DIRECTIVA 2010/75/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 24 noiembrie 2010
privind emisiile industriale și emisiile generate de creșterea animalelor (prevenirea și controlul integrat al poluării)
(reformare)
(Text cu relevanță pentru SEE)
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII COMUNE
Articolul 1
Obiectul
Prezenta directivă prevede norme referitoare la prevenirea și controlul integrat al poluării care rezultă din activitățile industriale.
Prezenta directivă stabilește, de asemenea, norme destinate prevenirii sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, reducerii continue a emisiilor în aer, apă și sol, prevenirii generării de deșeuri, îmbunătățirii utilizării eficiente a resurselor, precum și promovării economiei circulare și a decarbonizării, pentru a se atinge un nivel înalt de protecție a sănătății umane și a mediului în ansamblul său.
Articolul 2
Domeniul de aplicare
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
„substanță” înseamnă orice element chimic și compușii acestuia, cu excepția următoarelor substanțe:
substanțe radioactive, astfel cum sunt definite la articolul 1 din Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante ( 1 ).
microorganisme modificate genetic, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (b) din Directiva 2009/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic ( 2 ).
organisme modificate genetic, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic ( 3 );
„poluare” înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activității umane, de substanțe, vibrații, căldură, zgomot sau mirosuri în aer, apă sau sol, care poate avea efect nociv asupra sănătății umane sau asupra calității mediului, care pot conduce la efecte dăunătoare asupra proprietății materiale sau pot altera sau afecta mediul ambiant și alte utilizări legitime ale mediului;
„instalație” înseamnă o unitate tehnică staționară în cadrul căreia se desfășoară una sau mai multe dintre activitățile enumerate în anexa I, în anexa Ia sau în anexa VII partea 1, precum și alte activități direct asociate, desfășurate pe același amplasament, care au o conexiune tehnică cu activitățile enumerate în anexele respective și care ar putea avea un efect asupra emisiilor și a poluării;
„emisie” înseamnă evacuarea directă sau indirectă de substanțe, vibrații, căldură sau zgomot din surse punctiforme sau difuze dintr-o instalație în aer, apă sau sol;
„valori limită de emisie” înseamnă masa, exprimată prin anumiți parametri specifici, concentrația și/sau nivelul unei anumite emisii, care nu pot fi depășite pe parcursul unuia sau al mai multor intervale de timp;
„valoare limită de performanță de mediu” înseamnă o valoare de performanță inclusă într-o autorizație, exprimată pentru condiții specificate în funcție de anumiți parametri specifici;
„standard de calitate a mediului” înseamnă totalitatea cerințelor care trebuie îndeplinite la un moment dat de către un anumit mediu sau de către o anumită parte a acestuia, astfel cum se prevede în dreptul Uniunii;
„autorizație” înseamnă o aprobare scrisă privind funcționarea în totalitate sau parțială a unei instalații, a unei instalații de ardere, a unei instalații de incinerare a deșeurilor sau a unei instalații de coincinerare a deșeurilor;
„reguli generale obligatorii” înseamnă valori limită de emisie sau alte condiții, cel puțin la nivel de sector, adoptate pentru a fi utilizate în mod direct la stabilirea condițiilor de autorizare;
„modificare substanțială” înseamnă o modificare a caracteristicilor sau a funcționării, sau o extindere a unei instalații sau a unei instalații de ardere, a unei instalații de incinerare a deșeurilor sau a unei instalații de coincinerare a deșeurilor care poate avea efecte negative semnificative asupra sănătății umane sau asupra mediului;
„transformare industrială profundă” înseamnă punerea în aplicare de către operatorii industriali a tehnicilor emergente sau a celor mai bune tehnici disponibile care implică o schimbare majoră în proiectarea sau tehnologia întregii instalații sau a unei părți a acesteia sau înlocuirea unei instalații existente cu o instalație nouă, care permite o reducere extrem de semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu obiectivul neutralității climatice și optimizează beneficiile conexe pentru mediu, cel puțin la nivelurile care pot fi atinse prin tehnicile identificate în concluziile BAT aplicabile, ținând seama de efectele intersectoriale;
„cele mai bune tehnici disponibile” înseamnă stadiul cel mai eficient și mai avansat în dezvoltarea activităților și a metodelor lor de operare, care indică posibilitatea practică a anumitor tehnici de a constitui referința pentru stabilirea valorilor limită de emisie și a altor condiții de autorizare, concepute pentru a preveni și, acolo unde nu este posibil, pentru a reduce emisiile și impactul asupra mediului în ansamblul său:
„tehnici” înseamnă atât tehnologia utilizată, cât și modul în care instalația este proiectată, construită, întreținută, exploatată și scoasă din funcțiune;
„tehnici disponibile” înseamnă tehnicile care sunt dezvoltate la un nivel care permite punerea lor în aplicare în sectorul industrial relevant, în condiții economice și tehnice viabile, luându-se în considerare costurile și avantajele, indiferent dacă astfel de tehnici sunt sau nu produse sau utilizate în Uniune, atât timp cât acestea sunt accesibile operatorului în condiții acceptabile;
„cele mai bune” tehnici înseamnă tehnicile cele mai eficiente pentru atingerea unui nivel general înalt de protecție a mediului în ansamblul său, inclusiv a sănătății umane și a protecției climei;
„document de referință BAT” înseamnă un document rezultat în urma schimbului de informații organizat în temeiul articolului 13, elaborat pentru anumite activități și care descrie îndeosebi tehnicile aplicate, nivelurile actuale ale emisiilor și consumului, tehnicile luate în considerare pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile, precum și concluziile BAT și orice tehnici emergente, acordând o atenție specială criteriilor enumerate în anexa III;
„concluzii BAT” înseamnă un document care conține părți ale unui document de referință BAT, stabilește concluziile privind cele mai bune tehnici și tehnicile emergente disponibile, descrierea acestora, informații pentru evaluarea aplicabilității acestora, nivelurile de emisie asociate respectivelor tehnici, nivelurile de performanță de mediu asociate respectivelor tehnici, conținutul unui sistem de management de mediu, inclusiv valorile de referință, monitorizarea asociată, nivelurile de consum asociate și, după caz, măsurile relevante de remediere a amplasamentului;
„norme de funcționare” înseamnă normele incluse în autorizații sau regulile generale obligatorii pentru desfășurarea activităților menționate în anexa Ia, prin care se stabilesc valorile limită de emisie, valorile limită de performanță de mediu, cerințele de monitorizare asociate și, după caz, practicile de împrăștiere pe sol, practicile de prevenire și atenuare a poluării, managementul nutrițional, pregătirea hranei pentru animale, adăpostirea, gestionarea gunoiului de grajd, inclusiv colectarea, depozitarea, prelucrarea și împrăștierea pe sol a gunoiului de grajd, precum și depozitarea animalelor moarte, și care sunt compatibile cu utilizarea celor mai bune tehnici disponibile;
„niveluri de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile” înseamnă nivelurile de emisie obținute în condiții normale de funcționare cu ajutorul uneia dintre cele mai bune tehnici disponibile sau al unei asocieri de astfel de tehnici, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT, și exprimate ca o medie pentru o anumită perioadă de timp, în condiții de referință prestabilite;
„niveluri de performanță de mediu asociate celor mai bune tehnici disponibile” înseamnă intervalul nivelurilor de performanță de mediu obținute în condiții normale de funcționare utilizând una dintre BAT sau o asociere de BAT, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT;
„performanță de mediu” înseamnă performanța privind nivelurile de consum, utilizarea eficientă a resurselor în ceea ce privește materialele, apa și resursele energetice, reutilizarea materialelor și a apei, precum și generarea de deșeuri;
„valori de referință” înseamnă intervalul orientativ al nivelurilor de performanță de mediu asociate celor mai bune tehnici disponibile, care urmează să fie utilizate ca referință în cadrul sistemului de management de mediu;
„tehnică emergentă” înseamnă o tehnică nouă pentru o activitate industrială care, dacă s-ar dezvolta la scară comercială, ar putea asigura fie un nivel general mai ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, fie cel puțin același nivel de protecție a sănătății umane și a mediului și economii de costuri mai mari decât cele asigurate de cele mai bune tehnici disponibile existente;
„operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau deține controlul total sau parțial asupra instalației sau a instalației de ardere, a instalației de incinerare a deșeurilor sau a instalației de coincinerare a deșeurilor sau, dacă acest lucru se specifică în dreptul intern, căreia i-a fost delegată o putere economică decisivă asupra funcționării instalației din punct de vedere tehnic;
„public” înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice și, în conformitate cu dreptul național sau practica națională, asociațiile, organizațiile sau grupurile constituite de acestea;
„publicul interesat” înseamnă publicul afectat sau care ar putea fi afectat sau care are un interes în luarea unei decizii privind acordarea sau actualizarea unei autorizații sau a condițiilor de autorizare; în sensul prezentei definiții, organizațiile neguvernamentale care promovează protecția sănătății umane sau a mediului și care îndeplinesc oricare din cerințele prevăzute de dreptul intern sunt considerate a avea un interes;
„substanțe periculoase” înseamnă substanțe sau amestecuri în sensul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor ( 4 );
„raport privind situația de referință” înseamnă informații privind starea de contaminare a solului și a apelor subterane cu substanțe periculoase relevante;
„apă subterană” înseamnă apă subterană astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei ( 5 );
„sol” înseamnă stratul superior al scoarței terestre situat între roca de bază și suprafață. Solul este compus din particule minerale, materie organică, apă, aer și organisme vii;
„inspecție de mediu” înseamnă totalitatea acțiunilor, inclusiv vizite la fața locului, monitorizarea emisiilor și verificarea rapoartelor interne și a documentelor de monitorizare, verificarea automonitorizărilor, controlul tehnicilor utilizate și al conformității instalației din punct de vedere al gestionării aspectelor de mediu, întreprinse de sau în numele autorității competente, cu scopul de a verifica și promova conformitatea instalațiilor cu condițiile de autorizare, precum și, dacă este cazul, de a monitoriza impactul acestor instalații asupra mediului.
„păsări de curte” înseamnă păsări de curte în sensul definiției de la articolul 4 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului ( 6 );
„porcine” înseamnă porcine în sensul definiției de la articolul 2 din Directiva 2008/120/CE a Consiliului ( 7 );
„unitate vită mare” înseamnă o unitate de măsură standard care permite agregarea diferitelor categorii de animale pentru a le putea compara și se calculează utilizând coeficienții pentru categoriile individuale de animale enumerate la anexa Ia;
„combustibil” înseamnă orice material combustibil solid, lichid sau gazos;
„instalație de ardere” înseamnă orice echipament tehnic în care combustibilii sunt oxidați pentru a se folosi energia termică astfel generată;
„coș” înseamnă o structură care conține una sau mai multe evacuări care asigură circulația gazelor reziduale pentru a le evacua în aer;
„ore de funcționare” înseamnă timpul, exprimat în ore, în care o instalație de ardere, în totalitatea sa sau parțial, funcționează și evacuează emisii în aer, cu excepția perioadelor de pornire și de oprire;
„rata de desulfurare” înseamnă raportul, calculat pentru o anumită perioadă de timp, dintre cantitatea de sulf care nu este emisă în aer de către o instalație de ardere și cantitatea de sulf conținută în combustibilul solid care este introdus în instalația de ardere și care este utilizat în instalație în aceeași perioadă de timp;
„combustibil solid indigen” înseamnă un combustibil solid natural utilizat într-o instalație de ardere special proiectată pentru combustibilul respectiv și care este extras pe plan local;
„combustibil determinant” înseamnă combustibilul cu cea mai mare valoare limită de emisie, astfel cum se prevede în anexa V partea 1, dintre toți combustibilii utilizați în cadrul unei instalații de ardere cu combustibil multiplu care utilizează pentru consum propriu reziduurile de distilare și de conversie de la rafinarea țițeiului brut, independent sau împreună cu alți combustibili sau, în cazul mai multor combustibili cu aceeași valoare limită de emisie, combustibilul cu cea mai mare putere termică;
„biomasă” înseamnă oricare dintre următoarele:
produsele de natură vegetală provenite din agricultură sau activități forestiere care pot fi folosite drept combustibil în scopul recuperării conținutului său de energie;
următoarele deșeuri:
deșeuri vegetale din agricultură și activități forestiere;
deșeuri vegetale din industria alimentară, dacă se valorifică energia termică generată;
deșeuri vegetale fibroase de la producerea celulozei primare și de la producerea hârtiei din celuloză, în cazul în care sunt co-incinerate la locul de producție și energia termică generată este valorificată;
deșeuri de plută;
deșeuri lemnoase cu excepția deșeurilor lemnoase care pot conține compuși organici halogenați sau metale grele, ca rezultat al tratării cu conservanți pentru lemn sau al acoperirii, care cuprind în special deșeurile lemnoase provenind din construcții și demolări;
„instalație de ardere cu combustibil multiplu” înseamnă orice instalație de ardere care poate fi alimentată simultan sau alternativ cu două sau mai multe tipuri de combustibil;
„turbină cu gaz” înseamnă orice mecanism rotativ care transformă energia termică în lucru mecanic, ►C1 fiind alcătuit în principal dintr-un compresor ◄ , un dispozitiv termic în care combustibilul este oxidat pentru a încălzi fluidul de lucru și o turbină;
„motor cu gaz” înseamnă un motor cu ardere internă care funcționează conform ciclului Otto și utilizează pentru arderea combustibilului aprinderea cu scânteie sau, în cazul motoarelor cu combustibil dual, aprinderea prin compresie;
„motor diesel” înseamnă un motor cu ardere internă care funcționează conform ciclului Diesel și care pentru arderea combustibilului utilizează aprinderea prin compresie;
„sistem izolat mic” înseamnă un sistem izolat mic astfel cum este definit la articolul 2 punctul 26 din Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică ( 8 );
„deșeu” înseamnă orice deșeu astfel cum este definit la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile ( 9 );
„deșeu periculos” înseamnă orice deșeu periculos astfel cum este definit la articolul 3 punctul 2 din Directiva 2008/98/CE;
„deșeuri municipale în amestec” înseamnă deșeurile menajere, precum și deșeuri provenind din activități comerciale, industriale și administrative care, prin natura și compoziția lor, sunt similare deșeurilor menajere, cu excepția fracțiunilor prevăzute la poziția 20 01 din anexa la Decizia 2000/532/CE ( 10 ), care sunt colectate separat la sursă și cu excepția altor deșeuri menționate la poziția 20 02 din anexa respectivă;
„instalație de incinerare a deșeurilor” înseamnă orice echipament sau unitate tehnică staționară sau mobilă destinată tratării termice a deșeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii generate, prin incinerare prin oxidare precum și prin orice alt procedeu de tratare termică cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesele cu plasmă, cu condiția ca substanțele rezultate în urma tratării să fie incinerate ulterior;
„instalație de coincinerare a deșeurilor” înseamnă orice unitate tehnică staționară sau mobilă al cărei scop principal este generarea de energie sau producerea de produse materiale și care utilizează deșeuri drept combustibil uzual sau suplimentar sau în care deșeurile sunt tratate termic în vederea eliminării lor prin incinerare prin oxidare, precum și prin alte procedee de tratare termică, cum ar fi piroliza și gazeificarea sau procesul cu plasmă, în măsura în care substanțele care rezultă în urma tratării sunt incinerate ulterior;
„capacitate nominală” înseamnă suma capacităților de incinerare ale cuptoarelor care compun o instalație de incinerare a deșeurilor ►C1 sau o instalație de coincinerare a deșeurilor, astfel cum este specificată de constructor ◄ și confirmată de operator, ținându-se seama de puterea calorifică a deșeurilor, exprimată sub forma cantității de deșeuri incinerate într-o oră;
„dioxine și furani” înseamnă toate dibenzo-p-dioxinele și dibenzofuranii policlorurați enumerați în anexa VI partea 2;
„compus organic” înseamnă orice compus care conține cel puțin elementul carbon și unul sau mai multe dintre elementele următoare: hidrogen, halogeni, oxigen, sulf, fosfor, siliciu sau azot, cu excepția oxizilor de carbon și carbonaților și bicarbonaților anorganici;
„compus organic volatil” înseamnă orice compus organic, precum și fracțiunea de creozot, având o presiune de vapori de minimum 0,01 kPa la temperatura de 293,15 K sau având o volatilitate corespunzătoare în condiții speciale de utilizare.;
„solvent organic” înseamnă orice compus organic volatil folosit pentru una dintre utilizările următoare:
separat sau în combinație cu alți agenți, fără a suferi modificări chimice, pentru a dizolva materii prime, produse sau deșeuri;
ca agent de curățare, pentru a dizolva impurități;
ca dizolvant;
ca mediu de dispersie;
ca regulator de viscozitate;
ca regulator de tensiune superficială;
ca plastifiant;
drept conservant;
„preparat de acoperire” înseamnă un amestec de acoperire, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 8 din Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuși organici volatili cauzate de utilizarea de solvenți organici în anumite vopsele și lacuri și în produsele de refinisare a vehiculelor ( 11 );
„niveluri de emisie asociate tehnicilor emergente” înseamnă nivelurile de emisie obținute în condiții normale de funcționare cu ajutorul unei tehnici emergente sau al unei asocieri de tehnici emergente, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT, și exprimate ca o medie pentru o anumită perioadă, în condiții de referință prestabilite;
„niveluri de performanță de mediu asociate tehnicilor emergente” înseamnă intervalul nivelurilor de performanță de mediu obținută în condiții normale de funcționare utilizând o tehnică emergentă sau o asociere de tehnici emergente, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT;
„asigurarea conformității” înseamnă mecanisme de asigurare a conformității care utilizează trei categorii de intervenții: promovarea conformării; monitorizarea conformării; urmărirea și asigurarea respectării.
Articolul 4
Obligația de a deține o autorizație
Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că nicio instalație sau instalație de ardere, instalație de incinerare a deșeurilor sau instalație de coincinerare a deșeurilor nu este exploatată fără autorizație.
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot stabili o procedură de înregistrare a instalațiilor care intră exclusiv sub incidența capitolului V sau VIa.
Procedura de înregistrare este definită într-un act cu caracter obligatoriu și include cel puțin o notificare către autoritatea competentă a intenției operatorului de a pune în funcțiune o instalație.
Statele membre pot alege să dispună ca o autorizație să vizeze două sau mai multe instalații sau părți ale instalațiilor exploatate de către același operator pe același amplasament.
În cazul în care o autorizație vizează două sau mai multe instalații, aceasta prevede condiții care să asigure că fiecare instalație îndeplinește cerințele prezentei directive.
Articolul 5
Acordarea autorizației
Comisia organizează un schimb de informații cu statele membre cu privire la autorizarea electronică și publică orientări privind cele mai bune practici.
Articolul 6
Reguli generale obligatorii
Fără a aduce atingere obligației de a deține o autorizație, statele membre pot include cerințe pentru anumite categorii de instalații, de instalații de ardere, de instalații de incinerare a deșeurilor sau de instalații de coincinerare a deșeurilor în cadrul unor reguli generale obligatorii.
În cazul adoptării unor reguli generale obligatorii, autorizația poate include o simplă trimitere la acestea.
Articolul 7
Incidente și accidente
Fără a aduce atingere Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 12 ), în cazul oricărui incident sau accident care afectează sănătatea umană sau mediul în mod semnificativ, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că:
operatorul informează de îndată autoritatea competentă;
operatorul ia de îndată măsurile pentru limitarea consecințelor asupra sănătății umane sau a mediului și prevenirea altor incidente sau accidente posibile; și
autoritatea competentă solicită operatorului să ia orice măsuri suplimentare adecvate pe care aceasta le consideră necesare în vederea limitării consecințelor asupra sănătății umane sau a mediului și a prevenirii altor incidente sau accidente posibile.
În cazul poluării care afectează resursele de apă potabilă, inclusiv resursele transfrontaliere, sau care afectează infrastructura apelor uzate în cazul evacuării indirecte, autoritatea competentă informează operatorii de apă potabilă și de ape uzate afectați cu privire la măsurile luate pentru a preveni producerea de daune sau a remedia daunele cauzate de această poluare asupra sănătății umane și mediului.
În cazul oricărui incident sau accident care afectează sănătatea umană sau mediul în mod semnificativ în alt stat membru, statul membru pe teritoriul căruia s-a produs accidentul sau incidentul se asigură că autoritatea competentă a celuilalt stat membru este informată fără întârziere în acest sens. Cooperarea transfrontalieră și multidisciplinară între statele membre afectate are drept scop limitarea consecințelor pentru mediu și sănătatea umană, precum și prevenirea altor posibile incidente sau accidente.
Articolul 8
Neconformare
De asemenea, acestea adoptă măsuri de asigurare a conformității în vederea promovării, monitorizării și asigurării respectării obligațiilor impuse persoanelor fizice sau juridice în temeiul prezentei directive.
În cazul unei încălcări a condițiilor de autorizare, statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că:
operatorul informează de îndată autoritatea competentă;
operatorul ia de îndată măsurile necesare pentru a restabili, în cel mai scurt timp, conformitatea cu condițiile de autorizare; și
autoritatea competentă solicită operatorului să ia orice măsuri suplimentare adecvate pe care aceasta le consideră necesare în vederea restabilirii conformității.
Dacă o astfel de încălcare afectează sănătatea umană sau mediul în alt stat membru, statul membru pe teritoriul căruia s-a produs încălcarea condițiilor de autorizare se asigură că celălalt stat membru este informat.
Articolul 9
Emisiile de gaze cu efect de seră
CAPITOLUL II
DISPOZIȚII APLICABILE ACTIVITĂȚILOR ENUMERATE ÎN ANEXA I
Articolul 10
Domeniul de aplicare
Prezentul capitol este aplicabil activităților enumerate în anexa I și care ating, după caz, pragurile de capacitate stabilite în anexa respectivă.
Articolul 11
Principii generale care reglementează obligațiile de bază ale operatorului
Statele membre trebuie să adopte măsurile necesare pentru ca instalațiile să fie exploatate în conformitate cu următoarele principii:
sunt luate toate măsurile adecvate de prevenire a poluării;
sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile;
nu se generează nicio poluare semnificativă;
se previne generarea de deșeuri în conformitate cu Directiva 2008/98/CE;
în cazul în care se generează deșeuri, în ordinea priorității și în conformitate cu Directiva 2008/98/CE, acestea sunt pregătite pentru a fi reutilizate, reciclate, valorificate sau, dacă acest lucru este imposibil din punct de vedere tehnic și economic, eliminate, evitându-se sau reducându-se orice impact asupra mediului;
energia este utilizată eficient și se promovează utilizarea și, dacă este posibil, producția de energie din surse regenerabile;
resursele materiale și apa sunt utilizate în mod eficient, inclusiv prin reutilizare;
este pus în aplicare un sistem de management de mediu, astfel cum este prevăzut la articolul 14a;
se iau măsurile necesare pentru a se preveni accidentele și pentru a se limita consecințele acestora;
se iau măsurile necesare la încetarea definitivă a activităților pentru a se evita riscul de poluare și pentru restabilirea amplasamentului unde a funcționat respectiva instalație în starea satisfăcătoare definită în conformitate cu articolul 22.
Articolul 12
Solicitările de autorizare
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că solicitările de autorizare cuprind o descriere a următoarelor:
a instalației și a activităților acesteia;
a materiilor prime și auxiliare, a altor substanțe, a energiei și a apei utilizate în cadrul instalației sau generate de aceasta;
a surselor de emisie din instalație, inclusiv a mirosurilor;
a caracteristicilor amplasamentului instalației;
dacă este cazul, a raportului privind situația de referință, în conformitate cu articolul 22 alineatul (2);
a naturii și a cantităților emisiilor, inclusiv a mirosurilor, prognozate a fi emise de instalație în fiecare componentă a mediului, precum și a identificării efectelor semnificative ale emisiilor asupra mediului;
a tehnologiei propuse și a altor tehnici pentru prevenirea sau, dacă nu este posibil, pentru reducerea emisiilor instalației;
a măsurilor pentru prevenirea, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea și valorificarea deșeurilor generate de instalație;
a măsurilor planificate ulterior pentru a respecta principiile generale asupra obligațiilor de bază ale operatorului, așa cum sunt prevăzute la articolul 11;
a măsurilor planificate pentru monitorizarea emisiilor în mediu;
a principalelor alternative la tehnologia, tehnicile și măsurile propuse, prezentate de solicitant în rezumat.
O solicitare de autorizare cuprinde și un rezumat netehnic al informațiilor menționate la primul paragraf.
Articolul 13
Documente de referință BAT și schimbul de informații
Schimbul de informații vizează în special:
performanțele instalațiilor și ale tehnicilor utilizate în ceea ce privește emisiile exprimate, după caz, ca valori medii pe termen scurt și lung, împreună cu condițiile de referință asociate, consumul și natura materiilor prime, consumul de apă, utilizarea energiei sau generarea de deșeuri;
tehnicile utilizate, monitorizarea aferentă, efectele dintre diversele medii, viabilitatea economică și tehnică, precum și evoluțiile acestora;
cele mai bune tehnici disponibile și tehnicile emergente identificate în urma analizării aspectelor menționate la literele (a) și (b).
Fără a aduce atingere dreptului Uniunii în materie de concurență, informațiile considerate informații comerciale confidențiale sau informații sensibile din punct de vedere comercial sunt comunicate numai Comisiei și, după semnarea unui acord de confidențialitate și de nedivulgare, funcționarilor publici și altor angajați publici care reprezintă statele membre sau agențiile Uniunii. Informațiile sunt anonimizate, astfel încât să nu se refere la un anumit operator sau la o anumită instalație, atunci când sunt comunicate celorlalte părți interesate care participă la schimbul de informații menționat la alineatul (1). Informațiile neanonimizate pot fi comunicate numai în cazurile în care anonimizarea informațiilor nu ar permite un schimb eficace de informații privind BAT în contextul elaborării, revizuirii și, după caz, actualizării documentelor de referință BAT, cu reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale care promovează protecția sănătății umane sau a mediului și cu reprezentanți ai asociațiilor care reprezintă sectoarele industriale relevante, după caz, și dacă acești reprezentanți ai organizațiilor și asociațiilor au semnat un acord de confidențialitate și de nedivulgare. Schimbul de informații considerate informații comerciale confidențiale sau informații sensibile din punct de vedere comercial rămâne strict limitat la ceea ce este tehnic necesar pentru elaborarea, revizuirea și, după caz, actualizarea documentelor de referință BAT, iar aceste informații comerciale confidențiale sau informații sensibile din punct de vedere comercial nu se utilizează în alte scopuri.
►M1 Comisia instituie și convoacă în mod periodic un forum alcătuit din reprezentanții statelor membre, industriile implicate și organizațiile neguvernamentale care promovează protecția sănătății umane sau a mediului. ◄
Comisia trebuie să obțină avizul forumului cu privire la modalitățile practice pentru schimbul de informații și, în special, cu privire la:
regulile de procedură ale forumului;
programul de lucru pentru schimbul de informații;
ghiduri privind colectarea datelor;
ghiduri privind întocmirea documentelor de referință BAT și asigurarea calității acestora, inclusiv în ceea ce privește caracterul adecvat al conținutului și formatului acestora.
Ghidurile menționate la al doilea paragraf literele (c) și (d) țin seama de avizul forumului și sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 75 alineatul (2).
Avizul forumului menționat la primul paragraf este prezentat în termen de șase luni de la reuniunea finală a grupului de lucru tehnic responsabil de documentul de referință BAT în cauză.
Articolul 14
Condițiile de autorizare
►M1 (1) Statele membre se asigură că autorizația cuprinde toate măsurile necesare pentru îndeplinirea cerințelor de la articolele 11 și 18. În acest scop, statele membre se asigură că autorizațiile sunt acordate în urma consultării tuturor autorităților relevante responsabile de respectarea legislației Uniunii privind protecția mediului, inclusiv a standardelor de calitate a mediului. ◄
Aceste măsuri includ cel puțin următoarele:
valorile limită de emisie pentru substanțele poluante menționate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 166/2006 și pentru alte substanțe poluante care pot fi emise de instalația respectivă în cantități semnificative, luându-se în considerare natura acestora, periculozitatea lor și potențialul lor de a transfera poluarea dintr-un mediu în altul, luând în considerare variația dinamicii debitului de apă în corpurile de apă receptoare;
valorile limită de performanță de mediu în conformitate cu articolul 15 alineatul (4);
cerințe adecvate care să asigure evaluarea necesității de a preveni sau de a reduce emisiile de substanțe care îndeplinesc criteriile de la articolul 57 sau de substanțe vizate de restricțiile menționate în anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006;
cerințele adecvate pentru protecția solului, a apelor subterane, a apelor de suprafață și a bazinelor hidrografice aferente punctelor de captare a apei destinate consumului uman, astfel cum sunt menționate la articolul 7 din Directiva (UE) 2020/2184, precum și măsurile privind monitorizarea și managementul deșeurilor generate de instalație;
cerințe adecvate care stabilesc caracteristicile pentru un sistem de management de mediu în conformitate cu articolul 14a;
cerințe adecvate de monitorizare pentru consumul și reutilizarea unor resurse precum energia, apa și materiile prime;
cerințe adecvate de monitorizare a emisiilor, specificându-se:
metodologia de măsurare, frecvența și procedura de evaluare; și
în cazul în care se aplică articolul 15 alineatul (3) litera (b), că rezultatele monitorizării emisiilor sunt disponibile pentru aceeași perioadă de timp și pentru aceleași condiții de referință ca și cele corespunzătoare nivelurilor de emisii asociate celor mai bune tehnici disponibile;
obligația de a furniza autorității competente cu regularitate și cel puțin o dată pe an:
informații pe baza rezultatelor monitorizării emisiilor menționate la litera (c) și alte date necesare care permit autorității competente să verifice conformitatea cu condițiile de autorizare; și
în cazul aplicării articolul 15 alineatul (3) litera (b), un rezumat al rezultatelor monitorizării emisiilor, care să permită comparația cu nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile;
informații privind progresele înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor politicii de mediu menționate la articolul 14a;
cerințe adecvate de menținere și supraveghere periodică a măsurilor luate pentru prevenirea emisiilor în sol, în apele de suprafață și în apele subterane în conformitate cu litera (b) și cerințe adecvate de monitorizare periodică a solului, a apelor de suprafață și a apelor subterane în ceea ce privește substanțele periculoase relevante care se pot găsi pe amplasament, și ținând seama de posibilitatea de contaminare a solului, a apelor de suprafață și a apelor subterane de la amplasamentul instalației;
măsuri privind unele condiții, altele decât condițiile normale de funcționare, cum ar fi operațiunile de pornire și de oprire, scurgerile, defecțiunile, opririle temporare și încetarea definitivă a funcționării;
dispoziții privind reducerea poluării la mare distanță sau transfrontaliere;
condiții pentru a evalua conformitatea cu valorile limită de emisie și cu valorile limită de performanță de mediu sau o trimitere la cerințele aplicabile specificate în altă parte.
În cazul în care autoritatea competentă stabilește condițiile de autorizare pe baza uneia din cele mai bune tehnici disponibile care nu este descrisă în niciuna dintre concluziile BAT relevante, aceasta se asigură că:
tehnica respectivă este stabilită acordând o atenție deosebită criteriilor enumerate în anexa III; și
se respectă cerințele prevăzute la articolul 15.
În cazul în care concluziile BAT prevăzute la primul paragraf nu includ nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, autoritatea competentă se asigură că tehnica menționată la primul paragraf garantează un nivel de protecție a mediului echivalent cu cel asigurat de cele mai bune tehnici disponibile prevăzute în concluziile BAT.
Articolul 14a
Sistemul de management de mediu
Sistemul de management de mediu include cel puțin următoarele:
obiectivele politicii de mediu pentru îmbunătățirea continuă a performanței de mediu și a siguranței instalației, cuprinzând măsuri care vizează:
prevenirea generării de deșeuri;
optimizarea utilizării resurselor și energiei și a reutilizării apei;
prevenirea sau reducerea utilizării sau a emisiilor de substanțe periculoase;
obiectivele și indicatorii de performanță în ceea ce privește aspectele de mediu semnificative, care iau în considerare valorile de referință stabilite în concluziile BAT relevante;
în ceea ce privește instalațiile care fac obiectul obligației de a efectua un audit energetic sau de a pune în aplicare un sistem de gestionare a energiei în temeiul articolului 8 din Directiva 2012/27/UE, includerea rezultatelor auditului respectiv sau a punerii în aplicare a sistemului de gestionare a energiei în temeiul articolului 8 și al anexei VI la directiva menționată, precum și a măsurilor de punere în aplicare a recomandărilor acestora;
un inventar al substanțelor chimice periculoase prezente sau emise de instalație ca atare, în calitate de constituenți ai altor substanțe sau ca parte a amestecurilor, acordând o atenție specială substanțelor care îndeplinesc criteriile menționate la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 și substanțelor care fac obiectul restricțiilor menționate în anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, precum și o evaluare a riscurilor legate de impactul unor astfel de substanțe asupra sănătății umane și asupra mediului, precum și o analiză a posibilităților de a le înlocui cu alternative mai sigure sau de a reduce utilizarea sau emisiile acestora;
măsurile luate pentru realizarea obiectivelor de mediu și evitarea riscurilor pentru sănătatea umană sau pentru mediu, inclusiv măsurile corective și preventive, după caz;
un plan de transformare, astfel cum se menționează la articolul 27d.
În cazul în care elementele care trebuie incluse în sistemul de management de mediu, inclusiv obiectivele, indicatorii de performanță sau măsurile, au fost deja elaborate în conformitate cu alte acte legislative relevante ale Uniunii și respectă prezentul articol, este suficientă o trimitere la documentele relevante în sistemul de management de mediu.
Până la 31 decembrie 2025, Comisia adoptă un act de punere în aplicare privind informațiile care sunt relevante pentru publicare. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 75 alineatul (2).
Informațiile pot fi anonimizate sau, dacă acest lucru nu este posibil, pot fi excluse atunci când sunt puse la dispoziție pe internet, în cazul în care divulgarea informațiilor ar afecta în mod negativ oricare dintre interesele enumerate la articolul 4 alineatul (2) literele (a)-(h) din Directiva 2003/4/CE.
Operatorul pregătește și pune în aplicare sistemul de management de mediu în conformitate cu concluziile BAT relevante pentru sector până la 1 iulie 2027, cu excepția instalațiilor menționate la articolul 3 alineatul (4) din Directiva (UE) 2024/1785 a Parlamentului European și a Consiliului ( 13 ).
Sistemul de management de mediu este revizuit periodic pentru a se asigura în continuare caracterul adecvat și eficace al acestuia.
Sistemul de management de mediu este auditat pentru prima dată până la 1 iulie 2027, cu excepția instalațiilor menționate la articolul 3 alineatul (4) din Directiva (UE) 2024/1785. Sistemul de management de mediu este auditat cel puțin o dată la 3 ani de către un organism de evaluare a conformității acreditat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 sau de către un verificator de mediu acreditat sau autorizat, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1221/2009, care verifică conformitatea sistemului de management de mediu și a punerii sale în aplicare cu prezentul articol.
Articolul 15
Valori limită de emisie, valori limită de performanță de mediu, parametri și măsuri tehnice echivalente
În ceea ce privește evacuările indirecte de substanțe poluante în apă, la determinarea valorilor limită de emisie ale instalației în cauză se poate lua în considerare efectul unei stații de epurare a apelor uzate din afara instalației, cu condiția ca acest lucru să nu conducă la niveluri mai ridicate de poluare a mediului, să se garanteze un nivel echivalent de protecție a mediului în ansamblu, iar operatorul să se asigure, în consultare cu operatorul stației de tratare a apelor uzate, că evacuările indirecte nu periclitează respectarea condițiilor de autorizare a instalației de tratare a apelor uzate în temeiul prezentei directive sau din autorizația specifică în temeiul Directivei 91/271/CEE și a îndeplinirii cumulative a următoarelor cerințe:
substanțele poluante emise nu împiedică funcționarea stației de epurare a apelor uzate sau capacitatea de recuperare a resurselor din fluxul de epurare a apelor uzate;
substanțele poluante emise nu dăunează sănătății personalului angajat la nivelul sistemelor de colectare și al stațiilor de epurare a apelor uzate;
stația de epurare a apelor uzate este proiectată și echipată pentru a reduce nivelul emisiilor de substanțe poluante;
încărcarea totală cu substanțe poluante în cauză emise în cele din urmă în apă nu este crescută în comparație cu situația în care emisiile instalației în cauză au rămas conforme cu valorile limită de emisie stabilite pentru evacuările directe în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, fără a aduce atingere măsurilor mai stricte impuse în temeiul articolului 18.
Autoritatea competentă prezintă în anexa la condițiile de autorizare motivele aplicării celui de al doilea paragraf, incluzând rezultatul evaluării de către operator a îndeplinirii condițiilor obligatorii.
Operatorul furnizează o evaluare actualizată în cazurile în care condițiile de autorizare ar trebui modificate pentru a se asigura că sunt îndeplinite cerințele prevăzute la al doilea paragraf literele (a)-(d).
Autoritatea competentă stabilește cele mai stricte valori limită de emisie care pot fi îndeplinite prin aplicarea BAT la nivelul instalației, luând în considerare întregul interval de niveluri de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile (BAT-AEL), pentru a se asigura că, în condiții normale de funcționare, emisiile nu depășesc BAT-AEL, astfel cum sunt prevăzute în deciziile privind concluziile BAT menționate la articolul 13 alineatul (5). Valorile limită de emisie se bazează pe o evaluare de către operator a întregului interval BAT-AEL, care analizează fezabilitatea atingerii limitei celei mai stricte a intervalului BAT-AEL și demonstrează cea mai bună performanță globală pe care o poate obține instalația prin aplicarea BAT, astfel cum se descrie în concluziile BAT, având în vedere posibilele efecte intersectoriale. Valorile limită de emisie se stabilesc prin oricare dintre următoarele metode:
stabilirea unor valori limită de emisie exprimate pentru aceleași perioade sau pentru perioade mai scurte, precum și în aceleași condiții de referință ca și BAT-AEL; sau
stabilirea unor valori limită de emisie diferite de cele prevăzute la litera (a) în ceea ce privește valorile, perioadele de timp și condițiile de referință.
În cazul în care valorile limită de emisie sunt stabilite în conformitate cu litera (b), autoritatea competentă evaluează rezultatele monitorizării emisiilor cel puțin o dată pe an, pentru a se asigura că emisiile evacuate în condiții normale de funcționare nu au depășit BAT-AEL.
Normele generale obligatorii menționate la articolul 6 pot fi aplicate la stabilirea valorilor limită de emisie relevante, în conformitate cu prezentul articol.
În cazul în care se adoptă reguli generale obligatorii, se stabilesc cele mai stricte valori limită de emisie care pot fi îndeplinite prin aplicarea BAT pentru categoriile de instalații cu caracteristici similare care sunt relevante pentru determinarea celor mai scăzute niveluri de emisii care pot fi îndeplinite, luând în considerare întregul interval BAT-AEL. Regulile generale obligatorii se stabilesc de către statul membru, pe baza informațiilor din concluziile BAT, care analizează fezabilitatea atingerii limitei celei mai stricte din intervalul BAT-AEL și care demonstrează cea mai bună performanță pe care o pot obține categoriile de instalații respective prin aplicarea BAT, astfel cum se descrie în concluziile BAT.
În plus, autoritatea competentă:
stabilește, pentru condițiile normale de funcționare, valori limită de performanță de mediu privind apa, ținând seama de posibilele efecte intersectoriale, care nu trebuie depășite în una sau mai multe perioade și care nu sunt mai puțin stricte decât intervalele obligatorii menționate la primul paragraf;
stabilește, pentru condițiile normale de funcționare, niveluri orientative de performanță de mediu privind deșeurile și alte resurse cu excepția apei, care să nu fie mai puțin stricte decât intervalele obligatorii menționate la primul paragraf.
Prin derogare de la alineatul (3) și fără a aduce atingere articolului 18, autoritatea competentă poate stabili, în cazuri specifice, valori limită de emisie mai stricte decât BAT-AEL. O astfel de derogare poate fi aplicată numai în cazul în care o evaluare demonstrează că atingerea BAT-AEL, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT, ar conduce la costuri disproporționat de mari în comparație cu beneficiile pentru mediu din cauza:
amplasării geografice sau a condițiilor locale de mediu ale instalației în cauză; sau
a caracteristicilor tehnice ale instalației în cauză.
Autoritatea competentă precizează în anexa la condițiile de autorizare motivele derogării de la alineatul (3) și rezultatul evaluării menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, precum și justificarea condițiilor impuse.
Valorile limită de emisie stabilite în conformitate cu dispozițiile primului paragraf nu depășesc însă valorile limită de emisie stabilite în anexele la prezenta directivă, după caz.
Derogările acordate în conformitate cu prezentul alineat respectă principiile stabilite în anexa II. Autoritatea competentă se asigură că operatorul prezintă o evaluare a impactului derogării asupra concentrației poluanților în cauză în mediul receptor și, în orice caz, se asigură că nu se produce nicio poluare semnificativă și că se atinge un nivel ridicat de protecție a mediului în ansamblul său. Nu se acordă derogări în cazul în care acestea pot compromite respectarea standardelor de calitate a mediului menționate la articolul 18.
Autoritatea competentă reevaluează, o dată la patru ani sau în cadrul reexaminării condițiilor de autorizare în temeiul articolului 21, în cazul în care o astfel de reexaminare are loc mai devreme de patru ani de la data acordării derogării, dacă derogările acordate în conformitate cu prezentul alineat sunt justificate.
Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a stabili o metodologie standardizată de evaluare a disproporționalității dintre costurile punerii în aplicare a concluziilor BAT și potențialele beneficii pentru mediu menționate la primul paragraf. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 75 alineatul (2).
Prin derogare de la alineatul (4), autoritatea competentă poate stabili, în anumite cazuri, intervale obligatorii pentru performanța de mediu sau valori limită de performanță de mediu mai puțin stricte. O astfel de derogare poate fi aplicată numai în cazul în care în urma unei evaluări se demonstrează că atingerea nivelurilor de performanță asociate celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT, va conduce la efecte negative semnificative pentru mediu, inclusiv la efecte intersectoriale, sau la un impact economic semnificativ, din cauza:
amplasării geografice sau a condițiilor locale de mediu ale instalației în cauză; sau
a caracteristicilor tehnice ale instalației în cauză.
Autoritatea competentă precizează în anexa la condițiile de autorizare motivele derogării de la alineatul (4) și rezultatul evaluării menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, precum și justificarea condițiilor impuse.
Autoritatea competentă se asigură că funcționarea pe baza unor intervale obligatorii pentru performanța de mediu sau valori limită de performanță de mediu mai puțin stricte nu provoacă efecte semnificative asupra mediului, inclusiv epuizarea resurselor acvatice, și duce la atingerea unui nivel ridicat de protecție a mediului în ansamblul său.
Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o metodologie standardizată pentru efectuarea evaluării menționate la primul paragraf. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 75 alineatul (2).
Prin derogare de la alineatele (3) și (4) și cu condiția să nu se producă nicio poluare semnificativă și să fi fost epuizate toate măsurile care duc la reducerea poluării, autoritatea competentă poate stabili valori limită de emisie sau valori limită de performanță de mediu mai puțin stricte în cazul unei crize cauzate de circumstanțe extraordinare care nu depind de voința operatorului și a statelor membre, care conduce la o perturbare gravă sau la un deficit în privința:
aprovizionării cu energie, cu condiția să existe un interes public major al securității aprovizionării cu energie;
a resurselor, materialelor și echipamentelor care sunt esențiale pentru ca operatorul să desfășoare activități de interes public, în conformitate cu valorile limită de emisie ori cu valorile limită de performanță de mediu aplicabile; sau
a resurselor, materialelor sau echipamentelor esențiale, în cazul în care volumul producției compensează deficitul sau perturbarea, din motive de sănătate publică sau de siguranță publică ori din alte motive imperative de interes public major.
Derogarea nu se acordă pentru o perioadă mai mare de trei luni. În cazul în care motivele care justifică derogarea persistă, aceasta poate fi prelungită pentru o perioadă de maximum trei luni.
De îndată ce condițiile de aprovizionare sunt restabilite sau în cazul în care există o alternativă la aprovizionarea cu energie, resurse, materiale sau echipamente, statul membru se asigură că decizia de a stabili valori limită de emisie și valori limită de performanță de mediu mai puțin stricte încetează să mai producă efecte, iar instalația respectă condițiile de autorizare stabilite în conformitate cu alineatele (3) și (4).
Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că emisiile care rezultă din derogarea menționată la primul paragraf sunt monitorizate.
Autoritatea competentă pune la dispoziția publicului informații cu privire la derogare și la condițiile impuse, în conformitate cu articolul 24 alineatul (2).
Acolo unde este cazul, Comisia poate evalua și clarifica suplimentar, prin intermediul unor orientări, criteriile care trebuie luate în considerare pentru aplicarea prezentului alineat.
Statele membre informează Comisia cu privire la orice derogare acordată în temeiul prezentului alineat, inclusiv cu privire la motivele care justifică derogarea și la condițiile impuse.
Comisia analizează dacă derogarea acordată este justificată, ținând seama în mod corespunzător de criteriile stabilite la prezentul alineat. În cazul în care Comisia formulează obiecții în termen de două luni de la înștiințarea sa de către statul membru, statul membru reevaluează fără întârziere derogarea în consecință.
Articolul 15a
Evaluarea conformității
Metoda menționată la primul paragraf abordează cel puțin determinarea valorilor medii de emisie validate și stabilește modul în care incertitudinea de măsurare și frecvența depășirii valorilor limită de emisie trebuie luate în considerare în evaluarea conformității.
Articolul 16
Cerințe de monitorizare
Fără a aduce atingere primului paragraf, se efectuează o monitorizare periodică în conformitate cu concluziile BAT, după caz, dar cel puțin o dată la patru ani pentru apele subterane și cel puțin o dată la nouă ani pentru sol, cu excepția cazului în care această monitorizare se bazează pe o evaluare sistematică a riscului de contaminare.
Articolul 17
Reguli generale obligatorii pentru activitățile enumerate în anexa I
Articolul 18
Standarde de calitate a mediului
În cazul în care un standard de calitate a mediului implică cerințe mai stricte decât cele care pot fi îndeplinite prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, autorizația include măsuri suplimentare în vederea reducerii contribuției specifice a instalației la poluarea produsă în zona relevantă, fără a aduce atingere posibilității de a se adopta alte măsuri pentru a se asigura respectarea standardelor de calitate a mediului.
În cazul în care în autorizație au fost incluse condiții mai stricte în conformitate cu primul paragraf, autoritatea competentă evaluează impactul condițiilor mai stricte asupra concentrației poluanților în cauză în mediul receptor.
În cazul în care cantitatea de poluanți emiși de instalație are un efect cuantificabil sau măsurabil asupra mediului, statele membre se asigură că concentrația poluanților în cauză în mediul receptor este monitorizată. Rezultatele unei astfel de monitorizări sunt transmise autorității competente.
În cazul în care metodele de monitorizare și de măsurare pentru poluanții în cauză sunt prevăzute în alte acte legislative relevante ale Uniunii, astfel de metode, inclusiv metodele bazate pe efect, dacă este cazul, se utilizează în scopul monitorizării menționate la al treilea paragraf.
Articolul 19
Evoluția celor mai bune tehnici disponibile
Statele membre se asigură că autoritatea competentă urmărește sau este informată cu privire la evoluția celor mai bune tehnici disponibile și la publicarea oricăror concluzii BAT noi sau actualizate și pun la dispoziția publicului interesat informațiile respective.
Articolul 20
Modificări aduse instalațiilor de către operatori
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că nicio modificare substanțială planificată de către operator nu este efectuată fără acordarea unei autorizații în conformitate cu prezenta directivă.
Solicitarea de autorizare și decizia luată de către autoritatea competentă acoperă acele părți ale instalației și acele detalii menționate la articolul 12 care pot fi afectate de modificarea substanțială.
Articolul 21
Reexaminarea și actualizarea condițiilor de autorizare de către autoritatea competentă
La cererea autorității competente, operatorul prezintă toate informațiile necesare în scopul reexaminării condițiilor de autorizare, inclusiv, în special, rezultatele monitorizării emisiilor și alte date care permit efectuarea unei comparații a funcționării instalației cu cele mai bune tehnici disponibile descrise în concluziile BAT aplicabile și cu nivelurile de emisii asociate celor mai bune tehnici disponibile.
La reexaminarea condițiilor de autorizare, autoritatea competentă utilizează toate informațiile obținute în urma monitorizării sau a inspecțiilor.
În termen de patru ani de la publicarea deciziilor privind concluziile BAT adoptate în conformitate cu articolul 13 alineatul (5), referitor la activitatea principală a unei instalații, autoritatea competentă se asigură că:
toate condițiile de autorizare pentru instalația în cauză sunt reexaminate și, dacă este necesar, actualizate în vederea asigurării conformității cu prezenta directivă, în special cu articolul 15 alineatele (3), (4) și (5), după caz;
instalația este conformă cu aceste condiții de autorizare.
În vederea reexaminării, se iau în considerare toate concluziile BAT noi sau actualizate, aplicabile instalației și adoptate în conformitate cu articolul 13 alineatul (5) de la data acordării autorizației sau a ultimei reexaminări a acesteia.
Condițiile de autorizare sunt reexaminate și, acolo unde este necesar, actualizate cel puțin în următoarele cazuri:
poluarea generată de instalație este atât de semnificativă încât valorile limită de emisie din autorizație trebuie să fie revizuite sau noi valori limită de emisie trebuie incluse în autorizație;
este necesară utilizarea unor alte tehnici din motive de siguranță funcțională;
atunci când este necesară respectarea unui standard de calitate a mediului menționat la articolul 18, inclusiv în cazul unui standard de calitate nou sau revizuit sau atunci când starea mediului receptor necesită o revizuire a autorizației pentru a asigura conformitatea cu planurile și programele stabilite în temeiul legislației Uniunii;
în cazul unei cereri din partea operatorului de a se prelungi durata de exploatare a unei instalații care desfășoară activitatea menționată în anexa I punctul 5.4.
Articolul 22
Închiderea amplasamentului
În cazul în care activitatea implică utilizarea, producerea sau emisia de substanțe periculoase relevante și ținând seama de posibilitatea de contaminare a solului și a apelor subterane pe amplasamentul instalației, operatorul întocmește și prezintă autorității competente un raport privind situația de referință înainte de punerea în funcțiune a instalației sau înainte de actualizarea autorizației acordate unei instalații pentru prima dată ulterior datei de 7 ianuarie 2013.
Raportul privind situația de referință conține informațiile necesare pentru stabilirea stării de contaminare a solului și a apelor subterane, astfel încât să se poată face o comparație cuantificată cu starea în momentul încetării definitive a activității prevăzută la alineatul (3).
Raportul privind situația de referință conține cel puțin următoarele informații:
informații privind utilizarea actuală și, dacă sunt disponibile, privind utilizările din trecut ale amplasamentului;
dacă sunt disponibile, informațiile existente privind rezultatele măsurătorilor solului și apelor subterane care reflectă starea la momentul elaborării raportului sau, ca alternativă, rezultatele noilor măsurători ale solului și apelor subterane având în vedere posibilitatea contaminării solului și apelor subterane de către acele substanțe periculoase care urmează să fie utilizate, produse sau emise de instalația în cauză.
În cazul în care informațiile obținute în temeiul altor norme naționale sau ale Uniunii îndeplinesc cerințele prezentului alineat, informațiile respective pot fi incluse sau anexate la raportul privind situația de referință.
Comisia stabilește ghiduri referitoare la conținutul raportului privind situația de referință.
La încetarea definitivă a activității, operatorul evaluează starea de contaminare a solului și a apelor subterane cu substanțe periculoase relevante utilizate, produse sau emise de instalație. În cazul în care instalația a provocat o poluare semnificativă a solului sau a apelor subterane cu substanțe periculoase relevante în raport cu starea prezentată în raportul privind situația de referință menționat la alineatul (2), operatorul ia măsurile necesare privind poluarea astfel încât să readucă amplasamentul în respectiva stare. În acest scop, se poate ține seama de fezabilitatea tehnică a unor astfel de măsuri.
Fără a aduce atingere primului paragraf, în momentul încetării definitive a activităților și în cazul în care contaminarea solului și a apelor subterane pe amplasament prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană sau pentru mediu ca rezultat al activităților autorizate desfășurate de către operator înainte de prima actualizare a autorizației după 7 ianuarie 2013 și ținând seama de condițiile amplasamentului instalației stabilite în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (d), operatorul ia măsurile necesare în vederea îndepărtării, controlului, limitării sau reducerii substanțelor periculoase relevante, astfel încât amplasamentul, ținând seama de utilizarea sa actuală sau de utilizările viitoare aprobate, să nu mai prezinte un astfel de risc.
Articolul 23
Inspecții de mediu
Statele membre instituie un sistem de inspecții de mediu ale instalațiilor care să vizeze examinarea întregii game de efecte relevante asupra mediului produse de instalațiile în cauză.
Statele membre se asigură că operatorii acordă autorităților competente întreaga asistență necesară pentru a le da posibilitatea realizării vizitelor la fața locului, pentru a preleva probe și pentru a obține orice informații necesare pentru îndeplinirea obligațiilor ce decurg din prezenta directivă.
Fiecare plan de inspecții de mediu include următoarele elemente:
o evaluare generală a aspectelor de mediu care trebuie luate în considerare;
zona geografică acoperită de planul de inspecții;
un registru al instalațiilor acoperite de plan;
procedurile de elaborare a programelor pentru inspecții de mediu de rutină în conformitate cu alineatul (4);
procedurile aplicabile inspecțiilor de mediu care nu sunt de rutină în conformitate cu alineatul (5);
dacă este cazul, dispoziții privind cooperarea între diverse autorități responsabile de efectuarea inspecțiilor.
Pe baza planului de inspecții, autoritatea competentă întocmește în mod regulat programe pentru inspecții de mediu de rutină inclusiv frecvența vizitelor la fața locului pentru diversele tipuri de instalații.
Intervalul de timp dintre două vizite la fața locului se stabilește pe baza unei evaluări sistematice a riscurilor pentru mediu asociate instalațiilor în cauză și nu depășește un an pentru instalațiile care prezintă cele mai mari riscuri și trei ani pentru instalațiile care prezintă cele mai reduse riscuri.
Dacă în urma unei inspecții s-a constatat nerespectarea condițiilor de autorizare, se efectuează o vizită suplimentară la fața locului în termen de șase luni de la respectiva inspecție.
Evaluarea sistematică a riscurilor pentru mediu se realizează cel puțin pe baza următoarelor criterii:
impactul potențial și impactul concret al instalațiilor în cauză asupra sănătății umane și asupra mediului, ținând seama de nivelurile și de tipurile de emisii, de sensibilitatea mediului local și de riscul de accidente;
istoricul conformării cu condițiile de autorizare;
participarea operatorului la sistemul Uniunii de management de mediu și audit (EMAS), în temeiul regulamentului (CE) nr. 1221/2009 ( 15 ).
Comisia adoptă orientări privind criteriile pentru evaluarea riscurilor pentru mediu și, dacă este cazul, le actualizează periodic.
După fiecare vizită la fața locului, autoritatea competentă întocmește un raport în care sunt prezentate constatările relevante cu privire la nivelul de conformare a instalației la condițiile de autorizare și concluziile privind eventuala necesitate a unei acțiuni ulterioare.
Raportul este notificat operatorului în cauză în termen de două luni de la efectuarea vizitei la fața locului. Autoritatea competentă pune raportul la dispoziția publicului, în conformitate cu Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu ( 16 ), în termen de patru luni de la efectuarea vizitei la fața locului.
Fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (2), autoritatea competentă se asigură că operatorul ia toate măsurile necesare identificate în raport într-un interval de timp rezonabil.
Articolul 24
Accesul la informație i participarea publicului la procedura de autorizare
Statele membre se asigură că publicul interesat beneficiază din timp și în mod efectiv de posibilitatea de a participa la următoarele proceduri:
acordarea autorizațiilor pentru instalații noi;
acordarea unei autorizații pentru orice modificare substanțială;
acordarea sau actualizarea unei autorizații pentru o instalație în cazul căreia s-a propus aplicarea articolului 15 alineatul (4);
actualizarea unei autorizații sau a condițiilor de autorizare pentru o instalație în conformitate cu articolul 21 alineatul (5);
actualizarea unei autorizații în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) sau cu articolul 21 alineatul (4).
Procedura prevăzută în anexa IV se aplică unor astfel de participări.
După luarea unei decizii privind acordarea, reexaminarea sau actualizarea unei autorizații, autoritatea competentă pune la dispoziția publicului, inclusiv în mod sistematic prin intermediul internetului, pe o pagină de internet ușor de găsit, în mod gratuit și fără a limita accesul la utilizatorii înregistrați, în ceea ce privește literele (a), (b) și (f), următoarele informații:
conținutul deciziei, inclusiv o copie a autorizației și a eventualelor actualizări ulterioare, inclusiv condițiile de autorizare consolidate, dacă este cazul;
motivele pe care se întemeiază decizia;
rezultatele consultărilor organizate înainte de luarea deciziei, inclusiv consultările desfășurate în temeiul articolului 26, și o explicație a modului în care respectivele consultări au fost luate în considerare în decizia respectivă;
titlul documentelor de referință BAT relevante pentru instalația sau activitatea în cauză;
metoda utilizată pentru determinarea condițiilor de autorizare menționate la articolul 14, inclusiv a valorilor limită de emisie, a nivelurilor de performanță de mediu și a valorilor limită de performanță de mediu, în raport cu cele mai bune tehnici disponibile și cu nivelurile de emisii și nivelurile de performanță de mediu asociate celor mai bune tehnici disponibile;
dacă s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 15, motivele concrete pentru acordarea derogării, pe baza criteriilor enunțate la alineatul respectiv, precum și condițiile impuse.
Autoritatea competentă pune, de asemenea, la dispoziția publicului, inclusiv în mod sistematic prin intermediul internetului, pe o pagină de internet ușor de găsit, în mod gratuit și fără a limita accesul la utilizatorii înregistrați, următoarele:
informații relevante cu privire la măsurile luate de către operator la încetarea definitivă a activităților în conformitate cu articolul 22;
rezultatele monitorizării emisiilor, astfel cum sunt prevăzute în temeiul condițiilor de autorizare și deținute de către autoritățile competente;
rezultatele monitorizării menționate la articolul 16 alineatul (4) și la articolul 18.
Articolul 25
Accesul la justiție
Statele membre se asigură, în conformitate cu sistemul legislativ intern aplicabil, că membri ai publicului interesat au acces la o cale de atac în fața unei instanțe sau a unui alt organism independent și imparțial instituit în conformitate cu legea, prin care este contestată legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, a acțiunilor sau a omisiunilor care intră sub incidența articolului 24, atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
aceștia au un interes suficient;
aceștia invocă încălcarea unui drept, atunci când dispozițiile de procedură administrativă ale unui stat membru impun această condiție preliminară.
Calitatea procesuală activă în cadrul căii de atac nu este condiționată de rolul pe care membrul publicului interesat l-a avut în cursul unei etape participative a procedurilor decizionale în temeiul prezentei directive.
Calea de atac trebuie să fie corectă, echitabilă, rapidă și cu un cost care nu este prohibitiv, precum și să prevadă căi de atac adecvate și efective, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz.
Statele membre stabilesc ce înseamnă interes suficient și încălcarea unui drept în conformitate cu obiectivul de a acorda publicului interesat un acces larg la justiție.
În acest sens, interesul oricărei organizații neguvernamentale care promovează protecția mediului și îndeplinește cerințele dreptului național este considerat suficient în sensul alineatului (1) litera (a).
Se consideră că aceste organizații au drepturi care pot fi încălcate în sensul alineatului (1) litera (b).
Alineatele (1), (2) și (3) nu exclud posibilitatea unei căi de atac prealabile în fața unei autorități administrative și nu aduc atingere obligației de a epuiza toate căile de atac administrative înainte de a iniția o cale de atac judiciară, atunci când legislația internă prevede această obligație.
Orice astfel de procedură trebuie să fie corectă, echitabilă, rapidă și cu un cost care să nu fie prohibitiv.
Articolul 26
Efecte transfrontaliere
CAPITOLUL IIA
FACILITAREA ȘI PROMOVAREA INOVĂRII
Articolul 27
Tehnici emergente
După caz, statele membre încurajează dezvoltarea și aplicarea tehnicilor emergente, în special în cazul în care astfel de tehnici sunt identificate în concluziile BAT, în documentele de referință BAT sau în constatările centrului de inovare pentru transformare industrială și emisii menționat la articolul 27a.
Articolul 27a
Centrul de inovare pentru transformare industrială și emisii
Centrul este asistat de:
reprezentanți ai statelor membre;
instituții publice relevante;
institute de cercetare relevante;
organizații de cercetare și tehnologie;
reprezentanți ai industriilor și ai fermierilor implicați;
furnizori de tehnologie;
organizații neguvernamentale care promovează protecția sănătății umane sau a mediului;
Comisie.
Comisia adoptă un act de punere în aplicare care stabilește modalitățile detaliate necesare pentru înființarea și funcționarea centrului. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 75 alineatul (2).
Articolul 27b
Testarea tehnicilor emergente
Fără a aduce atingere articolului 18, autoritatea competentă poate acorda derogări temporare de la cerințele prevăzute la articolul 15 alineatele (2), (3) și (4) și de la principiile prevăzute la articolul 11 literele (a) și (b) în vederea testării tehnicilor emergente pentru o perioadă de timp care nu depășește în total 30 de luni, cu condiția ca, la expirarea perioadei prevăzute în autorizație, fie testarea tehnicii respective să fie oprită, fie emisiile generate de activitatea în cauză să atingă cel puțin nivelurile BAT-AEL.
Articolul 27c
Nivelurile de emisie și valorile orientative de performanță de mediu asociate tehnicilor emergente
Prin derogare de la articolul 21 alineatul (3), autoritatea competentă poate stabili:
valori limită de emisie care să asigure că, în termen de șase ani de la publicarea unei decizii privind concluziile BAT adoptate în conformitate cu articolul 13 alineatul (5), referitor la activitatea principală a unei instalații, emisiile nu depășesc, în condiții normale de funcționare, nivelurile de emisii asociate tehnicilor emergente, astfel cum se prevede în deciziile privind concluziile BAT;
valori orientative de performanță de mediu, care trebuie să corespundă deciziilor privind concluziile BAT.
Articolul 27d
Transformarea către o industrie curată, circulară și neutră din punct de vedere climatic
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cel mult un an de la termenul stabilit la primul paragraf de la prezentul alineat, organizația de audit menționată la articolul 14a alineatul (4) al șaselea paragraf evaluează conformitatea planurilor de transformare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat cu cerințele prevăzute în actul delegat menționat la alineatul (5) de la prezentul articol.
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cel mult un an după finalizarea revizuirii menționate la articolul 21 alineatul (3), organizația de audit menționată la articolul 14a alineatul (4) al șaselea paragraf evaluează conformitatea planurilor de transformare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat cu cerințele prevăzute în actul delegat menționat la alineatul (5) de la prezentul articol.
În cazul în care au fost deja elaborate elemente ale planurilor de transformare în conformitate cu alte acte legislative ale Uniunii și acestea respectă dispozițiile prezentului articol, în planul de transformare se poate face trimitere la documentele corespunzătoare.
Până la 31 decembrie 2034, Comisia analizează și, după caz, revizuiește actul delegat menționat la primul paragraf.
Articolul 27e
Transformarea industrială profundă
Fără a aduce atingere articolului 18, în cazul unei transformări industriale profunde a instalației, prevăzută în planul de transformare relevant care vizează instalația, autoritatea competentă poate prelungi, până la un maxim de opt ani, perioada acordată instalației pentru a asigura respectarea condițiilor actualizate de autorizare menționate la articolul 21 alineatul (3), cu condiția ca:
autorizația acordată instalației să conțină o descriere a transformării industriale profunde, a nivelurilor de emisii și a utilizării eficiente a resurselor care vor fi atinse, precum și calendarul și etapele de punere în aplicare;
operatorul să raporteze anual autorității competente cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a transformării industriale profunde; și
în perioada acordată pentru transformarea instalației, autoritatea competentă să se asigure că nu se produce nicio poluare semnificativă și se atinge un nivel ridicat de protecție a mediului în ansamblul său.
Statele membre informează Comisia cel puțin o dată pe an cu privire la derogările acordate, în cadrul rapoartelor pe care le prezintă Comisiei în conformitate cu articolul 72.
Fără a aduce atingere articolelor 18 și 22, în cazul unei transformări industriale profunde, care constă în închiderea unei instalații și înlocuirea acesteia cu o instalație nouă, care este prevăzută în planul de transformare relevant care vizează instalația și care trebuie finalizată în termen de opt ani de la publicarea deciziilor privind concluziile BAT, în conformitate cu articolul 13 alineatul (5), referitor la activitatea principală a instalației existente, autoritatea competentă poate acorda o derogare de la obligația de actualizare a autorizației în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
autorizația pentru instalația existentă conține o descriere a planului de închidere, precum și calendarul și etapele aferente;
operatorul raportează anual autorității competente cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește planul de închidere a instalației existente și înlocuirea acesteia cu o instalație nouă;
în perioada premergătoare închiderii instalației, autoritatea competentă se asigură că nu se produce nicio poluare semnificativă și se atinge un nivel ridicat de protecție a mediului în ansamblul său.
Statele membre informează Comisia cu privire la derogările acordate, cel puțin o dată pe an, în cadrul raportării lor în temeiul articolului 72.
CAPITOLUL III
DISPOZIȚII SPECIALE PENTRU INSTALAȚIILE DE ARDERE
Articolul 28
Domeniul de aplicare
Prezentul capitol se aplică instalațiilor de ardere, a căror putere termică instalată totală este mai mare sau egală cu 50 MW, indiferent de tipul de combustibil utilizat.
Acest capitol nu se aplică următoarelor instalații de ardere:
instalații în care produsele de ardere sunt utilizate pentru încălzirea directă, uscarea sau orice alt tratament al obiectelor sau al materialelor;
instalații post-ardere proiectate pentru a purifica gazele reziduale prin ardere și care nu sunt exploatate ca instalații de ardere independente;
instalații pentru regenerarea catalizatorilor pentru cracarea catalitică;
instalații pentru conversia hidrogenului sulfurat în sulf;
reactoare folosite în industria chimică;
cuptoare de preîncălzire a cocsului;
caupere;
orice dispozitiv tehnic care se folosește la propulsia unui vehicul, a unei nave sau aeronave;
turbine cu gaz și motoare cu gaz folosite pe platformele maritime;
instalații care utilizează drept combustibil orice deșeuri solide sau lichide cu excepția deșeurilor menționate la articolul 3 punctul 31 litera (b).
Articolul 29
Reguli de agregare
Articolul 30
Valori limită de emisie
Toate autorizațiile acordate instalațiilor care cuprind instalații de ardere cărora li s-a acordat o autorizație înainte de 7 ianuarie 2013 sau ai căror operatori au depus o solicitare completă de autorizare înainte de data respectivă, cu condiția ca astfel de instalații să fie puse în funcțiune cel târziu la 7 ianuarie 2014, includ condiții care au drept obiectiv garantarea faptului că emisiile în aer provenind de la aceste instalații nu depășesc valorile limită de emisie prevăzute în anexa V partea 1.
Toate autorizațiile acordate instalațiilor care cuprind instalații de ardere cărora li s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2001/80/CE și care sunt puse în funcțiune după 1 ianuarie 2016, includ condiții care să garanteze faptul că emisiile în aer provenind de la aceste instalații nu depășesc valorile limită de emisie prevăzute în anexa V partea 2.
Statele membre informează imediat Comisia cu privire la orice derogare acordată în temeiul primului paragraf, inclusiv cu privire la motivele care justifică derogarea și la condițiile impuse.
Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la obligația de a respecta valorile limită de emisie prevăzute la alineatele (2) și (3) în cazurile în care o instalație de ardere care folosește numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepțional, la utilizarea altor combustibili din cauza unei întreruperi neașteptate a aprovizionării cu gaz și, prin urmare, ar trebui să fie dotată cu un sistem de purificare a gazelor reziduale. Perioada pentru care se acordă o astfel de derogare nu poate depăși zece zile, cu excepția cazului în care există o necesitate imperioasă de a menține alimentarea cu energie.
Operatorul informează de îndată autoritatea competentă cu privire la fiecare caz specific menționat la primul paragraf.
Statele membre informează imediat Comisia cu privire la orice derogare acordată în temeiul primului paragraf, inclusiv cu privire la motivele care justifică derogarea și la condițiile impuse.
Valorile limită de emisie prevăzute în anexa V părțile 1 și 2 nu se aplică următoarelor instalații de ardere:
motoarelor diesel;
cazanelor de recuperare din cadrul instalațiilor de fabricare a celulozei.
Pe baza celor mai bune tehnici disponibile, Comisia reanalizează necesitatea stabilirii unor valori limită de emisie la nivelul Uniunii, precum și a modificării valorilor limită de emisie prevăzute în anexa V, pentru următoarele instalații de ardere:
instalațiile de ardere menționate la alineatul (8);
instalațiile de ardere din cadrul rafinăriilor care folosesc reziduurile de distilare și conversie de la rafinarea țițeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alți combustibili, ținând seama de specificul sistemelor energetice ale rafinăriilor;
instalațiile de ardere care utilizează gaze, altele decât gazul natural;
instalațiile de ardere din cadrul instalațiilor chimice care folosesc reziduurile lichide din producție drept combustibil necomercial pentru consumul propriu.
Până la 31 decembrie 2013, Comisia raportează rezultatele acestei revizuiri Parlamentului European și Consiliului împreună cu o propunere legislativă, dacă este cazul.
Articolul 31
Rata de desulfurare
Articolul 32
Planul național de tranziție
În perioada 1 ianuarie 2016-30 iunie 2020, statele membre pot elabora și pune în aplicare un plan național de tranziție aplicabil instalațiilor de ardere cărora li s-a acordat prima autorizație înainte de 27 noiembrie 2002, sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi intrat în exploatare cel târziu la 27 noiembrie 2003. Pentru fiecare instalație de ardere care face obiectul planului național, acesta precizează emisiile pentru cel puțin unul dintre următorii poluanți: oxizi de azot, dioxid de sulf și pulberi. Pentru turbinele cu gaz, planul precizează numai emisiile de oxizi de azot.
Planul național de tranziție nu include niciuna din următoarele instalații de ardere:
cele cărora li se aplică articolul 33 alineatul (1);
cele din cadrul rafinăriilor care utilizează gaze cu putere calorică redusă rezultate din gazeificarea reziduurilor de la rafinare, sau a reziduurilor de distilare și conversie de la rafinarea țițeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alți combustibili;
cele cărora li se aplică articolul 35;
cele cărora li s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2001/80/CE.
Instalațiile de ardere care fac obiectul planului pot fi exceptate de la respectarea valorilor limită de emisie prevăzute la articolul 30 alineatul (2) pentru poluanții care fac obiectul planului sau, după caz, a ratelor de desulfurare prevăzute la articolul 31.
Valorile limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi prevăzute în autorizația instalației de ardere, aplicabile la 31 decembrie 2015, în temeiul îndeosebi al dispozițiilor Directivelor 2001/80/CE și 2008/1/CE, sunt cel puțin menținute.
Instalațiile de ardere cu o putere termică instalată totală de peste 500 MW care utilizează combustibili solizi, cărora li s-a acordat prima autorizație după 1 iulie 1987, respectă valorile limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în anexa V partea 1.
Pentru fiecare poluant pe care îl reglementează, planul național de tranziție stabilește un plafon care definește totalul maxim anual al emisiilor pentru toate instalațiile care fac obiectul planului pe baza puterii termice instalate totale a fiecărei instalații la 31 decembrie 2010, a numărului anual real de ore de funcționare și a combustibilului utilizat de aceasta, pentru care se va face o medie pe ultimii zece ani de funcționare, și anume până în 2010 inclusiv.
Plafonul pentru anul 2016 se calculează pe baza valorilor limită de emisie relevante prevăzute în anexele III-VII la Directiva 2001/80/CE sau după caz, pe baza ratelor de desulfurare prevăzute în anexa III la Directiva 2001/80/CE. În cazul turbinelor cu gaz, se utilizează valorile limită de emisie pentru oxizi de azot stabilite pentru astfel de instalații în anexa VI partea B la Directiva 2001/80/CE. Plafoanele pentru anii 2019 și 2020 se calculează pe baza valorilor limită de emisie relevante prevăzute în anexa V partea 1 din prezenta directivă sau, după caz, a ratelor de desulfurare relevante prevăzute în anexa V partea 5 din prezenta directivă. Plafoanele pentru anii 2017 și 2018 se stabilesc astfel încât să se asigure o descreștere liniară a plafoanelor între anii 2016 și 2019.
Situația în care o instalație inclusă în planul național de tranziție își încetează activitatea sau nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al capitolului III nu are drept rezultat o creștere a emisiilor anuale totale pentru celelalte instalații care fac în continuare obiectul planului național.
Statele membre transmit Comisiei, până la 1 ianuarie 2013, planurile lor naționale de tranziție.
Comisia evaluează planurile și în cazul în care Comisia nu ridică nicio obiecție în termen de 12 luni de la data primirii unui plan, statul membru în cauză consideră că acesta a fost acceptat.
În cazul în care Comisia consideră că un plan nu este în conformitate cu măsurile de punere în aplicare stabilite în conformitate cu articolul 41 litera (b), aceasta informează statul membru în cauză cu privire la faptul că planul său național nu poate fi acceptat. Pentru evaluarea unei noi versiuni a unui plan pe care un stat membru îl comunică Comisiei, perioada de timp menționată la paragraful al doilea este de șase luni.
Articolul 33
Derogarea pentru durata de viață limitată
În perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2023, instalațiile de ardere pot fi scutite de respectarea valorilor limită de emisie prevăzute la articolul 30 alineatul (2) și a ratelor de desulfurare prevăzute la articolul 31, după caz, precum și de obligația includerii acestora în planul național de tranziție menționat la articolul 32, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
operatorul instalației de ardere se angajează, printr-o declarație scrisă transmisă autorității competente până la 1 ianuarie 2014, să nu mențină în funcțiune instalația mai mult de 17 500 de ore de funcționare începând cu 1 ianuarie 2016 și până la 31 decembrie 2023;
operatorul are obligația de a transmite anual autorității competente o evidență a numărului de ore de funcționare înregistrate începând cu 1 ianuarie 2016;
valorile limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, prevăzute în autorizația acordată instalației de ardere, aplicabile la 31 decembrie 2015, în special în temeiul Directivelor 2001/80/CE și 2008/1/CE, rămân valabile cel puțin până la sfârșitul duratei operaționale a instalației de ardere. Instalațiile de ardere cu o putere termică instalată totală de peste 500 MW care utilizează combustibili solizi, cărora li s-a acordat prima autorizație după 1 iulie 1987, respectă valorile limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în anexa V partea 1; și
instalației de ardere să nu i se fi acordat o derogare în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2001/80/CE.
Articolul 34
Sisteme izolate mici
Articolul 34a
Instalații de ardere care fac parte dintr-un sistem izolat mic
Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că emisiile sunt monitorizate și că nu se produce nicio poluare semnificativă. Statele membre pot excepta instalațiile de la valorile limită de emisie numai atunci când au fost epuizate toate măsurile care asigură reducerea poluării. Exceptarea nu se acordă pentru o perioadă mai lungă decât este necesar.
Articolul 35
Centralele termice de cartier
Până la 31 decembrie 2022, o instalație de ardere poate fi exceptată de la respectarea valorilor limită de emisie menționate la articolul 30 alineatul (2) și a ratelor de desulfurare menționate la articolul 31, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
puterea termică instalată totală a instalației de ardere nu este mai mare de 200 MW;
instalației i s-a acordat prima autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau operatorul instalației respective a prezentat o solicitare completă de autorizare înaintea acestei date, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la 27 noiembrie 2003;
cel puțin 50 % din producția utilă de energie termică, ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, este distribuită sub formă de aburi sau apă caldă unei rețele publice de încălzire urbană; și
valorile limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi prevăzute în autorizația acesteia, aplicabile la 31 decembrie 2015, în temeiul îndeosebi al dispozițiilor Directivelor 2001/80/CE și 2008/1/CE, sunt cel puțin menținute până la 31 decembrie 2022.
Articolul 36
Stocarea geologică a dioxidului de carbon
Statele membre se asigură că operatorii tuturor instalațiilor de ardere cu o putere electrică nominală de cel puțin 300 megawați pentru care autorizația inițială de construcție sau, în absența unei astfel de proceduri, autorizația inițială de funcționare a fost acordată după intrarea în vigoare a Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon ( 17 ), au evaluat dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
sunt disponibile situri de stocare adecvate;
echipamentele de transport sunt fezabile din punct de vedere tehnic și economic;
adaptarea ulterioară în vederea captării de dioxid de carbon este fezabilă din punct de vedere tehnic și economic.
Articolul 37
Funcționarea necorespunzătoare sau defecțiuni ale echipamentului de reducere a emisiilor
În cazul unei defecțiuni, autoritatea competentă îi solicită operatorului să reducă sau să oprească funcționarea, dacă nu poate fi reluată funcționarea normală în termen de 24 de ore, sau să exploateze instalația folosind combustibili puțin poluanți.
Operatorul înștiințează autoritatea competentă în termen de 48 de ore de la funcționarea necorespunzătoare sau de la defectarea echipamentului de reducere a emisiilor.
Durata cumulată a funcționării fără echipament de reducere a emisiilor nu poate depăși 120 de ore pe parcursul oricărei perioade de 12 luni.
Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la termenele limită prevăzute la primul și la al treilea paragraf în unul dintre cazurile următoare:
există o nevoie stringentă de a menține alimentarea cu energie;
instalația de ardere cu defecțiuni ar fi înlocuită pe o perioadă limitată de timp de o altă instalație, fapt care ar conduce la o creștere totală a emisiilor.
Articolul 38
Monitorizarea emisiilor în aer
Articolul 39
Respectarea valorilor limită de emisie
Valorile limită de emisie în aer se consideră respectate în cazul în care condițiile prevăzute în anexa V partea 4 sunt îndeplinite.
Articolul 40
Instalații de ardere cu combustibil multiplu
În cazul unei instalații de ardere cu combustibil multiplu, care utilizează simultan două sau mai multe tipuri de combustibil, autoritățile competente stabilesc valorile limită de emisie respectând etapele următoare:
adoptarea valorii limită de emisie relevante pentru fiecare combustibil și poluant în parte, în funcție de puterea termică instalată totală a întregii instalații de ardere, în conformitate cu anexa V părțile 1 și 2;
determinarea valorilor limită de emisie ponderate la combustibil, care sunt obținute prin înmulțirea valorii limită individuale de emisie menționate la litera (a) cu puterea termică pentru fiecare combustibil în parte și împărțirea rezultatului înmulțirii la suma puterilor termice ale tuturor combustibililor;
agregarea valorilor limită de emisie ponderate la combustibil.
În cazul instalațiilor de ardere cu combustibil multiplu care fac obiectul articolului 30 alineatul (2) care utilizează reziduurile de distilare și conversie de la rafinarea țițeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alți combustibili, pot fi aplicate următoarele valori limită de emisie în locul valorilor limită de emisie stabilite în conformitate cu alineatul (1):
dacă în cursul funcționării instalației de ardere proporția combustibilului determinant în raport cu suma puterilor termice produse de toți combustibilii este mai mare sau egală cu 50 %, valoarea limită de emisie prevăzută în anexa V partea 1 pentru combustibilul determinant;
dacă proporția combustibilului determinant în raport cu suma puterilor termice produse de toți combustibilii este mai mică de 50 %, valoarea limită de emisie determinată în conformitate cu următoarele etape:
se iau valorile limită de emisie prevăzute în anexa V partea 1 pentru fiecare combustibil utilizat, corespunzătoare puterii termice instalate totale a instalației de ardere;
se calculează valoarea limită de emisie a combustibilului determinant prin înmulțirea cu doi a valorii limită de emisie stabilită pentru combustibilul respectiv în conformitate cu punctul (i) și prin scăderea din acest produs a valorii limită de emisie a combustibilului utilizat cu cea mai scăzută valoare limită de emisie, astfel cum s-a stabilit în anexa V partea 1, corespunzătoare puterii termice instalate totale a instalației de ardere;
se determină valorile limită de emisie ponderate ale combustibilului pentru fiecare combustibil utilizat, prin înmulțirea valorii limită de emisie determinate la punctele (i) și (ii) cu puterea termică a combustibilului în cauză și prin împărțirea produsului respectivei înmulțiri la suma puterilor termice produse de toți combustibilii;
se agregă valorile limită de emisie ponderate ale combustibililor determinate la punctul (iii).
Articolul 41
Măsuri de punere în aplicare
Se stabilesc măsuri de punere în aplicare privind:
stabilirea perioadelor de punere în funcțiune și de închidere menționate la articolul 3 punctul 27 și în anexa V partea 4 punctul 1; și
planurile naționale de tranziție menționate la articolul 32 și, îndeosebi, fixarea plafoanelor de emisie și monitorizarea și raportarea aferente.
Măsurile respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 75 alineatul (2). Comisia face propuneri adecvate cel târziu la 7 iulie 2011.
CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII SPECIALE PRIVIND INSTALAȚIILE DE INCINERARE A DEȘEURILOR I INSTALAȚIILE DE COINCINERARE A DEȘEURILOR
Articolul 42
Domeniul de aplicare
Prezentul capitol se aplică instalațiilor de incinerare a deșeurilor și instalațiilor de coincinerare a deșeurilor care incinerează sau coincinerează deșeuri solide sau lichide.
Prezentul capitol nu se aplică instalațiilor de gazeificare sau piroliză, dacă gazele sau lichidele rezultate în urma acestui tratament termic al deșeurilor sunt tratate înainte de incinerare într-o asemenea măsură încât:
incinerarea generează emisii mai reduse decât arderea combustibililor celor mai puțin poluanți disponibili pe piață care ar putea fi arși în instalație;
pentru alte emisii decât cele de oxizi de azot, oxizi de sulf și pulberi, incinerarea nu generează o cantitate mai mare de emisii decât cele provenite din incinerarea sau coincinerarea deșeurilor.
În sensul prezentului capitol, instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor includ toate liniile de incinerare sau de coincinerare, instalațiile de recepție, de stocare și de tratare prealabilă a deșeurilor existente pe amplasament; sistemele de alimentare cu deșeuri, combustibil și aer; cazanele; instalațiile de tratare a gazelor reziduale; instalațiile de tratare sau de stocare pe amplasament a reziduurilor și a apelor uzate; coșurile de fum; aparatele și sistemele de comandă a operațiunilor de incinerare sau coincinerare, de înregistrare și monitorizare a condițiilor de incinerare sau coincinerare.
Dacă pentru tratamentul termic al deșeurilor se aplică alte procese decât oxidarea, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesul cu plasmă, instalația de incinerare a deșeurilor sau instalația de coincinerare a deșeurilor include atât procesul de tratament termic, cât și procesul de incinerare ulterior.
În cazul în care coincinerarea deșeurilor are loc astfel încât obiectivul esențial al instalației nu este producerea de energie sau de produse materiale, ci mai degrabă aplicarea tratarea termică a deșeurilor, instalația trebuie considerată ca o instalație de incinerare a deșeurilor.
Acest capitol nu se aplică următoarelor instalații:
instalații în care se procesează exclusiv următoarele deșeuri:
deșeurile enumerate la articolul 3 punctul 31 litera (b);
deșeurile radioactive;
carcasele de animale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman ( 18 );
deșeurile rezultate din prospectarea și exploatarea resurselor de petrol și gaz provenind de la instalațiile maritime și incinerate la bordul acestora;
instalații experimentale de cercetare, de dezvoltare și de testare vizând ameliorarea procesului de incinerare și care procesează mai puțin de 50 de tone de deșeuri pe an.
Articolul 43
Definiția reziduurilor
În sensul prezentului capitol, „reziduu” înseamnă orice deșeu lichid sau solid care este generat de o instalație de incinerare a deșeurilor sau de o instalație de coincinerare a deșeurilor.
Articolul 44
Solicitării de autorizare
O solicitare de autorizare pentru o instalație de incinerare a deșeurilor sau o instalație de coincinerare a deșeurilor conține o descriere a măsurilor avute în vedere pentru a garanta că sunt îndeplinite următoarele cerințe:
instalația este concepută și echipată și va fi menținută și exploatată astfel încât să fie respectate cerințele din acest capitol, ținând seama de categoriile de deșeuri incinerate sau coincinerate;
căldura rezultată prin incinerare și coincinerare se valorifică, atunci când este posibil, prin generare de căldură, abur sau electricitate;
reziduurile produse vor fi cât mai reduse și mai puțin nocive posibil și, după caz, reciclate;
eliminarea reziduurilor a căror generare nu poate fi evitată sau redusă sau care nu pot fi reciclate se va realiza cu respectarea dreptului intern și al Uniunii.
Articolul 45
Condițiile de autorizare
Autorizația include următoarele:
o listă a tuturor tipurilor de deșeuri care pot fi tratate utilizând, dacă este posibil, cel puțin tipurile de deșeuri prevăzute în lista europeană a deșeurilor stabilită prin Decizia 2000/532/CE și cuprinzând, după caz, informații privind cantitatea de deșeuri din fiecare tip;
capacitatea totală de incinerare sau de coincinerare a instalației;
valorile limită de emisie în aer și în apă;
cerințele privind pH-ul, temperatura și debitul evacuărilor de ape uzate;
procedurile și frecvențele de prelevare de probe și măsurare care trebuie utilizate pentru a respecta condițiile stabilite pentru monitorizarea emisiilor;
durata maximă admisibilă a opririlor, dereglărilor sau deficiențelor tehnice inevitabile ale sistemelor de epurare sau de măsurare în timpul cărora emisiile în atmosferă și evacuările de ape uzate pot depăși valorile limită de emisie prevăzute.
În plus față de cerințele prevăzute la alineatul (1), autorizația acordată pentru o instalație de incinerare a deșeurilor sau o instalație de coincinerare a deșeurilor care utilizează deșeuri periculoase include următoarele:
o listă a cantităților de deșeuri periculoase din diferitele categorii care pot fi tratate;
pentru aceste deșeuri periculoase, debitul masic minim și maxim, valorile calorifice minime și maxime și conținutul maxim de policlorobifenili, pentaclorofenol, clor, fluor, sulf, metale grele și alte substanțe poluante.
Articolul 46
Controlul emisiilor
Emisiile în aer provenind de la instalațiile de incinerare a deșeurilor și de la instalațiile de coincinerare a deșeurilor nu trebuie să depășească valorile limită de emisie prevăzute în anexa VI părțile 3 și 4 sau valorile determinate în conformitate cu partea 4 din anexa respectivă.
În cazul în care într-o instalație de coincinerare a deșeurilor mai mult de 40 % din degajările de căldură produsă provin de la deșeuri periculoase sau dacă instalația coincinerează deșeuri municipale în amestec netratate, se aplică valorile limită de emisie stabilite în anexa VI partea 3.
Valorile limită de emisie se aplică în punctul în care apele uzate provenite din epurarea gazelor reziduale sunt evacuate din instalația de incinerare a deșeurilor sau din instalația de coincinerare a deșeurilor.
În cazul în care apele uzate provenite din epurarea gazelor reziduale sunt tratate în afara instalației de incinerare a deșeurilor sau a instalației de coincinerare a deșeurilor, într-o instalație de tratare destinată exclusiv epurării acestui tip de ape uzate, valorile limită de emisie prevăzute în anexa VI partea 5 trebuie aplicate în punctul în care apele uzate ies din instalația de tratare. În cazul în care apele uzate provenite din epurarea gazelor reziduale sunt tratate împreună cu alte surse de ape uzate, pe amplasamentul instalației sau în afara acestuia, operatorul trebuie să efectueze calculele corespunzătoare de bilanț masic, ►C1 utilizând rezultatele măsurătorilor prevăzute în anexa VI partea 6 punctul 3, pentru a determina care sunt nivelurile de emisie care, în punctul de deversare finală a apelor uzate ◄ , pot fi atribuite apelor uzate provenite din epurarea gazelor reziduale.
În nici un caz nu se efectuează o diluare a apelor uzate pentru respectarea valorilor limită de emisie indicate în anexa VI partea 5.
Amplasamentele instalațiilor de incinerare a deșeurilor și ale instalațiilor de coincinerare a deșeurilor, inclusiv zonele asociate de stocare a deșeurilor, trebuie concepute și exploatate astfel încât să prevină deversările neautorizate și accidentale de orice substanțe poluante în sol, în apele de suprafață și în apele subterane.
Trebuie prevăzut un colector pentru apa de ploaie contaminată care se scurge din amplasamentul instalației de incinerare a deșeurilor sau al instalației de coincinerare a deșeurilor, precum și pentru apa contaminată provenită din scurgeri sau din măsurile de intervenții contra incendiilor. Capacitatea de stocare a acestui colector trebuie să fie suficientă pentru ca aceste ape să poată fi analizate și tratate, dacă este nevoie, înainte de deversare.
Fără a aduce atingere articolului 50 alineatul (4) litera (c), instalația de incinerare a deșeurilor sau de coincinerare a deșeurilor sau cuptoarele individuale care compun o instalație de incinerare a deșeurilor sau de coincinerare a deșeurilor nu trebuie în niciun caz să continue să incinereze deșeuri pe o perioadă mai mare de patru ore fără întrerupere în cazul depășirii valorilor limită de emisie.
Durata cumulată de funcționare pe an în asemenea condiții trebuie să fie mai mică de șaizeci de ore.
Durata prevăzută la al doilea paragraf se aplică cuptoarelor care sunt conectate la un singur sistem de epurare a gazelor reziduale.
Articolul 47
Defecțiuni
În cazul unei defecțiuni, operatorul reduce sau întrerupe funcționarea instalației cât mai repede posibil, până când este posibilă repunerea în funcțiune normală.
Articolul 48
Monitorizarea emisiilor
Emisiile evacuate în aer de instalațiile de incinerare și coincinerare a deșeurilor sunt monitorizate și atunci când condițiile de funcționare diferă de cele normale. Emisiile în timpul pornirii și opririi, atunci când nu se incinerează deșeuri, inclusiv emisiile de PCDD/F și PCB-uri de tipul dioxinelor, se estimează pe baza campaniilor de măsurare, efectuate la intervale regulate, cum ar fi o dată la trei ani, în timpul operațiunilor planificate de pornire sau de oprire. Emisiile de PCDD/F și de PCB-uri de tipul dioxinelor trebuie evitate sau reduse la minimum, pe cât posibil.
Articolul 49
Respectarea valorilor limită de emisie
Valorile limită de emisie în aer și în apă se consideră respectate dacă sunt îndeplinite condițiile descrise în anexa VI partea 8.
Articolul 50
Condiții de funcționare
Instalațiile de incinerare a deșeurilor sunt concepute, echipate, construite și exploatate astfel încât, chiar în condițiile cele mai nefavorabile, după ultima admisie de aer de combustie, gazele rezultate din incinerarea deșeurilor să fie aduse, în mod controlat și omogen, la o temperatură de cel puțin 850 °C, timp de cel puțin două secunde.
Instalațiile de coincinerare a deșeurilor sunt concepute, echipate, construite și exploatate astfel încât, chiar în condițiile cele mai nefavorabile, gazele rezultate din coincinerarea deșeurilor să fie aduse, în mod controlat și omogen, la o temperatură de cel puțin 850 °C, timp de cel puțin două secunde.
Dacă sunt incinerate sau coincinerate deșeuri periculoase, având un conținut de substanțe organice halogenate, exprimat în clor, mai mare de 1 %, temperatura necesară conformării cu primul și al doilea paragraf este de cel puțin 1 100 °C.
În instalațiile de incinerare a deșeurilor, temperaturile prevăzute la primul și al treilea paragraf trebuie măsurate în apropierea peretelui intern al camerei de combustie. Autoritatea competentă poate autoriza efectuarea măsurătorilor într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie.
Fiecare cameră de combustie a unei instalații de incinerare a deșeurilor este echipată cu cel puțin un arzător auxiliar. Acest arzător se pornește automat când temperatura gazelor de combustie scade mai jos de temperatura prevăzută la alineatul (2) după ultima admisie de aer de combustie. Aceste arzătoare sunt, de asemenea, utilizate și în fazele de pornire și de oprire cu scopul de a asigura în permanență temperaturile respective în timpul fazelor menționate și, de asemenea, în perioada în care deșeurile nearse se află în camera de combustie.
Arzătoarele auxiliare nu pot fi alimentate cu combustibili care ar putea genera emisii mai mari decât cele care ar rezulta în urma arderii benzinei definite la articolul 2 punctul 2 din Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi ( 19 ), a gazului lichid sau a gazelor naturale.
Instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor utilizează sisteme automate care împiedică alimentarea cu deșeuri în următoarele situații:
în timpul fazei de pornire, până când este atinsă temperatura prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol sau temperatura stabilită în conformitate cu articolul 51 alineatul (1);
de fiecare dată când nu se menține temperatura prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol sau temperatura stabilită în conformitate cu articolul 51 alineatul (1);
de fiecare dată când măsurătorile continue arată că una dintre valorile limită de emisie este depășită din cauza unor dereglări sau deficiențe ale sistemelor de epurare a gazelor reziduale.
Articolul 51
Autorizația de modificare a condițiilor de funcționare
Emisiile de carbon organic total și monoxid de carbon ale instalațiilor de coincinerare a deșeurilor, pentru care s-a emis o autorizație de modificare a condițiilor de funcționare în conformitate cu alineatul (1), respectă, de asemenea valorile limită de emisie stabilite în anexa VI partea 3.
Emisiile de carbon organic total provenind de la cazanele pentru scoarță utilizate în industria celulozei pentru hârtie și a hârtiei, care coincinerează deșeuri la locul producerii acestora, aflate în activitate și pentru care a fost acordată o autorizație înainte de 28 decembrie 2002 și care sunt autorizate să își modifice condițiile de funcționare în conformitate cu alineatul (1) respectă de asemenea cel puțin valorile limită de emisie stabilite la anexa VI partea 3.
Articolul 52
Livrarea și recepția deșeurilor
Înainte ca deșeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalație de incinerare a deșeurilor sau într-o instalație de coincinerare a deșeurilor, operatorul trebuie să colecteze informațiile disponibile privind deșeurile pentru a verifica conformitatea cu condițiile de autorizare precizate la articolul 45 alineatul (2).
Aceste informații cuprind următoarele:
toate informațiile administrative privind procesul de generare, conținute în documentele prevăzute la alineatul (4) litera (a);
compoziția fizică și, în măsura posibilului, compoziția chimică a deșeurilor, precum și toate celelalte informații care permit să se aprecieze dacă sunt adecvate pentru procesul de incinerare prevăzut;
caracteristicile periculoase ale deșeurilor, substanțele cu care ele nu pot fi amestecate și măsurile de precauție ce trebuie luate în momentul manipulării lor.
Înainte ca deșeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalație de incinerare a deșeurilor sau într-o instalație de coincinerare a deșeurilor, operatorul efectuează cel puțin următoarele proceduri:
verificarea documentelor impuse de dispozițiile Directivei 2008/98/CE și, după caz, de dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri ( 20 ), precum și de legislația privind transportul de mărfuri periculoase;
prelevarea de probe reprezentative, în măsura în care este posibil și, dacă este adecvat, înainte de descărcare, pentru a verifica, prin efectuarea de controale, conformitatea cu informațiile prevăzute la alineatul (3) și pentru a permite autorităților competente să determine natura deșeurilor tratate.
Probele menționate la litera (b) se păstrează cel puțin o lună după incinerarea sau coincinerarea deșeurilor în cauză.
Articolul 53
Reziduuri
Articolul 54
Modificare substanțială
Este considerată modificare substanțială o modificare survenită în exploatarea unei instalații de incinerare a deșeurilor sau a unei instalații de coincinerare a deșeurilor care tratează numai deșeuri nepericuloase în cadrul unei instalații care face obiectul capitolului II și care implică incinerarea sau coincinerarea de deșeuri periculoase.
Articolul 55
Rapoarte și informarea publicului cu privire la instalațiile de incinerare a deșeurilor și la instalațiile de coincinerare a deșeurilor
CAPITOLUL V
DISPOZIȚII SPECIALE APLICABILE INSTALAȚIILOR I ACTIVITĂȚILOR CARE UTILIZEAZĂ SOLVENȚI ORGANICI
Articolul 56
Domeniul de aplicare
Prezentul capitol este aplicabil activităților enumerate în anexa VII partea 1 și care ating, după caz, pragurile de consum stabilite în partea 2 din anexa respectivă.
Articolul 57
Definiții
În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:
„instalație existentă” înseamnă o instalație aflată în funcțiune la 29 martie 1999, sau care a obținut o autorizație sau a fost înregistrată înainte de 1 aprilie 2001, sau al cărei operator a prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de 1 aprilie 2001, cu condiția ca instalația respectivă să fi fost pusă în funcțiune nu mai târziu de 1 aprilie 2002;
„gaze reziduale” înseamnă descărcare gazoasă finală care conține compuși organici volatili sau alți poluanți și care se evacuează în aer printr-un coș sau alte echipamente de reducere a poluanților;
„emisie fugitivă” înseamnă orice emisie (care nu are loc sub formă de gaze reziduale) de compuși organici volatili în aer, sol și apă, precum și de solvenți din compoziția produselor, cu excepția cazului în care există indicații contrare specificate în anexa VII partea 2;
„emisii totale” înseamnă suma emisiilor fugitive și a emisiilor de gaze reziduale;
„amestec” înseamnă amestec conform definiției de la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) și de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice ( 21 );
„adeziv” înseamnă orice amestec, inclusiv toți solvenții organici sau amestecurile care conțin solvenți organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat pentru a lipi între ele părți ale aceluiași produs;
„cerneală” înseamnă un amestec, inclusiv toți solvenții organici sau amestecurile care conțin solvenți organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat într-o activitate de tipărire pentru a imprima un text sau o imagine pe o suprafață;
„lac” înseamnă un preparat de acoperire transparent;
„consum” înseamnă cantitatea totală de solvenți organici utilizată într-o instalație pe parcursul unui an calendaristic sau al oricărei alte perioade de douăsprezece luni, minus compușii organici volatili recuperați pentru reutilizare;
„intrare” înseamnă cantitatea de solvenți organici, în stare pură sau în amestecuri, care este utilizată la efectuarea unei activități, cuprinzând și solvenții reciclați în interiorul sau în exteriorul unei instalații, care sunt socotiți la fiecare utilizare în cadrul unei activități;
„reutilizare” înseamnă utilizarea, în scopuri tehnice sau comerciale, a solvenților organici recuperați dintr-o instalație, inclusiv sub formă de combustibili, excepție făcând solvenții organici recuperați care sunt evacuați definitiv ca deșeuri;
„condiții controlate” înseamnă condiții în care funcționează o instalație, astfel încât compușii organici volatili emiși în urma activității să fie colectați și eliminați în mod controlat, fie printr-un coș, fie printr-un echipament de reducere și să nu fie, astfel, complet dispersabili;
„operațiuni de pornire și oprire” înseamnă operațiuni prin care se pune în funcțiune, se scoate din funcțiune, se introduce sau se scoate din mersul în gol o instalație, un echipament sau un rezervor, excluzând fazele de oscilație care intervin în condiții normale de funcționare a unei instalații.
Articolul 58
Înlocuirea substanțelor periculoase
Substanțele sau amestecurile cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate frazele de pericol H340, H350, H350i, H360D sau H360F din cauza conținutului lor în compuși organici volatili fiind clasificate ca substanțe cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, sunt înlocuite, în măsura în care este posibil, cu substanțe sau amestecuri mai puțin nocive în termenul cel mai scurt cu putință.
Articolul 59
Controlul emisiilor
Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta faptul că fiecare instalație este conformă cu oricare dintre condițiile următoare:
emisiile de compuși organici volatili ale instalațiilor nu depășesc valorile limită de emisie pentru gazele reziduale și valorile limită de emisie pentru emisiile fugitive, sau valorile limită de emisii totale, precum și celelalte cerințe prevăzute în anexa VII părțile 2 și 3 sunt respectate;
cerințele schemei de reducere prevăzute în anexa VII partea 5 cu condiția să se atingă o reducere a emisiilor echivalentă cu cea atinsă prin aplicarea valorilor limită de emisie menționate la litera (a).
Statele membre prezintă Comisiei, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1), rapoarte privind progresele realizate în atingerea reducerii echivalente a emisiilor menționată la litera (b).
Instalațiile în care se desfășoară două sau mai multe activități, fiecare depășind pragurile fixate în anexa VII partea 2:
pentru substanțele indicate la alineatul (5), respectă cerințele de la alineatul respectiv pentru fiecare activitate în parte;
pentru celelalte substanțe, fie:
respectă cerințele de la alineatul (1) pentru fiecare activitate în parte; sau
ating un nivel al emisiilor totale de compuși organici volatili aflat sub nivelul care ar fi fost atins prin aplicarea punctului (i).
Articolul 60
Monitorizarea emisiilor
Statele membre se asigură, fie prin intermediul unor specificații în acest sens incluse în condițiile de autorizare, fie prin intermediul normelor generale obligatorii, că măsurarea emisiilor se desfășoară în conformitate cu anexa VII partea 6.
Articolul 61
Respectarea valorilor limită de emisie
Valorile limită de emisie pentru gazele reziduale se consideră respectate în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în anexa VII partea 8.
Articolul 62
Rapoarte privind conformarea
Operatorul furnizează autorității competente, la cerere, date care să îi permită acesteia să verifice conformarea cu următoarele condiții, după caz:
valorile limită de emisie pentru gazele reziduale, valorile limită de emisie pentru emisiile fugitive și valorile limită de emisie totală;
cerințele din schema de reducere prevăzută în anexa VII partea 5;
derogările acordate în conformitate cu articolul 59 alineatele (2) și (3).
Raportul privind conformarea poate să includă un plan de gestionare a solvenților întocmit în conformitate cu anexa VII partea 7.
Articolul 63
Modificări substanțiale ale instalațiilor existente
O modificare a masei maxime, exprimată în medie pe zi, de solvenți organici utilizați într-o instalație existentă, atunci când aceasta funcționează în alte condiții decât cele privind operațiunile de pornire, oprire și de întreținere a echipamentelor, este considerată modificare substanțială dacă are ca efect o creștere a emisiei de compuși organici volatili de peste:
25 % pentru o instalație care desfășoară activități care se situează la pragurile cele mai joase ale elementelor 1, 3, 4, 5, 8, 10, 13, 16 sau 17 din tabelul prevăzut în anexa VII partea 2 sau, activități care se încadrează la celelalte puncte din anexa VII partea 2, și care au un consum de solvenți mai mic de 10 tone/an;
10 % pentru toate celelalte instalații.
Articolul 64
Schimbul de informații cu privire la soluții alternative pentru solvenții organici
Comisia organizează un schimb de informații cu statele membre, cu sectoarele industriale vizate și cu organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului cu privire la utilizarea solvenților organici și a potențialilor lor înlocuitori precum și a tehnicilor care au cele mai reduse efecte posibile asupra aerului, apei, solului, ecosistemelor și sănătății umane.
Schimbul de informații este organizat după cum urmează:
adecvarea opțiunilor disponibile;
efectele potențiale asupra sănătății umane, în general, și în timpul expunerii la locul de muncă, în special;
efectele potențiale asupra mediului;
consecințele economice, în special costurile și avantajele opțiunilor disponibile.
Articolul 65
Accesul la informații
Decizia autorității competente, precum și o copie a autorizației și toate actualizările ulterioare, sunt puse la dispoziția publicului.
Normele generale obligatorii aplicabile instalațiilor și lista instalațiilor supuse procedurii de autorizare și de înregistrare sunt puse la dispoziția publicului.
CAPITOLUL VI
DISPOZIȚII SPECIALE PRIVIND INSTALAȚIILE PRODUCĂTOARE DE DIOXID DE TITAN
Articolul 66
Domeniul de aplicare
Prezentul capitol este aplicabil instalațiilor producătoare de dioxid de titan.
Articolul 67
Interzicerea evacuării deșeurilor
Statele membre interzic evacuarea următoarelor deșeuri în corpurile de apă, în mări sau în oceane:
deșeurile solide;
soluțiile-mamă care rezultă din faza de filtrare după hidroliza soluției de sulfat de titanil provenind din instalații care utilizează procedeul cu sulfat; inclusiv deșeuri acide asociate cu aceste soluții mamă, conținând global mai mult de 0,5 % acid sulfuric liber și diferite metale grele și inclusiv acele soluții mamă care au fost diluate astfel încât proporția de acid sulfuric liber să nu depășească 0,5 %;
deșeurile provenind din instalații care utilizează procedeul cu clor, conținând mai mult de 0,5 % acid clorhidric liber și diferite metale grele, inclusiv deșeurile care au fost diluate astfel încât proporția de acid clorhidric liber să nu depășească 0,5 %;
sărurile de filtrare, nămolurile și deșeurile lichide provenite de la tratarea (concentrarea sau neutralizarea) deșeurilor menționate la literele (b) și (c) și care conțin diferite metale grele, neincluzând deșeurile neutralizate, filtrate sau decantate care conțin numai urme de metale grele și care, înainte de orice diluție, au un pH mai mare de 5,5.
Articolul 68
Controlul emisiilor în apă
Emisiile în apă, provenind de la instalații, nu depășesc valorile limită de emisie stabilite în anexa VIII partea 1.
Articolul 69
Prevenirea și controlul emisiilor în aer
Articolul 70
Monitorizarea emisiilor
CAPITOLUL VIA
DISPOZIȚII SPECIALE PRIVIND CREȘTEREA PĂSĂRILOR DE CURTE ȘI A PORCINELOR
Articolul 70a
Domeniu de aplicare
Prezentul capitol se aplică activităților enumerate în anexa Ia care ating pragurile de capacitate stabilite în anexa respectivă.
Articolul 70b
Regula de agregare
Statele membre se asigură că dispoziția de la primul paragraf nu este utilizată pentru a eluda obligațiile prevăzute în prezenta directivă.
Articolul 70c
Autorizații și înregistrări
Statele membre pot utiliza orice procedură similară preexistentă pentru înregistrarea instalațiilor, pentru a evita crearea unor sarcini administrative.
Statele membre pot aplica o procedură de autorizare pentru creșterea intensivă a păsărilor de curte și a porcilor:
cu peste 40 000 de locuri pentru păsările de curte;
cu peste 2 000 de locuri pentru porcii de producție de peste 30 kg; sau
cu peste 750 de locuri pentru scroafe.
Statele membre pot include cerințe pentru anumite categorii de instalații care intră sub incidența prezentului capitol în regulile generale obligatorii menționate la articolul 6.
Statele membre precizează procedura de înregistrare sau de acordare a unei autorizații pentru instalațiile care intră sub incidența prezentului capitol. Respectivele proceduri includ cel puțin informațiile enumerate la alineatul (2).
Înregistrările sau cererile de autorizare includ cel puțin o descriere a următoarelor elemente:
instalația și activitățile acesteia;
tipul de animal;
densitatea efectivelor în UVM per hectar, calculată în conformitate cu anexa Ia, dacă este necesar;
capacitatea instalației;
sursele de emisie din instalație;
natura și cantitățile emisiilor prognozate a fi emise de instalație în fiecare componentă a mediului.
Articolul 70d
Obligațiile operatorului
Datele monitorizării se obțin prin metode de măsurare sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, prin metode de calcul, cum ar fi utilizarea factorilor de emisie. Metodele utilizate pentru obținerea datelor monitorizării sunt descrise în normele de funcționare.
Operatorul păstrează evidența tuturor rezultatelor monitorizării și le prelucrează timp de cel puțin 5 ani, astfel încât să permită verificarea respectării valorilor limită de emisie și a valorilor limită de performanță de mediu stabilite în normele de funcționare.
Articolul 70e
Monitorizarea
Articolul 70f
Neconformare
În cazul în care neconformarea generează degradarea semnificativă a condițiilor locale privind aerul, apa sau solul sau în cazul în care aceasta reprezintă sau riscă să constituie un pericol semnificativ pentru sănătatea umană, funcționarea instalației este suspendată de către autoritatea competentă până la restabilirea conformării.
Articolul 70g
Informarea și participarea publicului
Statele membre se asigură că publicul interesat beneficiază din timp și în mod efectiv de posibilitatea de a participa la următoarele proceduri:
elaborarea regulilor generale obligatorii menționate la articolul 6 privind autorizațiile pentru instalațiile care intră sub incidența prezentului capitol;
acordarea unei autorizații pentru o nouă instalație care intră sub incidența prezentului capitol;
acordarea unei autorizații actualizate în conformitate cu articolul 70c alineatul (4) pentru orice modificare substanțială adusă unei instalații existente care intră sub incidența prezentului capitol; sau
procedura de înregistrare, în cazul în care nu sunt adoptate reguli generale obligatorii, iar statele membre permit doar înregistrarea instalației.
Autoritatea competentă pune la dispoziția publicului, inclusiv în mod sistematic prin intermediul internetului, în mod gratuit și fără a restricționa accesul utilizatorilor înregistrați, următoarele documente și informații:
autorizația sau înregistrarea;
rezultatele consultărilor desfășurate în conformitate cu alineatul (1);
regulile generale obligatorii menționate la articolul 6, aplicabile instalațiilor care intră sub incidența prezentului capitol; și
rapoartele inspecțiilor instalațiilor care intră sub incidența prezentului capitol.
Articolul 70h
Accesul la justiție
Statele membre se asigură că, în conformitate cu sistemul juridic național aplicabil, membri ai publicului interesat au acces la o cale de atac în fața unei instanțe sau a unui alt organism independent și imparțial instituit în conformitate cu legea, prin care este contestată legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, a acțiunilor sau a omisiunilor care intră sub incidența prezentului capitol, atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
aceștia au un interes suficient;
aceștia susțin că li s-a încălcat un drept, atunci când dispozițiile de procedură administrativă ale unui stat membru impun această condiție preliminară.
Calitatea procesuală activă în cadrul căii de atac nu este condiționată de rolul pe care membrul publicului interesat în cauză l-a avut în cursul unei etape participative a procedurilor decizionale în temeiul prezentei directive.
Calea de atac trebuie să fie corectă, echitabilă, rapidă și cu un cost care nu este prohibitiv, precum și să prevadă căi de atac adecvate și efective, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz.
Articolul 70i
Condiții uniforme pentru normele de funcționare
Comisia organizează un schimb de informații între statele membre, sectoarele implicate, organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului și Comisie înainte de a stabili condiții uniforme pentru normele de funcționare în conformitate cu alineatul (2). Schimbul de informații vizează în special:
nivelurile de emisii și de performanță de mediu ale instalațiilor și tehnicilor, precum și alte măsuri conforme cu anexa III;
tehnicile utilizate, monitorizarea aferentă, efectele intersectoriale, viabilitatea economică și tehnică, precum și evoluțiile în acest sens;
cele mai bune tehnici disponibile identificate în urma analizării aspectelor menționate la literele (a) și (b);
tehnicile emergente.
Condițiile uniforme pentru normele de funcționare sunt compatibile cu utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activitățile enumerate în anexa Ia și țin seama de natura, tipul, dimensiunea și densitatea efectivelor respectivelor instalații, de dimensiunea efectivelor pentru fiecare tip de animale în parte în fermele mixte, precum și de particularitățile sistemelor de creștere pe bază de pășunat, în cazul în care animalele sunt crescute doar sezonier în instalații interioare. Condițiile menționate includ, de asemenea, informații orientative privind tehnicile emergente, dacă sunt disponibile.
Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 75 alineatul (2).
CAPITOLUL VII
COMITET, DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Articolul 71
Autoritățile competente
Statele membre desemnează autoritățile competente responsabile cu îndeplinirea obligațiilor ce decurg din prezenta directivă.
Articolul 72
Rapoarte prezentate de către statele membre
Pentru toate instalațiile de ardere care fac obiectul capitolului III din prezenta directivă, începând cu 1 ianuarie 2016, statele membre realizează un inventar anual al emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi și al consumului de energie.
Ținând seama de regulile privind agregarea prevăzute la articolul 29, autoritatea competentă obține următoarele date pentru fiecare instalație de ardere:
puterea termică instalată totală (MW) a instalației de ardere;
tipul de instalație de ardere: cazan, turbină cu gaz, motor cu gaz, motor diesel, alte tipuri (a se specifica);
data punerii în funcțiune a instalației de ardere;
totalul emisiilor anuale (tone/an) de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi (ca total al particulelor în suspensie);
numărul de ore de funcționare a instalației de ardere;
consumul de energie anual total, legat de valoarea calorifică netă (TJ/an), defalcat pe următoarele categorii de combustibili: huilă, lignit, biomasă, turbă, alți combustibili solizi (a se specifica tipul acestora), combustibili lichizi, gaz natural, alte tipuri de gaz (a se specifica).
Datele anuale cuprinse în aceste inventare pentru fiecare instalație în parte se pun la dispoziția Comisiei la solicitarea acesteia.
Un rezumat al acestor inventare se pune la dispoziția Comisiei la fiecare trei ani în termen de 12 luni de la sfârșitul perioadei de trei ani vizate. În acest rezumat, datele referitoare la instalațiile de ardere din cadrul rafinăriilor se includ separat.
În termen de 24 de luni de la sfârșitul perioadei de trei ani vizate, Comisia pune la dispoziția statelor membre și a publicului larg un rezumat cuprinzând o comparație și o evaluare a inventarelor respective, în conformitate cu dispozițiile Directivei 2003/4/CE.
Începând cu 1 ianuarie 2016, statele membre raportează anual Comisiei următoarele date:
pentru instalațiile de ardere cărora li se aplică articolul 31, media lunară a conținutului de sulf din combustibilul solid indigen utilizat și a ratei de desulfurare atinse. În ceea ce privește primul an în care se aplică dispozițiile articolului 31, se raportează și justificarea tehnică a imposibilității de a respecta valorile limită de emisie menționate la articolul 30 alineatele (2) și (3); și
pentru instalațiile de ardere care nu funcționează mai mult de 1 500 de ore pe an, ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, numărul de ore de funcționare pe an.
Articolul 73
Reexaminarea
Până la 30 iunie 2028 și, ulterior, la fiecare 5 ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de reexaminare a punerii în aplicare a prezentei directive. Raportul include informații privind activitățile pentru care au fost sau nu adoptate concluzii BAT în temeiul articolului 13 alineatul (5) din prezenta directivă, ține seama de dinamica inovării, inclusiv de tehnicile emergente, de necesitatea unor măsuri suplimentare de prevenire a poluării și de revizuirea menționată la articolul 8 din Directiva 2003/87/CE.
Raportul respectiv conține o evaluare a necesității unei intervenții din partea Uniunii prin stabilirea sau actualizarea unor cerințe minime la nivelul Uniunii privind valorile limită de emisie și a normelor în materie de monitorizare și conformitate pentru activitățile care intră sub incidența concluziilor BAT adoptate în perioada de cinci ani anterioară, pe baza următoarelor criterii:
impactul activităților vizate asupra mediului în ansamblu și asupra sănătății umane;
stadiul punerii în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile pentru activitățile vizate.
Evaluarea ia în considerare opinia forumului la care se face referire la articolul 13 alineatul (4).
Capitolul III din prezenta directivă și anexa V la aceasta se consideră a reprezenta cerințele minime la nivelul Uniunii în cazul instalațiilor de ardere de dimensiuni mari.
Raportul este însoțit, după caz, de o propunere legislativă. În cazul în care evaluarea menționată la cel de-al doilea paragraf identifică o astfel de necesitate, propunerea legislativă include dispoziții prin care se stabilesc sau se actualizează cerințe minime la nivelul Uniunii privind valorile limită de emisie și normele în materie de monitorizare și conformitate pentru activitățile vizate.
Până la 31 decembrie 2012, Comisia reexaminează necesitatea monitorizării emisiilor provenite în urma:
arderii combustibililor în instalații cu o putere termică instalată totală mai mică de 50 MW;
creșterii intensive a bovinelor; și
împrăștierii gunoiului de grajd.
Comisia raportează rezultatele reexaminării respective Parlamentului European și Consiliului, prezentând și o propunere legislativă aferentă, dacă este cazul.
Comisia, utilizând o metodologie bazată pe dovezi și ținând seama de particularitățile sectorului, evaluează dacă Uniunea trebuie să întreprindă acțiuni pentru:
a aborda în mod cuprinzător emisiile provenite din creșterea animalelor în cadrul Uniunii, în special cele provenite de la bovine; și
a realiza în continuare obiectivul de protecție a mediului la nivel mondial în ceea ce privește produsele introduse pe piața Uniunii, prevenind și controlând emisiile provenite din creșterea animalelor și în conformitate cu obligațiile internaționale ale Uniunii.
Comisia transmite rezultatele evaluării respective Parlamentului European și Consiliului până la 31 decembrie 2026. Raportul este însoțit, după caz, de o propunere legislativă.
Comisia reexaminează:
dacă este necesar să se controleze emisiile provenite din explorarea și producția onshore și offshore de petrol și gaze;
dacă este necesar să se controleze emisiile provenite din tratarea la fața locului și din extracția mineralelor industriale neenergetice utilizate în industrie, altele decât cele pentru construcții, precum și emisiile provenite din tratarea și extracția la fața locului a minereurilor, realizate recent în Uniune;
dacă este necesar să se revizuiască pragul de activitate din anexa I pentru producția de hidrogen prin electroliza apei.
Comisia include rezultatele respectivei revizuiri în primul raport adresat Parlamentului European și Consiliului prevăzut la primul paragraf.
Articolul 74
Modificarea anexelor
Comisia pune la dispoziția publicului studiile și analizele relevante utilizate pentru elaborarea unui act delegat adoptat în conformitate cu prezentul articol, cel târziu la data adoptării actului delegat.
Articolul 75
Procedura comitetului
Articolul 76
Exercitarea delegării de competențe
▼M1 —————
Articolul 79
Sancțiuni
Pentru cele mai grave încălcări comise de o persoană juridică, valoarea maximă a sancțiunilor administrative de natură financiară menționate la primul paragraf este de cel puțin 3 % din cifra de afaceri anuală la nivelul Uniunii a operatorului în exercițiul financiar precedent celui în care amenda este aplicată.
Alternativ, statele membre pot utiliza și sancțiuni penale, cu condiția ca acestea să fie la fel de eficiente, proporționale și cu efect de descurajare echivalent sancțiunilor administrative de natură financiară menționate în prezentul articol.
Statele membre se asigură că sancțiunile stabilite în temeiul prezentului articol țin seama în mod corespunzător de următoarele aspecte, după caz:
natura, gravitatea și amploarea încălcării;
populația afectată sau mediul afectat de încălcare, ținând seama de impactul încălcării asupra obiectivului asigurării unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului;
caracterul repetitiv sau unic al încălcării.
Articolul 79a
Despăgubiri
Articolul 80
Transpunerea
Statele membre pun în aplicare până la 7 ianuarie 2013 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma cu articolul 2, articolul 3 punctele 8, 11, 15, 18-23, 26-30, 34-38 și 41, articolul 4 alineatele (2) și (3), articolul 7, articolele 8 și 10, articolul 11 literele (e) și (h), articolul 12 alineatul (1) literele (e) și (h), articolul 13 alineatul (7), articolul 14 alineatul (1) litera (c) punctul (ii), articolul 14 alineatul (1) literele (d), (e), (f) și (h), articolul 14 alineatele (2)-(7), articolul 15 alineatele (2)-(5), articolele 16, 17 și 19, articolul 21 alineatele (2)-(5), articolele 22, 23, 24, 27, 28 și 29, articolul 30 alineatele (1), (2), (3), (4), (7) și (8), articolele 31, 32, 33, 34, 35, 36, 38 și 39, articolul 40 alineatele (2) și (3), articolele 42 și 43, articolul 45 alineatul (1), articolul 58, articolul 59 alineatul (5), articolul 63, articolul 65 alineatul (3), articolele 69, 70, 71, 72 și 79, precum și cu anexa I primul paragraf și punctele 1.1, 1.4, 2.5 litera (b), 3.1, 4, 5, 6.1 litera (c), 6.4 litera (b), 6.10 și 6.11, anexa II, anexa III punctul 12, anexa V, anexa VI partea 1 litera (b), partea 4 punctele 2.2, 2.4, 3.1 și 3.2, partea 6 punctele 2.5 și 2.6, partea 8 punctul 1.1 litera (d), anexa VII partea 4 punctul 2, partea 5 punctul 1, partea 7 punctul 3, anexa VIII partea 1 punctul 1 și punctul 2 litera (c), partea 2 punctele 2 și 3 și partea 3.
Statele membre aplică aceste măsuri începând cu aceeași dată.
Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Modalitatea de efectuare a acestei trimiteri este stabilită de statele membre.
Articolul 81
Abrogare
Articolul 82
Dispoziții tranzitorii
În ceea ce privește instalațiile de ardere care coincinerează deșeuri, anexa VI partea 4 punctul 3.1 se aplică până la:
31 decembrie 2015, pentru instalațiile de ardere menționate la articolul 30 alineatul (2);
6 ianuarie 2013, pentru instalațiile de ardere menționate la articolul 30 alineatul (3).
În ceea ce privește instalațiile de ardere care coincinerează deșeuri, se aplică anexa VI partea 4 punctul 3.2 începând cu:
1 ianuarie 2016, pentru instalațiile de ardere menționate la articolul 30 alineatul (2);
7 ianuarie 2013, pentru instalațiile de ardere menționate la articolul 30 alineatul (3).
Articolul 83
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 84
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
ANEXA I
Categoriile de activități menționate la articolul 10
Valorile prag menționate mai jos se referă în general la capacități de producție sau randamente. În cazurile în care în cadrul aceleiași instalații se desfășoară mai multe activități care se încadrează la aceeași descriere de activitate care conține o valoare prag, capacitățile acestor activități se însumează. În cazul activităților de gestionare a deșeurilor, acest calcul se aplică la nivelul activităților 5.1 și 5.3 literele (a) și (b).
Comisia stabilește ghiduri privind:
legătura dintre activitățile de gestionare a deșeurilor descrise în prezenta anexă și cele descrise în anexele I și II la Directiva 2008/98/CE; și
interpretarea termenului „la scară industrială” cu privire la descrierea activităților din industria chimică prevăzute în prezenta anexă.
1. Industrii producătoare de energie
|
1.1. |
Arderea combustibililor în instalații cu o putere termică instalată totală egală sau mai mare de 50 MW |
|
1.2. |
Rafinarea țițeiului și a gazului |
|
1.3. |
Producerea cocsului |
|
1.4. |
Gazeificarea, lichefierea sau piroliza:
(a)
cărbunelui;
(b)
altor combustibili în instalații cu o putere termică instalată totală egală cu sau mai mare de 20 MW. |
2. Producția și prelucrarea metalelor
|
2.1. |
Arderea și sinterizarea minereurilor metalice (inclusiv a minereurilor de sulf) |
|
2.2. |
Producerea fontei sau a oțelului (topirea primară sau secundară), inclusiv pentru turnarea continuă, cu o capacitate de peste 2,5 de tone pe oră |
|
2.3. |
Prelucrarea metalelor feroase:
(a)
exploatarea de laminoare la cald cu o capacitate de peste 20 de tone de oțel brut pe oră;
(aa)
exploatarea de laminoare la rece cu o capacitate de peste 10 tone de oțel brut pe oră;
(b)
exploatarea de instalații de forjare cu ciocan de forjă a căror energie de lovire este mai mare de 50 kilojouli pe ciocan;
(ba)
exploatarea de instalații de forjare cu prese de forjare a căror forță depășește 30 meganewtoni (MN) per presă;
(c)
aplicarea de straturi protectoare din metal topit cu un flux de intrare de peste 2 tone de oțel brut pe oră. |
|
2.4. |
Exploatare de turnătorii de metale feroase cu o capacitate de producție de peste 20 de tone pe zi |
|
2.5. |
Prelucrarea metalelor neferoase:
(a)
producerea de metale neferoase brute din minereuri, concentrate sau materii prime secundare prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice;
(b)
topirea, inclusiv realizarea de aliaje, de metale neferoase, inclusiv de produse recuperate și exploatarea de turnătorii de metale neferoase, cu o capacitate de topire de peste 4 tone pe zi pentru plumb și cadmiu sau 20 de tone pe zi pentru toate celelalte metale. |
|
2.6. |
Tratarea de suprafață a metalelor sau a materialelor plastice prin procese electrolitice sau chimice în care volumul cuvelor de tratare este mai mare de 30 m3 |
|
2.7. |
Fabricarea bateriilor, alte etape decât exclusiv asamblarea, cu o capacitate de producție de cel puțin 15 000 de tone de celule de baterii (catod, anod, electrolit, separator, capsulă) pe an. |
3. Industria mineralelor
|
3.1. |
Producerea de ciment, var și oxid de magneziu:
(a)
producerea clincherului de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate de producție de peste 500 tone pe zi sau în alte cuptoare cu o capacitate de producție de peste 50 de tone pe zi;
(b)
producerea varului în cuptoare cu o capacitate de producție de peste 50 de tone pe zi;
(c)
producerea oxidului de magneziu în cuptoare cu o capacitate de producție de peste 50 de tone pe zi. |
|
3.2. |
Producerea azbestului sau fabricarea de produse pe bază de azbest |
|
3.3. |
Fabricarea sticlei, inclusiv a fibrei de sticlă, cu o capacitate de topire de peste 20 de tone pe zi |
|
3.4. |
Topirea substanțelor minerale, inclusiv producerea de fibre minerale, cu o capacitate de topire de peste 20 de tone pe zi |
|
3.5. |
Fabricarea produselor ceramice prin ardere, în special țigle, cărămizi, cărămizi refractare, plăci ceramice, produse ceramice sau porțelan:
(a)
cu o capacitate de producție de peste 75 tone pe zi; și/sau
(b)
cu o capacitate a cuptorului de peste 4 m3 și o densitate pe cuptor de peste 300 kg/m3. |
|
3.6. |
Extracția, inclusiv operațiunile de tratare la fața locului, precum mărunțirea, calibrarea, îmbogățirea și concentrarea următoarelor minereuri la scară industrială: bauxită, crom, cobalt, cupru, aur, fier, plumb, litiu, mangan, nichel, paladiu, platină, staniu, tungsten și zinc. |
4. Industria chimică
În scopul prezentei secțiuni, producția, în sensul categoriilor de activități din această secțiune, reprezintă producția la scară industrială prin prelucrarea chimică sau biologică a substanțelor sau a grupurilor de substanțe menționate la punctele 4.1-4.6
|
4.1. |
Producerea compușilor chimici organici, cum sunt:
(a)
hidrocarburile simple (liniare sau ciclice, saturate sau nesaturate, alifatice sau aromatice);
(b)
hidrocarburile cu conținut de oxigen, cum sunt alcoolii, aldehidele, cetonele, acizii carboxilici, esterii și amestecurile de esteri, acetații, eterii, peroxizii, și rășinile epoxidice;
(c)
hidrocarburile sulfuroase;
(d)
hidrocarburile azotoase, cum sunt aminele, amidele, compușii nitriți, compușii nitro sau compușii nitrați, nitrilii, cianați, izocianați;
(e)
hidrocarburi cu conținut de fosfor;
(f)
hidrocarburi halogenate;
(g)
compuși organometalici;
(h)
materiale plastice (polimeri, fibre sintetice și fibre pe bază de celuloză);
(i)
cauciucuri sintetice;
(j)
vopsele și pigmenți;
(k)
agenți activi de suprafață și agenți tensioactivi. |
|
4.2. |
Producerea compușilor chimici anorganici, precum:
(a)
gazele, cum sunt amoniacul, clorul sau acidul clorhidric, fluorul sau acidul fluorhidric, oxizii de carbon, compușii sulfului, oxizii de azot, hidrogenul, cu excepția cazului în care este produs prin electroliza apei, dioxidul de sulf, clorura de carbonil;
(b)
acizii, cum sunt acidul cromic, acidul hidrofluoric, acidul fosforic, acidul azotic, acidul clorhidric, acidul sulfuric, oleumul, acizii sulfuroși;
(c)
bazele, cum sunt hidroxidul de amoniu, hidroxidul de potasiu, hidroxidul de sodiu;
(d)
sărurile, cum sunt clorura de amoniu, cloratul de potasiu, carbonatul de potasiu, carbonatul de sodiu, perboratul, nitratul de argint;
(e)
nemetalele, oxizii metalici sau alți compuși anorganici, cum sunt carbura de calciu, siliciul, carbura de siliciu. |
|
4.3. |
Producerea de îngrășăminte pe bază de fosfor, azot sau potasiu (îngrășăminte simple sau complexe) |
|
4.4. |
Fabricarea produselor fitosanitare sau a biocidelor |
|
4.5. |
Fabricarea produselor farmaceutice inclusiv a produselor intermediare |
|
4.6. |
Producerea de explozivi |
5. Gestionarea deșeurilor
|
5.1. |
Eliminarea sau recuperarea deșeurilor periculoase, cu o capacitate de peste 10 tone pe zi, implicând desfășurarea uneia sau a mai multora dintre următoarele activități:
(a)
tratare biologică;
(b)
tratare fizico-chimică;
(c)
mixare sau malaxare anterior prezentării pentru oricare dintre celelalte activități enumerate la punctele 5.1 și 5.2;
(d)
reambalare anterior prezentării pentru oricare dintre celelalte activități enumerate la punctele 5.1 și 5.2;
(e)
recuperarea/regenerarea solvenților;
(f)
reciclarea/recuperarea materialelor anorganice, altele decât metalele sau compușii metalici;
(g)
regenerarea acizilor sau a bazelor;
(h)
recuperarea componentelor utilizate pentru reducerea poluării;
(i)
recuperarea componentelor din catalizatori;
(j)
recuperarea sau alte reutilizări ale uleiurilor;
(k)
acumularea la suprafață. |
|
5.2. |
Eliminarea sau recuperarea deșeurilor în instalații de incinerare a deșeurilor sau în instalații de coincinerare a deșeurilor:
(a)
în cazul deșeurilor nepericuloase cu o capacitate de peste 3 tone pe oră;
(b)
în cazul deșeurilor periculoase, cu o capacitate de peste 10 tone pe zi. |
|
5.3. |
(a)
Eliminarea deșeurilor nepericuloase, cu o capacitate de peste 50 de tone pe zi, implicând desfășurarea uneia sau mai multora dintre următoarele activități și cu excepția activităților care intră sub incidența Directivei 91/271/CEE a Consiliului ( 23 ):
(i)
tratarea biologică, cum ar fi digestia anaerobă sau codigestia;
(ii)
tratarea fizico-chimică;
(iii)
pretratarea deșeurilor pentru incinerare sau coincinerare;
(iv)
tratarea zgurii și a cenușii;
(v)
tratarea în tocătoare a deșeurilor metalice, inclusiv a deșeurilor de echipamente electrice și electronice și a vehiculelor scoase din uz și a componentelor acestora.
(b)
Recuperarea sau o combinație de recuperare și eliminare a deșeurilor nepericuloase cu o capacitate mai mare de 75 de tone pe zi, implicând una sau mai multe din activitățile următoare și cu excepția activităților care intră sub incidența Directivei 91/271/CEE:
(i)
tratarea biologică (cum ar fi digestia anaerobă);
(ii)
pretratarea deșeurilor pentru incinerare sau coincinerare;
(iii)
tratarea zgurii și a cenușii;
(iv)
tratarea în tocătoare a deșeurilor metalice, inclusiv a deșeurilor de echipamente electrice și electronice și a vehiculelor scoase din uz și a componentelor acestora. Atunci când singura activitate de tratare a deșeurilor desfășurată este digestia anaerobă, pragul de capacitate pentru activitatea respectivă este de 100 de tone pe zi. |
|
5.4. |
Depozitele de deșeuri astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (g) din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri ( 24 ) care primesc peste 10 tone de deșeuri pe zi sau cu o capacitate totală de peste 25 000 de tone, cu excepția depozitelor pentru deșeuri inerte |
|
5.5. |
Depozitarea temporară a deșeurilor periculoase care nu intră sub incidența punctului 5.4 înaintea oricăreia dintre activitățile enumerate la punctele 5.1, 5.2, 5.4 și 5.6 cu o capacitate totală de peste 50 tone, cu excepția depozitării temporare, pe amplasamentul unde sunt generate, înaintea colectării |
|
5.6. |
Depozitarea subterană a deșeurilor periculoase cu o capacitate totală de peste 50 tone |
6. Alte activități
|
6.1. |
Producerea în instalații industriale de:
(a)
celuloză din lemn și din alte materiale fibroase;
(b)
hârtie sau carton cu o capacitate de producție de peste 20 de tone pe zi;
(c)
unul sau mai multe din următoarele tipuri de panouri din lemn: panouri numite plăci aglomerate („oriented strand board” – OSB), plăci aglomerate sau panouri fibrolemnoase, cu o capacitate de producție mai mare de 600 m3 pe zi. |
|
6.2. |
Pretratarea (operațiuni de tip spălare, înălbire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor textile sau a textilelor, cu capacitatea de tratare de peste 10 tone pe zi. |
|
6.3. |
Tăbăcirea blănurilor și a pieilor, cu capacitatea de tratare de peste 12 tone de produse finite pe zi |
|
6.4. |
(a)
Exploatarea abatoarelor cu o capacitate de prelucrare a carcaselor de peste 50 de tone pe zi
(b)
Tratarea și prelucrarea, cu excepția ambalării exclusive, a următoarelor materii prime, care au fost, în prealabil, prelucrate sau nu, în vederea fabricării de produse alimentare sau a hranei pentru animale din:
(i)
numai materii prime de origine animală (altele decât laptele în mod exclusiv), cu o capacitate de producție de peste 75 de tone de produse finite pe zi;
(ii)
numai materii prime de origine vegetală, cu o capacitate de producție de peste 300 de tone de produse finite pe zi sau de 600 de tone pe zi în cazul în care instalația funcționează pentru o perioadă de timp de cel mult 90 de zile consecutive pe an;
(iii)
materii prime de origine vegetală și animală, în produse combinate sau separate, ►C1 cu o capacitate de producție de produse finite, exprimată în tone pe zi, de peste: ◄
—
75, dacă A este mai mare sau egal cu 10; sau
—
[300 – (22,5 × A)] în toate celelalte cazuri
unde „A” reprezintă proporția de materie de origine animală (exprimată în procente din greutate) din cantitatea care intră la calculul capacității de producție de produse finite. Ambalajul nu este inclus în greutatea finală a produsului. Această subsecțiune nu este aplicabilă în cazul în care doar laptele reprezintă materia primă.
(c)
Tratarea și prelucrarea exclusiv a laptelui, dacă cantitatea de lapte primită este mai mare de 200 tone pe zi (valoare medie anuală) |
|
6.5. |
Eliminarea sau reciclarea carcaselor de animale sau a subproduselor animale, cu o capacitate de tratare de peste 10 tone pe zi. |
|
6.6. |
Electroliza apei pentru producția de hidrogen, în cazul în care capacitatea de producție depășește 50 de tone pe zi. |
|
6.7. |
Tratarea de suprafață a substanțelor, a obiectelor sau a produselor utilizând solvenți organici, mai ales pentru învelire, imprimare, acoperire, degresare, impermeabilizare, glazurare, vopsire, curățare sau impregnare, cu o capacitate de consum de solvent organic mai mare de 150 kg pe oră sau mai mare de 200 de tone pe an |
|
6.8. |
Producerea de cărbune (cărbune sărac în gaze) sau de electrografit prin incinerare sau grafitizare |
|
6.9. |
Captarea fluxurilor de CO2 provenind de la instalațiile care intră sub incidența prezentei directive în scopul stocării geologice în temeiul Directivei 2009/31/CE |
|
6.10. |
Conservarea lemnului și a produselor din lemn cu produse chimice, cu o capacitate de producție mai mare de 75 m3 pe zi alta decât tratarea lemnului exclusiv contra mucegaiului |
|
6.11. |
Tratarea independentă a apelor uzate care nu sunt vizate de Directiva 91/271/CEE ►C1 și evacuate printr-o instalație menționată în capitolul II ◄ |
ANEXA Ia
Activități menționate la articolul 70a
Instalațiile intră în domeniul de aplicare al prezentei anexe dacă se încadrează în una sau mai multe dintre următoarele categorii de activități:
Creșterea porcilor care reprezintă 350 UVM sau mai mult, cu excepția activităților de creștere care se desfășoară în cadrul regimurilor de producție ecologică în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/848 sau în cazul cărora densitatea efectivelor este mai mică de 2 UVM/hectar utilizat numai pentru pășunat sau pentru cultivarea furajelor sau a furajelor utilizate pentru hrănirea animalelor, iar animalele sunt crescute în exterior pentru o perioadă semnificativă de timp într-un an sau sunt crescute sezonier în exterior.
Creșterea numai a găinilor ouătoare reprezentând 300 UVM sau mai mult sau creșterea numai a altor categorii de păsări de curte reprezentând 280 UVM sau mai mult. În instalațiile de creștere a unui mix de păsări de curte, inclusiv găini ouătoare, pragul este de 280 UVM, iar capacitatea se calculează utilizând 0,93 ca factor de ponderare ( 25 ) pentru găinile ouătoare.
Creșterea oricărui mix de porcine sau păsări de curte care reprezintă 380 UVM sau mai mult, cu excepția creșterii porcinelor în instalații care funcționează în regimuri de producție ecologică în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/848 sau în cazul cărora densitatea efectivelor este mai mică de 2 UVM/hectar utilizat numai pentru pășunat sau pentru cultivarea furajelor sau a furajelor utilizate pentru hrănirea animalelor, iar animalele sunt crescute în exterior pentru o perioadă semnificativă de timp într-un an sau sunt crescute sezonier în afara acestuia.
Nivelul UVM al unei instalații se calculează utilizând următoarele rate de conversie:
Porcine:
Scroafe de reproducție ≥ 50 kg … 0,500
Purcei ≤ 20 kg … 0,027
Alte porcine … 0,300
Păsări de curte:
Pui de carne … 0,007
Găini ouătoare… 0,014
Curcani … 0,030
Rațe… 0,010
Gâște … 0,020
Struți … 0,350
Alte păsări de curte… 0,001
ANEXA II
Principii care trebuie respectate la acordarea derogării menționate la articolul 15 alineatul (5)
Derogările prevăzute în conformitate cu articolul 15 alineatul (5) respectă următoarele principii:
1. Costuri
1.1. Costurile menționate la articolul 15 alineatul (5) sunt costurile legate de respectarea nivelurilor de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile și includ atât costurile de capital, cât și costurile de exploatare. Nu se includ costurile sociale sau economice în sens mai larg.
1.2. Evaluarea costurilor este cantitativă și este susținută de o evaluare calitativă.
1.3. Costurile luate în considerare în cadrul evaluării:
reprezintă valoarea netă a costurilor, după deducerea oricăror beneficii financiare din aplicarea celor mai bune tehnici disponibile;
includ costul accesului la capitalul financiar necesar pentru finanțarea celor mai bune tehnici disponibile;
se calculează utilizând o rată de actualizare pentru a lua în considerare diferențele de valoare monetară în timp.
1.4. Cererea de derogare trebuie să identifice în mod clar sursa costurilor și metodele utilizate pentru calcularea acestora, inclusiv rata de actualizare menționată la punctul 1.3. litera (c) și estimarea incertitudinilor asociate evaluării costurilor.
1.5. Costurile estimate de operator sunt evaluate de autoritatea competentă, pe baza informațiilor din alte surse, cum ar fi furnizorii de tehnologie, studiile evaluate inter pares, expertize sau datele provenite de la alte instalații în care au fost instalate recent cele mai bune tehnici disponibile.
2. Beneficiile pentru mediu
2.1. Beneficiile pentru mediu menționate la articolul 15 alineatul (4) sunt beneficii pentru mediu legate de respectarea nivelurilor de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile.
2.2. Evaluarea costurilor este cantitativă (în termeni monetari) și este susținută de o evaluare calitativă. Se utilizează costurile stabilite pentru daunele cauzate de poluanți, atunci când sunt disponibile.
2.3. Evaluarea beneficiilor pentru mediu ia în considerare o rată de actualizare aplicată tuturor beneficiilor în valoare monetară. Această rată ia în considerare diferențele în valoarea monetară pentru societate în timp.
2.4. Cererea de derogare identifică în mod clar sursa informațiilor privind beneficiile pentru mediu și metodele utilizate pentru calcularea beneficiilor pentru mediu, inclusiv rata de actualizare menționată la punctul 1.3. litera (c) și estimarea incertitudinilor asociate evaluării beneficiilor pentru mediu.
2.5. Beneficii pentru mediu estimate de operator sunt evaluate de autoritatea competentă, pe baza expertizei sau a datelor provenite de la alte instalații în care au fost instalate recent cele mai bune tehnici disponibile.
3. Disproporționalitatea costurilor în raport cu beneficiile pentru mediu
3.1. În scopul de a se determina dacă există o disproporție, se compară, pe de o parte, costurile respectării nivelurilor de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile și, pe de altă parte, beneficiile legate de respectarea acestor niveluri.
3.2. Mecanismul de comparare cuprinde următoarele elemente:
o metodă care să permită luarea în considerare a incertitudinilor în ceea ce privește evaluarea costurilor și a beneficiilor pentru mediu;
o indicație privind măsura în care costurile ar trebui să depășească beneficiile pentru mediu.
ANEXA III
Criterii pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile
|
1. |
utilizarea tehnologiei cu generare redusă de deșeuri; |
|
2. |
utilizarea unor substanțe mai puțin periculoase, inclusiv utilizarea mai redusă a altor substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită; |
|
3. |
extinderea recuperării și a reciclării substanțelor generate și utilizate în procesul tehnologic, precum și a deșeurilor, dacă este posibil; |
|
4. |
procese, echipamente sau metode de operare comparabile, testate cu succes la scară industrială; |
|
5. |
progrese tehnologice, inclusiv instrumente digitale, și evoluția cunoștințelor științifice; |
|
6. |
natura, efectele și volumul emisiilor respective; |
|
7. |
datele de punere în funcțiune a instalațiilor noi și a celor existente; |
|
8. |
intervalul de timp necesar pentru introducerea celei mai bune tehnici disponibile; |
|
9. |
consumul și natura materiilor prime, inclusiv a apei, utilizate în proces, precum și eficacitatea resurselor, reutilizarea și decarbonizarea; |
|
10. |
necesitatea de a preveni sau de a reduce la minimum impactul global al emisiilor asupra mediului, inclusiv a biodiversității și riscurile pentru mediu; |
|
11. |
necesitatea de a preveni accidentele și de a reduce consecințele acestora asupra mediului și a sănătății umane; |
|
12. |
informațiile publicate de organizațiile publice internaționale. |
ANEXA IV
Participarea publicului la luarea deciziilor
|
1. |
Publicul este informat, prin anunțuri publice și pe o pagină web, cel târziu la începutul procedurii de luare a unei decizii sau de îndată ce pot fi furnizate informații în limite rezonabile, cu privire la următoarele aspecte:
(a)
solicitarea de acordare a unei autorizații sau, după caz, propunerea de actualizare a unei autorizații sau a condițiilor de autorizare în conformitate cu articolul 21, inclusiv descrierea elementelor menționate la articolul 12 alineatul (1);
(b)
după caz, faptul că o decizie face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului la nivel național sau transfrontalier sau al consultărilor între statele membre în conformitate cu articolul 26;
(c)
detalii privind autoritățile competente responsabile de luarea deciziei, cele de la care pot fi obținute informații relevante, cele cărora le pot fi prezentate observații sau întrebări și detalii privind termenele pentru transmiterea observațiilor și a întrebărilor;
(d)
natura posibilelor decizii sau, în cazul în care acesta există, proiectul de decizie;
(e)
după caz, detalii privind propunerea de actualizare a unei autorizații sau a condițiilor de autorizare;
(f)
o precizare a datelor și a locurilor în care, sau a mijloacelor prin care, vor fi oferite informațiile relevante;
(g)
detalii privind modalitățile de participare și consultare a publicului stabilite în conformitate cu punctul 5. |
|
2. |
Statele membre se asigură că următoarele elemente sunt puse la dispoziția publicului interesat în termene rezonabile:
(a)
în conformitate cu dreptul intern, principalele rapoarte și îndrumări emise pentru autoritatea sau autoritățile competente în momentul în care publicul interesat este informat în conformitate cu punctul 1;
(b)
în conformitate cu Directiva 2003/4/CE, alte informații decât cele menționate la punctul 1 care sunt relevante pentru decizia adoptată în conformitate cu articolul 5 din prezenta directivă și care devin disponibile numai după ce publicul interesat a fost informat în conformitate cu punctul 1. |
|
3. |
Membrilor publicului interesat li se oferă din timp și în mod efectiv posibilitatea de a-și exprima observațiile și opiniile în fața autorității competente înainte de a se lua o decizie. |
|
4. |
Rezultatele consultării efectuate în conformitate cu prezenta anexă trebuie luate în considerare în mod corespunzător la luarea deciziei. |
|
5. |
Trebuie prevăzute termene rezonabile pentru diferitele etape, care să acorde suficient timp pentru informarea publicului și pentru ca membrii publicului interesat să se pregătească și să participe efectiv la adoptarea deciziilor privind mediul în conformitate cu prezenta anexă. |
ANEXA V
Dispoziții tehnice referitoare la instalațiile de ardere
PARTEA 1
Valori limită de emisie pentru instalațiile de ardere menționate la articolul 30 alineatul (2)
|
1. |
Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa, după corecția în funcție de conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale și la un conținut standard de O2 de 6 % pentru combustibilii solizi, 3 % pentru instalațiile de ardere, altele decât turbinele cu gaz și motoarele cu gaz care utilizează combustibili lichizi și gazoși și 15 % în cazul turbinelor cu gaz și motoarelor pe gaz. |
|
2. |
Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz
Instalațiile de ardere care utilizează combustibili solizi și pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la 27 noiembrie 2003, și care nu funcționează mai mult de 1 500 ore de funcționare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, trebuie să respecte o valoare limită de emisie de 800 mg/Nm3 pentru SO2. Instalațiile de ardere care utilizează combustibili lichizi, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la 27 noiembrie 2003, și care nu funcționează mai mult de 1 500 de ore de funcționare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru SO2 de 850 mg/Nm3, în cazul instalațiilor cu o putere termică instalată totală de maxim 300 MW, și de 400 mg/Nm3, în cazul instalațiilor cu o putere termică instalată totală mai mare de 300 MW. O parte a unei instalații de ardere care își evacuează gazele reziduale prin unul sau mai multe canale separate aflate în interiorul unui coș comun și care nu funcționează mai mult de 1 500 de ore de funcționare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani poate intra sub incidența valorilor limită de emisie prevăzute la cele două paragrafe precedente în funcție de puterea termică instalată totală a întregii instalații de ardere. În astfel de cazuri emisiile evacuate de fiecare dintre canalele respective sunt monitorizate separat. |
|
3. |
Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili gazoși cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz
Instalațiile de ardere care utilizează gaze cu putere calorică redusă provenind de la gazeificarea reziduurilor de rafinărie, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la 27 noiembrie 2003, trebuie să respecte o valoare limită de emisie de 800 mg/Nm3 pentru SO2. |
|
4. |
Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz
Instalațiile de ardere din cadrul instalațiilor chimice care utilizează reziduuri lichide din producție drept combustibil necomercial pentru consumul propriu, cu o putere termică instalată totală care nu depășește 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la 27 noiembrie 2003, trebuie să respecte o valoare limită de emisie de 450 mg/Nm3 pentru NOx. Instalațiile de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu o putere termică instalată totală de maxim 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la 27 noiembrie 2003 și care nu funcționează mai mult de 1 500 ore de funcționare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru NOx de 450 mg/Nm3. Instalațiile de ardere care utilizează combustibili solizi cu o putere termică instalată totală mai mare de 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 1 iulie 1987 și care nu funcționează mai mult de 1 500 ore de funcționare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru NOx de 450 mg/Nm3. Instalațiile de ardere care utilizează combustibili lichizi, cu o putere termică instalată totală mai mare de 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la 27 noiembrie 2003 și care nu funcționează mai mult de 1 500 de ore de funcționare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru NOx de 400 mg/Nm3. O parte a unei instalații de ardere care își evacuează gazele reziduale prin unul sau mai multe canale separate de gaze de ardere aflate în interiorul unui coș comun și care nu funcționează mai multe de 1 500 de ore de funcționare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani poate intra sub incidența valorilor limită de emisie prevăzute la cele trei paragrafe precedente în funcție de puterea termică instalată totală a întregii instalații de ardere. În astfel de cazuri emisiile evacuate de fiecare dintre canalele respective sunt monitorizate separat. |
||||||||||||||||||||
|
5. |
Turbinele cu gaz (inclusiv turbinele cu gaz cu ciclu combinat CCGT) care utilizează fracții ușoare sau medii de distilare drept combustibili lichizi trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru NOx de 90 mg/Nm3, iar pentru CO de 100 mg/Nm3. Turbinele cu gaz utilizate în situații de urgență care funcționează mai puțin de 500 de ore de funcționare pe an nu intră sub incidența valorilor limită de emisie prevăzute la prezentul alineat. Operatorul unor astfel de instalații ține evidența orelor de funcționare utilizate. |
|
6. |
Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx și pentru CO în cazul instalațiilor de ardere care utilizează gaze
În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT), valorile limită de emisie pentru NOx și CO stabilite în tabelul de la acest punct se aplică doar la o încărcare de peste 70 %. În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT) pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la 27 noiembrie 2003 și care nu funcționează mai mult de 1 500 de ore de funcționare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, valoarea limită de emisie pentru NOx este de 150 mg/Nm3 în cazul arderii gazului natural și de 200 mg/Nm3 în cazul arderii altor tipuri de gaz sau de combustibili lichizi. O parte a unei instalații de ardere care își evacuează gazele reziduale prin unul sau mai multe canale separate aflate în interiorul unui coș comun și care nu funcționează mai multe de 1 500 de ore de funcționare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani poate intra sub incidența valorilor limită de emisie prevăzute la paragraful precedent în funcție de puterea termică instalată totală a întregii instalații de ardere. În astfel de cazuri emisiile evacuate de fiecare dintre canalele respective sunt monitorizate separat. Valorile limită stabilite la acest punct nu se aplică turbinelor cu gaz și motoarelor cu gaz care sunt utilizate în situații de urgență și care funcționează mai puțin de 500 de ore de funcționare pe an. Operatorul unor astfel de instalații ține evidența orelor de funcționare utilizate. |
||||||||||||||||||||||||
|
7. |
Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz
|
||||||||||||||||||||
|
8. |
Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili gazoși cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz
|
PARTEA 2
Valori limită de emisie pentru instalațiile de ardere menționate la articolul 30 alineatul (3)
|
1. |
Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa, după corecția în funcție de conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale și la un conținut standard de O2 de 6 % pentru combustibilii solizi, 3 % pentru instalațiile de ardere, altele decât turbinele cu gaz și motoarele cu gaz, care utilizează combustibili lichizi și gazoși și 15 % în cazul turbinelor cu gaz și motoarelor cu gaz. În cazul turbinelor cu gaz cu ciclu combinat și ardere suplimentară, conținutul normat de O2 poate fi definit de autoritatea competentă, ținându-se seama de caracteristicile specifice instalației în cauză. |
|
2. |
Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz
|
|
3. |
Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili gazoși cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz
|
|
4. |
Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz
|
|
5. |
Turbinele cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează fracții ușoare sau medii de distilare drept combustibili lichizi trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru NOx de 50 mg/Nm3, iar pentru CO de 100 mg/Nm3. Turbinele cu gaz utilizate în situații de urgență care funcționează mai puțin de 500 de ore de funcționare pe an nu intră sub incidența valorilor limită de emisie prevăzute la prezentul alineat. Operatorul unor astfel de instalații ține evidența orelor de funcționare utilizate. |
|
6. |
Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx și CO în cazul instalațiilor de ardere care utilizează gaze
În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT), valorile limită de emisie pentru NOx și CO stabilite la acest punct se aplică doar la o încărcare de peste 70 %. Valorile limită de emisie stabilite la acest punct nu se aplică turbinelor cu gaz și motoarelor cu gaz care sunt utilizate în situații de urgență și care funcționează mai puțin de 500 de ore de funcționare pe an. Operatorul acestor instalații ține evidența orelor de funcționare utilizate. |
|||||||||||||||
|
7. |
Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz
|
|
8. |
Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili gazoși cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz
|
PARTEA 3
Monitorizarea emisiilor
|
1. |
Concentrațiile de SO2, NOx și pulberi din gazele reziduale de la fiecare instalație de ardere totală cu putere termică totală instalată de cel puțin 100 MW sunt supuse unor măsurători continue. Concentrația de CO din gazele reziduale de la fiecare instalație de ardere cu o putere termică instalată totală de cel puțin 100 MW care utilizează combustibili gazoși este supusă unor măsurători continue. |
|
2. |
Autoritatea competentă poate hotărî să nu solicite efectuarea măsurătorilor continue menționate la punctul 1, în următoarele cazuri:
(a)
pentru instalațiile de ardere cu o durată de viață mai mică de 10 000 de ore de funcționare;
(b)
pentru SO2 și pulberi de la instalațiile de ardere care ard gaz natural;
(c)
pentru SO2 de la instalațiile de ardere care ard petrol cu un conținut cunoscut de sulf, în cazurile în care nu există echipament de desulfurare a gazelor reziduale;
(d)
pentru SO2 de la instalațiile de ardere care ard biomasă dacă operatorul poate dovedi că emisiile de SO2 nu pot fi, în nicio împrejurare, mai mari decât valorile limită de emisie impuse. |
|
3. |
În cazurile în care nu se solicită măsurători continue, trebuie efectuate măsurători cel puțin o dată la șase luni pentru SO2, NOx, pulberi și, în cazul instalațiilor care utilizează gaze, și pentru CO. |
|
4. |
În cazul instalațiilor de ardere care utilizează huilă sau lignit, se măsoară cel puțin o dată pe an emisiile de mercur total. |
|
5. |
Ca alternativă la măsurătorile de SO2 și NOx menționate la punctul 3, pot fi folosite și alte proceduri, verificate și aprobate de către autoritatea competentă, pentru a determina emisiile de SO2 și de NOx. Astfel de proceduri trebuie să se bazeze pe standardele CEN relevante sau, dacă nu există standarde CEN, pe standarde ISO, standarde naționale sau alte standarde internaționale care garantează furnizarea de date de o calitate științifică echivalentă. |
|
6. |
Autoritatea competentă trebuie informată cu privire la modificările semnificative ale tipului de combustibil utilizat sau ale modului de operare a instalației. Autoritatea competentă decide dacă aceste condiții de monitorizare stabilite la punctele 1-4 sunt corespunzătoare sau dacă trebuie adaptate. |
|
7. |
Măsurătorile continue efectuate în conformitate cu punctul 1 cuprind măsurători privind conținutul de oxigen, temperatura, presiunea și conținutul de vapori de apă din gazele reziduale. Măsurătorile continue ale conținutului de vapori de apă din gazele reziduale nu sunt necesare, cu condiția ca proba de gaz rezidual să fie uscată înainte de a se analiza emisiile. |
|
8. |
Prelevarea de probe și analiza substanțelor poluante relevante și măsurarea parametrilor procesului, precum și asigurarea calității sistemelor automatizate de măsurare și metodele de măsurare de referință pentru calibrarea sistemelor respective se efectuează în conformitate cu standardele CEN. În cazul în care nu există standarde CEN, se aplică standarde ISO, standarde naționale sau alte standarde internaționale care garantează furnizarea de date de o calitate științifică echivalentă. Sistemele automatizate de măsurare sunt supuse unui control prin intermediul unor măsurători paralele cu metodele de referință, cel puțin o dată pe an. Operatorul informează fără întârzieri nejustificate autoritatea competentă cu privire la rezultatele verificării sistemelor automatizate de măsurare. |
|
9. |
La nivelul valorii limită de emisie, valorile intervalelor de încredere de 95 % pentru un singur rezultat al măsurătorilor nu depășesc următoarele procente din valorile limită de emisie:
|
|
10. |
Valorile medii validate pe oră și pe zi sunt determinate din valorile medii măsurate validate pe oră, din care se scade valoarea intervalului de încredere precizat la punctul 9. Se invalidează orice zi în care mai mult de trei valori medii pe oră nu sunt valide din cauza problemelor de funcționare sau a procedurilor de întreținere efectuate asupra sistemului automatizat de măsurare. În cazul în care, din astfel de motive, se invalidează mai mult de 10 zile dintr-un an, autoritatea competentă solicită fără întârzieri nejustificate operatorului să ia măsurile adecvate pentru a ameliora fiabilitatea sistemului automatizat de măsurare. |
|
11. |
În cazul instalațiilor de ardere care trebuie să respecte ratele de desulfurare prevăzute la articolul 31, se monitorizează periodic, de asemenea, conținutul de sulf al combustibilului utilizat în instalația de ardere. Autoritățile competente trebuie informate cu privire la modificările substanțiale aduse tipului de combustibil utilizat. |
PARTEA 4
Evaluarea respectării valorilor limită de emisie
|
1. |
În cazul în care se efectuează măsurători continue, se consideră că valorile limită de emisie stabilite în părțile 1 și 2 sunt respectate dacă în urma evaluării rezultatelor se arată că, pentru orele de exploatare de pe parcursul unui an calendaristic, au fost îndeplinite toate condițiile următoare:
(a)
niciuna dintre valorile medii lunare validate nu depășește valorile limită de emisie relevante stabilite în părțile 1 și 2;
(b)
niciuna dintre valorile medii zilnice validate nu depășește 110 % din valorile limită de emisie relevante stabilite în părțile 1 și 2;
(c)
în cazul instalațiilor de ardere compuse doar din cazane care utilizează cărbune cu o putere termică instalată totală de sub 50 MW, niciuna dintre valorile medii zilnice validate nu depășește 150 % din valorile limită de emisie relevante stabilite în părțile 1 și 2;
(d)
95 % din toate valorile medii orare validate pe parcursul anului nu depășesc 200 % din valorile limită de emisie relevante stabilite în părțile 1 și 2. Valorile medii validate se determină după cum se arată în partea 3 punctul 10. În scopul calculării valorilor medii de emisie nu se iau în considerare valorile măsurate în decursul perioadelor prevăzute la articolul 30 alineatele (5) și (6) și la articolul 37, precum și pe parcursul perioadelor de pornire și de oprire. |
|
2. |
În cazurile în care nu sunt necesare măsurători continue, se consideră că valorile limită de emisie stabilite în părțile 1 și 2 sunt respectate dacă rezultatele fiecărei serii de măsurători sau de alte proceduri definite și determinate în conformitate cu normele stabilite de autoritățile competente nu depășesc valorile limită de emisie. |
PARTEA 5
Rata minimă de desulfurare
|
1. |
Rata minimă de desulfurare în cazul instalațiilor de ardere menționate la articolul 30 alineatul (2).
|
|||||||||||||||||
|
2. |
Rata minimă de desulfurare în cazul instalațiilor de ardere menționate la articolul 30 alineatul (3).
|
PARTEA 6
Conformarea cu rata de desulfurare
Ratele minime de desulfurare prevăzute în partea 5 din prezenta anexă se aplică ca valoare limită medie lunară.
PARTEA 7
Valorile limită de emisie medii în cazul instalațiilor de ardere cu combustibil multiplu din cadrul unei rafinării
Valorile limită de emisie medii (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalațiilor de ardere cu combustibil multiplu din cadrul unei rafinării, cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz, care utilizează reziduurile de distilare și de conversie de la rafinarea țițeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alți combustibili:
în cazul instalațiilor de ardere cărora li s-a acordat autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la 27 noiembrie 2003: 1 000 mg/Nm3;
în cazul altor instalații de ardere: 600 mg/Nm3.
Aceste valori limită de emisie se calculează la temperatura 273,15 K, la presiunea 101,3 kPa, după corectarea conținutului de vapori de apă al gazelor reziduale și la un conținut standardizat de O2 de 6 % în cazul combustibililor solizi, respectiv de 3 % în cazul combustibililor gazoși.
ANEXA VI
Dispoziții tehnice privind instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor
PARTEA 1
Definiții
În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:
„instalație de incinerare a deșeurilor existentă” înseamnă una dintre următoarele instalații de incinerare:
care era în activitate și pentru care a fost acordată o autorizație în conformitate cu dreptul Uniunii aplicabil înainte de 28 decembrie 2002;
care era autorizată sau înregistrată în vederea incinerării deșeurilor și pentru care a fost acordată o autorizație înainte de 28 decembrie 2002, în conformitate cu dreptul Uniunii aplicabil, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune până la 28 decembrie 2003;
care, din punctul de vedere al autorității competente, a făcut obiectul unei solicitări complete de autorizare înainte de 28 decembrie 2002, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune până la 28 decembrie 2004;
„instalație nouă de incinerare a deșeurilor” înseamnă orice instalație de incinerare a deșeurilor care nu este menționată la litera (a).
PARTEA 2
Factori de echivalență pentru dibenzoparadioxine și dibenzofurani
Pentru a determina concentrația totală a dioxinelor și furanilor, se recomandă, înaintea adunării acestora, înmulțirea concentrațiilor masice ale dibenzoparadioxinelor și dibenzofuranilor enumerați mai jos cu următorii factori de echivalență:
|
|
Factor de echivalență toxică |
|
2,3,7,8 – Tetraclorodibenzodioxină (TCDD) |
1 |
|
1,2,3,7,8 – Pentaclorodibenzodioxină (PeCDD) |
0,5 |
|
1,2,3,4,7,8 – Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD) |
0,1 |
|
1,2,3,6,7,8 – Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD) |
0,1 |
|
1,2,3,7,8,9 – Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD) |
0,1 |
|
1,2,3,4,6,7,8 – Heptaclorodibenzodioxină (HpCDD) |
0,01 |
|
Octaclorodibenzodioxină (OCDD) |
0,001 |
|
2,3,7,8 – Tetraclorodibenzofuran (TCDF) |
0,1 |
|
2,3,4,7,8 – Pentaclorodibenzofuran (PeCDF) |
0,5 |
|
1,2,3,7,8 – Pentaclorodibenzofuran (PeCDF) |
0,05 |
|
1,2,3,4,7,8 – Hexaclorodibenzofuran (HxCDF) |
0,1 |
|
1,2,3,6,7,8 – Hexaclorodibenzofuran (HxCDF) |
0,1 |
|
1,2,3,7,8,9 – Hexaclorodibenzofuran (HxCDF) |
0,1 |
|
2,3,4,6,7,8 – Hexaclorodibenzofuran (HxCDF) |
0,1 |
|
1,2,3,4,6,7,8 – Heptaclorodibenzofuran (HpCDF) |
0,01 |
|
1,2,3,4,7,8,9 – Heptaclorodibenzofuran (HpCDF) |
0,01 |
|
Octaclorodibenzofuran (OCDF) |
0,001 |
PARTEA 3
Valori limită ale emisiilor în aer pentru instalațiile de incinerare a deșeurilor
|
1. |
Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa și după corecția pentru conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale. Valorile sunt normate la un conținut de oxigen al gazelor reziduale de 11 %, cu excepția cazurilor în care se incinerează uleiuri minerale uzate, în sensul articolului 3 punctul 3 din Directiva 2008/98/CE, când sunt normate la un conținut de oxigen de 3 %, precum și în cazurile menționate în partea 6 punctul 2.7
|
|
2. |
Valorile limită de emisie aplicabile în situațiile descrise la articolul 46 alineatul (6) și la articolul 47. Concentrația totală în pulberi a emisiilor în aer ale unei instalații de incinerare a deșeurilor nu poate să depășească în niciun caz cantitatea de 150 mg/Nm3, exprimată ca medie pentru o jumătate de oră. Nu trebuie să fie depășite valorile limită pentru emisiile în aer de COT și CO stabilite la punctul 1.2 și la punctul 1.5 litera (b). |
|
3. |
Statele membre pot adopta norme care să reglementeze derogările prevăzute de prezenta parte. |
PARTEA 4
Determinarea valorilor limită de emisii în aer pentru coincinerarea deșeurilor
|
1. |
Formula de mai jos (regula amestecurilor) se aplică în toate cazurile în care o valoare limită de emisie totală specifică „C” nu este stabilită într-un tabel din prezenta parte. Valoarea limită de emisie a fiecărei substanțe poluante în cauză și a CO, conținute în gazele reziduale produse prin coincinerarea deșeurilor, se calculează după cum urmează:
Statele membre pot adopta norme care să reglementeze derogările prevăzute de prezenta parte. |
|
2. |
Dispoziții speciale pentru cuptoarele din ciment care coincinerează deșeuri
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
3. |
Dispoziții speciale pentru instalațiile de ardere care coincinerează deșeuri.
|
|
4. |
Dispoziții speciale pentru instalațiile de coincinerare a deșeurilor din sectoarele industriale neincluse la punctele 2 și 3 din prezenta parte
|
PARTEA 5
Valori limită de emisie pentru deversările de ape uzate provenite din epurarea gazelor reziduale
|
Substanțe poluante |
Valori limită de emisie pentru probe nefiltrate (mg/l, cu excepția dioxinelor și furanilor) |
|
|
1. Total materii solide în suspensie, conform definiției din anexa I la Directiva 91/271/CEE |
(95 %) |
(100 %) |
|
30 |
45 |
|
|
2. Mercurul și compușii săi, exprimați în mercur (Hg) |
0,03 |
|
|
3. Cadmiul și compușii săi, exprimați în cadmiu (Cd) |
0,05 |
|
|
4. Taliul și compușii săi, exprimați în taliu (Tl) |
0,05 |
|
|
5. Arsenic și compușii săi, exprimați în arsenic (As) |
0,15 |
|
|
6. Plumbul și compușii săi, exprimați în plumb (Pb) |
0,2 |
|
|
7. Cromul și compușii săi, exprimați în crom (Cr) |
0,5 |
|
|
8. Cuprul și compușii săi, exprimați în cupru (Cu) |
0,5 |
|
|
9. Nichel și compușii săi, exprimați în nichel (Ni) |
0,5 |
|
|
10. Zincul și compușii săi, exprimați în zinc (Zn) |
1,5 |
|
|
11. Dioxine și furani |
0,3 ng/l |
|
PARTEA 6
Monitorizarea emisiilor
1. Tehnici de măsurare
|
1.1. |
Măsurătorile pentru determinarea concentrațiilor de substanțe poluante din aer și din apă se efectuează reprezentativ. |
|
1.2. |
Eșantionarea și analiza tuturor substanțelor poluante, inclusiv a dioxinelor și furanilor, precum și asigurarea calității sistemelor automatizate de măsurare și metodele de măsurare de referință utilizate pentru calibrarea acestora se efectuează în conformitate cu standardele CEN. Dacă nu există standarde CEN, se aplică standardele ISO, standardele naționale sau alte standarde internaționale, care asigură obținerea unor date de calitate științifică echivalentă. Această dispoziție se aplică și sistemului de asigurare a calității pentru laboratorul care efectuează eșantionarea și analiza. Sistemele automatizate de măsurare sunt supuse unui control prin intermediul unor măsurători paralele cu metodele de referință, cel puțin o dată pe an. |
|
1.3. |
La nivelul valorilor limită zilnice de emisie, valorile intervalelor de încredere de 95 % ale unui singur rezultat măsurat nu trebuie să depășească următoarele procente ale valorilor limită de emisie:
Emisiile din aer sau din apă se măsoară periodic în conformitate cu punctele 1.1 și 1.2. |
2. Măsurători privind substanțele poluante din aer
|
2.1. |
Se efectuează următoarele măsurători privind substanțele poluante din aer:
(a)
măsurarea continuă a următoarelor substanțe: NOx, cu condiția să fie stabilite valori limită de emisie, CO, pulberi totale, carbon organic total (COT), HCl, HF și SO2;
(b)
măsurarea continuă a următorilor parametri de exploatare: temperatura în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie autorizat de autoritatea competentă, concentrația de oxigen, presiunea, temperatura și conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale;
(c)
cel puțin două măsurători pe an pentru metale grele, dioxine și furani; cu toate acestea, pe parcursul primelor 12 luni de exploatare se efectuează măsurători cel puțin din trei în trei luni. |
|
2.2. |
Perioada de rezidență, temperatura minimă și conținutul de oxigen al gazelor reziduale trebuie verificate corespunzător cel puțin o dată la punerea în funcțiune a instalației de incinerare a deșeurilor sau a instalației de coincinerare a deșeurilor și în condițiile de funcționare cele mai nefavorabile care se pot prevedea. |
|
2.3. |
Măsurarea continuă a acidului fluorhidric (HF) poate fi omisă în cazul în care acidului clorhidric (HCl) i se aplică tratamente care să garanteze că nu se depășesc valorile limită de emisie pentru HCl. În acest caz, emisiile de HF se măsoară periodic în conformitate cu punctul 2.1 litera (c). |
|
2.4. |
Măsurarea continuă a conținutului de vapori de apă nu este necesară în cazul în care gazele reziduale prelevate sunt uscate înaintea analizei emisiilor. |
|
2.5. |
Autoritatea competentă poate decide să nu impună realizarea unor măsurători continue pentru HCl, HF și SO2 în instalațiile de incinerare a deșeurilor sau în instalațiile de coincinerare a deșeurilor și să impună realizarea unor măsurători periodice în sensul punctului 2.1 litera (c) sau nicio măsurătoare în cazul în care operatorul poate dovedi că emisiile de substanțe poluante menționate mai sus nu pot fi în niciun caz mai mari decât valorile limită de emisie stabilite. Autoritatea competentă poate decide să nu impună realizarea unor măsurători continue pentru NOx și să impună realizarea unor măsurători periodice în sensul punctului 2.1 litera (c) în instalațiile existente de incinerare a deșeurilor cu o capacitate nominală de sub 6 tone pe oră sau în instalațiile existente de coincinerare a deșeurilor cu o capacitate nominală de sub 6 tone pe oră, în cazul în care operatorul poate dovedi, pe baza unor informații privind calitatea deșeurilor în cauză, tehnologiile utilizate și rezultatele monitorizării emisiilor, că emisiile de NOx nu pot fi în niciun caz mai mari decât valoarea limită de emisie stabilită. |
|
2.6. |
Autoritatea competentă poate decide să impună realizarea unei măsurători din doi în doi ani pentru metale grele și a unei măsurători pe an pentru dioxine și furani în următoarele cazuri:
(a)
emisiile rezultate din coincinerarea sau incinerarea deșeurilor sunt, în orice situație, mai mici decât 50 % din valorile limită de emisie;
(b)
deșeurile destinate coincinerării sau incinerării sunt constituite doar din anumite fracțiuni combustibile extrase din deșeuri nepericuloase, care nu pot fi reciclate și care prezintă anumite caracteristici, și care se recomandă a fi precizate pe baza evaluării prevăzute la litera (c);
(c)
operatorul poate dovedi, pe baza unor informații asupra calității deșeurilor în cauză și monitorizării emisiilor, că emisiile se situează, în orice situație, cu mult sub valorile limită de emisie pentru metale grele, dioxine și furani; |
|
2.7. |
Rezultatele măsurătorilor efectuate sunt normate pe baza concentrațiilor standard de oxigen menționate în partea 3 sau calculate în conformitate cu partea 4 și prin aplicarea formulei prevăzute în partea 7. În cazul în care se incinerează sau coincinerează deșeuri într-o atmosferă îmbogățită cu oxigen, rezultatele măsurătorilor pot fi normate la conținutul de oxigen stabilit de autoritatea competentă în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte. Atunci când emisiile de substanțe poluante sunt reduse printr-un tratament al gazelor reziduale, într-o instalație de incinerare a deșeurilor sau o instalație de coincinerare a deșeurilor care tratează deșeuri periculoase, normarea prevăzută la primul paragraf în ceea ce privește conținutul de oxigen se efectuează doar în cazul în care conținutul de oxigen măsurat în decursul aceleiași perioade doar pentru substanța poluantă în cauză depășește conținutul aplicabil standard de oxigen. |
3. Măsurători privind substanțele poluante din apă
|
3.1. |
Următoarele măsurători se efectuează în punctul de deversare a apelor uzate:
(a)
măsurători continue pentru pH, temperatură și debit;
(b)
măsurători zilnice prin prelevări punctuale din cantitatea totală de materii solide în suspensie sau măsurători pe o probă reprezentativă proporțională cu debitul pe o perioadă de 24 de ore;
(c)
măsurători efectuate cel puțin o dată pe lună pe o probă reprezentativă, proporțională cu debitul deversărilor, pentru o perioadă de 24 de ore, pentru Hg, Cd, TI, As, Pb, Cr, Cu Ni și Zn;
(d)
cel puțin un set de măsurători la șase luni pentru dioxine și furani; cu toate acestea, în primele douăsprezece luni de exploatare a instalației se efectuează măsurători cel puțin o dată la trei luni. |
|
3.2. |
În cazul în care apele uzate provenite din epurarea gazelor reziduale sunt tratate pe amplasament împreună cu alte ape uzate, provenite din alte surse situate pe amplasamentul instalației, operatorul trebuie să efectueze următoarele măsurători:
(a)
pe fluxul de ape uzate provenite din sistemul de epurare a gazelor reziduale, înaintea intrării acestora în instalația de tratare colectivă a apelor uzate;
(b)
pe fluxul sau fluxurile de alte ape uzate înaintea intrării acestora în instalațiile de tratare colectivă a apelor uzate;
(c)
în punctele în care apele uzate provenite din instalația de incinerare a deșeurilor sau de la instalația de coincinerare a deșeurilor sunt deversate în urma tratării. |
PARTEA 7
Formulă pentru calculul concentrației de emisie la procentajul standard al concentrației de oxigen
|
ES |
= |
concentrația de emisie calculată la procentajul standard al concentrației de oxigen |
|
EM |
= |
concentrația de emisie măsurată |
|
OS |
= |
concentrația de oxigen standard |
|
OM |
= |
concentrația de oxigen măsurată |
PARTEA 8
Evaluarea respectării valorilor limită de emisie
1. Valori limită de emisie în aer
|
1.1. |
Valorile limită de emisie în aer se consideră respectate dacă:
(a)
niciuna dintre mediile zilnice nu depășește vreuna din valorile limită de emisie menționate în partea 3 punctul 1.1 sau în partea 4 sau calculate în conformitate cu indicațiile din partea 4;
(b)
niciuna dintre mediile pentru o jumătate de oră nu depășește valorile limită de emisie menționate în coloana A a tabelului din partea 3 punctul 1.2 sau, după caz, un procent de 97 % din mediile pentru o jumătate de oră dintr-un an nu depășește valorile limită de emisie stabilite în coloana B a tabelului din partea 3 punctul 1.2;
(c)
niciuna dintre mediile pentru perioada de eșantionare prevăzută pentru metale grele, dioxine și furani nu depășește valorile limită de emisie stabilite în partea 3 punctele 1.3 și 1.4 sau în partea 4 sau calculate în conformitate cu indicațiile din partea 4;
(d)
pentru monoxid de carbon (CO):
(i)
în cazul instalațiilor de incinerare a deșeurilor:
—
cel puțin un procent de 97 % din mediile zilnice dintr-un an nu depășește valoarea limită de emisie stabilită în partea 3 punctul 1.5 litera (a); și
—
cel puțin un procent de 95 % din toate mediile pentru zece minute înregistrate în orice perioadă de 24 de ore sau din toate mediile pentru 10 minute înregistrate în aceeași perioadă nu depășește valorile limită de emisie stabilite în partea 3 punctul 1.5 literele (b) și (c); în cazul instalațiilor de incinerare a deșeurilor în care gazelor provenind de la procesul de incinerare li se ridică temperatura la cel puțin 1 100 °C timp de cel puțin două secunde, statele membre pot aplica o perioadă de evaluare de șapte zile pentru valorile medii calculate pentru 10 minute;
(ii)
în cazul instalațiilor de coincinerare a deșeurilor: se respectă dispozițiile din partea 4. |
|
1.2. |
Mediile pentru o jumătate de oră și mediile pentru zece minute se determină în perioada de funcționare efectivă (cu excepția fazelor de pornire și de oprire, când nu este incinerat niciun deșeu) plecând de la valorile măsurate după scăderea valorii intervalului de încredere indicat la partea 6 punctul 1.3 Mediile zilnice se calculează plecând de la aceste medii validate. Pentru ca o medie zilnică să fie valabilă, este necesar ca maximum cinci medii pentru o jumătate de oră dintr-o singură zi să fie ignorate din cauza disfuncționalității sau întreținerii sistemului de măsurare continuă. Nu pot fi ignorate mai mult de zece medii zilnice într-un an din cauza disfuncționalității sau întreținerii sistemului de măsurare continuă. |
|
1.3. |
Valorile medii ale perioadei de eșantionare și valorile medii pentru măsurătorile periodice ale acidului fluorhidric (HF), ale acidului clorhidric (HCl) și ale dioxidului de sulf (SO2) se determină conform modalităților prevăzute la articolul 45 alineatul (1) litera (e), la articolul 48 alineatul (3) și în partea 6 punctul 1. |
2. Valori limită de emisie în apă.
Valorile limită de emisie în apă se consideră respectate în următoarele cazuri:
pentru cantitățile totale de materii solide în suspensie, un procent de 95 % și de 100 % din valorile măsurate nu depășește valorile limită de emisie respective stabilite în partea 5;
pentru metalele grele (Hg, Cd, TI, As, Pb, Cr, Cu, Ni și Zn), cel mult o măsurătoare pe an nu depășește valorile limită de emisie stabilite în partea 5; sau, dacă statul membru prevede mai mult de 20 de probe anual, un procent de cel mult 5 % din aceste probe nu depășește valorile limită de emisie stabilite în partea 5;
pentru dioxine și furani, rezultatele măsurătorilor nu depășesc valoarea limită de emisie stabilită în partea 5.
ANEXA VII
Dispoziții tehnice referitoare la instalațiile și la activitățile care utilizează solvenți organici
PARTEA 1
Activități
|
1. |
La fiecare dintre următoarele puncte, activitatea cuprinde și curățarea echipamentului, însă nu și curățarea produsului finit, decât în cazul în care se specifică astfel. |
|
2. |
Acoperirea cu adeziv Orice activitate în care un adeziv este aplicat pe o suprafață, cu excepția aplicării adezivilor și laminării care intră în procedee de tipărire. |
|
3. |
Activitatea de acoperire Orice activitate în care se aplică unul sau mai multe straturi pe:
(a)
oricare dintre următoarele vehicule:
(i)
automobilele noi din categoria M1, în sensul Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective ( 26 ), și din categoria N1, în cazul în care sunt acoperite la aceeași instalație ca vehiculele M1;
(ii)
cabinele de camioane, definite ca adăpostul șoferului, precum și orice carcasă integrată destinată echipamentului tehnic al vehiculelor din categoriile N2 și N3 în sensul Directivei 2007/46/CE;
(iii)
camioane și remorci, definite ca vehicule din categoriile N1, N2 și N3 în sensul Directivei 2007/46/CE, cu excepția cabinelor de camioane;
(iv)
autobuze, definite ca vehicule din categoriile M2 și M3 în sensul Directivei 2007/46/CE;
(v)
remorcile din categoriile O1, O2, O3 și O4 în sensul Directivei 2007/46/CE;
(b)
suprafețele din metal și din plastic, inclusiv suprafețele aeronavelor, vapoarelor, trenurilor etc.;
(c)
suprafețele din lemn;
(d)
textile, țesături, filme și hârtie;
(e)
piele. Activitățile de acoperire nu includ acoperirea suporturilor cu metal prin tehnici de pulverizare chimică și electroforetică. În cazul în care activitatea de acoperire cuprinde o etapă în care același articol este imprimat, oricare ar fi tehnica utilizată, această imprimare este considerată ca făcând parte din operația de acoperire. Cu toate acestea, imprimarea efectuată ca activitate distinctă nu este inclusă, dar poate fi reglementată de capitolul V din prezenta directivă, în cazul în care această activitate de imprimare se află în domeniul de aplicare a prezentei directive. |
|
4. |
Acoperirea bobinelor Orice activitate în care sârma de oțel bobinată, oțelul inoxidabil, oțelul învelit, banda de aluminiu și de aliaje din cupru sunt acoperite cu una sau mai multe pelicule într-un proces continuu. |
|
5. |
Curățarea chimică „uscată” Orice activitate industrială sau comercială în care se utilizează compuși organici volatili într-o instalație, pentru a curăța îmbrăcăminte, mobilă sau alte bunuri de consum similare, cu excepția eliminării manuale a petelor în sectorul textilelor și al îmbrăcămintei. |
|
6. |
Fabricarea încălțămintei Orice activitate de confecționare a încălțămintei sau a unor părți ale acesteia. |
|
7. |
Fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor și adezivilor Fabricarea produselor finite menționate anterior, precum și a produselor intermediare, în cazul în care sunt fabricate în același loc, prin amestecarea pigmenților, rășinilor și materialelor adezive cu ajutorul solvenților organici sau prin alte mijloace, incluzând în proces și dispersia și predispersia, corectarea viscozității și a nuanței și încărcarea produsului final în recipientul său. |
|
8. |
Fabricarea produselor farmaceutice Sinteza chimică, fermentația, extracția, prepararea și prezentarea produselor farmaceutice finite, precum și fabricarea produselor intermediare, în cazul în care se desfășoară în același loc. |
|
9. |
Tipărire Orice activitate de reproducere a unor texte și/sau imagini în care cerneala este transferată pe orice tip de suport cu ajutorul unei forme purtătoare de imagine. Această operație cuprinde tehnici asociate de lăcuire, vopsire și laminare. Cu toate acestea, numai următoarele procedee specifice sunt reglementate de capitolul V:
(a)
flexografie - un procedeu de tipărire în care este utilizată o formă purtătoare de imagine din cauciuc sau fotopolimeri elastici, ale cărei suprafețe tipăritoare sunt deasupra porțiunilor neutre, și în care sunt aplicate cerneluri lichide care se usucă prin evaporare;
(b)
tipărire pe rotativă ofset cu uscare prin încălzire - activitate de tipărire cu hârtie în sul care utilizează o formă purtătoare de imagine, suprafețele tipăritoare și neutră se află în același plan, unde prin tipărire pe rotativă se înțelege faptul că materialul supus tipăririi este alimentat la mașină de la un sul și nu cu foi izolate. Porțiunea neutră este tratată în așa fel încât să atragă apa și, astfel, să respingă cerneala. Suprafața tipăritoare este tratată în așa fel încât să primească și să transmită cerneala spre suprafața ce trebuie tipărită. Evaporarea se face într-un cuptor unde suportul tipărit este încălzit cu aer cald;
(c)
laminarea asociată unui procedeu de tipărire - lipirea a două sau mai multe materiale flexibile cu scopul de a produce laminate;
(d)
rotogravura de editare - activitate de tipărire prin rotogravură folosită pentru tipărirea hârtiei destinate revistelor, broșurilor, cataloagelor sau altor produse similare, cu ajutorul cernelii pe bază de toluen;
(e)
rotogravura - activitate de tipărire în care se folosește o formă purtătoare de imagine cilindrică, suprafața tipăritoare se află dedesubtul porțiunii neutre, și care utilizează cerneluri lichide ce se usucă prin evaporare. Alveolele sunt umplute de cerneală și porțiunea neutră este curățată de surplusul de cerneală înainte ca suprafața care urmează să fie tipărită să intre în contact cu cilindrul și ca cerneala să iasă din alveole;
(f)
tipărire serigrafică în rotativă - activitate de tipărire cu hârtie în sul în care cerneala este transferată spre suprafața ce urmează să fie tipărită, prin introducerea ei într-o formă purtătoare de imagine poroasă, suprafața tipăritoare este deschisă și porțiunea neutră este etanșată, acest procedeu folosind cerneluri care se usucă doar prin evaporare. Prin tipărire pe rotativă se înțelege faptul că materialul supus tipăririi este alimentat la mașină de la un sul și nu cu foi izolate;
(g)
glazurare - activitate prin care un lac sau un preparat adeziv este aplicat pe un material flexibil în scopul de a sigila ulterior materialul de ambalare. |
|
10. |
Conversia cauciucului Orice activitate de mixare, frezare, malaxare, calandrare, extrudare și vulcanizare a cauciucului natural sau sintetic, precum și orice operațiune conexă destinată să transforme cauciucul natural sau sintetic în produs finit. |
|
11. |
Curățarea suprafețelor Orice activitate, cu excepția curățării chimice „uscate”, în care se folosesc solvenți organici pentru îndepărtarea murdăriei de pe suprafața unui material, inclusiv degresarea. O activitate care constă în mai multe etape înainte sau după orice altă activitate este considerată o singură activitate de curățare a suprafeței. Această activitate nu se referă la curățarea echipamentului utilizat, ci la curățarea suprafețelor produselor. |
|
12. |
Extracția uleiurilor vegetale și a grăsimilor animale și rafinarea uleiurilor vegetale Orice activitate de extragere a uleiului vegetal din semințe sau alte materii vegetale, procesarea reziduurilor uscate pentru a produce alimente destinate animalelor, purificarea grăsimilor și uleiurilor vegetale provenite din semințe, materie vegetală și/sau materie animală. |
|
13. |
Refinisarea vehiculelor Orice activitate industrială sau comercială de acoperire a unei suprafețe, precum și activități conexe de degresare, care implică oricare dintre activitățile următoare:
(a)
aplicarea preparatului inițial pe un vehicul rutier în sensul Directivei 2007/46/CE sau pe o parte a unui astfel de vehicul, cu ajutorul unor materiale de același tip ca cele de refinisare, când această operațiune nu se realizează în linia de fabricație originală;
(b)
aplicarea preparatului pe o remorcă (inclusiv semiremorci) (categoria O din Directiva 2007/46/CE). |
|
14. |
Acoperirea sârmei bobinate Orice activitate de acoperire a conductorilor metalici utilizați pentru bobinarea transformatoarelor, motoarelor etc. |
|
15. |
Impregnarea lemnului Orice activitate de aplicare a unui conservant pe o suprafață din lemn de construcție. |
|
16. |
Laminarea lemnului și plasticului Orice activitate de lipire a lemnului și/sau plasticului pentru a produce laminate. |
PARTEA 2
Praguri de consum și valori limită de emisie
Valorile limită de emisie pentru gazele reziduale se calculează la o temperatură de 273,15 K, și la o presiune de 101,3 kPa.
|
|
Activitate (praguri de consum al solvenților în tone/an) |
Prag (prag de consum al solvenților în tone/an) |
Valori limită de emisie din gazele reziduale (mg C/Nm3) |
Valorile limită ale emisiei fugitive (procentul cantității de solvent utilizate) |
Valori limită ale emisiei totale |
Dispoziții speciale |
||
|
Instalații noi |
Instalații existente |
Instalații noi |
Instalații existente |
|||||
|
1 |
Tipărire pe rotativă ofset cu uscare prin încălzire (> 15) |
15-25 > 25 |
100 20 |
30 (1) 30 (1) |
|
(1) Solventul rezidual din produsul finit nu este considerat ca parte a emisiilor fugitive. |
||
|
2 |
Rotogravura de editare (> 25) |
|
75 |
10 |
15 |
|
|
|
|
3 |
Alt tip de rotogravură, flexografie, tipărire serigrafică în rotativă, unități de laminare sau glazurare (> 15) tipărire serigrafică în rotativă pe textile/carton (> 30) |
15-25 > 25 > 30 (1) |
100 100 100 |
25 20 20 |
|
(1) Prag pentru tipărirea serigrafică în rotativă pe textile și carton. |
||
|
4 |
Curățarea suprafețelor utilizând compuși menționați la articolul 59 alineatul (5) (> 1) |
1—5 > 5 |
20 (1) 20 (1) |
15 10 |
|
(1) Valoarea limită se referă la masa compușilor în mg/Nm3, și nu la cantitatea totală de carbon. |
||
|
5 |
Alte tipuri de curățare a suprafețelor (> 2) |
2—10 > 10 |
75 (1) 75 (1) |
20 (1) 15 (1) |
|
(1) Instalațiile care dovedesc autorității competente că masa medie de solvent organic din totalul materialului de curățare folosit nu depășește 30 % sunt exceptate de la aplicarea acestor valori. |
||
|
6 |
Vopsirea autovehiculelor (< 15) și refinisarea vehiculelor |
> 0,5 |
50 (1) |
25 |
|
(1) Se demonstrează conformitatea cu partea 8 punctul 2 pe baza măsurătorilor medii de 15 minute. |
||
|
7 |
Acoperirea bobinelor (> 25) |
|
50 (1) |
5 |
10 |
|
(1) Pentru instalațiile care utilizează tehnici ce permit refolosirea solvenților recuperați, valoarea limită de emisie este 150. |
|
|
8 |
Alte tipuri de acoperire, inclusiv acoperirea metalelor, materialelor plastice, textilelor(5), țesăturilor, filmului și hârtiei (> 5) |
5-15 > 15 |
100 (1) (4) 50/75 (2) (3) (4) |
25 (4) 20 (4) |
|
|
(1) Valoarea limită de emisie se aplică proceselor de acoperire și de uscare în condiții controlate. (2) Prima valoare limită de emisie se aplică proceselor de uscare, iar a doua se aplică proceselor de acoperire. |
|
|
|
|
|
|
|
|
(3) Pentru instalațiile de acoperire a textilelor care utilizează tehnici ce permit reutilizarea solvenților recuperați, valoarea limită de emisie aplicată proceselor integrate de acoperire și uscare este 150. (4) Conform articolului 59 alineatul (3), activitățile de acoperire care nu se pot efectua în condiții controlate (de ex. construcții navale, vopsirea aeronavelor) pot fi exceptate de la aplicarea acestor valori. (5) Tipărirea serigrafică în rotativă la textile este inclusă la activitatea nr. 3. |
||
|
9 |
Acoperirea sârmei bobinate (> 5) |
|
|
|
10 g/kg (1) 5 g/kg (2) |
(1) Se aplică instalațiilor la care diametrul mediu al sârmei ≤ 0,1 mm. (2) Se aplică celorlalte instalații. |
||
|
10 |
Acoperirea suprafețelor din lemn (> 15) |
15-25 > 25 |
100 (1) 50/75 (2) |
25 20 |
|
(1) Valoarea limită de emisie se aplică proceselor de acoperire și de uscare efectuate în condiții controlate. (2) Prima valoare se aplică proceselor de uscare, iar a doua, proceselor de acoperire. |
||
|
11 |
Curățarea chimică „uscată” |
|
|
|
20 g/kg (1) (2) |
(1) Se exprimă în masa solventului emis pe kilogram de produs curățat și uscat. (2) Valoarea limită de emisie prevăzută în partea 4 punctul 2 nu se aplică pentru această activitate. |
||
|
12 |
Impregnarea lemnului (> 25) |
|
100 (1) |
45 |
11 kg/m3 |
(1) Valoarea limită de emisie nu se aplică la impregnarea cu creozot. |
||
|
13 |
Acoperirea pieilor (> 10) |
10-25 > 25 > 10 (1) |
|
|
85 g/m2 75 g/m2 150 g/m2 |
Valorile limită de emisie sunt exprimate în grame de solvent emis pe m2 de produs realizat. (1) Pentru activitățile de acoperire a pieilor, în industria mobilei, și pentru mici bunuri de consum din piele precum genți, curele, portmonee etc. |
||
|
14 |
Fabricarea încălțămintei (> 5) |
|
|
|
25 g pe pereche |
Valoarea limită de emisie totală este exprimată în grame de solvent emis pe pereche de încălțăminte finită produsă. |
||
|
15 |
Laminarea lemnului și plasticului (> 5) |
|
|
|
30 g/m2 |
|
||
|
16 |
Acoperirea cu adeziv (> 5) |
5-15 > 15 |
50 (1) 50 (1) |
25 20 |
|
(1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenților recuperați, valoarea limită de emisie din gazele reziduale este 150. |
||
|
17 |
Fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor și adezivilor (> 100) |
100-1 000 > 1 000 |
150 150 |
5 3 |
5 % din cantitatea de solvent utilizată 3 % din cantitatea de solvent utilizată |
Valoarea limită a emisiei fugitive nu include solventul vândut ca parte a unui preparat de acoperire dintr-un recipient închis. |
||
|
18 |
Conversia cauciucului (> 15) |
|
20 (1) |
25 (2) |
25 % din cantitatea de solvent utilizată |
(1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenților recuperați, valoarea limită de emisie din gazele reziduale este 150. (2) Valoarea limită a emisiei fugitive nu include solventul vândut ca parte a unui produs sau preparat dintr-un recipient închis. |
||
|
19 |
Extracția uleiurilor vegetale și a grăsimilor animale și rafinarea uleiurilor vegetale (> 10) |
|
|
|
Grăsime animală: 1,5 kg/tonă Ricin: 3 kg/tonă Semințe de rapiță: 1 kg/tonă Semințe de floarea-soarelui: 1 kg/tonă Boabe de soia (concasare normală): 0,8 kg/tonă Boabe de soia (fulgi albi): 1,2 kg/tonă Alte semințe și materii vegetale: 3 kg/tonă (1) 1,5 kg/tonă (2) 4 kg/tonă (3) |
(1) Valorile limită de emisie pentru instalațiile de tratare a loturilor de semințe și a altor materii vegetale trebuie stabilite de autoritatea competentă în funcție de caz, aplicându-se cele mai bune tehnici disponibile. (2) Se aplică tuturor proceselor de fracționare, cu excepția rafinării (eliminarea rășinilor din uleiuri). (3) Se aplică rafinării. |
||
|
20 |
Fabricarea produselor farmaceutice (> 50) |
|
20 (1) |
5 (2) |
15 (2) |
5 % din cantitatea de solvent utilizată |
15 % din cantitatea de solvent utilizată |
(1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenților recuperați, valoarea limită de emisie din gazele reziduale este 150. (2) Valoarea limită a emisiei fugitive nu include solventul vândut ca parte a unui produs sau a unui preparat dintr-un recipient închis. |
PARTEA 3
Valori limită de emisie pentru instalațiile din industria de vopsire a autovehiculelor
|
1. |
Valorile limită ale emisiei totale se exprimă în grame de solvent organic emis pe metru pătrat de suprafață a produsului și în kilograme de solvent organic emis pe caroserie de mașină. |
|
2. |
Suprafața produselor indicate în tabelul de la punctul 3 este definită ca aria calculată pe baza suprafeței de acoperire electroforetică totală și aria tuturor părților care sunt eventual adăugate în faze succesive ale procesului de acoperire și care primesc același preparat ca cel utilizat pentru produsul în cauză, sau aria totală a produsului tratat în instalație. Aria suprafeței de acoperire electroforetică este calculată cu ajutorul formulei următoare:
Această metodă se aplică și pentru alte elemente acoperite alcătuite din plăci. Se utilizează proiectarea asistată de calculator sau alte metode echivalente pentru calcularea ariei altor părți adăugate sau ariei totale tratate în instalație. |
|
3. |
Valorile limită ale emisiei totale din tabelul de mai jos se referă la toate fazele procesului care se desfășoară în aceeași instalație, de la aplicarea preparatului prin electroforeză sau prin orice alt procedeu până la lustruirea stratului de acoperire, precum și la solventul utilizat pentru curățarea materialului, inclusiv zona de pulverizare și alte echipamente fixe, atât pe durata procesului de producție, cât și în afara acestuia.
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
4. |
Instalațiile de acoperire a vehiculelor cu consum inferior pragurilor de consum al solvenților indicate în tabelul de la punctul 3 trebuie să respecte cerințele aplicabile pentru sectorul de refinisare a vehiculelor specificate în partea 2. |
PARTEA 4
Valori limită de emisie privind compușii organici volatili cărora li se atribuie indicative de risc specifice
|
1. |
Pentru emisiile de compuși organici volatili menționați la articolul 58, în cazul în care debitul masic al sumei compușilor care justifică etichetarea indicată la articolul respectiv este de minimum 10 g/h, se respectă o valoare limită de emisie de 2 mg/Nm3. Valoarea limită de emisie se raportează la suma masică a diferiților compuși. |
|
2. |
Pentru emisiile compușilor organici volatili halogenați cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate frazele de pericol H341 sau H351, în cazul în care debitul masic al sumei compușilor care justifică frazele de pericol H341 sau H351 este de minimum 100 g/h, se respectă o valoare limită de emisie de 20 mg/Nm3. Valoarea limită de emisie se raportează la suma masică a diferiților compuși. |
PARTEA 5
Schema de reducere
|
1. |
Operatorul poate utiliza orice schemă de reducere care a fost concepută în mod special pentru instalația sa. |
|
2. |
Pentru aplicarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, adezivilor sau cernelurilor, se poate utiliza următoarea schemă. În cazurile în care următoarea schemă nu este corespunzătoare, autoritatea competentă poate permite operatorului să aplice orice altă schemă care duce la obținerea unor reduceri de emisii echivalente cu cele obținute în cazul în care s-ar aplica valorile limită de emisie din părțile 2 și 3. În acest scop, planul ține seama de punctele următoare:
(a)
în cazul în care substituenții fără solvenți sau cu conținut redus de solvenți sunt încă în curs de sintetizare, se acordă operatorului o prelungire a termenului în vederea punerii în aplicare a schemei sale de reducere a emisiilor;
(b)
punctul de referință pentru reducerea emisiilor ar trebui să corespundă în cea mai mare măsură emisiilor care ar fi obținute în cazul în care nu ar fi luată nicio măsură de reducere. |
|
3. |
Schema de reducere următoare se aplică instalațiilor pentru care se poate presupune un conținut constant în materie uscată al produsului:
(a)
emisiile anuale de referință se calculează după cum urmează:
(i)
Se determină masa totală a substanțelor solide din cantitatea de preparat de acoperire și/sau cerneală, lac sau adeziv, consumată în cursul unui an. Substanțele solide sunt toate substanțele prezente în preparatele de acoperire, cerneală, lacuri sau adezivi, care devin solide în urma evaporării apei sau compușilor organici volatili.
(ii)
Emisiile anuale de referință se calculează înmulțind masa determinată la punctul (i) cu factorul corespunzător din tabelul următor. Autoritățile competente pot corecta acești factori pentru instalații în care substanțele solide sunt utilizate mai eficient.
(b)
Emisia țintă este egală cu emisia anuală de referință înmulțită cu un procent egal cu:
(i)
(valoarea limită a emisiei fugitive + 15) pentru instalațiile cărora li se aplică rubrica 6 și pragurile minime de la rubricile 8 și 10 din partea 2;
(ii)
(valoarea limită a emisiei fugitive + 5) pentru toate celelalte instalații.
(c)
Conformitatea este îndeplinită în cazul în care emisia efectivă de solvenți, determinată cu ajutorul planului de gestionare a solvenților, este inferioară sau egală cu emisia țintă. |
PARTEA 6
Monitorizarea emisiilor
|
1. |
Canalele la care este racordat un echipament de reducere și care, la punctul final de emisie, evacuează o cantitate medie totală de carbon organic de mai mult de 10 kg/h, sunt monitorizate permanent pentru verificarea conformității. |
|
2. |
În celelalte cazuri, statele membre asigură efectuarea unor măsurători continue sau periodice. Pentru măsurătorile periodice, se măsoară cel puțin trei valori în timpul fiecărui exercițiu de măsurare. |
|
3. |
Măsurătorile nu se impun în cazul în care, pentru respectarea prezentei directive, nu este necesar un echipament de reducere la capătul ciclului. |
PARTEA 7
Planul de gestionare a solvenților
1. Principii
Planul de gestionare a solvenților este utilizat pentru:
verificarea conformității pe baza articolul 62;
identificarea posibilităților viitoare de reducere;
informarea publicului cu privire la consumul de solvenți, emisiile de solvenți și conformitatea cu cerințele din capitolul V.
2. Definiții
Definițiile următoare oferă un cadru pentru elaborarea bilanțului masei.
Solvenți organici utilizați la intrare (I):
|
I1 |
Cantitatea de solvenți organici, în stare pură sau în amestecuri cumpărate, care este utilizată în instalații în cursul perioadei în care se calculează bilanțul masei. |
|
I2 |
Cantitatea de solvenți organici, în stare pură sau în amestecuri, recuperați și reutilizați ca solvenți la intrare în cadrul procesului. Solventul reciclat este socotit la fiecare utilizare în cadrul activității. |
Solvenți organici la ieșire (O):
|
O1 |
Emisii din gazele reziduale. |
|
O2 |
Pierderea solvenților organici în apă, ținându-se seama de tratarea apei uzate pentru calculul prevăzut pentru O5. |
|
O3 |
Cantitatea de solvenți organici care rămân sub formă de impurități sau reziduuri în produsele ieșite din proces. |
|
O4 |
Emisii necapturate de solvenți organici în aer. Aceasta cuprinde ventilația generală a încăperilor, însoțită de eliberarea aerului în mediu prin ferestre, uși, guri de aerisire sau alte deschizături similare. |
|
O5 |
Pierderea solvenților organici și/sau a compușilor organici în urma unor reacții chimice sau fizice (inclusiv cei distruși prin incinerare sau alte tratări ale gazelor și apelor uzate, sau capturați, cu condiția să nu fie socotiți în O6, O7 sau O8). |
|
O6 |
Solvenți organici conținuți în deșeurile colectate. |
|
O7 |
Solvenți organici sau solvenți organici conținuți în amestecuri, care sunt vânduți sau sunt destinați vânzării ca produse de valoare comercială. |
|
O8 |
Solvenți organici conținuți în amestecuri, recuperați în vederea reutilizării, dar care nu sunt utilizați ca mărime de intrare în proces, cu condiția să nu fie socotiți în O7. |
|
O9 |
Solvenți organici eliberați în alte moduri. |
|
3. |
Utilizarea planului de gestionare a solvenților în vederea verificării conformității. Planul de gestionare a solvenților este utilizat, în funcție de cerința specială a cărei respectare se verifică, după cum urmează:
(a)
verificarea conformității cu schema de reducere stabilită în partea 5, cu o valoare limită a emisiei totale exprimată în emisii de solvent pe unitate de produs sau într-un alt mod indicat în părțile 2 și 3.
(i)
pentru toate activitățile care utilizează schema de reducere stabilită în partea 5, planul de gestionare a solvenților este elaborat anual pentru a se determina consumul (C). Consumul se calculează cu ajutorul ecuației următoare: C = I1 – O8 În același timp, se determină cantitatea de substanțe solide utilizate în preparatele de acoperire pentru a stabili în fiecare an emisiile anuale de referință și emisia țintă.
(ii)
planul de gestionare a solvenților este întocmit anual pentru a determina emisiile (E) și pentru a evalua conformitatea cu valorile limită ale emisiei totale, exprimate în emisie de solvenți pe unitate de produs sau într-un alt mod indicat în părțile 2 și 3. Emisiile se calculează cu ajutorul ecuației următoare: E = F + O1 unde F este emisia fugitivă definită la litera (b) punctul (i). Cifra de emisie se împarte apoi la parametrul aplicabil produsului în cauză.
(iii)
planul de gestionare a solvenților este întocmit anual pentru a determina totalul emisiilor din toate activitățile în cauză și pentru a evalua conformitatea cu cerințele de la articolul 59 alineatul (6) litera (b) punctul (ii), iar cifra astfel obținută se compară apoi cu totalul emisiilor care ar fi fost obținute în cazul în care cerințele din părțile 2, 3 și 5 ar fi fost respectate pentru fiecare activitate separat.
(b)
Determinarea emisiilor fugitive în vederea comparării lor cu valorile limită ale emisiilor fugitive din partea 2:
(i)
Emisiile fugitive se calculează cu ajutorul uneia dintre ecuațiile următoare: F = I1 – O1 – O5 – O6 – O7 – O8 sau F = O2 + O3 + O4 + O9 F se determină fie prin măsurarea directă a cantităților, fie printr-o metodă sau un calcul echivalent, de exemplu pe baza eficacității în capturarea emisiilor din cadrul procesului. Valoarea limită a emisiei fugitive se exprimă ca proporție din cantitatea utilizată ca mărime de intrare, care se calculează cu ajutorul ecuației următoare: I = I1 + I2
(ii)
Emisiile fugitive se determină cu ajutorul unui set de măsurători limitat, dar cuprinzător și nu mai este necesară o altă determinare până la modificarea echipamentului. |
PARTEA 8
Evaluarea respectării valorilor limită de emisie pentru gazele reziduale
|
1. |
În cazul măsurătorilor continue, se consideră că valorile limită de emisie sunt respectate în cazul în care:
(a)
niciuna dintre mediile aritmetice ale tuturor citirilor valide efectuate în decursul oricărei perioade de 24 de ore de funcționare a unei instalații sau activități, cu excepția operațiunilor de pornire, de oprire și de întreținere a echipamentelor, nu depășește valorile limită de emisie;
(b)
niciuna dintre mediile calculate la o oră nu depășește valorile limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5. |
|
2. |
În cazul măsurătorilor periodice, se consideră că valorile limită de emisie sunt respectate în cazul în care, în cursul unui exercițiu de monitorizare:
(a)
media tuturor valorilor măsurate nu depășește valorile limită de emisie;
(b)
niciuna dintre mediile calculate la o oră nu depășește valorile limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5. |
|
3. |
Conformitatea cu partea 4 se verifică pe baza sumei concentrațiilor masice ale fiecăruia dintre compușii organici volatili în cauză. În toate celelalte cazuri, în cazul în care nu există dispoziții contrare în partea 2, conformitatea se verifică pe baza masei totale a carbonului organic emis. |
|
4. |
Se pot adăuga volume de gaz la gazele reziduale în scopul răcirii sau diluării, în cazul în care această operațiune este justificată din punct de vedere tehnic, dar acestea nu se iau în considerare la determinarea concentrației masice a substanței poluante din gazele reziduale. |
ANEXA VIII
Dispoziții tehnice privind instalațiile producătoare de dioxid de titan
PARTEA 1
Valorile limită de emisie pentru emisiile în apă
|
1. |
În cazul instalațiilor care folosesc procedeul cu sulfat (medie anuală): 550 kg de sulfat pe tona de dioxid de titan produs. |
|
2. |
În cazul instalațiilor care folosesc procedeul cu clor (medie anuală):
(a)
130 kg de clor pe tonă de dioxid de titan produs în cazul utilizării rutilului natural;
(b)
228 kg de clor pe tonă de dioxid de titan produs în cazul utilizării rutilului sintetic;
(c)
330 kg de clor pe tonă de dioxid de titan produs în cazul utilizării zgurei. Instalațiile care evacuează în apele marine (estuare, zone costiere sau în larg) pot fi supuse unei valori limită de emisie de 450 kg de clor pe tona de dioxid de titan produs în cazul utilizării zgurei. |
|
3. |
În cazul instalațiilor care utilizează procedeul cu clor și folosesc mai mult de un tip de minereu, valorile limită de emisie de la punctul 2 se aplică proporțional cu cantitățile din fiecare minereu utilizat. |
PARTEA 2
Valori limită de emisie în aer
|
1. |
Valorile limită de emisie care sunt exprimate în concentrații masice pe metru cub (Nm3) se calculează la o temperatură de 273,15 K, și la o presiune de 101,3 kPa. |
|
2. |
Pentru pulberi: 50 mg/Nm3 ca medie orară provenind de la sursele principale și 150 mg/Nm3 ca medie orară provenind din orice altă sursă. |
|
3. |
Pentru dioxidul și trioxidul de sulf în stare gazoasă provenind din fazele de fermentare și de calcinare, inclusiv picăturile de acid, calculate ca echivalent SO2:
(a)
6 kg pe tona de dioxid de titan produs, ca medie anuală;
(b)
500 mg/Nm3 ca medie orară pentru instalațiile destinate concentrării de deșeuri acide. |
|
4. |
Pentru clor, în cazul instalațiilor care folosesc procedeul cu clor:
(a)
5 mg/Nm3 ca medie zilnică;
(b)
40 mg/Nm3 în orice moment. |
PARTEA 3
Monitorizarea emisiilor
Monitorizarea emisiilor în aer include cel puțin monitorizarea continuă a:
dioxidului și trioxidului de sulf provenind în fazele de fermentare și de calcinare din plante pentru determinarea concentrației de deșeuri acide în instalațiile în care este utilizat procedeul cu sulfat;
clorului provenind de la sursele importante din cadrul instalațiilor care utilizează procedeul cu clor;
pulberilor din sursele importante generatoare de pulberi.
ANEXA IX
PARTEA A
Directive abrogate cu amendamentele succesive
(menționate la articolul 81
|
Directiva 78/176/CEE a Consiliului (JO L 54, 25.2.1978, p. 19) |
|
|
Directiva 83/29/CEE a Consiliului (JO L 32, 3.2.1983, p. 28) |
|
|
Directiva 91/692/CEE a Consiliului (JO L 377, 31.12.1991, p. 48) |
numai anexa I litera (b) |
|
Directiva 82/883/CEE a Consiliului (JO L 378, 31.12.1982, p. 1) |
|
|
Actul de aderare din 1985 |
numai anexa I punctul X.1 litera (o) |
|
Actul de aderare din 1994 |
numai anexa I punctul VIII.A.6 |
|
Regulamentul (CE) nr. 807/2003 al Consiliului (JO L 122, 16.5.2003, p. 36) |
numai anexa III punctul 34 |
|
Regulamentul (CE) Nr. 219/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 87, 31.3.2009, p. 109) |
numai anexa, punctul 3.1. |
|
Directiva 92/112/CEE a Consiliului (JO L 409, 31.12.1992, p. 11) |
|
|
Directiva 1999/13/CE a Consiliului (JO L 85, 29.3.1999, p. 1) |
|
|
Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1) |
numai anexa I punctul 17 |
|
Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 143, 30.4.2004, p. 87) |
numai articolul 13 alineatul (1) |
|
Directiva 2008/112/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 345, 23.12.2008, p. 68) |
numai articolul 3 |
|
Directiva 2000/76/EC a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 332, 28.12.2000, p. 91) |
|
|
Regulamentul (CE) Nr. 1137/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 311, 21.11.2008, p. 1) |
numai anexa, punctul 4.8. |
|
Directiva 2001/80/EC a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 309, 27.11.2001, p. 1) |
|
|
Directiva 2006/105/CE a Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 368) |
numai anexa partea B punctul 2. |
|
Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 140, 5.6.2009, p. 114) |
numai articolul 33 |
|
Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 24, 29.1.2008, p. 8) |
|
|
Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 140, 5.6.2009, p. 114). |
numai articolul 37 |
PARTEA B
Listă cu termene limită pentru transpunerea în legislația națională
(menționată la articolul 81
|
Directiva |
Termen limită pentru transpunere |
Termen limită pentru punere în aplicare |
|
78/176/CEE |
25 februarie 1979 |
|
|
82/883/CEE |
31 decembrie 1984 |
|
|
92/112/CEE |
15 iunie 1993 |
|
|
1999/13/CE |
1 aprilie 2001 |
|
|
2000/76/CE |
28 decembrie 2000 |
28 decembrie 2002 28 decembrie 2005 |
|
2001/80/CE |
27 noiembrie 2002 |
27 noiembrie 2004 |
|
2003/35/CE |
25 iunie 2005 |
|
|
2003/87/CE |
31 decembrie 2003 |
|
|
2008/1/CE |
30 octombrie 1999 (1) |
30 octombrie 1999 30 octombrie 2007 |
|
(1)
Directiva 2008/1/CE este o versiune codificată a Directivei 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (JO L 257, 10.10.1996, p. 26) și termenele limită pentru transpunere și aplicare rămân în vigoare. |
||
ANEXA X
Tabel de corespondență
|
Directiva 78/176/CEE |
Directiva 82/883/CEE |
Directiva 92/112/CEE |
Directiva 2008/1/CE |
Directiva 1999/13/CE |
Directiva 2000/76/CE |
Directiva 2001/80/CE |
Prezenta directivă |
|
Articolul 1 alineatul (1) |
Articolul 1 |
Articolul 1 |
|
|
|
|
Articolul 66 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 2 |
|
Articolul 1 alineatul (2) litera (a) |
|
|
Articolul 2 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 3 punctul 2. |
|
Articolul 1 alineatul (2) litera (b) |
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (1) |
|
Articolul 3 punctul 37 |
|
Articolul 1 alineatul (2) literele (c), (d) și (e) |
|
|
|
|
|
|
— |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 66 |
|
Articolul 2 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 67 |
|
Articolul 3 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 literele (d) și (e) |
|
Articolul 4 |
|
|
Articolul 4 |
Articolul 3 partea introductivă și alineatul (1) |
Articolul 4 alineatul (1) |
|
Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf |
|
Articolul 5 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 literele (d) și (e) |
|
Articolul 6 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 literele (d) și (e) |
|
Articolul 7 alineatul (1) |
|
Articolul 10 |
|
|
|
|
Articolul 70 alineatele (1) și (2) prima teză |
|
Articolul 7 alineatele (2) și (3) |
|
|
|
|
|
|
— |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 70 alineatul (2) a doua teză și Articolul 70 alineatul (3) |
|
Articolul 8 alineatul (1) |
|
|
|
|
|
|
— |
|
Articolul 8 alineatul (2) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 26 alineatul (1) paragraful al doilea |
|
Articolul 9 |
|
|
|
|
|
|
— |
|
Articolul 10 |
|
|
|
|
|
|
— |
|
Articolul 11 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 12 |
|
Articolul 12 |
|
|
|
|
|
|
— |
|
Articolul 13 alineatul (1) |
|
|
Articolul 17 alineatul (1) primul paragraf și Articolul 17 alineatul (3) primul paragraf prima teză |
Articolul 11 alineatul (1) prima teză și Articolul 11 alineatul (2) |
|
|
Articolul 72 alineatul (1) prima teză |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 72 alineatul (1) a doua teză |
|
Articolul 13 alineatele (2), (3) și (4) |
|
|
|
|
|
|
— |
|
Articolul 14 |
|
|
|
|
|
|
— |
|
Articolul 15 |
Articolul 14 |
Articolul 12 |
Articolul 21 |
Articolul 15 |
Articolul 21 |
Articolul 18 alineatele (1) și (3) |
Articolul 80 |
|
Articolul 16 |
Articolul 15 |
Articolul 13 |
Articolul 23 |
Articolul 17 |
Articolul 23 |
Articolul 20 |
Articolul 84 |
|
Anexa I |
|
|
|
|
|
|
— |
|
Anexa II secțiunea A partea introductivă și punctul 1 |
|
|
|
|
|
|
— |
|
Anexa II secțiunea A punctul 2 |
|
|
|
|
|
|
— |
|
Anexa II secțiunea B |
|
|
|
|
|
|
— |
|
|
Articolul 2 |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Articolul 3 |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Articolul 4 alineatul (1) și articolul 4 alineatul (2) primul paragraf |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Articolul 4 alineatul (2) paragraful al doilea |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Articolul 4 alineatele (3) și (4) |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Articolul 5 |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Articolul 6 |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Articolul 7 |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Articolul 8 |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Articolul 9 |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Articolul 10 |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Articolul 11 alineatul (1) |
|
|
Articolul 13 alineatul (1) |
Articolul 17 alineatul (1) |
|
Articolul 75 alineatul (1) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 75 alineatul (2) |
|
|
Articolul 11 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 17 alineatul (2) |
|
— |
|
|
Articolul 11 alineatul (3) |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Articolul 12 |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Articolul 13 |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Anexa I |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Anexa II |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Anexa III |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Anexa IV |
|
|
|
|
|
— |
|
|
Anexa V |
|
|
|
|
|
— |
|
|
|
Articolul 2 alineatul (1) partea introductivă |
|
|
|
|
— |
|
|
|
Articolul 2 alineatul (1) litera (a) partea introductivă |
|
|
|
|
— |
|
|
|
Articolul 2 alineatul (1) litera (a) prima liniuță |
|
|
|
|
Articolul 67 litera (a) |
|
|
|
Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a doua liniuță |
|
|
|
|
Articolul 67 litera (b) |
|
|
|
Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță și Articolul 2 alineatul (1) litera (b) a treia liniuță |
|
|
|
|
Articolul 67 litera (d) |
|
|
|
Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a patra, a cincea, a șasea și a șaptea liniuță |
|
|
|
|
— |
|
|
|
Articolul 2 alineatul (1) litera (b) partea introductivă și prima, a patra, a cincea, a șasea și a șaptea liniuță |
|
|
|
|
— |
|
|
|
Articolul 2 alineatul (1) litera(b) a doua liniuță |
|
|
|
|
Articolul 67 litera (c) |
|
|
|
Articolul 2 alineatul (1) litera (c) |
|
|
|
|
— |
|
|
|
Articolul 2 alineatul (2) |
|
|
|
|
— |
|
|
|
Articolul 3 |
|
|
|
|
Articolul 67 |
|
|
|
Articolul 4 |
|
|
|
|
Articolul 67 |
|
|
|
Articolul 5 |
|
|
|
|
— |
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) partea introductivă |
|
|
|
|
Articolul 68 |
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) litera (a) |
|
|
|
|
Anexa VIII partea 1 punctul 1 |
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) litera (b) |
|
|
|
|
Anexa VIII partea 1 punctul 2 |
|
|
|
Articolul 6 alineatul (2) |
|
|
|
|
Anexa VIII partea 1 punctul 3 |
|
|
|
Articolul 7 |
|
|
|
|
— |
|
|
|
Articolul 8 |
|
|
|
|
— |
|
|
|
Articolul 9 alineatul (1) partea introductivă |
|
|
|
|
Articolul 69 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 9 alineatul (1) partea introductivă |
|
|
|
|
— |
|
|
|
Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (i) |
|
|
|
|
Anexa VIII partea 2 punctul 2 |
|
|
|
Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) |
|
|
|
|
Anexa VIII partea 2 punctul 3 partea introductivă și punctul 3 litera (a) |
|
|
|
Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) |
|
|
|
|
Articolul 69 alineatul (1) |
|
|
|
Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) |
|
|
|
|
Anexa VIII partea 2 punctul 3 litera (b) |
|
|
|
Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (v) |
|
|
|
|
— |
|
|
|
Articolul 9 alineatul (1) litera (b) |
|
|
|
|
Anexa VIII partea 2 punctul 4 |
|
|
|
Articolul 9 alineatele (2) și (3) |
|
|
|
|
— |
|
|
|
Articolul 11 |
|
|
|
|
Articolul 11 literele (d) și (e) |
|
|
|
Anexă |
|
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 1 |
|
|
|
Articolul 1 |
|
|
|
|
Articolul 2 partea introductivă |
|
|
|
Articolul 3 partea introductivă |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 1 |
Articolul 2 alineatul (14) |
|
|
Articolul 3 punctul 1 |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 3 |
Articolul 2 alineatul (1) |
|
|
Articolul 3 punctul 3 |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 4 |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 5 |
Articolul 2 alineatul (9) |
Articolul 3 alineatul (8) |
Articolul 2 alineatul (1) |
Articolul 3 punctul 4. |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 6 prima teză |
Articolul 2 alineatul (13) |
Articolul 3 alineatul (9) |
Articolul 2 alineatul (3) prima parte |
Articolul 3 punctul 5 |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 6 a doua teză |
|
|
|
Articolul 15 alineatul (1) |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 7 |
|
|
|
Articolul 3 punctul 6 |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 8 |
Articolul 2 alineatul (5) |
|
|
Articolul 71 |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 9 prima teză |
Articolul 2 alineatul (7) |
Articolul 3 alineatul (12) |
|
Articolul 3 punctul 7 |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 9 a doua teză |
|
|
|
Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 4 alineatul (2) paragraful al doilea |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 4 alineatul (3) |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 10 |
|
|
|
— |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 3 punctul 8 |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 11 prima teză |
|
|
|
Articolul 3 punctul 9 |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 11 a doua teză |
|
|
|
Articolul 20 alineatul (3) |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 12 primul paragraf și Anexa IV partea introductivă |
|
|
|
Articolul 3 punctul 10 |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 12 paragraful al doilea |
|
|
|
Articolul 14 alineatul (5) litera (a) și Articolul 14 alineatul (6) |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 13 |
Articolul 2 alineatul (6) |
Articolul 3 alineatul (11) |
Articolul 2 alineatul (5) |
Articolul 3 punctul 15 |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 14 |
|
|
|
Articolul 3 punctul 16 |
|
|
|
|
Articolul 2 punctul 15 |
|
|
|
Articolul 3 punctul 17 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 3 punctele 11-14, 18-23, 26-30 și 34-36 |
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (1) partea introductivă |
|
|
|
Articolul 11 partea introductivă |
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (1) litera (a) |
|
|
|
Articolul 11 literele (a) și (b) |
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (1) litera (b) |
|
|
|
Articolul 11 litera (c) |
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (1) litera (c) |
|
|
|
Articolul 11 literele (d) și (e) |
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (1) litera (d) |
|
|
|
Articolul 11 litera (f) |
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (1) litera (e) |
|
|
|
Articolul 11 litera (g) |
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (1) litera (f) |
|
|
|
Articolul 11 litera (h) |
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (2) |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (1) |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 80 alineatul (1) paragraful al doilea |
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) partea introductivă |
|
|
|
Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf partea introductivă |
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(d) |
|
|
|
Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(d) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (e) |
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (e) |
|
|
|
Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (f) |
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (f) |
|
|
|
Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (g) |
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (g) |
|
|
|
Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (h) |
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (h) |
|
|
|
Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (i) |
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (i) |
|
|
|
Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (j) |
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (j) |
|
|
|
Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf litera (k) |
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) paragraful al doilea |
|
|
|
Articolul 12 alineatul (1) paragraful al doilea |
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 12 alineatul (2) |
|
|
|
|
Articolul 7 |
|
|
|
Articolul 5 alineatul (2) |
|
|
|
|
Articolul 8 primul paragraf |
|
Articolul 4 alineatul (3) |
|
Articolul 5 alineatul (1) |
|
|
|
|
Articolul 8 paragraful al doilea |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (1) prima parte a tezei |
|
|
|
Articolul 14 alineatul (1) primul paragraf |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (1) a doua parte a tezei |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 5 alineatul (3) |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (3) primul paragraf prima și a doua teză |
|
|
|
Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea partea introductivă și literele (a) și (b) |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (3) primul paragraf a treia teză |
|
|
|
Articolul 14 alineatul (2) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 14 alineatele (3), (4) și (7) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 14 alineatul (5) partea introductivă și primul paragraf litera (b) și Articolul 14 alineatul (5) paragraful al doilea |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (3) paragraful al doilea |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (3) paragraful al treilea |
|
|
|
Articolul 9 alineatul (1) |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (3) paragraful al patrulea |
|
|
|
Articolul 9 alineatul (2) |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (3) paragraful al cincilea |
|
|
|
Articolul 9 alineatul (3) |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (3) paragraful al șaselea |
|
|
|
Articolul 9 alineatul (4) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 10 |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (4) prima parte a primei teze |
|
|
|
Articolul 15 alineatul (2) |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (4) a doua parte a primei teze |
|
|
|
Articolul 15 alineatul (4) primul paragraf |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 15 alineatul (4) paragrafele al doilea-al cincilea și Articolul 15 alineatul (5) |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (4) a doua teză |
|
|
|
Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea litera (g) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea litera (h) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 15 alineatul (3) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 16 |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (5) primul paragraf |
|
|
|
Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea litera (c) punctul (i) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea litera (c) punctul (ii) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea litera (d) |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (5) paragraful al doilea |
|
|
|
— |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea litera (e) |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (6) primul paragraf |
|
|
|
Articolul 14 alineatul (1) paragraful al doilea litera (f) |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (6) paragraful al doilea |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (7) |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (8) |
|
|
|
Articolul 6 și Articolul 17 alineatul (1) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 17 alineatele (2), (3) și (4) |
|
|
|
|
Articolul 10 |
|
|
|
Articolul 18 |
|
|
|
|
Articolul 11 |
|
|
|
Articolul 19 |
|
|
|
|
Articolul 12 alineatul (1) |
|
|
|
Articolul 20 alineatul (1) |
|
|
|
|
Articolul 12 alineatul (2) prima teză |
|
|
|
Articolul 20 alineatul (2) primul paragraf |
|
|
|
|
Articolul 12 alineatul (2) a doua teză |
|
|
|
Articolul 20 alineatul (2) paragraful al doilea |
|
|
|
|
Articolul 12 alineatul (2) a treia teză |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 13 alineatul (1) |
|
|
|
Articolul 21 alineatul (1) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 21 alineatele (2), (3) și (4) |
|
|
|
|
Articolul 13 alineatul (2) partea introductivă |
|
|
|
Articolul 21 alineatul (5) partea introductivă |
|
|
|
|
Articolul 13 alineatul (2) litera (a) |
|
|
|
Articolul 21 alineatul (5) litera (a) |
|
|
|
|
Articolul 13 alineatul (2) litera (b) |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 13 alineatul (2) litera (c) |
|
|
|
Articolul 21 alineatul (5) litera (b) |
|
|
|
|
Articolul 13 alineatul (2) litera (d) |
|
|
|
— |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 21 alineatul (5) litera (c) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 22 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 23 alineatul (1) primul paragraf |
|
|
|
|
Articolul 14 partea introductivă și litera (a) |
|
|
|
Articolul 8 alineatul (1) |
|
|
|
|
Articolul 14 litera (b) |
|
|
|
Articolul 7 litera (a) și articolul 14 alineatul (1) litera (d) punctul (i) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 7 partea introductivă și literele (b) și (c) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 14 alineatul (1) litera (d) punctul (ii) |
|
|
|
|
Articolul 14 litera (c) |
|
|
|
Articolul 23 alineatul (1) paragraful al doilea |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 23 alineatele (2)-(6) |
|
|
|
|
Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf partea introductivă și literele (a) și (b) |
Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf |
|
|
Articolul 24 alineatul (1) primul paragraf partea introductivă și literele (a) și (b) |
|
|
|
|
Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf litera (c) |
|
|
|
Articolul 24 alineatul (1) primul paragraf litera (c) |
|
|
|
|
Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea |
|
|
|
Articolul 24 alineatul (1) paragraful al doilea |
|
|
|
|
Articolul 15 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 24 alineatul (3) litera (b) |
|
|
|
|
Articolul 15 alineatul (3) |
|
|
|
Articolul 24 alineatul (4) |
|
|
|
|
Articolul 15 alineatul (4) |
|
|
|
Articolul 24 alineatul (2) partea introductivă și literele (a) și (b) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 24 alineatul (2) literele (c)-(f) și Articolul 24 alineatul (3) partea introductivă și litera (a) |
|
|
|
|
Articolul 16 |
|
|
|
Articolul 25 |
|
|
|
|
Articolul 17 alineatul (1) paragraful al doilea |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 17 alineatul (2) primul paragraf |
|
|
|
Articolul 13 alineatul (1) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 13 alineatele (2)-(7) |
|
|
|
|
Articolul 17 alineatul (2) paragraful al doilea |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 17 alineatul (3) primul paragraf a doua și a treia teză |
Articolul 11 alineatul (1) a doua teză |
|
|
Articolul 72 alineatul (2) |
|
|
|
|
Articolul 17 alineatul (3) primul paragraf a patra teză |
|
|
|
— |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 72 alineatele (3) și (4) |
|
|
|
|
Articolul 17 alineatul (3) paragraful al doilea |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 17 alineatul (3) paragraful al treilea |
Articolul 11 alineatul (3) |
|
|
Articolul 73 alineatul (1) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 73 alineatul (2) |
|
|
|
|
Articolul 17 alineatul (4) |
|
|
|
— |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 74 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 27 |
|
|
|
|
Articolul 18 |
|
|
Articolul 11 |
Articolul 26 |
|
|
|
|
Articolul 19 |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 20 |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Articolul 21 |
|
|
|
Articolul 80 alineatul (2) |
|
|
|
|
Articolul 22 |
|
Articolul 18 |
Articolul 17 |
Articolul 81 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 82 |
|
|
|
|
Articolul 23 |
Articolul 16 |
Articolul 22 |
Articolul 19 |
Articolul 83 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 2 alineatul (1) |
|
|
|
|
Anexa I punctul 1 al părții introductive |
|
|
|
Articolul 2 alineatul (2) |
|
|
|
|
Anexa I punctul 2 al părții introductive |
|
|
|
Anexa I partea introductivă primul subpunct prima teză |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa I partea introductivă primul subpunct teza a doua |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa I partea introductivă al doilea subpunct |
|
|
|
|
Anexa I punctele 1.1-1.3 |
|
|
|
Anexa I punctele 1.1-1.3 |
|
|
|
|
Anexa I punctul 1.4. |
|
|
|
Anexa I punctul 1.4 litera (a) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa I punctul 1.4 litera (b) |
|
|
|
|
Anexa I punctul 2. |
|
|
|
Anexa I punctul 2. |
|
|
|
|
Anexa I punctul 3.1. |
|
|
|
Anexa I punctul 3.1 literele (a) și (b) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa I punctul 3.1 litera (c) |
|
|
|
|
Anexa I punctele 3.2-3.5 |
|
|
|
Anexa I punctele 3.2-3.5 |
|
|
|
|
Anexa I punctul 4. |
|
|
|
Anexa I punctul 4. |
|
|
|
|
Anexa I punctul 5 partea introductivă |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Anexa I punctul 5.1. |
|
|
|
Anexa I punctul 5.1 literele (b), (f), (g), (i) și (j) și punctul 5.2 litera (b) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa I punctul 5.1 literele (a), (c), (d), (e), (h) și (k) |
|
|
|
|
Anexa I punctul 5.2 |
|
|
|
Anexa I punctul 5.2 litera (a) |
|
|
|
|
Anexa I punctul 5.3 |
|
|
|
Anexa I punctul 5.3 litera (a) punctele (i) și (ii) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa I punctul 5.3 litera (a) punctele (iii)-(v) și punctul 5.3 litera (b) |
|
|
|
|
Anexa I punctul 5.4 |
|
|
|
Anexa I punctul 5.4 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa I punctele 5.5 și 5.6 |
|
|
|
|
Anexa I punctele 6.1 (a) și (b) |
|
|
|
Anexa I punctele 6.1 (a) și (b) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa I punctul 6.1(c) |
|
|
|
|
Anexa I punctele 6.2-6.4(b) |
|
|
|
Anexa I punctele 6.2-6.4(b)(ii) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa I punctul 6.4(b)(iii) |
|
|
|
|
Anexa I punctele 6.4(c)-6.9 |
|
|
|
Anexa I punctele 6.4(c)-6.9 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa I punctele 6.10 și 6.11 |
|
|
|
|
Anexa II |
|
|
|
— |
|
|
|
|
Anexa III |
|
|
|
Anexa II „Aer” și „Apă” punctele 1-12 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa II „Apă” punctul 13 |
|
|
|
|
Anexa IV |
|
|
|
Anexa III |
|
|
|
|
Anexa V |
|
|
|
Anexa IV |
|
|
|
|
|
Articolul 1 |
|
|
Articolul 56 |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (2) |
|
|
Articolul 57 alineatul (1) |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (3) |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (4) |
|
|
Articolul 63 alineatul (1) |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (8) |
|
|
Articolul 4 alineatul (1) paragraful al treilea |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (10) |
|
|
Articolul 57 alineatul (3) |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (11) |
|
|
Articolul 57 alineatul (2) |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (12) |
|
|
Articolul 57 alineatul (4) |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (15) |
|
|
Articolul 57 alineatul (5) |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (16) |
|
|
Articolul 3 punctul 44 |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (17) |
|
|
Articolul 3 punctul 45 |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (18) |
|
|
Articolul 3 punctul 46 |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (19) |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (20) |
|
|
Articolul 3 punctul 47 |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (21) |
|
|
Articolul 57 alineatul (6) |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (22) |
|
|
Articolul 57 alineatul (7) |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (23) |
|
|
Articolul 57 alineatul (8) |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (24) |
|
|
Articolul 57 alineatul (9) |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (25) |
|
|
Articolul 57 alineatul (10) |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (26) |
|
|
Articolul 57 alineatul (11) |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (27) |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (28) |
|
|
Articolul 63 alineatul (1) |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (29) |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (30) |
|
|
Articolul 57 alineatul (12) |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (31) |
|
|
Anexa VII partea 2 prima teză Anexa VIII partea 2 punctul 1 |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (32) |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (33) |
|
|
Articolul 57 alineatul (13) |
|
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (2) |
|
|
Articolul 4 alineatul (1) paragraful al doilea |
|
|
|
|
|
Articolul 4 alineatele (1), (2) și (3) |
|
|
Articolul 4 alineatul (1) primul și al doilea paragraf |
|
|
|
|
|
Articolul 4 alineatul (4) |
|
|
Articolul 63 alineatul (2) |
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (1) |
|
|
Articolul 59 alineatul (1) primul paragraf partea introductivă |
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (2) |
|
|
Articolul 59 alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b) |
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (3) primul paragraf litera (a) |
|
|
Articolul 59 alineatul (2) |
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (3) primul paragraf litera (b) |
|
|
Articolul 59 alineatul (3) |
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (3) paragraful al doilea |
|
|
Articolul 59 alineatul (4) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 59 alineatul (5) |
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (4) |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (5) |
|
|
Articolul 59 alineatul (6) |
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (6) |
|
|
Articolul 58 |
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (7) |
|
|
Anexa VII partea 4 punctul 1 |
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (8) primul paragraf |
|
|
Anexa VII partea 4 punctul 2 |
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (8) paragraful al doilea |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (9) |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (10) |
|
|
Articolul 59 alineatul (7) |
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatele (11), (12) și (13) |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Articolul 6 |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Articolul 7 alineatul (1) partea introductivă și prima, a doua, a treia și a patra liniuță |
|
|
Articolul 64 |
|
|
|
|
|
Articolul 7 alineatul (1) partea de încheiere |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Articolul 7 alineatul (2) |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (1) |
|
|
Articolul 14 alineatul (1) litera (d) și Articolul 60 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 61 |
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (2) |
|
|
Anexa VII partea 6 punctul 1 |
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (3) |
|
|
Anexa VII partea 6 punctul 2 |
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (4) |
|
|
Anexa VII partea 6 punctul 3 |
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (5) |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf partea introductivă |
|
|
Articolul 62 primul paragraf partea introductivă |
|
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf prima, a doua si a treia liniuță |
|
|
Articolul 62 primul paragraf literele (a), (b) și (c) |
|
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (1) paragraful al doilea |
|
|
Articolul 62 paragraful al doilea |
|
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (1) paragraful al treilea |
|
|
Anexa VII partea 8 punctul 4 |
|
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (2) |
|
|
Articolul 63 alineatul (3) |
|
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (3) |
|
|
Anexa VII partea 8 punctul 1 |
|
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (4) |
|
|
Anexa VII partea 8 punctul 2 |
|
|
|
|
|
Articolul 9 alineatul (5) |
|
|
Anexa VII partea 8 punctul 3 |
|
|
|
|
|
Articolul 10 |
Articolul 4 alineatul (9) |
|
Articolul 8 alineatul (2) |
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (1) de la a treia la a șasea teză inclusiv |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Articolul 12 alineatul (1) paragraful al doilea |
|
|
Articolul 65 alineatul (1) primul paragraf |
|
|
|
|
|
Articolul 12 alineatul (1) paragraful al treilea |
|
|
Articolul 65 alineatul (1) paragraful al doilea |
|
|
|
|
|
Articolul 12 alineatul (2) |
|
|
Articolul 65 alineatul (2) |
|
|
|
|
|
Articolul 12 alineatul (3) |
|
|
Articolul 65 alineatul (3) |
|
|
|
|
|
Articolul 13 alineatele (2) și (3) |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Articolul 14 |
Articolul 19 |
Articolul 16 |
Articolul 79 |
|
|
|
|
|
Anexa I prima și a doua teză a părții introductive |
|
|
Articolul 56 |
|
|
|
|
|
Anexa I a treia teză a părții introductive și lista activităților |
|
|
Anexa VII partea 1 |
|
|
|
|
|
Anexa IIA |
|
|
Anexa VII părțile 2 și 3 |
|
|
|
|
|
Anexa IIA partea II ultima teză a punctului 6 |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Anexa IIB punctul 1 prima și a doua teză |
|
|
Articolul 59 alineatul (1) primul paragraf litera (b) |
|
|
|
|
|
Anexa IIB punctul 1 a treia teză |
|
|
Articolul 59 alineatul (1) paragraful al doilea |
|
|
|
|
|
Anexa IIB punctul 2 |
|
|
Anexa VII partea 5 |
|
|
|
|
|
Anexa IIB punctul 2 subpunctul al doilea (i) și tabelul |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Anexa III punctul 1. |
|
|
— |
|
|
|
|
|
Anexa III punctul 2 |
|
|
Anexa VII partea 7 punctul 1 |
|
|
|
|
|
Anexa III punctul 3 |
|
|
Anexa VII partea 7 punctul 2 |
|
|
|
|
|
Anexa III punctul 4 |
|
|
Anexa VII partea 7 punctul 3 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 1 primul paragraf |
|
Articolul 42 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 1 alineatul (2) |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (1) |
|
Articolul 42 alineatul (1) primul paragraf |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 42 alineatul (1) de la al doilea la al cincilea paragraf |
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (2) partea introductivă |
|
Articolul 42 alineatul (2) partea introductivă |
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (2) litera (a) partea introductivă |
|
Articolul 42 alineatul (2) litera (a) partea introductivă |
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctele de la (i) la (v) inclusiv |
|
Articolul 42 alineatul (2) litera (a) punctul (i) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (vi) |
|
Articolul 42 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (vii) |
|
Articolul 42 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (viii) |
|
Articolul 42 alineatul (2) litera (a) punctul (iv) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (2) litera (b) |
|
Articolul 42 alineatul (2) litera (b) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (2) primul paragraf |
|
Articolul 3 punctul 38 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (2) paragraful al doilea |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (3) |
|
Articolul 3 punctul 39 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (4) primul paragraf |
|
Articolul 3 punctul 40 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (4) paragraful al doilea |
|
Articolul 42 alineatul (1) paragraful al treilea |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 42 alineatul (1) paragraful al patrulea |
|
|
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (5) primul paragraf |
|
Articolul 3 punctul 41 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (5) paragraful al doilea |
|
Articolul 42 alineatul (1) paragraful al cincilea |
|
|
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (5) paragraful al treilea |
|
Articolul 42 alineatul (1) paragraful al treilea |
|
|
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (6) |
|
Anexa VI partea 1 litera (a) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (7) |
|
Articolul 3 punctul 42 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa VI partea 1 litera (b) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (10) |
|
Articolul 3 punctul 43 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 3 alineatul (13) |
|
Articolul 43 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 4 alineatul (2) |
|
Articolul 44 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 4 alineatul (4) partea introductivă și literele (a) și (b) |
|
Articolul 45 alineatul (1) partea introductivă și literele (a) și (b) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 4 alineatul (4) litera (c) |
|
Articolul 45 alineatul (1) litera (e) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 4 alineatul (5) |
|
Articolul 45 alineatul (2) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 4 alineatul (6) |
|
Articolul 45 alineatul (3) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 4 alineatul (7) |
|
Articolul 45 alineatul (4) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 4 alineatul (8) |
|
Articolul 54 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 5 |
|
Articolul 52 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf |
|
Articolul 50 alineatul (1) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) paragraful al doilea și Articolul 6 alineatul (2) |
|
Articolul 50 alineatul (2) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) paragraful al treilea |
|
Articolul 50 alineatul (3) primul paragraf |
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) paragraful al patrulea prima parte |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (1) paragraful al patrulea a doua parte |
|
Articolul 50 alineatul (3) paragraful al doilea |
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (3) |
|
Articolul 50 alineatul (4) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (4) prima și a doua teză a primului paragraf și Articolul 6 alineatul (4) prima și a doua teză a celui de-al doilea paragraf |
|
Articolul 51 alineatul (1) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (4) a treia teză a primului paragraf |
|
Articolul 51 alineatul (2) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 6 alineatul (4) a treia teză a celui de-al doilea paragraf |
— |
Articolul 51 alineatul (3) primul paragraf |
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (4) paragraful al treilea |
|
Articolul 51 alineatul (3) paragraful al doilea |
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (4) paragraful al patrulea |
|
Articolul 51 alineatul (4) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (5) prima parte a tezei |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (5) a doua parte a tezei |
|
Articolul 46 alineatul (1) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (6) |
|
Articolul 50 alineatul (5) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (7) |
|
Articolul 50 alineatul (6) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 alineatul (8) |
|
Articolul 50 alineatul (7) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 7 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (2) primul paragraf |
|
Articolul 46 alineatul (2) primul paragraf |
|
|
|
|
|
|
Articolul 7 alineatul (2) paragraful al doilea |
|
Articolul 46 alineatul (2) paragraful al doilea |
|
|
|
|
|
|
Articolul 7 alineatul (3) și articolul 11 alineatul (8) primul paragraf partea introductivă |
|
Anexa VI partea 6 prima parte a punctului 2.7 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 7 alineatul (4) |
|
Articolul 46 alineatul (2) paragraful al doilea |
|
|
|
|
|
|
Articolul 7 alineatul (5) |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (1) |
|
Articolul 45 alineatul (1) litera (c) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (2) |
|
Articolul 46 alineatul (3) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (3) |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (4) primul paragraf |
|
Articolul 46 alineatul (4) primul paragraf |
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (4) paragraful al doilea |
|
Anexa VI partea 6 punctul 3.2 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (4) paragraful al treilea |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (4) paragraful al patrulea |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (5) |
|
Articolul 46 alineatul (4) paragrafele al doilea și al treilea |
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (6) |
|
Articolul 45 alineatul (1) literele (c) și (d) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (7) |
|
Articolul 46 alineatul (5) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (8) |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 9 primul paragraf |
|
Articolul 53 alineatul (1) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 9 paragraful al doilea |
|
Articolul 53 alineatul (2) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 9 paragraful al treilea |
|
Articolul 53 alineatul (3) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 10 alineatele (1) și (2) |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 10 alineatul (3) prima teză |
|
Articolul 48 alineatul (2) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 10 alineatul (3) a doua teză |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 10 alineatul (4) |
|
Articolul 48 alineatul (3) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 10 alineatul (5) |
|
Anexa VI partea 6 punctul 1.3 a doua parte |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (1) |
|
Articolul 48 alineatul (1) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (2) |
|
Anexa VI partea 6 punctul 2.1 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (3) |
|
Anexa VI partea 6 punctul 2.2 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (4) |
|
Anexa VI partea 6 punctul 2.3 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (5) |
|
Anexa VI partea 6 punctul 2.4 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (6) |
|
Anexa VI partea 6 punctul 2.5 primul paragraf |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa VI partea 6 punctul 2.5 paragraful al doilea |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (7) prima parte a primei teze din primul paragraf |
|
Anexa VI partea 6 punctul 2.6 partea introductivă |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (7) partea a doua a primei teze din primul paragraf |
|
Anexa VI partea 6 punctul 2.6 litera (a) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (7) a doua teză a primului paragraf |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (7) paragraful al doilea |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (7) litera (a) |
|
Anexa VI partea 6 punctul 2.6 litera (b) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (7) literele (b) și (c) |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (7) litera (d) |
|
Anexa VI partea 6 punctul 2.6 litera (c) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (7) literele (e) și (f) |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (8) primul paragraf și literele (a) și (b) |
|
Anexa VI partea 3 punctul 1 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (8) primul paragraf litera (c) și paragraful al doilea |
|
Anexa VI partea 6 punctul 2.7 paragraful al doilea |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (8) primul paragraf litera (d) |
|
Anexa VI partea 4 punctul 2.1 al doilea subpunct |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (9) |
|
Articolul 48 alineatul (4) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (10) |
|
Anexa VI partea 8 punctul 1.1 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (11) |
|
Anexa VI partea 8 punctul 1.2 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (12) |
|
Anexa VI partea 8 punctul 1.3 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (13) |
|
Articolul 48 alineatul (5) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 49 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (14) |
|
Anexa VI partea 6 punctul 3.1 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (15) |
|
Articolul 45 alineatul (1) litera (e) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (16) |
|
Anexa VI partea 8 punctul 2 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 11 alineatul (17) |
|
Articolul 8 alineatul (2) litera (a) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 12 alineatul (1) |
|
Articolul 55 alineatul (1) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 12 alineatul (2) prima și a doua teză |
|
Articolul 55 alineatul (2) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 12 alineatul (2) a treia teză |
|
Articolul 55 alineatul (3) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 13 alineatul (1) |
|
Articolul 45 alineatul (1) litera (f) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 13 alineatul (2) |
|
Articolul 47 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 13 alineatul (3) |
|
Articolul 46 alineatul (6) |
|
|
|
|
|
|
Articolul 13 alineatul (4) |
|
Anexa VI partea 3 punctul 2 |
|
|
|
|
|
|
Articolul 14 |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 15 |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 16 |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Articolul 20 |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Anexa I |
|
Anexa VI partea 2 |
|
|
|
|
|
|
Anexa II prima parte (fără numerotare) |
|
Anexa VI partea 4 punctul 1 |
|
|
|
|
|
|
Anexa II punctul 1 partea introductivă |
|
Anexa VI partea 4 punctul 2.1 |
|
|
|
|
|
|
Anexa II punctele 1.1 și 1.2 |
|
Anexa VI partea 4 punctele 2.2 și 2.3 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa VI partea 4 punctul 2.4 |
|
|
|
|
|
|
Anexa II punctul 1.3 |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Anexa II punctul 2.1 |
|
Anexa VI partea 4 punctul 3.1 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa VI partea 4 punctul 3.2 |
|
|
|
|
|
|
Anexa II punctul 2.2 |
|
Anexa VI partea 4 punctul 3.3 și 3.4 |
|
|
|
|
|
|
Anexa II punctul 3 |
|
Anexa VI partea 4 punctul 4 |
|
|
|
|
|
|
Anexa III |
|
Anexa VI partea 6 punctul 1 |
|
|
|
|
|
|
Anexa IV tabelul |
|
Anexa VI partea 5 |
|
|
|
|
|
|
Anexa IV teza finală |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Anexa V litera (a) tabelul |
|
Anexa VI partea 3 punctul 1.1 |
|
|
|
|
|
|
Anexa V litera (a) teza finală |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Anexa V litera (b) tabelul |
|
Anexa VI partea 3 punctul 1.2 |
|
|
|
|
|
|
Anexa V litera (b) teza finală |
|
— |
|
|
|
|
|
|
Anexa V litera (c) |
|
Anexa VI partea 3 punctul 1.3 |
|
|
|
|
|
|
Anexa V litera (d) |
|
Anexa VI partea 3 punctul 1.4 |
|
|
|
|
|
|
Anexa V litera (e) |
|
Anexa VI partea 3 punctul 1.5 |
|
|
|
|
|
|
Anexa V litera (f) |
|
Anexa VI partea 3 punctul 3 |
|
|
|
|
|
|
Anexa VI |
|
Anexa VI partea 7 |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 1 |
Articolul 28 primul paragraf |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (2) |
Anexa V partea 1 punctul 1 și partea 2 punctul 1 primul paragraf |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa V partea 1 punctul 1 și partea 2 punctul 1 al doilea paragraf |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (3) partea a doua |
Anexa V partea 1 punctul 1 și partea 2 punctul 1 primul paragraf |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa V partea 1 punctul 1 și partea 2 punctul 1 al doilea paragraf |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (4) |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (6) prima parte |
Articolul 3 punctul 24 |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (6) a doua parte |
Articolul 28 paragraful al doilea litera (j) |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (7) primul paragraf |
Articolul 3 punctul 25 |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (7) paragraful al doilea prima teză |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (7) paragraful al doilea teza a doua și literele (a)-(i) |
Articolul 28 paragraful al doilea și literele (a)-(i) |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (7) paragraful al doilea litera (j) |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (7) paragraful al treilea |
— |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 29 alineatul (1) |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (7) paragraful al patrulea |
Articolul 29 alineatul (2) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 29 alineatul (3) |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (8) |
Articolul 3 punctul 32 |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (9) |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (10) |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (11) |
Articolul 3 punctul 31 |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (12) |
Articolul 3 punctul 33 |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 2 alineatul (13) |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 3 |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 4 alineatul (1) |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 4 alineatul (2) |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 4 alineatele (3)-(8) |
|
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (1) |
Anexa V partea 1 punctul 2 paragraful al doilea |
|
|
|
|
|
|
|
|
Anexa V partea 1 punctul 2 primul, al treilea și al patrulea paragraf |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 5 alineatul (2) |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 6 |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 7 alineatul (1) |
Articolul 37 |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 7 alineatul (2) |
Articolul 30 alineatul (5) |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 7 alineatul (3) |
Articolul 30 alineatul (6) |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (1) |
Articolul 40 alineatul (1) |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (2) prima parte a primului paragraf |
Articolul 40 alineatul (2) prima parte a primului paragraf |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (2) a doua parte a primului paragraf |
— |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 40 alineatul (2) a doua parte a primului paragraf |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 40 alineatul (2) paragraful al doilea |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 40 alineatul (3) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 41 |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatul (2) paragraful al doilea |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 8 alineatele (3) și (4) |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 9 |
Articolul 30 alineatul (1) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 30 alineatele (2), (3) și (4) |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 9a |
Articolul 36 |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 10 primul paragraf prima teză |
Articolul 30 alineatul (7) prima teză |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 30 alineatul (7) a doua teză |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 30 alineatele (8) și (9) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolele 31-35 |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 10 primul paragraf a doua teză |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 10 paragraful al doilea |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 12 prima teză |
Articolul 38 alineatul (1) |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 12 a doua teză |
— |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 38 alineatele (2), (3) și (4) |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Articolul 39 |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 13 |
Anexa V partea 3 a treia parte a punctului 8 |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 14 |
Anexa V partea 4 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa V părțile 5, 6 și 7 |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 15 |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Articolul 18 alineatul (2) |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa I |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa II |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Anexele III și IV |
Anexa V partea 1 punctul 2 și partea 2 |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa V A |
Anexa V partea 1 punctul 3 |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa V B |
Anexa V partea 2 punctul 3 |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa VI A |
Anexa V partea 1 punctele 4 și 6 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa V partea 1 punctul 5 |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa VI B |
Anexa V partea 2 punctele 4 și 6 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa V partea 2 punctul 5 |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa VII A |
Anexa V partea 1 punctele 7 și 8 |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa VII B |
Anexa V partea 2 punctele 7 și 8 |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa VIII A punctul 1 |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa VIII A punctul 2 |
Anexa V partea 3 prima parte a punctului 1 și punctele 2, 3 și 5 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa V partea 3 a doua parte a punctului 1 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa V partea 3 punctul 4 |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa VIII A punctul 3 |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa VIII A punctul 4 |
Anexa V partea 3 punctul 6 |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa VIII A punctul 5 |
Anexa V partea 3 punctele 7 și 8 |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa VIII A punctul 6 |
Anexa V partea 3 punctele 9 și 10 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa V partea 3 punctul 11 |
|
— |
— |
— |
— |
— |
— |
— |
Anexa V partea4 |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa VIII B |
— |
|
|
|
|
|
|
|
Anexa VIII C |
— |
|
|
|
|
Anexa VI |
|
|
Anexa IX |
Anexa IX |
|
|
|
|
Anexa VII |
|
|
Anexa X |
Anexa X |