02013D1313 — RO — 01.01.2021 — 003.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
DECIZIA NR. 1313/2013/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 347 20.12.2013, p. 924) |
Astfel cum a fost modificată prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
REGULAMENTUL (UE) 2018/1475 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 2 octombrie 2018 |
L 250 |
1 |
4.10.2018 |
|
|
DECIZIA (UE) 2019/420 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 13 martie 2019 |
L 77I |
1 |
20.3.2019 |
|
|
REGULAMENTUL (UE) 2021/836 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 20 mai 2021 |
L 185 |
1 |
26.5.2021 |
|
DECIZIA NR. 1313/2013/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 17 decembrie 2013
privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii
(Text cu relevanță pentru SEE)
CAPITOLUL I
OBIECTIV GENERAL, OBIECTIVE SPECIFICE, OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Obiectiv general și obiect
Articolul 2
Domeniu de aplicare
Prezenta decizie se aplică cooperării în domeniul protecției civile. Această cooperare include:
acțiuni de prevenire și de pregătire în interiorul Uniunii, precum și în ceea ce privește articolul 5 alineatul (2), articolul 13 alineatul (3) și articolul 28, și în afara Uniunii; și
acțiuni de asistență întreprinse pentru a răspunde la consecințele adverse imediate ale unui dezastru pe teritoriul sau în afara Uniunii, incluzând în țările menționate la articolul 28 alineatul (1), ca urmare a unei cereri de asistență adresate în cadrul mecanismului Uniunii.
Articolul 3
Obiective specifice
Mecanismul Uniunii sprijină, completează și facilitează coordonarea acțiunii statelor membre în vederea realizării următoarelor obiective specifice comune:
atingerea unui nivel ridicat de protecție împotriva dezastrelor prin prevenirea sau reducerea efectelor potențiale ale acestora, prin promovarea unei culturi a prevenirii și prin îmbunătățirea cooperării între serviciile de protecție civilă și alte servicii relevante;
îmbunătățirea pregătirii la nivel de stat membru și la nivelul Uniunii pentru a răspunde la dezastre;
facilitarea unui răspuns rapid și eficient la dezastre sau la dezastre iminente, inclusiv prin luarea de măsuri de atenuare a consecințelor imediate ale dezastrelor și prin încurajarea statelor membre să acționeze pentru înlăturarea obstacolelor birocratice;
creșterea gradului de sensibilizare și pregătire a populației pentru dezastre;
creșterea disponibilității și utilizării cunoștințelor științifice despre dezastre; și
intensificarea activităților de cooperare și coordonare la nivel transfrontalier și între statele membre predispuse la aceleași tipuri de dezastre.
Se utilizează indicatori pentru monitorizarea, evaluarea și revizuirea, după caz, a aplicării prezentei decizii. Respectivii indicatori sunt:
progresele înregistrate în punerea în aplicare a cadrului de prevenire a dezastrelor: măsurate prin numărul de state membre care au pus la dispoziție Comisiei informațiile menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (d);
progresele înregistrate în creșterea nivelului de promptitudine în caz de dezastre: măsurate prin cantitatea de capacități de răspuns incluse în Rezerva europeană de protecție civilă în raport cu obiectivele stabilite în materie de capacități menționate la articolul 11, cu numărul de module înregistrate în sistemul comun de comunicare și informare în caz de urgență (CECIS) și cu numărul de capacități rescEU instituite pentru a oferi asistență în situații copleșitoare;
progresele înregistrate în îmbunătățirea răspunsului la dezastre: măsurate prin rapiditatea intervențiilor în cadrul mecanismului Uniunii și prin gradul în care asistența contribuie la necesitățile existente pe teren; și
progresele înregistrate în sensibilizarea și pregătirea populației pentru dezastre: măsurate prin nivelul de sensibilizare al cetățenilor Uniunii cu privire la riscurile din regiunea lor.
Articolul 4
Definiții
În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:
„dezastru” înseamnă orice situație care are sau poate avea efecte grave asupra persoanelor, a mediului, sau a bunurilor materiale, inclusiv asupra patrimoniului cultural;
„răspuns” înseamnă orice acțiune întreprinsă ca urmare a unei solicitări de asistență în cadrul mecanismului Uniunii în cazul unui dezastru iminent sau în timpul sau după producerea unui dezastru, în scopul abordării consecințelor adverse imediate ale acestuia;
„pregătire” înseamnă o stare de promptitudine și o capabilitate a mijloacelor umane și materiale, a structurilor, comunităților și organizațiilor, obținute ca urmare a unor acțiuni prealabile, care permit asigurarea unui răspuns rapid și eficace la dezastre,;
„prevenire” înseamnă orice acțiune care are drept scop reducerea riscurilor sau atenuarea consecințelor adverse ale unui dezastru asupra persoanelor, a mediului și a bunurilor materiale, inclusiv asupra patrimoniului cultural;
„obiectivele Uniunii în materie de reziliență la dezastre” înseamnă obiectivele fără caracter obligatoriu stabilite în domeniul protecției civile în vederea sprijinirii acțiunilor de prevenire și de pregătire în scopul îmbunătățirii capacității Uniunii și a statelor sale membre de a rezista la efectele unui dezastru care produce sau este susceptibil să producă efecte ce depășesc frontierele unei țări;
„alertă timpurie” înseamnă furnizarea în timp util și eficace a informațiilor care permit întreprinderea de acțiuni în vederea evitării sau a reducerii riscurilor și a efectelor adverse ale unui dezastru, precum și facilitarea pregătirii pentru un răspuns eficace;
„modul” înseamnă o formă de organizare a capabilităților statelor membre autosuficientă și autonomă, predefinită, bazată pe sarcini și necesități, sau o echipă operațională mobilă a statelor membre, care reprezintă o combinație de mijloace umane și materiale care poate fi descrisă sub aspectul capacității sale de intervenție sau prin sarcina (sarcinile) pe care este capabilă să o (le) îndeplinească;
„evaluarea riscurilor” înseamnă procesul intersectorial global de identificare, analiză și evaluare a riscurilor, desfășurat la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător;
„capabilitate de management al riscurilor” înseamnă capacitatea unui stat membru sau a regiunilor acestuia de a reduce, de a se adapta sau de a atenua riscurile (impactul și probabilitatea unui dezastru) identificate în cadrul evaluărilor proprii privind riscurile la niveluri acceptabile în statul membru respectiv. Capabilitatea de management al riscurilor se evaluează din perspectiva capacității tehnice, financiare și administrative de a realiza în mod adecvat:
evaluări ale riscurilor;
planificarea managementului riscurilor pentru prevenire și pregătire; și
măsuri de prevenire a riscurilor și de pregătire.
„sprijinul națiunii-gazdă” înseamnă orice acțiune întreprinsă în etapele de pregătire și răspuns de o țară care primește sau trimite asistență sau de Comisie, pentru îndepărtarea obstacolelor previzibile din calea asistenței internaționale oferite prin intermediul mecanismului Uniunii. Acesta include sprijinul oferit de statele membre în vederea facilitării tranzitului acestei asistențe pe teritoriul lor;
„capacitate de răspuns” înseamnă asistența care poate fi furnizată la cerere prin mecanismul Uniunii;
„sprijin logistic” înseamnă echipamente sau servicii esențiale necesare pentru ca echipele de experți menționate la articolul 17 alineatul (1) să își îndeplinească sarcinile, printre care comunicații, cazare temporară, alimente sau transport în interiorul țării;
„stat participant” înseamnă o țară terță care participă la mecanismul Uniunii în conformitate cu articolul 28 alineatul (1).
CAPITOLUL II
PREVENIRE
Articolul 5
Acțiuni de prevenire
În vederea îndeplinirii obiectivelor și a realizării acțiunilor în materie de prevenire, Comisia:
ia măsuri pentru îmbunătățirea bazei de cunoștințe privind riscurile de dezastre și pentru o mai bună facilitare și promovare a cooperării și a schimbului de cunoștințe, de rezultate ale cercetărilor științifice și ale inovării, de bune practici și de informații, inclusiv între statele membre care se confruntă cu aceleași riscuri;
sprijină și promovează activitatea statelor membre de evaluare și cartografiere a riscurilor prin schimbul de bune practici și facilitează accesul la cunoștințe și expertiză specifice cu privire la chestiunile de interes comun;
elaborează și actualizează cu regularitate o analiză generală intersectorială și o hartă a riscurilor de dezastre naturale și provocate de om, inclusiv a riscurilor de dezastre care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depășesc frontierele unei țări, cu care se poate confrunta Uniunea, urmând o abordare coerentă în diferite domenii de politică care pot contribui la prevenirea dezastrelor sau o pot afecta și ținând cont în mod corespunzător de efectele probabile ale schimbării climatice;
încurajează un schimb de bune practici privind pregătirea sistemelor naționale de protecție civilă pentru a face față impactului schimbărilor climatice;
promovează și sprijină dezvoltarea și implementarea activității statelor membre de management al riscurilor prin schimbul de bune practici și facilitează accesul la cunoștințe și expertiză specifice cu privire la chestiunile de interes comun;
culege și distribuie informațiile puse la dispoziție de statele membre, organizează un schimb de experiență cu privire la evaluarea capabilității de management al riscurilor și facilitează schimbul de bune practici în materie de planificare a prevenirii și a pregătirii, inclusiv prin intermediul unor evaluări inter pares voluntare;
raportează periodic Parlamentului European și Consiliului cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a articolului 6, în conformitate cu termenele stabilite la articolul 6 alineatul (1) litera (d);
promovează utilizarea de diferite fonduri ale Uniunii care pot sprijini prevenirea sustenabilă a dezastrelor și încurajează statele membre și regiunile să exploateze aceste oportunități de finanțare;
evidențiază importanța prevenirii riscurilor și sprijină statele membre în demersurile lor de sensibilizare, informare și educare a publicului, precum și eforturile acestora de a furniza publicului informații cu privire la sistemele de alertă, oferind orientări cu privire la aceste sisteme, inclusiv la nivel transfrontalier;
promovează măsurile de prevenire în statele membre și în țările terțe menționate la articolul 28 prin schimbul de bune practici și facilitează accesul la cunoștințe și expertiză specifice cu privire la chestiunile de interes comun; și
în strânsă consultare cu statele membre, întreprinde acțiuni în domeniul prevenirii suplimentare de sprijin și complementare necesare în vederea realizării obiectivului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (a).
Articolul 6
Managementul riscurilor
În vederea promovării unei abordări eficace și coerente a prevenirii dezastrelor și a pregătirii pentru acestea prin schimburi de informații fără caracter sensibil, și anume informații a căror divulgare nu ar fi contrară intereselor esențiale ale siguranței statelor membre, și a promovării schimbului de bune practici în cadrul mecanismului Uniunii, statele membre:
elaborează în continuare evaluările riscurilor la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător;
dezvoltă în continuare evaluarea capabilității de management al riscurilor la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător;
dezvoltă și îmbunătățesc în continuare planificarea managementului riscurilor de dezastre la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător, inclusiv în ceea ce privește colaborarea transfrontalieră, ținând seama de obiectivele Uniunii în materie de reziliență la dezastre menționate la alineatul (5), în cazul în care acestea sunt stabilite, și de riscurile legate de dezastre care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depășesc frontierele unei țări;
pun la dispoziția Comisiei o sinteză a elementelor relevante ale evaluărilor menționate la literele (a) și (b), punând accentul pe principalele riscuri. Pentru riscurile principale care au consecințe la nivel transfrontalier și pentru riscurile legate de dezastre care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depășesc frontierele unei țări, precum și, după caz, pentru riscurile cu probabilitate redusă de producere și cu impact major. Statele membre descriu măsurile de prevenire și de pregătire prioritare. Sinteza se transmite Comisiei până la 31 decembrie 2020 și, ulterior, o dată la trei ani, precum și ori de câte ori au loc modificări importante;
participă, în mod voluntar, la evaluări inter pares privind analizarea capabilității de management al riscurilor;
în conformitate cu angajamentele internaționale, îmbunătățesc colectarea de date privind pierderile cauzate de dezastre la nivel național sau la un nivelul subnațional corespunzător, pentru a asigura elaborarea de scenarii bazate pe date concrete, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (1), și identificarea lacunelor în capacitățile de răspuns la dezastre.
În cazul în care un stat membru solicită în mod frecvent același tip de asistență prin intermediul mecanismului Uniunii pentru același tip de dezastru, Comisia poate, după o analiză atentă a motivelor și a circumstanțelor activării și cu scopul de a sprijini statul membru în cauză să își consolideze nivelul de prevenire și de pregătire:
să solicite statului membru respectiv să furnizeze informații suplimentare cu privire la măsurile de prevenire și de pregătire specifice referitoare la riscul corespunzător acelui tip de dezastru; și
dacă este cazul, pe baza informațiilor furnizate:
să propună trimiterea pe teren a unei echipe de experți pentru a oferi consultanță cu privire la măsurile de prevenire și de pregătire, sau
să formuleze recomandări pentru consolidarea nivelului de prevenire și de pregătire în statul membru în cauză. Comisia și statul membru respectiv se informează reciproc cu privire la orice măsuri luate în urma acestor recomandări.
În cazul în care un stat membru solicită același tip de asistență prin intermediul mecanismului Uniunii pentru același tip de dezastru de trei ori de-a lungul a trei ani consecutivi, se aplică literele (a) și (b), cu excepția cazului în care o analiză atentă a motivelor și a circumstanțelor activărilor frecvente demonstrează că acest lucru nu este necesar.
CAPITOLUL III
PREGĂTIRE
Articolul 7
Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență
ERCC coordonează, monitorizează și sprijină în special răspunsul în timp real la situații de urgență la nivelul Uniunii. ERCC își desfășoară activitatea în strânsă legătură cu autoritățile de protecție civilă și cu organele relevante ale Uniunii pentru a promova o abordare transsectorială a managementului dezastrelor.
Articolul 8
Acțiuni generale în materie de pregătire ale Comisiei
Comisia întreprinde următoarele acțiuni în materie de pregătire:
gestionează ERCC;
gestionează CECIS pentru a permite comunicarea și schimbul de informații între ERCC și punctele de contact ale statelor membre;
colaborează cu statele membre:
pentru a dezvolta sisteme transnaționale de detectare și alertă timpurie de interes pentru Uniune, cu scopul de a atenua efectele imediate ale dezastrelor;
pentru a integra mai bine sistemele transnaționale de detectare și alertă timpurie pe baza unei abordări care ia în considerare mai multe tipuri de pericole, în vederea reducerii la minimum a timpului de pregătire necesar pentru a răspunde la dezastre;
pentru a menține și a dezvolta în continuare capacitatea de cunoaștere și de analiză a situației;
pentru a asigura monitorizarea dezastrelor și, dacă este cazul, a impactului schimbărilor climatice și pentru a oferi consiliere pe baza cunoștințelor științifice cu privire la aceste aspecte;
pentru a traduce informațiile științifice în informații operaționale;
pentru a crea, a menține și a dezvolta parteneriate științifice europene în vederea acoperirii riscurilor naturale și antropice, parteneriate care, la rândul lor, ar trebui să promoveze interconexiunile dintre sistemele naționale de alertă timpurie și de alertă și conexiunile unor astfel de sisteme cu ERCC și CECIS;
pentru a sprijini eforturile depuse de statele membre și de organizațiile internaționale mandatate care dețin cunoștințe științifice, tehnologii inovatoare și expertiză atunci când statele membre și astfel de organizații își dezvoltă în continuare sistemele de alertă timpurie, inclusiv prin Rețeaua de cunoaștere a Uniunii în domeniul protecției civile menționată la articolul 13;
instituie și gestionează capabilitatea de mobilizare și trimitere a unor echipe de experți cu următoarele responsabilități:
evaluarea necesităților statului membru sau ale țării terțe care solicită asistență ce ar putea fi abordate în cadrul mecanismului Uniunii,
facilitarea, în cazul în care este necesar, a coordonării la fața locului a asistenței de răspuns la dezastre și asigurarea legăturii cu autoritățile competente ale statului membru sau ale țării terțe care solicită asistență, și
sprijinirea statului membru sau a țării terțe care solicită asistență cu expertiză în domeniul acțiunilor de prevenire, pregătire sau răspuns;
instituie și menține capabilitatea de a furniza sprijin logistic pentru echipele de experți menționate la litera (d);
dezvoltă și menține o rețea de experți pregătiți ai statelor membre care pot fi puși la dispoziție într-un timp foarte scurt pentru a asista ERCC la monitorizarea informațiilor și la facilitarea coordonării;
facilitează coordonarea prepoziționării în interiorul Uniunii de către statele membre a capacităților de răspuns la dezastre;
susține eforturile de îmbunătățire a interoperabilității modulelor și a altor capacități de răspuns, ținând seama de bunele practici la nivelul statelor membre și la nivel internațional;
întreprinde, în domeniul său de competență, acțiunile necesare pentru facilitarea sprijinului națiunii gazdă, inclusiv elaborarea și actualizarea, împreună cu statele membre, a liniilor directoare privind sprijinul națiunii gazdă, pe baza experienței operaționale;
susține crearea unor programe de evaluare voluntară inter pares pentru strategiile de pregătire ale statelor membre, pe baza unor criterii predefinite, care vor permite formularea unor recomandări care să consolideze nivelul de pregătire al Uniunii;
întreprinde, în strânsă consultare cu statele membre, acțiuni în domeniul pregătirii suplimentare de sprijin și complementare necesare pentru realizarea obiectivului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b); și
sprijină statele membre, la cererea acestora, în legătură cu dezastre care au loc pe teritoriul lor, oferind posibilitatea de a utiliza parteneriatele științifice europene pentru analize științifice specifice. Analizele rezultate pot fi partajate prin intermediul CECIS, cu acordul statelor membre afectate.
Articolul 9
Acțiuni generale în materie de pregătire ale statelor membre
Statele membre identifică în prealabil module, alte capacități de răspuns și experți din cadrul serviciilor lor competente, în special din cadrul serviciilor lor de protecție civilă sau al altor servicii responsabile cu situațiile de urgență, care s-ar putea pune la dispoziție pentru intervenții, la cerere, prin intermediul mecanismului Uniunii. Acestea trebuie să ia în considerare faptul că alcătuirea modulelor sau a altor capacități de răspuns poate depinde de tipul dezastrului și de necesitățile specifice legate de dezastrul respectiv.
Modulele cuprind resursele unuia sau ale mai multor state membre și:
sunt capabile să efectueze sarcini predefinite în domeniile răspunsului, în conformitate cu liniile directoare stabilite la nivel internațional și, prin urmare, sunt capabile:
să fie trimise la foarte scurt timp după formularea unei cereri de asistență prin ERCC; și
să opereze în mod autosuficient și autonom pentru o perioadă determinată;
sunt interoperabile cu alte module;
participă la acțiuni de formare și la exerciții pentru a răspunde cerinței de interoperabilitate;
sunt plasate sub autoritatea unei persoane care răspunde de funcționarea modulelor; și
sunt capabile să coopereze cu alte organisme ale Uniunii și/sau cu instituții internaționale, în special cu Organizația Națiunilor Unite, după caz.
Alte capacități de răspuns pot include resurse din unul sau mai multe state membre și, după caz:
sunt capabile să efectueze sarcini în domeniile răspunsului, în conformitate cu liniile directoare stabilite la nivel internațional și, prin urmare, sunt capabile:
să fie trimise la foarte scurt timp după formularea unei cereri de asistență prin ERCC; și
să opereze în mod autosuficient și autonom, după caz, pentru o perioadă determinată;
sunt capabile să coopereze cu alte organisme ale Uniunii și/sau cu instituții internaționale, în special cu Organizația Națiunilor Unite, după caz.
În cazul în care un stat membru decide să utilizeze serviciile de urgență furnizate de Galileo menționate la primul paragraf, acesta identifică autoritățile naționale autorizate să utilizeze respectivele servicii de urgență și notifică Comisia cu privire la autoritățile respective.
Articolul 10
Elaborarea de scenarii și planificarea managementului dezastrelor
Comisia și statele membre cooperează pentru a îmbunătăți planificarea transsectorială la nivelul Uniunii a managementului riscurilor de dezastre, atât pentru dezastrele naturale, cât și pentru cele provocate de om, care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depășesc frontierele unei țări, inclusiv pentru efectele negative ale schimbărilor climatice. Planificarea respectivă include elaborarea la nivelul Uniunii de scenarii de prevenire a dezastrelor, de pregătire și de răspuns, ținând seama de activitățile efectuate în legătură cu obiectivele Uniunii în materie de reziliență la dezastre, astfel cum sunt menționate la articolul 6 alineatul (5), și de activitățile Rețelei de cunoaștere a Uniunii în domeniul protecției civile menționate la articolul 13, pe baza:
evaluărilor riscurilor menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (a);
analizei generale a riscurilor menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (c);
evaluării capabilității de management al riscurilor a statelor membre menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (b);
datelor disponibile privind pierderile cauzate de dezastre menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (f);
schimbului voluntar de informații existente privind planificarea managementului riscurilor de dezastre la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător;
cartografierii activelor; și
elaborării de planuri pentru trimiterea pe teren a capacităților de răspuns.
Articolul 11
Rezerva europeană de protecție civilă
Comisia, în cooperare cu statele membre, monitorizează progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie de capacități prevăzute în actele de punere în aplicare menționate la primul paragraf din prezentul alineat și identifică lacunele potențial semnificative în materie de capacități de răspuns din cadrul Rezervei europene de protecție civilă. În cazul în care se identifică asemenea lacune, Comisia analizează dacă statele membre au la dispoziție capacitățile necesare în afara Rezervei europene de protecție civilă. Comisia încurajează statele membre să abordeze lacunele semnificative în materie de capacități de răspuns din cadrul Rezervei europene de protecție civilă. Comisia poate sprijini statele membre în acest sens, în conformitate cu articolul 20, articolul 21 alineatul (1) litera (i) și articolul 21 alineatul (2).
Articolul 12
rescEU
Pentru a garanta un răspuns eficace la dezastre, Comisia și statele membre asigură, după caz, o distribuție geografică adecvată a capacităților rescEU.
În cazuri de urgență justificate în mod corespunzător, Comisia poate achiziționa, închiria, deține în sistem de leasing sau contracta în alt mod capacități determinate prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de urgență menționată la articolul 33 alineatul (3). Astfel de acte de punere în aplicare:
stabilesc tipul și cantitatea necesare de mijloace materiale și orice servicii de sprijin necesare, deja definite drept capacități rescEU; și/sau
definesc drept capacități rescEU mijloacele materiale suplimentare și orice servicii de sprijin necesare și stabilesc tipul și cantitatea necesare ale acestor capacități.
Capacitățile rescEU sunt găzduite de statele membre care le achiziționează, le închiriază, le dețin în sistem de leasing sau le contractează în alt mod.
Capacitățile rescEU pot fi utilizate numai în scopuri naționale, astfel cum se menționează la articolul 23 alineatul (4a), atunci când nu sunt utilizate sau nu sunt necesare pentru operațiuni de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii.
Capacitățile rescEU se utilizează în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (g) și cu contractele operaționale dintre Comisie și statul membru care deține, închiriază ori deține în sistem de leasing astfel de capacități, care detaliază termenii și condițiile de trimitere pe teren a capacităților rescEU, inclusiv participarea personalului.
Statul membru pe teritoriul căruia sunt trimise capacități rescEU este responsabil pentru conducerea operațiunilor de răspuns. În cazul trimiterii pe teren în afara Uniunii, statele membre care găzduiesc capacități rescEU sunt responsabile pentru asigurarea integrării depline a capacităților rescEU în răspunsul global.
Atunci când capacitățile rescEU sunt trimise pe teren în țări terțe, în anumite cazuri, statele membre pot refuza să trimită pe teren propriul personal, în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (g) și cu dispozițiile detaliate ale contractelor operaționale menționate la alineatul (5) al treilea paragraf din prezentul articol.
Articolul 13
Rețeaua de cunoaștere a Uniunii în domeniul protecției civile
Comisia, prin intermediul Rețelei, ține seama în mod corespunzător de expertiza disponibilă în statele membre, la nivelul Uniunii, la nivelul altor organizații și entități internaționale, la nivelul țărilor terțe și la nivelul organizațiilor active pe teren.
Comisia și statele membre promovează o participare echilibrată din punctul de vedere al genului la instituirea și în funcționarea Rețelei.
Comisia, prin intermediul Rețelei, sprijină coerența proceselor de planificare și de luare a deciziilor prin facilitarea schimbului continuu de cunoștințe și informații implicând toate domeniile de activitate din cadrul mecanismului Uniunii.
În acest scop, Comisia, prin intermediul Rețelei:
instituie și gestionează un program de formare și de exerciții pentru personalul responsabil cu protecția civilă și managementul situațiilor de urgență în materie de prevenire, pregătire pentru dezastre și răspuns la acestea. Programul are în centru și încurajează schimbul de bune practici în domeniul protecției civile și al managementului dezastrelor, inclusiv al dezastrelor provocate de schimbările climatice, și include cursuri comune și un sistem de schimb de cunoștințe de specialitate în domeniul managementului dezastrelor, inclusiv schimburi de profesioniști și de voluntari cu experiență, precum și detașarea de experți din statele membre.
Programul de formare și de exerciții vizează optimizarea coordonării, a compatibilității și a complementarității între capacitățile menționate la articolele 9, 11 și 12 și îmbunătățirea competenței experților menționați la articolul 8 alineatul (1) literele (d) și (f);
instituie și gestionează un program dedicat lecțiilor învățate în urma acțiunilor de protecție civilă desfășurate în cadrul mecanismului Uniunii, incluzând aspecte din întregul ciclu de management al dezastrelor, pentru a furniza o bază amplă pentru procesele de învățare și dezvoltarea cunoștințelor. Programul include:
monitorizarea, analizarea și evaluarea tuturor acțiunilor de protecție civilă relevante din cadrul mecanismului Uniunii;
promovarea punerii în aplicare a lecțiilor învățate pentru a asigura un fundament bazat pe experiență pentru elaborarea activităților din cadrul ciclului de management al dezastrelor; și
elaborarea de metode și instrumente pentru colectarea, analizarea, promovarea și punerea în aplicare a lecțiilor învățate.
Programul respectiv include, de asemenea, după caz, lecțiile învățate din intervențiile efectuate în afara Uniunii în scopul exploatării legăturilor și sinergiilor dintre asistența furnizată în temeiul mecanismului Uniunii și acțiunile umanitare de răspuns;
stimulează cercetarea și inovarea și încurajează introducerea și utilizarea de noi strategii sau tehnologii relevante, sau ambele, pentru mecanismul Uniunii;
instituie și mențin o platformă online care să deservească Rețeaua pentru a sprijini și a facilita punerea în aplicare a diferitelor sarcini menționate la literele (a), (b) și (c).
CAPITOLUL IV
RĂSPUNS
Articolul 14
Notificarea dezastrelor de pe teritoriul Uniunii
Primul paragraf nu se aplică în cazul în care obligația de notificare a fost deja abordată în temeiul altor dispoziții din dreptul Uniunii, al Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice sau al acordurilor internaționale existente.
Articolul 15
Răspunsul la dezastre pe teritoriul Uniunii
La primirea unei solicitări de asistență, Comisia acționează, în mod corespunzător și fără întârziere, după cum urmează:
transmite solicitarea punctelor de contact din alte state membre;
colectează și analizează informații validate privind situația, împreună cu statul membru afectat, cu scopul de a genera o conștientizare comună a situației și a răspunsului la aceasta, și difuzează informațiile respective direct către statele membre;
formulează, în consultare cu statul membru solicitant, recomandări pentru furnizarea de asistență prin intermediul mecanismului Uniunii, având la bază necesitățile de pe teren și orice planuri relevante elaborate în prealabil, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (1), invită statele membre să trimită pe teren capacități specifice și facilitează coordonarea asistenței solicitate; și
întreprinde acțiuni suplimentare pentru facilitarea coordonării răspunsului.
Articolul 16
Promovarea coerenței cu privire la răspunsul la dezastre în afara Uniunii
Comisia sprijină coerența cu privire la furnizarea de asistență prin următoarele măsuri:
menținerea unui dialog cu punctele de contact ale statelor membre pentru a asigura, în cadrul efortului general de asistență, eficiența și coerența contribuției răspunsului Uniunii la dezastre prin intermediul mecanismului Uniunii, în special prin:
informarea statelor membre, fără întârziere, cu privire la solicitările de asistență în integralitatea lor;
sprijinirea unei evaluări comune a situației și a necesităților, furnizarea de consultanță tehnică și/sau facilitarea coordonării asistenței pe teren prin prezența unei echipe de experți în protecție civilă la fața locului;
schimbul de evaluări și analize relevante cu toți actorii relevanți;
furnizarea unei prezentări generale a asistenței oferite de statele membre și de alți actori;
acordarea de consultanță cu privire la tipul de asistență necesară pentru a asigura compatibilitatea asistenței acordate cu evaluările necesităților; și
acordarea de asistență pentru depășirea oricăror dificultăți de natură practică în furnizarea de asistență în domenii precum tranzitul și aspectele vamale;
formularea imediată de recomandări, pe cât posibil în cooperare cu țara afectată, având la bază necesitățile de pe teren și orice planuri relevante elaborate în prealabil, invitând statele membre să trimită pe teren capacități specifice și facilitarea coordonării asistenței solicitate;
asigurarea legăturii cu țara afectată cu privire la detaliile tehnice, precum necesitățile specifice de asistență, acceptarea ofertelor și măsurile practice pentru primirea și distribuirea asistenței la nivel local;
asigurarea legăturii cu OCHA sau sprijinirea acesteia și cooperarea cu alți actori relevanți care contribuie la efortul general de asistență pentru a optimiza sinergiile, a urmări realizarea de complementarități și a evita suprapunerile și lacunele; și
asigurarea legăturii cu toți actorii relevanți, în special în faza de încheiere a intervenției de asistență în cadrul mecanismului Uniunii pentru a facilita efectuarea fără dificultăți a predării.
Articolul 17
Sprijin la fața locului
Comisia poate selecționa, numi și trimite o echipă formată din experți puși la dispoziție de statele membre:
ca urmare a unei solicitări de expertiză în materie de prevenire, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2);
ca urmare a unei solicitări de expertiză în materie de pregătire, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2);
în eventualitatea unui dezastru pe teritoriul Uniunii, astfel cum se menționează la articolul 15 alineatul (5);
în eventualitatea unui dezastru în afara Uniunii, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (3).
Experți din cadrul Comisiei și din cadrul altor servicii ale Uniunii pot fi integrați în echipă pentru a o sprijini și pentru a facilita legătura cu ERCC. Experți trimiși de agențiile ONU sau de alte organizații internaționale pot fi integrați în echipă pentru a consolida cooperarea și pentru a facilita evaluările comune.
În cazul în care eficacitatea operațională impune acest lucru, Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, poate facilita implicarea unor experți suplimentari, prin mobilizarea acestora pe teren, precum și furnizarea de sprijin tehnic și științific, și poate recurge la expertiza științifică, medicală de urgență și sectorială de specialitate existentă.
Procedura de selecție și numire a experților este următoarea:
statele membre desemnează experții aflați sub responsabilitatea lor care pot fi trimiși pe teren ca membri în echipele de experți;
Comisia selecționează experții și conducătorul echipelor menționate pe baza calificărilor și experienței lor, inclusiv a nivelului lor de formare în domeniul mecanismului Uniunii, a experienței anterioare dobândite în cursul misiunilor în cadrul mecanismului Uniunii și a altor acțiuni internaționale de asistență; selecția se bazează și pe alte criterii, inclusiv pe competențele lingvistice, pentru a se garanta că echipa în ansamblu deține competențele necesare într-o anumită situație;
Comisia numește experți și șefi de echipă pentru misiune în acord cu statul membru care îi desemnează.
Comisia informează statele membre cu privire la sprijinul suplimentar de specialitate furnizat în conformitate cu alineatul (1).
Articolul 18
Transport și echipamente
În cazul producerii unui dezastru, în interiorul sau în afara Uniunii, Comisia poate sprijini statele membre în vederea obținerii accesului la echipamente sau resurse logistice și de transport prin următoarele măsuri:
furnizarea și schimbul de informații referitoare la echipamentele și resursele logistice și de transport care pot fi puse la dispoziție de către statele membre, în vederea facilitării punerii în comun a acestor echipamente și resurse logistice și de transport;
elaborarea de materiale cartografice pentru trimiterea pe teren și mobilizarea rapidă a resurselor, având în vedere în special particularitățile regiunilor transfrontaliere, pentru a ține cont de riscurile ce depășesc frontierele unei țări;
asistarea statelor membre la identificarea resurselor logistice și de transport care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale, precum și facilitarea accesului la astfel de resurse; sau
asistarea statelor membre la identificarea echipamentelor care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale.
CAPITOLUL V
DISPOZIȚII FINANCIARE
Articolul 19
Resurse bugetare
Suma de 425 172 000 EUR în prețuri curente provine din rubrica 3 „Securitate și cetățenie” a cadrului financiar multianual, iar suma de 148 856 000 EUR în prețuri curente din rubrica 4 „Europa globală”.
Aceste cheltuieli pot acoperi, în special, studii, reuniuni ale experților, acțiuni de informare și comunicare, inclusiv comunicare instituțională a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care respectivele priorități sunt legate de obiectivele generale ale mecanismului Uniunii; sunt incluse, de asemenea, cheltuielile referitoare la rețelele informatice specializate în prelucrarea și schimbul de informații, inclusiv interconectarea acestora cu sistemele existente sau viitoare destinate promovării schimburilor intersectoriale de date și cu echipamentele aferente, precum și toate celelalte cheltuieli de asistență tehnică și administrativă efectuate de Comisie pentru gestionarea programului.
Articolul 19a
Resursele din Instrumentul de redresare al Uniunii Europene
Articolul 20
Acțiuni generale eligibile
Următoarele acțiuni generale sunt eligibile să beneficieze de asistență financiară cu scopul de a consolida prevenirea, pregătirea și răspunsul eficace la dezastre:
studii, sondaje, modelare și elaborare de scenarii pentru facilitarea schimbului de cunoștințe, bune practici și informații;
formare, exerciții, ateliere, schimburi de personal și de experți, crearea de rețele, proiecte demonstrative și transfer tehnologic;
acțiuni de monitorizare, analiză și evaluare;
acțiuni de informare, educare și sensibilizare a publicului și acțiuni asociate de diseminare, în scopul implicării cetățenilor în prevenirea și reducerea la minimum a efectelor produse de dezastre în Uniune și pentru a ajuta cetățenii Uniunii să se protejeze ei înșiși cu mai multă eficacitate și în mod durabil;
instituirea și derularea unui program dedicat lecțiilor învățate în urma intervențiilor și a exercițiilor din cadrul mecanismului Uniunii, inclusiv în domenii relevante pentru prevenire și pregătire; și
acțiuni de comunicare și măsuri de sensibilizare față de activitatea de protecție civilă a statelor membre și a Uniunii în materie de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre.
Articolul 20a
Vizibilitate și recompense
Orice finanțare sau asistență acordată în temeiul prezentei decizii beneficiază de o vizibilitate adecvată, în conformitate cu orientările specifice emise de Comisie în ceea ce privește intervențiile specifice. În special, statele membre se asigură că, pentru operațiunile finanțate în cadrul mecanismului Uniunii, comunicarea publică:
include trimiteri adecvate la mecanismul Uniunii;
aplică o marcă vizuală pe capacitățile finanțate sau cofinanțate de către mecanismul Uniunii;
pune în aplicare acțiuni cu emblema Uniunii;
comunică în mod proactiv informații privind sprijinul acordat de Uniune către mass-media națională și părțile interesate, precum și prin propriile lor canale de comunicare; și
sprijină acțiunile de comunicare ale Comisiei cu privire la operațiuni.
În cazul în care capacitățile rescEU sunt utilizate în scopuri naționale, astfel cum se menționează la articolul 12 alineatul (5), statele membre recunosc, prin aceleași mijloace ca cele menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, originea capacităților respective și asigură vizibilitatea fondurilor din partea Uniunii utilizate pentru achiziționarea capacităților respective.
Articolul 21
Acțiuni de prevenire și pregătire eligibile
Sunt eligibile să beneficieze de asistență financiară următoarele acțiuni de prevenire și pregătire:
cofinanțarea proiectelor, studiilor, atelierelor de lucru, sondajelor și acțiunilor și activităților similare menționate la articolul 5;
cofinanțarea analizelor inter pares menționate la articolul 6 litera (d) și la articolul 8 litera (j);
menținerea funcțiilor asigurate de ERCC, în conformitate cu articolul 8 litera (a);
pregătirea pentru mobilizarea și trimiterea echipelor de experți menționate la articolul 8 litera (d) și la articolul 17 și dezvoltarea și menținerea unei capacități de intervenție rapidă prin intermediul unei rețele de experți pregătiți care pot fi puși la dispoziție de statele membre, menționate la articolul 8 litera (f);
instituirea și menținerea CECIS și a unor instrumente care să permită comunicarea și schimbul de informații dintre ERCC și punctele de contact din statele membre și ale altor participanți în cadrul mecanismului Uniunii;
contribuția la dezvoltarea unor sisteme transnaționale de detectare, alertă timpurie și alertă de interes european pentru a permite un răspuns rapid, precum și pentru a promova interconexiunile dintre sistemele naționale de alertă timpurie și alertă și conexiunile acestora cu ERCC și CECIS. Sistemele menționate anterior iau în considerare și valorifică sursele și sistemele de informare, monitorizare sau detectare existente și viitoare;
dezvoltarea planificării managementului riscului de dezastre, astfel cum se menționează la articolul 10;
sprijinirea activităților de pregătire descrise la articolul 13;
dezvoltarea ►M2 Rezerva europeană de protecție civilă ◄ , astfel cum este menționată la articolul 11, în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
instituirea, gestionarea și întreținerea capacităților rescEU în conformitate cu articolul 12;
asigurarea disponibilității sprijinului logistic pentru echipele de experți menționate la articolul 17 alineatul (1);
facilitarea coordonării statelor membre care prepoziționează capacități de răspuns la dezastre în interiorul Uniunii în conformitate cu articolul 8 litera (g);
sprijinirea acordării de consultanță privind măsuri de prevenire și pregătire prin desfășurarea unei echipe de experți pe teren, la solicitarea unui stat membru, a unei țări terțe, a Organizației Națiunilor Unite sau a agențiilor acesteia, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (2) și la articolul 13 alineatul (3).
Eligibilitatea pentru asistența financiară pentru acțiunea menționată la alineatul (1) litera (i) este limitată la:
costurile la nivelul Uniunii pentru instituirea și gestionarea ►M2 Rezerva europeană de protecție civilă ◄ și procesele asociate menționate la articolul 11;
costurile cursurilor, exercițiilor și atelierelor de formare obligatorii necesare pentru certificarea capacităților de răspuns ale statelor membre în scopurile ►M2 Rezerva europeană de protecție civilă ◄ („costuri de certificare”). Costurile de certificare pot consta în costuri unitare sau sume forfetare determinate pe tip de capacitate, acoperind până la 100 % din costurile eligibile; și
costurile necesare pentru modernizarea sau repararea capacităților de răspuns pentru a le aduce la o stare de pregătire și disponibilitate astfel încât să poată fi trimise pe teren ca parte a Rezervei europene de protecție civilă, în conformitate cu cerințele de calitate ale Rezervei europene de protecție civilă și, dacă este cazul, cu recomandările formulate în cadrul procesului de certificare (denumite în continuare „costuri de adaptare”). Aceste costuri de adaptare pot include costuri legate de funcționalitate, de interoperabilitatea modulelor și a altor capacități de răspuns, de autonomie, de autosuficiență, de transportabilitate, de ambalare și alte costuri necesare, cu condiția ca acestea să fie legate în mod specific de includerea capacităților în Rezerva europeană de protecție civilă.
Costurile de adaptare pot cuprinde:
75 % din costurile eligibile în cazul unei modernizări, cu condiția ca suma respectivă să nu depășească 50 % din costul mediu al dezvoltării capacității; și
75 % din costurile eligibile în cazul unei reparații.
Capacitățile de răspuns care beneficiază de finanțare în temeiul punctelor (i) și (ii) sunt puse la dispoziție ca parte din Rezerva europeană de protecție civilă pentru o perioadă minimă care este legată de finanțarea primită și care este cuprinsă între 3 și 10 ani începând de la disponibilitatea lor efectivă ca parte a Rezervei europene de protecție civilă, cu excepția cazului în care durata lor de viață economică este mai scurtă.
Costurile de adaptare pot cuprinde costuri unitare sau sume forfetare determinate pe tip de capacitate.
▼M2 —————
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30 pentru a modifica anexa IA în ceea ce privește categoriile de costuri eligibile.
▼M3 —————
Articolul 22
Acțiuni de răspuns eligibile
Sunt eligibile să beneficieze de asistență financiară următoarele acțiuni de răspuns:
trimiterea de echipe de experți menționate la articolul 17 alineatul (1) cu sprijin logistic și trimiterea de experți menționată la articolul 8 literele (d) și (e);
în caz de dezastru, sprijinirea statelor membre în vederea obținerii accesului la echipamente și resurse logistice și de transport, astfel cum se prevede la articolul 23; și
în temeiul unei cereri de asistență, întreprinderea de acțiuni de sprijin și complementare suplimentare necesare pentru facilitarea coordonării răspunsului în modul cel mai eficace.
Articolul 23
Acțiuni eligibile referitoare la echipamente și operațiuni
Pentru a permite accesul la echipamente și la resurse logistice și de transport în cadrul mecanismului Uniunii, sunt eligibile pentru asistență financiară următoarele acțiuni:
furnizarea și schimbul de informații referitoare la echipamentele și la resursele logistice și de transport pe care statele membre decid să le pună la dispoziție, în vederea facilitării punerii în comun a acestor echipamente sau resurse logistice și de transport;
asistarea statelor membre la identificarea resurselor logistice și de transport care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale, precum și facilitarea accesului la astfel de resurse;
asistarea statelor membre la identificarea echipamentelor care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale;
finanțarea resurselor logistice și de transport necesare pentru asigurarea unui răspuns rapid la dezastre. Astfel de acțiuni sunt eligibile pentru asistență financiară numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele criterii:
s-a transmis o solicitare de asistență în cadrul mecanismului Uniunii, în conformitate cu articolele 15 și 16;
resursele logistice și de transport suplimentare sunt necesare pentru asigurarea eficacității răspunsului la dezastru în cadrul mecanismului Uniunii;
asistența corespunde necesităților identificate de ERCC și este furnizată în conformitate cu recomandările ERCC cu privire la specificațiile tehnice, la calitate, la termenele și la modalitățile de furnizare;
asistența a fost acceptată de către o țară solicitantă, direct sau prin intermediul Organizației Națiunilor Unite sau al agențiilor acesteia, sau de către o organizație internațională relevantă, în cadrul mecanismului Uniunii; și
asistența completează, în cazul dezastrelor survenite în țări terțe, orice acțiune umanitară consolidată de răspuns a Uniunii.
Asistența financiară din partea Uniunii pentru resurse logistice și de transport poate acoperi maximum 100 % din totalul costurilor eligibile menționate la literele (a)-(d), în cazul în care acest lucru este necesar pentru a face ca asistența din partea statelor membre pusă în comun să fie eficace din punct de vedere operațional și în cazul în care costurile sunt legate de unul dintre elementele următoare:
închirierea pe termen scurt de capacități de stocare pentru depozitarea temporară a asistenței din partea statelor membre în vederea facilitării transportului coordonat;
transportul din statul membru care oferă asistență în statul membru care facilitează transportul coordonat;
reambalarea asistenței din partea statelor membre în vederea utilizării la maximum a capacităților de transport disponibile sau a îndeplinirii unor cerințe operaționale specifice; sau
transportul local, tranzitul și depozitarea asistenței puse în comun în vederea asigurării unei furnizări coordonate la destinația finală în țara solicitantă.
Prin derogare de la primul paragraf, asistența financiară din partea Uniunii acoperă 100 % din costurile operaționale ale capacităților rescEU necesare pentru dezastre cu probabilitate redusă de producere și cu impact major atunci când capacitățile respective sunt trimise pe teren în cadrul mecanismului Uniunii.
Fără a aduce atingere alineatelor (1a) și (2), sprijinul financiar din partea Uniunii pentru transportul asistenței necesare pentru dezastrele ecologice în cazul cărora se aplică principiul „poluatorul plătește” poate acoperi maximum 100 % din costurile eligibile totale. Se aplică următoarele condiții:
sprijinul financiar din partea Uniunii pentru transportul asistenței este solicitat de statul membru afectat sau care acordă asistență, pe baza unei evaluări a nevoilor justificate în mod corespunzător;
statul membru afectat sau, după caz, statul membru care acordă asistență ia toate măsurile necesare pentru a solicita și a obține despăgubiri din partea poluatorului, în conformitate cu toate dispozițiile legale aplicabile la nivel internațional, la nivelul Uniunii sau la nivel național;
în momentul primirii despăgubirii din partea poluatorului, statul membru afectat sau, după caz, statul membru care acordă asistență rambursează imediat Uniunii suma în cauză.
În cazul unui dezastru ecologic, astfel cum se menționează la primul paragraf, care nu afectează un stat membru, acțiunile menționate la literele (a), (b) și (c) sunt întreprinse de statul membru care acordă asistență.
Articolul 24
Beneficiari
În temeiul prezentei decizii pot fi acordate granturi unor persoane juridice de drept privat sau public.
Articolul 25
Tipuri de intervenții financiare și proceduri de punere în aplicare
Nu sunt necesare programe de lucru anuale sau multianuale pentru acțiunile care intră sub incidența răspunsului la dezastre menționat în capitolul IV, care nu pot fi prevăzute în prealabil.
Articolul 26
Complementaritatea și coerența acțiunilor Uniunii
Comisia se asigură că solicitanții de asistență financiară în temeiul prezentei decizii și beneficiarii unei astfel de asistențe îi furnizează informații cu privire la asistența financiară primită din alte surse, inclusiv din bugetul general al Uniunii, și cu privire la solicitările de astfel de asistență aflate în curs.
Articolul 27
Protejarea intereselor financiare ale Uniunii
În cazul în care o țară terță participă la program printr-o decizie adoptată în temeiul unui acord internațional sau în temeiul oricărui alt instrument juridic, țara terță în cauză acordă accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, OLAF și Curtea de Conturi să își exercite în mod cuprinzător competențele care le revin. În cazul OLAF, aceste drepturi includ dreptul de a efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 8 ).
CAPITOLUL VI
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 28
Țări terțe și organizații internaționale
Mecanismul Uniunii este deschis participării:
țărilor membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE), conform condițiilor prevăzute de Acordul SEE, și altor țări europene, în cazurile în care acordurile și procedurile cuprind dispoziții în acest sens;
țărilor în curs de aderare, țărilor candidate și potențial candidate, în conformitate cu principiile generale și cu termenii și condițiile generale de participare a țărilor respective la programele Uniunii instituite prin acordurile-cadru și deciziile consiliilor de asociere respective, sau prin alte acorduri similare.
Articolul 29
Autorități competente
În scopul aplicării prezentei decizii, statele membre desemnează autoritățile competente și informează Comisia în consecință.
Articolul 30
Exercitarea delegării de competențe
▼M3 —————
Articolul 31
Procedura de urgență
Articolul 32
Acte de punere în aplicare
Comisia adoptă acte de punere în de aplicare cu privire la următoarele aspecte:
interacțiunea ERCC cu punctele de contact ale statelor membre, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (b), la articolul 15 alineatul (3) și la articolul 16 alineatul (3) litera (a) și procedurile operaționale pentru răspunsul la dezastre pe teritoriul Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 15, precum și din afara Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 16, inclusiv identificarea organizațiilor internaționale relevante;
componentele CECIS, precum și organizarea schimbului de informații prin CECIS, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (b);
procesul de trimitere pe teren a echipelor de experți, astfel cum se prevede la articolul 17;
identificarea modulelor, a altor capacități de răspuns și a experților, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (1);
cerințele operaționale pentru funcționarea și interoperabilitatea modulelor, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (2), inclusiv misiunile, capacitățile, componentele principale, autosuficiența și trimiterea pe teren a acestora;
obiectivele legate de capacitate, cerințele de calitate și interoperabilitate și procedura de certificare și înregistrare necesare pentru funcționarea ►M2 Rezerva europeană de protecție civilă ◄ , astfel cum se prevede la articolul 11, precum și acordurile financiare, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (2);
instituirea, gestionarea și întreținerea rescEU, astfel cum sunt prevăzute la articolul 12, inclusiv criteriile pentru deciziile de trimitere pe teren, procedurile operaționale, precum și costurile astfel cum sunt menționate la articolul 21 alineatul (3);
instituirea și organizarea Rețelei Uniunii de cunoaștere în domeniul protecției civile, astfel cum se prevede la articolul 13;
categoriile de riscuri cu probabilitate redusă de producere și cu impact major și capacitățile corespunzătoare de management al acestora, astfel cum sunt menționate la articolul 21 alineatul (4);
criteriile și procedurile pentru recunoașterea angajamentului de lungă durată și a contribuțiilor extraordinare aduse protecției civile a Uniunii, astfel cum sunt menționate la articolul 20a; și
organizarea sprijinului pentru resursele logistice și de transport, astfel cum se prevede la articolele 18 și 23.
Articolul 33
Procedura comitetului
Articolul 34
Evaluare
CAPITOLUL VII
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 35
Dispoziții tranzitorii
Până la 1 ianuarie 2025, asistența financiară din partea Uniunii poate fi acordată pentru a acoperi 75 % din costurile necesare pentru a asigura accesul rapid la capacitățile naționale care corespund celor definite în conformitate cu articolul 12 alineatul (2). În acest scop, Comisia poate acorda granturi directe statelor membre fără o cerere de propuneri.
Capacitățile menționate la primul paragraf sunt desemnate drept capacități rescEU până la sfârșitul acestei perioade tranzitorii.
Prin derogare de la articolul 12 alineatul (6), decizia privind trimiterea pe teren a capacităților menționate la primul paragraf este luată de către statul membru care le-a pus la dispoziție drept capacități rescEU. Atunci când o urgență națională, un caz de forță majoră sau, în cazuri excepționale, motive grave împiedică un stat membru să pună la dispoziție aceste capacități în cazul unui anumit dezastru, statul membru respectiv informează Comisia cât mai curând posibil, făcând trimitere la prezentul articol.
Articolul 36
Abrogare
Decizia 2007/162/CE, Euratom și Decizia 2007/779/CE, Euratom se abrogă. Trimiterile la deciziile abrogate se consideră trimiteri la prezenta decizie și se interpretează în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II la prezenta decizie.
Articolul 37
Intrarea în vigoare
Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 1 ianuarie 2014.
▼M2 —————
ANEXA I
Procente de alocare a pachetului financiar pentru punerea în aplicare a mecanismului Uniunii menționat la articolul 19 alineatul (1a) și a cuantumului menționat la articolul 19a pentru perioada 2021-2027
Principii
La punerea în aplicare a prezentei decizii, se are în vedere în mod corespunzător obiectivul Uniunii de a contribui la obiectivele climatice globale și la obiectivul ambițios de a integra acțiunile în domeniul biodiversității în politicile Uniunii, în măsura în care imprevizibilitatea și circumstanțele specifice legate de pregătirea și reacția în caz de dezastre permit acest lucru.
ANEXA IA
Categorii de costuri eligibile, astfel cum sunt menționate la articolul 21 alineatul (3)
Costuri cu echipamentele
Costuri cu întreținerea, inclusiv costuri cu reparațiile
Costuri cu asigurarea
Costuri cu formarea
Costuri cu depozitarea
Costuri cu înregistrarea și certificarea
Costul materialelor consumabile
Costuri cu personalul necesar pentru a asigura disponibilitatea și trimiterea pe teren a capacităților rescEU.
ANEXA II
Tabel de corespondență
|
Decizia 2007/162 EC, Euratom a Consiliului |
Decizia 2007/779 EC, Euratom a Consiliului |
Prezenta Decizie |
|
Articolul 1 alineatul (1) |
|
— |
|
Articolul 1 alineatul (2) |
|
Articolul 1 alineatul (4) |
|
Articolul 1 alineatul (3) |
|
— |
|
Articolul 1 alineatul (4) |
Articolul 1 alineatul (2) |
Articolul 2 alineatul (2) |
|
|
Articolul 1 alineatul (1) |
— |
|
|
Articolul 1 alineatul (2) primul paragraf |
Articolul 1 alineatul (2) |
|
|
Articolul 1 alineatul (2) al doilea paragraf |
Articolul 1 alineatul (5) |
|
Articolul 2 alineatul (1) |
|
Articolul 2 alineatul (1) litera (a) |
|
Articolul 2 alineatul (2) |
|
Articolul 2 alineatul (1) litera (b) |
|
Articolul 2 alineatul (3) |
|
Articolul 1 alineatul (6) |
|
|
Articolul 2 alineatul (1) |
— |
|
|
Articolul 2 alineatul (2) |
Articolul 13 alineatul (1) litera (a) |
|
|
Articolul 2 alineatul (3) |
Articolul 20 litera (b) |
|
|
Articolul 2 alineatul (4) |
Articolul 8 litera (d) |
|
|
Articolul 2 alineatul (5) |
Articolul 7 și articolul 8 litera (a) |
|
|
Articolul 2 alineatul (6) |
Articolul 8 litera (b) |
|
|
Articolul 2 alineatul (7) |
Articolul 8 litera (c) |
|
|
Articolul 2 alineatul (8) |
Articolul 18 alineatul (1) |
|
|
Articolul 2 alineatul (9) |
Articolul 18 alineatul (2) |
|
|
Articolul 2 alineatul (10) |
Articolul 16 alineatul (7) |
|
|
Articolul 2 alineatul (11) |
— |
|
Articolul 3 |
Articolul 3 |
Articolul 4 |
|
Articolul 4 alineatul (1) |
|
Articolele 20 și 21 |
|
Articolul 4 alineatul (2) litera (a) |
|
Articolul 22 litera (a) |
|
Articolul 4 alineatul (2) litera (b) |
|
Articolul 22 litera (b) și articolul 23 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) |
|
Articolul 4 alineatul (2) litera (c) |
|
Articolul 23 alineatul (1), litera (d) |
|
Articolul 4 alineatul (3) |
|
Articolul 23 alineatele (2) și (4) |
|
Articolul 4 alineatul (4) |
|
Articolul 32 alineatul (1) litera (i) |
|
|
Articolul 4 alineatul (1) |
Articolul 9 alineatul (1) |
|
|
Articolul 4 alineatul (2) |
Articolul 9 alineatul (3) |
|
|
Articolul 4 alineatul (3) |
Articolul 9 alineatele (1) și (2) |
|
|
Articolul 4 alineatul (4) |
Articolul 9 alineatul (4) |
|
|
Articolul 4 alineatul (5) |
Articolul 9 alineatul (5) |
|
|
Articolul 4 alineatul (6) |
Articolul 9 alineatul (6) |
|
|
Articolul 4 alineatul (7) |
Articolul 9 alineatul (9) |
|
|
Articolul 4 alineatul (8) |
Articolul 9 alineatul (7) |
|
Articolul 5 |
|
Articolul 24 |
|
|
Articolul 5 alineatul (1) |
Articolul 8 litera (a) |
|
|
Articolul 5 alineatul (2) |
Articolul 8 litera (b) |
|
|
Articolul 5 alineatul (3) |
Articolul 8 litera (c) |
|
|
Articolul 5 alineatul (4) |
Articolul 8 litera (d) |
|
|
Articolul 5 alineatul (5) |
Articolul 13 alineatul (1) litera (a) |
|
|
Articolul 5 alineatul (6) |
— |
|
|
Articolul 5 alineatul (7) |
Articolul 13 alineatul (1) litera (d) |
|
|
Articolul 5 alineatul (8) |
Articolul 13 alineatul (1) litera (f) |
|
|
Articolul 5 alineatul (9) |
Articolul 18 |
|
|
Articolul 5 alineatul (10) |
Articolul 8 litera (e) |
|
|
Articolul 5 alineatul (11) |
Articolul 8 litera (g) |
|
Articolul 6 alineatul (1) |
|
Articolul 25 alineatul (1) |
|
Articolul 6 alineatul (2) |
|
Articolul 25 alineatul (2) |
|
Articolul 6 alineatul (3) |
|
Articolul 25 alineatul (3) a treia și a patra teză |
|
Articolul 6 alineatul (4) |
|
— |
|
Articolul 6 alineatul (5) |
|
Articolul 25 alineatul (3) prima și a doua teză |
|
Articolul 6 alineatul (6) |
|
— |
|
|
Articolul 6 |
Articolul 14 |
|
Articolul 7 |
|
Articolul 28 alineatul (1) |
|
|
Articolul 7 alineatul (1) |
Articolul 15 alineatul (1) |
|
|
Articolul 7 alineatul (2) |
Articolul 15 alineatul (3) |
|
|
Articolul 7 alineatul (2) litera (a) |
Articolul 15 alineatul (3) litera (a) |
|
|
Articolul 7 alineatul (2) litera (c) |
Articolul 15 alineatul (3) litera (b) |
|
|
Articolul 7 alineatul (2) litera (b) |
Articolul 15 alineatul (3) punctul (c) |
|
|
Articolul 7 alineatul (3) prima și a treia teză |
Articolul 15 alineatul (4) și articolul 16 alineatul (6) |
|
|
Articolul 7 alineatul (4) |
Articolul 15 alineatul (5) |
|
|
Articolul 7 alineatul (5) |
— |
|
|
Articolul 7 alineatul (6) |
Articolul 17 alineatul (3) prima teză |
|
Articolul 8 |
|
Articolul 26 |
|
|
Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf |
Articolul 16 alineatul (1) |
|
|
Articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf |
Articolul 16 alineatul (2) prima teză |
|
|
Articolul 8 alineatul (1) al treilea paragraf |
— |
|
|
Articolul 8 alineatul (1) al patrulea paragraf |
— |
|
|
Articolul 8 alineatul (2) |
Articolul 16 alineatul (4) |
|
|
Articolul 8 alineatul (3) |
— |
|
|
Articolul 8 alineatul (4) litera (a) |
Articolul 16 alineatul (3), litera (a) |
|
|
Articolul 8 alineatul (4) litera (b) |
Articolul 16 alineatul (3) litera (c) |
|
|
Articolul 8 alineatul (4) litera (c) |
Articolul 16 alineatul (3) litera (d) |
|
|
Articolul 8 alineatul (4) litera (d) |
Articolul 16 alineatul (3) litera (e) |
|
|
Articolul 8 alineatul (5) |
Articolul 16 alineatul (8) |
|
|
Articolul 8 alineatul (6) primul paragraf |
Articolul 17 alineatul (1) și articolul (2) litera (b) |
|
|
Articolul 8 alineatul (6) al doilea paragraf |
Articolul 17 alineatul (3) a doua teză |
|
|
Articolul 8 alineatul (7) primul paragraf |
— |
|
|
Articolul 8 alineatul (7) al doilea paragraf |
Articolul 16 alineatul (2) a doua teză |
|
|
Articolul 8 alineatul (7) al treilea paragraf |
Articolul 16 alineatul (9) |
|
|
Articolul 8 alineatul (7) al patrulea paragraf |
Articolul 16 alineatul (11) |
|
|
Articolul 8 alineatul (7) al cincilea paragraf |
— |
|
|
Articolul 8 alineatul (8) |
Articolul 16 alineatul (10) |
|
|
Articolul 8 alineatul (9) litera (a) |
Articolul 16 alineatul (12) |
|
|
Articolul 8 alineatul (9) litera (b) |
Articolul 16 alineatul (13) |
|
Articolul 9 |
|
Articolul 16 alineatul (2) |
|
|
Articolul 9 |
Articolul 18 |
|
Articolul 10 |
|
Articolul 19 alineatul (3) |
|
|
Articolul 10 |
Articolul 28 |
|
Articolul 11 |
|
— |
|
|
Articolul 11 |
Articolul 29 |
|
Articolul 12 alineatul (1) |
|
Articolul 27 alineatul (1) |
|
Articolul 12 alineatul (2) |
|
— |
|
Articolul 12 alineatul (3) |
|
— |
|
Articolul 12 alineatul (4) |
|
— |
|
Articolul 12 alineatul (5) |
|
— |
|
|
Articolul 12 alineatul (1) |
Articolul 32 alineatul (1) litera (e) |
|
|
Articolul 12 alineatul (2) |
Articolul 32 alineatul (1) litera (a) |
|
|
Articolul 12 alineatul (3) |
Articolul 32 alineatul (1) litera (b) |
|
|
Articolul 12 alineatul (4) |
Articolul 32 alineatul (1) litera (c) |
|
|
Articolul 12 alineatul (5) |
Articolul 32 alineatul (1) litera (h) |
|
|
Articolul 12 alineatul (6) |
Articolul 32 alineatul (1) litera (d) |
|
|
Articolul 12 alineatul (7) |
— |
|
|
Articolul 12 alineatul (8) |
— |
|
|
Articolul 12 alineatul (9) |
Articolul 32 alineatul (1) a doua parte a literei (a) |
|
Articolul 13 |
Articolul 13 |
Articolul 33 |
|
Articolul 14 |
|
Articolul 19 |
|
Articolul 15 |
Articolul 14 |
Articolul 34 |
|
|
Articolul 15 |
Articolul 36 |
|
Articolul 16 |
|
Articolul 37 a doua teză |
|
Articolul 17 |
Articolul 16 |
Articolul 38 |
( 1 ) Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE (JO L 293, 5.11.2013, p. 1)
( 2 ) Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a Programului spațial al Uniunii și a Agenției Uniunii Europene pentru Programul spațial și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 912/2010, (UE) nr. 1285/2013 și (UE) nr. 377/2014 și a Deciziei 541/2014/UE (JO L 170, 12.5.2021, p. 69).
( 3 ) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
( 4 ) JO C 25, 30.1.2008, p. 1.
( 5 ) Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului din 14 decembrie 2020 de instituire a unui Instrument de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma crizei provocate de COVID-19 (JO L 433 I, 22.12.2020, p. 23).
( 6 ) Regulamentul (UE) 2021/836 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de modificare a Deciziei nr. 1313/2013/UE privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (JO L 185, 26.5.2021, p. 1).
( 7 ) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
( 8 ) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).