Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

Deputații au dreptul la indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut de la data începerii exercitării mandatului și până în ultima zi a lunii în care se încheie mandatul.

(1)

Indemnizația pe care deputatul o primește pentru mandatul pe care îl exercită într-un alt parlament cumulativ cu mandatul în Parlamentul European se deduce din indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut.

(2)

Prin „alt parlament”, astfel cum se menționează la alineatul (1), se înțelege orice parlament cu atribuții legislative înființat pe teritoriul unui stat membru și care nu intră sub incidența articolului 7 alineatul (2) din Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct ( 1 ).

(3)

Indemnizația se calculează pe baza cuantumului fiecăreia dintre cele două indemnizații înainte de impunerea fiscală.

(4)

Deputații au obligația să declare în declarația privind interesele financiare orice mandat exercitat în sensul alineatului (1) și orice indemnizație primită în această calitate.

(1)

În temeiul articolului 18 din statut și în aplicarea, mutatis mutandis, a normelor stabilite de comun acord de instituțiile Comunităților ( 2 ) și a dispozițiilor generale de punere în aplicare ale acestora ( 3 ), au dreptul la rambursarea a două treimi din cheltuielile efectuate în caz de boală, în timpul sarcinii sau la nașterea unui copil următoarele persoane:

▼M5

(a)

deputații și foștii deputați care beneficiază de indemnizația tranzitorie prevăzută la articolul 13 din statut sau de pensie în temeiul articolelor 14 și 15 din statut, în ceea ce privește cheltuielile proprii, precum și cele efectuate:

(i)

de soții sau partenerii stabili necăsătoriți, astfel cum sunt definiți la articolul 58 alineatul (2); și

(ii)

de copiii aflați în întreținerea lor, astfel cum sunt definiți la articolul 58 alineatul (3), până la vârsta de 21 de ani sau cel mult până la vârsta de 25 de ani, dacă urmează o formă de învățământ sau de pregătire profesională cu frecvență, sau fără limită de vârstă, dacă suferă de o boală gravă sau infirmitate care îi împiedică să se întrețină,

cu condiția ca soții, partenerii stabili necăsătoriți și copiii aflați în întreținere să nu poată beneficia de prestații de aceeași natură și de același nivel de care beneficiază deputații sau foștii deputați în temeiul oricăror alte dispoziții legale sau regulamentare;

▼M1

(b)

persoanele care au dreptul la pensie de urmaș în conformitate cu articolul 17 din statut.

Persoanele menționate la literele (a) și (b) își pot alege în mod liber medicul, spitalul sau clinica, astfel cum se prevede la articolul 19 alineatul (1) din normele citate mai sus.

(2)

Rambursările prevăzute la alineatul (1) se efectuează din bugetul Parlamentului. Se aplică articolul 72 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 privind Statutul funcționarilor Comunităților Europene și regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene ( 4 ) și articolul 20 alineatul (6) din normele citate mai sus.

(3)

În sensul articolului 30 din dispozițiile citate mai sus, poate fi acordat un avans numai sub forma suportării cheltuielilor de spitalizare. Partea din cheltuielile care rămân în sarcina beneficiarilor prevăzuți la alineatul (1) al prezentului articol, după aplicarea nivelului de rambursare, se restituie Parlamentului în condițiile prevăzute la articolul 30 alineatele (2) și (3).

(4)

Deputații sau foștii deputați care beneficiază de indemnizația tranzitorie prevăzută la articolul 13 din statut sau de pensie în temeiul articolelor 14 și 15 din statut pot renunța la dreptul la rambursarea cheltuielilor medicale prevăzut la alineatul (1), cu efect din prima zi a lunii care urmează datei la care cererea a fost depusă. În acest caz, aceștia au dreptul la rambursarea a două treimi din contribuția datorată pentru asigurarea de sănătate, cu condiția ca suma totală rambursată să nu depășească lunar 400 EUR.

(5)

Deputatul sau fostul deputat care, în temeiul alineatului (4), renunță la dreptul la rambursarea cheltuielilor medicale, nu poate reveni la sistemul de rambursare a cheltuielilor medicale prevăzut la alineatul (1) înainte de trecerea unei perioade de douăsprezece luni de la data la care respectiva renunțare a produs efecte. În același fel, orice modificare ulterioară, fie că este vorba de reafilierea la sistemul de rambursare a cheltuielilor medicale prevăzut la alineatul (1), fie de renunțarea la acest drept, poate fi făcută doar după o perioadă minimă de douăsprezece luni.

(6)

Suma menționată la alineatul (4) poate fi adaptată anual de către Birou în limita ratei anuale de creștere a sumei medii rambursate fiecărui beneficiar de către Regimul comun de asigurări de sănătate al funcționarilor Comunităților Europene.

(7)

Prezentul articol se aplică, de asemenea, foștilor deputați care primesc indemnizația tranzitorie menționată la articolul 45 în perioada care începe în prima zi care urmează încheierii funcțiilor acestora și până la data de la care au dreptul la indemnizația tranzitorie.

(8)

Prezentul articol se aplică, de asemenea, foștilor deputați care primesc pensia pentru limită de vârstă menționată la articolul 49 în perioada care începe în prima zi care urmează încheierii funcțiilor acestora și până la data de la care au dreptul la pensie, cu condiția ca condițiile stabilite la articolul 49 alineatul (1) să fi fost îndeplinite înainte de încheierea funcțiilor acestora.

Cererile de rambursare se depun la serviciul competent al Parlamentului sau direct la biroul de deconturi al Comisiei, folosind formulare-tip însoțite de documente justificative.

Finanțarea sistemului de rambursare și modalitățile de lichidare a cheltuielilor sunt reglementate printr-un acord de cooperare între Parlament și Comisie, pe baza dispozițiilor din statut și a regimului de asigurări de sănătate comun instituțiilor Comunităților Europene. Acordul este semnat în numele Parlamentului de către Președintele acestuia, după consultarea chestorilor.

Fără a aduce atingere articolului 72, orice litigiu care rezultă din interpretarea prezentului capitol în cazurile individuale este adus în atenția Secretarului General, care decide după consultarea comitetului de gestionare a regimului de asigurări de sănătate comun instituțiilor Comunităților Europene și după consultarea chestorilor.

(1)

Deputații au dreptul, în condițiile prevăzute în contractul de asigurare, la:

(a)

o asigurare împotriva accidentelor care pot surveni în timpul exercitării mandatului parlamentar;

(b)

o asigurare în caz de furt sau pierdere de bunuri și obiecte personale care poate surveni în timpul exercitării mandatului parlamentar.

(2)

Două treimi din primele de asigurare datorate se plătesc din bugetul Parlamentului și o treime sunt suportate de deputați. Contribuția fiecărui deputat se reține direct din indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut.

(3)

Dispozițiile prezentului articol se aplică deputaților, de la începutul mandatului acestora, cu excepția cazului în care aceștia notifică în scris Secretarului General renunțarea expresă la dreptul de a încheia o asigurare. În acest caz, dreptul de a încheia o asigurare se stinge în ultima zi a lunii în care a fost notificată renunțarea.

(1)

Clauzele poliței de asigurare împotriva accidentelor prevăd asigurarea împotriva accidentelor care pot surveni deputaților oriunde în lume, pe durata exercitării mandatului parlamentar.

(2)

Clauzele poliței de asigurare împotriva accidentelor prevăd:

(a)

în caz de deces: plata către persoanele enumerate în continuare a unei sume forfetare care reprezintă de cinci ori valoarea anuală a indemnizației prevăzute la articolul 10 din statut:

—

soțul/soția și copiii deputatului decedat, în conformitate cu dispozițiile legale în materie de succesiune aplicabile deputatului; cu toate acestea, suma care trebuie plătită soțului/soției nu poate fi mai mică de 25 % din suma forfetară;

—

în cazul în care nu există persoane din categoria menționată anterior, celorlalți descendenți în conformitate cu dispozițiile legale în materie de succesiune aplicabile deputatului;

—

în cazul în care nu există persoane din cele două categorii menționate anterior, ascendenților, în conformitate cu dispozițiile legale în materie de succesiune aplicabile deputatului;

—

în cazul în care nu există persoane din cele trei categorii menționate anterior, Parlamentului;

(b)

în caz de invaliditate permanentă totală: plata către persoana în cauză a unei sume forfetare care reprezintă de opt ori valoarea anuală a indemnizației prevăzute la articolul 10 din statut;

(c)

în caz de invaliditate permanentă parțială: plata către persoana interesată a unei părți din suma prevăzută la litera (b), calculată pe baza baremului fixat de reglementarea stabilită de comun acord de instituțiile Comunităților ( 5 ) și prevăzută la articolul 73 alineatul (1) din Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68.

(3)

Normele prevăzute la alineatul (2) litera (c) se aplică, mutatis mutandis, deputaților. Nu se aplică dispozițiile referitoare la bolile profesionale, renta viageră, precum și toate dispozițiile a căror punere în aplicare este indisolubil legată de condiția funcționarilor. Se aplică procedura de contestație stabilită la articolul 72.

Competențele autorității împuternicite să facă numirile, definite de normele menționate mai sus, sunt exercitate, în ceea ce privește deputații, de către Președintele Parlamentului.

Recunoașterea unei invalidități permanente totale sau parțiale în aplicarea prezentului articol și a normelor menționate mai sus nu împiedică aplicarea articolului 15 din statut și invers.

(4)

Sunt acoperite, în condițiile stabilite de dispozițiile prevăzute la alineatul (2) litera (c), și cheltuielile medicale, farmaceutice, de spitalizare, chirurgicale, de protezare, de radiografie, de masaj, de ortopedie, clinice și de transport, precum și toate cheltuielile similare suportate în urma unui accident. Cu toate acestea, rambursarea intervine numai după epuizarea și pentru a completa suma plătită persoanei în cauză în aplicarea dispozițiilor privind rambursarea cheltuielilor în caz de boală prevăzute la articolul 18 din statut.

(1)

Clauzele poliței de asigurare în caz de furt sau pierdere de obiecte personale prevăd:

(a)

acoperirea oriunde în lume;

(b)

garantarea unei sume de cel mult 5 000 EUR pentru fiecare furt sau pierdere;

(c)

o franciză de 50 EUR, plătită de către deputat, în caz de despăgubire;

(d)

asigurarea obiectelor personale;

(e)

aplicarea, cu ocazia rambursării, a unui procent de amortizare asupra prețului obiectului.

(2)

Furtul sau pierderea suferită în afara localurilor Parlamentului, se asigură numai dacă deputatul în cauză se află în deplasare oficială în momentul producerii incidentului. Dacă furtul s-a produs în localurile Parlamentului, se asigură acoperirea acestuia, cu condiția ca bunul sau obiectul furat să fi fost așezat într-un loc sigur.

(3)

În cazul furtului sau pierderii de bani care se produce în afara localurilor Parlamentului și pentru care s-a depus o plângere la poliție, se asigură o acoperire în limita sumei de 250 EUR dacă, în afara banilor pierduți sau furați, alte obiecte personale au fost, de asemenea, pierdute sau furate. Nu se asigură furtul sau pierderea de bani care se produce în localurile Parlamentului.

(4)

În cazul pierderii temporare sau definitive a bagajelor de către un transportator timp de peste douăsprezece ore, care survine cu ocazia unei deplasări oficiale a deputatului în afara reședinței sale, bunurile personale pe care acesta trebuie să le cumpere sau să le închirieze se asigură în limita sumei de 500 EUR.

(5)

Furtul sau pierderea bunurilor personale care se produce în afara localurilor Parlamentului se semnalează de deputat autorităților de poliție. Furtul care se produce în localurile Parlamentului se semnalează Unității securitate.

(6)

Toate furturile și pierderile se declară, în termen de opt zile, Secretarului General. Formularul de declarație trebuie să fie însoțit de factura obiectului pierdut sau furat sau, în lipsa acesteia, de factura obiectului înlocuitor, dacă suma depășește 700 EUR.

(7)

Asigurarea nu acoperă furturile și pierderile asigurate în temeiul unei asigurări private a deputatului.

(1)

Deputații au dreptul la rambursarea cheltuielilor reale efectuate:

(a)

în cadrul deplasărilor la și de la locurile de desfășurare a activităților Parlamentului sau locurile de reuniune a unuia dintre organele sale oficiale, astfel cum sunt definite la alineatul (3), denumite în continuare „cheltuieli de deplasare ordinare”;

(b)

în cadrul deplasărilor efectuate de deputați în afara teritoriului statului în care au fost aleși, în cadrul exercitării funcțiilor lor, în condițiile prevăzute la articolul 22, denumite în continuare „cheltuieli de deplasare complementară”;

(c)

în cadrul deplasărilor în statul membru în care au fost aleși, în condițiile prevăzute la articolul 23.

(2)

Sunt considerate, de asemenea, cheltuieli de deplasare ordinare cheltuielile efectuate de deputați pentru îndeplinirea oricărei misiuni specifice autorizate de Președinte, Birou sau de Conferința președinților.

(2a)

Sunt considerate, de asemenea, cheltuieli de deplasare ordinare: cheltuielile de deplasare efectuate de președinții de comisii sau subcomisii pentru a participa la reuniunile Consiliului.

(3)

Sunt „organe oficiale ale Parlamentului” organele Parlamentului, astfel cum sunt definite în titlul I capitolul 3 din regulamentul său de procedură, precum și comisiile parlamentare, delegațiile interparlamentare și alte delegații constituite în baza acestuia, grupurile politice și celelalte organe autorizate de Birou sau de Conferința președinților.

Cheltuielile de deplasare sunt rambursate pe baza atestării prezenței și a prezentării documentelor de deplasare relevante, precum și, după caz, a celorlalte documente justificative menționate la articolul 14.

(1)

Prezența deputaților se atestă prin semnătura personală în foaia de prezență disponibilă în hemiciclu sau în sala de reuniune sau prin semnătura personală în registrul central de prezență în timpul programului în care acesta este accesibil, stabilit de Birou. Un atestat electronic al prezenței deputatului poate fi folosit în locul semnăturii personale.

(2)

În mod excepțional, deputații pot face dovada prezenței prin alte documente care atestă în mod obiectiv că aceștia se aflau la locul de reuniune în timpul programului obișnuit de reuniune. Deputații nu pot beneficia de această posibilitate de mai mult de cinci ori pe parcursul unei jumătăți dintr-o legislatură.

(3)

Declarațiile deputaților sau ale altor persoane nu pot atesta prezența în sensul alineatelor (1) și (2). Cu toate acestea, în cazurile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) literele (b) și (c) și alineatul (2), declarația deputaților face dovada prezenței.

(1)

Cererea de rambursare a cheltuielilor de deplasare este însoțită de documentele justificative pe baza cărora se pot stabili prețul plătit, traseul efectuat, precum și clasa, data și ora deplasării. Acestea cuprind, în special:

▼M18

(a)

în caz de deplasare cu avionul: biletele purtând numele deputatului și toate cărțile de îmbarcare sau dovada electronică a utilizării acestor bilete;

▼B

(b)

în caz de deplasare cu trenul sau cu vaporul, toate biletele de călătorie.

(2)

Prin derogare de la alineatul (1), în caz de deplasare cu autoturismul, deputații prezintă o declarație în care este indicat numărul plăcii de înmatriculare a autoturismului folosit pentru deplasare, precum și cheltuielile realizate, precum și, pentru deplasările cu autoturismul în statul membru unde au fost aleși, distanța parcursă și localitățile de plecare și sosire sau, pentru orice alte deplasări cu autoturismul, numărul de kilometri înregistrat la bord la plecare și la sosire. În cazul unei deplasării de peste 800 km, declarația respectivă este însoțită de documentele justificative care permit să se stabilească data deplasării (de exemplu, chitanța de cumpărare a combustibilului, eliberată în cursul unei tranzacții care a avut loc în localitatea de plecare sau în timpul deplasării, chitanța de plată a taxei de autostradă sau contractul ori factura de închiriere a autoturismului etc.).

În cazul deplasărilor între Bruxelles și Strasbourg, trebuie întotdeauna prezentate documentele justificative care permit verificarea datei deplasării.

(3)

Abonamentele nominative sau permisele care dau dreptul la un tarif redus pentru efectuarea deplasărilor pot fi rambursate sub forma unei plăți efectuate în avans. Aceasta se decontează la sfârșitul perioadei de valabilitate a abonamentului sau permisului.

(4)

Deputații care cumpără biletele de călătorie prin intermediul agenției de voiaj a Parlamentului pot solicita serviciului competent, pe propria răspundere și după semnarea confirmării de primire, rambursarea biletelor direct agenției de voiaj. În astfel de cazuri, serviciul competent poate obține documentele justificative enumerate la alineatul (1) din sistemul de rezervări al agenției de voiaj.

Cererea de rambursare a cheltuielilor de deplasare este însoțită de următoarele documente:

Cheltuielile de călătorie se rambursează pe baza cheltuielilor reale efectuate:

(1)

Deplasările prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (a) se efectuează numai în vederea asistării la activitățile oficiale care se desfășoară în zilele prevăzute în acest scop în calendarul lucrărilor Parlamentului.

(2)

Deplasările prevăzute la articolul 10 alineatul (2) se efectuează numai în zilele stabilite de organul abilitat să autorizeze deplasarea.

(1)

Rambursarea cheltuielilor efectuate pentru deplasarea la unul dintre locurile de desfășurare a activităților Parlamentului sau la unul dintre locurile de reuniune se calculează pe baza celei mai scurte rute între locul de reședință al deputaților, astfel cum este definit la alineatul (2), sau capitala statului membru în care au fost aleși și locul de desfășurare a activității sau a reuniunii.

(2)

„Loc de reședință” înseamnă locul de pe teritoriul Comunității în care deputații își au reședința obișnuită și în care locuiesc în mod efectiv și relativ stabil, fără a aduce prejudicii obligațiilor lor parlamentare. Deputații declară locul de reședință la serviciul competent.

(3)

Pentru stabilirea rutei celei mai scurte, sunt luate în considerare:

(a)

pentru deplasările cu avionul, aeroportul cel mai apropiat de punctul de plecare a deputaților, care este în măsură să elibereze acestora un bilet de avion la tariful menționat la articolul 15, precum și distanța dintre aeroportul respectiv și locul de destinație;

(b)

pentru deplasările cu trenul, gara cea mai apropiată de punctul de plecare a deputaților, precum și distanța dintre gara respectivă și locul de destinație;

(c)

pentru deplasările cu mașina sau cu vaporul, distanța dintre punctul de plecare a deputaților și locul de destinație.

(4)

Atunci când un deputat își preia funcția sau își schimbă locul de reședință, este informat cu privire la aeroportul sau gara și ruta cea mai directă, adică cea mai scurtă, care va fi utilizată în aplicarea prezentelor norme de aplicare.

(5)

În orice moment, deputații pot propune, în scris, serviciului competent, indicând motivele pentru aceasta, o altă rută care reprezintă în mod substanțial un câștig de timp sau confort, în acest caz costul deplasării neputând crește cu mai mult de 20 %. Dacă itinerarul este confirmat, acesta înlocuiește ruta cea mai scurtă stabilită în conformitate cu alineatul (3).

Dacă ruta nu este acceptată sau dacă ruta propusă de deputat are ca rezultat creșterea costului călătoriei cu mai mult de 20 %, se transmite chestiunea Secretarului General, care se poate consulta cu chestorii înainte de luarea unei decizii.

(6)

În cazul întreruperii deplasării, cheltuielile de deplasare se rambursează începând cu ultima localitate de plecare. Orice întrerupere de mai mult de o noapte, excluzând sâmbetele, duminicile și sărbătorile legale, survenită pe ruta de deplasare a deputatului către sau de la unul din locurile de desfășurare a activității Parlamentului sau locul desfășurării unei reuniuni oficiale, constituie o întrerupere a călătoriei.

(7)

Dacă punctul de plecare sau de sosire nu corespunde locului de rezidență sau capitalei statului membru în care deputații au fost aleși, cheltuielile de deplasare se rambursează în limita cheltuielilor pe care deputații le-ar fi efectuat dacă ar fi făcut deplasarea către sau de la locul de rezidență pe ruta cea mai directă, adică cea mai scurtă.

(8)

În cazul deplasării efectuate între două locuri de desfășurare a activității și/sau de reuniune, se aplică, mutatis mutandis, alineatele (3) și (7).

(9)

Tarifele utilizate în sensul prezentelor norme de aplicare se actualizează periodic, de cel puțin două ori pe an.

(1)

Deputații au dreptul la rambursarea cheltuielilor pentru o singură deplasare dus-întors într-o săptămână de lucru a Parlamentului, între locul de reședință sau capitala statului membru în care au fost aleși și locul de desfășurare a activității sau locul de reuniune (denumit în continuare „deplasarea principală”).

(2)

Cu excepția săptămânilor rezervate în calendarul oficial al Parlamentului pentru activitățile din afara locurilor de desfășurare a activității acestuia, deputații au dreptul și la rambursarea cheltuielilor pentru o deplasare dus-întors efectuată pe parcursul unei săptămâni de lucru a Parlamentului, între locul de desfășurare a activității sau locul de reuniune și locul de reședință sau un alt punct de plecare din statul membru în care au fost aleși (denumite în continuare „deplasări intermediare”).

(3)

Dreptul la rambursarea cheltuielilor pentru deplasarea intermediară este independent de dreptul la rambursarea cheltuielilor prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (c) și efectuate pe teritoriul statului membru în care deputatul a fost ales.

(4)

Deputații nu beneficiază de nicio rambursare pentru deplasările efectuate cu un mijloc de transport pus la dispoziție de Parlament.

(5)

Deputații care nu pot dispune de o mașină oficială au dreptul la rambursarea cheltuielilor de taximetru pentru traseele efectuate între aeroportul sau gara de sosire sau de plecare și locul de desfășurare a activității sau a reuniunii, pe baza prezentării documentelor justificative. Biroul stabilește normele privind rambursarea cheltuielilor de taximetru, precum și plafoanele de rambursare.

(1)

Deputații au dreptul, pentru deplasările de pe teritoriul Uniunii Europene, la o indemnizație de distanță și durată destinată să acopere toate cheltuielile legate de deplasarea respectivă. Acest drept este acordat, în sensul articolului 18 alineatul (1), numai pentru deplasarea principală.

(3)

Nu se acordă indemnizații de distanță și de durată pentru deplasarea prevăzută la articolul 10 alineatul (1) literele (b) și (c) sau în cazurile menționate la articolul 18 alineatul (4). Întreruperea deplasării menționată la articolul 17 alineatul (6), sau de orice alt tip, nu constituie un drept suplimentar la o indemnizație de distanță și durată.

(4)

Indemnizațiile de distanță și de durată:

(a)

pentru deplasări între locurile de desfășurare a activității Parlamentului se stabilesc la începutul mandatului deputatului, pentru întreaga durată a acestuia și se revizuiesc numai în cazul unei schimbări de adresă, indiferent de orice modificări ale rutei aleasă de fapt;

(b)

pentru deplasări către alte locuri de reuniune astfel cum sunt definite la articolul 10 alineatul (1) litera (a), alineatele (2) și (2a) se stabilesc în mod individual pentru fiecare deplasare.

(5)

În cazul în care cheltuielile de deplasare efectuate de deputați depășesc cuantumul indemnizației de distanță, aceștia pot solicita rambursarea diferenței, cu condiția prezentării documentelor justificative.

(6)

Pentru a beneficia de dreptul la plata indemnizațiilor de distanță și de durată, este necesar ca deputații să fie prezenți timp de cel puțin patru ore la locul de desfășurare a activității sau a reuniunii Parlamentului.

(1)

Indemnizația de distanță se calculează după cum urmează:

▼M20

(a)

pentru partea de călătorie cuprinsă între 0 și 50 km: 23,96 EUR;

▼M15

(b)

pentru partea de călătorie cuprinsă între 51 și 250 km: 0,13 EUR/km;

▼M19

(c)

pentru partea de călătorie cuprinsă între 251 și 1 000 km: 0,07 EUR/km;

▼B

(d)

pentru distanța parcursă care depășește 1 000 km: 0,03 EUR/km.

(2)

Sumele se calculează pe baza celei mai scurte rute dus sau întors între centrul localității de reședință a deputatului și infrastructura de sosire a locului reuniunii.

În cazul în care baza de calcul pentru o deplasare cu trenul nu este cunoscută sau este dificil de stabilit, se utilizează baza de calcul pentru o deplasare cu autoturismul.

(1)

Indemnizația de durată se calculează după cum urmează:

(a)

pentru o deplasare cu o durată totală între 2 și 4 ore: suma echivalentă cu o optime din indemnizația prevăzută la articolul 24;

(b)

pentru o deplasare cu o durată totală între 4 și 6 ore: suma echivalentă cu o pătrime din indemnizația prevăzută la articolul 24;

(c)

pentru o deplasare cu o durată totală de peste 6 ore, care nu presupune cazarea peste noapte: suma echivalentă cu jumătate din indemnizația prevăzută la articolul 24;

▼M1

(d)

pentru o deplasare cu o durată totală de peste șase ore, care implică inevitabil o cazare de o noapte: suma echivalentă cu indemnizația completă prevăzută la articolul 24, pe baza prezentării documentelor justificative.

▼B

(2)

Durata deplasării se calculează după cum urmează:

(a)

pentru deplasările cu avionul, cu trenul sau cu vaporul:

—

distanța între locul de reședință a deputaților și aeroport sau gară, parcursă cu o viteză de 60 km/h;

—

distanța parcursă cu avionul, trenul sau vaporul în funcție de orar;

—

1 oră la îmbarcarea sau plecarea trenului sau a vaporului, 30 de minute la debarcare sau sosire;

—

30 de minute pentru transferul între aeroport sau gară și Parlament la Bruxelles, Luxembourg și Strasbourg (Entzheim).

Biroul stabilește durata traseului pentru deplasările la Strasbourg via alte aeroporturi, în funcție de disponibilitatea mijloacelor de transport;

(b)

pentru deplasările cu mașina: distanța între locul de reședință și locul de desfășurare a activității sau a reuniunii, parcursă cu o viteză de 70 km/h.

Dispoziții privind deplasările complementare și deplasările în statul membru în care deputatul a fost ales

(1)

Cuantumul anual maxim al rambursărilor pentru cheltuielile de deplasare efectuate în cazurile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (b) este de 4 517 EUR.

(2)

În acest cadru, deputații au, de asemenea, dreptul să solicite, pe baza prezentării facturii în original, rambursarea cheltuielilor de taximetru, de închiriere a unui autoturism, de cazare la hotel și a oricăror alte cheltuieli suplimentare realizate în timpul exercitării activităților oficiale. Acest drept cuprinde, de asemenea, ziua anterioară începerii activităților oficiale și ziua ulterioară sfârșitului acestora.

(2a)

În cazul în care un deputat se deplasează la unul dintre locurile de desfășurare a activităților Parlamentului într-o săptămână în care nu se desfășoară activități oficiale ale Parlamentului European, rambursarea cheltuielilor auxiliare deplasărilor se efectuează în limita cheltuielilor de deplasare, inclusiv a cheltuielilor de taximetru în limitele prevăzute de Normele privind utilizarea mașinilor de serviciu de către deputații în Parlamentul European, precum și a cheltuielilor de cazare la hotel.

(2b)

Solicitările de rambursare a deplasărilor efectuate pentru a participa la o activitate la invitația unui deputat sau a unui grup politic din Parlamentul European sunt însoțite, de asemenea, de documente justificative, care dovedesc că deplasarea a fost efectuată în cadrul exercitării mandatului de deputat.

(2c)

Deputații pot combina o deplasare obișnuită cu o deplasare suplimentară.

În cazul în care toate deplasările combinate au loc în interiorul Uniunii Europene, partea din deplasare care începe sau se termină într-un loc de desfășurare a activității Parlamentului European sau într-un loc de reuniuni oficiale ale acestuia se rambursează în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (a).

În cazul în care o parte din deplasarea combinată are loc în afara Uniunii Europene, costurile suplimentare care rezultă din faptul că deputatul, datorită deplasării suplimentare, nu s-a deplasat pe ruta cea mai directă, se scad din indemnizația sa pentru cheltuieli de deplasare suplimentare, în conformitate cu dispozițiile alineatului (1).

(2d)

Deputații pot combina o deplasare suplimentară cu activități neoficiale secundare, fără mărirea cuantumului cheltuielilor de deplasare și ședere care trebuie rambursate.

(2e)

Activitățile care fac obiectul unei deplasări suplimentare nu dau dreptul la o altă formă de rambursare, publică sau privată, a cheltuielilor suportate.

(3)

Cuantumul anual maxim al rambursărilor pentru cheltuielile reale de deplasare realizate cu ocazia deplasărilor efectuate de președinții de comisie sau de subcomisie în vederea participării la conferințe sau manifestări cu tematică de interes european ce se înscriu în sfera de competență a comisiei sau a subcomisiei respective și care au o dimensiune parlamentară este de 4 517 EUR. Participarea la acestea necesită o autorizație prealabilă din partea Președintelui Parlamentului, după verificarea disponibilității fondurilor, în limita valorii maxime menționate mai sus.

Președintele de comisie sau subcomisie poate autoriza în scris pe unul dintre vicepreședinți sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe un membru al comisiei sau al subcomisiei să îl suplinească la o astfel de conferință sau manifestare.

Rambursarea cheltuielilor se realizează în aceleași condiții ca și rambursarea cheltuielilor de deplasare complementară.

►M1 (1) ◄

Rambursarea cheltuielilor de deplasare prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (c), pe teritoriul statului membru în care deputații au fost aleși, nu poate depăși pentru un an calendaristic:

(a)

24 de deplasări (dus-întors) pentru deplasările cu avionul, trenul sau vaporul, deputații aleși în Franța metropolitană având dreptul la cel mult două deplasări în departamentele și regiunile de peste mări, colectivitățile de peste mări, Noua Caledonie și Teritoriile Australe și Antarctice Franceze;

(b)

pentru deplasările cu mașina, o distanță totală de maximum:

24 000 km

pentru deputații aleși în Germania, Spania, Franța, Italia, Polonia, România, Finlanda, Suedia sau Regatul Unit;

16 000 km

pentru deputații aleși în Bulgaria, Republica Cehă, Irlanda, Grecia, Ungaria, Austria, Portugalia sau Slovacia;

▼M8

8 000 km

pentru deputații aleși în Belgia, Danemarca, Estonia, Cipru, Croația, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos sau Slovenia.

(1a)

Prin cerere scrisă, orice deputat care și-a epuizat indemnizația de deplasare cu avionul, cu trenul sau cu vaporul, astfel cum este prevăzut la alineatul (1) litera (a), își poate converti indemnizația de deplasare cu autoturismul, astfel cum este prevăzut la alineatul (1) litera (b), în indemnizație de deplasare cu avionul, cu trenul sau cu vaporul, la rata de o deplasare (un segment de călătorie) cu avionul, cu trenul sau cu vaporul în schimbul echivalentului a 2 % din numărul maxim de kilometri repartizați statului membru în care deputatul respectiv a fost ales.

Același principiu se aplică, mutatis mutandis, deputaților care și-au epuizat indemnizația de deplasare cu autoturismul.

(2)

Cheltuielile de deplasare efectuate într-o zonă urbană în cazul utilizării transportului în comun (inclusiv taximetrele) se rambursează pe baza documentelor justificative obișnuite pentru mijloacele de transport utilizate. Suma rambursată se împarte la suma per km datorată pentru deplasările cu autoturismul, iar rezultatul obținut se scade din numărul de kilometri menționat la alineatul (1) litera (b).

(3)

În cazul în care un deputat al cărui loc de reședință, astfel cum este definit la articolul 17 alineatul (2), se află într-un alt stat membru decât acela în care a fost ales, se deplasează între acel loc de reședință și statul membru în care a fost ales în cadrul exercitării mandatului său, deplasările efectuate se consideră ca fiind deplasări în cadrul statului membru în care a fost ales, în sensul alineatului (1) literele (a) și (b).

(1)

Deputații au dreptul la o indemnizație de ședere pentru fiecare zi în care sunt prezenți:

(a)

la locul de desfășurare a activității sau a reuniunii, atestat în conformitate cu articolul 12, când deplasarea este rambursată prin cheltuielile de deplasare ordinare;

(b)

la reuniunea unei comisii sau a unui alt organ al parlamentului național, organizată în afara locului de reședință al deputaților, pe baza prezentării adeverinței de prezență întocmită de respectiva comisie sau organ.

În timpul săptămânilor rezervate pentru activități parlamentare externe, deputații au dreptul la o diurnă pentru cel mult trei zile, cu excepția cazului în care diurna se plătește conform literelor (a) și (b) și cu excepția circumstanțelor specifice prevăzute în decizia Biroului din 19 octombrie 2009.

(2)

Dacă activitatea oficială se desfășoară pe teritoriul Uniunii, deputații primesc o indemnizație forfetară de 324 EUR.

(3)

Dacă activitatea oficială se desfășoară în afara teritoriului Comunității, deputații primesc:

(a)

o indemnizație forfetară egală cu jumătate din suma prevăzută la alineatul (2), pe perioada cuprinsă între ora de plecare a ultimului avion util înainte de începerea reuniunii și ora de sosire a primului avion convenabil după reuniune sau, dacă este cazul, între orele de plecare și de sosire ale avioanelor speciale închiriate de Parlament. Intervalele de timp mai mari de 12 ore se consideră zile pline. Intervalele de timp mai mari de 6 ore se consideră jumătăți de zile;

(b)

pe baza prezentării facturii în original, rambursarea cheltuielilor de cazare, inclusiv micul dejun, realizate în mod rezonabil la locul de reuniune;

▼M6

(ba)

pe baza prezentării documentelor justificative, rambursarea cheltuielilor asociate eliberării vizei și a cheltuielilor conexe;

▼M5

(c)

în situații excepționale justificate în mod corespunzător, rambursarea cheltuielilor de ședere efectuate în limite rezonabile în timpul călătoriei.

▼B

(4)

Dacă facturile de hotel prezentate includ camere duble, rambursarea se reduce la 85 % din factura totală.

(5)

Dacă durata de ședere a deputaților la locul de desfășurare a activității este mai mică de 4 ore și deplasarea dus-întors are loc în aceeași zi, indemnizație de ședere se reduce la jumătate.

Deputații au dreptul la o indemnizație pentru cheltuieli generale sub forma unei sume forfetare pentru acoperirea cheltuielilor intervenite în cursul activităților lor parlamentare. Deputații nu au dreptul să utilizeze indemnizația pentru cheltuieli generale pentru activități acoperite prin alte tipuri de indemnizație în conformitate cu prezentele norme de aplicare sau cu alte norme ale Parlamentului, cu excepția cazului în care au epuizat sumele aferente acestor indemnizații.

(1)

Indemnizația pentru cheltuieli generale se plătește pe toată durata mandatului deputaților.

(2)

Cuantumul indemnizației lunare în temeiul articolului 25 este de 4 576 EUR.

(3)

Deputații al căror mandat începe după a cincisprezecea zi a lunii primesc numai jumătate din indemnizația prevăzută pentru luna în curs.

(4)

O jumătate din indemnizație se plătește, de asemenea, pe o perioadă de trei luni după luna în cursul căreia mandatul unui deputat se încheie, cu condiția ca acesta să își fi exercitat activitatea pe o perioadă de cel puțin șase luni și să nu fi fost reales.

Toate sumele legate de indemnizația pentru cheltuieli generale sunt vărsate direct deputaților.

(1)

Indemnizația pentru cheltuieli generale este destinată acoperirii următoarelor tipuri de cheltuieli:

—

cheltuieli pentru funcționarea și întreținerea biroului;

—

furnituri de birou și documentare;

—

cheltuieli pentru echipamentul de birou;

—

activități de reprezentare;

—

costuri administrative.

(2)

Biroul adoptă o listă neexhaustivă de cheltuieli care pot fi rambursate din indemnizația pentru cheltuieli generale.

(1)

Deputatul care, în timpul unei deplasări oficiale prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (a) și la articolul 10 alineatele (2) și (2a), se îmbolnăvește grav sau este victima unui accident sau a unor situații neprevăzute care împiedică buna desfășurare a deplasării, are dreptul la asistență oferită de Parlament. Asistența respectivă constă în organizarea repatrierii și acoperirea oricăror cheltuieli aferente. Deputatul sau, după caz, reprezentatul său, poate solicita repatrierea la unul din locurile de desfășurare a activității Parlamentului sau la locul de rezidență.

(2)

În caz de deces al deputatului în timpul unei astfel de deplasări oficiale, pot fi de asemenea rambursate cheltuielile necesare pentru transportul defunctului la locul de reședință.

(3)

Parlamentul se achită de obligațiile de asistență prin intermediul unei asigurări. Drepturile deputaților menționate la alineatele (1) și (2) se exercită în condițiile prevăzute în polița de asigurare.

(4)

Polița de asigurare acoperă, inter alia, cheltuielile aferente următoarelor forme de asistență:

—

asistență în caz de boală gravă, accident sau deces al unui deputat;

—

asistență și întoarcerea anticipată în caz de catastrofă naturală, tulburări majore ale ordinii publice, boală gravă, accident sau deces al unui membru al familiei deputatului;

—

asistență logistică și administrativă în caz de pierdere sau furt al documentelor;

—

asistență în caz de urmărire judiciară a unui deputat;

—

asigurare complementară de viață și de invaliditate (soldul).

La propunerea Secretarului General și cu avizul medicului Parlamentului, chestorii pot autoriza suportarea de către Parlament a cheltuielile necesare pentru asigurarea asistenței pentru un deputat cu handicap grav, în vederea exercitării mandatului. Gradul de invalidate și adecvarea asistenței propuse pentru ca deputatul să-și poată îndeplini atribuțiile trebuie confirmate periodic de către medicul Parlamentului. În autorizarea dată de chestori sunt prevăzute modalitățile de asistență și durata autorizării.

(1)

Indemnizația de ședere prevăzută la articolul 24 este redusă cu 50 % pentru fiecare zi în care deputații au fost absenți la mai mult de jumătate din voturile prin apel nominal, care au loc în zilele de marți, miercuri și joi în perioada de sesiune de la Strasbourg și în a doua zi din perioada de sesiune de la Bruxelles.

(2)

Deputații care, în decursul unui an parlamentar (de la 1 septembrie la 31 august), sunt absenți în cel puțin jumătate din zilele din perioadele de sesiune, rambursează Parlamentului 50 % din indemnizația pentru cheltuieli generale, prevăzută la articolul 25, corespunzătoare anului respectiv.

(3)

Orice perioadă de absență menționată la alineatul (2) poate fi motivată de către Președinte în cazul unor probleme de sănătate, situații familiale grave sau în cazul unei misiuni efectuate de către deputați în numele Parlamentului. Documentele justificative trebuie transmise chestorilor în termen de cel mult două luni de la începutul absenței.

(4)

Deputata însărcinată este scutită de a lua parte la reuniunile oficiale ale Parlamentului timp de trei luni înainte de nașterea copilului. Deputata trebuie să prezinte un certificat medical care să indice data probabilă a nașterii. După naștere, deputata este scutită de la participarea la reuniunile oficiale timp de șase luni. Deputata trebuie să prezinte o copie a certificatului de naștere a copilului.

(1)

Deputații care, în temeiul articolului 146 din Regulamentul de procedură al Parlamentului, sunt sancționați prin excluderea din sala de ședințe, își pierd dreptul de a primi indemnizația de ședere prevăzută la articolul 24, pe durata excluderii lor.

(2)

Deputații își pierd dreptul de a primi indemnizația de ședere în cazurile prevăzute la articolul 147 din Regulamentul de procedură al Parlamentului.

(1)

Deputații au dreptul la asistență acordată de colaboratori personali pe care îi pot alege în mod liber. Parlamentul suportă cheltuielile angajate efectiv și care rezultă în totalitate și exclusiv din angajarea unuia sau a mai multor asistenți sau din prestarea de servicii în conformitate cu prezentele norme de aplicare și în condițiile stabilite de Birou.

(2)

Pot fi acoperite numai cheltuielile necesare pentru asigurarea asistenței necesare și care este strâns legată de exercitarea de către deputați a mandatului parlamentar. Aceste cheltuieli nu pot în nici un caz să acopere cheltuielile de natură privată realizate de deputați.

(3)

Cheltuielile sunt acoperite pe toată durata mandatului deputaților. Pot fi decontate numai cheltuielile efectuate cel mult cu 30 de zile înaintea depunerii cererii în conformitate cu prezentul capitol.

(4)

Cuantumul lunar maxim decontabil al costurilor lunare cu toți colaboratorii personali menționați la articolul 34 este de 25 620 EUR, cu efect de la 1 iulie 2020.

(5)

Dacă mandatul deputatului nu începe în prima zi a lunii sau nu se încheie în ultima zi a lunii, suportarea cheltuielilor de asistență parlamentară pentru luna respectivă se calculează proporțional.

(6)

Soldul neutilizat din indemnizația lunară prevăzută la alineatul (4) acumulat la sfârșitul exercițiului financiar se reportează pentru exercițiul financiar următor, până la cuantumul indemnizației lunare prevăzute la alineatul respectiv.

(1)

Deputații recurg la:

(a)

asistenți parlamentari acreditați, astfel cum se prevede la articolul 5a din regimul aplicabil celorlalți agenți; și

(b)

persoane fizice, care îi asistă în statul membru în care au fost aleși și care au încheiat cu deputații un contract de muncă sau de prestări de servicii în conformitate cu legislația națională aplicabilă, în condițiile prevăzute în prezentul capitol, denumiți în continuare „asistenți locali”.

(2)

Mai mulți deputați pot constitui o grupare, prin acord scris, pentru a angaja sau a utiliza împreună serviciile unuia sau mai multor asistenți, în sensul definiției de la alineatul (1), sau ale unuia sau mai multor stagiari. În acest caz, deputații respectivi desemnează dintre ei deputatul sau deputații autorizați să semneze contractele sau să depună cererile de recrutare în numele grupării.

Deputații prezintă serviciului competent o declarație scrisă prin care stabilesc repartizarea cotelor-părți respective care se deduc din suma prevăzută la articolul 33 alineatul (4).

(3)

Articolele 35-42 nu se aplică asistenților parlamentari acreditați.

(4)

Pot fi, de asemenea, rambursate cheltuielile realizate în cadrul convențiilor de stagiu, stabilite pe baza condițiilor prevăzute de Birou.

(5)

Deputații pot, de asemenea, să recurgă la persoane fizice sau juridice care prestează servicii pentru a beneficia de servicii ocazionale și clar identificate, în legătură directă cu exercitarea mandatului parlamentar, în condițiile prevăzute în prezentul capitol.

(6)

Serviciile furnizate nu pot să includă punerea la dispoziție de personal, cu excepția serviciilor temporare ale prestatorilor care oferă astfel de servicii în mod profesionist și regulat și care sunt autorizați în conformitate cu legislația națională să presteze serviciile respective.

(7)

Biroul adoptă o listă de cheltuieli care pot fi rambursate din indemnizația pentru asistență parlamentară.

(8)

Numele asistenților și stagiarilor, precum și numele sau denumirile comerciale ale prestatorilor de servicii și ale agenților de plată se publică, pe durata contractului, pe pagina de internet a Parlamentului European, împreună cu numele deputatului sau ale deputaților pe care îi asistă.

Asistenții, stagiarii, prestatorii de servicii și agenții de plată respectivi pot, din rațiuni de protecție a siguranței personale, justificate în mod corespunzător, să solicite în scris ca numele lor sau denumirile lor comerciale să nu fie publicate pe pagina de internet a Parlamentului European. Secretarul General decide dacă aprobă sau nu această cerere.

(9)

Indiferent de durata activității prevăzută în contracte, numărul contractelor aflate în vigoare simultan între un deputat și asistenți acreditați nu poate fi mai mare de trei. Se pot admite maximum patru contracte în baza unei derogări explicite acordate de Președintele Parlamentului, după verificările efectuate de serviciile competente privind faptul că deputatul în cauză dispune de spațiu de birou suficient în conformitate cu normele de utilizare a clădirilor Parlamentului, ținându-se seama și de numărul eventualilor stagiari.

(10)

Cel puțin 25 % din suma prevăzută la articolul 33 alineatul (4) este rezervată pentru plata cheltuielilor care decurg din titlul VII al Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. Prin urmare, toate cheltuielile aferente asistenței parlamentare, cu excepția celor care decurg din titlul VII al Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, nu pot depăși împreună 75 % din cuantumul prevăzut la articolul 33 alineatul (4).

De asemenea, cheltuielile legate de prestarea de servicii menționate la articolul 34 nu pot depăși 25 % din cuantumul prevăzut la articolul 33 alineatul (4).

Aceste limite sunt calculate pe baza cuantumurilor lunare menționate la articolul 33 alineatul (4) cumulate într-un exercițiu financiar, plus eventualele sume reportate în exercițiul financiar următor conform articolului 33 alineatul (6), în mod proporțional.

(11)

Parlamentul rambursează cheltuielile aferente asistenților locali în funcție de salariile brute sau de onorariile fără TVA, în limita plafoanelor lunare care sunt stabilite de Birou în conformitate cu alineatul (12). Plafoanele respective pot fi adaptate de Birou în fiecare an. Plafoanele aplicabile se publică pe pagina de internet a Parlamentului.

(12)

Plafoanele reprezintă triplul cuantumului de referință. Prin cuantumul de referință se înțelege a douăsprezecea parte din suma publicată de Eurostat ca fiind remunerația brută anuală medie a unui angajat cu normă întreagă în statul membru în care a fost ales deputatul.

Cu toate acestea, plafoanele calculate astfel nu pot fi mai mici decât salariul de bază al unui asistent parlamentar acreditat de gradul 6 și nici mai mari decât salariul de bază al unui asistent parlamentar acreditat de gradul 19.

Eventualele prime sunt decontate numai în limita plafoanelor menționate anterior, calculate anual.

Plafoanele se reduc proporțional în cazul în care asistentul local lucrează cu fracțiune de normă sau în cazul în care acesta nu lucrează o lună întreagă.

Consecințele financiare ale unui caz dovedit de hărțuire a unui asistent parlamentar acreditat

Dacă, în urma unei proceduri interne în materie de hărțuire în care ambele părți au fost audiate, Președintele stabilește că un deputat este vinovat de hărțuirea morală sau sexuală a unui asistent parlamentar acreditat, toate obligațiile pecuniare datorate de către deputat asistentului acreditat în cauză care decurg din contractul asistentului, în special remunerația acestuia, se deduc de către Parlament, prin derogare de la articolul 33, din cheltuielile de asistență parlamentară ale respectivului deputat, fără ca deputatul să mai aibă dreptul la prestarea de servicii din partea respectivului asistent.

(1)

Toate contractele de muncă și de prestări de servicii, precum și toate contractele de stagiu ale stagiarilor care își îndeplinesc funcțiile în statul membru în care a fost ales deputatul, încheiate între un deputat sau un grup de deputați sunt gestionate în mod obligatoriu de un agent de plată stabilit într-un stat membru.

(2)

Serviciile terțului plătitor sunt prestate de o persoană fizică sau juridică autorizată să exercite o activitate profesională pe teritoriul unui stat membru și specializată în tratarea aspectelor fiscale și sociale din contractele de muncă sau contractele de prestări de servicii ( 6 ), în conformitate cu legislația națională.

(3)

Deputatul încheie un contract individual cu agentul de plată ales, care îndeplinește cerințele enumerate la alineatul (2).

Cheltuielile cu serviciile furnizate de agenții de plată în conformitate cu alineatul (1) sunt acoperite din suma prevăzută la articolul 33 alineatul (4) și nu sunt afectate de limita menționată la articolul 34 alineatul (10) în cazul serviciilor.

Onorariile agenților de plată fără TVA nu pot depăși 10 % din salariile, onorariile și indemnizațiile asistenților locali, prestatorilor de servicii și stagiarilor a căror plată o asigură și nici 4 % din cuantumul prevăzut la articolul 33 alineatul (4).

Limitele maxime aplicate onorariilor agenților de plată se verifică pe baza cuantumurilor acumulate într-un an calendaristic, proporțional cu durata contractelor acestora.

(4)

Contractul dintre deputat și agentul de plată se încheie pe baza unui contract-tip aprobat de către Birou.

În contractul-tip sunt definite modalitățile de plată pentru contractele menționate la alineatul (1), în conformitate cu prezentul capitol, precum și remunerația și răspunderea agentului de plată.

(1)

Terțul plătitor asigură, în cadrul contractelor pe care le gestionează, aplicarea corectă a legislației naționale și comunitare, în special în materie de obligații sociale și fiscale.

(2)

Onorariile terțului plătitor sunt achitate pe baza prezentării facturilor sau a notelor de onorarii corespunzătoare.

(3)

Deputații furnizează terțului plătitor toate documentele și informațiile de care acesta are nevoie în vederea asigurării legalității și gestionării corecte a contractelor care i-au fost încredințate și, în special, a documentelor și informațiilor menționate la articolul 37 alineatul (2), articolul 38 alineatul (1) litera (a), articolul 40, articolul 41 alineatul (1) litera (a) și la articolul 42.

(4)

Parlamentul plătește agentului de plată suma datorată conform contractelor, inclusiv acordurile de stagii, pentru care acesta este răspunzător, în urma prezentării documentelor justificative necesare.

(5)

La cererea deputatului, Parlamentul plătește direct, în mod excepțional și în numele deputatului, salariile nete ale asistenților cu care deputatul a încheiat un contract de muncă. Agentul de plată comunică fără întârziere serviciului competent sumele care trebuie plătite cu titlul de contribuții de asigurări sociale și impozite și întocmește fișele de plată.

(6)

Dacă împrejurările o cer, Parlamentul poate efectua, la cererea unui deputat și în cadrul unui contract de muncă, plăți în avans din plățile prevăzute la alineatele (4) și (5).

Plățile în avans pot fi, de asemenea, utilizate pentru a acoperi cheltuielile efectuate de asistenții locali în cadrul deplasărilor de scurtă durată. În acest caz, plățile în avans se efectuează pe bază forfetară, până la plafonul maxim lunar de 100 EUR pentru fiecare asistent. În cazul în care cheltuielile efectuate depășesc acest plafon, terțul plătitor trebuie să prezinte trimestrial documentele justificative privind cheltuielile realizate. În cazuri excepționale, documentele justificative pot fi înlocuite cu o declarație.

Decontarea acestor plăți în avans rămâne responsabilitatea deplină a terțului plătitor și se efectuează în conformitate cu prezentele norme și cu dreptul intern aplicabil.

(1)

Cererea de rambursare a cheltuielilor de asistență parlamentară în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 34 alineatele (2), (4) și (5), în care se specifică beneficiarii și valoarea plăților ce urmează a fi efectuate, este înaintată serviciului competent de către deputat sau de către agentul său de plată, fiind contrasemnată de către toți deputații în cauză și, cu excepția cazului prevăzut la articolul 36 alineatul (5a) litera (b), de către agentul de plată. Cererea este însoțită de documentele justificative prevăzute la articolul 38, în cazul contractelor de muncă și la articolul 41, în cazul contractelor de prestări de servicii.

(2)

Deputatul anunță fără întârziere terțul plătitor și serviciul competent cu privire la orice schimbare a raporturilor contractuale și a instrucțiunilor privind plățile, comunicându-le modificările aduse contractului.

Terțul plătitor transmite fără întârziere aceste informații și documentele justificative corespunzătoare serviciului competent.

Cererile de acoperire a cheltuielilor aferente unui contract de muncă conțin următoarele:

(1)

Pentru fiecare asistent local angajat, agentul de plată transmite serviciului competent, cel târziu până la data de 31 martie a anului următor exercițiului financiar al Parlamentului în cauză, situațiile cheltuielilor realizate pentru salarii, deduceri fiscale și contribuții ale angajatorului și angajatului la asigurările sociale sau ale oricăror alte cheltuieli care pot fi acoperite, în special în scopul regularizării plăților efectuate în avans. Acesta furnizează, de asemenea, o dovadă atestând afilierea asistentului local la un regim de asigurări sociale, care menționează deputatul în calitate de angajator și, în cazul în care legislația internă aplicabilă prevede acest lucru, un certificat de asigurare împotriva accidentelor de muncă. Agentul de plată atestă, de asemenea, îndeplinirea tuturor obligațiilor care decurg din legislația națională aplicabilă.

În cazul încetării contractului dintre agentul de plată și deputat, precum și la încheierea mandatului deputatului, aceste obligații sunt îndeplinite în termen de cel mult trei luni.

Situațiile menționate la primul paragraf sunt elaborate în conformitate cu specificațiile stabilite de Parlament.

(2)

După verificarea situațiilor menționate la alineatul (1), serviciul competent trimite agentului de plată și, spre informare, deputatului, o notificare privind regularitatea sau iregularitatea plăților efectuate, indicându-se, dacă este cazul, documentele care mai lipsesc și trebuie să fie depuse.

În cazul în care în notificare se semnalează iregularități în ceea ce privește plățile, documentele necesare pentru regularizarea plăților se trimite serviciului competent în termen de o lună de la data notificării. În caz contrar, Parlamentul aplică articolele 67 și 68.

(1)

Pe perioada prevăzută de legislația națională aplicabilă și timp de cel puțin un an de la încheierea legislaturii respective, agentul de plată ține evidența salariilor, precum și a impozitelor și a contribuțiilor angajatorului și angajatului la asigurările sociale într-un registru al statelor de plată. În cazul în care un contract cu un agent de plată se încheie înainte de finalul mandatului deputatului, se transmite fără întârziere o copie certificată a registrului statelor de plată către noul agent de plată ales de deputat, în conformitate cu articolul 35 alineatul (3).

(2)

Asistentul se abține de la orice acțiuni care contravin intereselor deputatului de care este angajat și intereselor Parlamentului. Asistentul informează fără întârziere deputatul cu privire la intenția sa de a desfășura o activitate externă, remunerată sau neremunerată, precum și cu privire la intenția sa de a candida la alegeri.

Distanța dintre locul de muncă și reședința asistentului nu trebuie să afecteze exercitarea adecvată a atribuțiilor sale.

(3)

Deputatul informează fără întârziere serviciul competent cu privire la orice modificare intervenită în raporturile sale de muncă cu asistenții care afectează cheltuielile de asistență parlamentară, precum și cu privire la intenția asistenților săi de a desfășura activități externe sau de a candida la alegeri. Deputatul trebuie să se asigure că desfășurarea activităților externe sau candidatura la alegeri nu afectează exercitarea atribuțiilor asistenților sau nu aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Serviciul competent poate solicita dovada înțelegerilor încheiate în acest sens cu asistenții în cauză.

(4)

Asistentul local care intenționează să candideze la alegeri respectă legislația națională privind campaniile electorale. Cel puțin pe durata campaniei electorale oficiale, asistentul trebuie să fie în concediu anual sau în concediu fără plată. Dacă acesta este ales, plata cheltuielilor care îl privește încetează, cu excepția cazului în care poate face dovada faptului că mandatul său este compatibil cu exercitarea atribuțiilor de asistent parlamentar.

(5)

Contractul încheiat între deputat și asistenți trebuie să includă obligațiile prevăzute la alineatele (2) și (4).

(1)

Prin derogare de la articolul 33 alineatul (3), pot fi rambursate cheltuielile suplimentare ocazionate de încetarea contractelor de muncă încheiate de către deputați cu asistenții lor locali, odată cu încheierea mandatului deputaților, în cazul în care aceste cheltuieli sunt prevăzute de legislația națională a muncii aplicabilă, inclusiv de acordurile colective.

(2)

Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care:

(a)

deputatul este reales imediat pentru legislatura următoare;

(b)

deputatul și-a exercitat mandatul timp de mai puțin de șase luni;

(c)

deputatul nu a respectat condițiile legale cu privire la încetarea contractului de muncă, inclusiv în ceea ce privește preavizul de concediere în timp util înainte de încheierea mandatului, cu excepția cazurilor în care încheierea mandatului nu poate fi prevăzută în avans;

(d)

asistentul primește o altă remunerație din partea unei instituții comunitare sau este angajat de un alt deputat sau de un grup de deputați în aceeași perioadă;

(e)

cheltuielile în cauză rezultă în urma unui acord special între părți, sau în urma deciziei de a acorda la încheierea contractului de muncă o primă neprevăzută prin obligațiile legale sau convenite în acordul colectiv.

(3)

În termen de trei luni de la încheierea mandatului deputatului în cauză, terțul plătitor depune la serviciul competent o cerere de suportare a cheltuielilor prevăzute la alineatul (1), contrasemnată de către deputat, în care precizează temeiul juridic al acesteia.

(4)

În cazul în care deputații sunt obligați, în temeiul legislației naționale a muncii aplicabile, să efectueze plăți, care intră în domeniul de aplicare al alineatului (1), în cuantum de peste trei ori mai ridicat decât cel prevăzut la articolul 33 alineatul (4), aceste cheltuieli pot fi rambursate, cu titlu excepțional, pe baza prezentării documentelor întocmite în mod corespunzător și certificate, în mod obligatoriu, de autoritățile naționale competente. Cererea de suportare a cheltuielilor trebuie depusă în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3).

(5)

Cu scopul de a acoperi cheltuielile ocazionate de încetarea unui contract de muncă care nu pot fi rambursate în conformitate cu alineatele (1)-(4), deputații pot solicita agentului lor de plată să creeze o rezervă de fonduri din cuantumul menționat la articolul 33 alineatul (4) și să reporteze aceste fonduri în exercițiile financiare următoare, cu condiția să fie respectate următoarele condiții:

(a)

deputatul a stabilit, prin intermediul unei documentații scrise adecvate, că în afara structurilor Parlamentului European și fără intervenția deputaților în Parlamentul European există o practică consacrată în sectorul în care se încadrează contractul de muncă, conform căreia angajații beneficiază de indemnizații de concediere care depășesc suma minimă prevăzută prin obligațiile legale;

(b)

indemnizațiile de concediere care corespund practicii menționate la litera (a) au fost prevăzute în contractul de muncă al asistentului local. Suma convenită nu poate depăși, în niciun caz, salariul lunar oferit în fiecare an de angajare;

(c)

fondurile înscrise în rezervă sunt declarate pentru fiecare angajat în parte, cu ocazia procedurii de regularizare anuală menționată la articolul 39. Agentul de plată deschide un cont bancar separat pentru aceste fonduri și furnizează anual un extras de cont în vederea regularizării. În fiecare exercițiu financiar, agentul de plată poate înscrie în rezervă doar sume care corespund acelor perioade de angajare care încep odată cu legislatura în curs și iau sfârșit la încheierea exercițiului financiar respectiv sau, atunci când contractul expiră în cursul acelui exercițiu financiar, până la încetarea contractului. Dobânda acumulată de rezerva constituită este declarată cu ocazia procedurii de regularizare anuală. Orice surplus sau orice fonduri neutilizate sunt rambursate Parlamentului o dată pe an și la încheierea contractului de muncă în cauză.

(1)

Cu excepția unor servicii ocazionale ale căror costuri nu depășesc 500 EUR inclusiv TVA, cererea de rambursare a cheltuielilor trebuie depusă înaintea încheierii unui contract de prestare de servicii și trebuie să conțină:

(a)

un deviz și un proiect al contractului pe care deputatul intenționează să-l încheie cu un prestator de servicii, în care se definește în mod clar natura serviciilor ce urmează a fi furnizate;

(b)

în cazul serviciilor care costă mai mult de 60 000 EUR inclusiv TVA, justificarea ofertei reținute, care trebuie să fie cea mai avantajoasă din punct de vedere economic dintre cel puțin trei oferte depuse de prestatori complet independenți, ținând seama, în afară de preț, de calitatea ofertei și de aspectele sociale; acest prag se aplică, în mod cumulativ, în cazul unei serii de contracte succesive care vizează servicii similare prestate de același prestator;

(c)

în cazul prestatorilor de servicii care sunt persoane juridice, o copie a înscrierii în registrul comerțului sau o dovadă echivalentă, împreună cu Actul constitutiv, iar în cazul prestatorilor de servicii care sunt persoane fizice, documentele menționate la articolul 38 literele (d)-(f) și, cu excepția contractelor ocazionale, la litera (g) a aceluiași articol;

(d)

în cazul prestatorilor de servicii care sunt persoane juridice, o declarație privind absența conflictelor de interese, prin care se confirmă faptul că nicio persoană dintre cele implicate în prestarea serviciilor nu este un asistent în sensul articolului 34 și nici una dintre persoanele menționate la articolul 43 litera (d).

(2)

Costul serviciilor prestate se rambursează după ce deputatul depune la serviciul competent factura sau nota de onorarii prezentând detaliat serviciile efectiv prestate de prestatorul de servicii, precum și copia contractului încheiat cu prestatorul de servicii. Factura sau nota de onorarii este însoțită de o confirmare din partea deputatului a faptului că serviciul a fost într-adevăr prestat. La cererea serviciului competent, deputatul prezintă și principalele documente justificative.

În cazurile în care serviciile sunt scutite parțial sau integral de TVA, serviciul competent poate cere agentului de plată să confirme temeiul juridic al scutirii.

În cazul în care asistentul local angajat cu contract de muncă este absent pentru o perioadă mai mare de trei luni, fie întrucât se află în concediu de maternitate fie ca urmare a unei boli grave, partea din cheltuielile pe care le implică înlocuirea sa care nu sunt acoperite de prestațiile acordate angajatului în cadrul regimului național de securitate socială aplicabil, poate fi rambursată în plus față de suma menționată la articolul 33 alineatul (4), începând cu a treia lună în care acesta este absent. Cererea de rambursare a cheltuielilor aferente se contrasemnează de deputat și se depune la serviciul competent de către terțul plătitor.

Sumele plătite în conformitate cu prezentul capitol nu pot fi utilizate în mod direct sau indirect:

(1)

Biroul adoptă normele referitoare la accesul deputaților la serviciile interne ale Parlamentului și dotarea acestora cu bunuri materiale, în special în ce privește:

—

utilizarea autoturismelor de serviciu;

—

mobilierul destinat birourilor deputaților;

—

punerea la dispoziția deputaților a echipamentului informatic și de telecomunicații;

—

furnizarea produselor de papetărie;

—

utilizarea de către deputați si de grupurile politice a spațiului de birouri pus la dispoziția acestora în cadrul Birourilor de informare ale Parlamentului;

—

procesarea patrimoniului arhivistic al deputaților, acordat cu titlul de donație sau moștenire legală unui institut, unei asociații sau unei fundații;

—

modalitatea prin care deputații al căror mandat s-a încheiat în cursul unei legislaturi își pot transporta bunurile personale din birourile de la Bruxelles și Strasbourg în țara de origine;

—

utilizarea bicicletelor de serviciu;

—

cursurile de limbă și de utilizare a calculatoarelor destinate deputaților;

—

utilizarea serviciilor oferite de cabinetul medical.

(2)

De asemenea, biroul poate adopta dispoziții de acordare de facilități în favoarea foștilor președinți ai Parlamentului, pe perioada mandatului lor parlamentar, cât și în favoarea foștilor deputați, în ceea ce privește accesul acestora din urmă la infrastructura Parlamentului.

Începând cu prima zi a lunii care urmează încheierii funcțiilor acestora, foștii deputați au dreptul la indemnizația tranzitorie prevăzută la articolul 13 din statutul deputaților.

(1)

Foștii deputați au dreptul la o indemnizație tranzitorie. În cazul în care dețin un mandat în alt parlament sau exercită o funcție publică, salariul la care au dreptul este dedus din indemnizația tranzitorie.

(2)

Dispozițiile articolului 2 alineatul (3) se aplică mutatis mutandis indemnizației tranzitorii.

(3)

În sensul prezentului articol, prin „alt parlament” se înțelege orice parlament cu atribuții legislative care funcționează pe teritoriul unui stat membru.

(4)

În sensul prezentului articol, „funcție publică” înseamnă oricare dintre următoarele funcții:

▼B

(a)

funcțiile elective remunerate care implică exercitarea prerogativelor de autoritate publică;

(b)

cea de membru al unui guvern național sau regional;

▼M12

(c)

cea de înalt funcționar titular al autorității publice, de funcționar sau de membru al unei instituții a Uniunii.

▼B

(1)

În cazul în care un fost deputat are dreptul simultan la plata indemnizației tranzitorii și a pensiei pentru limită de vârstă sau de invaliditate, în conformitate cu articolul 14 și cu articolul 15 din Statutul deputaților, fostul deputat optează pentru una dintre cele două. Acesta îl înștiințează pe Secretarul General cu privire la decizia sa cel târziu în termen de trei luni de la încheierea mandatului său. Decizia este irevocabilă.

(2)

În cazul în care fostul deputat optează pentru plata indemnizației tranzitorii, plata pensiei pentru limită de vârstă sau a pensiei de invaliditate se suspendă pe perioada plății indemnizației tranzitorii.

(1)

Pentru a putea beneficia de indemnizația tranzitorie, fostul deputat prezintă Secretarului General, în termen de cel târziu trei luni de la încheierea mandatului său, o cerere în acest sens însoțită de o declarație scrisă care precizează dacă exercită vreuna dintre funcțiile menționate la articolul 46.

(2)

În cazul aplicării articolului 47 alineatul (1), această declarație este însoțită de decizia menționată la acesta.

(3)

Secretarul General este înștiințat fără întârziere cu privire la orice modificare a condițiilor ce permit acordarea indemnizației tranzitorii care atrage după sine modificarea acestui drept. În cazul existenței unor incertitudini, Secretarul General îi poate solicita persoanei interesate să își expună observațiile.

(4)

În cazul în care Secretarul General ia cunoștință, pe baza unor date verificabile și din surse accesibile publicului, de faptul că un fost deputat exercită una dintre funcțiile enumerate la articolul 46, acesta suspendă plata indemnizației tranzitorii și informează persoana interesată cu privire la aceasta.

(5)

Fostul deputat poate renunța în orice moment la dreptul la indemnizația tranzitorie. Acesta comunică decizia sa Secretarului General.

(1)

Deputații care și-au exercitat mandatul pe o perioadă de cel puțin un an întreg au dreptul, după încheierea mandatului, la o pensie pentru limită de vârstă pe viață, plătibilă începând cu prima zi a lunii ce urmează lunii în care aceștia împlinesc vârsta de 63 de ani.

Foștii deputați sau reprezentanții lor legali, cu excepția cazurilor de forță majoră, își depun cererea pentru plata pensiei pentru limită de vârstă în termen de șase luni de la nașterea acestui drept. După acest termen, data la care dreptul la pensie pentru limită de vârstă produce efecte este prima zi a lunii în care este primită cererea.

(2)

Plata pensiei pentru limită de vârstă este suspendată pentru orice beneficiar reales în Parlamentul European. Drepturile la pensie pentru limită de vârstă pe care acesta le dobândește în contul viitorului mandat se adaugă la drepturile de pensie pentru limită de vârstă obținute înainte de realegere. Plata pensiei pentru limită de vârstă este reluată din momentul în care deputatul își încheie mandatul în Parlamentul European.

(3)

În cazul în care mai multe mandate exercitate de aceleași deputat sunt separate de o perioadă de întrerupere, pentru calcularea pensiei pentru limită de vârstă sunt cumulate perioadele tuturor mandatelor.

(1)

Pensia pentru vechime în muncă pe care un fost deputat o primește pentru mandatul pe care l-a exercitat într-un alt parlament cumulativ cu mandatul în Parlamentul European se deduce din pensia pentru vechime în muncă prevăzută de prezentul capitol.

(2)

Prin „alt parlament”, astfel cum este menționat la alineatul (1), se înțelege orice parlament, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2).

(3)

Calculul se efectuează plecând de la valoarea fiecăreia dintre cele două pensii înainte de deducerea fiscală.

(4)

Foștii deputați care au exercitat un mandat într-un alt parlament cumulativ cu mandatul în Parlamentul European declară pensia pentru limită de vârstă la care au dreptul pentru mandatul în acel parlament.

(1)

Un deputat recunoscut, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 55, ca suferind de o invaliditate considerată totală care îl împiedică să își exercite atribuțiile și care, pentru acest motiv, demisionează din Parlament, are dreptul, sub rezerva alineatului (3), la pensie de invaliditate din ziua intrării în vigoare a acesteia.

(2)

Dreptul la pensia de invaliditate încetează în cazul în care deputatul nu își notifică demisia în termen de trei luni de la data la care i s-a comunicat în mod oficial decizia de constatare a invalidității.

(3)

Dreptul la pensia de invaliditate ia naștere la sfârșitul legislaturii în timpul căreia a survenit invaliditatea:

(a)

dacă deputatul nu este în măsură să demisioneze din cauza invalidității sale; sau

(b)

dacă decizia de constatare a invalidității a fost adoptată după ce legislatura în timpul căreia a debutat procedura vizată de prezentul articol a luat sfârșit; sau

(c)

dacă termenul menționat la alineatul (2) nu s-a scurs.

(1)

Valoarea pensiei de invaliditate este, pentru fiecare an întreg de exercitare a mandatului, 3,5 % din indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut și o doisprezecime din indemnizația pentru fiecare lună întreagă suplimentară, reprezentând cel puțin 35 % din valoarea acestei indemnizații, dar fără a depăși, în total, 70 %.

(2)

Normele privind calculul pensiei pentru limită de vârstă se aplică, mutatis mutandis, calculului pensiei de invaliditate.

(1)

Pensia de invaliditate pe care un fost deputat o primește pentru mandatul pe care l-a exercitat într-un alt parlament cumulativ cu mandatul în Parlamentul European se deduce din pensia de invaliditate.

(2)

Prin „alt parlament”, astfel cum este menționat la alineatul (1), se înțelege orice parlament, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2).

(3)

Foștii deputați care au exercitat un mandat într-un alt parlament cumulativ cu mandatul în Parlamentul European declară pensia de invaliditate la care au dreptul pentru mandatul în acel parlament.

În cazul în care au dreptul la pensia de invaliditate și la pensia pentru limita de vârstă simultan, foștii deputați primesc pensia pentru limita de vârstă. Cu toate acestea, valoarea pensiei pentru limita de vârstă nu poate fi mai mică decât valoarea pensiei de invaliditate.

(1)

Deputatul sau reprezentantul său legal prezintă Președintelui Parlamentului cererea de recunoaștere a invalidității, însoțită de un certificat medical care să indice numele medicului însărcinat să îl reprezinte în cadrul comisiei de invaliditate menționate la articolul 56.

(2)

În termen de trei luni de la data convocării de către Secretarul General, comisia de invaliditate menționată la articolul 56 prezintă, în cadrul mandatului stabilit de Parlament, un raport medical argumentat care să evalueze respectarea condițiilor prevăzute la articolul 51. În cazuri excepționale, acest termen poate fi prelungit de către Secretarul General.

(3)

La propunerea comisiei de invaliditate, Președintele Parlamentului recunoaște invaliditatea și notifică deputatul în cauză în ceea ce privește decizia și îl invită să își prezinte demisia. În cazul unei decizii negative, Președintele informează deputatul cu privire la căile de atac de care dispune.

(1)

Comisia de invaliditate este compusă din trei medici, numiți după cum urmează:

—

primul, de către deputatul în cauză;

—

al doilea, de către Parlament;

—

al treilea, prin acordul comun al primilor doi.

În cazul lipsei unui acord asupra desemnării celui de-al treilea medic în termen de două luni de la desemnarea celui de-al doilea medic, cel de-al treilea este numit din oficiu de Președintele Curții de Justiție a Comunităților Europene, la inițiativa Parlamentului.

(2)

Cheltuielile lucrărilor comisiei de invaliditate, inclusiv cheltuielile de deplasare, sunt suportate de Parlament.

(3)

Deputatul poate prezenta comisiei pentru invaliditate orice rapoarte sau certificate de la medicul său curant sau de la orice medic pe care l-ar fi putut consulta.

(4)

Lucrările comisiei de invaliditate sunt confidențiale.

(1)

Foștii deputați care nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 51 își pierd dreptul la pensia de invaliditate.

(2)

Până la împlinirea vârstei de 63 de ani, Parlamentul poate solicita examinarea fostului deputat, la fiecare cinci ani, de către un medic desemnat cu scopul de a verifica dacă îndeplinește în continuare condițiile necesare pentru a beneficia de pensia de invaliditate.

(3)

Examinarea poate fi efectuată înaintea termenului indicat la alineatul (2), în special în cazul în care Parlamentul este informat că fostul deputat exercită o funcție remunerată. În acest caz, această situație este evaluată pe baza datelor verificabile provenite din surse accesibile publicului și în funcție de circumstanțele specifice fiecărui caz, în urma unei proceduri contradictorii.

(4)

La propunerea medicului ce efectuează consultul, comisia de invaliditate poate constata că starea de sănătate a fostului deputat s-a ameliorat, astfel încât aceasta nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 51.

(5)

Pe baza concluziilor comisiei de invaliditate, Președintele Parlamentului ia decizia de a înceta plata pensiei de invaliditate. Articolele 55 și 56 se aplică mutatis mutandis. În cazul în care fostul deputat nu desemnează medicul însărcinat să îl reprezinte în cadrul comisiei de invaliditate, se aplică articolul 56 alineatul (1) al doilea paragraf.

(1)

În momentul decesului unui deputat, respectiv al unui fost deputat care avea sau urma să obțină, la data decesului, dreptul la pensia pentru limită de vârstă sau la cea de invaliditate, soțul/soția supraviețuitor/supraviețuitoare și copiii aflați în întreținerea acestuia beneficiază de o pensie de urmaș și de o pensie de orfan.

(2)

În aplicarea dispozițiilor prezentului capitol, partenerii stabili necăsătoriți sunt tratați în același mod ca soțul/soția, cu condiția ca cuplul să poată furniza un document oficial, recunoscut de un stat membru sau de orice autoritate competentă a unui stat membru, care să dovedească acest statut.

(3)

Se consideră ca fiind copil aflat în întreținere copilul legitim, natural sau adoptiv al deputatului sau al soțului/soției acestuia care era efectiv întreținut de către deputat sau fost deputat. Atât copilul nenăscut, cât și copilul pentru care deputatul sau fostul deputat inițiase procedura de adopție, încheiată după decesul acestuia, sunt considerați copii aflați în întreținerea acestuia.

(1)

Valoarea maximă a pensiilor de urmaș și de orfan nu poate fi mai mare decât valoarea pensiei pentru vechime în muncă la care ar fi avut drept deputatul la sfârșitul legislaturii, ținându-se cont de perioada dintre data decesului și data sfârșitului legislaturii.

(2)

În ceea ce privește foștii deputați, valoarea maximă a pensiilor de urmaș și de orfan nu poate fi superioară pensiei pentru limită de vârstă de care beneficia deputatul sau la care ar fi avut dreptul.

(3)

Valoarea pensiei de urmaș pentru soțul supraviețuitor se ridică la 60 % din valoarea menționată la alineatele (1) și (2) și este de minimum 30 % din indemnizația menționată la articolul 10 din statut, în cazul în care această valoarea este mai mare decât valorile vizate la alineatele (1) și (2).

Dreptul la pensia de urmaș pentru soțul supraviețuitor nu este atins în cazul în care acesta se recăsătorește. Dreptul la pensia de urmaș se pierde în cazul în care circumstanțele cazului în speță nu lasă loc de îndoială în ceea ce privește încheierea căsătoriei cu unicul scop de a obține pensia. În acest caz, această situație este evaluată pe baza datelor verificabile provenite din surse accesibile publicului și în funcție de circumstanțele specifice fiecărui caz, în urma unei proceduri contradictorii.

(4)

Valoarea pensiei de orfan pentru copilul aflat în întreținere se ridică la 20 % din valoarea menționată la alineatul (1) sau (2).

(5)

În cazurile în care numărul de copii depășește doi, valoarea maximă a pensiilor de orfan care pot fi alocate se împarte în mod egal între orfanii care au dreptul la aceasta.

(6)

După caz, valoarea maximă a pensiei ce urmează a fi plătită se împarte între soțul supraviețuitor și copiii aflați în întreținere, în funcție de procentajele prevăzute la alineatele (3), (4) și (5).

(1)

Pensia de urmaș și pensia de orfan sunt acordate din prima zi a lunii calendaristice care urmează datei decesului.

(2)

În cazul decesului beneficiarului, dreptul la pensia de urmaș încetează la sfârșitul lunii în cursul căreia a survenit decesul.

(3)

Dreptul la pensia de orfan încetează la sfârșitul lunii în cursul căreia orfanul împlinește vârsta de 21 de ani.

Cu toate acestea, acest drept se prorogă pe durata studiilor sau a formării profesionale a orfanului și cel mult până la sfârșitul lunii în cursul căreia acesta împlinește vârsta de 25 de ani.

Pensia este plătită în continuare orfanului care este împiedicat de o boală sau de o infirmitate să își câștige existența. Boala sau infirmitatea de care suferă trebuie confirmată de medicul Parlamentului. Beneficiarul poate contesta decizia medicului prin solicitarea reunirii unei comisii, care se poate forma după modelul comisiei de invaliditate prevăzute în anexa II secțiunea 3 din Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68.

Dreptul încetează dacă copilul redevine capabil de a se întreține singur. În acest scop, Parlamentul poate solicita examinarea acestuia, la fiecare cinci ani, de către un medic desemnat cu scopul de a verifica dacă îndeplinește în continuare condițiile necesare pentru a beneficia de pensie.

(1)

Punerea în aplicare a prezentelor Norme de aplicare, precum și orice cerere de plată depusă în temeiul prezentelor Norme de aplicare sunt în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului ( 7 ) și cu Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei ( 8 ).

(2)

În cazul în care prezentele norme de aplicare prevăd încheierea de contracte între Parlament și terți, ordonatorul de credite responsabil este abilitat să le semneze.

(1)

Plățile efectuate în temeiul prezentelor norme de aplicare pe baza dispozițiilor titlului I capitolele 4, 5 și 6 sunt rezervate exclusiv finanțării activităților legate de exercitarea mandatului deputaților și nu pot acoperi cheltuielile personale sau pentru a finanța subvenții sau donații cu caracter politic.

(1a)

Atunci când participă la execuția bugetului, deputații se asigură că propriile lor interese nu se află în conflict cu interesele financiare ale Uniunii.

Constituie un conflict de interese situația în care desfășurarea activităților deputatului este influențată în mod necorespunzător din motive familiale, afective, de interes economic sau din orice alt motiv ce ține de partajarea unor interese cu beneficiarul.

(2)

Deputații restituie Parlamentului sumele neutilizate, cu excepția cazului în care sumele respective sunt rambursate sub formă de sume forfetare.

(1)

Plățile în temeiul prezentelor norme de aplicare se fac prin transfer bancar, în conformitate cu prevederile Directivei 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne ( 9 ). Parlamentul suportă cheltuielile care incumbă plătitorului. Orice altă cheltuială este suportată de către beneficiarul plății.

(2)

Plățile se efectuează în euro, cu excepția cazului în care beneficiarul, care a fost ales sau are reședința într-unul dintre statele membre care nu aparține zonei euro, solicită plata integrală sau parțială în moneda acelui stat membru.

(3)

Conversia între euro și o altă monedă se efectuează utilizând cursul contabil lunar pentru euro fixat în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a regulamentului financiar ( 10 ).

(4)

Pentru vărsarea cheltuielilor de asistență parlamentară, prin derogare de la alineatul 3, conversia între euro și o altă monedă se efectuează utilizând cursul contabil lunar pentru euro din luna decembrie a anului precedent fără ca, pe perioada unei legislaturi, valoarea lunară maximă a sumei pusă la dispoziția deputatului, exprimată în moneda națională, după aplicarea indexării anuale și a oricărui spor eventual decis de către Birou, să fie mai mică decât valoarea stabilită pentru anul precedent.

(1)

În momentul preluării funcției, deputatul comunică serviciului competent al Parlamentului coordonatele bancare [numărul IBAN, codul BIC (SWIFT) și adresa băncii] fie ale unui cont, fie ale mai multor conturi pe numele său în care pot fi vărsate indemnizațiile prevăzute la articolul 10 din statut, alte indemnizații, precum și sumele rambursate pentru alte cheltuieli.

În lipsa unor instrucțiuni diferite din partea deputatului, a fostului deputat sau a succesorilor acestuia în drepturi, contul deschis pentru primirea indemnizației prevăzute la articolul 10 din statut este utilizat, de asemenea, pentru plata indemnizației tranzitorii și a pensiilor.

(2)

Orice plată destinată unei alte persoane decât deputatul este condiționată de prezentarea prealabilă a unui document emis de banca beneficiarului care să confirme că acesta este titularul contului în care trebuie efectuată plata și care să conțină numărul IBAN al contului, codul BIC (SWIFT) și adresa băncii.

(3)

În ceea ce privește plățile legate de asistența parlamentară, deputatul comunică detaliile contului bancar al colaboratorului său terțului plătitor sau, în cazul menționat la articolul 36 alineatul (5), serviciului competent. Contul bancar al colaboratorului este deschis în statul membru în care acesta își exercită activitățile principale. Plățile se efectuează în moneda în care sunt stabilite salariul sau onorariul colaboratorului.

Terțul plătitor comunică detaliile contului său bancar serviciului competent.

(1)

Indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut, indemnizația tranzitorie și pensiile sunt plătite la data de 15 a lunii, pentru luna în curs. Indemnizația pentru cheltuieli generale este vărsată la data de întâi a lunii, pentru luna în curs.

(2)

Plățile legate de cheltuielile de asistență parlamentară se fac prin transfer către terțul plătitor sau, în cazul menționat la articolul 36 alineatele (4) și (5), către asistentul local la data de 15 a lunii, pentru luna în curs.

Aceste plăți se efectuează în conformitate cu instrucțiunile deputatului, transmise până la data de 25 a lunii precedente.

(3)

Celelalte rambursări ale cheltuielilor se efectuează la prezentarea documentelor justificative, conform prezentelor norme de aplicare.

(4)

Datele limită pentru prezentarea documentelor justificative, conform prezentelor norme de aplicare, sunt următoarele:

(a)

pentru cheltuielile de deplasare și de ședere: cel târziu la data de 31 octombrie a anului calendaristic care urmează celui în care a avut loc călătoria respectivă;

(b)

pentru cheltuielile de asistență parlamentară și alte cheltuieli: până la data scadenței, stabilită prin dispozițiile aplicabile și cel târziu până la data de 7 decembrie a exercițiului bugetar pentru care se solicită suportarea sau rambursarea cheltuielilor.

(5)

Secretarul General poate lua măsuri specifice pentru plata în avans a cheltuielilor de deplasare ordinare și a celor de ședere.

În cazul pierderii documentelor justificative necesare, deputații prezintă o declarație de pierdere, însoțită de documente substitutive care îndeplinesc cerințele prevăzute în prezentele norme de aplicare.

În cazul în care un deputat sau un terț plătitor nu respectă obligațiile care decurg din prezentele norme de aplicare sau din contractul încheiat în conformitate cu articolul 35, ordonatorul de credite responsabil poate solicita suspendarea plății unei părți sau a întregii sume, ținând cont în mod corespunzător de eventualele interese legitime ale terților, pe parcursul perioadei necesare persoanei în cauză pentru a se conforma obligațiilor ce îi revin sau pentru a evalua posibilitatea de a aplica articolul 68.

Prealabil unei astfel de decizii, deputatul sau terțul plătitor este informat în scris și dispune de o perioadă de o lună pentru a se conforma normelor de aplicare sau contractului. O copie a scrisorii este trimisă chestorilor și, dacă este cazul, tuturor terților implicați.

(1)

Orice sumă vărsată în mod nejustificat în aplicarea prezentelor norme trebuie restituită. Secretarul General dă instrucțiuni de recuperare a acestor sume de la deputații în cauză.

(2)

Orice decizie privitoare la recuperarea sumelor este luată asigurându-se exercitarea efectivă a mandatului deputatului și buna funcționare a Parlamentului, deputatul în cauză fiind audiat în prealabil de Secretarul General.

(3)

Prezentul articol se aplică, de asemenea, foștilor deputați și terților.

(1)

Biroul poate indexa în fiecare an sumele menționate la articolul 15 litera (c), articolul 20, articolul 22 alineatele (1) și (3), articolul 24 alineatul (2) și la articolul 26 alineatul (2) cu cel mult nivelul ratei anuale a inflației din Uniunea Europeană corespunzătoare lunii octombrie a anului precedent și publicată de Eurostat.

(2)

Biroul indexează anual, dacă este cazul, suma menționată la articolul 33 alineatul (4) pe baza indicelui comun stabilit de Eurostat în cooperare cu institutele naționale de statistică din statele membre în temeiul articolului 65 din Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68. Această indexare se aplică retroactiv din luna iulie a anului pentru care se stabilește indicele.

Deputaților li se aplică, în condițiile prevăzute la articolul 12 din statut, Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 260/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de definire a condițiilor și a procedurii de aplicare a impozitului stabilit în beneficiul Comunităților Europene ( 11 ).

(1)

Pot face obiectul popririi indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut, indemnizația tranzitorie sau pensia pentru vechime în muncă, în limita unei treimi, în temeiul unei hotărâri judecătorești sau a deciziei autorității administrative competente.

(2)

Secretarul General dă instrucțiuni în vederea executării acestei măsuri, asigurând exercitarea efectivă a mandatului deputatului și buna funcționare a Parlamentului, deputatul în cauză fiind audiat în prealabil.

(1)

Orice deputat care consideră că prezentele norme au fost puse în aplicare în mod incorect cu privire la persoana sa de către serviciile competente, poate adresa în scris o contestație Secretarului General.

Decizia Secretarului General cu privire la contestație prezintă motivele pe care se întemeiază.

(2)

În cazul în care nu este de acord cu decizia Secretarului General, deputatul poate solicita, în termen de două luni de la notificarea deciziei Secretarului General, trimiterea chestiunii către chestori, care iau o hotărâre după consultarea Secretarului General.

(3)

Dacă una dintre părțile unei proceduri de contestare nu este de acord cu decizia adoptată de chestori, aceasta poate solicita, în termen de două luni de la notificarea deciziei respective, trimiterea chestiunii Biroului, care ia decizia finală.

(4)

Prezentul articol se aplică moștenitorilor legali ai deputaților, precum și foștilor deputați și moștenitorilor legali ai acestora.

(1)

În cazurile în care prezentele norme de aplicare fac referire la depunerea de cereri pentru rambursarea sau suportarea cheltuielilor, cererile respective pot fi introduse electronic și însoțite de o semnătură electronică.

(2)

În cazurile în care prezentele norme de aplicare prevăd prezentarea de documente justificative, acestea pot fi prezentate sub forma unor copii scanate, deputatul declarând pe propria răspundere că documentele prezentate corespund documentelor originale.

(3)

Pentru a permite efectuarea de controale privind conformitatea copiilor scanate ale documentelor justificative cu documentele originale, deputații păstrează originalele până la data de 31 decembrie a anului calendaristic ce urmează celui în care au depus cererea de rambursare sau de suportare a cheltuielilor.

Serviciile competente ale Parlamentului pun în aplicare un sistem de control prin sondaj pentru a se asigura că copiile scanate ale documentelor justificative corespund documentelor originale.

Prezentele normele de aplicare intră în vigoare concomitent cu intrarea în vigoare a statutului.

Sub rezerva dispozițiilor tranzitorii prevăzute la titlul IV, normele CID devin caduce în ziua intrării în vigoare a statutului.

Pensia de soț supraviețuitor, pensia de invaliditate și pensia pentru vechime în muncă

(1)

Pensia de soț supraviețuitor, pensia de invaliditate, pensia suplimentară de invaliditate acordată copiilor aflați în întreținere și pensia pentru vechime în muncă atribuite în temeiul anexelor I, II și III la normele CID sunt vărsate în continuare, în conformitate cu anexele menționate, persoanelor care au beneficiat de aceste prestații înainte de data intrării în vigoare a statutului.

În cazul în care un fost deputat care primește pensia de invaliditate decedează după data de 14 iulie 2009, pensia de urmaș se plătește soțului/soției supraviețuitor/supraviețuitoare, partenerului/partenerei stabil(e) sau copiilor aflați în întreținerea deputatului respectiv, sub rezerva respectării condițiilor menționate în anexa I la normele CID.

(2)

Rămâne dobândit, în conformitate cu anexa III menționată mai sus, dreptul la pensia pentru vechime în muncă dobândit înainte de data intrării în vigoare a statutului. Persoanele care au dobândit drepturi în cadrul acestui regim de pensii beneficiază de o pensie calculată pe baza drepturilor dobândite în conformitate cu anexa III menționată mai sus, cu condiția să îndeplinească condițiile prevăzute în acest scop de legislația internă a statului membru respectiv și să fi depus cererea menționată la articolul 3 alineatul (2) din anexa III de mai sus.

(1)

O pensie complementară care devine exigibilă pentru foști deputați sau alți beneficiari în temeiul articolelor 1, 3 și 4 din anexa VII la normele CID înainte de 1 ianuarie 2019 este vărsată în continuare în conformitate cu respectiva anexă, în forma aplicabilă până la 31 decembrie 2018.

(2)

Orice pensie complementară care nu a devenit încă exigibilă la 1 ianuarie 2019 este stabilită și plătită în temeiul articolelor 1 și 2 din anexa VII la normele CID, cu următoarele condiții și derogări:

(2a)

Pensia complementară (facultativă) pentru alți beneficiari în temeiul articolelor 3 și 4 din anexa VII la normele CID, care nu a devenit încă exigibilă la 1 ianuarie 2019, este supusă unei prelevări speciale în cuantum de 5 % din valoarea nominală a pensiei. Prelevarea se plătește direct către Fond de pensii complementare (facultative).

(3)

În conformitate cu anexa VII menționată mai sus, continuă să cumuleze noi drepturi după intrarea în vigoare a statutului deputații aleși în 2009:

(a)

care au avut statutul de deputat într-o legislatură precedentă; și

(b)

care au dobândit deja sau urmau să dobândească drepturi în cadrul regimului de pensie complementară; și

(c)

pentru care statul membru în care deputatul a fost ales a adoptat o reglementare derogatorie, în conformitate cu articolul 29 din statut, sau care, în conformitate cu articolul 25 din statut, au optat pentru sistemul național; și

(d)

care nu au dreptul la pensie națională sau europeană în urma exercitării mandatului de deputat european.

(4)

Contribuțiile datorate de către deputați la fondul de pensie complementară sunt vărsate din fonduri personale.

(1)

Indemnizația tranzitorie atribuită în temeiul anexei V la normele CID este vărsată în continuare, în conformitate cu prezenta anexă, persoanelor care au beneficiat de această indemnizație înainte de data intrării în vigoare a statutului.

(2)

Deputaților al căror mandat parlamentar încetează definitiv la sfârșitul celei de a șasea legislaturi li se atribuie indemnizația tranzitorie prevăzută la anexa V de mai sus.

(3)

Pentru deputații care primesc indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut și al căror mandat se încheie după data intrării în vigoare a statutului, cuantumul indemnizației tranzitorii se stabilește ținând seama de perioada de mandat exercitat anterior acestei date, în conformitate cu articolul 13 din statut.

(4)

Cu toate acestea, deputații menționați la alineatul (3) pot solicita calcularea în mod proporțional a indemnizației tranzitorii, în ceea ce privește perioada de mandat anterioară datei intrării în vigoare a statutului, în conformitate cu normele prevăzute la anexa V din normele CID. Durata mandatului astfel calculată se deduce din durata maximă fixată la articolul 13 alineatul (2) din statut.

Regim tranzitoriu privind contractele asistenților locali și ale agenților de plată

(1)

Dispozițiile de la articolele 34 și 35, astfel cum au fost modificate de Birou prin decizia din 26 octombrie 2015, în ceea ce privește numărul asistenților și remunerarea asistenților și a agenților de plată nu afectează contractele aflate în curs, cu condiția ca cererea de rambursare a cheltuielilor aferente să fi fost depusă la serviciul competent înainte de 27 octombrie 2015.

(2)

Contractele de acest tip menționate la alineatul (1) pot fi reînnoite sau modificate numai în conformitate cu dispozițiile titlului I, capitolul 5.

Condițiile privind continuarea, conversia sau lichidarea sumei de răscumpărare a asigurării de viață în cazul încetării mandatului, prevăzute la articolul 19 alineatul (2) din normele CID, se aplică, în temeiul poliței de asigurare, tuturor deputaților care rămân în funcție până la sfârșitul celei de a șasea legislaturi, cu condiția ca primele de asigurare să fi fost plătite pe o perioadă de cel puțin doi ani.

Prestațiile acordate în temeiul articolului 21b din normele CID deputaților care au fost realeși în 2009 continuă să fie vărsate în conformitate cu prezentul articol.

(1)

Deputații realeși în 2009 care și-au exercitat dreptul de a opta conferit de articolul 25 din statut primesc indemnizația, indemnizația tranzitorie, pensia pentru vechime în muncă, pensia de invaliditate și pensia de soț supraviețuitor, pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a statutului, exclusiv de la bugetul statului membru respectiv și numai cu respectarea condițiilor prevăzute de legislația internă a acestuia.

În plus, deputații menționați la primul paragraf pot solicita Parlamentului vărsarea unei indemnizații tranzitorii pe perioada de mandat anterioară intrării în vigoare a statutului, în conformitate cu normele prevăzute în anexa V din normele CID.

(2)

Acest regim se aplică, de asemenea, deputaților pentru care statul membru în care au fost aleși a adoptat o reglementare derogatorie, în conformitate cu articolul 29 din statut.

(3)

Prin derogare de la articolul 7 alineatul (2), deputaților pentru care statul membru în care au fost aleși a adoptat o reglementare derogatorie, în conformitate cu articolul 29 din statut, sau care, în conformitate cu articolul 25 din statut, au optat pentru sistemul național, o treime din prima de asigurare plătită de deputați este plătită direct și în mod individual din contul personal al acestora.

(4)

Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1), foștii deputați care, ca urmare a aplicării articolului 25 sau a articolului 29 din statut, primesc o pensie în cadrul sistemului național, au dreptul la rambursarea a două treimi din cheltuielile efectuate în caz de boală, în timpul sarcinii sau la nașterea unui copil, în condițiile prevăzute de prezentele norme de aplicare, în cazul în care nu dispun de o asigurare principală de sănătate.

(5)

Foștii deputați care primesc o pensie în cadrul regimului național, în temeiul articolului 25 sau al articolului 29 din statut, și care suferă de o boală gravă recunoscută au dreptul la rambursarea cheltuielilor medicale legate de continuarea unui tratament aflat în curs, în condițiile prevăzute de prezentele norme de aplicare, în cazul în care:

(a)

boala gravă a fost cauzată de un eveniment care a survenit în timpul mandatului și l-a împiedicat pe deputatul în cauză să își exercite ultima parte a mandatului;

(b)

boala a fost recunoscută de Parlament ca fiind o boală gravă în timpul mandatului deputatului; și

(c)

tratamentul medical a fost început în timpul mandatului deputatului.

Dacă fostul deputat beneficiază de o asigurare principală, acest drept se aplică doar în mod complementar, adică numai în cazul acelor costuri care nu sunt acoperite de asigurarea principală.

Deputaților care, în temeiul articolului 3 alineatul (4), renunță la dreptul la rambursarea cheltuielilor medicale în termen de 15 martie 2011, li se rambursează cheltuielile în conformitate cu condițiile prevăzute la alineatul respectiv, cu efect retroactiv începând cu 14 iulie 2009, sau începând cu prima lună după data ultimei rambursări a cheltuielilor medicale, efectuată în conformitate cu articolul 3 alineatul (1).

( 2 ) Reglementarea comună privind asigurarea împotriva riscurilor de boală a funcționarilor Comunităților Europene, adoptată de toate instituțiile (acord comun constatat de Președintele Curții de Justiție a Comunităților Europene la 24 noiembrie 2005), prevăzută la articolul 72 din Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 privind Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene și privind introducerea unor măsuri speciale aplicabile temporar funcționarilor Comisiei (JO L 56, 4.3.1968, p. 1).

( 3 ) Decizia Comisiei din 2 iulie 2007 de stabilire a dispozițiilor generale de punere în aplicare privind rambursarea cheltuielilor medicale.

( 5 ) Reglementarea comună privind acoperirea riscurilor de accident și de boală profesională ale funcționarilor Comunităților Europene, adoptată de toate instituțiile, al căror acord comun a fost constatat de către Președintele Curții de Justiție a Comunităților Europene la 13 decembrie 2005.

( 6 ) Dacă se dovedește faptul că terțul plătitor ales de deputat în temeiul alineatului 3 litera (a) sau (c) nu poate gestiona decât contracte de muncă, în caz de nevoie, deputatul poate solicita, pentru contractele de prestări de servicii pe care le încheie, să facă apel la serviciile terțului plătitor de la alineatul 3 litera (b).

( 7 ) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

( 8 ) Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 11 și 23 noiembrie 2009, 14 decembrie 2009, 19 aprilie 2010 și 5 iulie 2010 2010/C 180/01	C 180	1	6.7.2010
►M2	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 5 iulie și 18 octombrie 2010 2010/C 283/04	C 283	9	20.10.2010
►M3	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 13 decembrie 2010 2010/C 340/06	C 340	6	15.12.2010
M4	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 13 decembrie 2010 și 14 februarie 2011 2011/C 49/02	C 49	2	16.2.2011
►M5	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 23 martie 2011 2011/C 93/03	C 93	2	25.3.2011
►M6	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 23 martie și 14 noiembrie 2011 2011/C 335/07	C 335	12	16.11.2011
►M7	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 12 decembrie 2012 2012/C 390/07	C 390	4	18.12.2012
►M8	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 1 iulie 2013 2013/C 194/02	C 194	6	5.7.2013
M9	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 16 iunie 2014 2014/C 200/02	C 200	56	28.6.2014
►M10	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 15 septembrie 2014 2014/C 340/04	C 340	3	30.9.2014
►M11	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 15 decembrie 2014 2014/C 466/01	C 466	1	30.12.2014
►M12	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 26 octombrie 2015 2015/C 397/03	C 397	2	28.11.2015
M13	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 14 decembrie 2015 2015/C 435/03	C 435	6	24.12.2015
M14	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 12 decembrie 2016 2016/C 484/06	C 484	19	24.12.2016
►M15	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 11 decembrie 2017 2017/C 445/02	C 445	8	28.12.2017
►M16	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 11 iunie și 2 iulie 2018 2018/C 250/03	C 250	2	17.7.2018
►M17	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 10 decembrie 2018 2018/C 466/02	C 466	8	28.12.2018
►M18	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 1 iulie 2019 2019/C 235/03	C 235	3	12.7.2019
►M19	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 16 decembrie 2019 2019/C 431/09	C 431	9	23.12.2019
►M20	DECIZIA BIROULUI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 16 decembrie 2020 2020/C 444/01	C 444	1	22.12.2020

CUPRINS
TITLUL I —	EXERCITAREA MANDATULUI PARLAMENTAR
Capitole:
1.	Indemnizația parlamentară
2.	Cheltuielile în caz de boală
3.	Asigurarea împotriva riscurilor legate de exercitarea mandatului parlamentar
4.	Rambursarea cheltuielilor
5.	Asistența acordată de colaboratorii personali
6.	Dotarea cu bunuri materiale
TITLUL II —	ÎNCETAREA MANDATULUI PARLAMENTAR
Capitole:
1.	Indemnizația tranzitorie
2.	Pensia pentru limită de vârstă
3.	Pensia de invaliditate
4.	Pensia de urmaș și pensia de orfan
TITLUL III —	DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE
Capitole:
1.	Modalități de plată
2.	Regularizarea și recuperarea datoriilor
3.	Alte dispoziții financiare generale
4.	Dispoziții finale
TITLUL IV —	DISPOZIȚII TRANZITORII