Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

REGULAMENTUL (CE) NR. 1221/2009 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 25 noiembrie 2009

privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 și a Deciziilor 2001/681/CE și 2006/193/CE ale Comisiei

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiective

Prin prezentul regulament se instituie un sistem comunitar de management de mediu și audit, denumit în continuare „EMAS”, care să permită participarea voluntară a organizațiilor situate în interiorul sau în exteriorul Comunității.

Obiectivul EMAS, ca instrument important al planului de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă, constă în promovarea îmbunătățirii continue a performanțelor de mediu ale organizațiilor prin instituirea și punerea în aplicare de către acestea a unor sisteme de management de mediu, a evaluării sistematice, obiective și periodice a performanței acestor sisteme, a furnizării de informații privind performanța de mediu, a dialogului deschis cu publicul și cu alte părți interesate, a implicării active a angajaților în organizații, precum și a activităților de formare adecvate.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

„politică de mediu” înseamnă intențiile globale și orientarea unei organizații în ceea ce privește performanța sa de mediu, astfel cum sunt exprimate oficial de către conducerea la cel mai înalt nivel a organizației, inclusiv respectarea tuturor cerințelor legale aplicabile în materie de mediu, precum și angajamentul în sensul îmbunătățirii continue a performanței de mediu. Această politică oferă un cadru de acțiune și de stabilire a obiectivelor și țintelor de mediu;

„performanță de mediu” înseamnă rezultatele cuantificabile ale gestionării aspectelor de mediu de către o organizație;

„conformare legală” înseamnă punerea în aplicare integrală a cerințelor legale aplicabile în materie de mediu, inclusiv condițiile de acordare a autorizațiilor;

„aspect de mediu” înseamnă un element al activităților, produselor sau serviciilor unei organizații care are sau poate avea un impact asupra mediului;

„aspect semnificativ de mediu” înseamnă un aspect de mediu care are sau poate avea un impact semnificativ asupra mediului;

„aspect de mediu direct” înseamnă un aspect de mediu asociat unor activități, produse și servicii ale organizației, asupra cărora aceasta deține un control administrativ direct;

„aspect de mediu indirect” înseamnă un aspect de mediu care poate fi rezultatul interacțiunii dintre o organizație și terțe părți și care poate fi influențat într-o măsură rezonabilă de o organizație;

„impact asupra mediului” înseamnă orice schimbare adusă mediului, benefică sau dăunătoare, rezultând în parte sau în totalitate din activitățile, produsele sau serviciile unei organizații;

„analiză de mediu” înseamnă o analiză inițială aprofundată a aspectelor de mediu, a impactului asupra mediului și performanței de mediu care decurg din activitățile, produsele și serviciile unei organizații;

10.

„program de mediu” înseamnă descrierea măsurilor, responsabilităților și mijloacelor adoptate sau preconizate pentru atingerea obiectivelor și țintelor de mediu, precum și a termenelor pentru atingerea acestora;

11.

„obiectiv de mediu” înseamnă un obiectiv general de mediu, care decurge din politica de mediu, pe care o organizație și-l stabilește pentru a-l îndeplini și care este cuantificabil atunci când este posibil;

12.

„țintă de mediu” înseamnă o cerință detaliată de performanță, care derivă din obiectivele de mediu, aplicabilă organizației sau anumitor părți ale acesteia, și care trebuie stabilită și atinsă pentru realizarea obiectivelor respective;

13.

„sistem de management de mediu” înseamnă acea parte din sistemul global de management care include structura organizațională, activitățile de planificare, responsabilitățile, practicile, procedurile, procesele și resursele necesare dezvoltării, punerii în aplicare, realizării, evaluării și menținerii politicii de mediu, precum și a gestionării aspectelor de mediu;

14.

„cele mai bune practici de management de mediu” înseamnă cel mai eficace mod de punere în aplicare a sistemului de management de mediu de către organizațiile dintr-un anumit sector și care poate avea drept rezultat atingerea celor mai bune performanțe de mediu în anumite condiții economice și tehnice date;

15.

„modificare substanțială” înseamnă orice schimbare în cadrul funcționării, structurii, administrării, proceselor, activităților, produselor sau serviciilor unei organizații, care are sau poate avea un impact semnificativ asupra sistemului de management de mediu al unei organizații, asupra mediului sau asupra sănătății umane;

16.

„audit intern de mediu” înseamnă o evaluare sistematică, documentată, periodică și obiectivă a performanțelor de mediu ale unei organizații, a sistemului de management și a proceselor destinate protecției mediului;

17.

„auditor” înseamnă o persoană sau un grup de persoane din cadrul unei organizații sau o persoană fizică sau juridică din afara acesteia, care acționează în numele organizației respective și care efectuează o evaluare în special a sistemului de management de mediu existent și stabilește dacă se respectă politica și programul de mediu ale organizației, inclusiv în ceea ce privește conformarea cu cerințele legale aplicabile legate de mediu;

18.

„declarație de mediu” înseamnă informațiile detaliate furnizate publicului și altor părți interesate cu privire la:

(a)

structura și activitățile unei organizații;

(b)

politica sa de mediu și sistemul său de management de mediu;

(c)

aspectele de mediu specifice acesteia și impacturile asupra mediului;

(d)

programul său de mediu, precum și obiectivele și țintele de mediu;

(e)

performanța de mediu a organizației și respectarea obligațiilor legale aplicabile în materie de mediu, astfel cum sunt prevăzute în anexa IV;

19.

„declarația de mediu actualizată” înseamnă informațiile detaliate furnizate publicului și altor părți interesate care conțin actualizări ale ultimei declarații de mediu validate, numai în ceea ce privește performanța de mediu a unei organizații și respectarea obligațiilor legale aplicabile în materie de mediu, astfel cum sunt prevăzute în anexa IV;

20.

„verificator de mediu” înseamnă:

(a)

un organism de evaluare a conformității, astfel cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 765/2008, sau orice asociație sau grup de astfel de organisme, care a obținut acreditare în conformitate cu prezentul regulament; sau

(b)

orice persoană fizică sau juridică sau orice asociație sau grup de astfel de persoane, care a obținut autorizație de efectuare a verificărilor și validărilor, în conformitate cu prezentul regulament;

21.

„organizație” înseamnă o societate comercială, o corporație, o firmă, o întreprindere, o autoritate sau o instituție, situată în interiorul sau în exteriorul Comunității, sau o parte sau o combinație a acestora, având sau nu personalitate juridică, de drept public sau privat, care își are propria structură de funcționare și administrativă;

22.

„amplasament” înseamnă un spațiu geografic determinat, aflat sub controlul managerial al unei organizații acoperind activități, produse și servicii, inclusiv totalitatea infrastructurilor, echipamentelor și materialelor; un amplasament este cea mai mică entitate care poate fi luată în considerare pentru înregistrare;

23.

„grup” înseamnă un grup de organizații independente între care există o legătură datorată proximității geografice sau activităților comerciale, care pun în aplicare în comun sistemul de management de mediu;

24.

„verificare” înseamnă procesul de evaluare a conformității realizat de un verificator de mediu pentru a demonstra dacă analiza de mediu, politica de mediu, sistemul de management de mediu și auditul intern de mediu și punerea sa în aplicare, ale unei organizații, îndeplinesc cerințele prezentului regulament;

25.

„validare” înseamnă confirmarea de către verificatorul de mediu care a efectuat verificarea a faptului că informațiile și datele cuprinse în declarația de mediu și în declarația de mediu actualizată ale unei organizații sunt de încredere, credibile și corecte și că îndeplinesc cerințele prezentului regulament;

26.

„autorități responsabile de asigurarea aplicării legislației” înseamnă autoritățile competente relevante, desemnate de statele membre pentru a identifica, preveni și investiga nerespectarea cerințelor legale în materie de mediu, precum și pentru a lua măsuri de asigurare a aplicării legii, dacă este cazul;

27.

„indicator de performanță de mediu” înseamnă o expresie specifică, care permite măsurarea performanței de mediu a unei organizații;

28.

„organizații mici” înseamnă:

(a)

microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii ( 1 ); sau

(b)

autorități locale care administrează localități cu mai puțin de 10 000 de locuitori sau alte autorități publice cu mai puțin de 250 de angajați și cu un buget anual de cel mult 50 MEUR sau cu un bilanț anual de maximum 43 MEUR, inclusiv următoarele:

(i)

guvernul sau alt organ al administrației publice sau organisme publice consultative la nivel național, regional sau local;

(ii)

persoane fizice sau juridice cu funcții în administrația publică în temeiul legislației naționale, care includ sarcini, activități sau servicii specifice legate de mediu; și

(iii)

persoane fizice sau juridice cu responsabilități sau funcții publice sau care prestează servicii publice legate de mediu și care se află sub controlul unui organism sau al unei persoane la care se face trimitere la litera (b);

29.

„înregistrare colectivă” înseamnă o înregistrare unică pentru toate sau pentru unele amplasamente ale unei organizații cu amplasamente aflate în unul sau mai multe state membre sau în țări terțe;

30.

„organism de acreditare” înseamnă un organism național de acreditare numit în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, care este responsabil de acreditarea și supravegherea activității verificatorilor de mediu.

31.

„organism de autorizare” înseamnă un organism numit în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, care este responsabil de emiterea de autorizații pentru verificatorii de mediu și de supraveghere a activității acestora.

CAPITOLUL II

ÎNREGISTRAREA ORGANIZAȚIILOR

Articolul 3

Stabilirea organismului competent

(1)

Organizațiile dintr-un stat membru depun cererile de înregistrare la organismul competent din acel stat membru.

(2)

O organizație care are amplasamente în unul sau mai multe state membre sau țări terțe poate să solicite o înregistrare colectivă unică pentru toate aceste amplasamente sau pentru unele dintre acestea.

Cererile de înregistrare colectivă unică se depun la un organism competent al statului membru în care este situat sediul central al organizației sau centrul său de management desemnat în sensul prezentului alineat.

(3)

Cererile de înregistrare din partea organizațiilor din afara Comunității, inclusiv cererile de înregistrare colectivă pentru amplasamente situate numai în afara Comunității, se depun la oricare organism competent din statele membre în care se prevede înregistrarea organizațiilor din afara Comunității în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf.

Respectivele organizații se asigură că verificatorul de mediu care va efectua verificarea și care va valida sistemul de management de mediu al organizației este acreditat sau autorizat în statul membru în care organizația în cauză solicită înregistrarea.

Articolul 4

Pregătirea pentru înregistrare

(1)

Organizațiile care doresc să se înregistreze pentru prima dată:

(a)

efectuează o analiză a tuturor aspectelor de mediu din cadrul organizației în conformitate cu cerințele stabilite în anexa I și în anexa II punctul A.3.1;

(b)

având în vedere rezultatele analizei de mediu, elaborează și pune în aplicare un sistem de management de mediu care include toate cerințele menționate în anexa II și ia în considerare, dacă sunt disponibile, cele mai bune practici de management de mediu pentru sectorul în cauză menționate la articolul 46 alineatul (1) litera (a);

(c)

efectuează un audit intern, în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa II punctul A.5.5 și în anexa III;

(d)

elaborează o declarație de mediu, în conformitate cu anexa IV. În cazul în care, pentru sectorul specific, sunt disponibile documente de referință sectoriale, în conformitate cu articolul 46, la evaluarea performanței de mediu a organizației se ține seama de documentul în cauză.

(2)

Organizațiile pot apela la asistența menționată la articolul 32, disponibilă în statul membru în care organizația solicită înregistrarea.

(3)

Organizațiile care dispun de un sistem de management de mediu certificat, recunoscut în conformitate cu articolul 45 alineatul (4), nu sunt obligate să efectueze acele părți care au fost recunoscute ca fiind echivalente în prezentul regulament.

(4)

Organizațiile furnizează materiale sau documente justificative care demonstrează că organizația respectă toate cerințele legale aplicabile în materie de mediu.

Organizațiile pot solicita informații din partea autorității sau a autorităților competente de asigurare a aplicării legislației în conformitate cu articolul 32 sau din partea verificatorului de mediu.

Organizațiile din afara Comunității fac trimitere, de asemenea, la cerințele legale în materie de mediu aplicabile organizațiilor similare din statele membre în care acestea intenționează să își depună cererile.

În cazul în care, pentru sectorul specific, sunt disponibile documente de referință sectoriale, în conformitate cu articolul 46, la evaluarea performanței de mediu a organizației se ține seama de documentul în cauză.

(5)

Analiza inițială de mediu, sistemul de management de mediu, procedura de audit și punerea sa în aplicare sunt verificate de un verificator de mediu acreditat sau autorizat care validează și declarația de mediu.

Articolul 5

Cererea de înregistrare

(1)

Orice organizație care îndeplinește cerințele stabilite la articolul 4 poate să depună o cerere de înregistrare.

(2)

Cererea de înregistrare se depune la organismul competent stabilit în conformitate cu articolul 3 și include următoarele elemente:

(a)

declarația de mediu validată, în format electronic sau imprimată pe hârtie;

(b)

declarația menționată la articolul 25 alineatul (9), semnată de verificatorul de mediu care a validat declarația de mediu;

(c)

un formular completat, care conține cel puțin informațiile minime prevăzute în anexa VI;

(d)

dovada plății taxelor aplicabile, dacă este cazul.

(3)

Cererea este redactată în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care organizația solicită înregistrarea.

CAPITOLUL III

OBLIGAȚIILE ORGANIZAȚIILOR ÎNREGISTRATE

Articolul 6

Reînnoirea înregistrării EMAS

(1)

Cel puțin o dată la trei ani, o organizație înregistrată:

(a)

efectuează o verificare completă a sistemului său de management de mediu și a programului de audit, precum și punerea în aplicare a acestora;

(b)

pregătește declarația de mediu în conformitate cu cerințele stabilite în anexa IV și o supune validării de către un verificator de mediu;

(c)

transmite organismului competent declarația de mediu validată;

(d)

transmite organismului competent un formular completat, care conține cel puțin informațiile minime prevăzute în anexa VI;

(e)

plătește organismului competent o taxă de reînnoire a înregistrării, dacă este cazul.

(2)

Fără a aduce atingere alineatului (1), în acest interval de ani, o organizație înregistrată:

(a)

în conformitate cu programul de audit, efectuează un audit intern al performanței sale de mediu și al conformării cu cerințele legale aplicabile în materie de mediu, în conformitate cu anexa III;

(b)

pregătește o declarație de mediu actualizată în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa IV și o supune validării de către un verificator de mediu;

(c)

transmite organismului competent declarația de mediu actualizată validată;

(d)

transmite organismului competent un formular completat, care conține cel puțin informațiile minime prevăzute în anexa VI;

(e)

plătește organismului competent o taxă de menținere a înregistrării, dacă este cazul.

(3)

Organizațiile înregistrate fac publice declarațiile lor de mediu și declarațiile de mediu actualizate în termen de o lună de la data înregistrării și, respectiv, la o lună de la finalizarea reînnoirii înregistrării.

Organizațiile înregistrate se pot conforma acestei cerințe prin asigurarea, la cerere, a accesului la declarația de mediu și la declarația de mediu actualizată sau prin crearea de linkuri către pagini de internet pe care pot fi consultate declarațiile respective.

Organizațiile înregistrate specifică în formularele prevăzute în anexa VI modul în care asigură accesul public.

Articolul 7

Derogare pentru organizațiile mici

(1)

La cererea unei organizații mici, organismele competente extind, pentru organizația respectivă, frecvența de trei ani menționată la articolul 6 alineatul (1) la o perioadă de până la patru ani sau frecvența anuală menționată la articolul 6 alineatul (2) la o perioadă de până la doi ani, sub rezerva confirmării de către verificatorul de mediu care a efectuat verificarea organizației că sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

nu există riscuri semnificative de mediu;

(b)

organizația nu preconizează să opereze modificări substanțiale astfel cum sunt definite la articolul 8; și

(c)

nu există probleme semnificative de mediu la nivel local la care contribuie organizația.

Pentru a înainta cererea menționată la primul paragraf, organizația poate utiliza formularul prevăzut în anexa VI.

(2)

Organismul competent refuză cererea în cazul neîndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (1). Acesta transmite organizației refuzul motivat corespunzător.

(3)

Organizațiile care beneficiază de o extindere a frecvenței la doi ani, în conformitate cu alineatul (1), transmit organismului competent declarația de mediu actualizată nevalidată în fiecare an în care sunt scutite de obligația de a prezenta o declarație de mediu actualizată validată.

Articolul 8

Modificări substanțiale

(1)

În cazul în care o organizație înregistrată planifică introducerea unor modificări substanțiale, organizația respectivă efectuează o analiză de mediu a acestor modificări, inclusiv a aspectelor de mediu și a impactului asupra mediului.

(2)

În urma analizei de mediu a modificărilor, organizația în cauză actualizează analiza de mediu inițială, modifică politica de mediu, programul de mediu și sistemul de management de mediu și actualizează și revizuiește în întregime declarația de mediu în mod corespunzător.

(3)

Toate documentele modificate și actualizate în temeiul alineatului (2) sunt verificate și validate în termen de șase luni.

(4)

După validare, organizația comunică modificările organismului competent, prin intermediul formularului prevăzut în anexa VI, și le pune la dispoziția publicului.

Articolul 9

Auditul intern de mediu

(1)

O organizație înregistrată elaborează un program de audit care garantează că, în decursul unei perioade care nu depășește trei ani sau patru ani dacă se aplică derogarea prevăzută la articolul 7, toate activitățile organizației fac obiectul unui audit intern de mediu în conformitate cu cerințele stabilite în anexa III.

(2)

Auditul se efectuează de auditori care dețin, în mod individual sau colectiv, competențele necesare pentru realizarea acestor sarcini și un grad suficient de independență față de activitățile auditate pentru a formula o opinie obiectivă.

(3)

Programul de audit de mediu al organizației definește obiectivele fiecărui audit sau ciclu de audit, inclusiv frecvența auditului pentru fiecare activitate.

(4)

Auditorii întocmesc un raport de audit scris la sfârșitul fiecărui audit și ciclu de audit.

(5)

Auditorul comunică organizației constatările și concluziile auditului.

(6)

În urma procesului de audit, organizația pregătește și pune în aplicare un plan de acțiuni corespunzător.

(7)

Organizația aplică mecanisme adecvate care asigură monitorizarea rezultatelor auditului.

Articolul 10

Utilizarea siglei EMAS

(1)

Fără a aduce atingere articolului 35 alineatul (2), sigla EMAS stabilită în anexa V poate fi utilizată numai de organizațiile înregistrate și doar în perioada valabilității înregistrării lor.

Sigla poartă întotdeauna numărul de înregistrare al organizației.

(2)

Sigla EMAS este utilizată numai în conformitate cu specificațiile tehnice stabilite în anexa V.

(3)

În cazul în care o organizație optează, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2), să nu includă în înregistrarea colectivă toate amplasamentele, aceasta garantează că, în toate comunicările sale către public și atunci când utilizează sigla EMAS, sunt indicate clar amplasamentele incluse în înregistrare.

(4)

Sigla EMAS nu trebuie folosită:

(a)

pe produse sau pe ambalajul acestora; sau

(b)

alături de afirmații comparative privind alte activități și servicii sau într-un mod care poate produce o confuzie cu etichetele produselor ecologice.

(5)

Orice informație în materie de mediu publicată de către o organizație înregistrată poate purta sigla EMAS, cu condiția ca informația respectivă să facă trimitere la ultima declarație de mediu a organizației sau la ultima declarație de mediu actualizată din care a fost extrasă și să fi fost validată de un verificator de mediu ca fiind:

(a)

corectă;

(b)

argumentată și verificabilă;

(c)

pertinentă și utilizată într-un context adecvat;

(d)

reprezentativă pentru performanța de mediu globală a organizației;

(e)

fără riscul de a fi interpretată greșit; și

(f)

semnificativă în raport cu impactul global asupra mediului.

CAPITOLUL IV

NORME APLICABILE ORGANISMELOR COMPETENTE

Articolul 11

Desemnarea și rolul organismelor competente

(1)

Statele membre desemnează organismele competente responsabile pentru înregistrarea organizațiilor situate pe teritoriul Comunității în conformitate cu prezentul regulament.

Statele membre pot dispune ca organismele competente pe care le desemnează să prevadă și să fie responsabile pentru înregistrarea organizațiilor situate în afara Comunității în conformitate cu prezentul regulament.

Organismele competente controlează înscrierea și menținerea organizațiilor în registru, inclusiv suspendarea și radierea înregistrării acestora.

(2)

Organismele competente pot fi naționale, regionale sau locale.

(3)

Componența organismelor competente garantează independența și neutralitatea acestora.

(4)

Organismele competente dispun de resursele adecvate, atât financiare, cât și umane, pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor care le revin.

(5)

Organismele competente aplică în mod coerent prezentul regulament și iau parte la evaluări periodice la nivel de omologi, în conformitate cu articolul 17.

Articolul 12

Obligații privind procesul de înregistrare

(1)

Organismele competente stabilesc procedurile pentru înregistrarea organizațiilor. În special, acestea stabilesc reguli pentru:

(a)

examinarea observațiilor părților interesate, inclusiv ale organismelor de acreditare și de autorizare și ale autorităților competente de asigurarea aplicării legislației, precum și ale organismelor de reprezentare ale organizațiilor, cu privire la organizațiile care au solicitat înregistrarea sau la cele înregistrate;

(b)

refuzul înregistrării organizațiilor, suspendarea sau radierea înregistrării organizațiilor; precum și

(c)

soluționarea recursurilor și a plângerilor formulate împotriva deciziilor acestora.

(2)

Organismele competente deschid și mențin un registru al organizațiilor înregistrate în statele membre de care aparțin, care conține și informații cu privire la modul în care se pot obține declarațiile de mediu sau declarațiile de mediu actualizate, și, în cazul în care au loc modificări, îl actualizează lunar.

Registrul respectiv este disponibil publicului pe o pagină de internet.

(3)

Organismele competente comunică lunar Comisiei, direct sau prin intermediul autorităților, după cum decid statele membre în cauză, modificările din registrul menționat la alineatul (2).

Articolul 13

Înregistrarea organizațiilor

(1)

Organismele competente examinează cererile de înregistrare ale organizațiilor în conformitate cu procedurile stabilite în acest scop.

(2)

Atunci când o organizație solicită înregistrarea, organismele competente înregistrează organizația respectivă și îi atribuie un număr de înregistrare dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

organismul competent a primit o cerere de înregistrare care include toate documentele menționate la articolul 5 alineatul (2) literele (a)-(d);

(b)

organismul competent a verificat dacă verificarea și validarea au fost efectuate în conformitate cu articolele 25, 26 și 27;

(c)

organismul competent este convins, pe baza probelor materiale primite, de exemplu ca urmare a unui raport scris din partea autorității competente de asigurarea aplicării legislației, că nu există dovezi ale încălcării cerințelor legale aplicabile referitoare la mediu;

(d)

nu există plângeri relevante din partea părților interesate sau plângerile au fost soluționate pozitiv;

(e)

organismul competent este convins, pe baza probelor primite, de faptul că organizația îndeplinește cerințele prevăzute de prezentul regulament; și

(f)

organismul competent a perceput o taxă de înregistrare, după caz.

(3)

Organismele competente informează organizația cu privire la înregistrarea acesteia și furnizează organizației numărul său de înregistrare și sigla EMAS.

(4)

În cazul în care un organism competent decide că o organizație care solicită înregistrarea nu respectă cerințele stabilite la alineatul (2), acesta refuză să înregistreze organizația respectivă și îi comunică refuzul motivat corespunzător.

(5)

În cazul în care un organism competent primește un raport scris de supraveghere din partea organismului de acreditare sau de autorizare dovedind că activitățile verificatorului de mediu nu s-au desfășurat astfel încât să se asigure că organizația care solicită înregistrarea îndeplinește cerințele prevăzute de prezentul regulament, acesta refuză înregistrarea organizației în cauză. Organismul competent invită organizația să prezinte o nouă cerere de înregistrare.

(6)

În vederea obținerii dovezilor necesare pentru luarea deciziei privind refuzul înregistrării unei organizații, organismul competent se consultă cu părțile interesate, inclusiv cu organizația.

Articolul 14

Reînnoirea înregistrării organizației

(1)

Un organism competent reînnoiește înregistrarea organizației dacă sunt îndeplinite în totalitate următoarele condiții:

(a)

organismul competent a primit o declarație de mediu validată, astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (1) litera (c), o declarație de mediu actualizată validată, astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (2) litera (c) sau o declarație de mediu actualizată nevalidată, astfel cum se menționează la articolul 7 alineatul (3);

(b)

organismul competent a primit un formular completat, care conține cel puțin informațiile minime prevăzute în anexa VI, astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (1) litera (d) și articolul 6 alineatul (2) litera (d);

(c)

organismul competent nu deține probe conform cărora verificarea și validarea nu au fost efectuate în conformitate cu articolele 25, 26 și 27;

(d)

organismul competent nu deține probe privind neconformitatea organizației cu cerințele legale aplicabile în materie de mediu;

(e)

nu există plângeri relevante din partea părților interesate sau plângerile au fost soluționate pozitiv;

(f)

organismul competent este convins, pe baza probelor primite, de faptul că organizația îndeplinește în totalitate cerințele prevăzute de prezentul regulament; și

(g)

organismul competent a perceput o taxă de reînnoire a înregistrării, după caz.

(2)

Organismul competent informează organizația cu privire la reînnoirea înregistrării acesteia.

Articolul 15

Suspendarea sau radierea înregistrării organizațiilor

(1)

În cazul în care un organism competent consideră că o organizație înregistrată nu respectă dispozițiile prezentului regulament, acesta oferă organizației posibilitatea de a-și expune opiniile în acest sens. În cazul în care organizația nu oferă un răspuns satisfăcător, înregistrarea acesteia este radiată sau suspendată.

(2)

În cazul în care un organism competent primește un raport de supraveghere scris din partea organismului de acreditare sau de autorizare dovedind că activitățile verificatorului de mediu nu s-au desfășurat astfel încât să se asigure că organizația înregistrată îndeplinește cerințele prevăzute de prezentul regulament, înregistrarea acesteia se suspendă.

(3)

Înregistrarea unei organizații este suspendată sau radiată, după caz, dacă aceasta nu prezintă organismului competent, în termen de două luni din momentul în care i se solicită, următoarele:

(a)

declarația de mediu validată, o declarație de mediu actualizată sau declarația semnată, menționată la articolul 25 alineatul (9);

(b)

un formular completat de organizație, care conține cel puțin informațiile minime prevăzute în anexa VI.

(4)

În cazul în care un organism competent este informat printr-un raport scris de autoritatea competentă de asigurarea aplicării legislației privind încălcarea de către organizație a oricărei cerințe legale aplicabile în materie de mediu, acesta suspendă sau radiază, după caz, mențiunea din registru privind organizația respectivă.

(5)

În cazul în care un organism competent decide să suspende sau să radieze o înregistrare, acesta ia în considerare cel puțin următoarele:

(a)

impactul asupra mediului al nerespectării de către organizație a cerințelor din prezentul regulament;

(b)

măsura în care poate fi prevăzută nerespectarea de către organizație a cerințelor din prezentul regulament sau circumstanțele care determină o astfel de situație;

(c)

situații anterioare de nerespectare de către organizație a cerințelor din prezentul regulament; și

(d)

situația specifică a organizației.

(6)

În vederea obținerii dovezilor necesare pentru luarea deciziei privind suspendarea sau radierea înregistrării unei organizații, organismul competent se consultă cu părțile interesate, inclusiv cu organizația.

(7)

Atunci când primește dovezi altfel decât printr-un raport de supraveghere scris al organismului de acreditare sau de autorizare, conform cărora activitățile verificatorului de mediu nu s-au desfășurat astfel încât să se asigure că organizația îndeplinește cerințele prevăzute de prezentul regulament, organismul competent se consultă cu organismul de acreditare sau de autorizare care supraveghează activitatea verificatorului de mediu.

(8)

Organismul competent justifică orice măsuri luate.

(9)

Organismul competent furnizează organizației informațiile relevante privind consultările cu părțile în cauză.

(10)

Suspendarea înregistrării unei organizații este revocată dacă organismul competent primește informații suficiente conform cărora organizația respectivă respectă cerințele prezentului regulament.

Articolul 16

Forumul organismelor competente

(1)

Organismele competente instituie un forum al organismelor competente din toate statele membre, denumit în continuare „forumul organismelor competente”, care se întrunește cel puțin o dată pe an în prezența unui reprezentant al Comisiei.

Forumul organismelor competente își adoptă regulamentul de procedură.

(2)

Organismele competente din fiecare stat membru participă la lucrările forumului organismelor competente. În cazul în care într-un stat membru există mai multe organisme competente, se iau măsurile necesare pentru a garanta că toate organismele vor fi informate cu privire la activitățile forumului organismelor competente.

(3)

Forumul organismelor competente elaborează orientări destinate să asigure coerența procedurilor de înregistrare a organizațiilor în conformitate cu prezentul regulament, inclusiv a celor de reînnoire a înregistrării și de suspendare și de radiere a înregistrărilor, atât pe teritoriul Comunității, cât și în afara acestuia.

Forumul organismelor competente transmite Comisiei documentele de orientare și documente privind evaluarea la nivel de omologi.

(4)

Documentele de orientare referitoare la procedurile de armonizare aprobate de forumul organismelor competente sunt propuse de Comisie în mod corespunzător spre adoptare în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Documentele respective se pun la dispoziția publicului.

Articolul 17

Evaluarea la nivel de omologi a organismelor competente

(1)

Forumul organismelor competente organizează o evaluare la nivel de omologi pentru a evalua conformitatea sistemului de înregistrare al fiecărui organism competent cu dispozițiile prezentului regulament și pentru a ajunge la o abordare armonizată privind aplicarea normelor referitoare la înregistrare.

(2)

Evaluarea la nivel de omologi se efectuează periodic și cel puțin la fiecare patru ani și include o evaluare a normelor și a procedurilor prevăzute la articolele 12, 13 și 15. Toate organismele competente participă la evaluarea la nivel de omologi.

(3)

Comisia stabilește proceduri de efectuare a evaluării la nivel de omologi, inclusiv proceduri adecvate de recurs împotriva deciziilor luate ca urmare a evaluării la nivel de omologi.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea sa, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

(4)

Procedurile menționate la alineatul (3) se stabilesc înainte de efectuarea primei evaluări la nivel de omologi.

(5)

Forumul organismelor competente transmite Comisiei și comitetului înființat în temeiul articolului 49 alineatul (1) un raport periodic privind evaluarea la nivel de omologi.

Raportul respectiv se pune la dispoziția publicului după ce este aprobat de către forumul organismelor competente și de către comitetul menționat la primul paragraf.

CAPITOLUL V

VERIFICATORII DE MEDIU

Articolul 18

Sarcinile verificatorilor de mediu

(1)

Verificatorii de mediu examinează dacă analiza de mediu a organizației, politica sa de mediu, sistemul său de management, procedurile de audit și punerea lor în aplicare sunt conforme cu dispozițiile prezentului regulament.

(2)

Verificatorii de mediu verifică:

(a)

conformitatea organizației cu dispozițiile prezentului regulament în ceea ce privește analiza de mediu inițială, sistemul de management de mediu, auditul de mediu și rezultatele acestuia și declarația de mediu sau declarația de mediu actualizată;

(b)

conformitatea organizației cu dispozițiile legale aplicabile la nivel comunitar, național, regional și local în materie de mediu;

(c)

îmbunătățirea continuă a performanței de mediu a organizației; și

(d)

fiabilitatea, credibilitatea și acuratețea datelor și informațiilor din următoarele documente:

(i)

declarația de mediu;

(ii)

declarația de mediu actualizată;

(iii)

orice informație în materie de mediu care trebuie validată.

(3)

Verificatorii de mediu verifică, în special, caracterul adecvat al analizei de mediu inițiale, al auditului sau al oricărei alte proceduri aplicate de către organizație, fără repetarea inutilă a acestor proceduri.

(4)

Verificatorii de mediu verifică dacă rezultatele auditului intern sunt fiabile. După caz, aceștia pot efectua controale prin sondaj în acest scop.

(5)

În cadrul verificării pentru pregătirea înregistrării unei organizații, verificatorul de mediu verifică dacă organizația respectă cel puțin următoarele cerințe:

(a)

a pus în aplicare un sistem de management de mediu complet operațional, în conformitate cu anexa II;

(b)

dispune de un program de audit complet planificat, a cărui punere în practică a debutat deja în conformitate cu anexa III, astfel încât să fie acoperite cel puțin impacturile cele mai semnificative asupra mediului;

(c)

a fost efectuată analiza de mediu menționată în anexa II partea A; și

(d)

a fost elaborată o declarație de mediu în conformitate cu anexa IV și s-a ținut seama de documentele de referință sectoriale, atunci când acestea au fost disponibile.

(6)

În scopul verificării pentru reînnoirea înregistrării menționate la articolul 6 alineatul (1), verificatorul de mediu verifică dacă organizația respectă următoarele cerințe:

(a)

organizația dispune de un sistem de management de mediu complet operațional, în conformitate cu anexa II;

(b)

organizația dispune de un program de audit de mediu complet operațional, din care s-a realizat cel puțin un ciclu de audit în conformitate cu anexa III;

(c)

organizația a efectuat o analiză de management; și

(d)

organizația a elaborat o declarație de mediu în conformitate cu anexa IV și s-a ținut cont de documentele de referință sectoriale, atunci când acestea au fost disponibile.

(7)

În scopul verificării pentru reînnoirea înregistrării menționate la articolul 6 alineatul (2), verificatorul de mediu verifică dacă organizația respectă cel puțin următoarele cerințe:

(a)

organizația a efectuat un audit intern al performanței de mediu și al conformității cu cerințele legale aplicabile în materie de mediu, în conformitate cu anexa III;

(b)

organizația demonstrează eforturi permanente de respectare a cerințelor legale aplicabile în materie de mediu și de îmbunătățire continuă a performanței sale de mediu; și

(c)

organizația a elaborat o declarație de mediu actualizată în conformitate cu anexa IV și s-a ținut cont de documentele de referință sectoriale, atunci când acestea au fost disponibile.

Articolul 19

Frecvența verificării

(1)

Verificatorul de mediu concepe, în colaborare cu organizația, un program care asigură că sunt verificate toate elementele necesare pentru înregistrarea și reînnoirea înregistrării menționate la articolele 4, 5 și 6.

(2)

Verificatorul de mediu validează, la intervale care nu depășesc 12 luni, orice informații actualizate din declarația de mediu sau din declarația de mediu actualizată.

După caz, se aplică derogarea prevăzută la articolul 7.

Articolul 20

Cerințe aplicabile verificatorilor de mediu

(1)

Pentru a obține acreditarea sau autorizația în temeiul prezentului regulament, candidatul la funcția de verificator de mediu depune o cerere la organismul de acreditare sau de autorizare căruia îi solicită acreditarea sau autorizația.

Cererea respectivă precizează domeniul de aplicare al acreditării sau al autorizației, în conformitate cu clasificarea activităților economice stabilită în Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 ( 2 ).

(2)

Verificatorul de mediu furnizează organismului de acreditare sau de autorizare dovezile corespunzătoare privind competența sa, inclusiv privind cunoștințele sale, experiența și capacitățile sale tehnice relevante pentru domeniul pentru care se solicită acreditarea sau autorizarea în ceea ce privește următoarele elemente:

(a)

prezentul regulament;

(b)

funcționarea generală a sistemului de management de mediu;

(c)

documentele sectoriale de referință relevante, publicate de Comisie în conformitate cu articolul 46, în aplicarea prezentului regulament;

(d)

actele cu putere de lege și actele administrative relevante pentru activitatea care face obiectul verificării și al validării;

(e)

aspectele legate de mediu și impactul asupra mediului, inclusiv dimensiunea ecologică a dezvoltării durabile;

(f)

aspectele tehnice ale activității care face obiectul verificării și al validării, relevante pentru aspectele legate de mediu;

(g)

funcționarea generală a activității care face obiectul verificării și al validării, pentru a evalua pertinența sistemului de management în ceea ce privește interacțiunea dintre mediu și organizație, produsele, serviciile și operațiunile sale, incluzând cel puțin următoarele:

(i)

tehnologiile utilizate de organizație;

(ii)

terminologia și instrumentele folosite în cadrul activităților;

(iii)

activitățile operaționale și caracteristicile interacțiunii acestora cu mediul;

(iv)

metodologiile pentru evaluarea aspectelor semnificative de mediu;

(v)

controlul poluării și tehnologiile de reducere a acesteia;

(h)

cerințele privind auditul de mediu și metodologia de efectuare a acestuia, inclusiv capacitatea de a efectua audituri eficient de verificare a sistemului de management de mediu, de a identifica constatările și concluziile relevante ale auditului și de a pregăti și a prezenta rapoarte de audit, în formă scrisă sau orală, pentru a asigura o înregistrare clară a auditului de verificare;

(i)

auditul informațiilor, declarația de mediu și declarația de mediu actualizată în ceea ce privește gestionarea datelor, stocarea și manipularea acestora, prezentarea datelor în formă scrisă și reprezentarea grafică a acestora pentru depistarea eventualelor erori, utilizarea ipotezelor și a estimărilor;

(j)

dimensiunea ecologică a produselor și a serviciilor, inclusiv aspectele legate de mediu și performanța de mediu în timpul utilizării și după utilizare, precum și integritatea datelor furnizate pentru luarea deciziilor în materie de mediu.

(3)

Verificatorul de mediu trebuie să demonstreze o dezvoltare profesională continuă în domeniile de competență stabilite la alineatul (2) și să o supună evaluării de către organismul de acreditare sau de autorizare.

(4)

Verificatorul de mediu este o parte terță externă și este independent, în special față de auditorul sau consultantul organizației, imparțial și obiectiv în desfășurarea activităților sale.

(5)

Verificatorul de mediu se asigură că nu se supune niciunei presiuni de natură comercială, financiară sau de alt tip, care i-ar putea influența raționamentul sau ar putea prejudicia încrederea de care se bucură în ceea ce privește imparțialitatea și integritatea în desfășurarea activităților de verificare. Verificatorul de mediu asigură respectarea tuturor normelor aplicabile în acest sens.

(6)

Verificatorul de mediu aplică metode și proceduri documentate, inclusiv mecanisme de control al calității și dispoziții referitoare la confidențialitate, pentru a se conforma cerințelor prezentului regulament în materie de verificare și validare.

(7)

Atunci când verificatorul de mediu este o organizație, aceasta trebuie să dispună de o organigramă, indicând structurile organizației și repartizarea responsabilităților în cadrul acesteia și precizând statutul juridic, regimul proprietății și sursele de finanțare.

Organigrama organizației este disponibilă la cerere.

(8)

Respectarea acestor cerințe este garantată prin evaluarea efectuată înainte de acreditare sau autorizare și prin supravegherea realizată de organismul de acreditare sau de autorizare.

Articolul 21

Cerințe suplimentare pentru persoanele fizice care exercită funcția de verificator de mediu și desfășoară în mod individual activități de verificare și de validare

Persoanele fizice care exercită funcția de verificator de mediu și desfășoară activități de verificare și de validare în mod individual respectă cerințele prevăzute la articolul 20 și, de asemenea:

(a)

dețin toate competențele necesare pentru a desfășura activitățile de verificare și de validare în domeniile pentru care au primit autorizație;

(b)

obțin autorizație pentru un domeniu limitat, în funcție de competențele personale.

Articolul 22

Cerințe suplimentare pentru verificatorii de mediu care desfășoară activități în țări terțe

(1)

Dacă intenționează să desfășoare activități de verificare și de validare în țări terțe, verificatorul de mediu în cauză solicită acreditare sau autorizare pentru țările terțe respective.

(2)

Pentru a obține acreditare sau autorizare pentru o țară terță, verificatorul de mediu respectă cerințele stabilite la articolele 20 și 21, precum și următoarele cerințe:

(a)

cunoașterea și înțelegerea actelor cu putere de lege și a actelor administrative în materie de mediu din țara terță pentru care solicită acreditare sau autorizare;

(b)

cunoașterea și înțelegerea limbii oficiale a țării terțe pentru care solicită acreditare sau autorizare.

(3)

Cerințele prevăzute la alineatul (2) se consideră ca fiind îndeplinite dacă verificatorul de mediu demonstrează existența unui raport contractual cu o persoană sau organizație calificată care îndeplinește respectivele cerințe.

Persoana sau organizația respectivă este independentă de organizația care urmează a fi verificată.

Articolul 23

Supravegherea activităților verificatorilor de mediu

(1)

Supravegherea activităților de verificare și de validare desfășurate de verificatorii de mediu:

(a)

în statul membru în care au fost acreditați sau autorizați este efectuată de organismul de acreditare sau de autorizare care a acordat acreditarea sau autorizația;

(b)

într-o țară terță este efectuată de organismul de acreditare sau de autorizare care a acordat verificatorului de mediu acreditare sau autorizație pentru activitățile respective;

(c)

într-un alt stat membru decât cel în care a fost acordată acreditarea sau autorizația este efectuată de organismul de acreditare sau de autorizare din statul membru în care are loc verificarea.

(2)

Cu cel puțin patru săptămâni înainte de fiecare verificare într-un stat membru, verificatorul de mediu notifică organismului de acreditare sau de autorizare responsabil pentru supravegherea activităților verificatorului de mediu în cauză informațiile privind acreditarea sau autorizația sa, precum și data și locul în care va avea loc verificarea.

(3)

Verificatorul de mediu informează de îndată organismul de acreditare sau de autorizare cu privire la orice schimbare care poate să influențeze acreditarea sau autorizarea sau domeniul de aplicare al acestora.

(4)

Organismul de acreditare sau de autorizare adoptă dispoziții, la intervale regulate de maximum 24 de luni, pentru a se asigura că verificatorul de mediu continuă să îndeplinească cerințele de acreditare sau de autorizare și pentru a monitoriza calitatea activităților de verificare și de validare desfășurate.

(5)

Supravegherea poate consta în audituri administrative, controale ale activității la fața locului, chestionare, examinarea declarațiilor de mediu sau a declarațiilor de mediu actualizate validate de către verificatorii de mediu și examinarea rapoartelor de verificare.

Mijloacele utilizate pentru supraveghere sunt proporționale cu activitatea desfășurată de verificatorul de mediu.

(6)

Organizațiile trebuie să permită organismelor de acreditare sau de autorizare să supravegheze activitățile verificatorului de mediu pe durata procesului de verificare și de validare.

(7)

Orice decizie a organismului de acreditare sau de autorizare de a retrage sau suspenda acreditarea sau autorizația sau de a restrânge domeniul de aplicare al acestora se ia numai după ce verificatorului de mediu i s-a oferit posibilitatea de a fi audiat.

(8)

În cazul altor litigii, raportul de supraveghere este transmis forumului organismelor de acreditare și de autorizare menționat la articolul 30.

Articolul 24

Cerințe suplimentare pentru supravegherea verificatorilor de mediu care desfășoară activități într-un alt stat membru decât cel în care li s-a acordat acreditarea sau autorizația

(1)

Cu cel puțin patru săptămâni înainte de a întreprinde activități de verificare și de validare într-un alt stat membru, verificatorii de mediu acreditați sau autorizați într-un stat membru notifică organismului de acreditare sau de autorizare din celălalt stat membru următoarele informații:

(a)

informații referitoare la acreditare sau autorizație, competențe, în special cunoștințe referitoare la cerințele legale în materie de mediu și cunoașterea limbii oficiale din celălalt stat membru și, după caz, componența echipei;

(b)

data și locul în care se vor desfășura verificarea și validarea;

(c)

adresa și datele de contact ale organizației.

Notificarea este transmisă înaintea fiecărei activități de verificare și de validare.

(2)

Organismul de acreditare sau de autorizare poate solicita clarificări cu privire la cunoașterea de către verificator a cerințelor legale aplicabile în materie de mediu.

(3)

Organismul de acreditare sau de autorizare poate impune alte condiții decât cele menționate la alineatul (1), cu condiția ca acestea să nu aducă atingere dreptului verificatorului de mediu de a presta servicii într-un alt stat membru decât cel în care i s-a acordat acreditarea sau autorizația.

(4)

Organismul de acreditare sau de autorizare nu folosește procedura menționată la alineatul (1) pentru a întârzia sosirea verificatorului de mediu. În cazul în care organismul de acreditare sau de autorizare nu este în măsură să își ducă la îndeplinire sarcinile în conformitate cu alineatele (2) și (3) înainte de data verificării și a validării notificată de verificator în conformitate cu alineatul (1) litera (b), acesta comunică verificatorului motivele justificate ale acestei situații.

(5)

Organismele de acreditare sau de autorizare nu percep taxe discriminatorii de notificare și supraveghere.

(6)

În cazul în care organismul de acreditare sau de autorizare consideră că activitățile desfășurate de verificatorul de mediu nu îndeplinesc cerințele prezentului regulament din punctul de vedere al calității, acesta transmite un raport de supraveghere scris verificatorului de mediu în cauză, organismului de acreditare sau de autorizare care a acordat acreditarea sau autorizația și organismului competent căruia organizația în cauză intenționează să-i solicite înregistrarea sau care a înregistrat organizația respectivă. În cazul altor litigii, raportul de supraveghere este transmis forumului organismelor de acreditare și de autorizare menționat la articolul 30.

Articolul 25

Condiții pentru efectuarea verificării și a validării

(1)

Verificatorul de mediu intervine în cadrul domeniului pentru care este acreditat sau autorizat și pe baza unui acord scris încheiat cu organizația.

Acordul respectiv:

(a)

precizează sfera activității;

(b)

precizează condițiile care permit verificatorului de mediu să lucreze în mod independent și profesionist; și

(c)

obligă organizația să coopereze.

(2)

Verificatorul de mediu se asigură că părțile componente ale organizației sunt definite fără ambiguitate și corespund diviziunii reale a activităților.

Declarația de mediu precizează în mod clar diferitele componente ale organizației care fac obiectul verificării și al validării.

(3)

Verificatorul de mediu realizează evaluarea elementelor prevăzute la articolul 18.

(4)

În cadrul activității de verificare și de validare, verificatorul de mediu examinează documentația, vizitează organizația, efectuează controale prin sondaj și intervievează personalul.

(5)

Înainte de vizita verificatorului de mediu, organizația pune la dispoziția acestuia informațiile de bază despre organizație și activitățile sale, politica și programul de mediu, descrierea sistemului de management de mediu aplicat în cadrul organizației, detalii privind analiza de mediu sau auditul de mediu efectuat, raportul analizei sau al auditului respectiv și al oricărei acțiuni corective întreprinse ulterior, precum și proiectul declarației de mediu sau al declarației de mediu actualizate.

(6)

Verificatorul de mediu redactează un raport scris adresat organizației privind rezultatul verificării, care precizează:

(a)

toate aspectele relevante ale activității desfășurate de verificatorul de mediu;

(b)

o descriere a conformității cu toate cerințele prezentului regulament, însoțită de probe, constatări și concluzii;

(c)

compararea rezultatelor atinse și a obiectivelor stabilite cu declarațiile de mediu precedente, evaluarea performanței de mediu și evaluarea îmbunătățirii continue a performanței de mediu a organizației;

(d)

după caz, lacunele tehnice ale analizei de mediu, ale metodei de audit, ale sistemului de management de mediu sau ale oricărui proces relevant.

(7)

În cazul neconformității cu cerințele prezentului regulament, raportul precizează, de asemenea:

(a)

constatările și concluziile privind lipsa de conformitate din partea organizației și probele pe care se bazează respectivele constatări și concluzii;

(b)

punctele de dezacord față de proiectul de declarație de mediu sau de declarație de mediu actualizată, precum și detaliile modificărilor sau ale completărilor care ar trebui aduse declarației de mediu sau declarației de mediu actualizate.

(8)

După verificare, verificatorul de mediu validează declarația de mediu a organizației sau declarația de mediu actualizată a acesteia și confirmă că documentele respective îndeplinesc cerințele prevăzute de prezentul regulament, cu condiția ca rezultatul verificării și validării să confirme că:

(a)

informațiile și datele conținute în declarația de mediu a organizației sau în declarația de mediu actualizată a acesteia sunt fiabile și corecte și că îndeplinesc cerințele prevăzute de prezentul regulament; și

(b)

nu există dovezi conform cărora organizația nu respectă cerințele legale aplicabile în materie de mediu.

(9)

În momentul validării, verificatorul de mediu semnează o declarație, menționată în anexa VII, conform căreia verificarea și validarea au fost efectuate în conformitate cu prezentul regulament.

(10)

Verificatorii de mediu acreditați sau autorizați într-un stat membru pot desfășura activități de verificare și de validare în orice alt stat membru în conformitate cu cerințele stabilite în prezentul regulament.

Activitatea de verificare sau de validare face obiectul supravegherii de către organismul de acreditare sau de autorizare al statului membru în care urmează să se desfășoare activitatea. Organismul de acreditare sau de autorizare este informat cu privire la începerea activității în termenul prevăzut la articolul 24 alineatul (1).

Articolul 26

Verificarea și validarea în cazul organizațiilor mici

(1)

Atunci când desfășoară activități de verificare și de validare, verificatorul de mediu ia în considerare caracteristicile specifice ale organizațiilor mici, inclusiv următoarele:

(a)

lanțuri ierarhice scurte;

(b)

personal multifuncțional;

(c)

formarea la locul de muncă;

(d)

capacitatea de a se adapta repede la schimbări; și

(e)

o documentare limitată privind procedurile.

(2)

Verificatorul de mediu desfășoară activitățile de verificare sau de validare astfel încât să nu impună organizațiilor mici sarcini inutile.

(3)

Verificatorul de mediu ține seama de elementele obiective care dovedesc eficacitatea sistemului, inclusiv de existența unor proceduri în cadrul organizației care sunt proporționale cu amploarea și complexitatea operațiunii, cu natura efectelor asupra mediului aferente acesteia, precum și cu competența operatorilor.

Articolul 27

Condiții pentru verificare și validare în țări terțe

(1)

Verificatorii de mediu acreditați sau autorizați într-un stat membru pot desfășura activități de verificare și de validare pentru o organizație situată într-o țară terță în conformitate cu cerințele stabilite în prezentul regulament.

(2)

Cu cel puțin șase săptămâni înainte de activitățile de verificare sau de validare desfășurate într-o țară terță, verificatorul de mediu notifică organismului de acreditare sau de autorizare din statul membru în care organizația în cauză intenționează să solicite înregistrarea sau este înregistrată informațiile privind acreditarea sau autorizația sa, precum și data și locul în care va avea loc verificarea sau validarea.

(3)

Activitățile de verificare și de validare fac obiectul supravegherii de către organismul de acreditare sau de autorizare al statului membru în care este acreditat sau autorizat verificatorul de mediu. Debutul activității este notificat organismului de acreditare sau de autorizare respectiv în termenul prevăzut la alineatul (2).

CAPITOLUL VI

ORGANISMELE DE ACREDITARE ȘI DE AUTORIZARE

Articolul 28

Operațiunea de acreditare și de autorizare

(1)

Organismele de acreditare desemnate de statele membre în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 sunt responsabile pentru acreditarea verificatorilor de mediu și supravegherea activităților desfășurate de aceștia în conformitate cu prezentul regulament.

(2)

Statele membre pot desemna un organism de autorizare în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, care este responsabil de emiterea de autorizații pentru verificatorii de mediu și de supraveghere a activității acestora.

(3)

Statele membre pot decide să nu permită acreditarea sau autorizarea persoanelor fizice ca verificatori de mediu.

(4)

Organismele de acreditare și de autorizare evaluează competența verificatorilor de mediu ținând seama de elementele prevăzute la articolele 20, 21 și 22, relevante pentru domeniul pentru care se solicită acreditarea sau autorizarea.

(5)

Domeniul de aplicare al acreditării sau al autorizației verificatorilor de mediu este determinat în conformitate cu clasificarea activităților economice stabilită în Regulamentul (CE) nr. 1893/2006. Domeniul acreditării sau al autorizației se limitează la competența verificatorului de mediu și, după caz, ia în considerare amploarea și complexitatea activității.

(6)

Organismele de acreditare și de autorizare stabilesc procedurile corespunzătoare pentru acreditare sau autorizare, refuzul acreditării sau al autorizării, suspendarea sau retragerea acreditării sau a autorizării verificatorilor de mediu și pentru supravegherea verificatorilor de mediu.

Respectivele proceduri includ mecanisme pentru examinarea observațiilor formulate de părțile interesate, inclusiv organismele competente și organismele de reprezentare ale organizațiilor, referitoare la verificatorii de mediu care solicită acreditare sau autorizare și la cei acreditați sau autorizați.

(7)

În cazul în care refuză să acorde acreditarea sau autorizația, organismul de acreditare sau de autorizare informează verificatorul de mediu cu privire la motivele acestei decizii.

(8)

Organismele de acreditare sau de autorizare întocmesc, revizuiesc și actualizează o listă a verificatorilor de mediu din statele membre, precizând domeniul acreditării sau autorizării acestora, și comunică lunar, direct sau prin intermediul autorităților naționale, după cum decid statele membre în cauză, Comisiei și organismului competent din statul membru în care se află organismul de acreditare sau de autorizare modificările aduse listei respective.

(9)

În cadrul normelor și procedurilor referitoare la monitorizarea activităților, prevăzute la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, organismele de acreditare și de autorizare redactează un raport de supraveghere în cazul în care decid, după consultarea verificatorului de mediu în cauză:

(a)

fie că activitățile verificatorului de mediu nu au fost desfășurate în mod corespunzător, astfel încât să asigure respectarea de către organizație a cerințelor prezentului regulament;

(b)

fie că activitățile de verificare și de validare desfășurate de verificatorul de mediu au încălcat una sau mai multe cerințe ale prezentului regulament.

Raportul respectiv este transmis organismului competent din statul membru în care este înregistrată organizația sau în care se solicită înregistrarea și, după caz, organismului de acreditare sau de autorizare care a acordat acreditarea sau autorizația.

Articolul 29

Suspendarea sau retragerea acreditării sau a autorizației

(1)

Suspendarea sau retragerea acreditării sau a autorizației necesită consultarea părților interesate, inclusiv a verificatorului de mediu, pentru a furniza organismului de acreditare sau de autorizare dovezile necesare pentru luarea deciziei.

(2)

Organismul de acreditare sau de autorizare informează verificatorul de mediu despre motivele măsurilor adoptate și, după caz, despre procesul discuțiilor cu autoritatea competentă de asigurarea aplicării legislației.

(3)

Acreditarea sau autorizația este suspendată sau retrasă până când se furnizează dovada conformității verificatorilor de mediu cu prezentul regulament, după caz, în funcție de natura sau de gravitatea nerespectării cerințelor legale.

(4)

Suspendarea acreditării sau a autorizației este revocată dacă organismul de acreditare sau de autorizare primește informații suficiente conform cărora verificatorul de mediu respectă prezentul regulament.

Articolul 30

Forumul organismelor de acreditare și de autorizare

(1)

Se instituie un forum al tuturor organismelor de acreditare și de autorizare din toate statele membre, denumit în continuare „forumul organismelor de acreditare și de autorizare”, care se întrunește cel puțin o dată pe an, în prezența unui reprezentant al Comisiei.

(2)

Forumul organismelor de acreditare și de autorizare are drept obiectiv să asigure coerența procedurilor referitoare la următoarele:

(a)

acreditarea sau autorizarea verificatorilor de mediu în temeiul prezentului regulament, inclusiv refuzul, suspendarea și retragerea acreditării sau autorizării;

(b)

supravegherea activităților desfășurate de verificatorii de mediu acreditați sau autorizați.

(3)

Forumul organismelor de acreditare și de autorizare elaborează orientări privind aspecte care țin de domeniul de competență al organismelor de acreditare și de autorizare.

(4)

Forumul organismelor de acreditare și de autorizare își adoptă regulamentul de procedură.

(5)

Documentele de orientare menționate la alineatul (3) și regulamentul de procedură menționat la alineatul (4) sunt transmise Comisiei.

(6)

Documentele de orientare referitoare la procedurile de armonizare aprobate de forumul organismelor de acreditare și de autorizare sunt propuse de Comisie în mod corespunzător spre adoptare în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Aceste documente se pun la dispoziția publicului.

Articolul 31

Evaluarea la nivel de omologi a organismelor de acreditare și de autorizare

(1)

Evaluarea la nivel de omologi referitoare la acreditarea și autorizarea verificatorilor de mediu în temeiul prezentului regulament, care trebuie organizată de forumul organismelor de acreditare și autorizare, se efectuează periodic, cel puțin la fiecare patru ani, și include o evaluare a normelor și a procedurilor stabilite la articolele 28 și 29.

Toate organismele de acreditare și de autorizare participă la evaluarea la nivel de omologi.

(2)

Forumul organismelor de acreditare și de autorizare transmite Comisiei și comitetului înființat în temeiul articolului 49 alineatul (1) un raport periodic privind evaluarea la nivel de omologi.

Raportul respectiv se pune la dispoziția publicului după ce este aprobat de către forumul organismelor de acreditare și de autorizare și de către comitetul menționat la primul paragraf.

CAPITOLUL VII

NORME APLICABILE STATELOR MEMBRE

Articolul 32

Asistență pentru organizații cu privire la conformarea cu cerințele legale în materie de mediu

(1)

Statele membre se asigură că organizațiilor li se oferă acces la posibilități de informare și acordare de asistență în ceea ce privește cerințele legale în materie de mediu în statul membru respectiv.

(2)

Asistența include următoarele:

(a)

informații cu privire la cerințele legale aplicabile în materie de mediu;

(b)

identificarea autorităților responsabile de asigurarea aplicării legii pentru cerințele legale specifice în materie de mediu care au fost identificate ca fiind aplicabile.

(3)

Statele membre pot conferi sarcinile menționate la alineatele (1) și (2) organismelor competente sau oricărui alt organism care dispune atât de cunoștințele tehnice specifice necesare, cât și de resursele adecvate pentru a îndeplini sarcina.

(4)

Statele membre garantează că autoritățile responsabile de asigurarea aplicării legislației răspund cel puțin solicitărilor adresate de organizațiile mici cu privire la cerințele legale aplicabile în materie de mediu care sunt de competența acestora și furnizează informații organizațiilor cu privire la mijloacele de a arăta modul în care organizațiile respectă cerințele legale relevante.

(5)

Statele membre garantează că autoritățile responsabile de asigurarea aplicării legislației comunică orice situație de nerespectare a cerințelor legale aplicabile în materie de mediu de către organizațiile înregistrate organismului competent care a înregistrat organizația.

Autoritatea responsabilă de asigurarea aplicării legislației informează organismul competent în cauză în cel mai scurt timp posibil și, în orice caz, în termen de o lună de la momentul în care a luat cunoștință de nerespectare.

Articolul 33

Promovarea EMAS

(1)

Statele membre, în colaborare cu organismele competente, cu autoritățile responsabile de asigurarea aplicării legislației și cu alte părți interesate relevante, promovează sistemul EMAS ținând seama de activitățile menționate la articolele 34-38.

(2)

În acest scop, statele membre pot stabili o strategie de promovare care se revizuiește periodic.

Articolul 34

Informare

(1)

Statele membre iau măsurile necesare pentru a furniza informații:

(a)

publicului, referitoare la obiectivele și componentele principale ale EMAS;

(b)

organizațiilor, referitoare la conținutul prezentului regulament.

(2)

Statele membre, acolo unde este cazul, folosesc publicațiile profesionale, ziarele locale, campaniile de promovare sau orice alte mijloace funcționale pentru a promova EMAS pe scară largă.

Statele membre pot coopera mai ales cu asociațiile industriale, organizațiile de consumatori, organizațiile de mediu, sindicatele, instituțiile locale și alte părți interesate relevante.

Articolul 35

Activitățile de promovare

(1)

Statele membre organizează activități de promovare a EMAS. Aceste activități pot include:

(a)

promovarea schimburilor de cunoștințe și de bune practici cu privire la EMAS între toate părțile interesate;

(b)

elaborarea unor instrumente eficiente de promovare a EMAS și punerea acestora la dispoziția organizațiilor;

(c)

acordarea de suport tehnic organizațiilor în vederea definirii și punerii în aplicare a activităților de marketing ale acestora privind EMAS;

(d)

susținerea parteneriatelor dintre organizații în scopul promovării EMAS.

(2)

Sigla EMAS fără un număr de înregistrare poate fi folosită de către organismele competente, organismele de acreditare și de autorizare, autoritățile naționale și alte părți interesate în scopuri promoționale și comerciale legate de EMAS. În astfel de cazuri, utilizarea siglei EMAS prevăzută în anexa V nu va sugera că utilizatorul este înregistrat atunci când nu este cazul.

Articolul 36

Promovarea participării organizațiilor mici

Statele membre iau măsurile necesare în vederea încurajării participării organizațiilor mici, între altele, prin:

(a)

facilitarea accesului la informații și la fondurile de susținere special adaptate nevoilor acestora;

(b)

asigurarea faptului că taxele de înregistrare sunt rezonabile și încurajează participarea acestora;

(c)

promovarea măsurilor de asistență tehnică.

Articolul 37

Abordarea progresivă și pe grupuri

(1)

Statele membre încurajează autoritățile locale să ofere, în colaborare cu asociațiile industriale, camerele de comerț și alte părți interesate, asistență specifică grupurilor de organizații, în vederea îndeplinirii cerințelor de înregistrare menționate în articolele 4, 5 și 6.

Fiecare organizație din grup este înregistrată separat.

(2)

Statele membre încurajează organizațiile în vederea punerii în aplicare a unui sistem de management de mediu. Acestea încurajează, în mod special, o abordare progresivă care duce la înregistrarea în EMAS.

(3)

Sistemele create în temeiul alineatelor (1) și (2) funcționează având ca obiectiv evitarea costurilor inutile pentru participanți, în special pentru organizațiile mici.

Articolul 38

EMAS și alte politici și instrumente ale Comunității

(1)

Fără a aduce atingere legislației comunitare, statele membre analizează în ce fel înregistrarea în EMAS, conform prezentului regulament poate fi:

(a)

avută în vedere în scopul dezvoltării noii legislații;

(b)

utilizată ca instrument de aplicare și de respectare a legislației;

(c)

avută în vedere în cadrul achizițiilor publice și al cumpărării.

(2)

Fără a aduce atingere legislației comunitare, mai ales celei din domeniul competiției, al fiscalității și al sistemului ajutoarelor de stat, statele membre iau măsuri, dacă este cazul, de facilitare a înregistrării organizațiilor în EMAS și de menținere a participării acestora.

Măsurile respective pot include, printre altele, următoarele:

(a)

simplificare normativă, în sensul căreia se consideră că o organizație înregistrată îndeplinește anumite cerințe legale în materie de mediu specificate în cadrul altor instrumente legale, identificate de către autoritățile competente;

(b)

o mai bună reglementare, în sensul căreia alte instrumente legale sunt modificate astfel încât sarcinile organizațiilor participante la EMAS să fie înlăturate, reduse sau simplificate, în vederea încurajării funcționării eficiente a piețelor și în scopul creșterii competitivității.

Articolul 39

Taxe

(1)

Statele membre pot percepe taxe luând în considerare următoarele:

(a)

costurile suportate de către organismele desemnate sau instituite de statele membre în vederea furnizării de informații și acordării de asistență organizațiilor, în temeiul articolului 32;

(b)

costurile suportate pentru acreditarea, autorizarea și supravegherea verificatorilor de mediu;

(c)

costurile de înregistrare, reînnoire a înregistrării, suspendare și radiere, suportate de către organismele competente, precum și costurile suplimentare de administrare a acestor procese pentru organizațiile extracomunitare.

Aceste taxe nu depășesc o sumă rezonabilă și sunt proporționale cu dimensiunea organizației și cu volumul de muncă necesar.

(2)

Statele membre se asigură că organizațiile sunt informate cu privire la toate taxele aplicabile.

Articolul 40

Neconformitatea

(1)

Statele membre iau măsurile juridice sau administrative adecvate în cazul nerespectării prezentului regulament.

(2)

Statele membre stabilesc dispoziții eficiente împotriva utilizării siglei EMAS cu încălcarea prezentului regulament.

Pot fi utilizate dispozițiile stabilite în conformitate cu Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori ( 3 ).

Articolul 41

Informare și raportare către Comisie

(1)

Statele membre informează Comisia cu privire la structura și procedurile de funcționare ale organismelor competente și ale organismelor de acreditare și de autorizare și actualizează respectivele informații, dacă este cazul.

(2)

Din doi în doi ani, statele membre raportează Comisiei informații actualizate privind măsurile adoptate în temeiul prezentului regulament.

În cadrul acestor rapoarte, statele membre iau în considerare cel mai recent raport prezentat de către Comisie Parlamentului European și Consiliului, conform articolului 47.

CAPITOLUL VIII

NORME APLICABILE COMISIEI

Articolul 42

Informare

(1)

Comisia furnizează informații:

(a)

publicului, referitoare la obiectivele și componentele principale ale EMAS;

(b)

organizațiilor, referitoare la conținutul prezentului regulament.

(2)

Comisia administrează și pune la dispoziția publicului:

(a)

un registru al verificatorilor de mediu și al organizațiilor înregistrate;

(b)

o bază de date conținând declarații de mediu în format electronic;

(c)

o bază de date conținând cele mai bune practici referitoare la EMAS, care includ, printre altele, instrumente eficiente de promovare a EMAS și exemple de suport tehnic pentru organizații;

(d)

o listă cu resurse comunitare pentru finanțarea punerii în aplicare a EMAS și a proiectelor și activităților conexe.

Articolul 43

Colaborare și coordonare

(1)

Comisia promovează, după caz, colaborarea dintre statele membre, mai ales în scopul unei aplicări uniforme și consecvente a reglementărilor pe întreg teritoriul Comunității, cu privire la următoarele aspecte:

(a)

înregistrarea organizațiilor;

(b)

verificatorii de mediu;

(c)

informarea și asistența prevăzute la articolul 32.

(2)

Fără a aduce atingere legislației comunitare cu privire la achizițiile publice, Comisia și alte instituții și organisme comunitare, dacă este cazul, fac referire la EMAS sau la alte sisteme de management de mediu recunoscute în conformitate cu articolul 45 sau la sisteme echivalente în ceea ce privește condițiile de performanță aplicabile contractelor de lucrări și de prestări servicii.

Articolul 44

Integrarea EMAS în alte politici și instrumente comunitare

Comisia analizează în ce fel înregistrarea în EMAS, în conformitate cu prezentul regulament, poate fi:

avută în vedere în scopul elaborării de noi acte legislative și al revizuirii legislației în vigoare, în special sub forma unei simplificări normative și a unei mai bune reglementări, conform articolului 38 alineatul (2);

utilizată ca instrument în contextul aplicării și al respectării legislației.

Articolul 45

Relația cu alte sisteme de management de mediu

(1)

Statele membre pot trimite Comisiei o solicitare scrisă de recunoaștere a compatibilității sistemelor de management de mediu existente sau ale unor părți ale acestora, care sunt certificate în conformitate cu procedurile de certificare recunoscute la nivel național sau regional, cu cerințele corespunzătoare din cadrul prezentului regulament.

(2)

Statele membre precizează, în solicitarea depusă, care sunt părțile relevante ale sistemelor de management de mediu și cerințele corespunzătoare din cadrul prezentului regulament.

(3)

Statele membre furnizează dovezi care să ateste echivalența tuturor părților relevante ale sistemelor de management de mediu în cauză cu prezentul regulament.

(4)

După examinarea solicitării menționate la alineatul (1) și luarea măsurilor necesare conform procedurii consultative menționate la articolul 49 alineatul (2), Comisia recunoaște părțile relevante ale sistemelor de management de mediu și cerințele de acreditare sau autorizare pentru organismele de certificare, dacă consideră că statul membru:

(a)

a specificat suficient de clar, în solicitarea depusă, care sunt părțile relevante ale sistemelor de management de mediu și cerințele corespunzătoare din cadrul prezentului regulament;

(b)

a furnizat dovezi suficiente care să ateste echivalența tuturor părților relevante ale sistemelor de management de mediu în cauză cu prezentul regulament.

(5)

Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene referințele sistemelor de management de mediu recunoscute, inclusiv secțiunile corespunzătoare din EMAS menționate în anexa I cărora li se aplică referințele respective, precum și cerințele de acreditare sau de autorizare recunoscute.

Articolul 46

Elaborarea unor documente de referință și a unor ghiduri

(1)

Comisia, în urma consultării cu statele membre și alte părți interesate, elaborează documente de referință sectoriale care includ:

(a)

cele mai bune practici de management de mediu;

(b)

indicatori de performanță de mediu ai unor sectoare specifice;

(c)

dacă este cazul, parametrii de excelență și sisteme de clasificare care să identifice nivelurile de performanță de mediu.

De asemenea, Comisia poate elabora documente de referință pentru uz intersectorial.

(2)

Comisia ia în considerare actualele documente de referință și indicatorii de performanță de mediu elaborați în conformitate cu alte politici și instrumente de mediu comunitare sau cu norme internaționale.

(3)

Până la sfârșitul lui 2010, Comisia elaborează un plan de lucru care stabilește o listă orientativă a sectoarelor care vor fi considerate prioritare pentru adoptarea unor documente de referință sectoriale și intersectoriale.

Planul de lucru este pus la dispoziția publicului și este actualizat periodic.

(4)

Comisia, în colaborare cu forumul organismelor competente, elaborează un ghid referitor la înregistrarea organizațiilor din afara Comunității.

(5)

Comisia publică un ghid al utilizatorului care stabilește etapele necesare participării la EMAS.

Ghidul este disponibil în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene și online.

(6)

Documentele elaborate în conformitate cu alineatele (1) și (4) se transmit spre adoptare. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea sa, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Articolul 47

Raportarea

La fiecare cinci ani, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport conținând informații referitoare la acțiunile și măsurile întreprinse în conformitate cu acest capitol și informații primite din partea statelor membre în conformitate cu articolul 41.

Raportul include o evaluare a impactului sistemului asupra mediului și tendința în ceea ce privește numărul participanților.

CAPITOLUL IX

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 48

Modificarea anexelor

(1)

Comisia poate modifica anexele, dacă este necesar, pe baza experienței acumulate în operarea sistemului EMAS, ca răspuns la nevoile identificate de orientare cu privire la cerințele EMAS, și pe baza modificărilor aduse standardelor internaționale sau a noilor standarde care prezintă interes pentru eficiența prezentului regulament.

(2)

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Articolul 49

Procedura comitetului

(1)

Comisia este asistată de un comitet.

(2)

Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

(3)

Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Articolul 50

Reevaluare

Comisia reevaluează EMAS pe baza experienței acumulate în timpul operării sistemului și pe baza evoluțiilor pe plan internațional până la 11 ianuarie 2015. Comisia ia în considerare rapoartele transmise Parlamentului European și Consiliului, în conformitate cu articolul 47.

Articolul 51

Abrogarea și dispozițiile tranzitorii

(1)

Se abrogă următoarele acte juridice:

(a)

Regulamentul (CE) nr. 761/2001;

(b)

Decizia 2001/681/CE a Comisiei din 7 septembrie 2001 privind orientările pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) ( 4 );

(c)

Decizia 2006/193/CE a Comisiei din 1 martie 2006 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, a normelor privind utilizarea siglei EMAS în cazurile excepționale de ambalaj de transport și ambalaj terțiar ( 5 ).

(2)

Prin derogare de la alineatul (1):

(a)

organismele de acreditare naționale și organismele competente instituite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 761/2001 își desfășoară în continuare activitatea. Statele membre modifică procedurile utilizate de organismele de acreditare și de organismele competente, conform prezentului regulament. Statele membre se asigură că sistemele care pun în aplicare procedurile modificate sunt complet operaționale până la 11 ianuarie 2011;

(b)

organizațiile înregistrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 761/2001 rămân în registrul EMAS. În momentul următoarei verificări a unei organizații, verificatorul de mediu examinează conformarea acesteia cu noile cerințe ale prezentului regulament. În cazul în care următoarea verificare urmează să aibă loc înainte de 11 iulie 2010, data următoarei verificări poate fi amânată cu șase luni, cu acordul verificatorului de mediu și al organismelor competente;

(c)

verificatorii de mediu acreditați în temeiul Regulamentului (CE) nr. 761/2001 pot continua să își exercite activitățile în conformitate cu cerințele stabilite de prezentul regulament.

(3)

Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 761/2001 se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut în anexa VIII.

Articolul 52

Intrarea în vigoare

Prezentul regulamentul intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

▼M2

ANEXA I

ANALIZA DE MEDIU

Analiza de mediu include următoarele aspecte:

1. Stabilirea contextului organizației

Organizația determină aspectele interne și externe care îi pot afecta pozitiv sau negativ capacitatea de a atinge rezultatele preconizate ale sistemului său de management de mediu.

Aceste aspecte includ condițiile de mediu relevante, cum ar fi clima, calitatea aerului, calitatea apei, disponibilitatea resurselor naturale, biodiversitatea.

De asemenea, aspectele pot include următoarele condiții, fără a se limita la acestea:

—

condițiile externe (cum ar fi circumstanțele culturale, sociale, politice, juridice, de reglementare, financiare, tehnologice, economice, naturale și concurențiale);

—

condițiile interne, legate de caracteristicile organizației (cum ar fi activitățile, produsele și serviciile acesteia, direcția strategică, cultura și capacitățile sale).

2. Identificarea părților interesate și determinarea nevoilor și așteptărilor lor relevante

Organizația stabilește care sunt părțile interesate relevante pentru sistemul de management de mediu, nevoile și așteptările relevante ale acestor părți interesate și cărora dintre aceste nevoi și așteptări trebuie să răspundă sau decide să răspundă.

În cazul în care organizația decide să adopte în mod voluntar ori să fie de acord cu nevoile sau așteptările relevante ale părților interesate, care nu sunt vizate de cerințe legale, acestea devin parte a obligațiilor sale de conformare.

3. Identificarea cerințelor legale aplicabile în materie de mediu

Pe lângă stabilirea unui registru al cerințelor legale aplicabile, organizația indică, de asemenea, modul în care se pot furniza dovezi de respectare a diferitelor cerințe.

4. Identificarea aspectelor de mediu directe și indirecte și determinarea aspectelor semnificative

Organizația identifică toate aspectele de mediu directe și indirecte cu un impact pozitiv sau negativ asupra mediului, clasificate și cuantificate după caz, și întocmește un registru al tuturor aspectelor de mediu identificate. Organizația determină, de asemenea, care dintre aceste aspecte sunt semnificative pe baza criteriilor definite în conformitate cu punctul 5 din prezenta anexă.

La identificarea aspectelor de mediu directe și indirecte, este esențial ca organizațiile să ia în considerare și aspectele de mediu asociate cu activitatea lor de bază. Un inventar care se limitează la aspectele de mediu ale amplasamentului și ale instalațiilor unei organizații este insuficient.

La identificarea aspectelor de mediu directe și indirecte ale activităților, produselor și serviciilor sale, organizația adoptă o perspectivă a ciclului de viață, ținând seama de etapele ciclului de viață pe care le poate controla sau influența. Aceste etape includ, de regulă, achiziția materiilor prime, cumpărarea și achizițiile publice, proiectarea, producția, transportul, utilizarea, tratamentul la sfârșitul ciclului de viață și eliminarea finală, în funcție de activitatea organizației.

4.1. Aspecte de mediu directe

Aspectele de mediu directe sunt asociate cu activitățile, produsele și serviciile organizației în sine, asupra cărora aceasta deține control managerial direct.

Toate organizațiile trebuie să ia în considerare aspectele directe ale operațiunilor lor.

Aspectele de mediu directe includ, dar nu se limitează la:

emisiile în aer;

emisiile în apă (inclusiv infiltrațiile apei subterane);

producerea, reciclarea, refolosirea, transportarea și eliminarea deșeurilor solide sau de alt tip, în special a deșeurilor periculoase;

exploatarea și contaminarea solului;

utilizarea energiei, a resurselor naturale (inclusiv a apei, faunei și florei) și a materiilor prime;

utilizarea aditivilor și auxiliarilor, precum și a bunurilor prelucrate parțial;

problemele locale (zgomot, vibrații, mirosuri, praf, aspect vizual etc.).

Atunci când se identifică aspectele de mediu, ar trebui, de asemenea, luate în considerare elementele următoare:

—

riscurile de accidente de mediu și alte situații de urgență cu un impact potențial asupra mediului (de exemplu, accidente chimice) și eventuale situații anormale care ar putea duce la un impact potențial asupra mediului;

—

problemele de transport pentru bunuri și servicii, precum și pentru personalul care se deplasează în interes profesional.

4.2. Aspecte de mediu indirecte

Aspectele de mediu indirecte pot apărea ca rezultat al interacțiunii organizației cu părți terțe care pot fi influențate, într-o măsură rezonabilă, de organizație.

Acestea includ, dar nu se limitează la:

aspecte legate de ciclul de viață al produsului și serviciilor, pe care organizația le poate influența (achiziția materiilor prime, cumpărarea și achizițiile publice, proiectarea, producția, transportul, utilizarea, tratamentul la sfârșitul ciclului de viață și eliminarea finală);

investiții de capital, acordarea de împrumuturi și servicii de asigurări;

noi piețe;

gama și natura serviciilor (de exemplu, transport sau catering);

decizii administrative și de planificare;

compoziția gamei de produse;

performanțele și practicile de mediu ale contractorilor, subcontractorilor, furnizorilor și subfurnizorilor.

Organizațiile trebuie să poată demonstra că aspectele semnificative de mediu și impacturile asociate sunt abordate în cadrul sistemului de management de mediu.

Organizația ar trebui să depună toate eforturile pentru a se asigura că furnizorii și toți cei care acționează în numele organizației respectă politica de mediu a acesteia în cadrul executării contractului.

Organizația trebuie să evalueze influența pe care o poate avea asupra acestor aspecte de mediu indirecte, precum și măsurile pe care le poate lua pentru a reduce impactul asupra mediului sau a spori beneficiile de mediu.

5. Evaluarea importanței aspectelor de mediu

Organizația definește criteriile de evaluare a importanței aspectelor de mediu ale activităților, produselor și serviciilor sale și aplică aceste criterii pentru a determina care dintre aspectele de mediu au un impact semnificativ asupra mediului, din perspectiva ciclului de viață.

Criteriile elaborate de către o organizație iau în considerare legislația existentă, sunt cuprinzătoare, pot fi supuse unui control independent, sunt reproductibile și puse la dispoziția publicului.

La stabilirea acestor criterii, o organizație are în vedere următoarele elemente:

daunele potențiale sau beneficiile pentru mediu, inclusiv pentru biodiversitate;

starea mediului înconjurător (cum ar fi fragilitatea mediului local, regional sau global);

dimensiunea, numărul, frecvența și reversibilitatea aspectelor sau a impactului;

existența legislației de mediu relevante și cerințele acesteia;

punctele de vedere ale părților interesate, inclusiv ale angajaților organizației.

Pot fi avute în vedere elemente suplimentare relevante în funcție de tipul de activități, produse și servicii ale organizației.

Pe baza criteriilor stabilite, organizația evaluează importanța aspectelor sale de mediu și a impacturilor sale asupra mediului. În acest scop, o organizație ia în considerare considerente care pot include, dar nu se limitează la:

datele existente ale organizației în ceea ce privește consumul său de materii prime și de energie, precum și riscurile legate de deversări, deșeuri și emisii;

activitățile organizației care sunt reglementate de legislația de mediu;

activitățile de achiziții publice;

proiectarea, dezvoltarea, producția, distribuția, întreținerea, utilizarea, refolosirea, reciclarea și eliminarea produselor organizației;

activitățile organizației care implică cele mai mari costuri și beneficii de mediu.

La evaluarea importanței impacturilor asupra mediului ale activităților sale, organizația ia în considerare condițiile normale de exploatare, condițiile de punere în funcțiune sau de încetare a operațiunilor, precum și condițiile de urgență care pot fi în mod rezonabil prevăzute. Se iau în considerare activitățile trecute, prezente și planificate.

6. Evaluarea rezultatelor anchetelor întreprinse cu privire la incidente anterioare

Organizația ia în considerare rezultatele anchetelor întreprinse cu privire la incidente anterioare care i-ar putea influența capacitatea de a obține rezultatele preconizate ale sistemului său de management de mediu.

7. Stabilirea riscurilor și oportunităților și consemnarea acestora

Organizația stabilește riscurile și oportunitățile asociate aspectelor sale de mediu, obligațiilor sale de conformare și altor aspecte și cerințe menționate la punctele 1-4 și le consemnează în scris.

Organizația se concentrează asupra riscurilor și oportunităților care ar trebui abordate pentru a se asigura că sistemul de management de mediu își poate atinge rezultatul preconizat, pentru a preveni efectele nedorite sau accidentele și pentru a asigura o îmbunătățire continuă a performanței de mediu a organizației.

8. Examinarea proceselor, practicilor și procedurilor existente

Organizația examinează procesele, practicile și procedurile existente și stabilește care dintre acestea sunt necesare pentru a asigura calitatea pe termen lung a managementului de mediu.

ANEXA II

CERINȚE ALE SISTEMULUI DE MANAGEMENT DE MEDIU ȘI ASPECTE SUPLIMENTARE CARE TREBUIE AVUTE ÎN VEDERE DE CĂTRE ORGANIZAȚIILE CARE PUN ÎN APLICARE EMAS

Cerințele sistemului de management de mediu EMAS sunt cele stabilite în secțiunile 4-10 ale standardului EN ISO 14001:2015. Aceste cerințe sunt redate în partea A.

Trimiterile de la articolul 4 la anumite puncte din prezenta anexă ar trebui înțelese după cum urmează:

trimiterea la A.3.1 se interpretează ca trimitere la partea A.6.1;

trimiterea la A.5.5 se interpretează ca trimitere la partea A.9.2.

În plus, organizațiile care pun în aplicare EMAS trebuie să aibă în vedere o serie de aspecte suplimentare care au o legătură directă cu o serie de elemente din cadrul secțiunii 4 a standardului EN ISO 14001:2015. Aceste cerințe suplimentare sunt enumerate în partea B din prezenta anexă.

PARTEA A

Cerințe ale sistemului de management de mediu în temeiul standardului EN ISO 14001:2015

PARTEA B

Cerințe suplimentare pentru organizațiile care pun în aplicare EMAS

Organizațiile care participă la sistemul comunitar de management de mediu și audit (EMAS) aplică cerințele standardului EN ISO 14001:2015 (1) redate mai jos.

A.4. Contextul organizației

A.4.1. Înțelegerea organizației și a contextului acesteia

Organizația determină aspectele interne și externe care sunt relevante pentru scopul său și care îi afectează capacitatea de a atinge rezultatele preconizate ale sistemului său de management de mediu. Aceste aspecte includ condițiile de mediu afectate de organizație sau care pot afecta organizația.

A.4.2. Înțelegerea nevoilor și a așteptărilor părților interesate

Organizația determină:

(a) părțile interesate care sunt relevante pentru sistemul de management de mediu;

(b) nevoile și așteptările relevante (adică cerințe) ale acestor părți interesate;

A.4.3. Determinarea domeniului de aplicare al sistemului de management de mediu

Pentru a stabili domeniul de aplicare al sistemului de management de mediu, organizația determină limitele și aplicabilitatea acestuia.

Atunci când determină domeniul de aplicare, organizația ia în considerare:

(a) aspectele externe și interne menționate la punctul A.4.1;

(b) obligațiile de conformare menționate la punctul A.4.2;

(d) activitățile, produsele și serviciile sale;

(e) competența și capacitatea sa de a exercita control și influență.

Odată ce domeniul de aplicare este definit, este necesar ca toate activitățile, produsele și serviciile organizației care se încadrează în acest domeniu să fie incluse în sistemul de management de mediu.

Domeniul de aplicare este consemnat și păstrat într-un document de informare care este pus la dispoziția părților interesate.

A.4.4. Sistem de management de mediu

Pentru a atinge rezultatele preconizate, inclusiv creșterea performanței de mediu, organizația trebuie să stabilească, să implementeze, să întrețină și să îmbunătățească în mod continuu un sistem de management de mediu, care să includă procesele necesare și interacțiunile acestora, în conformitate cu cerințele acestui standard internațional.

Organizația trebuie să ia în considerare cunoștințele de la punctele 4.1 și 4.2, atunci când stabilește și întreține sistemul de management de mediu.

A.5. Spirit de inițiativă

A.5.1. Spirit de inițiativă și angajament

Conducerea organizației dă dovadă de spirit de inițiativă și de angajament în ceea ce privește sistemul de management de mediu prin:

(a) asumarea răspunderii pentru eficacitatea sistemului de management de mediu;

(b) asigurarea faptului că politica și obiectivele de mediu sunt stabilite și sunt compatibile cu direcția strategică și cu contextul organizației;

(d) asigurarea disponibilității resurselor necesare pentru sistemul de management de mediu;

(e) comunicarea importanței unui management de mediu eficace și a conformării cu cerințele sistemului de management de mediu;

(f) asigurarea faptului că sistemul de management de mediu obține rezultatele preconizate;

(g) orientarea și susținerea persoanelor pentru ca acestea să contribuie la eficacitatea sistemului de management de mediu;

(h) promovarea îmbunătățirii continue;

(i) susținerea altor roluri de management relevante să demonstreze spirit de inițiativă în domeniile lor de responsabilitate.

Notă: Referința la termenul „operațiune” în prezentul standard internațional poate fi interpretată în sens larg ca însemnând acele activități care sunt esențiale pentru scopurile existenței organizației.

A.5.2. Politica de mediu

Conducerea organizației stabilește, pune în aplicare și întreține o politică de mediu care, în cadrul domeniului de aplicare definit al sistemului său de management de mediu:

(a) este adecvată scopului și contextului organizației, inclusiv naturii, amplorii și impacturilor asupra mediului ale activităților, produselor și serviciilor organizației;

(b) asigură un cadru pentru stabilirea obiectivelor de mediu;

(c) include un angajament privind protecția mediului, inclusiv în ceea ce privește prevenirea poluării și alt(e) angajament(e) relevant(e) pentru contextul organizației;

Notă: Alt(e) angajament(e) specific(e) privind protecția mediului poate (pot) include utilizarea durabilă a resurselor, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și protecția biodiversității și a ecosistemelor.

(d) cuprinde un angajament pentru îndeplinirea obligațiilor sale de conformare;

(e) cuprinde un angajament în ceea ce privește îmbunătățirea continuă a sistemului de management de mediu în vederea consolidării performanței de mediu.

Politica de mediu:

— este consemnată și păstrată într-un document de informare;

— este comunicată în cadrul organizației;

— se află la dispoziția părților interesate.

B.1. Îmbunătățirea continuă a performanței de mediu

Organizațiile se angajează să își îmbunătățească în mod continuu performanța de mediu.

În cazul în care organizația posedă mai mult de un amplasament, fiecare din amplasamentele unde se aplicăEMAS respectă toate cerințele EMAS, inclusiv cerința privind îmbunătățirea continuă a performanței de mediu, așa cum este definită la articolul 2 alineatul (2).

A.5.3. Roluri, responsabilități și competențe în cadrul organizației

Conducerea organizației se asigură că responsabilitățile și competențele pentru rolurile relevante sunt atribuite și comunicate în cadrul organizației.

Conducerea organizației încredințează responsabilitatea și competența pentru:

(a) asigurarea faptului că sistemul de management de mediu se conformează cerințelor prezentului standard internațional;

(b) transmiterea de rapoarte adresate conducerii organizației cu privire la performanța sistemului de management de mediu, inclusiv performanța de mediu.

B.2. Reprezentantul (reprezentanții) conducerii organizației

Conducerea organizației desemnează unul sau mai mulți reprezentanți specifici ai conducerii care, indiferent de alte responsabilități care le revin, au roluri, responsabilități și competențe definite pentru a se asigura că sistemul de management de mediu respectă prezentul regulament și pentru a prezenta un raport conducerii organizației cu privire la performanța sistemului de management de mediu.

Reprezentantul conducerii organizației poate fi un membru al conducerii acesteia.

A.6. Planificare

A.6.1. Măsuri pentru abordarea riscurilor și a oportunităților

A.6.1.1. Generalități

Organizația stabilește, pune în aplicare și întreține procesele necesare pentru a îndeplini cerințele de la punctele 6.1.1-6.1.4.

La planificarea sistemului de management de mediu, organizația ia în considerare:

— aspectele menționate la punctul 4.1;

— cerințele menționate la punctul 4.2;

— domeniul de aplicare al sistemului său de management de mediu; și determină riscurile și oportunitățile referitoare la:

—

— aspectele sale de mediu (a se vedea punctul 6.1.2);

— obligațiile sale de conformare (a se vedea punctul 6.1.3);

— și alte aspecte și cerințe, identificate la punctele 4.1 și 4.2, care trebuie abordate pentru:

—

— a se asigura faptul că sistemul de management de mediu poate obține rezultatele preconizate;

— a preveni sau a reduce efectele nedorite, inclusiv posibilitatea ca organizația să fie afectată de condiții de mediu externe;

— a realiza îmbunătățirea continuă.

În cadrul domeniului de aplicare al sistemului de management de mediu, organizația determină situațiile de urgență potențiale, inclusiv cele care pot avea un impact asupra mediului.

Organizația păstrează documente de informare referitoare la:

— riscurile și oportunitățile care trebuie abordate;

— procesele necesare menționate la punctele 6.1.1-6.1.4, în măsura necesară pentru a avea siguranța că sunt realizate conform planului.

A.6.1.2. Aspecte de mediu

În cadrul domeniului de aplicare al sistemului de management de mediu, organizația determină aspectele de mediu ale activităților, produselor și serviciilor sale pe care le poate controla și cele pe care le poate influența, precum și impacturile asupra mediului asociate acestora, din perspectiva ciclului de viață.

Atunci când determină aspectele de mediu, organizația ia în considerare:

(a) schimbările, inclusiv evoluțiile noi sau planificate, precum și activitățile, produsele și serviciile noi sau modificate;

(b) condițiile anormale și situațiile de urgență care pot fi în mod rezonabil prevăzute.

Organizația determină aspectele care au sau care pot avea un impact semnificativ asupra mediului prin utilizarea criteriilor stabilite.

Organizația comunică aspectele sale semnificative de mediu la diferite niveluri și funcții din cadrul organizației, după caz.

Organizația păstrează documente de informare referitoare la:

— aspectele sale de mediu și impacturile asupra mediului asociate acestora;

— criteriile utilizate pentru a determina aspectele sale de mediu semnificative;

— aspectele sale de mediu semnificative.

Notă: Aspectele de mediu semnificative pot genera riscuri și oportunități asociate fie impacturilor dăunătoare asupra mediului (amenințări), fie impacturilor benefice asupra mediului (oportunități).

B.3. Analiza de mediu

Organizațiile efectuează o analiză inițială de mediu, astfel cum se prevede în anexa I, și consemnează rezultatele acesteia.

Organizațiile din afara Uniunii fac trimitere, de asemenea, la cerințele legale în materie de mediu aplicabile organizațiilor similare din statele membre în care acestea intenționează să își depună cererile.

A.6.1.3. Obligații de conformare

Organizația:

(a) stabilește obligațiile de conformare legate de aspectele sale de mediu și are acces la acestea;

(b) determină modul în care obligațiile de conformare se aplică organizației;

(c) ia în considerare obligațiile de conformare atunci când stabilește, pune în aplicare, întreține și îmbunătățește în mod continuu sistemul său de management de mediu.

Organizația păstrează documente de informare referitoare la obligațiile sale de conformare.

Notă: Obligațiile de conformare pot genera riscuri și oportunități pentru organizație.

A.6.1.4. Planificarea măsurilor

Organizația planifică:

(a) măsuri pentru a aborda:

1. aspectele sale semnificative de mediu;

2. obligațiile sale de conformare;

3. riscurile și oportunitățile identificate la punctul 6.1.1;

(b) modalitatea de:

1. a integra și a pune în aplicare măsurile în procesele sistemului său de management de mediu (a se vedea punctul 6.2, clauza 7, clauza 8 și punctul 9.1) sau în alte procese operaționale;

2. a evalua eficacitatea acestor măsuri (a se vedea punctul 9.1).

Atunci când planifică aceste măsuri, organizația are în vedere opțiunile sale tehnologice și cerințele financiare, operaționale și comerciale.

B.4. Respectarea legislației

Organizațiile înregistrate în EMAS sau care doresc să se înregistreze demonstrează că au îndeplinit toate condițiile următoare:

1. au identificat toate cerințele legale aplicabile în materie de mediu și cunosc implicațiile acestora pentru organizație;

2. asigură respectarea legislației de mediu, inclusiv în ceea ce privește autorizațiile și limitele acestora, și furnizează dovezi corespunzătoare;

3. dispun de proceduri care permit organizației să asigure respectarea în permanență a legislației de mediu.

A.6.2. Obiective de mediu și planificarea pentru realizarea acestora

A.6.2.1. Obiective de mediu

Organizația stabilește obiective de mediu la funcții și niveluri relevante, luând în considerare aspectele semnificative de mediu ale organizației și obligațiile sale de conformare asociate și ținând cont de riscurile și oportunitățile sale.

Obiectivele de mediu sunt:

(a) coerente cu politica de mediu;

(b) măsurabile (dacă este fezabil);

(d) comunicate;

(e) actualizate, după caz.

Organizația păstrează documente de informare privind obiectivele de mediu.

A.6.2.2. Planificarea măsurilor pentru realizarea obiectivelor de mediu

Atunci când planifică cum să își realizeze obiectivele de mediu, organizația determină:

(a) acțiunile care vor fi întreprinse;

(b) resursele necesare;

(d) momentul în care acțiunile vor fi finalizate;

(e) modul în care vor fi evaluate rezultatele, inclusiv indicatorii pentru monitorizarea progreselor înregistrate către realizarea obiectivelor sale de mediu măsurabile (a se vedea punctul 9.1.1).

Organizația analizează modul în care pot fi integrate în procesele sale operaționale măsurile pentru realizarea obiectivelor sale de mediu.

B.5. Obiectivele de mediu

Organizațiile trebuie să poată demonstra că sistemul de management și procedurile de audit iau în considerare performanța de mediu concretă a organizației în ceea ce privește aspectele directe și indirecte.

Mijloacele pentru a atinge obiectivele și țintele nu pot constitui obiective de mediu.

A.7. Sprijin

A.7.1. Resurse

Organizația determină și furnizează resursele necesare pentru stabilirea, punerea în aplicare, întreținerea și îmbunătățirea continuă a sistemului de management de mediu.

A.7.2. Competență

Organizația:

(a) stabilește competențele necesare ale persoanei (persoanelor) care efectuează sub controlul său lucrări care îi afectează performanța de mediu și capacitatea de a-și îndeplini obligațiile de conformare;

(b) se asigură că aceste persoane dețin competențele necesare ca urmare a educației, a formării sau a experienței lor adecvate;

(d) ia măsuri, acolo unde este cazul, pentru a dobândi competența necesară și evaluează eficacitatea măsurilor întreprinse.

Notă: Măsurile care pot fi întreprinse pot include, de exemplu, furnizarea de formare, îndrumarea sau o nouă repartizare a sarcinilor între personalului angajat, precum și angajarea sau contractarea unor persoane competente.

Organizația păstrează documente de informare corespunzătoare ca dovadă a competențelor respective.

B.6. Implicarea angajaților

1. Organizația ar trebui să recunoască faptul că implicarea activă a angajaților constituie forța motrice și una dintre condițiile necesare îmbunătățirii de mediu continue și eficiente, fiind totodată una dintre resursele principale ale îmbunătățirii performanței de mediu, precum și metoda adecvată de ancorare cu succes a sistemului de management și audit de mediu în cadrul organizației.

2. „Implicarea angajaților” ar trebui înțeleasă ca incluzând atât participarea directă a angajaților, cât și informarea angajaților și a reprezentanților acestora. Prin urmare, ar trebui să existe un sistem de participare a angajaților la toate nivelurile. Organizația ar trebui să recunoască faptul că dovada angajamentului, capacitatea de reacție și susținerea activă din partea conducerii sunt condiții esențiale ale reușitei acestor procese. În acest context, conducerea ar trebui să furnizeze angajaților un feedback adecvat.

3. Pe lângă aceste cerințe, angajații sau reprezentanții lor sunt implicați în procesul de îmbunătățire continuă a performanței de mediu a organizației prin:

(a) analiza inițială de mediu;

(b) crearea și punerea în aplicare a unui sistem de management și audit de mediu care să îmbunătățească performanța de mediu;

(c) comitete sau grupuri de lucru de mediu care să colecteze informațiile și să asigure participarea reprezentantului de mediu/reprezentanților conducerii organizației, a angajaților și a reprezentanților acestora;

(d) grupuri de lucru comune pentru programul de acțiune de mediu și pentru auditul de mediu;

(e) pregătirea declarațiilor de mediu.

4. În acest scop, ar trebui să se utilizeze forme adecvate de participare, cum ar fi caietul de sugestii, munca pe echipe, fondată pe proiecte, sau comitete de mediu. Organizațiile se pot inspira din orientările Comisiei privind cele mai bune practici în domeniu. În cazul în care solicită acest lucru, sunt implicați și reprezentanții personalului.

A.7.3. Sensibilizare

Organizația se asigură că persoanele care efectuează lucrări sub controlul organizației sunt sensibilizate cu privire la:

(a) politica de mediu;

(b) aspectele semnificative de mediu și impacturile actuale sau potențiale asupra mediului asociate cu munca lor;

(c) contribuția lor la eficacitatea sistemului de management de mediu, inclusiv beneficiile unei performanțe de mediu consolidate;

(d) implicațiile nerespectării cerințelor sistemului de management de mediu, inclusiv ale neîndeplinirii obligațiilor de mediu ale organizației.

A.7.4. Comunicare

A.7.4.1. Generalități

Organizația stabilește, pune în aplicare și întreține procesele necesare pentru comunicările interne și externe relevante pentru sistemul de management de mediu, inclusiv:

(a) obiectul comunicării;

(b) momentul comunicării;

(d) modul de comunicare.

Când își stabilește procesul (procesele) de comunicare, organizația:

— ține cont de obligațiile sale de conformare;

— se asigură că informațiile de mediu comunicate corespund informațiilor generate în cadrul sistemului de management de mediu și sunt fiabile.

Organizația răspunde comunicărilor relevante referitoare la sistemul său de management de mediu.

Organizația păstrează documente de informare ca dovadă a comunicărilor sale, după caz.

A.7.4.2. Comunicarea internă

Organizația:

(a) comunică intern informațiile relevante pentru sistemul de management de mediu, la diferitele niveluri și funcții ale organizației, inclusiv modificările aduse sistemului de management de mediu, după caz;

(b) se asigură că procesul său (procesele sale) de comunicare oferă persoanelor care efectuează lucrări sub controlul organizației posibilitatea să contribuie la îmbunătățirea continuă.

A.7.4.3. Comunicarea externă

Organizația comunică extern informațiile relevante pentru sistemul de management de mediu, astfel cum s-a stabilit prin procesul (procesele) de comunicare al(e) organizației și cum prevăd obligațiile sale de conformare.

B.7. Comunicare

1. Organizațiile trebuie să poată demonstra că sunt angajate într-un dialog deschis cu publicul, cu autoritățile și cu alte părți interesate, printre care comunitățile locale și clienții, în ceea ce privește impactul asupra mediului al activităților, produselor și serviciilor lor.

2. Pentru a asigura un nivel înalt de transparență și a instaura un climat de încredere cu părțile interesate, organizațiile înregistrate în EMAS publică informații de mediu specifice, astfel cum sunt definite în anexa IV – Raportarea în materie de mediu.

A.7.5. Documente de informare

A.7.5.1. Generalități

Sistemul de management de mediu al organizației include:

(a) documentele de informare cerute de prezentul standard internațional;

(b) documentele de informare pe care organizația le stabilește ca fiind necesare pentru eficacitatea sistemului de management de mediu.

Notă: Amploarea documentelor de informare pentru un sistem de management de mediu poate să difere de la o organizație la alta, având în vedere:

— dimensiunea organizației și tipul de activități, procese, produse și servicii ale acesteia;

— nevoia de a demonstra îndeplinirea obligațiilor sale de conformare;

— complexitatea proceselor și a interacțiunilor dintre acestea;

— competența persoanelor care efectuează lucrări sub controlul organizației.

A.7.5.2. Creare și actualizare

Când se creează și se actualizează un document de informare, organizația se asigură că:

(a) identificarea și descrierea sunt adecvate (de exemplu, titlul, data, autorul sau numărul de referință);

(b) formatul este adecvat (de exemplu limba, versiunea software, grafica) și suportului media (de exemplu electronic sau hârtie);

A.7.5.3. Controlul documentelor de informare

Documentele de informare cerute de sistemul de management de mediu și de prezentul standard internațional sunt controlate pentru a se asigura faptul că:

(a) sunt disponibile și pot fi utilizate, unde și când este necesar;

(b) sunt protejate în mod adecvat (de exemplu, împotriva încălcării confidențialității, a utilizării neadecvate sau a pierderii integrității).

Pentru controlul documentelor de informare, organizația ia în considerare următoarele activități, după caz:

— distribuirea, accesul, recuperarea și utilizarea;

— depozitarea și păstrarea, inclusiv păstrarea caracterului lizibil;

— controlul modificărilor (de exemplu, controlul versiunilor);

— păstrarea și punerea la dispoziție.

Documentele de informare din surse externe pe care organizația le stabilește ca fiind necesare pentru planificarea și funcționarea sistemului de management de mediu sunt identificate, după caz, și controlate.

Notă: Accesul poate implica o decizie privind permisiunea numai de a vedea documentul de informare sau permisiunea și competența de a vedea și de a modifica documentul de informare.

A.8. Operațiuni

A.8.1. Planificare operațională și control

Organizația stabilește, pune în aplicare, controlează și întreține procesele necesare pentru a îndeplini cerințele sistemului de management de mediu și pentru a pune în aplicare măsurile menționate la punctele 6.1 și 6.2, prin:

— stabilirea criteriilor de funcționare pentru proces(e);

— efectuarea controlului procesului (proceselor), în conformitate cu criteriile de funcționare.

Notă: Controalele pot include controale și proceduri tehnice. Controalele pot fi efectuate potrivit unei ierarhii (de exemplu, eliminare, înlocuire, administrativ) și pot fi utilizate separat sau în combinație.

Organizația controlează schimbările planificate și analizează consecințele unei schimbări neintenționate, luând măsuri pentru a diminua orice efecte adverse, după caz.

Organizația se asigură că controlează sau influențează procesul externalizat (procesele externalizate). Tipul și amploarea controlului sau influenței care urmează să se aplice procesului (proceselor) sunt definite în cadrul sistemului de management de mediu.

În concordanță cu perspectiva ciclului de viață, organizația:

(a) stabilește controale, după caz, pentru a se asigura că cerința sa (cerințele sale) de mediu este (sunt) abordate în cadrul proiectării și al dezvoltării produsului sau serviciului, ținând cont de fiecare etapă a ciclului de viață;

(b) își determină cerința (cerințele) de mediu pentru achiziția de produse și servicii, după caz;

(d) analizează necesitatea de a oferi informații despre impacturile potențiale semnificative asupra mediului,

asociate cu transportul sau livrarea, utilizarea, tratamentele la sfârșitul ciclului de viață și eliminarea finală a produselor și serviciilor sale.

Organizația păstrează documente de informare în măsura în care sunt necesare pentru a avea siguranța că procesul (procesele) a(u) fost efectuat(e) conform planului.

A.8.2. Pregătire pentru situații de urgență și capacitate de răspuns

Organizația stabilește, pune în aplicare și întreține procesele necesare în scopul de a se pregăti pentru potențialele situații de urgență menționate la punctul 6.1.1 și pentru a răspunde la acestea.

Organizația:

(a) se pregătește de răspuns prin planificarea măsurilor pentru prevenirea sau atenuarea impacturilor negative asupra mediului cauzate de situații de urgență;

(b) răspunde situațiilor de urgență reale;

(c) ia măsuri pentru a preveni sau a atenua consecințele situațiilor de urgență, care să fie pe măsura magnitudinii urgenței și a potențialului impact asupra mediului;

(d) testează periodic măsurile de răspuns planificate, dacă este posibil;

(e) analizează și revizuiește periodic procesul (procesele) și măsurile planificate de răspuns, în special după apariția situațiilor de urgență sau după teste;

(f) furnizează informații relevante și formare legată de capacitatea de pregătire și de răspuns la situațiile de urgență, după caz, pentru părțile relevante interesate, inclusiv pentru persoanele care lucrează sub controlul său.

Organizația păstrează documente de informare în măsura în care sunt necesare pentru a avea siguranța că procesul (procesele) este (sunt) efectuat(e) conform planului.

A.9. Evaluarea performanței

A.9.1. Monitorizare, măsurare, analiză și evaluare

A.9.1.1. Generalități

Organizația monitorizează, măsoară, analizează și evaluează performanța sa de mediu.

Organizația determină:

(a) aspectele care trebuie monitorizate și măsurate;

(b) metodele pentru monitorizare, măsurare, analiză și evaluare, după caz, pentru a se asigura rezultate valide;

(d) momentul în care trebuie efectuate monitorizarea și măsurarea;

(e) momentul în care trebuie analizate și evaluate rezultatele monitorizării și măsurării.

Organizația se asigură că echipamentul de monitorizare și măsurare, etalonat sau verificat, este utilizat și întreținut în mod corespunzător.

Organizația evaluează performanța sa de mediu și eficacitatea sistemului său de management de mediu.

Organizația comunică informații relevante privind performanța de mediu, atât în interiorul, cât și în exteriorul organizației, astfel cum s-a stabilit prin procesul (procesele) de comunicare al(e) organizației și cum prevăd obligațiile sale de conformare.

Organizația păstrează documente de informare corespunzătoare ca dovadă a rezultatelor monitorizării, măsurării, analizelor și evaluării.

A.9.1.2. Evaluarea conformării

Organizația stabilește, pune în aplicare și întreține procesele necesare pentru a evalua îndeplinirea obligațiilor sale de conformare.

Organizația:

(a) determină frecvența cu care va fi evaluată conformarea;

(b) evaluează conformarea și ia măsuri dacă este necesar;

Organizația păstrează documente de informare ca dovadă a rezultatelor evaluării conformării.

A.9.2. Audit intern

A.9.2.1. Generalități

Organizația efectuează audituri interne la intervale planificate care să examineze dacă sistemul de management de mediu:

(a) respectă:

1. propriile cerințe ale organizației referitoare la sistemul său de management al mediului;

2. cerințele prezentului standard internațional;

(b) este implementat și întreținut în mod eficace.

A.9.2.2. Programul de audit intern

Organizația stabilește, pune în aplicare și întreține un program (programe) de audit intern, care să includă frecvența, metodele, responsabilitățile, cerințele de planificare și raportarea auditurilor sale interne.

Când se stabilește programul de audit intern, organizația ia în considerare importanța pentru mediu a proceselor avute în vedere, modificările care afectează organizația și rezultatele auditurilor anterioare.

Organizația:

(a) definește criteriile de audit și domeniul de aplicare pentru fiecare audit;

(b) selectează auditorii și efectuează auditurile astfel încât să asigure obiectivitatea și imparțialitatea procesului de audit;

Organizația păstrează documente de informare ca dovadă a implementării programului de audit și a rezultatelor auditului.

A.9.3. Analiza efectuată de conducere

Conducerea organizației analizează sistemul de management de mediu al organizației, la intervale planificate, pentru a se asigura că acesta este în continuare pertinent, adecvat și eficace.

Analiza efectuată de conducere ia în considerare:

(a) situația măsurilor stabilite în cadrul analizelor anterioare ale conducerii;

(b) modificările referitoare la:

1. aspectele externe și interne care sunt relevante pentru sistemul de management de mediu;

2. nevoile și așteptările părților interesate, inclusiv obligațiile de conformare;

3. aspectele sale de mediu semnificative;

4. riscurile și oportunitățile;

(d) informațiile privind performanța de mediu a organizației, inclusiv tendințe referitoare la:

1. neconformități și măsuri corective;

2. rezultate ale monitorizării și măsurării;

3. îndeplinirea obligațiilor sale de conformare;

4. rezultatele auditului;

(e) adecvarea resurselor;

(f) comunicarea relevantă (comunicările relevante) de la părțile interesate, inclusiv reclamațiile;

(g) oportunitățile pentru îmbunătățirea continuă.

Rezultatele analizei conducerii includ:

— concluzii privind pertinența, adecvarea și eficacitatea continuă a sistemului de management de mediu;

— decizii legate de oportunitățile de îmbunătățire continuă;

— decizii referitoare la orice nevoie de modificare a sistemului de management de mediu, inclusiv referitoare la resurse;

— după caz, măsuri în situația în care obiectivele de mediu nu au fost îndeplinite;

— oportunități de a îmbunătăți integrarea sistemului de management de mediu cu alte procese operaționale, dacă acest lucru este necesar;

— eventuale implicații pentru direcția strategică a organizației.

Organizația păstrează documente de informare ca dovadă a rezultatelor analizelor efectuate de conducere.

A.10. Îmbunătățire

A.10.1. Generalități

Organizația determină oportunitățile pentru îmbunătățire (a se vedea punctele 9.1, 9.2 și 9.3) și implementează măsurile necesare pentru a obține rezultatele preconizate ale sistemului său de management de mediu.

A.10.2. Neconformitate și măsuri corective

Când apare o neconformitate, organizația:

(a) reacționează la neconformitate și, după caz:

1. ia măsuri pentru a o controla și corecta;

2. gestionează consecințele, inclusiv prin atenuarea impacturilor negative asupra mediului;

(b) evaluează necesitatea luării de măsuri pentru a elimina cauzele neconformității, astfel încât aceasta să nu reapară sau să nu mai apară în altă parte, prin:

1. analizarea neconformității;

2. stabilirea cauzelor neconformității;

3. determinarea existenței unor neconformități similare sau a posibilității apariției eventuale a acestora;

(d) analizează eficacitatea oricărei măsuri corective luate;

(e) modifică sistemul de management de mediu, dacă este necesar.

Măsurile corective trebuie să corespundă gravității efectelor neconformităților întâlnite, inclusiv în privința impactului (impacturilor) asupra mediului.

Organizația păstrează documente de informare ca dovadă a:

— naturii neconformităților și a oricăror măsuri luate ulterior;

— rezultatelor oricărei măsuri corective.

A.10.3. Îmbunătățire continuă

Organizația îmbunătățește în mod continuu pertinența, adecvarea și eficacitatea sistemului de management de mediu pentru a consolida performanța de mediu.

(1)

Textul standardului național reprodus în prezenta anexă este utilizat cu permisiunea CEN. Textul integral al standardului național poate fi achiziționat de la organismele naționale de standardizare, a căror listă este disponibilă pe site-ul oficial al CEN. Orice fel de reproducere a prezentei anexe în scop comercial este interzisă.

ANEXA III

AUDITUL INTERN DE MEDIU

1. Programul de audit și frecvența auditului

1.1. Programul de audit

Programul de audit garantează faptul că echipei de conducere a organizației îi sunt puse la dispoziție informațiile necesare pentru a analiza performanța de mediu a organizației și eficacitatea sistemului de management de mediu, precum și pentru a demonstra că acestea se află sub control.

1.2. Obiectivele programului de audit

Obiectivele includ, în special, evaluarea sistemelor de management existente și determinarea respectării politicii și a programului organizației, inclusiv respectarea cerințelor legale și a altor cerințe legate de mediu.

1.3. Domeniul de aplicare al programului de audit

Domeniul global de aplicare al auditurilor individuale sau, dacă este cazul, al fiecărei etape a unui ciclu de audit este clar definit și precizează în mod explicit:

domeniile vizate;

activitățile care fac obiectul auditului;

criteriile de mediu care trebuie avute în vedere;

perioada vizată de audit.

Auditul de mediu include evaluarea datelor reale necesare pentru evaluarea performanței de mediu.

1.4. Frecvența auditului

Auditul sau ciclul de audit, care vizează toate activitățile organizației, se efectuează, după caz, la intervale de cel mult trei sau patru ani dacă se aplică derogarea prevăzută la articolul 7. Frecvența cu care fiecare activitate este auditată variază în funcție de:

natura, amploarea și complexitatea activităților;

importanța impacturilor asociate asupra mediului;

importanța și urgența problemelor detectate de auditurile precedente;

istoricul problemelor de mediu.

Activitățile mai complexe cu impact mai semnificativ asupra mediului sunt auditate cu o frecvență mai mare.

Organizația efectuează cel puțin un audit anual, ceea ce o va ajuta să demonstreze conducerii organizației și verificatorului de mediu că deține controlul asupra aspectelor semnificative de mediu.

Organizația efectuează audituri în ceea ce privește:

performanța de mediu a organizației; și

respectarea de către organizație a cerințelor legale aplicabile și a altor cerințe legate de mediu.

2. Activități de audit

Activitățile de audit includ discuții cu personalul privind performanța de mediu, inspectarea condițiilor de exploatare și a echipamentelor, examinarea înregistrărilor, a procedurilor scrise și a altor documente relevante. Aceste activități se desfășoară cu obiectivul de a evalua performanța de mediu a activității vizate de audit, pentru a stabili dacă aceasta respectă standardele și reglementările aplicabile sau obiectivele și țintele de mediu. Activitățile respective determină, de asemenea, dacă sistemul existent de gestionare a responsabilităților și a performanței de mediu este eficient și adecvat. Prin urmare, auditul va include, printre altele, controlarea prin sondaj a respectării acestor criterii pentru a determina eficacitatea întregului sistem de management.

Procesul de audit cuprinde, în special, următoarele etape:

înțelegerea sistemelor de management;

evaluarea punctelor tari și a punctelor slabe ale sistemelor de management;

colectarea de dovezi care să arate punctele în care sistemul de management funcționează și punctele în care acesta nu funcționează;

evaluarea constatărilor auditului;

pregătirea concluziilor auditului;

raportarea constatărilor și a concluziilor auditului.

3. Raportarea constatărilor și a concluziilor auditului

Obiectivele fundamentale ale unui raport de audit scris sunt:

definirea domeniului de aplicare al auditului;

informarea conducerii cu privire la respectarea politicii de mediu a organizației și la progresele realizate în materie de mediu în cadrul organizației;

informarea conducerii cu privire la respectarea cerințelor legale și a altor cerințe legate de mediu, precum și la măsurile adoptate pentru a se asigura că respectarea acestora poate fi demonstrată;

informarea conducerii cu privire la eficacitatea și fiabilitatea măsurilor luate pentru a monitoriza impacturile organizației asupra mediului și a le atenua;

demonstrarea necesității unor măsuri corective, dacă este cazul.

Raportul de audit scris conține informațiile necesare pentru a îndeplinirea acestor obiective.

▼M3

ANEXA IV

RAPORTAREA ÎN MATERIE DE MEDIU

A. Introducere

Informațiile referitoare la mediu sunt prezentate într-un mod clar și coerent; acestea ar trebui să fie disponibile, de preferință, în format electronic. Organizația stabilește cel mai adecvat format pentru a pune aceste informații la dispoziția părților interesate, într-o manieră ușor de utilizat.

B. Declarația de mediu

Declarația de mediu conține cel puțin următoarele elemente și îndeplinește cerințele minime prezentate mai jos:

(a)

o prezentare succintă a activităților, produselor și serviciilor organizației, a legăturilor organizației cu organizații-mamă, după caz, și o descriere clară și lipsită de ambiguitate a domeniului de aplicare al înregistrării în cadrul EMAS, cuprinzând o listă a amplasamentelor incluse în înregistrarea respectivă;

(b)

politica de mediu a organizației și o descriere succintă a structurii de guvernanță care susține sistemul său de management de mediu;

(c)

o descriere a tuturor aspectelor semnificative de mediu, directe și indirecte, care generează un impact semnificativ asupra mediului al organizației, o descriere succintă a abordării utilizate pentru determinarea importanței acestui impact și o explicație privind natura impactului în raport cu aspectele menționate;

(d)

o descriere a obiectivelor și a țintelor de mediu în raport cu impactul și aspectele semnificative de mediu;

(e)

o descriere a măsurilor puse în aplicare sau planificate pentru a îmbunătăți performanța de mediu, a atinge obiectivele și țintele și a asigura conformitatea cu cerințele legale în materie de mediu.

În cazul în care sunt disponibile, trebuie să se facă trimitere la cele mai bune practici de management de mediu relevante prezentate în documentele sectoriale de referință, astfel cum se menționează la articolul 46;

(f)

o sinteză a datelor disponibile cu privire la performanța de mediu a organizației în ceea ce privește aspectele semnificative de mediu ale acesteia.

Raportarea se face atât cu privire la indicatorii de performanță de mediu principali, cât și cu privire la indicatorii de performanță de mediu specifici, astfel cum se prevede în secțiunea C. În cazul în care există obiective și ținte de mediu, datele referitoare la acestea trebuie să fie raportate;

(g)

o trimitere la principalele dispoziții juridice care trebuie luate în considerare de către organizație în vederea asigurării conformității cu cerințele legale în materie de mediu, precum și o declarație privind conformarea legală;

(h)

o confirmare în ceea ce privește cerințele articolului 25 alineatul (8), precum și numele și numărul de acreditare sau de autorizare ale verificatorului de mediu și data validării declarației. În locul acestora, se poate folosi declarația menționată în anexa VII, semnată de verificatorul de mediu.

Declarația de mediu actualizată conține cel puțin elementele prezentate la literele (e)-(h) și îndeplinește cerințele minime de la literele respective.

Organizațiile pot decide să integreze în declarațiile lor de mediu informații factuale suplimentare legate de activitățile, produsele și serviciile organizației sau de respectarea de către acestea a unor cerințe specifice. Toate informațiile din declarația de mediu sunt validate de verificatorul de mediu.

Declarația de mediu poate fi inclusă în alte documente de raportare ale organizației (de exemplu, în rapoartele privind gestiunea, durabilitatea sau responsabilitatea socială a întreprinderilor). În cazul în care declarația de mediu este inclusă în aceste documente de raportare, se face o distincție clară între informațiile validate și cele nevalidate. Declarația de mediu trebuie să fie identificată în mod clar (de exemplu, prin utilizarea siglei EMAS), iar documentul trebuie să includă o scurtă explicație cu privire la procesul de validare în cadrul EMAS.

C. Raportarea bazată pe indicatori de performanță de mediu și pe informații calitative

1. Introducere

Atât în declarația de mediu, cât și în declarația de mediu actualizată, organizațiile raportează cu privire la aspectele lor de mediu semnificative, directe și indirecte, utilizând indicatorii de performanță de mediu principali și indicatorii de performanță de mediu specifici, astfel cum figurează mai jos. În cazul în care nu sunt disponibile date cantitative, organizațiile raportează informații calitative, astfel cum se precizează la punctul 4.

Raportarea furnizează date cu privire la contribuția și rezultatele reale. În cazul în care divulgarea informațiilor ar afecta în mod negativ confidențialitatea informațiilor comerciale sau industriale ale organizației, acolo unde acest statut de confidențialitate este prevăzut în legislația națională sau comunitară pentru a proteja un interes economic legitim, organizației i se poate oferi posibilitatea să indexeze această informație în raportarea sa, de exemplu prin stabilirea unui an de referință (cu numărul de index 100) pornind de la care s-ar putea stabili dezvoltarea contribuției/rezultatelor reale.

Indicatorii:

(a)

oferă o evaluare precisă a performanței de mediu a organizației;

(b)

sunt ușor de înțeles și nu sunt ambigui;

(c)

permit o comparație de la an la an, cu scopul de a evalua dacă performanța de mediu a organizației s-a îmbunătățit; pentru a permite această comparație, raportarea trebuie să acopere cel puțin 3 ani de activitate, cu condiția ca datele să fie disponibile;

(d)

permit, după caz, comparații în raport cu parametri de referință sectoriali, naționali sau regionali;

(e)

permit, după caz, comparații cu cerințele de reglementare.

Pentru a sprijini acest demers, organizația definește pe scurt domeniul de aplicare (inclusiv limitele organizaționale și materiale, aplicabilitatea și metodologia de calcul) al fiecărui indicator.

2. Indicatori de performanță de mediu principali

(a)

Indicatorii principali vizează performanța obținută în următoarele domenii de mediu esențiale:

(i)

energie;

(ii)

materiale;

(iii)

apă;

(iv)

deșeuri;

(v)

utilizarea terenurilor în ceea ce privește biodiversitatea; și

(vi)

emisii.

Raportarea cu privire la indicatorii de performanță de mediu principali este o obligație. Cu toate acestea, o organizație poate evalua pertinența acestor indicatori în contextul aspectelor sale semnificative de mediu și al impactului său semnificativ asupra mediului. În cazul în care o organizație ajunge la concluzia că unul sau mai mulți indicatori principali nu sunt relevanți pentru aspectele sale semnificative de mediu și pentru impactul său semnificativ asupra mediului, organizația respectivă are posibilitatea de a nu raporta cu privire la indicatorii principali în cauză. În acest caz, organizația trebuie să includă în declarația de mediu o explicație clară și argumentată cu privire la opțiunea de a nu raporta.

(b)

Fiecare indicator principal are în componența sa:

(i)

o cifră A, care indică contribuția/rezultatele anuale totale în sectorul vizat;

(ii)

o cifră B, care indică o valoare de referință anuală reprezentând activitatea organizației; și

(iii)

o cifră R, care indică raportul A/B.

În raportul său, fiecare organizație are în vedere, pentru fiecare indicator, toate cele trei elemente.

(c)

Contribuția/rezultatele totale anuale dintr-un anumit sector (cifra A) sunt raportate după cum urmează:

(i)

în ceea ce privește energia

—

„consumul direct total de energie”, care corespunde cantității anuale totale de energie consumate de organizație;

—

„consumul total de energie din surse regenerabile”, care corespunde cantității anuale totale de energie generată din surse de energie regenerabile, consumată de organizație;

—

„cantitatea totală de energie generată din surse regenerabile”, care corespunde cantității anuale totale de energie produse de organizație din surse de energie regenerabile.

Acest ultim element se raportează numai în cazul în care cantitatea totală de energie produsă de organizație din surse de energie regenerabile depășește în mod semnificativ cantitatea de energie din surse regenerabile consumată de organizație sau în cazul în care cantitatea de energie din surse regenerabile produsă de organizație nu a fost consumată de organizație.

Dacă se consumă sau, în cazul energiei din surse regenerabile, se produc diferite tipuri de energie (cum ar fi energia electrică, energia termică, combustibili sau altele), se raportează separat, după caz, consumul sau producția anuală a acestora.

Energia ar trebui să fie, de preferință, exprimată în kWh, MWh, GJ sau în alte unități de măsură utilizate în mod obișnuit pentru a raporta tipul de energie consumată sau produsă;

(ii)

în ceea ce privește materialele

—

„fluxul de masă anual al principalelor materiale utilizate” (cu excepția vectorilor de energie și a apei), exprimat de preferință în unități de greutate (de exemplu, kilograme sau tone) sau de volum (de exemplu, m3) sau în alte unități de măsură utilizate în mod obișnuit în acest sector.

În cazul în care se utilizează diferite tipuri de materiale, fluxul lor de masă anual se raportează separat, după caz;

(iii)

în ceea ce privește apa

—

„cantitatea totală anuală de apă utilizată”, exprimată în unități de volum (de exemplu litri sau m3);

(iv)

în ceea ce privește deșeurile

—

„producția totală anuală de deșeuri”, defalcată pe tipuri, exprimată de preferință în unități de greutate (de exemplu, kilograme sau tone) sau de volum (de exemplu, m3), sau în alte unități de măsură utilizate în mod obișnuit în acest sector;

—

„producția totală anuală de deșeuri periculoase”, exprimată de preferință în unități de greutate (de exemplu, kilograme sau tone) sau în m3 ori în alte unități de măsură utilizate în mod obișnuit în acest sector;

(v)

în ceea ce privește utilizarea terenurilor în privința biodiversității

—

formele de utilizare a terenurilor în ceea ce privește biodiversitatea, exprimate în unități de suprafață (de exemplu, m2 sau hectare):

—

suprafața totală a terenurilor utilizate;

—

suprafața totală a zonelor impermeabile;

—

suprafața totală a zonei de protejare a naturii din cadrul amplasamentului;

—

suprafață totală a zonei de protejare a naturii din afara amplasamentului.

„Zona de protejare a naturii” este o zonă dedicată în principal conservării sau restaurării naturii. Zonele de protejare a naturii pot fi situate în interiorul amplasamentului și pot include acoperișul, fațada, sistemele de drenare a apei sau alte elemente care au fost concepute, adaptate sau sunt gestionate astfel încât să promoveze biodiversitatea. Aceste zone pot fi situate, de asemenea, în afara amplasamentului organizației, cu condiția ca zonele în cauză să fie deținute sau gestionate de organizație și să fie dedicate în principal promovării biodiversității. Zonele dedicate promovării biodiversității care sunt gestionate în comun pot fi, de asemenea, descrise, cu condiția ca domeniul de aplicare al gestiunii comune să fie definit în mod clar.

„Zonă impermeabilă” înseamnă orice zonă în care solul inițial a fost acoperit (cum ar fi în cazul drumurilor), aceasta devenind astfel impermeabilă. Această impermeabilitate poate avea un impact asupra mediului;

(vi)

în ceea ce privește emisiile

—

„emisiile totale anuale de gaze cu efect de seră”, care includ cel puțin emisiile de CO2, CH4, N2O, HFC, PFC, NF3 și SF6, exprimate în tone de CO2 echivalent;

Organizația ar trebui să aibă în vedere raportarea emisiilor sale de gaze cu efect de seră în conformitate cu o metodologie stabilită, precum Protocolul privind gazele cu efect de seră.

—

„emisiile atmosferice totale anuale”, care includ cel puțin emisiile de SO2, NOx și PM, exprimate în kilograme sau tone.

(d)

Indicarea valorii de referință anuale care reprezintă activitatea organizației (cifra B) este selectată și raportată pe baza cerințelor ce urmează:

Cifra B:

(i)

este ușor de înțeles;

(ii)

este o cifră care reprezintă cel mai bine activitatea globală anuală a organizației;

(iii)

permite o descriere corectă a performanței de mediu a organizației, ținând cont de particularitățile și de activitățile organizației;

(iv)

este o valoare de referință comună pentru sectorul în care organizația își desfășoară activitatea, de exemplu:

—

producția fizică anuală totală;

—

numărul total de angajați;

—

total înnoptări;

—

numărul total de locuitori ai unei zone (în cazul administrației publice);

—

cantitatea de deșeuri tratate, exprimată în tone (pentru organizațiile care își desfășoară activitatea în sectorul gestionării deșeurilor);

—

cantitatea totală de energie produsă (pentru organizațiile care își desfășoară activitatea în sectorul de producție a energiei);

(v)

asigură comparabilitatea în timp a indicatorilor raportați. Odată definită, cifra B este utilizată în declarațiile de mediu ulterioare.

Orice modificare a cifrei B este explicată în declarația de mediu. În cazul unei modificări a cifrei B, organizația se asigură că această cifră poate fi comparată pe o perioadă de cel puțin 3 ani, prin recalcularea indicatorilor pentru anii precedenți în conformitate cu noua cifră B.

3. Indicatori de performanță de mediu specifici

Fiecare organizație prezintă, de asemenea, rapoarte anuale cu privire la performanțele sale referitoare la aspectele semnificative, directe și indirecte, de mediu și la impacturile asupra mediului care sunt legate de activitățile sale principale, care sunt măsurabile și verificabile și care nu sunt deja acoperite de indicatorii de bază.

Raportarea cu privire la indicatorii respectivi se face în conformitate cu cerințele stabilite în introducerea prezentei secțiuni.

În cazul în care acestea sunt disponibile, organizația ia în considerare documentele de referință sectoriale, astfel cum se menționează la articolul 46, pentru a facilita identificarea indicatorilor sectoriali relevanți.

4. Raportarea cu privire la aspectele semnificative de mediu pe baza informațiilor calitative

În cazul în care nu sunt disponibile date cantitative pentru raportarea cu privire la aspectele semnificative de mediu, directe sau indirecte, organizațiile își întocmesc rapoartele privind performanța pe baza unor informații calitative.

D. Responsabilizarea pe plan local

Organizațiile înregistrate în cadrul EMAS pot opta pentru elaborarea unei declarații de mediu la nivel de organizație, care să vizeze un număr de locații geografice diferite.

Deoarece scopul EMAS este acela de a asigura responsabilizarea pe plan local, organizațiile trebuie să se asigure că impactul semnificativ asupra mediului al fiecărui amplasament este clar identificat și semnalat în declarația de mediu la nivel de organizație.

E. Accesul publicului la informații

Organizația se asigură că este în măsură să demonstreze verificatorului de mediu că orice persoană interesată de performanța de mediu a organizației poate avea acces într-un mod ușor și liber la informațiile prevăzute în secțiunile B și C. Pentru respectarea acestei cerințe de transparență, declarația de mediu ar trebui, de preferință, să fie pusă la dispoziția publicului pe site-ul internet al organizației.

Organizația se asigură că informațiile referitoare la un amplasament anume sau la organizație în ansamblu sunt publicate în limba oficială a (una dintre limbile oficiale ale) statului membru sau a (ale) țării terțe în care este situat amplasamentul sau în care își are sediul organizația respectivă.

În plus, în cazul unei declarații de mediu la nivel de organizație, aceasta se asigură că (în scopul înregistrării) aceste informații sunt disponibile în limba oficială a (una dintre limbile oficiale ale) statului membru în care este înregistrată organizația sau în limba oficială a (una dintre limbile oficiale ale) Uniunii asupra căreia (cărora) s-a convenit cu organismul competent responsabil cu înregistrarea.

Declarația de mediu poate fi pusă la dispoziție și în alte limbi, cu condiția ca conținutul documentului tradus să fie conform conținutului declarației de mediu inițiale validate de către verificatorul de mediu și să se precizeze în mod clar că este vorba de o traducere a documentului validat.

▼B

ANEXA V

SIGLA EMAS

▼M1

Sigla poate fi utilizată în oricare din cele 24 de limbi, cu condiția utilizării formulării următoare:

Bulgară:	„Проверено управление по околна среда”
Cehă:	„Ověřený systém environmentálního řízení”
Croată:	„Verificirani sustav upravljanja okolišem”
Daneză:	„Verificeret miljøledelse”
▼C1
Olandeză:	„Geverifieerd milieuzorgsysteem”
▼M1
Engleză:	„Verified environmental management”
Estonă:	„Tõendatud keskkonnajuhtimine”
Finlandeză:	„Todennettu ympäristöasioiden hallinta”
Franceză:	„Management environnemental vérifié”
Germană:	„Geprüftes Umweltmanagement”
Greacă:	„επιθεωρημένη περιβαλλοντική διαχείριση”
Maghiară:	„Hitelesített környezetvédelmi vezetési rendszer”
Italiană:	„Gestione ambientale verificata”
Irlandeză:	„Bainistíocht comhshaoil fíoraithe”
Letonă:	„Verificēta vides pārvaldība”
Lituaniană:	„Įvertinta aplinkosaugos vadyba”
Malteză:	„Immaniggjar Ambjentali Verifikat”
Polonă:	„Zweryfikowany system zarządzania środowiskowego”
Portugheză:	„Gestão ambiental verificada”
Română:	„Management de mediu verificat”
Slovacă:	„Overené environmentálne manažérstvo”
Slovenă:	„Preverjen sistem ravnanja z okoljem”
Spaniolă:	„Gestión medioambiental verificada”
Suedeză:	„Verifierat miljöledningssystem”

▼B

2.	Sigla este utilizată: — în trei culori (Pantone Nr. 355 verde; Pantone Nr. 109 galben; Pantone Nr. 286 albastru); — negru; — alb; sau — scală de griuri.

ANEXA VI

INFORMAȚII NECESARE LA ÎNREGISTRARE

(informații care trebuie furnizate după caz)

1. ORGANIZAȚIE
Nume	…
Adresă	…
Oraș	…
Cod poștal	…
Țară/land/regiune/comunitate autonomă	…
Persoană de contact	…
Telefon	…
FAX	…
E-mail	…
Pagina de internet	…
Accesul public la declarația de mediu sau la declarația actualizată de mediu
(a) formular printat	…
(b) formular electronic	…
Număr de înregistrare	…
Data de înregistrare	…
Data de suspendare a înregistrării	…
Data de radiere a înregistrării	…
Data următoarei declarații de mediu	…
Data următoarei declarații de mediu actualizate	…
Cerere de derogare în conformitate cu articolul 7 DA-NU	…
Cod NACE al activităților	…
Număr de angajați	…
Cifră de afaceri sau balanță anuală	…
2. AMPLASAMENT
Nume	…
Adresă	…
Cod poștal	…
Oraș	…
Țară/land/regiune/comunitate autonomă	…
Persoană de contact	…
Telefon	…
FAX	…
E-mail	…
Pagina de internet	…
Accesul public la declarația de mediu sau la declarația actualizată de mediu
(a) formular printat	…
(b) formular electronic	…
Număr de înregistrare	…
Data de înregistrare	…
Data de suspendare a înregistrării	…
Data de radiere a înregistrării	…
Data următoarei declarații de mediu	…
Data următoarei declarații de mediu actualizate	…
Cerere de derogare în conformitate cu articolul 7 DA-NU	…
Cod NACE al activităților	…
Număr de angajați	…
Cifră de afaceri sau balanță anuală	…
3. VERIFICATOR DE MEDIU
Numele verificatorului de mediu	…
Adresă	…
Cod poștal	…
Oraș	…
Țară/land/regiune/comunitate autonomă	…
Telefon	…
FAX	…
E-mail	…
Număr de înregistrare al acreditării sau al autorizării	…
Domeniul de aplicare al acreditării sau al autorizării (Coduri NACE)	…
Organism de acreditare sau de autorizare	…
Întocmit la … în data de …/…/20	…
Semnătura reprezentantului organizației	…

ANEXA VII

DECLARAȚIA VERIFICATORULUI DE MEDIU CU PRIVIRE LA ACTIVITĂȚILE DE VERIFICARE ȘI DE VALIDARE

… (nume)

cu numărul de înregistrare ca verificator de mediu EMAS …

acreditat sau autorizat pentru … (Cod NACE)

declar că am verificat dacă amplasamentul (amplasamentele) sau întreaga organizație, conform celor indicate în declarația de mediu/declarația de mediu actualizată ( *1 ) a organizației … (nume)

cu numărul de înregistrare (dacă există) …

îndeplinește (îndeplinesc) cerințele Regulamentului (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS).

Prin prezenta, subsemnatul (subsemnata) declar că:

—

verificarea și validarea au fost efectuate în deplină conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1221/2009;

—

rezultatele verificării și validării confirmă că nu există dovezi privind nerespectarea cerințelor legale aplicabile în materie de mediu;

—

datele și informațiile din declarația de mediu/declarația de mediu actualizată (*1) a organizației/amplasamentului (*1) reflectă o imagine de încredere, credibilă și corectă a tuturor activităților organizațiilor/amplasamentelor (*1) , în conformitate cu domeniul de aplicare prevăzut în declarația de mediu.

Prezentul document nu este echivalent cu înregistrarea în EMAS. Înregistrarea în EMAS poate fi acordată numai de un organism competent în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1221/2009. Prezentul document nu poate fi folosit drept comunicare publică autonomă.

Întocmit la … în data de …/…/20….

Semnătura

ANEXA VIII

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CE) nr. 761/2001	Prezentul regulament
Articolul 1 alineatul (1)	Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 1 alineatul (2) litera (a)	—
Articolul 1 alineatul (2) litera (b)	—
Articolul 1 alineatul (2) litera (c)	—
Articolul 1 alineatul (2) litera (d)	—
Articolul 2 litera (a)	Articolul 2 alineatul (1)
Articolul 2 litera (b)	—
Articolul 2 litera (c)	Articolul 2 alineatul (2)
Articolul 2 litera (d)	—
Articolul 2 litera (e)	Articolul 2 alineatul (9)
Articolul 2 litera (f)	Articolul 2 alineatul (4)
Articolul 2 litera (g)	Articolul 2 alineatul (8)
Articolul 2 litera (h)	Articolul 2 alineatul (10)
Articolul 2 litera (i)	Articolul 2 alineatul (11)
Articolul 2 litera (j)	Articolul 2 alineatul (12)
Articolul 2 litera (k)	Articolul 2 alineatul (13)
Articolul 2 alineatul (1)	Articolul 2 alineatul (16)
Articolul 2 alineatul (1) litera (i)	—
Articolul 2 litera (l) punctul (ii)	—
Articolul 2 litera (m)	—
Articolul 2 litera (n)	Articolul 2 alineatul (17)
Articolul 2 litera (o)	Articolul 2 alineatul (18)
Articolul 2 litera (p)	—
Articolul 2 litera (q)	Articolul 2 alineatul (20)
Articolul 2 litera (r)	—
Articolul 2 litera (s) primul paragraf	Articolul 2 alineatul (21)
Articolul 2 litera (s) al doilea paragraf	—
Articolul 2 litera (t)	Articolul 2 alineatul (22)
Articolul 2 litera (u)	—
Articolul 3 alineatul (1)	—
Articolul 3 alineatul (2) litera (a) primul paragraf	Articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (b)
Articolul 3 alineatul (2) litera (a) al doilea paragraf	Articolul 4 alineatul (3)
Articolul 3 alineatul (2) litera (b)	Articolul 4 alineatul (1) litera (c)
Articolul 3 alineatul (2) litera (c)	Articolul 4 alineatul (1) litera (d)
Articolul 3 alineatul (2) litera (d)	Articolul 4 alineatul (5)
Articolul 3 alineatul (2) litera (e)	Articolul 5 alineatul (2) primul paragraf; articolul 6 alineatul (3)
Articolul 3 alineatul (3) litera (a)	Articolul 6 alineatul (1) litera (a)
Articolul 3 alineatul (3) litera (b) prima teză	Articolul 6 alineatul (1) literele (b) și (c)
Articolul 3 alineatul (3) litera (b) a doua teză	Articolul 7 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (1)	—
Articolul 4 alineatul (2)	Articolul 51 alineatul (2)
Articolul 4 alineatul (3)	—
Articolul 4 alineatul (4)	—
Articolul 4 alineatul (5) prima teză	Articolul 25 alineatul (10) primul paragraf
Articolul 4 alineatul (5) a doua teză	Articolul 25 alineatul (10) al doilea paragraf a doua teză
Articolul 4 alineatul (6)	Articolul 41
Articolul 4 alineatul (7)	—
Articolul 4 alineatul (8) primul paragraf	Articolul 30 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (8) al doilea paragraf	Articolul 30 alineatele (3) și (5)
Articolul 4 alineatul (8) al treilea paragraf prima și a doua teză	Articolul 31 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (8) al treilea paragraf ultima teză	Articolul 31 alineatul (2)
Articolul 5 alineatul (1)	Articolul 11 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 5 alineatul (2)	Articolul 11 alineatul (3)
Articolul 5 alineatul (3) prima teză	Articolul 12 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (3) a doua teză prima liniuță	Articolul 12 alineatul (1) litera (a)
Articolul 5 alineatul (3) a doua teză a doua liniuță	Articolul 12 alineatul (1) litera (b)
Articolul 5 alineatul (4)	Articolul 11 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf
Articolul 5 alineatul (5) prima teză	Articolul 16 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (5) a doua teză	Articolul 16 alineatul (3) prima teză
Articolul 5 alineatul (5) a treia teză	Articolul 17 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (5) a patra teză	Articolul 16 alineatul (3) al doilea paragraf și articolul 16 alineatul (4) al doilea paragraf
Articolul 6 alineatul (1)	Articolul 13 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (1) prima liniuță	Articolul 13 alineatul (2) litera (a) și articolul 5 alineatul (2) litera (a)
Articolul 6 alineatul (1) a doua liniuță	Articolul 13 alineatul (2) litera (a) și articolul 5 alineatul (2) litera (c)
Articolul 6 alineatul (1) a treia liniuță	Articolul 13 alineatul (2) litera (f) și articolul 5 alineatul (2) litera (d)
Articolul 6 alineatul (1) a patra liniuță	Articolul 13 alineatul (2) litera (c)
Articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 13 alineatul (2) prima teză
Articolul 6 alineatul (2)	Articolul 15 alineatul (3)
Articolul 6 alineatul (3) prima liniuță	Articolul 15 alineatul (3) litera (a)
Articolul 6 alineatul (3) a doua liniuță	Articolul 15 alineatul (3) litera (b)
Articolul 6 alineatul (3) a treia liniuță	—
Articolul 6 alineatul (3) ultima teză	Articolul 15 alineatul (8)
Articolul 6 alineatul (4) primul paragraf	Articolul 15 alineatul (2)
Articolul 6 alineatul (4) al doilea paragraf	Articolul 15 alineatul (4)
Articolul 6 alineatul (5) prima teză	Articolul 15 alineatul (6)
Articolul 6 alineatul (5) a doua teză	Articolul 15 alineatele (8)-(9)
Articolul 6 alineatul (6)	Articolul 15 alineatul (10)
Articolul 7 alineatul (1)	Articolul 28 alineatul (8)
Articolul 7 alineatul (2) prima teză	Articolul 12 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (2) a doua teză	Articolul 12 alineatul (3)
Articolul 7 alineatul (3)	Articolul 42 alineatul (2) litera (a)
Articolul 8 alineatul (1) prima teză	Articolul 10 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (1) a doua teză	Articolul 10 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (2)	—
Articolul 8 alineatul (3) primul paragraf	Articolul 10 alineatul (4)
Articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf	—
Articolul 9 alineatul (1) fraza introductivă	Articolul 4 alineatul (3)
Articolul 9 alineatul (1) litera (a)	Articolul 45 alineatul (4)
Articolul 9 alineatul (1) litera (b)	Articolul 45 alineatul (4)
Articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 45 alineatul (5)
Articolul 9 alineatul (2)	—
Articolul 10 alineatul (1)	—
Articolul 10 alineatul (2) primul paragraf	Articolul 38 alineatele (1) și (2)
Articolul 10 alineatul (2) al doilea paragraf prima teză	Articolul 41
Articolul 10 alineatul (2) al doilea paragraf a doua teză	Articolul 47 alineatul (1)
Articolul 11 alineatul (1) primul paragraf	Articolul 36 alineatul (1)
Articolul 11 alineatul (1) prima liniuță	Articolul 36 litera (a)
Articolul 11 alineatul (1) a doua liniuță	Articolul 36 litera (c)
Articolul 11 alineatul (1) a treia liniuță	Articolul 36 litera (b)
Articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză	Articolul 37 alineatul (1)
Articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf a doua teză	—
Articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf a treia teză	Articolul 37 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf a patra teză	Articolul 37 alineatul (3)
Articolul 11 alineatul (2)	Articolul 43 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (3) prima teză	Articolul 41 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (3) a doua teză	Articolul 47
Articolul 12 alineatul (1) litera (a)	—
Articolul 12 alineatul (1) litera (b)	Articolul 35 alineatul (1)
Articolul 12 alineatul (1) al doilea paragraf	—
Articolul 12 alineatul (2)	Articolul 41 alineatul (2)
Articolul 12 alineatul (3)	—
Articolul 13	Articolul 40 alineatul (1)
Articolul 14 alineatul (1)	Articolul 49 alineatul (1)
Articolul 14 alineatul (2)	—
Articolul 14 alineatul (3)	—
Articolul 15 alineatul (1)	Articolul 50
Articolul 15 alineatul (2)	Articolul 48
Articolul 15 alineatul (3)	—
Articolul 16 alineatul (1)	Articolul 39 alineatul (1)
Articolul 16 alineatul (2)	Articolul 42 alineatul (2)
Articolul 17 alineatul (1)	—
Articolul 17 alineatele (2), (3) și (4)	Articolul 51 alineatul (2)
Articolul 17 alineatul (5)	—
Articolul 18	Articolul 52

( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire (JO L 393, 30.12.2006, p. 1).

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	REGULAMENTUL (UE) NR. 517/2013 AL CONSILIULUI din 13 mai 2013	L 158	1	10.6.2013
►M2	REGULAMENTUL (UE) 2017/1505 AL COMISIEI din 28 august 2017	L 222	1	29.8.2017
►M3	REGULAMENTUL (UE) 2018/2026 AL COMISIEI din 19 decembrie 2018	L 325	18	20.12.2018
M4	REGULAMENTUL (UE) 2023/1199 AL COMISIEI din 21 iunie 2023	L 159	1	22.6.2023