02010R0200 — RO — 10.03.2019 — 002.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
REGULAMENTUL (UE) NR. 200/2010 AL COMISIEI din 10 martie 2010 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește obiectivul UE de reducere a prevalenței anumitor serotipuri de Salmonella la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 061 11.3.2010, p. 1) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
L 138 |
45 |
26.5.2011 |
||
|
REGULAMENTUL (UE) 2019/268 AL COMISIEI din 15 februarie 2019 |
L 46 |
11 |
18.2.2019 |
|
Rectificat prin:
REGULAMENTUL (UE) NR. 200/2010 AL COMISIEI
din 10 martie 2010
de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește obiectivul UE de reducere a prevalenței anumitor serotipuri de Salmonella la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus
(Text cu relevanță pentru SEE)
Articolul 1
Obiectivul UE
(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, obiectivul UE, astfel cum este menționat la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2160/2003, privind reducerea prevalenței Salmonella spp. la efectivele reproducătoare din specia Gallus gallus (denumit în continuare „obiectivul UE”), este următorul: procentajul maxim de efective reproducătoare adulte din specia Gallus gallus care rămân pozitive în ceea ce privește Salmonella enteritidis, Salmonella infantis, Salmonella hadar, Salmonella typhimurium, inclusiv Salmonella typhimurium monofazică a cărei formulă antigenică este ►C1 1,4,[5],12:i:- ◄ , și Salmonella virchow (denumite în continuare „serotipurile relevante de Salmonella”) trebuie să fie de cel mult 1 %.
Cu toate acestea, în cazul statelor membre care au mai puțin de 100 de efective reproducătoare adulte din specia Gallus gallus, începând cu 1 ianuarie 2010, obiectivul UE este următorul: un singur efectiv de acest tip pe an poate să rămână pozitiv în ceea ce privește serotipurile de Salmonella relevante.
(2) Programul de teste necesare pentru verificarea realizării obiectivului UE este prevăzut în anexă.
Articolul 2
Revizuirea obiectivului UE
Comisia revizuiește obiectivul UE ținând cont de informațiile colectate în conformitate cu programul de teste prevăzut la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament și de criteriile stabilite la articolul 4 alineatul (6) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 2160/2003.
Articolul 3
Abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1003/2005
(1) Regulamentul (CE) nr. 1003/2005 se abrogă.
(2) Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.
Articolul 4
Măsuri tranzitorii
Dispozițiile din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1003/2005 continuă să se aplice programelor de control aprobate anterior intrării în vigoare a prezentului regulament.
Articolul 5
Intrare în vigoare și aplicabilitate
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2010.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
ANEXĂ
Program de teste necesare verificării îndeplinirii obiectivului UE privind diminuarea serotipurilor relevante de Salmonella la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus
1. CADRUL DE PRELEVARE DE PROBE
Cadrul de prelevare de probe pentru a depista prezența Salmonella Enteritidis, Salmonella Infantis, Salmonella Hadar, Salmonella Typhimurium și Salmonella Virchow (denumite în continuare „serotipurile relevante de Salmonella”) acoperă toate efectivele reproducătoare adulte de păsări de curte (Gallus gallus), de cel puțin 250 de capete (denumite în continuare „efective reproducătoare”). Aceasta nu aduce atingere dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 2160/2003 și ale Directivei 2003/99/CE în ceea ce privește cerințele de monitorizare la alte populații de animale sau la alte serotipuri.
2. MONITORIZAREA EFECTIVELOR REPRODUCĂTOARE
2.1. Locul, frecvența și statutul prelevării de probe
Se prelevează probe de la efectivele de reproducție la inițiativa operatorului din sectorul alimentar și în cadrul controalelor oficiale.
2.1.1. Prelevarea de probe la inițiativa operatorului din sectorul alimentar
Se prelevează probe o dată la două săptămâni, în locul ales de autoritatea competentă, utilizându-se una dintre următoarele două posibilități:
(a) în incubator; sau
(b) în exploatație.
Autoritatea competentă poate decide să aplice una dintre opțiunile menționate la literele (a) sau (b) întregului program de teste pentru toate efectivele de reproducție de pui de carne și una dintre aceste opțiuni pentru toate efectivele reproducătoare de păsări ouătoare. Cu toate acestea, prelevarea de probe la efectivele reproducătoare de păsări ouătoare destinate comerțului din interiorul Uniunii trebuie să aibă loc în exploatație.
O procedură este stabilită pentru a garanta că depistarea prezenței serotipurilor relevante de Salmonella în timpul prelevării de probe efectuate la inițiativa operatorului din sectorul alimentar este notificată fără întârziere autorității competente de către laboratorul care efectuează analizele. Notificarea la timp a depistării prezenței oricărui serotip de Salmonella relevant rămâne responsabilitatea operatorului din sectorul alimentar și a laboratorului care efectuează analizele.
Prin derogare de la primul paragraf al punctului 2.1.1, dacă obiectivul UE a fost atins în cel puțin doi ani calendaristici consecutivi pe întreg teritoriul statului membru, prelevarea de probe în exploatație se poate prelungi pentru a avea loc la fiecare trei săptămâni, în funcție de decizia autorității competente. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate decide să păstreze sau să se reia intervalul de testare de două săptămâni, în cazul depistării prezenței unor serotipuri de Salmonella relevante într-un efectiv reproducător din exploatație și/sau în orice alt caz considerat adecvat de autoritatea competentă.
2.1.2. Prelevarea de probe în cadrul controalelor oficiale
Prelevarea de probe în cadrul controalelor oficiale constă în:
|
2.1.2.1. |
în cazul în care prelevarea de probe la inițiativa operatorului din sectorul alimentar se desfășoară în incubator: (a) se efectuează o prelevare de probe de rutină în incubator o dată la șaisprezece săptămâni; (b) se efectuează o prelevare de probe de rutină în exploatație, de două ori pe durata ciclului de producție, și anume prima dată în termen de patru săptămâni de la începutul perioadei de depunere a ouălor sau de la mutarea în unitatea de depunere a ouălor și a doua oară spre sfârșitul perioadei de depunere a ouălor, cel mai devreme cu opt săptămâni înainte de terminarea ciclului de producție; (c) se efectuează o prelevare de probe de confirmare în exploatație, în cazul depistării prezenței serotipurilor de Salmonella relevante în probele prelevate din incubator; |
|
2.1.2.2. |
în cazul în care prelevarea probelor are loc în exploatație la inițiativa operatorului din sectorul alimentar, se efectuează o prelevare de probe de rutină de trei ori în cursul ciclului de producție: (a) în termen de patru săptămâni de la începutul perioadei de depunere a ouălor sau de la mutarea în unitatea de depunere a ouălor; (b) spre sfârșitul perioadei de depunere a ouălor, cel mai devreme cu opt săptămâni înainte de terminarea ciclului de producție; (c) în orice moment al ciclului de producție, într-un moment suficient de îndepărtat de prelevările menționate la literele (a) și (b); |
|
2.1.2.3. |
prin derogare de la dispozițiile punctelor 2.1.2.1 și 2.1.2.2, în cazul în care obiectivul UE a fost atins în cel puțin doi ani calendaristici consecutivi pe întregul teritoriu al statului membru, autoritatea competentă poate înlocui prelevările de probe de rutină cu prelevări de probe: (a) la exploatație o dată, în orice moment al ciclului de producție, și o dată pe an la incubator; sau (b) la exploatație de două ori, în orice moment, la o distanță suficientă în timp în decursul ciclului de producție. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate decide să păstreze sau să se reia prelevarea de probe prevăzută la punctul 2.1.2.1 sau 2.1.2.2, în cazul depistării prezenței unor serotipuri de Salmonella relevante într-un efectiv reproducător din exploatație și/sau în orice alt caz considerat adecvat de autoritatea competentă. Prelevarea de probe efectuată de autoritatea competentă poate înlocui o prelevare de probe la inițiativa operatorului din sectorul alimentar. |
2.2. Protocol de prelevare a probelor
2.2.1. Prelevarea de probe în incubator
Cel puțin o probă este prelevată pe efectiv de reproducție la fiecare prelevare de probe.
Prelevarea de probe trebuie să se programeze într-o zi de ecloziune, atunci când probele de la toate efectivele reproducătoare sunt disponibile. Dacă nu este posibil, trebuie garantat faptul că probele sunt prelevate de la fiecare efectiv cel puțin în conformitate cu frecvența stabilită la punctul 2.1.
Toate materialele din toate incubatoarele din care sunt luați pui eclozați în ziua prelevării de probe trebuie să contribuie la setul de probe în mod proporționat.
Dacă în incubatoare sunt peste 50 000 de ouă de la un efectiv reproducător, se prelevează o a doua probă de la efectivul respectiv.
Această probă conține cel puțin următoarele elemente:
(a) o probă compusă din căptușeli vizibil murdărite ale siturilor de incubație, prelevată aleatoriu din cinci situri de incubație distincte sau din cinci locuri diferite ale incubatorului, pentru atingerea unei suprafețe totale de cel puțin 1 m2; totuși, în cazul în care ouăle destinate incubației care provin de la un efectiv de reproducție ocupă mai mult de un incubator, se prelevează o astfel de probă compusă din fiecare incubator până la un număr maxim de cinci incubatoare; sau
(b) o probă prelevată cu unul sau mai multe tampoane umede de material textil, formând, în total, o suprafață de cel puțin 900 cm2, prelevată imediat după mutarea puilor de pe întreaga suprafață de la fundul a cel puțin cinci situri de incubație căptușite sau din puful din cinci locuri, inclusiv de pe podea, în toate dintre cele până la cinci incubatoare cu ouă eclozate din efectiv, garantând că se prelevează cel puțin o probă pentru fiecare efectiv de la care provin ouăle; sau
(c) 10 g de coji de ouă sparte se prelevează dintr-un total de 25 de situri de incubație diferite, și anume 250 g pentru proba inițială, din până la cinci incubatoare cu ouă eclozate din efectiv, care sunt zdrobite, amestecate și din care se formează o subprobă de 25 g pentru testări.
Procedura prevăzută la literele (a), (b) și (c) se aplică prelevării de probe realizate la inițiativa operatorului din sectorul alimentar și în cadrul controalelor oficiale. Cu toate acestea, nu este obligatoriu să se includă un incubator cu ouă provenind de la efective diferite, dacă cel puțin 80 % din ouă se află în alte incubatoare care au fost supuse prelevării de probe.
2.2.2. Prelevarea de probe din exploatație
2.2.2.1.
Prelevarea se referă în principal la probe de materii fecale, iar scopul său este depistarea unei prevalențe de 1 % în cadrul efectivului, cu o limită de încredere de 95 %. În acest scop, probele au una dintre următoarele forme:
(a) amestec de materii fecale, alcătuit din probe distincte de materii fecale proaspete, cântărind fiecare cel puțin 1 g, prelevate aleatoriu din mai multe puncte ale adăpostului în care este ținut efectivul reproducătoare sau, în cazul în care efectivul reproducător are acces liber la mai multe adăposturi dintr-o anumită exploatație, din fiecare grup de cotețe ale exploatației în care este ținut efectivul reproducător. Materiile fecale pot fi regrupate în minimum două probe compuse, în scopul efectuării analizei.
Tabelul de mai jos indică numărul de puncte în care urmează să se efectueze prelevări distincte de materii fecale, în scopul constituirii unei probe compuse:
|
Numărul de păsări din efectivul reproducător |
Numărul de probe de materii fecale care trebuie prelevate din efectivul reproducător |
|
250-349 |
200 |
|
350-449 |
220 |
|
450-799 |
250 |
|
800-999 |
260 |
|
1 000 sau mai multe |
300 |
(b) huse pentru cizme și/sau probe de praf:
Husele pentru cizme utilizate trebuie să fie suficient de absorbante pentru a absorbi umiditatea. De asemenea, se pot utiliza în acest scop „șosete” din tub de tifon.
Suprafața husei pentru cizme este umectată cu ajutorul unui diluant corespunzător (de exemplu, 0,8 % clorură de sodiu și 0,1 % peptonă în apă deionizată sterilă sau cu apă sterilă sau cu oricare alt diluant acceptat de autoritatea competentă).
Probele sunt prelevate în timp ce se merge prin adăpost utilizând un traseu care produce probe reprezentative pentru toate părțile adăpostului sau ale sectorului respectiv. Această metodă include zonele acoperite cu așternut și zonele cu grătare, în cazul în care nu este periculos să se meargă pe grătare. Prelevarea de probe acoperă toate țarcurile din fiecare adăpost. După terminarea prelevării de probe în sectorul ales, husele se scot cu grijă de pe cizme, astfel încât materialul aderent să nu se desprindă.
Probele se compun din:
(i) cinci perechi de huse pentru cizme, fiecare reprezentând aproximativ 20 % din zona adăpostului; în scopul analizei, perechile de huse pentru cizme pot fi grupate în minimum două probe compuse; sau
(ii) cel puțin o pereche de huse pentru cizme reprezentând întreaga suprafață a adăpostului și o probă suplimentară de praf colectată din mai multe locuri din tot adăpostul de pe suprafețe pe care praful este așezat în mod vizibil; pentru a colecta această probă de praf trebuie folosite unul sau mai multe tampoane umede de material textil, formând, în total, o suprafață de cel puțin 900 cm2;
(c) în cazul în care efectivele de reproducție sunt ținute în cuști, se pot preleva probe de materii fecale amestecate, în mod natural, de pe benzile de evacuare, de pe raclete sau din fose, în funcție de tipul adăpostului. Se colectează două probe de cel puțin 150 g, pentru a fi supuse unor teste separate:
(i) benzile de evacuare pentru dejecții situate sub fiecare rând de cuști, care sunt puse în funcțiune în mod periodic și se descarcă într-un sistem cu șurub sau într-un conveier;
(ii) sistem de fosă pentru dejecții în care deflectoarele situate sub cuști sunt răzuite într-o fosă situată sub adăpost;
(iii) sistem de fosă pentru dejecții dintr-un adăpost în care cuștile sunt dispuse în trepte și unde materiile fecale cad direct în fosă.
De obicei, într-un adăpost există mai multe rânduri de cuști. Proba compusă globală conține materii fecale amestecate provenite din fiecare rând. De la fiecare efectiv reproducător se prelevează două probe compuse, în conformitate cu prezentarea făcută în continuare, de la al treilea până la al șaselea paragraf.
Sistemele care conțin benzi sau raclete trebuie puse în funcțiune în ziua prelevării de probe, înainte de efectuarea acesteia.
În cazul sistemelor prevăzute cu deflectoare sub cuști și cu raclete, trebuie să se colecteze materiile fecale amestecate depuse pe racletă, după punerea în funcțiune a acestora.
În cazul sistemelor cu cuști dispuse în trepte, care nu sunt prevăzute nici cu benzi, nici cu raclete, este necesară colectarea materiilor fecale amestecate din fosă.
Sisteme de benzi pentru dejecții: se vor colecta materiile fecale amestecate de la capetele de evacuare ale benzilor.
(d) În adăposturile cu cuști în care nu se acumulează o cantitate suficientă de materii fecale pe raclete sau pe dispozitivele de curățare de la capătul de evacuare al benzilor, se utilizează patru sau mai multe tampoane umede din material textil cu o suprafață de cel puțin 900 cm2 pe tampon, umezite cu un diluant corespunzător (de exemplu, 0,8 % clorură de sodiu și 0,1 % peptonă în apă deionizată sterilă, apă sterilă sau oricare alt diluant acceptat de autoritatea competentă), pentru a efectua prelevarea de pe o suprafață cât mai mare la capătul de evacuare al tuturor benzilor accesibile după ce au fost utilizate, având grijă ca fiecare tampon să fie acoperit pe ambele părți cu materii fecale provenite de pe benzi și de pe raclete sau de pe dispozitivele de curățare a benzilor.
(e) În adăposturile pe mai multe rânduri sau în cele în aer liber, unde cea mai mare parte a materiilor fecale este evacuată din adăpost cu ajutorul unor benzi de evacuare, se utilizează o pereche de huse pentru cizme, cu care se merge prin zonele acoperite cu așternut, în conformitate cu litera (b), și cel puțin două tampoane umede din material textil, cu care se efectuează prelevarea manual de pe toate benzile de evacuare accesibile, în conformitate cu litera (d).
2.2.2.2.
(a) Prelevarea de probe de rutină se efectuează în conformitate cu descrierea de la punctul 2.2.2.1.
(b) Prelevarea de probe pentru confirmare care urmează după depistarea serotipurilor de Salmonella relevante în probele prelevate din incubator se realizează în conformitate cu punctul 2.2.2.1.
Se pot colecta probe suplimentare pentru o posibilă testare a prezenței agenților antimicrobieni sau a efectului inhibitor al proliferării bacteriene, după cum urmează: se pot alege aleatoriu păsări din fiecare adăpost al exploatației, de obicei această operațiune se limitează la un număr de cel mult cinci păsări din fiecare adăpost, cu excepția cazului în care autoritatea competentă consideră necesară prelevarea probelor de la un număr mai mare de păsări.
Dacă nu se confirmă sursa infecției, se realizează testele de rezistență antimicrobiană sau noi teste bacteriologice pentru depistarea serotipurilor de Salmonella relevante asupra efectivului reproducător sau asupra descendenților acestuia înainte de a se ridica restricțiile comerciale.
În cazul în care se detectează agenți antimicrobieni sau efectul inhibitor al proliferării bacteriene, infecția cu Salmonella se consideră ca fiind confirmată.
(c) Suspectarea unor rezultate false
În cazuri excepționale, atunci când autoritatea competentă are motive de a suspecta certitudinea rezultatului obținut (rezultate pozitive sau negative false), aceasta poate decide să repete testarea în conformitate cu litera (b).
3. EXAMINAREA PROBELOR
3.1. Transportul și pregătirea probelor
3.1.1. Transport
Probele se expediază, de preferință, prin poșta rapidă la laboratoarele menționate la articolele 11 și 12 din Regulamentul (CE) nr. 2160/2003, în termen de 24 de ore de la prelevare. Dacă nu sunt trimise în 24 de ore, acestea trebuie refrigerate. Probele pot fi transportate la temperatura ambiantă, cu condiția ca temperatura să nu fie excesivă (peste 25 °C) și să nu fie expuse la lumina solară. În laboratoare, probele se păstrează refrigerate până în momentul examinării, care va fi începută în termen de 48 de ore de la primire și în termen de 96 de ore după prelevarea probelor.
3.1.2. Căptușeala siturilor de incubație
(a) Proba se pune într-un litru de apă peptonată tamponată (denumită în continuare „APT”), preîncălzită la temperatura camerei și se amestecă ușor.
(b) Se continuă cultivarea probei prin utilizarea metodei de depistare descrisă la punctul 3.2.
3.1.3. Probe de huse pentru cizme și de praf
(a) Perechea (perechile) de huse pentru cizme/șosete de protecție și proba de praf (tampon din material textil) se despachetează cu grijă, pentru a evita desprinderea materiilor fecale aderente sau a prafului liber, și se pune în 225 ml de APT, preîncălzită la temperatura mediului ambiant.
(b) Husele pentru cizme/șosete și tamponul din material textil sunt scufundate complet în APT pentru a adăuga suficient lichid liber în jurul probei pentru migrarea salmonelei din probă și, prin urmare, poate fi adăugată mai multă APT dacă este necesar.
Trebuie făcute pregătiri separate pentru husele pentru cizme și tamponul de material textil.
(c) În cazul în care cinci perechi de huse pentru cizme/șosete sunt amestecate în două probe, se introduce fiecare probă compusă în 225 ml de APT sau mai mult, dacă este necesar, pentru a le scufunda complet și pentru a adăuga suficient lichid liber în jurul probei pentru migrarea salmonelei din probă.
(d) Se amestecă pentru saturarea completă a probei și se continuă cultivarea prin utilizarea metodei de depistare menționate la punctul 3.2.
3.1.4. Alte probe de materii fecale
(a) Probele de materii fecale sunt adunate și amestecate cu grijă, iar o subprobă de 25 g se prelevează în vederea culturii.
(b) Subproba de 25 g este imersată în 225 ml de APT încălzită în prealabil la temperatura mediului ambiant.
(c) Se continuă cultivarea probei prin utilizarea metodei de depistare menționată la punctul 3.2.
În cazul în care standardele ISO pentru prepararea probelor relevante în vederea detectării salmonelei sunt aprobate, acestea se aplică și le înlocuiesc pe cele menționate la punctele 3.1.2, 3.1.3 și 3.1.4 privind prepararea probelor.
3.1.5.
În cazul colectării cu ajutorul tampoanelor din material textil, în conformitate cu punctul 2.2.2.1 litera (d), sau cu ajutorul unei perechi de huse pentru cizme și a două tampoane umede din material textil, în conformitate cu punctul 2.2.2.1 litera (e), probele sunt amestecate în conformitate cu punctul 3.1.3 litera (b).
3.2. Metoda de depistare
Depistarea Salmonella spp. se efectuează în conformitate cu standardul EN ISO 6579-1.
În ceea ce privește probele de huse pentru cizme, probele de praf și celelalte probe de materii fecale menționate la punctul 3.1, este posibilă gruparea bulioanelor de îmbogățire în APT incubate pentru continuarea cultivării. În acest scop, se incubează cele două probe în APT în conformitate cu procedura menționată la punctul 3.1.3. Se prelevează 1 ml de bulion incubat din fiecare probă și se agită bine. Apoi se prelevează 0,1 ml din amestec și se inoculează plăcile MSRV (mediul Rappaport-Vassiladis semisolid modificat).
După incubare, probele în APT nu trebuie scuturate, învârtite sau agitate în alt fel, deoarece aceste acțiuni eliberează particule inhibatoare și reduc izolarea ulterioară în MSRV.
3.3. Serotipizarea
Cel puțin un izolat din fiecare probă care indică o reacție pozitivă trebuie tipizat, în conformitate cu clasificarea Kaufmann-White.
3.4. Metode alternative
Se pot utiliza metode alternative în locul metodelor de depistare și serotipizarea prevăzute la punctele 3.1, 3.2 și 3.3 din prezenta anexă, dacă acestea sunt validate în conformitate cu standardul EN ISO 16140-2 (pentru metodele alternative de depistare).
3.5. Depozitarea sușelor
Trebuie garantat faptul că cel puțin o sușă izolată de serotipuri de Salmonella relevante pe adăpost și pe an, rezultată din prelevarea de probe în cadrul controalelor oficiale, este depozitată pentru o posibilă testare ulterioară a sensibilității la bacteriofagi sau la agenți antimicrobieni, utilizând metodele uzuale de recoltare a culturilor, care trebuie să garanteze integritatea sușelor timp de cel puțin doi ani. În cazul în care autoritatea competentă decide astfel, izolatele rezultate din prelevarea de probe realizată de operatorii din sectorul alimentar sunt, de asemenea, depozitate în acest scop.
4. REZULTATE ȘI RAPORTARE
Un efectiv reproducător este considerat pozitiv în sensul verificării realizării obiectivului UE:
— în cazul în care se depistează prezența serotipurilor de Salmonella relevante (cu excepția sușelor vaccinale) într-una sau mai multe probe prelevate de la efectiv, chiar dacă serotipurile de Salmonella relevante sunt depistate doar în proba de praf; sau
— în cazul în care prelevarea de probe pentru confirmare în cadrul controalelor oficiale în conformitate cu punctul 2.2.2.2 litera (b) nu confirmă depistarea serotipurilor de Salmonella relevante, dar agenți antimicrobieni sau efectul inhibitor al proliferării bacteriene au fost depistați în efectiv.
Această regulă nu se aplică în cazurile excepționale descrise la punctul 2.2.2.2 litera (c), atunci când rezultatul pozitiv inițial pentru Salmonella rezultat în urma prelevării de probe la inițiativa operatorului din sectorul alimentar nu a fost confirmat de prelevarea de probe din cadrul controalelor oficiale.
Un efectiv reproducător pozitiv este luat în considerare o singură dată, indiferent de frecvența depistării serotipurilor relevante de salmonela la acest efectiv în timpul ciclului de producție sau dacă prelevarea de probe a fost efectuată la inițiativa operatorului din sectorul alimentar sau a autorității competente. Cu toate acestea, în cazul în care prelevarea de probe în timpul perioadei de producție se desfășoară de-a lungul a doi ani calendaristici, rezultatul fiecărui an trebuie raportat separat.
Raportarea include:
(a) o descriere detaliată a posibilităților alese pentru programul de prelevare a probelor și a tipului de probe prelevate, după caz;
(b) numărul total de efective reproducătoare adulte care cuprind cel puțin 250 de păsări care au fost testate cel puțin o dată în timpul anului de raportare;
(c) rezultatele testelor, inclusiv:
(i) numărul total de efective reproducătoare declarate pozitive cu orice serotip de Salmonella în statul membru;
(ii) numărul de efective reproducătoare declarate pozitive cu cel puțin unul dintre serotipurile de Salmonella relevante;
(iii) numărul de efective reproducătoare declarate pozitive pentru fiecare serotip de Salmonella sau pentru un serotip nespecificat de Salmonella nespecificată (izolate care nu pot fi tipizate sau care nu sunt serotipate);
(d) numărul de cazuri în care proba inițială declarată pozitivă pentru Salmonella rezultată din prelevarea de probe la inițiativa operatorului din sectorul alimentar nu a fost confirmată de prelevarea de probe din cadrul controalelor oficiale;
(e) explicații privind rezultatele, în special cazurile excepționale.
Rezultatele și orice informație suplimentară relevantă se comunică în cadrul raportului privind tendințele și cauzele menționat la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2003/99/CE.