02014L0094 — RO — 24.05.2020 — 001.001

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B	DIRECTIVA 2014/94/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 307 28.10.2014, p. 1)

Astfel cum a fost modificată prin:

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2018/674 AL COMISIEI din 17 noiembrie 2017	L 114	1	4.5.2018

▼B

DIRECTIVA 2014/94/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 22 octombrie 2014

privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi

(Text cu relevanță pentru SEE)

Articolul 1

Obiect

Prezenta directivă instituie un cadru comun de măsuri destinate instalării infrastructurii pentru combustibili alternativi în Uniune cu scopul de a reduce la minimum dependența de petrol și a atenua impactul transporturilor asupra mediului. Prezenta directivă stabilește cerințe minime privind crearea infrastructurii pentru combustibili alternativi, inclusiv punctele de reîncărcare destinate vehiculelor electrice și punctele de realimentare cu gaz natural (GNL și GNC) și hidrogen, care urmează să fie puse în aplicare prin intermediul cadrelor naționale de politică ale statelor membre, precum și specificații tehnice comune pentru astfel de puncte de reîncărcare și de realimentare, precum și cerințe privind informarea utilizatorilor.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții:

„combustibili alternativi” înseamnă combustibili sau surse de energie care servesc, cel puțin parțial, drept substitut pentru sursele de petrol fosil în furnizarea de energie pentru transporturi și care au potențialul de a contribui la decarbonizarea acestora și de a îmbunătăți performanța de mediu a sectorului transporturilor. Aceștia includ, printre altele:

—

energia electrică;

—

hidrogenul;

—

biocombustibilii, astfel cum sunt definiți la articolul 2 litera (i) din Directiva 2009/28/CE;

—

combustibilii sintetici și parafinici;

—

gazul natural, inclusiv biometanul, în stare gazoasă (gaz natural comprimat — GNC) și lichidă (gaz natural lichefiat — GNL); și

—

gazul petrolier lichefiat (GPL);

„vehicul electric” înseamnă un autovehicul dotat cu un grup propulsor care cuprinde cel puțin un dispozitiv electric nonperiferic ca convertor de energie cu un sistem electric reîncărcabil de stocare a energiei, care poate fi reîncărcat extern;

„punct de reîncărcare” înseamnă o interfață care este capabilă să încarce, pe rând, câte un vehicul electric sau să schimbe, pe rând, câte o baterie a unui vehicul electric;

„punct de reîncărcare cu putere normală” înseamnă un punct de reîncărcare care permite un transfer de energie electrică către un vehicul electric, la o putere mai mică sau egală cu 22 kW, excluzând dispozitivele cu o putere mai mică sau egală cu 3,7 kW care sunt instalate în gospodării private sau al căror scop principal nu este reîncărcarea vehiculelor electrice și care nu sunt accesibile publicului;

„punct de reîncărcare cu putere înaltă” înseamnă un punct de reîncărcare care permite un transfer de energie electrică către un vehicul electric, la o putere mai mare de 22 kW;

„alimentarea cu energie electrică de la mal” înseamnă furnizarea de energie electrică de la mal prin intermediul unei interfețe standardizate către navele maritime sau navele de navigație interioară în dană;

„punct de reîncărcare sau de realimentare accesibil publicului” înseamnă un punct de reîncărcare sau de realimentare care furnizează un combustibil alternativ și care oferă utilizatorilor un acces nediscriminatoriu în întreaga Uniune. Accesul nediscriminatoriu poate include diverse forme de autentificare, utilizare și plată;

„punct de realimentare” înseamnă o instalație de realimentare pentru furnizarea oricărui combustibil, cu excepția GNL, prin intermediul unei instalații fixe sau mobile;

„punct de realimentare cu GNL” înseamnă o instalație de realimentare pentru furnizarea de GNL, constând fie dintr-o instalație fixă sau mobilă, fie dintr-o instalație offshore, fie din alte sisteme.

Articolul 3

Cadrele naționale de politică

(1) Fiecare stat membru adoptă un cadru național de politică pentru dezvoltarea pieței în ceea ce privește combustibili alternativi în sectorul transporturilor și pentru instalarea infrastructurii relevante. Acesta cuprinde cel puțin următoarele:

—

evaluarea situației prezente și a dezvoltării viitoare a pieței în ceea ce privește combustibilii alternativi în sectorul transporturilor, inclusiv din perspectiva eventualei lor utilizări simultane și combinate, precum și a dezvoltării infrastructurii pentru combustibili alternativi, luând în considerare, acolo unde este relevant, continuitatea transfrontalieră;

—

țintele și obiectivele naționale, în temeiul articolului 4 alineatul (1), al articolului 4 alineatul (3), al articolului 4 alineatul (5), al articolului 6 alineatul (1), al articolului 6 alineatul (2), al articolului 6 alineatul (3), al articolului 6 alineatul (4), al articolului 6 alineatul (6), al articolului 6 alineatul (7), al articolului 6 alineatul (8) și, dacă este cazul, al articolului 5 alineatul (1), în vederea instalării infrastructurii pentru combustibili alternativi. Respectivele ținte și obiective naționale se stabilesc și pot fi revizuite pe baza unei evaluări a cererii la nivel național, regional sau al întregii Uniuni, asigurându-se totodată respectarea cerințelor minime în materie de infrastructură prevăzute în prezenta directivă;

—

măsurile necesare pentru asigurarea faptului că țintele și obiectivele naționale cuprinse în cadrul lor național de politică sunt realizate;

—

măsuri care pot promova instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi în serviciile de transport public;

—

desemnarea aglomerărilor urbane/suburbane, a altor zone dens populate și a rețelelor care, în funcție de necesitățile pieței, urmează să fie dotate cu puncte de reîncărcare accesibile publicului în conformitate cu articolul 4 alineatul (1);

—

desemnarea aglomerărilor urbane/suburbane, a altor zone dens populate și a rețelelor care, în funcție de necesitățile pieței, urmează să fie dotate cu puncte de realimentare cu GNC în conformitate cu articolul 6 alineatul (7);

—

evaluarea necesității de a instala puncte de realimentare cu GNL în porturile din afara rețelei centrale TEN-T;

—

analizarea necesității de a instala surse de alimentare cu energie electrică în aeroporturi pentru a fi utilizate în cazul avioanelor staționare.

(2) Statele membre se asigură că în cadrele naționale de politică sunt luate în considerare necesitățile diferitelor moduri de transport existente pe teritoriul respectiv, inclusiv cele în cazul cărora sunt disponibile alternative limitate la combustibilii fosili.

(3) Cadrele naționale de politică iau în considerare, după caz, interesele autorităților regionale și locale, precum și ale părților interesate în cauză.

(4) Acolo unde este necesar, statele membre cooperează, prin consultări sau prin intermediul cadrelor de politică comune, pentru a asigura coerența și coordonarea măsurilor necesare pentru realizarea obiectivelor prezentei directive.

(5) Măsurile de sprijin destinate infrastructurii pentru combustibili alternativi se pun în aplicare în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat prevăzute în TFUE.

(6) Cadrele naționale de politică sunt conforme cu legislația în vigoare a Uniunii în materie de mediu și de protecție a climei.

(7) Statele membre notifică Comisiei cadrele lor naționale de politică până la 18 noiembrie 2016.

(8) Pe baza cadrelor naționale de politică, Comisia publică și actualizează în mod periodic informațiile privind țintele naționale și obiectivele transmise de fiecare stat membru în ceea ce privește:

—

numărul de puncte de reîncărcare accesibile publicului;

—

punctele de realimentare cu GNL în porturile maritime și interioare;

—

punctele de realimentare cu GNL accesibile publicului, destinate autovehiculelor;

—

punctele de realimentare cu GNC accesibile publicului, destinate autovehiculelor.

Acolo unde este cazul, se publică și următoarele informații cu privire la:

—

punctele de realimentare cu hidrogen accesibile publicului;

—

infrastructura pentru furnizarea de energie electrică de la mal în porturile maritime și interioare;

—

infrastructura pentru alimentarea cu energie electrică destinată avioanelor staționare.

(9) Comisia asistă statele membre în procesul de raportare cu privire la cadrele naționale de politică prin intermediul orientărilor menționate la articolul 10 alineatul (4), evaluează coerența cadrelor naționale de politică la nivelul Uniunii și asistă statele membre în procesul de cooperare prevăzut la alineatul (4) din prezentul articol.

Articolul 4

Furnizarea energiei electrice pentru transporturi

(1) Statele membre se asigură, prin intermediul cadrelor lor naționale de politică, că un număr corespunzător de puncte de reîncărcare accesibile publicului este instalat până la 31 decembrie 2020, pentru a garanta că vehiculele electrice pot circula cel puțin în aglomerările urbane/suburbane și în alte zone dens populate, și, dacă este cazul, în cadrul unor rețele stabilite de statele membre. Numărul acestor puncte de reîncărcare se stabilește prin luarea în considerare, printre altele, a numărului de vehicule electrice estimat a se înregistra până la sfârșitul anului 2020, prevăzut în cadrele lor naționale de politică, precum și a bunelor practici și a recomandărilor emise de Comisie. Se iau în considerare, acolo unde este cazul, necesitățile specifice legate de instalarea punctelor de reîncărcare accesibile publicului în stațiile de transport public.

(2) Comisia evaluează aplicarea cerințelor prevăzute la alineatul (1) și, după caz, prezintă o propunere de modificare a prezentei directive, ținând cont de dezvoltarea pieței vehiculelor electrice, pentru a garanta că un număr suplimentar de puncte de reîncărcare accesibile publicului este instalat în fiecare stat membru până la 31 decembrie 2025, cel puțin în rețeaua centrală TEN-T, în aglomerările urbane/suburbane și în alte zone dens populate.

(3) Statele membre adoptă de asemenea, în cadrele lor naționale de politică, măsuri de încurajare și facilitare a instalării punctelor de reîncărcare neaccesibile publicului.

(4) Statele membre se asigură că punctele de reîncărcare cu putere normală pentru vehiculele electrice, exclusiv unitățile fără fir sau cu inducție, instalate sau reînnoite începând cu 18 noiembrie 2017, sunt conforme cel puțin cu specificațiile tehnice prevăzute în anexa II punctul 1.1 și cu cerințele specifice de siguranță în vigoare la nivel național.

Statele membre se asigură că punctele de reîncărcare cu putere înaltă pentru vehiculele electrice, excluzând unitățile fără fir sau cu inducție, instalate sau reînnoite începând cu 18 noiembrie 2017, sunt conforme cel puțin cu specificațiile tehnice prevăzute la anexa II punctul 1.2.

(5) Statele membre se asigură că, în cadrele lor naționale de politică, este evaluată necesitatea alimentării cu energie electrică de la mal, din porturile maritime și interioare, pentru navele de navigație interioară și pentru navele maritime. O astfel de alimentare cu energie electrică de la mal se instalează în mod prioritar în porturile rețelei centrale TEN-T și în alte porturi până la 31 decembrie 2025, cu excepția cazului în care nu există cerere sau în care costurile sunt disproporționate în raport cu beneficiile, inclusiv beneficiile de mediu.

(6) Statele membre se asigură că instalațiile de alimentare cu energie electrică de la mal pentru transportul maritim, construite sau reînnoite începând cu 18 noiembrie 2017, sunt conforme cu specificațiile tehnice prevăzute în anexa II punctul 1.7.

(7) În cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic și rezonabil din punct de vedere economic, pentru reîncărcarea vehiculelor electrice la punctele de reîncărcare accesibile publicului se utilizează sisteme de contorizare inteligentă, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 28 din Directiva 2012/27/UE, și se respectă cerințele prevăzute la articolul 9 alineatul (2) din respectiva directivă.

(8) Statele membre se asigură că operatorii punctelor de reîncărcare accesibile publicului au libertatea de a achiziționa energie electrică de la orice furnizor de energie electrică din Uniune, sub rezerva acordului furnizorului. Operatorii punctelor de reîncărcare au posibilitatea de a furniza clienților servicii de reîncărcare a vehiculelor electrice pe bază de contract, inclusiv în numele și în beneficiul altor furnizori de servicii.

(9) Toate punctele de reîncărcare accesibile publicului pun de asemenea la dispoziția utilizatorilor de vehicule electrice posibilitatea de încărcare ad-hoc, fără a încheia un contract cu furnizorul de energie electrică sau cu operatorul în cauză.

(10) Statele membre se asigură că prețurile practicate de operatorii punctelor de reîncărcare accesibile publicului sunt rezonabile, ușor și clar comparabile, transparente și nediscriminatorii.

(11) Statele membre se asigură că operatorii sistemului de distribuție cooperează în mod nediscriminatoriu cu orice persoană care instalează sau exploatează puncte de reîncărcare accesibile publicului.

(12) Statele membre se asigură că cadrul juridic permite încheierea de contracte de alimentare cu energie electrică pentru un punct de reîncărcare cu alți furnizori decât entitatea care furnizează energie electrică gospodăriei sau incintei în care se situează respectivele puncte de reîncărcare.

(13) Fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 1025/2012, Uniunea urmărește elaborarea de către organizațiile de standardizare corespunzătoare a unor standarde europene care conțin specificații tehnice detaliate pentru punctele de reîncărcare fără fir și schimbarea bateriilor autovehiculelor și pentru punctele de reîncărcare destinate autovehiculelor de categorie L și autobuzelor electrice.

(14) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 8 în scopul:

(a)

completării prezentului articol și a anexei II punctele 1.3, 1.4, 1.5, 1.6 și 1.8, pentru a impune respectarea de către infrastructurile care urmează să fie instalate sau reînnoite a specificațiilor tehnice incluse în standardele europene care urmează să fie elaborate în temeiul alineatului (13) din prezentul articol, în cazul în care organizațiile europene de standardizare relevante au recomandat doar o singură soluție tehnică cuprinzând specificații tehnice de tipul celor descrise într-un standard european relevant;

(b)

actualizării trimiterilor la standardele menționate în specificațiile tehnice prevăzute la anexa II punctul 1, în cazul în care respectivele standarde sunt înlocuite de noi versiuni ale acestora, adoptate de organizațiile de standardizare relevante.

Este deosebit de important ca, înainte de adoptarea acestor acte delegate, Comisia să își urmeze practica curentă și să organizeze consultări cu experți, inclusiv cu experții din statele membre.

Respectivele acte delegate prevăd perioade de tranziție de cel puțin 24 de luni înainte ca specificațiile tehnice prevăzute sau modificările acestora să devină obligatorii pentru infrastructura care urmează să fie instalată sau reînnoită.

Articolul 5

Furnizarea hidrogenului pentru transportul rutier

(1) Statele membre care decid să includă, în cadrele lor naționale de politică, puncte de realimentare cu hidrogen accesibile publicului se asigură că, până la 31 decembrie 2025, este disponibil un număr corespunzător de astfel de puncte, pentru a asigura circulația autovehiculelor care funcționează cu hidrogen, inclusiv a vehiculelor cu pilă de combustie, în cadrul rețelelor stabilite de statele membre respective, inclusiv al legăturilor transfrontaliere, acolo unde este cazul.

(2) Statele membre se asigură că punctele de realimentare cu hidrogen accesibile publicului, instalate sau reînnoite începând cu 18 noiembrie 2017, sunt conforme cu specificațiile tehnice prevăzute la anexa II punctul 2.

(3) Comisia are competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 8 în vederea actualizării trimiterilor la standardele menționate în specificațiile tehnice prevăzute la anexa II punctul 2, în cazul în care respectivele standarde sunt înlocuite de noi versiuni ale acestora, adoptate de organizațiile de standardizare relevante.

Este deosebit de important ca, înainte de adoptarea acestor acte delegate, Comisia să își urmeze practica curentă și să desfășoare consultări cu experți, inclusiv cu experții din statele membre.

Articolul 6

Furnizarea gazului natural pentru transporturi

(1) Statele membre se asigură că, prin intermediul cadrelor lor naționale de politică, un număr corespunzător de puncte de realimentare cu GNL este instalat în porturile maritime până la 31 decembrie 2025, pentru a permite navelor de navigație interioară sau navelor maritime care funcționează cu GNL să circule în întreaga rețea centrală TEN-T. Statele membre cooperează cu statele membre învecinate, atunci când este necesar, pentru a asigura acoperirea corespunzătoare a rețelei centrale TEN-T.

(2) Statele membre se asigură că, prin intermediul cadrelor lor naționale de politică, un număr corespunzător de puncte de realimentare cu GNL este instalat în porturile interioare până la 31 decembrie 2030, pentru a permite navelor de navigație interioară sau navelor maritime care funcționează cu GNL să circule în întreaga rețea centrală TEN-T. Statele membre cooperează cu statele membre învecinate, atunci când este necesar, pentru a asigura acoperirea corespunzătoare a rețelei centrale TEN-T.

(3) Statele membre desemnează, în cadrele lor naționale de politică, porturile maritime și interioare care urmează să asigure accesul la punctele de realimentare cu GNL menționate la alineatele (1) și (2), luând de asemenea în considerare necesitățile efective ale pieței.

(4) Statele membre se asigură că, prin intermediul cadrelor lor naționale de politică, un număr corespunzător de puncte de realimentare cu GNL accesibile publicului este instalat până la 31 decembrie 2025, cel puțin de-a lungul rețelei centrale TEN-T existente, pentru a asigura faptul că autovehiculele grele care funcționează cu GNL pot circula în întreaga Uniune, în cazul în care există cerere, cu condiția ca costurile să nu fie disproporționate în raport cu beneficiile, inclusiv cu beneficiile de mediu.

(5) Comisia evaluează punerea în aplicare a cerințelor prevăzute la alineatul (4) și, după caz, prezintă o propunere de modificare a prezentei directive până la 31 decembrie 2027, luând în considerare piața autovehiculelor grele care funcționează cu GNL, pentru a se asigura că un număr corespunzător de puncte de realimentare cu GNL accesibile publicului este instalat în fiecare stat membru.

(6) Statele membre se asigură că pe teritoriul lor este disponibil un sistem de distribuție adecvat pentru alimentarea cu GNL, inclusiv instalații de încărcare pentru vehiculele-cisternă pentru GNL, pentru a alimenta punctele de realimentare menționate la alineatele (1), (2) și (4). Prin derogare, în contextul cadrelor lor naționale de politică, statele membre învecinate se pot grupa în scopul îndeplinirii acestei cerințe. Acordurile de grupare fac obiectul obligațiilor de raportare ale statelor membre în temeiul prezentei directive.

(7) Statele membre se asigură că, prin intermediul cadrelor lor naționale de politică, un număr corespunzător de puncte de realimentare cu GNC accesibile publicului este instalat până la 31 decembrie 2020, pentru a asigura, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) a șasea liniuță, faptul că autovehiculele care funcționează cu GNC pot circula în aglomerările urbane/suburbane și în alte zone dens populate, și, dacă este cazul, în cadrul unor rețele stabilite de statele membre.

(8) Statele membre se asigură că, prin intermediul cadrelor lor naționale de politică, un număr corespunzător de puncte de realimentare cu GNC accesibile publicului este instalat până la 31 decembrie 2025, cel puțin de-a lungul rețelei centrale TEN-T existente, pentru a asigura faptul că autovehiculele care funcționează cu GNC pot circula în întreaga Uniune.

(9) Statele membre se asigură că punctele de realimentare cu GNC a autovehiculelor, instalate sau reînnoite începând cu 18 noiembrie 2017, sunt conforme cu specificațiile tehnice prevăzute la anexa II punctul 3.4.

(10) Fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 1025/2012, Uniunea urmărește elaborarea de către organizațiile de standardizare europene sau internaționale relevante a unor standarde, inclusiv a unor specificații tehnice detaliate, pentru:

(a)

punctele de realimentare cu GNL în transportul maritim și în transportul pe căile navigabile interioare;

(b)

punctele de realimentare a autovehiculelor care funcționează cu GNL și GNC.

(11) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 8 în scopul:

(a)

completării prezentului articol și a anexei II punctele 3.1, 3.2 și 3.4, pentru a impune respectarea de către infrastructurile care urmează să fie instalate sau reînnoite a specificațiilor tehnice incluse în standardele care urmează să fie elaborate în temeiul alineatului (10) literele (a) și (b) din prezentul articol, în cazul în care organizațiile europene de standardizare relevante au recomandat doar o singură soluție tehnică cuprinzând specificații tehnice de tipul celor descrise într-un standard european relevant, dacă este cazul, compatibile cu standardele internaționale relevante;

(b)

actualizării trimiterilor la standardele menționate în specificațiile tehnice prevăzute sau care urmează să fie prevăzute la anexa II punctul 3, în cazul în care respectivele standarde sunt înlocuite de noi versiuni ale acestora, adoptate de organizațiile de standardizare europene sau internaționale relevante.

(12) În absența unui standard care să conțină specificații tehnice detaliate pentru punctele de realimentare cu GNL pentru transportul maritim și transportul pe căile navigabile interioare, menționat la alineatul (10) litera (a) și în special în absența specificațiilor referitoare la buncherarea GNL, se conferă Comisiei, luându-se în considerare lucrările în desfășurare în cadrul OMI, al CCNR, al Comisiei Dunării și al altor foruri internaționale relevante, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 8 cu scopul de a prevedea:

—

cerințe pentru interfețele de buncherare a GNL în transportul maritim și în transportul pe căile navigabile interioare;

—

cerințe privind aspectele legate de siguranță ale depozitării la mal și ale procedurii de buncherare a GNL în transportul maritim și în transportul pe căile navigabile interioare.

Este deosebit de important ca, înainte de adoptarea respectivelor acte delegate, Comisia să își urmeze practica curentă și să organizeze consultări cu grupuri relevante de experți privind transportul maritim și transportul pe căile navigabile interioare, inclusiv experți din partea autorităților naționale din domeniul maritim și al navigației interioare.

Articolul 7

Informarea utilizatorilor

(1) Fără a aduce atingere Directivei 2009/30/CE, statele membre se asigură că sunt puse la dispoziție informații relevante, consecvente și clare privind autovehiculele care pot fi alimentate în mod obișnuit cu diferiți combustibili introduși pe piață sau reîncărcate la punctele de reîncărcare. Astfel de informații sunt puse la dispoziție în manualele de utilizare a autovehiculelor, la punctele de realimentare și de reîncărcare, la bordul autovehiculelor și la comercianții de autovehicule de pe teritoriul acestora. Această cerință se aplică tuturor autovehiculelor și manualelor de utilizare a acestora, introduse pe piață după 18 noiembrie 2016.

(2) Furnizarea de informații menționată la alineatul (1) se bazează pe dispozițiile privind etichetarea referitoare la conformitatea combustibililor în temeiul standardelor organizațiilor europene de standardizare care stabilesc specificațiile tehnice ale combustibililor. Atunci când astfel de standarde fac trimitere la o reprezentare grafică, inclusiv la un sistem de codificare cu culori, reprezentarea grafică este simplă și ușor de înțeles și se poziționează într-un mod vizibil:

(a)

la pompele relevante și la ajutajele acestora la toate punctele de realimentare, de la data la care combustibilii sunt introduși pe piață;

(b)

pe toate capacele rezervoarelor autovehiculelor recomandate și compatibile cu respectivul combustibil sau în imediata apropiere a acestora, precum și în manualele autovehiculelor, în momentul introducerii pe piață a autovehiculelor respective după 18 noiembrie 2016.

(3) Dacă este cazul și în special în ceea ce privește gazul natural și hidrogenul, la afișarea prețurilor combustibililor într-o stație de alimentare cu combustibil, comparația dintre prețurile pe unitate relevante este afișată în scop informativ. Afișarea acestor informații nu induce în eroare și nu creează confuzie în rândul utilizatorilor.

Pentru a crește gradul de sensibilizare a consumatorilor și a oferi transparență în privința prețului combustibililor într-un mod coerent în întreaga Uniune, Comisia este împuternicită să adopte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, o metodologie comună pentru compararea prețului pe unitate al combustibililor alternativi.

(4) În cazul în care standardele organizațiilor europene de standardizare care prevăd specificații tehnice pentru un combustibil nu includ dispoziții privind etichetarea în vederea respectării standardelor în cauză, sau dacă dispozițiile privind etichetarea nu se referă la o reprezentare grafică, inclusiv la un sistem de codificare cu culori, sau nu sunt potrivite pentru realizarea obiectivelor prezentei directive, în scopul punerii în aplicare uniforme a alineatelor (1) și (2), Comisia poate acorda organizațiilor europene de standardizare mandatul de a elabora specificații de etichetare privind compatibilitatea sau poate adopta acte de punere în aplicare care să determine reprezentarea grafică, inclusiv un sistem de codificare cu culori, a compatibilității pentru combustibilii introduși pe piața Uniunii care ating nivelul de 1 % din volumul total al vânzărilor, conform evaluării Comisiei, în cel puțin două state membre.

(5) În cazul în care sunt actualizate dispozițiile privind etichetarea din standardele CEN respective, dacă sunt adoptate acte de punere în aplicare referitoare la etichetare sau, după caz, dacă sunt elaborate noi standarde CEN pentru combustibilii alternativi, cerințele de etichetare corespunzătoare se aplică tuturor punctelor de realimentare și de reîncărcare și tuturor autovehiculelor înregistrate pe teritoriul statelor membre, începând cu 24 de luni de la data adoptării sau actualizării lor.

(6) Actele de punere în aplicare menționate în prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 9 alineatul (2).

(7) Statele membre se asigură că, atunci când sunt disponibile, datele care indică localizarea geografică a punctelor de realimentare și de reîncărcare accesibile publicului care furnizează combustibili alternativi reglementați de prezenta directivă sunt accesibile tuturor utilizatorilor în mod deschis și nediscriminatoriu. Pentru punctele de reîncărcare, aceste date pot include, atunci când sunt disponibile, informații privind accesibilitatea în timp real, precum și informații istorice și în timp real privind încărcarea.

Articolul 8

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolele 4, 5 și 6 este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 17 noiembrie 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolele 4, 5 și 6 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 4, 5 și 6 intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European și nici Consiliul nu a formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau dacă, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 9

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3) În cazul în care avizul comitetului urmează să fie obținut prin procedură scrisă, procedura respectivă se încheie fără rezultat dacă, în termenul stabilit pentru emiterea avizului, președintele comitetului decide în acest sens sau o majoritate simplă a membrilor comitetului solicită acest lucru.

Articolul 10

Raportarea și revizuirea

(1) Fiecare stat membru transmite Comisiei un raport privind punerea în aplicare a cadrului său național de politică până la 18 noiembrie 2019 și ulterior din trei în trei ani. Aceste rapoarte cuprind informațiile prevăzute în anexa I și, acolo unde este cazul, includ o justificare relevantă privind gradul de realizare a țintelor și a obiectivelor naționale menționate la articolul 3 alineatul (1).

(2) Până la 18 noiembrie 2017, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind evaluarea cadrelor naționale de politică și coerența lor la nivelul Uniunii, inclusiv o evaluare a gradului de realizare a țintelor și a obiectivelor naționale menționate la articolul 3 alineatul (1).

(3) Comisia transmite un raport privind aplicarea prezentei directive către Parlamentul European și Consiliu din trei în trei ani începând cu 18 noiembrie 2020.

Raportul Comisiei conține următoarele elemente:

—

evaluarea acțiunilor întreprinse de statele membre;

—

evaluarea efectelor prezentei directive asupra dezvoltării pieței în ceea ce privește infrastructura pentru combustibili alternativi, precum și contribuția acesteia la piața combustibililor alternativi pentru transporturi și impactul său asupra economiei și a mediului;

—

informații privind progresul tehnic și dezvoltarea pieței în ceea ce privește combustibilii alternativi din sectorul transporturilor și a infrastructurii relevante reglementate de prezenta directivă, precum și a oricăror alți combustibili alternativi.

Comisia poate prezenta exemple de bune practici și poate face recomandările adecvate.

Raportul Comisiei evaluează de asemenea cerințele și datele prevăzute în prezenta directivă pentru crearea infrastructurii și implementarea specificațiilor, ținând seama de evoluțiile din domeniul tehnic, economic și comercial ale combustibililor alternativi respectivi și este însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

(4) Comisia adoptă orientări privind raportarea de către statele membre a elementelor enumerate în anexa I.

(5) Până la 31 decembrie 2020, Comisia examinează punerea în aplicare a prezentei directive și, după caz, prezintă o propunere de modificare a acesteia conținând noi specificații tehnice comune destinate infrastructurii pentru combustibili alternativi care intră în sfera de aplicare a prezentei directive.

(6) Până la 31 decembrie 2018, în cazul în care consideră că este necesar, Comisia adoptă un plan de acțiune pentru punerea în aplicare a strategiei prevăzute în Comunicarea intitulată „Energie curată pentru transporturi: o strategie europeană privind combustibilii alternativi”, în vederea obținerii celei mai largi utilizări posibile a combustibililor alternativi pentru transporturi, asigurând totodată neutralitatea tehnologică, și a promovării mobilității electrice durabile în întreaga Uniune. În acest scop, Comisia poate lua în considerare necesitățile individuale ale pieței și evoluția acesteia în statele membre.

Articolul 11

Transpunere

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 18 noiembrie 2016. Statele membre informează de îndată Comisia în acest sens.

(2) Atunci când statele membre adoptă actele respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(3) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 12

Intrare în vigoare

Prezenta directivă întră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 13

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXA I

RAPORT

Raportul conține o descriere a măsurilor întreprinse într-un stat membru în sprijinul creării infrastructurii pentru combustibili alternativi. Raportul respectiv include cel puțin următoarele elemente:

1. Măsuri juridice

Informații privind măsurile juridice, care pot cuprinde măsuri legislative, de reglementare sau administrative de susținere a creării infrastructurii pentru combustibili alternativi, cum ar fi eliberarea autorizațiilor de construcție, eliberarea autorizațiilor pentru parcări, certificarea performanței de mediu a întreprinderilor, concesionarea stațiilor de alimentare cu combustibil.

2. Măsuri de politică pentru susținerea punerii în aplicare a cadrului național de politică

Informațiile privind aceste măsuri includ următoarele elemente:

—

stimulente directe pentru achiziționarea de mijloace de transport care utilizează combustibili alternativi sau pentru construirea infrastructurii aferente;

—

disponibilitatea stimulentelor fiscale pentru promovarea mijloacelor de transport care utilizează combustibili alternativi și a infrastructurii relevante;

—

utilizarea achizițiilor publice, inclusiv a achizițiilor publice comune, pentru a susține combustibilii alternativi;

—

stimulente nefinanciare care să acționeze la nivelul cererii, de exemplu, acces preferențial în zone restricționate, politica de staționare și benzi dedicate;

—

examinarea necesității unor puncte de realimentare cu combustibil regenerabil pentru aviație în aeroporturile din cadrul rețelei centrale TEN-T;

—

legislație și proceduri tehnice și administrative în ceea ce privește autorizarea alimentării cu combustibili alternativi în vederea facilitării procesului de autorizare.

3. Sprijin pentru instalare și producție

Alocarea unui buget public anual pentru instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, defalcat în funcție de combustibilul alternativ și de modul de transport utilizat (rutier, feroviar, pe apă și aerian).

Alocarea unui buget public anual pentru sprijinirea unităților care dezvoltă tehnologii de combustibili alternativi, defalcat în funcție de combustibilul alternativ și de modul de transport utilizat.

Examinarea oricăror nevoi speciale în cursul fazei inițiale de instalare a infrastructurii pentru combustibili alternativi.

4. Cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrare

Alocarea unui buget public anual pentru sprijinirea cercetării, a dezvoltării tehnologice și a activităților demonstrative în domeniul combustibililor alternativi, defalcat în funcție de tipul de combustibil și modul de transport.

5. Ținte și obiective

—

estimarea numărului de vehicule cu combustibili alternativi preconizat până în 2020, 2025 și 2030;

—

nivelul realizării obiectivelor naționale privind introducerea combustibililor alternativi în diferitele moduri de transport (rutier, feroviar, pe apă și aerian);

—

nivelul realizării obiectivelor naționale, de la an la an, privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi în diferitele moduri de transport;

—

informații privind metodologia aplicată pentru a lua în considerare eficiența de încărcare a punctelor de reîncărcare cu putere înaltă.

6. Evoluțiile infrastructurii pentru combustibili alternativi

Schimbări la nivelul ofertei (capacitatea pentru o infrastructură suplimentară) și al cererii (capacitatea utilizată efectiv).

ANEXA II

SPECIFICAȚII TEHNICE

1. Specificații tehnice pentru punctele de reîncărcare

1.1. Puncte de reîncărcare cu putere normală pentru autovehicule

Punctele de reîncărcare cu curent alternativ (AC) de putere normală pentru vehicule electrice sunt echipate, din motive de interoperabilitate, cel puțin cu prize sau conectori de tip 2 pentru vehicule, conform descrierii din standardul EN62196-2. Menținându-se compatibilitatea cu tipul 2, aceste prize pot fi dotate cu elemente precum obturatoare mecanice.

1.2. Puncte de reîncărcare cu putere înaltă pentru autovehicule

Punctele de reîncărcare cu curent alternativ (AC) de putere înaltă pentru vehicule electrice sunt echipate, din motive de interoperabilitate, cel puțin cu conectori de tip 2, conform descrierii din standardul EN62196-2.

Punctele de reîncărcare cu curent continuu (DC) de putere înaltă pentru vehicule electrice sunt echipate, din motive de interoperabilitate, cel puțin cu conectori ai sistemului de încărcare combinat „Combo 2”, conform descrierii din standardul EN62196-3.

1.3. Puncte de reîncărcare fără fir pentru autovehicule

1.4. Schimbarea bateriilor pentru autovehicule

1.5. Puncte de reîncărcare pentru autovehicule de categoria L

1.6. Puncte de reîncărcare pentru autobuze electrice

1.7. Alimentarea cu energie electrică de la mal pentru navele maritime

Alimentarea cu energie electrică de la mal pentru navele maritime, inclusiv proiectarea, instalarea și testarea sistemelor, este conformă cu specificațiile tehnice ale standardului IEC/ISO/IEEE 80005-1.

1.8. Alimentarea cu energie electrică de la mal pentru navele de navigație interioară

2. Specificații tehnice pentru punctele de realimentare cu hidrogen destinate autovehiculelor

2.1. Punctele de realimentare cu hidrogen situate în aer liber care distribuie hidrogen gazos utilizat drept combustibil pentru autovehicule sunt conforme cu specificațiile tehnice ale standardului ISO/TS 20100 privind alimentarea cu hidrogen gazos.

2.2. Puritatea hidrogenului distribuit la punctele de realimentare cu hidrogen este conformă cu specificațiile tehnice ale standardului ISO 14687-2.

2.3. Punctele de realimentare cu hidrogen utilizează algoritmi și echipamente de alimentare conforme cu specificația ISO/TS 20100 privind alimentarea cu hidrogen gazos.

▼M1

2.4. Conectoarele pentru realimentarea cu hidrogen gazos a autovehiculelor trebuie să respecte standardul ISO 17268 „Dispozitive de conectare pentru alimentarea vehiculelor terestre cu hidrogen gazos”.

▼B

3. Specificații tehnice pentru punctele de realimentare cu gaz natural

3.1. Specificații tehnice pentru punctele de realimentare cu GNL pentru navele de navigație interioară sau pentru navele maritime

3.2. Specificații tehnice pentru punctele de realimentare cu GNL destinate autovehiculelor

3.3. Specificații tehnice pentru conectorii/rezervoarele de recepție pentru GNC

Conectorii/rezervoarele de recepție pentru GNC sunt conforme cu Regulamentul nr. 110 al Comisiei Economice pentru Europa a ONU (care face referire la standardul ISO 14469, părțile I și II).

3.4. Specificații tehnice pentru punctele de realimentare cu GNC destinate autovehiculelor