se obțin sub forma unei cromatograme în care vârful CMPA este identificat prin timpul său de retenție de aproximativ 26 de minute

Integratorul (6.11.6) calculează automat înălțimea vârfului H a vârfului CMPA. Se verifică poziția liniei de bază în fiecare cromatogramă. În cazul în care poziția liniei de bază este incorect localizată, analiza sau integrarea se repetă.

Notă: În cazul în care vârful CMPA este suficient de separat de alte vârfuri, se utilizează alocarea liniei de bază depresiune-la-depresiune, altminteri se utilizează perpendiculare verticale până la o linie de bază comună, care trebuie să aibă punctul de plecare aproape de vârful CMPA (deci, nu la t = 0 min!). Pentru standard și pentru probe se utilizează același tip de integrare, iar în cazul utilizării liniei de bază comune se verifică coerența acesteia pentru probe și standard.

Este esențial să se examineze aspectul fiecărei cromatograme înainte de interpretarea cantitativă pentru a se detecta orice anomalii cauzate fie de funcționarea necorespunzătoare a aparaturii sau a coloanei, fie de originea sau natura probei analizate. În cazul în care există dubii, analiza se repetă.

8.5.    Calibrarea

8.5.1.

Se aplică cu exactitate procedura descrisă de la punctul 8.2 la punctul 8.4.4 utilizând probele-standard (5.4.1-5.4.2). Se utilizează soluții proaspăt preparate, deoarece CMP se degradează într-un mediu de acid tricloracetic 8 % la temperatura camerei. La 4 °C, soluția rămâne stabilă timp de 24 ore. În cazul seriilor lungi de analize este preferabil ca în injectorul automat să se utilizeze o tavă cu probe răcită.

Notă: 8.4.2. se poate omite în cazul în care % B în condițiile inițiale este cunoscut din analizele efectuate anterior.

Cromatograma probei de referință [5] trebuie să fie analoagă cu cea din Figura 1. În această figură, vârful CMPA este precedat de două vârfuri mici. Este esențial să se obțină o separare similară.

8.5.2.

Înainte de determinarea cromatografică a probelor se injectează 100 μl din proba-standard care nu conține zer închegat [0] (5.4.1).

Pe cromatogramă nu trebuie să apară un vârf la timpul de retenție al vârfului CMPA.

8.5.3.

Factorul de răspuns R se determină prin injectarea aceluiași volum de filtrat (8.5.1) ca și cel utilizat pentru probe.

9.

EXPRIMAREA REZULTATELOR

9.1.    Metodă de calcul și formule

9.1.1.    Calcularea factorului de răspuns R:

Vârful CMPA: R = W/H

Unde:

R

=

factorul de răspuns al vârfului CMPA

H

=

înălțimea vârfului CMPA

W

=

cantitatea de zer din proba-standard [5].

9.2.    Calcularea procentului de zer închegat praf din probă

W(E) = R × H(E)

Unde:

W(E)

=

procentul (m/m) de zer închegat din proba (E).

R

=

factorul de răspuns al vârfului CMPA (9.1.1)

H(E)

=

înălțimea vârfului CMPA al probei (E)

În cazul în care W(E) este mai mare de 1 % și diferența dintre timpul de retenție și cel al probei-standard (5) este mai mică de 0,2 minute, atunci sunt prezente materii solide compuse din zer închegat.

9.3.    Precizia procedurii

9.3.1.    Repetabilitatea

Diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate simultan sau în succesiune rapidă de către același analist utilizând aceeași aparatură pe material de testare identic nu trebuie să depășească 0,2 % m/m.

9.3.2.    Reproductibilitatea

Nu s-a determinat.

9.3.3.    Liniaritate

De la 0 la 16 % zer închegat trebuie să se obțină o relație liniară cu un coeficient de corelare > 0,99.

9.4.    Interpretare

Limita de 1 % include incertitudinea cauzată de reproductibilitate.

image

(*) Standardul Internațional IDF 135B/1991. Lapte și produse lactate. Caracteristicile preciziei metodelor de analiză. Prezentare generală a procedurii de studiu în colaborare.

▼B

PARTEA II

Livrarea și ambalarea laptelui praf degresat

1. Laptele praf degresat se împachetează în saci noi, curați, uscați și intacți, care respectă următoarele cerințe:

(a) sacii trebuie să aibă cel puțin trei straturi, care corespund, împreună, la cel puțin 420 J/m2 TEA average;

(b) al doilea strat trebuie acoperit cu un strat de polietilenă de cel puțin 15 g/m2;

(c) în interiorul straturilor de hârtie se află o pungă de polietilenă de cel puțin 0,08 mm grosime, lipită de baza acestora;

(d) sacii trebuie să fie conformi cu standardul EN 770;

(e) la umplerea sacilor, laptele praf trebuie presat bine. Granulele de lapte praf nu trebuie să pătrundă în niciun caz între diferitele straturi ale sacilor.

2. Pe saci trebuie să figureze cel puțin următoarele informații, transcrise în cod, dacă este cazul:

(a) numărul de autorizare prin care se identifică fabrica și statul membru de producție;

(b) data sau, dacă este cazul, săptămâna de producție;

(c) numărul lotului de producție;

(d) descrierea „lapte praf degresat produs prin pulverizare”.

3. Administratorul depozitului ține un registru în care, la data intrării în depozit, se înregistrează informațiile menționate la punctul 2.

▼M2




ANEXA VI

Metode de analiză ale untului în condiții de depozitare privată



Parametru

Metodă

Lipide (1)

ISO 17189 sau ISO 3727 partea 3

Apă

ISO 3727 partea 1

Materii solide altele decât lipidele (cu excepția sării)

ISO 3727 partea 2

Sare

ISO 15648

(1)   Agenția de plăți aprobă metoda care trebuie aplicată.




ANEXA VII

Metode de analiză a laptelui praf degresat în condiții de depozitare privată



Parametru

Metodă

Lipide

ISO 1736

Proteine

ISO 8968 partea 1

Apă

ISO 5537




ANEXA VIII

Metode de analiză a brânzeturilor în condiții de depozitare privată

1. Metoda de analiză prevăzută în apendice se utilizează pentru a se asigura faptul că brânza produsă exclusiv din lapte de oaie, de capră sau de bivoliță sau dintr-un amestec de lapte de oaie, de capră și de bivoliță nu conține cazeină din lapte de vacă.

Se consideră că este prezentă cazeina din lapte de vacă în cazurile în care conținutul de cazeină din lapte de vacă al probei analizate este egal cu sau mai mare decât conținutul probei de referință care conține 1 % lapte de vacă astfel cum se menționează în apendice.

2. Metodele pentru detectarea cazeinei din lapte de vacă în brânzeturile menționate la punctul 1 pot fi utilizate dacă:

(a) limita de detecție este de maxim 0,5 %; și

(b) nu existe rezultate fals pozitive; și

(c) cazeina din lapte de vacă este detectabilă cu sensibilitatea necesară chiar și după perioade lungi de maturare, cum se poate întâmpla în condiții de comercializare uzuale.

Dacă niciuna dintre cerințele de mai sus nu este îndeplinită, se utilizează metodele prezentate în apendice.




Apendice

METODĂ PENTRU DETECTAREA LAPTELUI DE VACĂ ȘI A CAZEINATULUI ÎN BRÂNZETURILE PRODUSE DIN LAPTE DE OAIE, DE CAPRĂ SAU DE BIVOLIȚĂ SAU DIN AMESTECURI DE LAPTE DE OAIE, DE CAPRĂ ȘI DE BIVOLIȚĂ

1.   DOMENIU DE APLICARE

Detectarea laptelui de vacă și a cazeinatului în brânzeturile produse din lapte de oaie, de capră, de bivoliță sau din amestecuri de lapte de oaie, de capră și de bivoliță prin focalizarea izoelectrică a γ-cazeinelor după plasminoliză.

2.   APLICAREA ÎN PRACTICĂ

Această metodă poate fi utilizată pentru detectarea sensibilă și specifică a laptelui de vacă natural și tratat termic și a cazeinatului în brânzeturile proaspete și maturate produse din lapte de oaie, de capră, de bivoliță sau din amestecuri de lapte de oaie, de capră și de bivoliță. Nu poate fi utilizată pentru detectarea modificării laptelui și a brânzei cu concentrate proteice din zer de bovine tratate termic.

3.   PRINCIPIUL METODEI

3.1.

Izolarea cazeinelor din brânză și din standardele de referință

3.2.

Dizolvarea cazeinelor izolate și supunerea lor la clivare cu plasmină (EC.3.4.21.7).

3.3.

Focalizarea izoelectrică a cazeinelor tratate cu plasmină în prezența ureii și colorarea proteinelor

3.4.

Evaluarea profilelor colorate de cazeină γ3 și γ2 (dovadă a prezenței laptelui de vacă) prin compararea profilului obținut din probă cu cele obținute în același gel din standardele de referință conținând 0 % și 1 % lapte de vacă.

4.   REACTIVI

În afara cazurilor în care se indică altfel, se utilizează produse chimice de calitate analitică. Apa trebuie să fie dublu distilată sau de o puritate echivalentă.

Notă: Următoarele detalii se aplică gelurilor de poliacrilamide cu conținut de uree preparate în laborator, având dimensiunile de 265 × 125 × 0,25 mm. În cazul în care se utilizează geluri de alte dimensiuni sau tipuri, poate fi necesară ajustarea condițiilor de separare.

Focalizarea izoelectrică

4.1.    Reactivi pentru producerea gelurilor de poliacrilamide cu conținut de uree

4.1.1.    Soluție-stoc de gel

Se dizolvă:

4,85 g acrilamidă

0,15 g N, N'-metilen-bis-acrilamidă (BIS)

48,05 g uree

15,00 g glicerol (87 % m/m),

în apă și se completează până la 100 ml, apoi se toarnă într-un recipient de sticlă de culoare maro și se depozitează în frigider.

Notă: În locul cantităților fixe de acrilamide neurotoxice menționate se poate utiliza o soluție de acrilamidă/BIS preamestecată disponibilă în comerț. În cazul în care o astfel de soluție conține 30 % m/V acrilamidă și 0,8 % m/V BIS, pentru preparare se utilizează un volum de 16,2 ml de soluție în locul cantităților fixate. Termenul de valabilitate a soluției-stoc este de maxim 10 zile; în cazul în care conductivitatea sa este mai mare de 5 μS, se deionizează prin agitare cu 2 g Amberlite MB-3 timp de 30 minute, apoi se filtrează printr-o membrană cu pori de 0,45 μm.

4.1.2.    Soluția de gel

Se prepară o soluție de gel amestecând aditivi și amfoliți (*) cu soluția-stoc de gel (a se vedea 4.1.1).

9,0 ml soluție-stoc

24 mg β-alanină

500 μl amfolit pH 3,5-9,5

250 μl amfolit pH 5-7

250 μl amfolit pH 6-8

Se amestecă soluția sub formă de gel și se degazează timp de două-trei minute într-o baie cu ultrasunete sau în vid.

Notă: Soluția sub formă de gel se prepară imediat înainte de a o turna (6.2).

4.1.3.    Soluții-catalizator

4.1.3.1.

N, N, N′ N′ – tetrametiletilendiamină (Temed)

4.1.3.2.

40 % m/V persulfat de amoniu (PER):

Se dizolvă 800 mg de PER în apă și se completează până la 2 ml.

Notă: Întotdeauna se utilizează soluție PER proaspăt preparată.

4.2.    Fluid de contact

Kerosen sau parafină lichidă

4.3.    Soluție anodică

Se dizolvă în apă 5,77 g acid fosforic (85 % m/m) și se diluează până la 100 ml.

4.4.    Soluție catodică

Se dizolvă în apă 2,00 g hidroxid de sodiu și se diluează până la 100 ml.

Pregătirea probei

4.5.    Reactivi pentru izolarea proteinelor

4.5.1.

Se diluează acid acetic (25,0 ml acid acetic glacial completat cu apă până la 100 ml)

4.5.2.

Diclormetan

4.5.3.

Acetonă

4.6.    Soluție-tampon pentru dizolvarea proteinelor

Se dizolvă

5,75 g glicerol (87 % m/m)

24,03 g uree

250 mg ditiotreitol

în apă și se completează până la 50 ml

Notă: Se păstrează în frigider, termenul de valabilitate maxim fiind de o săptămână.

4.7.    Reactivi pentru clivarea cu plasmină a cazeinelor

4.7.1.    Soluție-tampon de carbonat de amoniu

Se titrează până la pH 8 o soluție de carbonat acid de amoniu 0,2 mol/l (1,58 g/100 ml apă) conținând acid etilendiaminotetraacetic 0,05 mol/l (EDTA, 1,46 g/100 ml) cu o soluție de carbonat de amoniu 0,2 mol/l (1,92 g/100 ml apă) conținând 0,05 mol/l EDTA.

4.7.2.

Plasmină de bovine (EC. 3.4.21.7), activitate de minim 5 U/ml

4.7.3.

Soluție de acid ε-aminocaproic pentru inhibarea enzimelor

Se dizolvă 2,624 g acid ε-aminocaproic (acid 6-amino-n-hexanoic) în 100 ml de etanol 40 % (V/V).

4.8.    Standarde

4.8.1.

De la Institutul pentru Materiale și Măsurători de Referință al Comisiei, B-2440 Geel, Belgia, pot fi obținute standarde de referință certificate compuse din amestecuri de lapte închegat de oaie și de capră conținând 0 %, respectiv 1 %, lapte de vacă.

4.8.2.

Prepararea standardelor de referință provizorii de laborator din lapte de bivoliță închegat conținând 0 % și 1 % lapte de vacă

Laptele degresat se prepară prin centrifugarea laptelui crud în vrac de bivoliță sau de vacă la 37 °C, la 2 500  g, timp de 20 minute. După răcirea rapidă a tubului și a conținutului la 6-8 °C, stratul superior de lipide se îndepărtează complet. Pentru prepararea standardului 1 % se adaugă 5,00 ml de lapte de bovine degresat la 495 ml lapte de bivoliță degresat într-un vas de 1 l, se ajustează pH-ul la 6,4 prin adăugarea de acid lactic diluat (10 % m/V). Se ajustează temperatura la 35 °C și se adaugă 100 μl de cheag de vițel (activitatea cheagului 1: 10 000 , c. 3 000 U/ml), se amestecă timp de 1 minut, apoi se lasă vasul, acoperit cu o folie de aluminiu, la 35 °C timp de o oră pentru a permite formarea coagulului. După formarea acestuia, întregul laptele închegat este liofilizat fără omogenizare prealabilă și fără a se drena zerul. După liofilizare, produsul se macină mărunt până se obține o pulbere omogenă. Pentru prepararea standardului 0 %, se urmează aceeași procedură utilizând lapte degresat de bivoliță autentic. Standardele se păstrează la – 20 °C.

Notă: Înaintea preparării standardelor se recomandă verificarea purității laptelui de bivoliță prin focalizarea izoelectrică a cazeinelor tratate cu plasmină.

Reactivi pentru colorarea proteinelor

4.9.    Fixativ

Se dizolvă în apă 150 g de acid tricloracetic și se completează până la 1 000  ml.

4.10.    Soluție pentru decolorare

Se diluează 500 ml de metanol și 200 ml de acid acetic glacial cu apă distilată până la 2 000  ml.

Notă: Se prepară zilnic o soluție proaspătă de decolorare; ea poate fi preparată prin amestecarea unor volume egale de soluții-stoc de metanol 50 % (V/V) și de acid acetic glacial 20 % (V/V).

4.11.    Soluții pentru colorare

4.11.1.    Soluție pentru colorare (soluție-stoc 1)

Se dizolvă 3,0 g Albastru Coomassie Brilliant G-250 (C.I. 42655) în 1 000  ml metanol 90 % (V/V) utilizând un agitator magnetic (timp de aproximativ 45 minute), apoi se filtrează prin două filtre pliate de viteză medie.

4.11.2.    Soluție pentru colorare (soluție-stoc 2)

Se dizolvă 5,0 g sulfat de cupru pentahidrat în 1 000  ml de acid acetic 20 % (V/V).

4.11.3.    Soluție pentru colorare (soluție de lucru)

Se amestecă câte 125 ml din fiecare soluție-stoc (4.11.1, 4.11.2) imediat înainte de colorare.

Notă: Soluția pentru colorare se prepară în ziua în care este utilizată.

5.   ECHIPAMENTE

5.1.

Plăci de sticlă (265 × 125 × 4 mm); rolă de cauciuc (lățime 15 cm); masă reglabilă

5.2.

Foaie purtătoare de gel (265 × 125 mm)

5.3.

Foaie de acoperire (280 × 125 mm) Se lipește bandă adezivă (280 × 6 × 0,25 mm) pe fiecare latură lungă (a se vedea figura 1)

5.4.

Cuvă de electrofocalizare cu placă de răcire (de exemplu 265 × 125 mm) cu unitate de alimentare electrică adecvată (≥ 2,5 kV) sau cu dispozitiv automat de electroforeză

5.5.

Criostat de circulație, controlat termostatic la 12 ± 0,5 °C

5.6.

Centrifugă ajustabilă la 3 000  g

5.7.

Benzi de electrozi (lungime ≥ 265 mm)

5.8.

Sticle picurătoare din plastic pentru soluțiile anodice și catodice

5.9.

Aplicatoare de probe (10 × 5 mm, hârtie de filtrare din viscoză sau cu absorbție mică a proteinelor).

5.10.

Vase din oțel inoxidabil sau din sticlă pentru colorare și decolorare (de exemplu, tăvi de instrumente de 280 × 150 mm)

5.12.

Omogenizator ajustabil cu tijă (diametrul tijei 10 mm), intervalul rpm 8 000 -20 000

5.13.

Agitator magnetic

5.14.

Baie cu ultrasunete

5.15.

Aparat de sudat folii

5.16.

Micropipete de 25 μl

5.17.

Concentrator sub vid sau liofilizator

5.18.

Baie de apă controlată termostatic, ajustabilă la 35 și 40 ± 1 °C, cu agitator

5.19.

Echipament de densitometrie cu citire la λ = 634 nm

6.   PROCEDURA

6.1.    Pregătirea probei

6.1.1.    Izolarea cazeinelor

Se cântărește într-un tub de centrifugă de 100 ml echivalentul a 5 g materie uscată de brânză sau standarde de referință, se adaugă 60 ml apă distilată și se omogenizează cu un omogenizator cu tijă (8 000 -10 000 rpm). Se ajustează la pH de 4,6 cu o soluție de acid acetic diluat (4.5.1) și se centrifughează (5 minute, 3 000  g). Se decantează lipidele și zerul, se omogenizează reziduul la 20 000 rpm în 40 ml apă distilată ajustată la pH de 4,5 cu acid acetic diluat (4.5.1), se adaugă 20 ml diclormetan (4.5.2), se omogenizează din nou și se centrifughează (5 minute, 3 000  g). Se îndepărtează cu o spatulă stratul de cazeină care se află între faza apoasă și cea organică (a se vedea figura 2) și se elimină ambele faze. Se reomogenizează cazeina în 40 ml apă distilată (a se vedea mai sus) și în 20 ml diclormetan (4.5.2), apoi se centrifughează. Se repetă procedura până când ambele faze de extracție sunt incolore (de două sau de trei ori). Se omogenizează reziduul proteic cu 50 ml acetonă (4.5.3) și se filtrează printr-o hârtie de filtrare pliată de viteză medie. Se spală de fiecare dată reziduul de pe filtru cu câte două porții separate de 25 ml acetonă și se lasă să se usuce în aer sau sub jet de azot, apoi se macină fin într-un mojar.

Notă: Izolatele de cazeină uscată se păstrează la – 20 °C.

6.1.2.    Clivarea cu plasmină a ß-cazeinelor pentru intensificarea γ-cazeinelor

Se dispersează 25 mg cazeine izolate (6.1.1) în 0,5 ml soluție-tampon de carbonat de amoniu (4.7.1) și se omogenizează timp de 20 minute utilizând, de exemplu, tratament ultrasonic. Se încălzește la 40 °C și se adaugă 10 μl plasmină (4.7.2), apoi se amestecă și se incubează timp de o oră la 40 °C, agitând continuu. Pentru a inhiba enzima se adaugă 20 μl soluție de acid ε-aminocaproic (4.7.3), apoi se adaugă 200 mg de uree solidă și 2 mg de ditiotreitol.

Notă: Pentru a obține o simetrie mai mare a benzilor de cazeină focalizate se recomandă liofilizarea soluției după adăugarea acidului ε-aminocaproic și apoi dizolvarea reziduurilor în 0,5 ml soluție-tampon pentru dizolvarea proteinelor (4.6).

6.2.    Prepararea gelurilor poliacrilamidice care conțin uree

Cu ajutorul câtorva picături de apă se rulează foaia purtătoare de gel (5.2) pe o placă de sticlă (5.1), îndepărtându-se surplusul de apă cu un șervețel din hârtie sau textil. Se rulează în mod similar foaia de acoperire (5.3) cu distanțiere (0,25 mm) pe o altă placă de sticlă. Se așează placa orizontal pe o masă reglabilă.

Se adaugă 10 μl Temed (4.1.3.1) la soluția de gel pregătită și dezaerată (4.1.2), se amestecă și se adaugă 10 μl soluție PER (4.1.3.2), se amestecă minuțios și se toarnă imediat uniform în centrul foii de acoperire. Se pune o margine a plăcii purtătoare de gel (cu latura foii îndreptată în jos) pe placa de acoperire a foii și se coboară încet astfel încât între foi să se formeze un strat subțire de gel, care se întinde uniform și fără bule (figura 3). Se coboară cu grijă placa purtătoare de gel, complet, utilizând o spatulă fină, apoi se așează încă trei plăci de sticlă deasupra ei pentru a acționa ca greutăți. După încheierea polimerizării (aproximativ 60 minute), se transferă gelul polimerizat pe foaia purtătoare de gel împreună cu foaia de acoperire, înclinând plăcile de sticlă. Se curăță cu grijă reversul foii purtătoare pentru a îndepărta reziduurile de gel și ureea. Sandvișul de gel se sudează astfel încât să se obțină un tub cu perete pelicular și se păstrează în frigider (timp de maxim șase săptămâni).

Notă: Foaia de acoperire și distanțierele pot fi reutilizate. Gelul de poliacrilamidă poate fi tăiat la dimensiuni mai mici, acțiune recomandată în cazul în care există puține probe sau în care se utilizează un aparat automat de electroforeză (două geluri, dimensiuni 4,5 × 5 cm).

6.3.    Focalizare izoelectrică

Se reglează termostatul de răcire la 12 °C. Se șterge cu kerosen reversul foii purtătoare de gel, apoi se picură câteva picături de kerosen (4.2) în centrul blocului de răcire. Apoi se rulează sandvișul de gel, cu partea purtătoare îndreptată în jos, pe el, având grijă să se evite formarea bulelor. Se șterge excesul de kerosen și se îndepărtează foaia de acoperire. Se îmbibă benzile de electrozi în soluțiile electrodice (4.3, 4.4), se taie după lungimea gelului și se plasează în pozițiile prevăzute (distanța dintre electrozi de 9,5 cm).

Condiții pentru focalizarea izoelectrică:

6.3.1.    Dimensiunile gelului 265 × 125 × 0,25 mm



Etapă

Timp

(min.)

Tensiune

(V)

Intensitate

(mA)

Putere

(W)

Volți-oră

(Vh)

1.  Prefocalizare

30

maximă

2 500

maximă

15

constant 4

c. 300

2.  Focalizarea probei (1)

60

maximă

2 500

maximă

15

constant 4

c. 1 000

3.  Focalizare finală

60

maximă

2 500

maximă

5

maximă

20

c. 3 000

 

40

maximă

2 500

maximă

6

maximă

20

c. 3 000

 

30

maximă

2 500

maximă

7

maximă

25

c. 3 000

(1)   Aplicarea probei: După prefocalizare (etapa 1), se pipetează 18 μl de probă și de soluții-standard pe aplicatorii probei (10 × 5 mm), se plasează aplicatorii pe gel la distanțe de 1 mm unul față de celălalt și la 5 mm longitudinal față de anod și se apasă ușor. Se efectuează focalizarea utilizând condițiile de mai sus, îndepărtând cu grijă aplicatorii probei după 60 de minute de focalizare a probei.

Notă: În cazul în care se modifică grosimea sau lățimea gelurilor, atunci intensitatea și puterea trebuie ajustate în consecință (de exemplu, în cazul în care se utilizează un gel de 265 × 125 × 0,5 mm valorile pentru intensitatea și puterea curentului electric se dublează).

6.3.2.    Exemplu de program de tensiune pentru un dispozitiv automat de electroforeză (2 geluri de 5,0 × 4,5 cm), cu electrozi fără benzi, aplicați direct pe gel



Etapă

Tensiune

Intensitate

Putere

Temp.

Volți-oră

1.  Prefocalizare

1 000 V

10,0 mA

3,5 W

8 °C

85 Vh

2.  Focalizarea probei

250 V

5,0 mA

2,5 W

8 °C

30 Vh

3.  Focalizare

1 200 V

10,0 mA

3,5 W

8 °C

80 Vh

4.  Focalizare

1 500 V

5,0 mA

7,0 W

8 °C

570 Vh

Se plasează aplicatorul probei în etapa 2 la 0 Vh.

Se îndepărtează aplicatorul probei în etapa 2 la 30 Vh.

6.4.    Colorarea proteinelor

6.4.1.    Fixarea proteinelor

Se îndepărtează benzile de electrozi imediat după oprirea curentului electric și se plasează imediat gelul într-un vas de colorare/decolorare umplut cu 200 ml de fixativ (4.9); se lasă timp de 15 minute, agitând în continuu.

6.4.2.    Spălarea și colorarea plăcii de gel

Se drenează cu grijă fixativul și se spală placa de gel de două ori, timp de câte 30 de secunde, cu 100 ml soluție decolorantă (4.10). Se scurge soluția decolorantă și se umple vasul cu 250 ml de soluție colorantă (4.11.3); se lasă să se coloreze timp de 45 minute agitându-se ușor.

6.4.3.    Decolorarea plăcii de gel

Se scurge soluția colorantă, se spală placa de gel de două ori cu câte 100 ml de soluție decolorantă (4.10), apoi se agită timp de 15 minute cu 200 ml de soluție decolorantă și se repetă etapa de decolorare de cel puțin două sau trei ori, până când fundalul este limpede și necolorat. Se clătește apoi placa de gel cu apă distilată (2 × 2 minute) și se usucă la aer (2-3 ore) sau cu un uscător de păr (10-15 minute).

Nota 1: Fixarea, spălarea, colorarea și decolorarea se efectuează la 20 °C. Nu utilizați temperaturi ridicate.

Nota 2: În cazul în care se preferă colorarea mai sensibilă cu argint (de exemplu, Silver Staining Kit, Protein, Pharmacia Biotech, cod nr. 17-1150-01), probele de cazeină tratate cu plasmină trebuie diluate la 5 mg/ml.

7.   EVALUARE

Evaluarea este efectuată prin compararea profilelor proteice ale probei necunoscute cu standardele de referință pe același gel. Detectarea laptelui de vacă în brânzeturile din lapte de oaie, de capră și de bivoliță și în amestecurile de lapte de oaie, de capră și de bivoliță se face prin intermediul cazeinelor γ3 și γ2, ale căror puncte izoelectrice se află în intervalul de pH 6,5-7,5 (figurile 4 a, b, figura 5). Limita de detecție este mai mică de 0,5 %.

7.1.    Estimare vizuală

Pentru evaluarea vizuală a cantității de lapte de bovine se recomandă ajustarea concentrațiilor probelor și a standardelor pentru a obține același nivel de intensitate a cazeinelor γ2 și γ3 din lapte de ovine, de caprine și/sau de bivolițe (a se vedea „γ2 E,G,B” și „γ3 E,G,B” în figurile 4 a, b și în figura 5). După aceasta, nivelul de lapte de bovine (mai mic decât, egal cu sau mai mare de 1 %) din proba necunoscută poate fi apreciat direct, prin compararea intensității cazeinelor γ3 și γ2 din laptele de bovine (a se vedea „γ3 C” și „γ2 C” din figurile 4 a, b și din figura 5) cu cele ale standardelor de referință de 0 % și 1 % (oaie, capră) sau cu standardele provizorii de laborator (bivoliță).

7.2.    Estimare densitometrică

În cazul în care este disponibilă, se aplică densitometria (5.19) pentru determinarea raportului dintre aria vârfurilor pentru cazeinele γ2 și γ3 din laptele de bovine, caprine și/sau bivoliță (a se vedea figura 5). Această valoare se compară cu raportul dintre aria vârfurilor cazeinelor γ2 și γ3 ale standardului de referință 1 % (oaie, capră) sau ale standardului provizoriu de laborator (bivoliță), analizate pe același gel.

Notă: Metoda funcționează satisfăcător în cazul în care se obține un semnal pozitiv clar pentru ambele cazeine γ2 și γ3 din laptele de bovine în standardul de referință 1 %, dar nu și în standardul de referință 0 %. În caz contrar, procedura se optimizează respectându-se cu exactitate detaliile metodei.

O probă este considerată pozitivă în cazul în care ambele cazeine γ2 și γ3 din laptele de bovine sau rapoartele ariei vârfurilor corespunzătoare sunt egale cu sau mai mari decât nivelul standardului de referință 1 %.

8.   REFERINȚE

Addeo F., Moio L., Chianese L., Stingo C., Resmini P., Berner I, Krause I., Di Luccia A., Bocca A.: Use of plasmin to increase the sensitivity of the detection of bovine milk in ovine and/or caprine cheese by gel isoelectric focusing of γ2-caseins. Milchwissenschaft 45, 708-711 (1990).

Addeo F., Nicolai M.A., Chianese L., Moio L., Spagna Musso S., Bocca A., Del Giovine L.: A control method to detect bovine milk in ewe and water buffalo cheese using immunoblotting. Milchwissenschaft 50, 83-85 (1995).

Krause I., Berner I, Klostermeyer H.: Sensitive detection of cow milk in ewe and goat milk and cheese by carrier ampholyte — and carrier ampholyte/immobilized pH gradient – isoelectric focusing of γ-caseins using plasmin as signal amplifier. in: Electrophoresis-Forum 89 (B. J. Radola, ed.) pp. 389-393, Bode-Verlag, München (1989).

Krause Ι., Belitz H.-D., Kaiser K.-P.: Nachweis von Kuhmilch in Schaf and Ziegenmilch bzw. -käse durch isoelektrische Fokussierung in harnstoffhaltigen Polyacrylamidgelen. Z. Lebensm. Unters. Forsch. 174, 195-199 (1982).

Radola B.J.: Ultrathin-layer isoelectric focusing in 50-100 μm polyacrylamide gels on silanised glass plates or polyester films. Electrophoresis 1, 43-56 (1980).

Figura 1

Desen schematic al foii de acoperire

image

Figura 2

Strat de cazeină suspendat între fazele apoasă și organică după centrifugare

image

Figura 3

Tehnică de pliere pentru formarea straturilor ultrafine de geluri poliacrilamidice

image

a = bandă de distanțiere (0,25 mm); b = foaie de acoperire (5.3); c, e = plăci de sticlă (5.1); d = soluție de gel (4.1.2); f = foaie purtătoare de gel (5.2)

Figura 4a

Focalizare izoelectrică a cazeinelor tratate cu plasmină din brânză din lapte de oaie și de capră conținând diverse cantități de lapte de vacă

image

% CM = procent de lapte de vacă; C = vacă; E = oaie; G = capră

Jumătatea de sus a gelului IEF este ilustrată.

Figura 4b

Focalizare izoelectrică a cazeinelor tratate cu plasmină provenite din brânză produsă din amestecuri de lapte de oaie, de capră și de bivoliță conținând diverse cantități de lapte de vacă

image

% CM = procent de lapte de vacă; 1 + = probă conținând 1 % lapte de vacă și modificat cu cazeină pură din lapte de bovine la mijlocul traiectului. C = vacă, E = oaie, G = capră, B = bivoliță.

Distanța de separare totală a felului IEF este ilustrată.

Figura 5

Suprapunerea densitogramelor standardelor (STD) și a probelor de brânză produse dintr-un amestec de lapte de oaie și de capră după focalizare izoelectrică

image

a,b = standarde conținând 0 și 1 % lapte de vacă; c-g = probe de brânză conținând 0, 1, 2, 3 și 7 % lapte de vacă. C = vacă, E = oaie, G = capră.

Jumătatea de sus a gelului IEF a fost scanată la λ = 634 nm.




ANEXA IX

Evaluarea analizelor

1.    Asigurarea calității

Analizele se efectuează de laboratoare desemnate în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 (**) sau desemnate de autoritățile competente ale statului membru.

2.    Prelevarea probelor și litigiile referitoare la rezultatele analizelor

1. Prelevarea de probe se efectuează în conformitate cu regulamentul relevant pentru produsul în cauză. În cazul în care nu există dispoziții exprese privind prelevarea de probe, se utilizează dispozițiile prevăzute în ISO 707, Lapte si produse lactate – Orientări privind prelevarea de probe.

2. Rapoartele de laborator cu rezultatele analizelor trebuie să conțină suficiente informații pentru a se putea efectua o evaluare a rezultatelor în conformitate cu apendicele.

3. Pentru analizele necesare în baza reglementărilor Uniunii se prelevează probe duplicat.

4. În cazul în care apare un litigiu referitor la rezultate, agenția de plăți efectuează din nou analizele necesare pe produsul în cauză, costurile fiind suportate de partea care pierde.

Analizele de mai sus se efectuează dacă există probe duplicat sigilate prelevate din produs și dacă acestea au fost depozitate corespunzător de autoritatea competentă. Producătorul trimite o cerere la agenția de plăți pentru a efectua analiza în termen de 7 de zile lucrătoare de la notificarea rezultatelor primei analize. Analiza se efectuează de către agenția de plăți în termen de 21 de zile lucrătoare de la primirea cererii.

5. Rezultatul obținut în urma contestației este cel definitiv.

6. În cazul în care producătorul poate dovedi, în termen de cinci zile lucrătoare de la prelevarea probelor, că procedura de prelevare a probelor nu a fost efectuată corect, aceasta trebuie repetată, dacă este posibil. Dacă prelevarea de probe nu este posibilă, transportul se acceptă.




Apendice

Evaluarea conformității unui transport în raport cu limitele stabilite în legislație

1.    Principiu

În cazul în care legislația privind intervenția publică și depozitarea privată prevede proceduri detaliate de prelevare a probelor, aceste proceduri trebuie să fie respectate. În toate celelalte cazuri se utilizează o probă compusă din cel puțin 3 unități de probă luate aleator din transportul supus controlului. Se poate prepara o probă compusă. Rezultatul obținut este comparat cu limitele stabilite în legislație prin calcularea unui interval de încredere de 95 % ca 2 × deviația standard, unde deviația standard relevantă depinde (1) de validarea metodei prin colaborare internațională cu valori pentru σr și σR sau (2) în cazul validării interne, de calcularea reproductibilității interne. Acest interval de încredere va fi apoi comparat cu incertitudinea de măsurare a rezultatului.

2.    Metoda este validată prin colaborare internațională

În acest caz, deviația standard σr a repetabilității și deviația standard σR a reproductibilității au fost stabilite, iar laboratorul poate demonstra conformitatea cu caracteristicile de performanță a metodei validate.

Se calculează media aritmetică
image a seriei de n măsurători repetate.

Se calculează incertitudinea extinsă (k = 2) a
image ca

image

În cazul în care rezultatul final x al măsurătorii este calculat utilizând o formulă de forma x = y 1 + y 2, x = y 1y 2, x = y 1 · y 2 sau x = y 1/y 2, se respectă procedurile uzuale de combinare a deviațiilor standard în astfel de cazuri.

Transportul este considerat ca nefiind în conformitate cu limita superioară UL stabilită în legislație dacă

image

;

altminteri este considerat ca fiind în conformitate cu UL.

Transportul este considerat ca nefiind în conformitate cu limita inferioară LL stabilită în legislație dacă

image

;

altminteri este considerat ca fiind în conformitate cu LL.

3.    Validare internă cu calcularea deviației standard a reproductibilității interne

În cazurile în care se utilizează metode care nu sunt specificate în prezentul regulament și nu au fost stabilite măsuri de precizie, se efectuează o validare internă. Deviația standard a repetabilității interne sir și deviația standard a reproductibilității interne si R se utilizează în loc de σr, respectiv σ R , în formulele de calculare a incertitudinii extinse U.

Regulile care trebuie urmate pentru a determina conformitatea cu limita stabilită în legislație sunt cele prezentate la punctul 1. Totuși, în cazul în care transportul este considerat neconform cu limita stabilită în legislație, măsurătorile se repetă cu metoda specificată în prezentul regulament, iar rezultatul se evaluează în conformitate cu punctul 1.

(*) Produsele Ampholine® pH 3,5-9,5 (Pharmacia) și Resolyte® pH 5-7 și pH 6-8 (BDH, Merck) s-au dovedit deosebit de adecvate pentru obținerea separării necesare a γ-cazeinelor.

(**) Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).



( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).

( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 1249/2008 al Comisiei din 10 decembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a grilelor comunitare de clasificare a carcaselor de bovine, porcine și ovine și privind raportarea prețurilor acestora (JO L 337, 16.12.2008, p. 3).

( 3 ) Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cheltuielile aferente intervenției publice (JO L 255, 28.8.2014, p. 1).

( 4 ) Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (JO L 72, 12.3.2014, p. 1).

( 5 ) Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor (JO L 124, 8.6.1971, p. 1).

( 6 ) Regulamentul (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei din 14 decembrie 2006 privind neregulile și recuperarea sumelor acordate pe nedrept în cadrul finanțării politicii agricole comune și organizarea unui sistem de informare în acest domeniu și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 595/91 al Consiliului (JO L 355, 15.12.2006, p. 56).

( 7 ) Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei din 31 august 2009 de stabilire a normelor detaliate pentru comunicarea Comisiei de către statele membre a informațiilor și documentelor cu privire la implementarea organizării comune a piețelor, la sistemul de plăți directe, la promovarea produselor agricole și la regimul aplicabil regiunilor ultraperiferice și insulelor mici din Marea Egee (JO L 228, 1.9.2009, p. 3).

( 8 ) Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare (JO L 364, 20.12.2006, p. 5).

( 9 ) Regulamentul (CE) nr. 401/2006 al Comisiei din 23 februarie 2006 de stabilire a modalităților de prelevare de probe și a metodelor de analiză pentru controlul oficial al conținutului de micotoxine din produsele alimentare (JO L 70, 9.3.2006, p. 12).

( 10 ) Regulamentul (UE) nr. 234/2010 al Comisiei din 19 martie 2010 de stabilire a unor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului privind acordarea restituirilor la export pentru cereale și a măsurilor care trebuie luate în cazul dereglării piețelor în sectorul cerealelor (JO L 72, 20.3.2010, p. 3).

( 11 ) Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).