02011R0543 — RO — 01.06.2017 — 024.001

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

Astfel cum a fost modificat prin:

rectificat prin

▼B

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 543/2011 AL COMISIEI

din 7 iunie 2011

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate

TITLUL I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Domeniul de aplicare și utilizarea termenilor

1.  Prezentul regulament stabilește norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate.

Cu toate acestea, titlurile II și III din prezentul regulament se aplică numai în ceea ce privește produsele din sectorul fructelor și legumelor menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și produsele de acest fel destinate doar prelucrării.

2.  Termenii utilizați în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 au același sens atunci când sunt utilizați în prezentul regulament, cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel.

▼M29 —————

▼B

TITLUL II

CLASIFICAREA PRODUSELOR

CAPITOLUL 1

Norme generale

Articolul 3

Standardele de comercializare; deținătorii

1.  Cerințele prevăzute la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 constituie standardul de comercializare general. Standardul de comercializare general este prezentat în detaliu în partea A a anexei I la prezentul regulament.

Fructele și legumele care nu care fac obiectul unui standard de comercializare specific trebuie să se conformeze standardului de comercializare general. Cu toate acestea, atunci când deținătorul este în măsură să demonstreze că produsele sunt conforme cu oricare dintre standardele aplicabile adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU), produsele sunt considerate conforme cu standardul de comercializare general.

2.  Standardele de comercializare specifice prevăzute la articolul 113 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sunt stabilite în partea B a anexei I la prezentul regulament, pentru următoarele produse:

3.  În sensul articolului 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, prin „deținător” se înțelege orice persoană fizică sau juridică care deține fizic produsele în cauză.

Articolul 4

Excepțiile și derogările de la aplicarea standardelor de comercializare

1.  Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, următoarele produse nu fac obiectul obligației de respectare a standardelor de comercializare:

▼M18

▼B

2.  Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, următoarele produse nu fac obiectul obligației de respectare a standardelor de comercializare în cadrul unei anumite zone de producție:

3.  Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre pot excepta de la obligația de respectare a cerințelor standardelor de comercializare specifice produsele prezentate spre vânzare cu amănuntul consumatorilor pentru uzul personal al acestora și etichetate cu mențiunea „produs destinat prelucrării” sau cu orice altă mențiune similară și care sunt destinate prelucrării, altele decât cele menționate la alineatul (1) litera (a) punctul (i) din prezentul articol.

4.  Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre pot excepta de la obligația de respectare a cerințelor standardelor de comercializare produsele vândute direct de producător consumatorului final, pentru uzul personal al acestuia, pe piețe rezervate doar producătorilor dintr-o anumită zonă de producție definită de statele membre.

5.  Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în ceea ce privește standardele de comercializare specifice, fructele și legumele, altele decât cele din categoria „Extra”, pot prezenta, în etapele ulterioare expedierii, o ușoară lipsă de prospețime și turgescență și o ușoară alterare datorate dezvoltării și caracterului perisabil al acestora.

6.  Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, următoarele produse nu fac obiectul obligației de respectare a standardului de comercializare general:

7.  Autorității competente din statul membru trebuie să i se prezinte dovada conform căreia produsele care fac obiectul dispozițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (a) și la alineatul (2) respectă condițiile stabilite, în special în ceea ce privește destinația acestora.

Articolul 5

Informațiile specifice

1.  Informațiile specifice solicitate în temeiul prezentului capitol trebuie prezentate în mod lizibil și vizibil pe una dintre părțile ambalajului, fie imprimate direct pe ambalaj astfel încât să nu poată fi șterse, fie pe o etichetă care este parte integrantă din ambalaj sau este bine atașată acestuia.

2.  În cazul mărfurilor expediate în vrac și încărcate direct într-un mijloc de transport, informațiile specifice menționate la alineatul (1) trebuie să figureze într-un document de însoțire a mărfurilor sau pe o fișă plasată într-un loc vizibil din interiorul mijlocului de transport.

3.  În cazul contractelor la distanță în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 ), conformitatea cu standardele de comercializare impune ca informațiile specifice să fie disponibile înainte de efectuarea achiziționării.

4.  Facturile și documentele însoțitoare, cu excepția chitanțelor destinate consumatorilor, trebuie să indice denumirea și țara de origine a produselor și, după caz, categoria, soiul sau tipul comercial, dacă acestea sunt cerute de un standard de comercializare specific, sau faptul că produsul este destinat prelucrării.

Articolul 6

Informațiile specifice în etapa vânzării cu amănuntul

1.  În etapa vânzării cu amănuntul, informațiile specifice solicitate în temeiul prezentului capitol trebuie să fie lizibile și vizibile. Produsele pot fi prezentate spre vânzare cu condiția ca comerciantul cu amănuntul să afișeze în imediata apropiere a produselor și într-un mod vizibil și lizibil informațiile specifice privind țara de origine a produselor și, după caz, categoria și soiul sau tipul comercial, astfel încât cumpărătorii să nu fie induși în eroare.

2.  În cazul produselor care sunt preambalate în sensul Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 2 ), în plus față de informațiile prevăzute de standardele de comercializare, trebuie indicată greutatea netă. Totuși, în cazul produselor comercializate la bucată, cerința de a indica greutatea netă nu se aplică dacă numărul articolelor poate fi observat clar, acestea putând fi ușor numărate prin ambalaj, sau dacă numărul este indicat pe etichetă.

Articolul 7

Amestecurile

1.  Comercializarea ambalajelor cu o greutate netă de maximum 5 kg care conțin amestecuri de fructe și legume de specii diferite este permisă dacă:

2.  Cerințele de la alineatul (1) litera (a) nu se aplică produselor din cadrul unui amestec care nu aparțin sectorului fructelor și legumelor menționat la articolul 1 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

3.  Dacă fructele și legumele din cadrul unui amestec provin din mai multe state membre sau țări terțe, numele întregi ale țărilor de origine pot fi înlocuite cu una dintre mențiunile următoare, după caz:

CAPITOLUL II

Controale privind conformitatea cu standardele de comercializare

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 8

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol stabilește normele aplicabile controalelor privind conformitatea, acestea fiind controalele efectuate asupra fructelor și legumelor pe parcursul tuturor etapelor de comercializare, în vederea verificării conformității acestora cu standardele de comercializare și cu alte dispoziții ale prezentului titlu și ale articolelor 113 și 113a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Articolul 9

Autoritățile de coordonare și organismele de control

1.  Fiecare stat membru desemnează:

Autoritățile de coordonare și organismele de control menționate la primul paragraf pot fi publice sau private. Totuși, în ambele cazuri, acestea se află sub responsabilitatea statelor membre.

2.  Comisiei îi sunt notificate de către statele membre:

3.  Autoritatea de coordonare poate fi organismul de control sau unul dintre organismele de control sau orice alt organism desemnat în temeiul alineatului (1).

4.  În modul pe care îl consideră adecvat, Comisia pune la dispoziția publicului lista autorităților de coordonare desemnate de statele membre.

Articolul 10

Baza de date cu privire la comercianți

1.  Statele membre instituie o bază de date cu privire la comercianții din sectorul fructelor și legumelor, în care să fie înscriși, în condițiile stabilite de prezentul articol, comercianții implicați în comercializarea fructelor și legumelor pentru care s-au stabilit standarde în temeiul articolului 113 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

În acest scop, statele membre pot folosi orice altă bază sau baze de date constituite deja în alte scopuri.

2.  În sensul prezentului regulament, prin „comerciant” se înțelege orice persoană fizică sau juridică:

Activitățile menționate la primul paragraf litera (a) cuprind:

3.  Statele membre stabilesc condițiile în care următorii comercianți sunt sau nu sunt incluși în baza de date:

4.  Atunci când baza de date cu privire la comercianți este compusă din mai multe elemente distincte, autoritatea de coordonare asigură omogenitatea bazei, a elementelor sale, precum și a actualizării acestora. Actualizarea bazei de date se efectuează în special pe baza informațiilor adunate în timpul controalelor de conformitate.

5.  Cu privire la fiecare comerciant, baza de date conține:

Actualizarea bazei de date se efectuează în special pe baza informațiilor adunate în timpul controalelor de conformitate.

6.  Comercianții trebuie să furnizeze informațiile considerate necesare de către statele membre pentru instituirea și actualizarea bazei de date. Statele membre stabilesc condițiile în care sunt cuprinși în baza de date comercianții care nu sunt stabiliți pe teritoriul lor, dar care operează pe acesta.

Secțiunea 2

Controale de conformitate efectuate de statele membre

Articolul 11

Controalele de conformitate

1.  În vederea asigurării conformității cu standardele de comercializare și cu alte dispoziții ale prezentului titlu și ale articolelor 113 și 113a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre se asigură că controalele de conformitate sunt efectuate în mod selectiv, pe baza unei analize a riscului și cu o frecvență corespunzătoare.

Criteriile de evaluare a riscurilor cuprind existența unui certificat de conformitate, menționat la articolul 14, eliberat de o autoritate competentă dintr-o țară terță ale cărei controale de conformitate au fost aprobate în temeiul articolului 15. Existența unui astfel de certificat este considerată un factor de reducere a riscului de neconformitate.

Criteriile de evaluare a riscurilor pot, de asemenea, include:

2.  Analiza riscului este efectuată pe baza informațiilor conținute în baza de date cu privire la comercianți menționată la articolul 10 și clasifică comercianții în funcție de categoriile de risc.

Statele membre stabilesc în prealabil:

Pe baza analizei riscurilor, statele membre pot decide să nu efectueze controale selective asupra produselor care nu fac obiectul standardelor de comercializare specifice.

3.  Atunci când, în urma controalelor, se constată nereguli semnificative, statele membre cresc frecvența controalelor privind comercianții, produsele, originea acestora sau alți parametri.

4.  Comercianții trebuie să comunice organismelor de control toate informațiile pe care acestea din urmă le consideră necesare pentru organizarea și efectuarea controalelor de conformitate.

Articolul 12

Comercianții autorizați

1.  Comercianții care se încadrează în categoria celui mai scăzut nivel de risc și care prezintă garanții speciale privind conformitatea cu standardele de comercializare pot fi autorizați de statele membre să utilizeze modelul prevăzut în anexa II la etichetarea fiecărui ambalaj în etapa expedierii și/sau să semneze certificatul de conformitate menționat la articolul 14.

2.  Autorizarea se acordă pentru o perioadă de cel puțin un an.

3.  Comercianții care beneficiază de această posibilitate:

4.  În cazul în care un comerciant autorizat nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru autorizare, statul membru retrage autorizația.

5.  Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), comercianții autorizați pot continua să utilizeze, până la epuizarea stocurilor, modelele care erau conforme cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1580/2007 la data de ►M18  21 iunie 2011 ◄ .

Autorizațiile acordate comercianților înainte de ►M18  22 iunie 2011 ◄ rămân valabile pe parcursul perioadei pentru care au fost acordate.

Articolul 13

Acceptarea declarațiilor de către autoritatea vamală

1.  Autoritatea vamală poate accepta declarațiile de export și/sau declarațiile de punere în liberă circulație pentru produsele care fac obiectul standardelor de comercializare specifice doar dacă:

Dispozițiile de mai sus nu aduc atingere altor controale de conformitate pe care statele membre le pot efectua în temeiul articolului 11.

2.  De asemenea, alineatul (1) se aplică produselor care fac obiectul standardului de comercializare general prevăzut în anexa I partea A și produselor menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (a), dacă statul membru în cauză consideră că acest lucru este necesar, având în vedere analiza riscurilor menționată la articolul 11 alineatul (1).

Articolul 14

Certificatul de conformitate

1.  Pentru a confirma că produsele în cauză sunt conforme cu standardul de comercializare relevant, o autoritate competentă poate elibera certificate de conformitate (denumite în continuare „certificat”). Modelul de certificat destinat autorităților competente din Uniune figurează în anexa III.

În locul certificatelor eliberate de autoritățile competente din Uniune, țările terțe menționate la articolul 15 alineatul (4) pot utiliza certificate proprii, cu condiția ca acestea să conțină cel puțin informațiile echivalente celor din certificatul Uniunii. Prin mijloacele pe care le consideră adecvate, Comisia pune la dispoziție modele ale unor astfel de certificate ale țărilor terțe.

2.  Certificatele pot fi eliberate fie pe hârtie, cu semnătură originală, fie în format electronic, cu semnătură electronică.

3.  Fiecare certificat trebuie să poarte ștampila autorității competente și semnătura persoanei sau persoanelor autorizate în acest scop.

4.  Certificatul se eliberează în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

5.  Fiecare certificat trebuie să poarte un număr de serie după care poate fi identificat. Autoritatea competentă reține o copie a fiecărui certificat eliberat.

6.  Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1) primul paragraf, statele membre pot continua să utilizeze, până la epuizarea stocurilor, certificatele care erau conforme cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1580/2007 la data de 30 iunie 2009.

Secțiunea 3

Controale de conformitate efectuate de țările terțe

Articolul 15

Aprobarea controalelor de conformitate efectuate de țările terțe înaintea importului în Uniune

▼M18

1.  La cererea unei țări terțe, Comisia poate aproba, în conformitate cu procedura menționată la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, controalele privind conformitatea cu standardele de comercializare efectuate de respectiva țară terță înaintea importului în Uniune.

▼B

2.  Aprobarea menționată la alineatul (1) poate fi acordată țărilor terțe în care, în ceea ce privește produsele exportate către Uniune, sunt respectate standardele de comercializare ale Uniunii sau cel puțin standarde echivalente.

Aprobarea trebuie să specifice autoritatea oficială din țara terță sub responsabilitatea căreia se efectuează controalele menționate la alineatul (1). Autoritatea respectivă răspunde de contactele cu Uniunea. De asemenea, aprobarea trebuie să specifice organismele de control din țara terță care sunt responsabile cu controalele efective.

Aprobarea nu se poate referi decât la produse originare din țara terță respectivă și poate fi limitată la anumite produse.

3.  Organismele de control din țara terță sunt fie organisme oficiale, fie organisme recunoscute oficial de autoritatea menționată la alineatul (2), care oferă garanții satisfăcătoare și care dispun de personalul, echipamentele și spațiile necesare efectuării controalelor în conformitate cu metodele menționate la articolul 17 alineatul (1) sau cu metode echivalente.

4.  Lista țărilor ale căror controale de conformitate au fost aprobate în temeiul prezentului articol, precum și produsele respective figurează în anexa IV.

Prin mijloacele pe care le consideră adecvate, Comisia pune la dispoziție coordonatele autorităților oficiale și ale organismelor de control în cauză.

Articolul 16

Suspendarea aprobării controalelor de conformitate

Comisia poate suspenda aprobarea controalelor de conformitate dacă se constată că, într-un număr semnificativ de loturi și/sau cantități, mărfurile nu corespund cu informațiile din certificatele de conformitate emise de organismele de control din țara terță.

Secțiunea 4

Metode de control

Articolul 17

Metodele de control

1.  Controalele de conformitate prevăzute de prezentul capitol, cu excepția celor efectuate în etapa vânzării cu amănuntul către consumatorul final, se efectuează în conformitate cu metodele de control prevăzute în anexa V, în afara cazului în care prezentul regulament prevede dispoziții contrare.

Statele membre stabilesc modalități specifice pentru verificarea conformității în etapa vânzării cu amănuntul către consumatorul final.

2.  Dacă inspectorii constată că mărfurile sunt conforme cu standardele de comercializare, organismul de control poate elibera certificatul de conformitate prevăzut în anexa III.

3.  În cazul în care mărfurile nu sunt conforme cu standardele, organismul de control emite o constatare de neconformitate la adresa comerciantului sau a reprezentanților acestuia. Mărfurile care au făcut obiectul unei constatări de neconformitate nu pot fi deplasate fără autorizarea organismului de control care a emis constatarea în cauză. Respectiva autorizare poate depinde de îndeplinirea unor condiții stabilite de organismul de control.

Comercianții pot decide să pună în conformitate toate mărfurile sau o parte a acestora. Mărfurile care au fost puse în conformitate nu pot fi comercializate înainte ca organismul de control competent să se asigure prin toate mijloacele adecvate că mărfurile au fost efectiv puse în conformitate. Organismul de control competent eliberează, după caz, certificatul de conformitate prevăzut în anexa III, pentru lot sau pentru o parte a acestuia, doar după ce mărfurile au fost puse în conformitate.

În cazul în care un organism de control acceptă cererea unui comerciant de a pune mărfurile în conformitate într-un alt stat membru decât cel în care s-a efectuat controlul care a stabilit neconformitatea lor, comerciantul notifică existența lotului neconform organismului de control competent din statul membru de destinație. Statul membru care emite constatarea de neconformitate trimite celorlalte state membre în cauză, inclusiv statului membru de destinație a lotului neconform, o copie a respectivei constatări.

În cazul în care mărfurile nu pot fi nici puse în conformitate, nici destinate consumului animal, prelucrării industriale sau oricărei alte utilizări nealimentare, organismul de control poate să ceară comercianților, dacă acest lucru este necesar, să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că produsele în cauză nu sunt comercializate.

Comercianții furnizează toate informațiile considerate necesare de statele membre în scopul aplicării prezentului alineat.

Secțiunea 5

Notificări

Articolul 18

Notificările

1.  Un stat membru în care se constată că un transport care provine dintr-un alt stat membru nu este conform cu standardele de comercializare din cauza unor defecte sau deteriorări care ar fi putut fi detectate la momentul ambalării, notifică fără întârziere Comisia și statele membre care ar putea fi afectate.

2.  Un stat membru în care, din cauza neconformității cu standardele de comercializare, a fost refuzată punerea în liberă circulație a unui lot de mărfuri provenind dintr-o țară terță notifică fără întârziere Comisia, statele membre care ar putea fi afectate, precum și țara terță în cauză, menționată în anexa IV.

3.  Statele membre notifică Comisiei dispozițiile pe care le-au prevăzut referitoare la controale și la sistemele de analiză a riscurilor și informează Comisia cu privire la orice modificări ulterioare ale acestor sisteme.

4.  Statele membre notifică Comisiei și celorlalte state membre rezultatele sintetizate ale controalelor efectuate în toate etapele de comercializare dintr-un anumit an, până la data de 30 iunie a anului următor.

5.  Comisia specifică modalitățile de efectuare a notificărilor menționate la alineatele (1) - (4).

TITLUL III

ORGANIZAȚIILE DE PRODUCĂTORI

CAPITOLUL I

Cerințe și recunoaștere

▼M29 —————

▼B

Secțiunea 4

Grupuri de producători

Articolul 36

Prezentarea planurilor de recunoaștere

1.  O entitate juridică sau o parte clar definită a unei entități juridice prezintă planul de recunoaștere menționat la articolul 125e alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 autorității competente din statul membru în care entitatea juridică își are sediul social.

2.  Statele membre stabilesc:

▼M8

▼B

Articolul 37

Conținutul planurilor de recunoaștere

Un proiect de plan de recunoaștere trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

▼M8

Investițiile menționate la primul paragraf litera (c) nu includ investițiile enumerate în anexa Va.

▼B

Articolul 38

Aprobarea planurilor de recunoaștere

▼M8

1.  Autoritatea competentă din statul membru ia una dintre deciziile menționate la alineatul (3) în termen de trei luni de la primirea unui proiect de plan de recunoaștere însoțit de toate documentele justificative. Statele membre pot prevedea un termen limită mai scurt.

▼B

2.  Statele membre pot adopta norme suplimentare privind eligibilitatea operațiunilor și a cheltuielilor în temeiul planurilor de recunoaștere, inclusiv norme privind eligibilitatea investițiilor, pentru ca grupurile de producători să îndeplinească criteriile de recunoaștere a organizațiilor de producători, menționate la articolul 125b alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

▼M8

3.  După efectuarea controalelor de conformitate menționate la articolul 111, autoritatea competentă din statul membru, după caz:

Se poate acorda acceptarea provizorie, dacă este necesar, numai dacă modificările solicitate în temeiul literei (b) au fost incluse în plan.

▼M8

4.  Autoritatea competentă din statul membru notifică Comisiei, până la data de 1 iulie a fiecărui an, deciziile de acceptare provizorie a planurilor de recunoaștere și implicațiile financiare ale planurilor respective, folosind modelele incluse în anexa Vb.

5.  Odată stabiliți coeficienții de atribuire menționați la articolul 47 alineatul (4) al doilea paragraf, autoritatea competentă din statul membru oferă grupurilor de producători în cauză posibilitatea de a-și modifica sau de a-și retrage planul de recunoaștere. Dacă un grup de producători nu își retrage planul, autoritatea competentă îl acceptă cu titlu definitiv sub rezerva unor modificări pe care autoritatea competentă le poate considera necesare.

6.  Autoritatea competentă din statul membru notifică entitatea juridică sau o parte clar definită dintr-o entitate juridică cu privire la deciziile menționate la alineatele (3) și (5).

▼B

Articolul 39

Punerea în aplicare a planurilor de recunoaștere

1.  Planul de recunoaștere se pune în aplicare în segmente anuale, începând cu data de 1 ianuarie. Statele membre pot permite grupurilor de producători să efectueze o defalcare a acestor segmente anuale în segmente semestriale.

În primul an de punere în aplicare, în conformitate cu data propusă menționată la articolul 37 litera (b), planul de recunoaștere începe:

În orice caz, primul an de punere în aplicare a planului de recunoaștere se încheie la data de 31 decembrie a aceluiași an.

▼M8

2.  Statele membre stabilesc condițiile în care grupurile de producători pot solicita modificări ale planurilor în timpul aplicării acestora. Solicitările respective trebuie să fie însoțite de toate documentele justificative necesare.

Statele membre stabilesc condițiile în care planurile de recunoaștere pot fi modificate în cursul unui segment anual sau semestrial fără aprobarea prealabilă a autorității competente din statul membru. Pentru a fi eligibile în vederea ajutorului, modificările respective trebuie să fie comunicate imediat de grupul de producători autorității competente din statul membru.

Grupurile de producători pot fi autorizate de autoritatea competentă a statului membru, pe durata unui anumit an și pentru anul respectiv, să crească suma totală prevăzută pentru cheltuieli într-un plan de recunoaștere cu maximum 5 % din suma aprobată inițial sau să reducă suma respectivă cu un procentaj maxim care urmează a fi stabilit de statele membre, în ambele cazuri cu condiția să fie menținute obiectivele generale ale planului de recunoaștere și cu condiția ca cheltuielile globale ale Uniunii la nivelul statului membru în cauză să nu depășească suma contribuției din partea Uniunii alocate statului membru respectiv în conformitate cu articolul 47 alineatul (4).

În cazul fuziunilor între grupuri de producători menționate la articolul 48, limita de 5 % se aplică sumei totale a cheltuielilor prevăzute în planurile de recunoaștere ale grupurilor care fuzionează.

▼B

3.  Autoritatea competentă din statul membru ia o decizie în privința modificărilor planului în termen de trei luni de la primirea cererii de modificare, după examinarea justificărilor prezentate. Este considerată respinsă orice cerere de modificare în legătură cu care nu s-a luat o decizie în intervalul de timp menționat. Statele membre pot prevedea un termen limită mai scurt.

Articolul 40

Cererile de recunoaștere ca organizație de producători

1.  Grupurile de producători care pun în aplicare un plan de recunoaștere pot depune, în orice moment, o cerere de recunoaștere în temeiul articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Aceste cereri trebuie depuse, în orice caz, înainte de sfârșitul perioadei tranzitorii menționate la articolul 125e alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

2.  Începând cu data depunerii unei astfel de cereri, grupul în cauză poate prezenta un proiect de program operațional în temeiul articolului 63.

Articolul 41

Principalele activități ale grupurilor de producători

1.  Activitatea principală a unui grup de producători se referă la concentrarea ofertei și la comercializarea produselor membrilor săi pentru care este recunoscută preliminar.

2.  Un grup de producători poate vinde produse de la producători care nu sunt membri ai unui grup de producători dacă este recunoscut pentru produsele respective și cu condiția ca valoarea economică a activității respective să fie inferioară valorii producției comercializate a membrilor grupului de producători și a membrilor altor grupuri de producători.

Articolul 42

Valoarea producției comercializate

1.  Articolul 50 alineatele (1)-(4) și (7) și alineatul (6) prima teză se aplică mutatis mutandis grupurilor de producători.

2.  În cazul diminuării cu cel puțin 35 % a valorii producției comercializate, din motive justificate în mod corespunzător statului membru și care nu depind de responsabilitatea și de controlul grupului de producători, se consideră că valoarea totală a producției comercializate reprezintă 65 % din valoarea totală declarată în cererea sau cererile de ajutor precedente referitoare la segmentul anual cel mai recent, verificată de statul membru, iar în absența acestor cereri, din valoarea declarată inițial în planul de recunoaștere aprobat.

3.  Valoarea producției comercializate este cea calculată în temeiul legislației aplicabile în ceea ce privește perioada pentru care se solicită ajutorul.

Articolul 43

Finanțarea planurilor de recunoaștere

1.  Ratele ajutorului menționate la articolul 103a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se reduc la jumătate în raport cu producția comercializată care depășește valoarea de 1 000 000 EUR.

▼C1

2.  Ajutorul menționat la articolul 103a alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 face obiectul unui plafon anual de 100 000 EUR pentru fiecare grup de producători.

▼B

3.  Ajutorul menționat la articolul 103a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se plătește:

Pentru calcularea cuantumului tranșelor, statele membre pot utiliza ca punct de pornire producția comercializată corespunzătoare unei perioade diferite de cea pentru care este plătită tranșa, dacă acest lucru este necesar din motive de control. Diferența dintre perioade trebuie să fie mai mică decât perioada în cauză.

4.  Cursul de schimb care se aplică sumelor menționate la alineatele (1) și (2) este ultimul curs de schimb publicat de Banca Centrală Europeană înainte de prima zi a perioadei pentru care se acordă ajutorul respectiv.

Articolul 44

Ajutorul pentru investițiile necesare în vederea recunoașterii

Investițiile legate de punerea în aplicare a planurilor de recunoaștere menționate la articolul 37 litera (c) din prezentul regulament, pentru care se prevede un ajutor la articolul 103a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, sunt finanțate proporțional cu utilizarea acestora pentru produsele membrilor unui grup de producători pentru care se acordă recunoaștere preliminară.

Investițiile care ar putea denatura concurența în privința celorlalte activități economice ale grupului de producători sunt excluse de la acordarea de ajutor din partea Uniunii.

▼M8

Pot fi realizate investiții în exploatații individuale și/sau la sediile unor membri producători ai grupului de producători, cu condiția ca investițiile respective să contribuie la realizarea obiectivelor planului de recunoaștere. Dacă un membru părăsește grupul de producători, statele membre se asigură că este recuperată investiția sau valoarea reziduală a acesteia, în cazul în care încă nu a expirat perioada de amortizare.

▼B

Articolul 45

Cererea de ajutor

1.  Un grup de producători depune o singură cerere pentru ajutorul menționat la articolul 103a alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în termen de trei luni de la sfârșitul fiecărei perioade anuale sau semestriale menționate la articolul 43 alineatul (3) din prezentul regulament. Cererea include o declarare a valorii producției comercializate pentru perioada pentru care se solicită ajutorul.

2.  Pot fi depuse cereri de ajutor care se referă la perioade semestriale numai dacă planul de recunoaștere este defalcat în perioade semestriale, în conformitate cu articolul 39 alineatul (1). Orice cerere de ajutor trebuie însoțită de o declarație scrisă a grupului de producători din care se deduce că acesta:

3.  Statele membre stabilesc termenul limită pentru plata ajutorului, termen care nu poate depăși în niciun caz șase luni de la primirea cererii.

Articolul 46

Eligibilitatea

Statele membre evaluează eligibilitatea grupurilor de producători pentru acordarea ajutorului în temeiul prezentului regulament, pentru a stabili dacă acordarea unui ajutor este justificată în mod corespunzător, ținând cont de condițiile și de data acordării unui eventual ajutor public anterior organizațiilor sau grupurilor de producători din care provin membrii grupului de producători în cauză, precum și de eventualele mutări ale unor membri între organizațiile de producători și grupurile de producători.

▼M8

Articolul 47

Contribuția Uniunii

1.  Sub rezerva alineatului (4) din prezentul articol, contribuția Uniunii la ajutoarele menționate la articolul 103a alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 este de:

Statul membru poate acorda ajutoarele naționale ca plată forfetară. Nu este necesar ca cererea de ajutoare să includă dovezi referitoare la utilizarea ajutoarelor.

2.  Contribuția Uniunii la ajutoarele menționate la articolul 103a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) No 1234/2007, exprimată ca subvenție de capital sau echivalent de subvenție de capital, nu depășește, ca procentaj din costurile eligibile de investiții:

Statele membre în cauză se angajează să contribuie cu cel puțin 5 % din costurile eligibile de investiții.

Beneficiarii ajutoarelor pentru costurile eligibile de investiții plătesc cel puțin:

3.  Sub rezerva alineatului (4) din prezentul articol, contribuția Uniunii la ajutoarele menționate la articolul 103a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se stabilește în cazul fiecărui grup de producători pe baza valorii producției comercializate a acestuia și respectă următoarele reguli:

4.  Cheltuielile totale pentru contribuția Uniunii la ajutoarele menționate la articolul 103a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 nu depășesc 10 000 000 EUR pe an calendaristic.

Pe baza notificărilor menționate la articolul 38 alineatul (4), Comisia stabilește coeficienții de atribuire și contribuția totală a Uniunii disponibilă pe stat membru pe an pe baza coeficienților respectivi. Dacă suma totală rezultată din notificările menționate la articolul 38 alineatul (4) nu depășește, pentru niciun an, suma maximă a contribuției Uniunii, coeficientul de atribuire este fixat la 100 %.

Contribuția Uniunii este acordată în conformitate cu coeficientul de atribuire menționat la al doilea paragraf. Nu se acordă nicio contribuție din partea Uniunii în privința planurilor de recunoaștere care nu au fost notificate în conformitate cu articolul 38 alineatul (4).

Rata de schimb aplicabilă contribuției Uniunii pe stat membru este rata publicată cel mai recent de Banca Centrală Europeană înaintea datei prevăzute la articolul 38 alineatul (4).

▼B

Articolul 48

Fuziunile

1.  Pot beneficia sau continua să beneficieze de ajutorul prevăzut la articolul 103a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 grupurile de producători cărora li s-a acordat o recunoaștere preliminară și care rezultă din fuziunea dintre două sau mai multe grupuri de producători cărora li s-a acordat o recunoaștere preliminară.

2.  În scopul calculării cuantumului ajutorului care poate fi plătit în temeiul alineatului (1), grupul de producători care rezultă din fuziune înlocuiește grupurile care au fuzionat.

3.  În cazul în care două sau mai multe grupuri de producători fuzionează, noua entitatea preia drepturile și obligațiile grupului de producători căruia i s-a acordat recunoașterea preliminară mai întâi.

4.  Dacă un grup de producători căruia i s-a acordat recunoașterea preliminară fuzionează cu o organizație de producători recunoscută, entitatea care rezultă din fuziune nu mai este eligibilă pentru recunoaștere preliminară ca grup de producători și nici pentru ajutoarele menționate la articolul 103a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Entitatea rezultată este considerată în continuare organizație de producători recunoscută, cu condiția să respecte cerințele aplicabile. Dacă este necesar, organizația de producători solicită o modificare a programului său operațional și, în acest scop, dispozițiile articolului 29 se aplică mutatis mutandis.

Cu toate acestea, activitățile desfășurate de grupurile de producători înaintea unei astfel de fuziuni continuă să fie eligibile în conformitate cu condițiile stabilite în planul de recunoaștere.

Articolul 49

Consecințele recunoașterii

1.  Acordarea ajutorului prevăzut la articolul 103a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 încetează din momentul acordării recunoașterii.

2.  Dacă este prezentat un program operațional în temeiul prezentului Regulament, statul membru în cauză ia măsuri pentru a evita dubla finanțare a măsurilor stabilite în planul de recunoaștere.

3.  Investițiile eligibile pentru ajutoarele sau costurile menționate la articolul 103a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 pot fi transferate spre programele operaționale, cu condiția ca acestea să fie în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

4.  Statele membre stabilesc perioada, începând după punerea în aplicare a planului de recunoaștere, în cursul căreia grupul de producători trebuie recunoscut ca organizație de producători. Această perioadă nu poate depăși patru luni.

▼M29 —————

▼B

TITLUL V

DISPOZIȚII GENERALE, TRANZITORII ȘI FINALE

▼M29 —————

▼B

Articolul 149

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se abrogă.

Totuși, articolul 134 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se aplică în continuare până la 31 august 2011.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și, după caz, se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XIX.

Articolul 150

Dispoziții tranzitorii

1.  Programele operaționale care beneficiază de articolul 203a alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 pot continua până la încheierea lor, cu condiția să respecte normele aplicabile înaintea datei de 1 ianuarie 2008.

2.  În sensul articolului 203a alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, normele referitoare la caracteristicile minime ale materiei prime livrate în vederea prelucrării și la cerințele minime privind calitatea produselor finite, norme care rămân aplicabile în ceea ce privește materiile prime recoltate pe teritoriul statelor membre care utilizează măsura tranzitorie menționată la alineatul respectiv, sunt, pe lângă standardele de comercializare relevante menționate în titlul II din prezentul regulament, cele cuprinse în regulamentele Comisiei enumerate în anexa XX.

3.  Planurile de recunoaștere acceptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2200/96 care beneficiază în continuare de acceptare în temeiul articolului 203a alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în cazul grupurilor de producători care nu se află în statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau după această dată, nici în regiunile ultraperiferice ale Uniunii menționate la articolul 349 din tratat și nici în insulele mici din Marea Egee, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului ( 4 ), sunt finanțate în conformitate cu procentajele stabilite la articolul 103a alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Planurile de recunoaștere acceptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2200/96 care au beneficiat de dispozițiile articolului 14 alineatul (7) din regulamentul respectiv și beneficiază în continuare de acceptare în temeiul articolului 203a alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sunt finanțate în conformitate cu procentajele stabilite la articolul 103a alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

4.  Dacă este necesar, statele membre își modifică strategiile naționale până cel târziu la 15 septembrie 2011, pentru:

5.  Programele operaționale aprobate înaintea datei intrării în vigoare a prezentului regulament pot să se desfășoare în continuare până la încheierea lor, fără respectarea procentajului maxim prevăzut la articolul 60 alineatul (4) al doilea paragraf.

Articolul 151

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

ANEXA I

STANDARDELE DE COMERCIALIZARE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 3

PARTEA A

Standardul de comercializare general

1.    Cerințe minime de calitate

În limita toleranțelor admise, produsele sunt:

Starea produselor trebuie să le permită:

2.    Cerințe minime de maturitate

Produsele trebuie să fie suficient de dezvoltate, dar nu prea dezvoltate; fructele trebuie să fie satisfăcător de coapte și nu trebuie să fie prea coapte.

Dezvoltarea produselor și stadiul lor de maturitate trebuie să le permită continuarea procesului de coacere și atingerea unui grad de coacere satisfăcător.

3.    Toleranța

În cazul fiecărui lot, se permite ca 10 % din produse (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele minime de calitate. În cadrul acestei toleranțe, proporția produselor alterate poate fi de maximum 2 % din total.

▼M18

4.    Marcarea

A.    Identificarea

Numele și adresa ambalatorului și/sau expeditorului.

Această mențiune poate fi înlocuită:

B.    Originea

Numele complet al țării de origine ( 5 ). În cazul produselor originare dintr-un stat membru, această mențiune este în limba țării de origine sau în orice altă limbă înțeleasă de consumatorii din țara de destinație. În cazul altor produse, această mențiune este în orice limbă înțeleasă de consumatorii din țara de destinație.

▼B

PARTEA B

Standarde de comercializare specifice

PARTEA 1:    STANDARD DE COMERCIALIZARE PENTRU MERE

I.    DEFINIȚIA PRODUSULUI

Prezentul standard se aplică merelor din soiurile (cultivarele) provenite din Malus domestica Borkh., destinate livrării în stare proaspătă către consumatori, merele destinate prelucrării industriale fiind excluse.

II.    DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA

Scopul standardului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte merele după condiționare și ambalare.

A.    Cerințe minime

În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute pentru fiecare categorie și a toleranțelor admise, merele trebuie să fie:

Dezvoltarea și starea merelor trebuie să le permită:

B.    Cerințe de maturitate

Merele trebuie să fie suficient de dezvoltate și să prezinte un grad satisfăcător de coacere.

Dezvoltarea merelor și stadiul lor de maturitate trebuie să le permită continuarea procesului de coacere și atingerea gradului de coacere necesar în raport cu caracteristicile soiului.

Pentru a se verifica îndeplinirea cerințelor minime de maturitate, pot fi luați în considerare mai mulți parametri (de exemplu, aspectul morfologic, gustul, fermitatea și indexul refractometric).

C.    Clasificare

Merele sunt clasificate în trei categorii, definite în cele ce urmează:

(i)    Categoria „Extra”

Merele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Trebuie să fie caracteristice pentru soi ( 6 ), iar pedunculul trebuie să fie intact.

Merele trebuie să prezinte următoarea suprafață minimă în culoarea caracteristică soiului:

Pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă.

Merele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte ușoare defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora:

(ii)    Categoria I

Merele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul respectiv ( 8 ).

Merele trebuie să prezinte următoarea suprafață minimă în culoarea caracteristică soiului:

Pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă.

Totuși, pot fi permise următoarele defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora:

(iii)    Categoria II

Această categorie cuprinde merele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar îndeplinesc cerințele minime specificate mai sus.

Pulpa nu trebuie să prezinte defecte majore.

Pot fi permise următoarele defecte, cu condiția ca merele să își păstreze caracteristicile esențiale de calitate, păstrare și prezentare:

III.    DISPOZIȚII PRIVIND CALIBRAREA

Calibrul este determinat fie de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale, fie de greutate.

Calibrul minim este de 60 mm, dacă se ține cont de diametru, sau de 90 g, dacă se ține cont de greutate. Se pot accepta fructe cu calibre mai mici, dacă nivelul Brix al produselor este egal cu sau mai mare de 10,5 °Brix, iar calibrul este de minim 50 mm sau 70 g.

Pentru a se asigura omogenitatea calibrelor, diferențele de calibru între produsele din același ambalaj nu trebuie să depășească:

Nu există o cerință de calibru omogen în cazul fructelor din categoria II prezentate în vrac în ambalaj sau în ambalajele de vânzare.

IV.    DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE

În toate etapele comercializării, se admit toleranțe privind calitatea și calibrul în cazul fiecărui lot pentru produsele care nu îndeplinesc cerințele categoriei indicate.

A.    Toleranțe de calitate

(i)    Categoria „Extra”

Se permite ca un total de 5 la sută din mere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranțe, maximum 0,5 la sută în total pot fi produse care îndeplinesc cerințele de calitate ale categoriei II.

(ii)    Categoria I

Se permite ca un total de 10 la sută din mere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranțe, maximum 1 la sută în total pot fi produse care nu îndeplinesc nici cerințele de calitate ale categoriei II, nici cerințele minime, sau din produse alterate.

(iii)    Categoria II

Se permite ca un total de 10 la sută din mere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească nici cerințele categoriei, nici cerințele minime. În cadrul acestei toleranțe, proporția totală a produselor alterate poate fi de maximum 2 %.

B.    Toleranțe de calibrare

Pentru toate categoriile: se permite ca un total de 10 % din mere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele privind calibrul. Această toleranță nu poate fi extinsă astfel încât să includă produsele cu un calibru de:

V.    DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA

A.    Omogenitate

Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât mere de aceeași origine, soi, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea) și cu același grad de coacere.

De asemenea, în cazul categoriei „Extra” se impune omogenitatea din punctul de vedere al coloritului.

Totuși, poate fi ambalat împreună într-un ambalaj de vânzare un amestec de mere din soiuri diferite, cu condiția să aibă o calitate omogenă și, în cazul fiecărui soi, aceeași origine.

Partea vizibilă a conținutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.

B.    Ambalarea

Merele trebuie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produselor. În special, ambalajele de vânzare cu o greutate netă de peste 3 kg trebuie să fie suficient de rigide pentru a proteja produsele în mod adecvat.

Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie curate și de calitate, astfel încât să nu cauzeze daune externe sau interne produselor. Utilizarea de materiale, în special hârtie sau etichete, care poartă specificații comerciale este permisă numai cu condiția ca înscrisul sau etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.

Etichetele aplicate individual pe produse trebuie să poată fi dezlipite fără a lăsa urme vizibile de adeziv și fără a cauza defecte ale epidermei.

Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine.

VI.    DISPOZIȚII PRIVIND MARCAREA

Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de șters și vizibilă din exterior.

A.    Identificare

Numele și adresa ambalatorului și/sau expeditorului.

Această mențiune poate fi înlocuită:

▼M18

B.    Natura produselor

▼B

C.    Originea produselor

Țara de origine ( 12 ) și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local.

În cazul unui amestec de soiuri diferite de mere de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre țările de origine trebuie să figureze lângă denumirea soiului în cauză.

D.    Specificații comerciale

În cazul în care identificarea este efectuată în funcție de calibru, acesta trebuie indicat:

E.    Marcajul de control oficial (opțional)

Menționarea indicațiilor prevăzute la primul paragraf nu este necesară în cazul ambalajelor care conțin ambalaje de vânzare, clar vizibile din exterior, toate purtând indicațiile respective. Aceste ambalaje nu trebuie să poarte indicații care să inducă în eroare. Atunci când aceste ambalaje sunt așezate pe paleți, aceste indicații trebuie să figureze pe o fișă plasată vizibil pe cel puțin două dintre fațetele paletului.

▼M18

Fructele din soiurile care nu sunt incluse în listă trebuie clasificate în funcție de caracteristicile soiurilor respective.

▼B

PARTEA 2:    STANDARD DE COMERCIALIZARE PENTRU CITRICE

I.    DEFINIȚIA PRODUSULUI

Prezentul standard se aplică următoarelor soiuri (cultivare) de fructe, clasificate ca „citrice”, destinate livrării în stare proaspătă către consumatori, citricele destinate prelucrării industriale fiind excluse:

II.    DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA

Scopul standardului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte citricele după condiționare și ambalare.

A.    Cerințe minime

În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute pentru fiecare categorie și a toleranțelor admise, citricele trebuie să fie:

Dezvoltarea și starea citricelor trebuie să le permită:

B.    Cerințe de maturitate

Citricele trebuie să fi ajuns la un grad corespunzător de dezvoltare și maturitate, ținându-se cont de criteriile specifice soiului, perioadei de culegere și zonei de cultivare.

Maturitatea citricelor este definită de următorii parametri prevăzuți mai jos pentru fiecare specie:

▼M18 —————

▼B

Gradul de colorare trebuie să fie de așa natură încât, în urma dezvoltării lor normale, citricele să prezinte culoarea specifică soiului la punctul lor de destinație.

Citricele care îndeplinesc cerințele de maturitate pot fi „desverzite”. Acest tratament este permis numai dacă celelalte caracteristici organoleptice naturale nu sunt modificate.

C.    Clasificare

Citricele sunt clasificate în trei categorii, definite în cele ce urmează:

(i)    Categoria „Extra”

Citricele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul și/sau pentru tipul comercial respectiv.

Citricele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte ușoare defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora.

(ii)    Categoria I

Citricele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul și/sau pentru tipul comercial respectiv.

Totuși, pot fi permise următoarele defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora:

(iii)    Categoria II

Această categorie cuprinde citricele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar îndeplinesc cerințele minime specificate mai sus.

Pot fi permise următoarele defecte, cu condiția ca citricele să își păstreze caracteristicile esențiale de calitate, păstrare și prezentare:

III.    DISPOZIȚII PRIVIND CALIBRAREA

Calibrul este determinat fie de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale a fructului, fie prin numărare.

A.    Calibrul minim

Se aplică următoarele calibre minime:

B.    Omogenitate

Citricele pot fi sortate în funcție de calibru prin aplicarea uneia dintre următoarele opțiuni:

Omogenitatea calibrelor se obține cu ajutorul scalelor cu calibre menționate, cu excepția cazului în care se aplică următoarea mențiune:

În cazul fructelor în vrac în recipiente și al fructelor în ambalaje de vânzare cu o greutate netă maximă de 5 kg, diferența maximă nu trebuie să depășească intervalul obținut prin gruparea a trei calibre consecutive din scala cu calibre.

IV.    DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE

În toate etapele comercializării, se admit toleranțe privind calitatea și calibrul în cadrul fiecărui lot în cazul produselor care nu îndeplinesc cerințele categoriei indicate.

A.    Toleranțe de calitate

(i)    Categoria „Extra”

Se permite ca un total de 5 la sută din citrice (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranțe, maximum 0,5 la sută în total pot fi produse care îndeplinesc cerințele categoriei II de calitate.

(ii)    Categoria I

Se permite ca un total de 10 la sută din citrice (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranțe, maximum 1 la sută în total pot fi produse care nu îndeplinesc nici cerințele de calitate ale categoriei II, nici cerințele minime, sau din produse alterate.

(iii)    Categoria II

Se permite ca un total de 10 la sută din citrice (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească nici cerințele categoriei, nici cerințele minime. În cadrul acestei toleranțe, proporția totală a produselor alterate poate fi de maximum 2 %.

B.    Toleranțe de calibrare

Pentru toate categoriile: se permite ca un total de 10 % din citrice (ca număr sau greutate) să corespundă calibrului imediat inferior și/sau superior celui menționat (sau celor menționate, în cazul combinării a trei calibre) pe ambalaje.

În orice caz, toleranța de 10 % se aplică numai fructelor care nu sunt mai mici decât următoarele calibre minime:

V.    DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA

A.    Omogenitate

Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât citrice de aceeași origine, soi sau tip comercial, calitate și calibru și, atât cât se poate aprecia, cu același grad de coacere și dezvoltare.

În plus, în cazul categoriei „Extra”, se impune omogenitatea din punctul de vedere al coloritului.

Totuși, poate fi ambalat împreună într-un ambalaj de vânzare un amestec de citrice din specii diferite, cu condiția să aibă o calitate omogenă și, în cazul fiecărei specii, același soi sau același tip comercial și aceeași origine.

Partea vizibilă a conținutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.

B.    Ambalarea

Citricele trebuie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produselor.

Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie curate și de calitate, astfel încât să nu cauzeze daune externe sau interne produselor. Utilizarea de materiale, în special hârtie sau etichete, care poartă specificații comerciale este permisă numai cu condiția ca înscrisul sau etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.

Etichetele aplicate individual pe produse trebuie să poată fi dezlipite fără a lăsa urme vizibile de adeziv și fără a cauza defecte ale epidermei.

În cazul în care fructele sunt împachetate, trebuie utilizată hârtie subțire, uscată, nouă și fără miros ( 14 ).

Este interzisă utilizarea oricărei substanțe care tinde să modifice caracteristicile naturale ale citricelor, în special gustul sau mirosul ( 15 ).

Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine. Totuși, este permisă prezentarea spre vânzare a fructelor de care este atașată câte o rămurică scurtă (nu din lemn), cu câteva frunze verzi.

VI.    DISPOZIȚII PRIVIND MARCAREA

Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de șters și vizibilă din exterior.

A.    Identificare

Numele și adresa ambalatorului și/sau expeditorului.

Această mențiune poate fi înlocuită:

B.    Natura produselor

C.    Originea produselor

D.    Specificații comerciale

E.    Marcajul de control oficial (opțional)

Menționarea indicațiilor prevăzute la primul paragraf nu este necesară în cazul ambalajelor care conțin ambalaje de vânzare, clar vizibile din exterior, toate purtând indicațiile respective. Aceste ambalaje nu trebuie să poarte indicații care să inducă în eroare. Atunci când aceste ambalaje sunt așezate pe paleți, aceste indicații trebuie să figureze pe o fișă plasată vizibil pe cel puțin două dintre fațetele paletului.

PARTEA 3:    STANDARD DE COMERCIALIZARE PENTRU FRUCTELE KIWI

I.    DEFINIȚIA PRODUSULUI

Prezentul standard reglementează fructele kiwi (cunoscute și sub denumirea de Actinidia sau kiwi) din soiurile (cultivarele) provenite din Actinidia chinensis Planch. și Actinidia deliciosa (A. Chev., C.F. Liang și A.R. Ferguson), destinate livrării în stare proaspătă către consumatori, fructele kiwi destinate prelucrării industriale fiind excluse.

II.    DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA

Scopul standardului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte fructele kiwi după condiționare și ambalare.

A.    Cerințe minime

În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute pentru fiecare categorie și a toleranțelor admise, fructele kiwi trebuie să fie:

Dezvoltarea și starea fructelor kiwi trebuie să le permită:

B.    Cerințe minime de maturitate

Fructele kiwi trebuie să fie suficient de dezvoltate și să prezinte un grad satisfăcător de coacere.

Pentru a îndeplini această cerință, la momentul ambalării fructele trebuie să fi ajuns la un grad de coacere de cel puțin 6,2 °Brix sau să fi dobândit un conținut mediu de substanță uscată de 15 %, ceea ce le-ar permite să ajungă la 9,5 °Brix la intrarea în lanțul de distribuție.

C.    Clasificare

Fructele kiwi sunt clasificate în trei categorii, definite în cele ce urmează.

(i)    Categoria „Extra”

Fructele kiwi din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul respectiv.

Trebuie să fie tari, iar pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă.

Fructele kiwi nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte ușoare defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora.

Raportul diametru minim/diametru maxim al fructului măsurat în secțiunea ecuatorială trebuie să fie de minimum 0,8.

(ii)    Categoria I

Fructele kiwi din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul respectiv.

Trebuie să fie tari, iar pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă.

Totuși, pot fi permise următoarele defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora:

Raportul diametru minim/diametru maxim al fructului măsurat în secțiunea ecuatorială trebuie să fie de minimum 0,7.

(iii)    Categoria II

Această categorie cuprinde fructele kiwi care nu se încadrează în categoriile superioare, dar îndeplinesc cerințele minime specificate mai sus.

Fructele trebuie să fie destul de tari, iar pulpa trebuie să nu prezinte defecte grave.

Pot fi permise următoarele defecte, cu condiția ca fructele kiwi să își păstreze caracteristicile esențiale de calitate, păstrare și prezentare:

III.    DISPOZIȚII PRIVIND CALIBRAREA

Calibrul este determinat în funcție de greutatea fructului.

Greutatea minimă este de 90 g pentru categoria „Extra”, 70 g pentru categoria I și 65 g pentru categoria II.

Pentru a se asigura omogenitatea calibrelor, diferențele de calibru între produsele din același ambalaj nu trebuie să depășească:

IV.    DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE

În toate etapele comercializării, se admit toleranțe privind calitatea și calibrul în cadrul fiecărui lot în cazul produselor care nu îndeplinesc cerințele categoriei indicate.

A.    Toleranțe de calitate

(i)    Categoria „Extra”

Se permite ca un total de 5 la sută din fructele kiwi (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranțe, maximum 0,5 la sută în total pot fi produse care îndeplinesc cerințele categoriei II de calitate.

(ii)    Categoria I

Se permite ca un total de 10 la sută din fructele kiwi (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranțe, maximum 1 la sută în total pot fi produse care nu îndeplinesc nici cerințele de calitate ale categoriei II, nici cerințele minime, sau din produse alterate.

(iii)    Categoria II

Se permite ca un total de 10 la sută din fructele kiwi (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească nici cerințele categoriei, nici cerințele minime. În cadrul acestei toleranțe, proporția totală a produselor alterate poate fi de maximum 2 %.

B.    Toleranțe de calibrare

Pentru toate categoriile: se permite ca un total de 10 % din fructele kiwi (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele privind calibrul.

Totuși, fructele kiwi nu trebuie să cântărească mai puțin de 85 g în cazul categoriei „Extra”, 67 g în cazul categoriei I și 62 g în cazul categoriei II.

V.    DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA

A.    Omogenitate

Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât fructe kiwi de aceeași origine, soi, calitate și calibru.

Partea vizibilă a conținutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.

B.    Ambalarea

Fructele kiwi trebuie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produselor.

Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie curate și de calitate, astfel încât să nu cauzeze daune externe sau interne produselor. Utilizarea de materiale, în special hârtie sau etichete, care poartă specificații comerciale este permisă numai cu condiția ca înscrisul sau etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.

Etichetele aplicate individual pe produse trebuie să poată fi dezlipite fără a lăsa urme vizibile de adeziv și fără a cauza defecte ale epidermei.

Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine.

VI.    DISPOZIȚII PRIVIND MARCAREA

Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de șters și vizibilă din exterior:

A.    Identificare

Numele și adresa ambalatorului și/sau expeditorului.

Această mențiune poate fi înlocuită:

B.    Natura produselor

C.    Originea produselor

Țara de origine ( 18 ) și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local.

D.    Specificații comerciale

E.    Marcajul de control oficial (opțional)

Menționarea indicațiilor prevăzute la primul paragraf nu este necesară în cazul ambalajelor care conțin ambalaje de vânzare, clar vizibile din exterior, toate purtând indicațiile respective. Aceste ambalaje nu trebuie să poarte indicații care să inducă în eroare. Atunci când aceste ambalaje sunt așezate pe paleți, aceste indicații trebuie să figureze pe o fișă plasată vizibil pe cel puțin două dintre fațetele paletului.

PARTEA 4:    STANDARD DE COMERCIALIZARE PENTRU SALATĂ, CICOARE CREAȚĂ ȘI CICOARE DE GRĂDINĂ CU FRUNZE ÎNTREGI

I.    DEFINIȚIA PRODUSULUI

Prezentul standard se aplică:

destinate livrării în stare proaspătă către consumatori.

Prezentul standard nu se aplică produselor destinate prelucrării industriale, produselor prezentate ca frunze individuale, salatei cu rădăcini sau salatei în ghivece.

II.    DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA

Scopul standardului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte produsele, după condiționare și ambalare.

A.    Cerințe minime

În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute pentru fiecare categorie și a toleranțelor admise, produsele trebuie să fie:

În cazul salatei, este permisă o decolorare roșiatică, cauzată de o temperatură scăzută în timpul creșterii, cu condiția să nu modifice foarte mult aspectul acesteia.

Rădăcinile trebuie tăiate aproape de baza frunzelor exterioare, iar tăietura trebuie să fie dreaptă.

Produsele trebuie să aibă o dezvoltare normală. Dezvoltarea și starea produselor trebuie să le permită:

B.    Clasificare

Produsele sunt clasificate în două categorii, definite în cele ce urmează:

(i)    Categoria I

Produsele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul și/sau pentru tipul comercial respectiv.

De asemenea, produsele trebuie să fie:

Salata cu căpățână trebuie să aibă un singur miez bine format. Totuși, în cazul salatei cu căpățână cultivate sub protecție, miezul poate fi mic.

Salata Cos trebuie să aibă miez, care poate fi mic.

În cazul cicorii crețe și în cel al cicorii de grădină cu frunze întregi, miezul trebuie să fie de culoare galbenă.

(ii)    Categoria II

Această categorie cuprinde produsele care nu se încadrează în categoria I, dar îndeplinesc cerințele minime specificate mai sus.

Produsele trebuie să fie:

Pot fi permise următoarele defecte, cu condiția ca produsele să își păstreze caracteristicile esențiale de calitate, păstrare și prezentare:

Salata cu căpățână trebuie să aibă miez, care poate fi mic. Totuși, în cazul salatei cu căpățână cultivate sub protecție, este permisă absența miezului.

Salata Cos poate să nu aibă miez.

III.    DISPOZIȚII PRIVIND CALIBRAREA

Calibrul este determinat de greutatea unei unități.

Pentru a se asigura omogenitatea calibrelor, diferențele de calibru între produsele din același ambalaj nu trebuie să depășească:

(a)   Salată

(b)   Cicoarea creață și cicoarea de grădină cu frunze întregi

IV.    DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE

În toate etapele comercializării, se admit toleranțe privind calitatea și calibrul în cadrul fiecărui lot în cazul produselor care nu îndeplinesc cerințele categoriei indicate.

A.    Toleranțe de calitate

(i)    Categoria I

permite ca un total de 10 la sută din produse (ca număr) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranțe, maximum 1 la sută în total pot fi produse care nu îndeplinesc nici cerințele de calitate ale categoriei II, nici cerințele minime, sau din produse alterate.

(ii)    Categoria II

Se permite ca un total de 10 la sută din produse (ca număr) să nu îndeplinească nici cerințele categoriei, nici cerințele minime. În cadrul acestei toleranțe, proporția totală a produselor alterate poate fi de maximum 2 %.

B.    Toleranțe de calibrare

Pentru toate categoriile: se permite ca un total de 10 % din produse (ca număr) să nu îndeplinească cerințele privind calibrul.

V.    DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA

A.    Omogenitate

Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât produse de aceeași origine, soi sau tip comercial, calitate și calibru.

Totuși, poate fi ambalat împreună într-un ambalaj un amestec de salate și/sau cicori din soiuri diferite, cu condiția să aibă o calitate omogenă și, în cazul fiecărui soi, tip comercial și/sau culoare, aceeași origine.

Partea vizibilă a conținutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.

B.    Ambalarea

Produsele trebuie ambalate astfel încât să fie protejate corespunzător. Trebuie ambalate în mod rezonabil, având în vedere dimensiunea și tipul ambalajului, fără spații goale și fără strivire.

Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie curate și de calitate, astfel încât să nu cauzeze daune externe sau interne produselor. Utilizarea de materiale, în special hârtie sau etichete, care poartă specificații comerciale este permisă numai cu condiția ca înscrisul sau etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.

Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine.

VI.    DISPOZIȚII PRIVIND MARCAREA

Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de șters și vizibilă din exterior:

A.    Identificare

Numele și adresa ambalatorului și/sau expeditorului.

Această mențiune poate fi înlocuită:

B.    Natura produselor

C.    Originea produselor

D.    Specificații comerciale

E.    Marcajul de control oficial (opțional)

Menționarea indicațiilor prevăzute la primul paragraf nu este necesară în cazul ambalajelor care conțin ambalaje de vânzare, clar vizibile din exterior, toate purtând indicațiile respective. Aceste ambalaje nu trebuie să poarte indicații care să inducă în eroare. Atunci când aceste ambalaje sunt așezate pe paleți, aceste indicații trebuie să figureze pe o fișă plasată vizibil pe cel puțin două dintre fațetele paletului.

PARTEA 5:    STANDARD DE COMERCIALIZARE PENTRU PIERSICI ȘI NECTARINE

I.    DEFINIȚIA PRODUSULUI

Prezentul standard se aplică piersicilor și nectarinelor din soiurile (cultivarele) provenite din Prunus persica Sieb. și Zucc., destinate livrării în stare proaspătă către consumatori, piersicile și nectarinele destinate prelucrării industriale fiind excluse.

II.    DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA

Scopul standardului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte piersicile și nectarinele, după condiționare și ambalare.

A.    Cerințe minime

În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute pentru fiecare categorie și a toleranțelor admise, piersicile și nectarinele trebuie să fie:

B.    Cerințe de maturitate

Fructele trebuie să fie suficient de dezvoltate și să prezinte un grad satisfăcător de coacere. Indexul refractometric minim al pulpei trebuie să fie de minimum 8 °Brix.

C.    Clasificare

Piersicile și nectarinele sunt clasificate în trei categorii, definite în cele ce urmează:

(i)    Categoria „Extra”

Piersicile și nectarinele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul respectiv.

Pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă.

Piersicile și nectarinele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte ușoare defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora.

(ii)    Categoria I

Piersicile și nectarinele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul respectiv. Pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă.

Totuși, pot fi permise ►M18  următoarele defecte ușoare ◄ , cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora:

(iii)    Categoria II

Această categorie cuprinde piersicile și nectarinele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar îndeplinesc cerințele minime specificate mai sus.

Pulpa nu trebuie să prezinte defecte majore. Pot fi permise ►M18  următoarele defecte ◄ , cu condiția ca piersicile și nectarinele să își păstreze caracteristicile esențiale de calitate, păstrare și prezentare:

III.    DISPOZIȚII PRIVIND CALIBRAREA

Calibrul este determinat fie de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale, fie de greutate, fie prin numărare.

Calibrul minim este de:

Totuși, fructele cu calibre mai mici de 56 mm sau 85 g nu se comercializează în perioada 1 iulie - 31 octombrie (în emisfera nordică) și între 1 ianuarie și 30 aprilie (în emisfera sudică).

În cazul categoriei II, următoarele dispoziții sunt opționale:

Pentru a se asigura omogenitatea calibrelor, diferențele de calibru între produsele din același ambalaj nu trebuie să depășească:

În cazul aplicării codurilor de calibrare, trebuie respectate cele din tabelul de mai jos.

IV.    DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE

În toate etapele comercializării, se admit toleranțe privind calitatea și calibrul în cadrul fiecărui lot în cazul produselor care nu îndeplinesc cerințele categoriei indicate.

A.    Toleranțe de calitate

(i)    Categoria „Extra”

Se permite ca un total de 5 la sută din piersici sau nectarine (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranțe, maximum 0,5 la sută din total pot fi produse care îndeplinesc cerințele categoriei II de calitate.

(ii)    Categoria I

Se permite ca un total de 10 la sută din piersici sau nectarine (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranțe, maximum 1 la sută în total pot fi produse care nu îndeplinesc nici cerințele de calitate ale categoriei II, nici cerințele minime, sau din produse alterate.

(iii)    Categoria II

Se permite ca un total de 10 la sută din piersici sau nectarine (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească nici cerințele categoriei, nici cerințele minime. În cadrul acestei toleranțe, proporția totală a produselor alterate poate fi de maximum 2 %.

B.    Toleranțe de calibrare

Pentru toate categoriile (dacă sunt calibrate): se permite ca un total de 10 % din piersici sau nectarine (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele privind calibrul.

V.    DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA

A.    Omogenitate

Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât piersici sau nectarine de aceeași origine, soi, calitate, grad de coacere și calibru (dacă se impune calibrarea), iar în cazul categoriei „Extra” conținutul trebuie să fie, de asemenea, omogen din punctul de vedere al coloritului.

Partea vizibilă a conținutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.

B.    Ambalarea

Piersicile sau nectarinele trebuie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produselor.

Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie curate și de calitate, astfel încât să nu cauzeze daune externe sau interne produselor. Utilizarea de materiale, în special hârtie sau etichete, care poartă specificații comerciale este permisă numai cu condiția ca înscrisul sau etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.

Etichetele aplicate individual pe produse trebuie să poată fi dezlipite fără a lăsa urme vizibile de adeziv și fără a cauza defecte ale epidermei.

Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine.

VI.    DISPOZIȚII PRIVIND MARCAREA

Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de șters și vizibilă din exterior:

A.    Identificare

Numele și adresa ambalatorului și/sau expeditorului.

Această mențiune poate fi înlocuită:

B.    Natura produselor

C.    Originea produselor

Țara de origine ( 20 ) și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local.

D.    Specificații comerciale

E.    Marcajul de control oficial (opțional)

Menționarea indicațiilor prevăzute la primul paragraf nu este necesară în cazul ambalajelor care conțin ambalaje de vânzare, clar vizibile din exterior, toate purtând indicațiile respective. Aceste ambalaje nu trebuie să poarte indicații care să inducă în eroare. Atunci când aceste ambalaje sunt așezate pe paleți, aceste indicații trebuie să figureze pe o fișă plasată vizibil pe cel puțin două dintre fațetele paletului.

PART 6:    STANDARDE DE COMERCIALIZARE PENTRU PERE

I.    DEFINIȚIA PRODUSULUI

Prezentul standard se aplică perelor din soiurile (cultivarele) provenite din Pyrus communis L., destinate livrării în stare proaspătă către consumatori, perele destinate prelucrării industriale fiind excluse.

II.    DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA

Scopul standardului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte perele după condiționare și ambalare.

A.    Cerințe minime

În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute pentru fiecare categorie și a toleranțelor admise, perele trebuie să fie:

Dezvoltarea și starea perelor trebuie să le permită:

B.    Cerințe de maturitate

Dezvoltarea perelor și stadiul lor de maturitate trebuie să le permită continuarea procesului de coacere și atingerea gradului de coacere necesar în raport cu caracteristicile soiului.

C.    Clasificare

Perele sunt clasificate în trei categorii, definite în cele ce urmează:

(i)    Categoria „Extra”

Perele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul respectiv ( 21 ).

Pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă, iar epiderma trebuie să fie lipsită de rugozitate accentuată.

Perele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte ușoare defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al fructelor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora.

Pedunculul trebuie să fie intact.

Perele nu trebuie să fie pietroase.

(ii)    Categoria I

Perele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul respectiv ( 22 ).

Pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă.

Totuși, pot fi permise următoarele defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora:

Pedunculul poate fi ușor deteriorat.

Perele nu trebuie să fie pietroase.

(iii)    Categoria II

Această categorie cuprinde perele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar îndeplinesc cerințele minime specificate mai sus.

Pulpa nu trebuie să prezinte defecte majore.

Pot fi permise următoarele defecte, cu condiția ca perele să își păstreze caracteristicile esențiale de calitate, păstrare și prezentare:

III.    DISPOZIȚII PRIVIND CALIBRAREA

Calibrul este determinat fie de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale, fie de greutate.

Calibrul minim este de:

Perele de vară incluse în apendicele la prezentul standard nu trebuie să respecte cerința privind calibrul minim.

Pentru a se asigura uniformitatea calibrelor, diferențele de calibru între produsele din același ambalaj nu trebuie să depășească:

Nu există o cerință de calibru omogen în cazul fructelor din categoria II prezentate în vrac în ambalaj sau în ambalajele de vânzare.

IV.    DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE

În toate etapele comercializării, se admit toleranțe privind calitatea și calibrul în cadrul fiecărui lot în cazul produselor care nu îndeplinesc cerințele categoriei indicate.

A.    Toleranțe de calitate

(i)    Categoria „Extra”

Se permite ca un total de 5 la sută din pere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranțe, maximum 0,5 la sută în total pot fi produse care îndeplinesc cerințele categoriei II de calitate.

(ii)    Categoria I

Se permite ca un total de 10 la sută din pere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranțe, maximum 1 la sută în total pot fi produse care nu îndeplinesc nici cerințele de calitate ale categoriei II, nici cerințele minime, sau din produse alterate.

(iii)    Categoria II

Se permite ca un total de 10 la sută din pere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească nici cerințele categoriei, nici cerințele minime. În cadrul acestei toleranțe, proporția totală a produselor alterate poate fi de maximum 2 %.

B.    Toleranțe de calibrare

Pentru toate categoriile: se permite ca un total de 10 % din pere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele privind calibrul, cu o variație maximă de:

V.    DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA

A.    Omogenitate

Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât pere de aceeași origine, soi, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea) și cu același grad de coacere.

De asemenea, în cazul categoriei „Extra” se impune omogenitatea din punctul de vedere al coloritului.

Totuși, poate fi ambalat împreună într-un ambalaj de vânzare un amestec de pere din soiuri diferite, cu condiția să aibă o calitate omogenă și, în cazul fiecărui soi, aceeași origine.

Partea vizibilă a conținutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.

B.    Ambalarea

Perele trebuie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produselor.

Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie curate și de calitate, astfel încât să nu cauzeze daune externe sau interne produselor. Utilizarea de materiale, în special hârtie sau etichete, care poartă specificații comerciale este permisă numai cu condiția ca înscrisul sau etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.

Etichetele aplicate individual pe produse trebuie să poată fi dezlipite fără a lăsa urme vizibile de adeziv și fără a cauza defecte ale epidermei.

Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine.

VI.    DISPOZIȚII PRIVIND MARCAREA

Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de șters și vizibilă din exterior.

A.    Identificare

Numele și adresa ambalatorului și/sau expeditorului.

Această mențiune poate fi înlocuită:

▼M18

B.    Natura produselor

▼B

C.    Originea produselor

Țara de origine ( 24 ) și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local. În cazul unui amestec de soiuri diferite de pere de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre țările de origine trebuie să figureze lângă denumirea soiului în cauză.

D.    Specificații comerciale

E.    Marcajul de control oficial (opțional)

Menționarea indicațiilor prevăzute la primul paragraf nu este necesară în cazul ambalajelor care conțin ambalaje de vânzare, clar vizibile din exterior, toate purtând indicațiile respective. Aceste ambalaje nu trebuie să poarte indicații care să inducă în eroare. Atunci când aceste ambalaje sunt așezate pe paleți, aceste indicații trebuie să figureze pe o fișă plasată vizibil pe cel puțin două dintre fațetele paletului.

Soiurile cu fructe mici și alte soiuri care nu sunt menționate în listă pot fi comercializate, cu condiția respectării cerințelor privind calibrul prevăzute pentru alte soiuri și descrise în secțiunea III din standard.

▼M18

Unele dintre soiurile enumerate în următoarea listă pot fi comercializate sub denumirile pentru care s-a solicitat sau s-a obținut protecția mărcii comerciale în una sau mai multe țări. Prima și a doua coloană din următorul tabel nu sunt destinate includerii unor astfel de denumiri comerciale. Anumite mărci comerciale cunoscute sunt menționate în a treia coloană numai cu titlu informativ.

▼B