Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva unor persoane fizice sau juridice, entități sau organisme, având în vedere situația din Somalia

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 215 alineatele (1) și (2),

având în vedere Decizia 2010/231/PESC a Consiliului din 26 aprilie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Somaliei și de abrogare a Poziției comune 2009/138/PESC ( 1 ),

având în vedere propunerea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

La 20 noiembrie 2008, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (denumit în continuare „Consiliul de Securitate”), acționând în temeiul capitolului VII din Carta Organizației Națiunilor Unite, a adoptat Rezoluția 1844 (2008), confirmând embargoul general și complet asupra tuturor livrărilor de arme Somaliei impus prin Rezoluția RCSONU 733 (1992) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și introducând măsuri restrictive suplimentare.

(2)

Măsurile restrictive suplimentare privesc restricțiile la admitere, precum și măsuri financiare restrictive împotriva persoanelor fizice și a entităților desemnate de Consiliul de Securitate sau de Comitetul de sancțiuni al Organizației Națiunilor Unite, instituit în temeiul RCSONU 751 (1992) privind Somalia (denumit în continuare „Comitetul de sancțiuni”). În plus față de embargoul general asupra armelor, rezoluția introduce o interdicție specifică privind aprovizionarea directă și indirectă, vânzarea sau transferul de arme și de echipament militar, precum și o interdicție specifică privind furnizarea de asistență sau de servicii conexe către persoanele și entitățile aflate pe lista Comitetului de sancțiuni.

(3)

Măsurile restrictive vizează persoanele și entitățile desemnate de către Organizația Națiunilor Unite (ONU) ca fiind implicate sau că ar sprijini prin forță acte care amenință pacea, securitatea sau stabilitatea Somaliei, inclusiv actele care pun în pericol Acordul de la Djibouti, din 18 august 2008, sau procesul politic ori că ar amenința cu forța instituțiile federale de tranziție (IFT) sau Misiunea Uniunii Africane în Somalia (AMISOM), că ar întreprinde acțiuni care încalcă embargoul asupra armelor sau alte măsuri conexe sau că ar obstrucționa furnizarea de ajutor umanitar către Somalia, accesul la ajutor ori distribuția acestuia în Somalia.

(4)

La 16 februarie 2009, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Poziția comună 2009/138/PESC privind măsuri restrictive împotriva Somaliei ( 2 ) care prevede, printre altele, măsuri restrictive de ordin financiar împotriva persoanelor fizice sau juridice, a entităților sau a organismelor aflate pe lista ONU, precum și interdicția de a furniza acestor persoane, entități sau organisme, în mod direct și indirect, asistență sau servicii legate de arme și de echipament militar.

(5)

La 19 martie 2010, Consiliul de Securitate a adoptat RCSONU 1916 (2010) prin care s-a decis, printre altele, diminuarea anumitor restricții și obligații impuse prin regimul de sancțiuni, pentru a permite furnizarea proviziilor și a asistenței tehnice de către organizațiile internaționale, regionale și subregionale și pentru a asigura furnizarea la timp de către ONU a asistenței umanitare necesare de urgență.

(6)	La 12 aprilie 2010, Comitetul de sancțiuni a adoptat lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică măsurile restrictive.

(7)	Pe această bază, la 26 aprilie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/231/PESC.

(8)

Aceste măsuri intră sub incidența Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și, în consecință, în special pentru a se asigura aplicarea lor în mod uniform de către operatorii economici din toate statele membre, se impune adoptarea unui act al Uniunii pentru a asigura punerea lor în aplicare în ceea ce privește Uniunea.

(9)

Regulamentul (CE) nr. 147/2003 al Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind anumite măsuri restrictive referitoare la Somalia ( 3 ) a impus o interdicție generală privind furnizarea de consiliere tehnică, asistență, instruire, finanțare sau ajutor financiar legat de activități militare către orice persoană, entitate sau organism din Somalia. Este necesară adoptarea unui nou regulament al Consiliului pentru punerea în aplicare a măsurilor referitoare la persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele aflate pe lista ONU.

(10)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate în special în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene ( 4 ), mai ales dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, dreptul la proprietate și dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Prezentul regulament ar trebui să se aplice în conformitate cu aceste drepturi și principii.

(11)	Prezentul regulament respectă de asemenea pe deplin obligațiile care revin statelor membre în temeiul Cartei Națiunilor Unite și caracterul obligatoriu din punct de vedere juridic al Rezoluțiilor Consiliului de Securitate.

(12)

Competența de a modifica lista din anexa I la prezentul regulament ar trebui să fie exercitată de către Consiliu, având în vedere amenințarea specifică la adresa păcii mondiale și a securității în regiune reprezentată de situația din Somalia și pentru a asigura coerența cu procesul de modificare și revizuire a anexei la Decizia 2010/231/PESC a Consiliului.

(13)

Procedura de modificare a anexei I la prezentul regulament ar trebui să prevadă transmiterea către persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele desemnate a motivelor includerii lor pe listă, astfel cum au fost comunicate de Comitetul de sancțiuni, pentru a oferi acestora posibilitatea de a prezenta observații. În cazul în care sunt transmise observații sau sunt prezentate dovezi substanțiale noi, Consiliul ar trebui să își reexamineze decizia în funcție de observațiile respective și să informeze în consecință persoana, entitatea sau organismul în cauză.

(14)

Pentru a asigura un maximum de securitate juridică în cadrul Uniunii, numele și alte date relevante pentru identificarea persoanelor fizice sau juridice, entităților sau organismelor ale căror fonduri și resurse economice sunt înghețate în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să fie publicate.

(15)

Orice prelucrare a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie conformă cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date ( 5 ) și cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date ( 6 ).

(16)	Statele membre ar trebui să stabilească regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament. Sancțiunile prevăzute ar trebui să fie proporționale, eficace și cu efect de descurajare,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

(1) Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, se află în proprietatea ori posesia sau sunt controlate de persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele enumerate în anexa I.

(2) Se interzice punerea la dispoziție, direct sau indirect, sau în beneficiul persoanelor fizice sau juridice, al entităților sau al organismelor enumerate în anexa I de fonduri sau resurse economice de orice fel.

(3) Anexa I cuprinde persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele desemnate de Consiliul de Securitate sau de Comitetul pentru sancțiuni care:

(4) Este interzisă participarea cu bună știință și intenționată la activitățile care au ca obiect sau efect direct sau indirect eludarea măsurilor menționate la alineatele (1) și (2).

(5) Interdicția prevăzută la alineatul (2) nu angajează în niciun fel răspunderea persoanelor fizice sau juridice, a entităților sau a organismelor care au pus la dispoziție fonduri sau resurse economice, în cazul în care acestea nu au știut și nu au avut niciun motiv întemeiat să suspecteze că acțiunile lor ar încălca această interdicție.

(1) Articolul 2 alineatul (2) nu se aplică sumelor suplimentare transferate în conturile înghețate reprezentând:

cu condiția ca orice dobândă de acest fel, orice câștiguri și plăți să facă în continuare obiectul articolului 2 alineatul (1).

(2) Articolul 2 alineatul (2) nu interzice instituțiilor financiare sau de credit din Uniune să crediteze conturile înghețate în cazul în care acestea primesc fonduri transferate în contul unei persoane fizice sau juridice, entități sau organism aflat pe listă, cu condiția ca sumele suplimentare primite în astfel de conturi să fie la rândul lor înghețate. Instituția financiară sau de credit informează de îndată autoritățile competente din statele membre, astfel cum sunt indicate pe paginile de internet enumerate în anexa II, cu privire la aceste tranzacții.

(1) Articolul 2 alineatele (1) și (2) nu se aplică pentru punerea la dispoziție de fonduri sau de resurse economice necesare pentru asigurarea furnizării la timp a asistenței umanitare necesare de urgență în Somalia de către ONU, de către agențiile sau programele specializate ale acesteia, de către organizațiile umanitare cu statut de observator în cadrul Adunării generale a ONU care furnizează asistență umanitară și de către partenerii acestora în materie de punere în aplicare, inclusiv de către ONG-urile finanțate bilateral sau multilateral care participă la Apelul consolidat pentru Somalia al ONU.

(2) Exceptarea prevăzută la alineatul (1) nu angajează în niciun fel răspunderea persoanelor fizice sau juridice, a entităților sau a organismelor care au pus la dispoziție fonduri sau resurse economice, în cazul în care acestea nu au știut și nu au avut niciun motiv întemeiat să suspecteze că acțiunile lor nu ar face obiectul acestei exceptări.

(1) Prin derogare de la articolul 2, autoritățile competente din statele membre, astfel cum sunt indicate pe paginile de internet enumerate în anexa II, pot autoriza, după îndeplinirea condițiilor pe care acestea le consideră necesare, deblocarea anumitor fonduri sau resurse economice înghețate sau punerea la dispoziție a anumitor fonduri sau resurse economice, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(2) Prin derogare de la articolul 2, autoritățile competente din statele membre, astfel cum sunt enumerate în anexa II, pot autoriza deblocarea sau punerea la dispoziție a anumitor fonduri sau resurse economice înghețate, după ce au stabilit că acestea sunt necesare pentru acoperirea de cheltuieli extraordinare, cu condiția ca statul membru în cauză să notifice decizia sa Comitetului de sancțiuni și această decizie să fi fost aprobată de către comitet.

(3) Statele membre vizate informează celelalte state membre și Comisia cu privire la orice autorizație acordată în temeiul alineatelor (1) și (2).

Prin derogare de la dispozițiile articolului 2, autoritățile competente ale statelor membre, astfel cum sunt indicate pe paginile de internet enumerate în anexa II, pot autoriza deblocarea anumitor fonduri sau resurse economice înghețate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

Înghețarea fondurilor și resurselor economice sau refuzul de a autoriza punerea la dispoziție a acestora, efectuate cu bună credință, pe motiv că o astfel de acțiune este conformă cu dispozițiile prezentului regulament, nu angajează în niciun fel răspunderea persoanei juridice sau fizice sau a entității care o pune în aplicare, a directorilor sau angajaților acesteia, cu excepția cazului în care se dovedește că fondurile și resursele economice au fost înghețate ca urmare a neglijenței.

(1) Se interzice furnizarea, directă sau indirectă, către oricare dintre persoanele fizice sau juridice, entități sau organisme enumerate în anexa I, de:

(2) Se interzice participarea, cu bună știință și intenționată, la activitățile având ca obiect sau ca efect, în mod direct sau indirect, evitarea interdicției prevăzute la alineatul (1).

(3) Interdicția prevăzută la alineatul (1) litera (b) nu angajează în niciun fel răspunderea persoanelor fizice sau juridice, a entităților sau a organismelor care au oferit finanțare sau asistență financiară, în cazul în care acestea nu au știut și nu au avut niciun motiv întemeiat să suspecteze că acțiunile lor ar încălca această interdicție.

(1) Fără a aduce atingere normelor aplicabile în materie de comunicare de informații, de confidențialitate și de secret profesional, persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele:

(2) Orice informații furnizate sau primite în conformitate cu prezentul articol sunt utilizate numai în scopul pentru care au fost furnizate sau primite.

Comisia și statele membre se informează reciproc, fără întârziere, cu privire la măsurile luate în temeiul prezentului regulament și își comunică reciproc informațiile relevante de care dispun în legătură cu prezentul regulament, în special cele privind încălcările și problemele întâmpinate la punerea în aplicare a acestuia, precum și cele referitoare la hotărârile instanțelor judecătorești naționale.

Comisia este împuternicită să modifice anexa II pe baza informațiilor furnizate de statele membre.

(1) În cazul în care Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite sau Comitetul de sancțiuni include pe listă o persoană fizică sau juridică, o entitate sau un organism și comunică o expunere de motive privind această desemnare, Consiliul include persoana fizică sau juridică, entitatea sau organismul respectiv în anexa I. Consiliul comunică decizia sa și expunerea de motive persoanei fizice sau juridice, entității sau organismului în cauză, fie direct, dacă dispune de adresa acestora, fie prin publicarea unui anunț care oferă persoanei, entității sau organismului în cauză posibilitatea de a prezenta observații.

(2) În cazul în care se transmit observații sau se prezintă dovezi substanțiale noi, Consiliul își reexaminează decizia și informează în consecință persoana, entitatea sau organismul în cauză.

În cazul în care ONU hotărăște să scoată de pe listă o persoană, o entitate sau un organism ori să modifice datele de identificare ale unei persoane, ale unei entități sau ale unui organism inclus pe listă, Consiliul modifică anexa I în consecință.

Anexa I cuprinde, după caz, informații puse la dispoziție de Consiliul de Securitate sau de Comitetul de sancțiuni, necesare în vederea identificării persoanelor fizice sau juridice, a entităților sau organismelor respective. În ceea ce privește persoanele fizice, astfel de informații pot cuprinde numele, inclusiv pseudonimele, data și locul nașterii, cetățenia, numărul de pașaport și de carte de identitate, sexul, adresa (dacă este cunoscută) și funcția sau profesia. În ceea ce privește persoanele juridice, entitățile și organismele, astfel de informații pot cuprinde denumirea, locul și data înregistrării, numărul de înregistrare și sediul. De asemenea, în anexa I se menționează data desemnării de către Consiliul de Securitate sau Comitetul de sancțiuni.

(1) Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(2) După intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre informează Comisia, fără întârziere, în legătură cu aceste norme și cu orice modificări ulterioare aduse acestora.

(1) Statele membre desemnează autoritățile competente menționate în prezentul regulament și le identifică pe sau prin intermediul paginilor de internet enumerate în anexa II.

(2) După intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre informează Comisia, fără întârziere, în legătură cu autoritățile lor competente și cu orice modificări ulterioare referitoare la acestea.

(3) În cazul în care prezentul regulament prevede o obligație de a notifica, de a informa sau de a comunica în orice alt mod cu Comisia, adresa și alte coordonate care trebuie folosite în vederea unei astfel de comunicări sunt cele menționate în anexa II.

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

LISTA PERSOANELOR FIZICE ȘI JURIDICE, A ENTITĂȚILOR SAU A ORGANISMELOR MENȚIONATE LA ARTICOLELE 2 ȘI 8

7. Mohamed Sa’id [alias (a) „Atom”, (b) Mohamed Sa’id Atom, (c) Mohamed Siad Atom]

Data nașterii: circa 1966. Locul nașterii: Galgala, Somalia. Localizare: Galgala, Somalia. Altă localizare: Badhan, Somalia. Data identificării de către ONU: 12 aprilie 2010.

Mohamed Sa’id „Atom” s-a angajat în acte care amenință pacea, securitatea sau stabilitatea din Somalia. Atom a furnizat, vândut sau transferat către Somalia, direct sau indirect, arme sau material conex sau consiliere, formare sau asistență, inclusiv asistență financiară și de finanțare, în legătură cu activități militare care încalcă embargoul privind armamentul. Atom a fost identificat drept unul dintre principalii furnizori de arme și de muniție pentru operațiile al-Shabaab din regiunea Puntland. Acesta este descris drept liderul unei miliții care a apărut în 2006 în estul regiunii Sanaag din nordul Somaliei. Miliția include un număr de 250 de luptători și a fost implicată în cazuri de răpire, piraterie și terorism, precum și în importarea propriilor arme, încălcând embargoul privind armamentul. Atom s-a impus ca principala prezență militară din zonă, cu baza principală lângă Galgala și cu o bază secundară lângă Badhan. Conform anumitor informații, Atom colaborează cu al-Shabaab și poate primi instrucțiuni de la liderul al-Shabaab, Fu’aad Mohamed Khalaf.

De asemenea, se presupune că Atom este implicat în traficul cu arme înspre Somalia. Informații din mai multe surse indică faptul că forțele acestuia primesc arme și echipament din Yemen și Eritreea. Conform unui raport din decembrie 2008, un martor ocular a descris șase asemenea transporturi într-o perioadă de patru săptămâni la începutul anului 2008, fiecare fiind suficient pentru a umple două camionete cu arme mici, muniții și lansatoare de grenade. Conform unui om de afaceri din Bossaso familiar cu comerțul cu arme, transporturile lui Atom nu intră pe piața armelor, ceea ce sugerează că acestea sunt fie reținute pentru a fi folosite de forțele lui Atom, fie transferate unor destinatari din sudul Somaliei, unde operează al-Shabaab.

Forțele lui Atom au fost implicate în răpirea unui asistent umanitar german, în răpirea a doi somalezi lângă Bossaso și în bombardarea unor migranți etiopieni la Bossaso la 5 februarie 2008, atac care a ucis 20 de persoane și a rănit peste 100 altele. Este posibil ca miliția lui Atom să fi jucat un rol secundar în răpirea unui cuplu german capturat de pirați în iunie 2008.

8. Fares Mohammed Mana’a [alias: (a) Faris Mana’a, (b) Fares Mohammed Manaa]

Data nașterii: 8 februarie 1965. Locul nașterii: Sadah, Yemen. Pașaport nr.: 00514146; locul eliberării: Sanaa, Yemen. Carte de identitate nr.: 1417576; locul eliberării: Al-Amana, Yemen; data eliberării: 7 ianuarie 1996. Data identificării de către ONU: 12 aprilie 2010.

Fares Mohammed Mana’a a furnizat, vândut sau transferat, direct sau indirect, către Somalia arme sau material conex, încălcând embargoul privind armamentul. Mana’a este un traficant de arme cunoscut. În octombrie 2009, guvernul din Yemen a emis o listă neagră a traficaților de arme, Mana’a fiind „în fruntea” acesteia, ca parte din efortul de a stopa fluxul de arme către țară, armele depășind, conform presupunerilor, numărul persoanelor. „Faris Manaa este un traficat de arme important, iar acest fapt este bine cunoscut”, conform raportului din iunie 2009 al unui jurnalist din SUA care este comentator cu privire la situația din Yemen, autor al unui raport de țară de două ori pe an și a contribuit la Jane’s Intelligence Group. Într-un articol din decembrie 2007 din Yemen Times, se face referire la Faris Manaa ca „Șeicul Fares Mohammed Mana’a, traficant de arme”. Într-un articol din ianuarie 2008 din Yemen Times, se face referire la acesta ca „Șeicul Fares Mohammed Mana’a, comerciant”.

Începând de la jumătatea anului 2008, Yemen continuă să joace rolul de nod comercial/punct central pentru transporturile ilegale de arme către Cornul Africii, în special pentru transporturile de arme pe mare către Somalia. Există rapoarte neconfirmate conform cărora Faris Mana’a a participat la transporturile către Somalia cu numeroase ocazii. În 2004, Mana a fost implicat în contracte cu arme din Estul Europei pentru arme despre care se presupune că au fost vândute luptătorilor somalezi. În ciuda embargoului ONU privind armele din Somalia începând din 1992, Mana’a s-a arătat interesat de traficarea armelor în Somalia cel puțin din 2003. Mana’a a făcut o ofertă de cumpărare a mii de arme în 2003 din Estul Europei și a indicat că plănuia să vândă o parte din acestea în Somalia.

11. Jim’ale, Ali Ahmed Nur [alias: (a) Jim’ale, Ahmed Ali, (b) Jim’ale, Ahmad Nur Ali, (c) Jim’ale, Sheikh Ahmed, (d) Jim’ale, Ahmad Ali, (e) Jim’ale, Shaykh Ahmed Nur]

Data nașterii: 1954. Locul nașterii: Eilbur, Somalia. Cetățenia: Somalia. Altă cetățenie: Djibouti. Pașaport: A0181988 (Somalia), expirat la 23 ianuarie 2011. Localizare: Djibouti, Republica Djibouti. Data desemnării de către ONU: 17 februarie 2012.

Ali Ahmed Nur Jim’ale (Jim’ale) a deținut roluri de conducere în cadrul fostului Consiliu somalez al instanțelor islamice, cunoscut și sub denumirea de Uniunea instanțelor islamice somaleze, care a fost un element islamist radical. Elementele cele mai radicale ale Uniunii instanțelor islamice somaleze au format, în cele din urmă, grupul cunoscut sub denumirea de Al-Shabaab. În aprilie 2010, Comitetul Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite instituit în conformitate cu Rezoluțiile 751 (1992) și 1907 (2009) privind Somalia și Eritreea („Comitetul de sancțiuni Somalia/Eritreea”) a inclus Al-Shabaab pe o listă în vederea aplicării unor sancțiuni specifice. Comitetul a inclus Al-Shabaab pe listă ca fiind o entitate implicată în acte care, în mod direct sau indirect, amenință pacea, securitatea sau stabilitatea Somaliei, inclusiv, dar fără a se limita la acte care reprezintă o amenințare pentru guvernul federal de tranziție somalez.

În conformitate cu raportul Grupului de monitorizare al Comitetului de sancțiuni Somalia/Eritreea (S/2011/433) din 18 iulie 2011, Jim’ale este identificat drept un om de afaceri important, implicat în ciclul Al-Shabaab de comercializare a cărbunelui de lemn și a zahărului și care beneficiază de relații privilegiate cu Al-Shabaab.

Jim’ale este identificat drept unul dintre principalii finanțatori ai Al-Shabaab și aderă la ideologia Al-Shabaab. Jim’ale a oferit finanțare și sprijin politic fundamentale pentru Hassan Dahir Aweys („Aweys”), care a fost, de asemenea, inclus pe lista redactată de Comitetul de sancțiuni Somalia/Eritreea. La jumătatea anului 2011, fostul adjunct al Al-Shabaab, emirul Muktar Robow, ar fi continuat să adopte poziții politice în cadrul organizației Al-Shabaab. Robow i-a implicat pe Aweys și Jim’ale într-un efort de promovare a obiectivelor lor comune și de consolidare a orientării lor globale în contextul rupturii din cadrul conducerii Al-Shabaab.

În toamna anului 2007, Jim’ale a înființat în Djibouti o companie-paravan pentru activități extremiste, denumită „Investors Group”. Obiectivul pe termen scurt al grupului a fost să destabilizeze Somaliland, prin finanțarea de activități extremiste și achiziții de armament. Grupul a contribuit la contrabanda cu arme de calibru mic din Eritreea, prin Djibouti, în regiunea a 5-a din Etiopia, unde extremiștii primeau transportul. La jumătatea anului 2008, Jim’ale continua să desfășoare activități în cadrul Investors Group.

La sfârșitul lunii septembrie 2010, Jim’ale a înființat ZAAD, o afacere care consta în transferuri de bani de la mobil la mobil, și a încheiat un contract cu Al-Shabaab pentru a face transferurile de bani mai anonime prin eliminarea necesității de a se identifica.

La sfârșitul anului 2009, Jim’ale deținea un fond hawala cunoscut, prin intermediul căruia colecta zakat, care era oferit grupului Al-Shabaab.

În decembrie 2011, finanțatori neidentificați din Orientul Mijlociu transferau bani către Jim’ale, care, la rândul său, utiliza intermediari financiari pentru a trimite bani către Al-Shabaab.

În 2009, Jim’ale a colaborat cu alte persoane cu idei asemănătoare pentru a submina guvernul federal de tranziție (GFT) somalez prin neparticiparea la eforturile de reconciliere din Somalia. La sfârșitul anului 2011, Jim’ale a sprijinit activ Al-Shabaab oferind comunicații libere, utilizarea vehiculelor, ajutor alimentar și consiliere politică și a organizat colectări de fonduri pentru Al-Shabaab prin intermediul unor diverse grupuri de afaceri.

12. Aboud Rogo Mohammed [alias (a) Aboud Mohammad Rogo, (b) Aboud Seif Rogo, (c) Aboud Mohammed Rogo, (d) Sheikh Aboud Rogo, (e) Aboud Rogo Muhammad, (f) Aboud Rogo Mohamed]

Data nașterii: 11 noiembrie 1960. Date de naștere alternative: (a) 11 noiembrie 1967, (b) 11 noiembrie 1969, (c) 1 ianuarie 1969). Locul nașterii: Lamu Island, Kenya. Data desemnării de către ONU: 25 iulie 2012.

Extremistul Aboud Rogo Mohammed, bazat în Kenya, a amenințat pacea, securitatea sau stabilitatea Somaliei furnizând sprijin financiar, material, logistic sau tehnic către Al-Shabaab, o entitate inclusă pe lista Comitetului CSONU instituit în temeiul Rezoluției 751 (1992) privind Somalia și al Rezoluției 1907 (2009) privind Eritreea, pentru implicarea în acte care, în mod direct sau indirect, amenință pacea, securitatea sau stabilitatea Somaliei.

Aboud Rogo Mohammed este un cleric islamic extremist bazat în Kenya. El continuă să exercite influență asupra grupărilor extremiste din Africa de Est în cadrul campaniei sale de promovare a violenței în întreaga Africă de Est. Activitățile lui Aboud Rogo includ colectarea de fonduri pentru Al-Shabaab.

În calitate de principal lider ideologic al Al Hijra, cunoscută anterior drept Centrul de tineret musulman, Aboud Rogo Mohammed a utilizat gruparea extremistă drept o cale către radicalizarea și recrutarea în principal a africanilor vorbitori de Swahili, în vederea desfășurării de activități militante violente în Somalia. Într-o serie de prelegeri exaltante între februarie 2009 și februarie 2012, Aboud a făcut apel în mod repetat la respingerea violentă a procesului de pace somalez. În timpul acestor prelegeri, Rogo a făcut apel în mod repetat la utilizarea violenței atât împotriva Națiunilor Unite, cât și a forțelor Misiunii Uniunii Africane în Somalia (AMISOM) și și-a îndemnat auditorii să călătorească în Somalia pentru a se alătura luptei Al-Shabaab împotriva guvernului kenyan.

Aboud Rogo Mohammed oferă de asemenea îndrumări cu privire la modul în care recruții kenyeni care se alătură Al-Shabaab pot să evite identificarea de către autoritățile kenyene și la rutele de urmat în călătoria de la Mombasa și/sau Lamu către bastioanele Al-Shabaab din Somalia, în special Kismayo. El a facilitat călătoria în Somalia a numeroși recruți kenyeni pentru Al-Shabaab.

În septembrie 2011, Rogo recruta persoane din Mombasa, Kenya, în vederea călătoriei în Somalia, după toate aparențele pentru desfășurarea unor operațiuni teroriste. În septembrie 2008, Rogo a organizat o reuniune de colectare de fonduri la Mombasa, pentru a ajuta finanțarea activităților Al-Shabaab în Somalia.

13. Abubaker Shariff Ahmed [alias (a) Makaburi, (b) Sheikh Abubakar Ahmed, (c) Abubaker Shariff Ahmed, (d) Abu Makaburi Shariff, (e) Abubaker Shariff, (f) Abubakar Ahmed]

Data nașterii: 1962. Data nașterii alternativă: 1967. Locul nașterii: Kenya. Localizare: zona Majengo, Mombasa, Kenya. Data desemnării de către ONU: 23 august 2012.

Abubaker Shariff Ahmed este un mijlocitor și recrutor principal al tinerilor musulmani kenyeni pentru activități militante violente în Somalia, precum și un asociat apropiat al lui Aboud Rogo. El oferă sprijin material grupărilor extremiste din Kenya (și din alte părți ale Africii de Est). Prin deplasările sale frecvente la bastioanele Al-Shabaab din Somalia, inclusiv la Kismayo, el a fost în măsură să mențină legături strânse cu membrii cu rang înalt ai Al-Shabaab.

Abubaker Shariff Ahmed este de asemenea implicat în mobilizarea și gestionarea fondurilor pentru Al-Shabaab, o entitate inclusă pe lista Comitetului CSONU instituit în temeiul Rezoluției 751 (1992) privind Somalia și al Rezoluției 1907 (2009) privind Eritreea, pentru implicarea în acte care, în mod direct sau indirect, amenință pacea, securitatea sau stabilitatea Somaliei.

Abubaker Shariff Ahmed a predicat în moschei din Mombasa că bărbații tineri ar trebui să călătorească în Somalia, să comită acte extremiste, să lupte pentru Al-Qaida și să ucidă cetățeni americani.

Abubaker Shariff Ahmed a fost arestat la sfârșitul lui decembrie 2010 de către autoritățile kenyene, în baza suspiciunii de implicare în atentatul cu bombă asupra unui terminal de autobuz la Nairobi. Abubaker Shariff Ahmed este de asemenea liderul unei organizații de tineret din Mombasa bazate în Kenya care are legături cu Al-Shabaab.

În 2010, Abubaker Shariff Ahmed a activat ca recrutor și mijlocitor pentru Al-Shabaab în zona Majengo din Mombasa, Kenya.

AL-SHABAAB [alias: (a) Al-Shabab, (b) Shabaab, (c) The Youth (Tineretul), (d) Mujahidin Al-Shabaab Movement (Mișcarea Mujahidin Al-Shabaab), (e) Mujahideen Youth Movement (Mișcarea de tineret Mujahideen), (f) Mujahidin Youth Movement (Mișcarea de tineret Mujahidin), (g) MYM, (h) Harakat Shabab Al-Mujahidin, (i) Hizbul Shabaab, (j) Hisb’ul Shabaab, (k) Al-Shabaab Al-Islamiya, (l) Youth Wing (Aripa tânără), (m) Al-Shabaab Al-Islaam, (n) Al-Shabaab Al-Jihaad, (o) The Unity Of Islamic Youth (Unitatea tineretului islamic), (p) Harakat Al-Shabaab Al-Mujaahidiin, (q) Harakatul Shabaab Al Mujaahidiin, (r) Mujaahidiin Youth Movement (Mișcarea de tineret Mujaahidiin)]

Al-Shabaab s-a implicat în acte care amenință, direct sau indirect, pacea, securitatea sau stabilitatea în Somalia, inclusiv, dar fără a se limita la: acte care amenință Acordul de la Djibouti din 18 august 2008 sau procesul politic și acte care amenință instituțiile federale de tranziție (IFT), Misiunea Uniunii Africane în Somalia (AMISOM) sau alte operații internaționale de menținere a păcii privind Somalia.

Al-Shabaab a împiedicat de asemenea furnizarea de asistență umanitară în Somalia sau accesul la asistență umanitară sau distribuirea acesteia în Somalia.

În conformitate cu declarația privind Somalia făcută la 29 iulie 2009 în fața Consiliului de Securitate de către președintele Comitetului Consiliului de Securitate înființat în temeiul Rezoluției 751 (1992), atât Al-Shabaab cât și Hisb'ul Islam și-au asumat răspunderea în mod public și repetat pentru atacurile din partea unor forțe împotriva guvernului federal de tranziție (GFT) și a AMISOM. Al-Shabaab și-a asumat de asemenea răspunderea pentru uciderea unor funcționari ai GFT, iar la 19 iulie 2009 a atacat și a oprit activitatea birourilor locale ale UNOPS, UNDSS și PNUD în regiunile Bay și Bakool, încălcând litera (c) din Rezoluția 1844 (2008). De asemenea, Al-Shabaab a împiedicat în mod repetat accesul la asistență umanitară sau distribuirea acesteia în Somalia.

Raportul Secretarului General al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind situația din Somalia, din data de 20 iulie 2009, cuprindea următoarele puncte implicând activitățile al-Shabaab în Somalia:

Se presupune că grupurile de insurgenți, precum al-Shabaab, extorchează bani de la întreprinderi private și recrutează tineri pentru a-i coopta în lupta împotriva guvernului din Mogadiscio, inclusiv copii-soldați. Al-Shabaab a confirmat prezența luptătorilor străini în rândurile sale și a afirmat în mod deschis că colaborează cu Al-Qaida la Mogadiscio pentru înlăturarea guvernului Somaliei. Luptătorii străini, mulți dintre aceștia provenind, se presupune, din Pakistan și Afganistan, par să fie bine pregătiți și cu experiență de luptă. Aceștia au fost observați purtând capișoane și conducând operațiuni ofensive împotriva forțelor guvernamentale în Mogadiscio și în regiunile învecinate.

Al-Shabaab și-a intensificat strategia de coerciție și intimidare a populației somaleze, după cum se reflectă în asasinările avantajoase selecționate cu atenție și în arestările liderilor clanurilor, dintre care mai mulți au fost asasinați. La 19 iunie 2009, Omar Hashi Aden, ministrul securității naționale, a fost ucis într-un atac sinucigaș cu bombă de mari proporții din Beletwyne. În atac au fost ucise peste 30 de alte persoane, atacul fiind condamnat în mod ferm de către comunitatea internațională și de către o largă parte transversală a societății somaleze.

Potrivit raportului din decembrie 2008 al grupului de supraveghere pentru Somalia al Consiliului de Securitate al ONU (2008/769), al-Shabaab este responsabil pentru o serie de atacuri care au avut loc în Somalia în decursul ultimilor ani, inclusiv:

Potrivit relatărilor, al-Shabaab a atacat clădirile Organizației Națiunilor Unite din Somalia la 20 iulie 2009 și a emis un decret prin care a interzis trei agenții ale Organizației Națiunilor Unite din zonele controlate de al-Shabaab din Somalia. În plus, forțele guvernului federal de tranziție somalez au purtat lupte cu insurgenții al-Shabaab și Hizbul Islam în perioada 11-12 iulie 2009, acestea ducând la moartea a peste 60 de persoane. În timpul luptelor din 11 iulie 2009, al-Shabaab a lansat patru mortiere în interiorul Villa Somalia, ceea ce a dus la uciderea a trei soldați ai Misiunii Uniunii Africane în Somalia (AMISOM) și la rănirea altor opt.

Potrivit unui articol publicat la 22 februarie 2009 de British Broadcasting Corporation, al-Shabaab și-a asumat răspunderea pentru un atac sinucigaș cu bombă asupra unei baze militare a Uniunii Africane din Mogadiscio. Potrivit articolului, Uniunea Africană a confirmat faptul că au fost uciși 11 soldați din forțele de menținere a păcii, iar alți 15 au fost răniți.

Potrivit unui articol publicat de Reuters la 14 iulie 2009, militanți al-Shabaab au obținut avantaje în 2009 în atacuri de tip gherilă împotriva forțelor somaleze și ale Uniunii Africane.

Potrivit unui articol publicat la 10 iulie 2009 de Voice of America, al-Shabaab a fost implicat într-un atac asupra forțelor guvernului somalez în mai 2009.

Potrivit unui articol publicat la 27 februarie 2009 pe site-ul web al Consiliului pentru relații externe, al-Shabaab a dus, începând din 2006, o mișcare de insurgență împotriva guvernului de tranziție somalez și împotriva susținătorilor etiopieni ai acestuia. Al-Shabaab a ucis unsprezece soldați burundezi în cel mai letal atac asupra forțelor de menținere a păcii ale UA de la desfășurarea acestora și declară că al-Shabaab s-a angajat în lupte violente care au ucis cel puțin cincisprezece persoane în Mogadiscio.

Site-uri internet cu informații privind autoritățile competente și adresa pentru transmiterea notificărilor către Comisia Europeană

http://www.bmwi.de/BMWi/Navigation/Aussenwirtschaft/Aussenwirtschaftsrecht/embargos.html

http://www.maec.es/es/MenuPpal/Asuntos/Sanciones%20Internacionales/Paginas/Sanciones_%20Internacionales.aspx

http://www.rijksoverheid.nl/onderwerpen/internationale-vrede-en-veiligheid/sancties

http://www.mzz.gov.si/si/zunanja_politika_in_mednarodno_pravo/zunanja_politika/mednarodna_varnost/omejevalni_ukrepi/

		Jurnalul Oficial
		No	page	date
►M1	REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 956/2011 AL CONSILIULUI din 26 septembrie 2011	L 249	1	27.9.2011
►M2	REGULAMENTUL (UE) NR. 641/2012 AL CONSILIULUI din 16 iulie 2012	L 187	3	17.7.2012
►M3	REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 943/2012 AL CONSILIULUI din 15 octombrie 2012	L 282	6	16.10.2012
►M4	REGULAMENTUL (UE) NR. 432/2013 AL CONSILIULUI din 13 mai 2013	L 129	15	14.5.2013