Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

privind organizarea comună a pieței vitivinicole, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999, a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 și a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2392/86 și a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 36 și 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European ( 1 ),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European ( 2 ),

întrucât:

(1)	Regimul comunitar care se aplică sectorului vitivinicol este stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole ( 3 ) și regulamentele de punere în aplicare a acestuia.

(2)

Consumul de vin în Comunitate a înregistrat o scădere constantă, iar volumul de vin exportat din Comunitate începând cu anul 1996 a crescut într-un ritm mult mai lent decât cel al importurilor. Aceasta a dus la o deteriorare a echilibrului între cerere și ofertă, care, la rândul său, are consecințe considerabile asupra prețurilor și veniturilor producătorilor.

(3)

Nu toate instrumentele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 s-au dovedit eficiente pentru orientarea sectorului vitivinicol către o dezvoltare competitivă și durabilă. Măsurile specifice mecanismelor de piață s-au dovedit adesea mediocre din perspectiva eficienței costurilor, în măsura în care au încurajat excedente structurale fără a impune îmbunătățiri structurale. Mai mult decât atât, unele dintre măsurile de reglementare existente au restricționat în mod nejustificat activitățile producătorilor competitivi.

(4)	Prin urmare, cadrul juridic actual nu pare să permită atingerea în mod durabil a obiectivelor prevăzute la articolul 33 din tratat și, în special, stabilizarea pieței vitivinicole și asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populația agricolă în cauză.

(5)

Din perspectiva experienței dobândite, este oportună, prin urmare, modificarea fundamentală a regimului comunitar aplicabil sectorului vitivinicol, în vederea atingerii următoarelor obiective: creșterea competitivității producătorilor de vin din Comunitate; consolidarea reputației vinului de calitate din Comunitate ca fiind cel mai bun la nivel mondial; recâștigarea vechilor piețe de desfacere și câștigarea unor piețe noi în Comunitate și în lume; stabilirea unui regim vitivinicol care funcționează în baza unor norme clare, simple și eficiente, care creează un echilibru între cerere și ofertă; stabilirea unui regim vitivinicol care păstrează cele mai bune tradiții ale producției vitivinicole comunitare, consolidează structura socială a numeroase regiuni rurale și garantează că întregul proces de producție respectă mediul. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 ar trebui abrogat și înlocuit cu prezentul regulament.

(6)

Prezentul regulament a fost precedat de un proces de evaluare și consultare destinat să permită o mai bună identificare și circumscriere a necesităților sectorului vitivinicol. S-a solicitat elaborarea unui raport extern de evaluare, care a fost publicat în noiembrie 2004. Pentru a oferi părților interesate posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere, Comisia a organizat un seminar la 16 februarie 2006. Comunicarea Comisiei „Către un sector vitivinicol european durabil” a fost publicată la 22 iunie 2006, împreună cu un studiu de impact care enumeră o serie de opțiuni pentru o reformă a sectorului vitivinicol.

(7)

Între iulie și noiembrie 2006 au avut loc discuții la nivelul Consiliului. În decembrie 2006, atât Comitetul Economic și Social European, cât și Comitetul Regiunilor au adoptat rapoarte privind opțiunile de reformă a sectorului vitivinicol propuse de comunicarea Comisiei. La 15 februarie 2007, Parlamentul European a adoptat, din proprie inițiativă, un raport privind comunicarea menționată anterior, concluziile acestuia fiind luate în considerare în prezentul regulament.

(8)

Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) ( 4 ) ar trebui să se aplice în cele din urmă și sectorului vitivinicol. Regulamentul unic OCP include dispoziții orizontale, în special privind comerțul cu țările terțe, regulile de concurență, controale și sancțiuni, schimbul de informații dintre Comisie și statele membre. Pentru a facilita integrarea lor ulterioară în Regulamentul unic OCP, dispozițiile prezentului regulament referitoare la aspectele orizontale menționate ar trebui aliniate într-o cât mai mare măsură posibilă cu cele ale Regulamentului unic OCP.

(9)

Este important să se prevadă măsuri de sprijin de natură să consolideze structurile competitive. Deși este indicat ca aceste măsuri să fie finanțate și definite de Comunitate, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege gama adecvată de măsuri care să răspundă necesităților organismelor lor regionale, ținând cont de particularitățile acestora, dacă este cazul, și de a le integra în programele naționale de sprijin. Statele membre ar trebui să își asume răspunderea pentru punerea în aplicare a acestor programe.

(10)

La stabilirea cheii de repartiție a fondurilor destinate programelor naționale de sprijin între statele membre ar trebui să se țină cont de cota-parte istorică a acestora din bugetul vitivinicol, ca principal criteriu, precum și de suprafața cultivată cu viță-de-vie și de producția anterioară. Totuși, respectiva cheie ar trebui adaptată în privința situațiilor în care folosirea cotei-părți istorice din bugetul vitivinicol ca principal criteriu ar determina o distribuire neîntemeiată a fondurilor.

(11)

Una dintre măsurile principale eligibilă în cadrul programelor naționale de sprijin ar trebui să fie promovarea și comercializarea vinurilor comunitare în țările terțe. Având în vedere efectele structurale pozitive pe care le au asupra sectorului vitivinicol, ar trebui susținute în continuare activitățile de restructurare și reconversie. De asemenea, ar trebui să fie disponibil un sprijin pentru investiții în sectorul vitivinicol care sunt direcționate către îmbunătățirea performanței economice a întreprinderilor. Sprijinul pentru distilarea subproduselor ar trebui să fie o măsură aflată la dispoziția statelor membre care doresc să folosească un astfel de instrument pentru a asigura calitatea vinului, protejând, în același timp, mediul.

(12)	Pentru a încuraja o gestionare responsabilă a situațiilor de criză, instrumente preventive, precum asigurarea recoltei, fondurile mutuale și recoltarea înainte de coacere, ar trebui să fie eligibile pentru a beneficia de sprijin în cadrul programelor de sprijin.

(13)

Menținerea unor măsuri tradiționale pe o perioadă de tranziție este justificată în vederea atenuării efectului produs de încetarea abruptă a aplicării măsurilor de piață obișnuite, finanțate până în prezent din fonduri comunitare. Măsurile vizate sprijină distilarea alcoolului alimentar, distilarea de criză și folosirea mustului de struguri concentrat.

(14)

În sfârșit, statele membre ar putea prefera acordarea decuplată de ajutoare în cadrul regimului de plată unică pentru agricultori. Prin urmare, această posibilitate ar trebui să se afle la dispoziția statelor membre și, având în vedere particularitățile regimului de plată unică, orice astfel de transfer ar trebui să fie ireversibil și să ducă la reducerea corespunzătoare a bugetului disponibil pentru programele de sprijin naționale în anii următori.

(15)

Finanțarea măsurilor eligibile de către Comunitate ar trebui să fie condiționată, atunci când acest lucru este posibil, de respectarea de către producătorii vizați a anumitor norme de mediu în vigoare. Orice constatare privind nerespectarea normelor ar trebui să atragă după sine o reducere corespunzătoare a plăților.

(16)	Sprijinul acordat sectorului vitivinicol ar trebui să provină și din măsurile structurale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) ( 5 ).

(17)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, următoarele măsuri ar trebui să fie relevante pentru sectorul vitivinicol: instalarea tinerilor agricultori, investițiile în echipamentele tehnice și îmbunătățiri legate de comercializare, formarea profesională, sprijinul pentru informare și promovare pentru organizațiile de producători care participă la un program de calitate, sprijinul pentru agromediu, pensionarea anticipată a agricultorilor care decid să înceteze definitiv orice activitate agricolă comercială pentru a transfera exploatația altor agricultori.

(18)	Pentru a suplimenta mijloacele financiare disponibile în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, ar trebui instituit un transfer progresiv de fonduri către bugetul care ține de regulamentul respectiv, în cazurile în care sumele în cauză sunt suficient de importante.

(19)	Anumite măsuri de reglementare ar trebui să fie aplicabile în sectorul vitivinicol, în special din motive de sănătate, calitate și din motive legate de așteptările consumatorului.

(20)	Statele membre care produc mai mult de 50 000 de hectolitri pe an ar trebui să își asume în continuare responsabilitatea pentru clasificarea soiurilor de struguri de vinificație din care este permisă producerea vinului pe teritoriile lor. Anumite soiuri de struguri de vinificație ar trebui excluse.

(21)	Anumite produse care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie comercializate în Comunitate în conformitate cu o clasificare specifică a produselor viticole și cu caracteristicile aferente.

(22)

Produsele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie produse conform anumitor norme privind practicile și restricțiile oenologice, care să garanteze că au fost luate în considerare cerințele privind sănătatea și așteptările consumatorilor privind calitatea și metodele de producție. Din motive de flexibilitate, actualizarea acestor practici și aprobarea altora noi ar trebui să fie efectuată prin intermediul măsurilor de punere în aplicare, cu excepția domeniilor îmbogățirii și acidificării, sensibile din punct de vedere politic, pentru care competența de a aduce modificări ar trebui să revină în continuare Consiliului.

(23)

Creșterea conținutului de alcool al vinurilor ar trebui să facă obiectul anumitor limite și, atunci când este aplicată, ar trebui efectuată prin adăugarea în vin de must de struguri concentrat sau must de struguri concentrat rectificat sau zaharoză, atunci când acest lucru este permis. Limitele marjelor de creștere a îmbogățirii permise ar trebui să devină mai stricte decât cele actuale.

(24)	Dată fiind calitatea scăzută a vinului obținut prin suprapresare, această practică ar trebui interzisă.

(25)	Pentru a respecta standardele internaționale în acest domeniu, Comisia ar trebui să se bazeze, ca regulă generală, pe practicile oenologice recomandate de Organizația Internațională pentru Vie și Vin (OIV).

(26)

Cupajarea unui vin originar dintr-o țară terță cu un vin din cadrul Comunității și cupajarea între vinuri originare din țările terțe ar trebui să fie în continuare interzise în Comunitate. De asemenea, ar trebui să se interzică transformarea în vin sau adăugarea la vin, pe teritoriul Comunității, a anumitor tipuri de must de struguri, suc de struguri și struguri proaspeți provenind din țări terțe.

(27)

În Comunitate, conceptul de vin de calitate se bazează, printre altele, pe caracteristici specifice care pot fi atribuite originii geografice a vinului. Astfel de vinuri sunt identificate pentru consumatori prin denumiri de origine protejate și indicații geografice protejate, deși sistemul actual nu este pe deplin dezvoltat în acest sens. Pentru a face posibilă existența unui cadru mai transparent și mai elaborat care să stea la baza revendicărilor calitative asociate produselor în cauză, ar trebui să se introducă un regim conform căruia cererile de denumire de origine protejată sau de indicație geografică protejată să fie examinate în conformitate cu politica comunitară orizontală referitoare la calitatea produselor alimentare, altele decât vinurile și băuturile spirtoase, definită în Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare ( 6 ).

(28)	Pentru a menține caracteristicile calitative specifice ale vinurilor cu denumire de origine sau cu indicație geografică, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a pune în aplicare norme mai restrictive în acest sens.

(29)

Pentru a putea beneficia de protecție în Comunitate, denumirile de origine și indicațiile geografice ar trebui recunoscute și înregistrate la nivel comunitar. Pentru a garanta faptul că aceste denumiri îndeplinesc condițiile prevăzute de prezentul regulament, cererile ar trebui examinate de autoritățile naționale ale statelor membre în cauză, sub rezerva respectării unor dispoziții comune minime, inclusiv o procedură națională de opoziție. Comisia ar trebui să examineze ulterior aceste decizii, pentru a garanta faptul că cererile respectă condițiile prevăzute de prezentul regulament și uniformitatea acestei practici în toate statele membre.

(30)	Protecția ar trebui să fie disponibilă pentru denumirile de origine și indicațiile geografice din țările terțe, atunci când acestea sunt protejate în țara de origine.

(31)	Procedura de înregistrare ar trebui să permită oricărei persoane fizice sau juridice care are un interes legitim într-un stat membru sau o țară terță să își exercite drepturile prin notificarea obiecțiilor sale.

(32)

Denumirile de origine și indicațiile geografice înregistrate ar trebui să beneficieze de protecție împotriva oricăror utilizări prin care se profită în mod abuziv de reputația produselor care respectă normele legale. Pentru a favoriza o concurență loială și a nu induce în eroare consumatorii, această protecție ar trebui să privească, de asemenea, produse și servicii cărora nu li se aplică prezentul regulament, inclusiv cele care nu sunt prevăzute în anexa I la tratat.

(33)	Ar trebui să se prevadă proceduri care să permită modificarea specificațiilor produsului după acordarea protecției, precum și anularea denumirii de origine sau a indicației geografice, în special în cazul în care nu mai este asigurată respectarea specificației respective a produsului.

(34)

Denumirile de origine și indicațiile geografice protejate pe teritoriul Comunității ar trebui să fie supuse unor controale efectuate, dacă este posibil, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor ( 7 ), care să includă un sistem de verificări pentru a asigura conformitatea cu specificațiile produsului pentru vinurile în cauză.

(35)	Statele membre ar trebui să fie autorizate să perceapă o taxă pentru acoperirea costurilor suportate, inclusiv a costurilor ocazionate de examinarea cererilor de protecție, a declarațiilor de opoziție, a cererilor de modificare și a cererilor de anulare introduse în temeiul prezentului regulament.

(36)

Din motive de securitate juridică, denumirile de origine și indicațiile geografice existente în Comunitate ar trebui să fie excluse de la aplicarea noii proceduri de examinare. Cu toate acestea, statele membre în cauză ar trebui să furnizeze Comisiei informațiile și actele de bază în temeiul cărora aceste denumiri de origine și indicații geografice au fost recunoscute la nivel național, în caz contrar acestea pierzând protecția de care beneficiază. Din motive de securitate juridică, posibilitatea de a anula denumirile de origine și indicațiile geografice existente ar trebui să fie limitată.

(37)	Politica de calitate este reglementată la nivel național în anumite state membre în funcție de dispozițiile și practicile naționale. Aceste dispoziții și practici pot continua să se aplice.

(38)

Anumite mențiuni sunt utilizate în mod tradițional în cadrul Comunității și oferă consumatorilor informații despre particularitățile și calitatea vinurilor, care completează informațiile oferite de denumirile de origine și indicațiile geografice. Așadar, pentru a asigura funcționarea pieței interne și concurența loială, precum și pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor, mențiunile tradiționale respective ar trebui să fie eligibile pentru acordarea protecției în cadrul Comunității.

(39)

Descrierea, denumirea și prezentarea produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament pot avea consecințe importante în privința perspectivelor de comercializare a acestora. Diferențele dintre dispozițiile legislative ale statelor membre privind etichetarea produselor vitivinicole pot împiedica buna funcționare a pieței interne.

(40)	Prin urmare, ar trebui să se prevadă norme care să ia în considerare interesele legitime ale consumatorilor și ale producătorilor. Din acest motiv, este adecvat ca normele privind etichetarea să fie adoptate la nivel comunitar.

(41)

Aceste norme ar trebui să prevadă obligativitatea utilizării anumitor termeni, astfel încât produsul să poată fi identificat în funcție de categoria comercială și să se furnizeze consumatorilor anumite informații importante. Utilizarea altor informații facultative ar trebui, de asemenea, să fie abordată la nivel comunitar.

(42)

În lipsa unor dispoziții contrare, normele de etichetare din sectorul vitivinicol ar trebui să vină în completarea celor prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora ( 8 ), care au o aplicare orizontală. Experiența a demonstrat că, adesea, nu este oportună diferențierea normelor de etichetare în funcție de categorii de produse vitivinicole. Prin urmare, normele ar trebui să se aplice, în principiu, tuturor categoriilor de vin, inclusiv produselor importate. În special, acestea ar trebui să permită indicarea unui soi de struguri de vinificație și a unui an de recoltă a vinurilor fără denumire de origine sau indicație geografică, sub rezerva cerințelor și excepțiilor privind veridicitatea informațiilor indicate pe etichetă și verificările corespunzătoare, precum și riscul de creare a unor confuzii în rândul consumatorilor.

(43)

Existența și înființarea organizațiilor de producători continuă să rămână un mijloc de a contribui la satisfacerea necesităților sectorului vitivinicol, astfel cum sunt definite acestea la nivel comunitar. Utilitatea acestora ar trebui să rezide în sfera de acoperire și eficacitatea serviciilor pe care le oferă membrilor lor. Acest lucru este valabil și pentru organizațiile interprofesionale. Prin urmare, statele membre ar trebui să recunoască organizațiile care îndeplinesc anumite cerințe definite la nivel comunitar.

(44)

În vederea îmbunătățirii funcționării pieței vinurilor, statele membre ar trebui să fie în măsură să pună în aplicare deciziile luate de organizațiile interprofesionale. Cu toate acestea, domeniul de aplicare al acestor decizii ar trebui să excludă anumite practici care ar putea denatura concurența.

(45)

Crearea unei piețe comunitare unice implică introducerea unui sistem de schimburi comerciale la frontierele externe ale Comunității. Acesta ar trebui să includă taxe de import și, în principiu, ar trebui să stabilizeze piața comunitară. Acest sistem de schimburi comerciale ar trebui să se bazeze pe obligațiile internaționale ale Comunității, în special pe cele care rezultă din acordurile încheiate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).

(46)

Monitorizarea fluxurilor comerciale este, înainte de toate, o chestiune de gestionare, care ar trebui abordată cu flexibilitate. În consecință, Comisia ar trebui să ia o decizie privind introducerea unor cerințe în materie de licențe, ținând cont de necesitatea de a introduce licențe de import și de export pentru gestionarea piețelor respective și, în special, pentru monitorizarea importurilor de produse în cauză. Cu toate acestea, prezentul regulament ar trebui să prevadă condițiile generale care guvernează aceste licențe.

(47)	Atunci când se introduce un regim de licențe de import și de export, ar trebui impusă constituirea unei garanții, pentru a garanta faptul că operațiunile pentru care se acordă aceste licențe sunt efectiv realizate.

(48)

Regimul taxelor de import permite renunțarea la orice alte măsuri de protecție la frontierele externe ale Comunității. Mecanismul pieței interne și al taxelor vamale s-ar putea dovedi inadecvat în circumstanțe excepționale. În asemenea cazuri, pentru a nu lăsa piața comunitară fără apărare împotriva posibilelor perturbări, Comunitatea ar trebui să fie în măsură să ia de îndată toate măsurile necesare. Aceste măsuri ar trebuie să fie în conformitate cu angajamentele internaționale ale Comunității.

(49)

Pentru a preveni sau a contracara efectele adverse asupra pieței comunitare ce pot rezulta, în special, din importurile de sucuri de struguri și de produse pe bază de must de struguri, ar trebui să se aplice o taxă suplimentară la importul de astfel de produse, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

(50)

Pentru a asigura buna funcționare a pieței vitivinicole și, în special, pentru a evita perturbările pieței, este necesar să se prevadă posibilitatea de a interzice utilizarea regimului de perfecționare activă și pasivă. Pentru a putea funcționa cu succes, în general este necesară aplicarea fără întârzieri majore a unui astfel de instrument de gestionare a pieței. Prin urmare, Comisiei ar trebui să i se încredințeze competențele necesare în acest sens.

(51)	Este necesar ca produsele importate din țări terțe să fie supuse normelor comunitare privind categoriile de produse, etichetarea și denumirile de origine și indicațiile geografice. De asemenea, acestea ar trebui să fie însoțite de un raport de analiză.

(52)	În anumite condiții, este necesar să i se atribuie Comisiei competența de a deschide și a gestiona contingente tarifare care decurg din acorduri internaționale încheiate în conformitate cu tratatul sau din acte ale Consiliului.

(53)	Problema excedentului de vin din Comunitate a fost agravată în urma încălcărilor interdicției provizorii de noi plantări. În Comunitate există un număr semnificativ de plantații ilegale, care constituie o sursă de concurență neloială și exacerbează problemele sectorului vitivinicol.

(54)

Este necesar să se distingă între suprafețele plantate în mod ilegal înainte și după 31 august 1998, sub aspectul obligațiilor producătorilor cu privire la aceste suprafețe. Suprafețele plantate ilegal înainte de 1 septembrie 1998 ar trebui să beneficieze de o ultimă oportunitate de regularizare în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. În consecință, dispoziția corespunzătoare din prezentul regulament ar trebui să aibă efect retroactiv.

(55)

În prezent, suprafețele plantate ilegal înainte de 1 septembrie 1998 nu fac obiectul unei obligații de defrișare. Cu toate acestea, ar trebui ca producătorii în cauză să aibă obligația de a le regulariza în schimbul plății unei taxe. În cazul în care suprafețele în cauză nu sunt regularizate până la 31 decembrie 2009, producătorii ar trebui să aibă obligația de a le defrișa pe cheltuiala proprie. Nerespectarea obligației de defrișare ar trebui să atragă după sine plata unor penalități.

(56)	Suprafețele plantate, cu încălcarea interdicției, după data de 31 august 1998 ar trebui defrișate, aceasta fiind sancțiunea prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. Nerespectarea obligației de defrișare ar trebui să atragă după sine plata unor penalități.

(57)

Până la punerea în aplicare a măsurilor de regularizare și de defrișare, vinul provenit din suprafețele plantate cu încălcarea interdicției și neregularizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 nu ar trebui introdus pe piață decât în scopul distilării, pe cheltuiala producătorului în cauză. Prezentarea de către producători a unor contracte de distilare ar trebui să asigure o mai bună monitorizare a respectării acestei norme decât în trecut.

(58)	Deși interdicția provizorie de noi plantări a avut un anumit efect asupra echilibrului între cerere și ofertă pe piața vitivinicolă, aceasta a constituit în același timp un obstacol pentru producătorii competitivi care doresc să răspundă într-un mod flexibil cererii în creștere.

(59)

Întrucât încă nu s-a ajuns la un echilibru al pieței, iar măsurile de însoțire, precum schema de defrișare, au nevoie de timp pentru a produce efecte, este oportun să se mențină interdicția de noi plantări până la 31 decembrie 2015, dată de la care aceasta ar trebui să fie înlăturată definitiv pentru a permite producătorilor competitivi să reacționeze liber la condițiile de piață. Cu toate acestea, ar trebui să li se ofere statelor membre posibilitatea de a extinde interdicția pe teritoriile lor până la 31 decembrie 2018, dacă consideră acest lucru necesar.

(60)	Autorizarea în vigoare pentru noi plantări de viță-mamă pentru altoi, comasarea și exproprierea, precum și experimentarea viticolă s-a dovedit a nu provoca perturbări nejustificate ale pieței vitivinicole și, prin urmare, ar trebui menținută, cu condiția efectuării controalelor necesare.

(61)	Drepturi de replantare ar trebui acordate în continuare atunci când producătorii se angajează să defrișeze suprafețe echivalente plantate cu viță-de-vie, întrucât efectul net al acestora asupra producției este, în general, nul.

(62)

Pe lângă aceasta, ar trebui ca statele membre să aibă posibilitatea de a autoriza transferul drepturilor de replantare de la o exploatație viticolă la alta, cu condiția efectuării de controale stricte și ca acest transfer să aibă drept obiectiv asigurarea calității, să privească suprafetele destinate a fi plantate cu vițele-mamă pentru altoi sau să fie legat de transferul unei părți a exploatației. Aceste transferuri ar trebui să aibă loc în limita teritoriului unui singur stat membru.

(63)	Pentru a îmbunătăți gestionarea potențialului viticol și a favoriza utilizarea eficientă a drepturilor de plantare, contribuind astfel la atenuarea efectelor restricțiilor provizorii de plantare, ar trebui menținute sistemele de rezerve naționale sau regionale.

(64)

Statele membre ar trebui să dispună de o marjă extinsă de acțiune cu privire la gestionarea rezervelor, cu condiția efectuării controalelor necesare, pentru a le permite să adapteze mai bine utilizarea drepturilor de plantare pe aceste rezerve la necesitățile locale. Această marjă de acțiune ar trebui să cuprindă posibilitatea de achiziționare a drepturilor de plantare, de finanțare a rezervelor și de vânzare a drepturilor de plantare pe acestea. În acest scop, este necesar ca statele membre să aibă în continuare posibilitatea de a nu aplica sistemul de rezerve, cu condiția ca acestea să poată dovedi că dispun deja de un sistem eficient de administrare a drepturilor de plantare.

(65)	Acordarea de avantaje speciale tinerilor viticultori poate facilita nu numai instalarea, ci și adaptarea structurală a exploatațiilor acestora după instalare; prin urmare, aceștia ar trebui să poată beneficia în mod gratuit de drepturi asupra rezervelor.

(66)

Pentru a garanta utilizarea optimă a resurselor și pentru a adapta mai bine oferta la cerere, este important ca drepturile de plantare să fie utilizate de titularii lor într-un termen rezonabil. În caz contrar, acestea ar trebui atribuite sau reatribuite rezervelor. Din aceleași motive, este necesar ca drepturile atribuite rezervelor să fie acordate într-un termen rezonabil.

(67)	Statele membre în care regimul drepturilor de plantare nu s-a aplicat până la 31 decembrie 2007 ar trebui să fie scutite de interdicția provizorie de noi plantări.

(68)

Este necesar să se introducă o schemă de defrișare, ca măsură de însoțire destinată să contribuie la crearea unui sector vitivinicol adaptat la condițiile pieței. În cazul în care producătorii consideră că în anumite zone condițiile nu sunt favorabile unei producții viabile, ar trebui să li se ofere posibilitatea de a-și reduce costurile și de a renunța permanent la producția viticolă pe respectivele suprafețe și să li se permită fie să desfășoare alte activități pe suprafetele în cauză, fie să se retragă complet din producția agricolă.

(69)

Experiența a arătat că lăsarea la latitudinea statelor membre de a autoriza defrișarea în schimbul plății unei prime poate avea drept efect ineficacitatea măsurii și a efectelor preconizate asupra ofertei. Prin urmare, contrar celor prevăzute de sistemul actual, producătorii ar trebui să fie în general eligibili pentru a beneficia de schema de defrișare și să dispună în exclusivitate de dreptul de a decide dacă participă sau nu la această schemă. În schimb, ar trebui să li se ofere o primă pe hectar viticol defrișat. Cu toate acestea, statele membre care nu produc mai mult de 50 000 de hectolitri de vin pe an nu ar trebui să aibă acces la schema de defrișare, deoarece acestea nu influențează în mod semnificativ producția comunitară.

(70)	Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili, pe baza unor criterii obiective, nivelurile specifice ale primei de defrișare în limitele baremurilor stabilite de Comisie.

(71)

Pentru a garanta un tratament responsabil al suprafetelor defrișate, dreptul la primă ar trebui să fie condiționat de respectarea de către producătorii în cauză a normelor de mediu aplicabile. Orice nerespectare a normelor ar trebui să atragă după sine o reducere proporțională a primei de defrișare.

(72)

Pentru a evita problemele legate de mediu, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude de la defrișare, în temeiul unor condiții specifice, suprafețele situate la munte, pe pantele abrupte și pe unele insule mici, precum și în cazul în care există un risc legat de protecția mediului. În conformitate cu politica pentru regiunile ultraperiferice ale Comunității, schema de defrișare nu se aplică insulelor Azore, Madeira și Canare. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a întrerupe defrișarea atunci când suprafața defrișată totală atinge 8 % din suprafața lor viticolă (10 % la nivel regional).

(73)

În cazul în care într-un stat membru zona defrișată depășește 15 % din întreaga sa suprafață viticolă, ar trebui să se prevadă posibilitatea limitării defrișării la 15 % în acel stat membru, pentru a evita concentrarea disproporționată a resurselor de defrișare în dauna altor state membre. În plus, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a opri defrișarea într-un anumit an, în cazul în care defrișarea din acel an a atins nivelul de 6 % din suprafața viticolă totală.

(74)	În urma defrișării, suprafața agricolă utilizată anterior pentru viticultură ar trebui să devină eligibilă în cadrul regimului de plată unică și să beneficieze de plata directă decuplată, care, din motive bugetare, n-ar trebui să depășească o anumită sumă.

(75)

Buna funcționare a pieței unice ar fi pusă în pericol în cazul acordării fără rezerve de ajutoare de stat. De aceea, dispozițiile din tratat care reglementează ajutoarele de stat ar trebui să se aplice, în principiu, produselor care sunt vizate de organizarea comună a pieței vitivinicole. Cu toate acestea, dispozițiile referitoare la prima de defrișare și anumite măsuri din cadrul programelor de sprijin nu ar trebui să constituie un obstacol în calea acordării ajutoarelor naționale cu același scop.

(76)

Pentru o mai bună gestionare a potențialului viticol, este de dorit ca statele membre să comunice Comisiei un inventar al potențialului lor de producție. Aceste informații cuprinse în inventar ar trebui să se bazeze pe registrul culturilor de viță-de-vie, care ar trebui menținut și actualizat periodic. Detaliile privind respectivul registru ar trebui stabilite printr-un regulament de punere în aplicare al Comisiei. Regulamentul (CEE) nr. 2392/86 al Consiliului din 24 iulie 1986 privind organizarea unui registru comunitar al culturilor de viță-de-vie ( 9 ) ar trebui, prin urmare, să fie abrogat. Pentru a încuraja statele membre să comunice acest inventar, sprijinul pentru restructurare și reconversie ar trebui limitat la statele membre care au comunicat inventarul.

(77)

Pentru a putea dispune de informațiile necesare pentru a face alegerile politice și administrative potrivite, producătorii de struguri pentru vinificație, de must și de vin ar trebui să depună declarații de recoltă. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată solicita comercianților de struguri destinați producției de vin să declare în fiecare an cantitățile de struguri din ultima recoltă care au fost comercializate. Producătorii de must și de vin și comercianții, cu excepția comercianților cu amănuntul, ar trebui să-și declare stocurile de must și de vin pe care le dețin.

(78)	Pentru a permite un nivel satisfăcător de trasabilitate a produselor în cauză, în special în scopul protejării consumatorilor, ar trebui să se prevadă ca toate produsele care intră în sfera de aplicare a prezentului regulament să aibă un document de însoțire atunci când circulă în Comunitate.

(79)

În vederea soluționării situațiilor justificate de criză, chiar și după încetarea aplicării măsurii tranzitorii de sprijin pentru distilarea de criză, prevăzute în cadrul programelor de sprijin din 2012, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a oferi ajutor pentru distilarea de criză în limita a 15 % din valoarea bugetului anual relevant al statului membru respectiv pentru programul său național de sprijin. Orice astfel de ajutor ar trebui notificat Comisiei și aprobat în temeiul prezentului regulament înainte de a fi acordat.

(80)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei ( 10 ).

(81)	Cheltuielile suportate de statele membre în cadrul obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie finanțate de Comunitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune ( 11 ).

(82)	Statele membre și Comisia ar trebui să-și comunice reciproc informațiile necesare pentru aplicarea prezentului regulament.

(83)

Pentru a garanta respectarea obligațiilor prevăzute de prezentul regulament, este necesar să se prevadă controale și aplicarea de sancțiuni în cazul nerespectării obligațiilor. Prin urmare, ar trebui să i se confere Comisiei competența de a stabili normele corespunzătoare, inclusiv cele privind recuperarea plăților necuvenite și obligațiile de raportare ale statelor membre.

(84)	Autoritățile statelor membre ar trebui să fie responsabile de asigurarea respectării prezentului regulament, iar Comisia ar trebui să dispună de mecanisme care să-i permită să monitorizeze și să garanteze respectarea acestuia.

(85)

Pentru a permite includerea sectorului vitivinicol în regimul de plată unică, este necesar ca toate suprafețele viticole cultivate în mod activ să fie eligibile pentru a beneficia de regimul de plată unică prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori ( 12 ).

(86)

Viticultorii din Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia și Slovacia ar trebui să beneficieze de introducerea componentei „vin” în regimul de plată unică în aceleași condiții ca viticultorii din Comunitate, astfel cum era constituită aceasta la 30 aprilie 2004. În consecință, componenta „vin” din regimul de plată unică nu ar trebui să fie supusă aplicării calendarului de creșteri prevăzut la articolul 143a din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(87)	Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și Regulamentul (CE) nr. 3/2008 al Consiliului din 17 decembrie 2007 privind acțiunile de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe ( 13 ) ar trebui modificate corespunzător.

(88)

Trecerea de la mecanismele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 și în alte regulamente privind sectorul vitivinicol și la cele prevăzute în prezentul regulament ar putea crea unele dificultăți care nu sunt abordate în prezentul regulament. Pentru a aborda această eventualitate, ar trebui să se prevadă adoptarea măsurilor tranzitorii necesare de către Comisie. De asemenea, Comisia ar trebui autorizată să rezolve probleme practice specifice,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

(1) Prezentul regulament prevede normele specifice care se aplică producției și comercializării produselor menționate în partea XII a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(2) În ceea ce privește produsele menționate la alineatul (1), prezentul regulament prevede:

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile stabilite în anexa I.

Prezentul capitol prevede normele care reglementează acordarea de fonduri comunitare statelor membre și utilizarea acestor fonduri de către statele membre prin intermediul programelor naționale de sprijin (denumite în continuare „programe de sprijin”), în vederea finanțării măsurilor de sprijin specifice destinate să susțină sectorul vitivinicol.

(1) Programele de sprijin sunt compatibile cu legislația comunitară și cu activitățile, politicile și prioritățile Comunității.

(2) Statele membre sunt responsabile de programele de sprijin și se asigură că acestea sunt compatibile cu ordinea juridică internă și sunt elaborate și puse în aplicare în mod obiectiv, ținând cont de situația economică a producătorilor vizați și de necesitatea de a evita inegalitățile de tratament nejustificate între producători.

Statele membre sunt responsabile pentru asigurarea și efectuarea controalelor și pentru aplicarea sancțiunilor necesare în cazul nerespectării programelor de sprijin.

(1) Fiecare stat membru producător menționat în anexa II înaintează Comisiei, pentru prima dată până la 30 iunie 2008, un proiect de program de sprijin pe cinci ani, care cuprinde măsuri conforme cu dispozițiile prezentului capitol.

Măsurile de sprijin din programele de sprijin se elaborează la nivelul geografic pe care statul membru îl consideră cel mai adecvat. Înainte de a fi înaintat Comisiei, programul de sprijin face obiectul unei consultări cu autoritățile și organismele competente la nivelul teritorial corespunzător.

Fiecare stat membru depune un singur proiect de program, care poate lua în calcul particularități regionale.

(2) Programele de sprijin devin aplicabile la trei luni după ce au fost înaintate Comisiei.

Cu toate acestea, în cazul în care programul de sprijin depus nu respectă condițiile prevăzute în prezentul capitol, Comisia informează statul membru în consecință. În acest caz, statul membru înaintează Comisiei un program de sprijin revizuit. Programul revizuit devine aplicabil la două luni după notificare, cu excepția cazului în care persistă o incompatibilitate, caz în care se aplică prezentul paragraf.

(3) Alineatul (2) se aplică mutatis mutandis modificărilor privind programele de sprijin prezentate de statele membre.

(4) Articolul 6 nu se aplică în cazul în care unica măsură a unui stat membru în cadrul unui program de sprijin constă în transferul către regimul de plată unică menționat la articolul 9. Articolul 21 se aplică în acest caz numai cu privire la alineatul (1) și în raport cu anul în care are loc transferul.

(1) Programele de sprijin cuprind una sau mai multe dintre măsurile următoare:

(2) Programele de sprijin nu conțin alte măsuri în afara celor prevăzute la articolele 9-19.

(1) Alocarea fondurilor comunitare disponibile, precum și plafoanele bugetare aplicabile sunt prevăzute în anexa II.

(2) Sprijinul comunitar se acordă doar pentru cheltuielile eligibile ocazionate după depunerea programelor de sprijin relevante, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1).

(3) Statele membre nu contribuie la costul măsurilor finanțate de Comunitate în cadrul programelor de sprijin.

(4) Prin derogare de la alineatul (3), statele membre pot acorda un ajutor național, în conformitate cu normele comunitare relevante privind ajutoarele de stat, pentru măsurile menționate la articolele 10, 14 și 15.

Nivelul maxim al ajutorului, astfel cum este stabilit în normele comunitare relevante privind ajutoarele de stat, se aplică finanțării publice globale, care include atât fonduri comunitare, cât și fonduri naționale.

(1) Statele membre pot oferi sprijin viticultorilor prin alocarea unor drepturi la plată în sensul titlului III capitolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în conformitate cu punctul O din anexa VII la regulamentul respectiv.

(2) Statele membre care intenționează să recurgă la posibilitatea menționată la alineatul (1) prevăd acest sprijin în programele lor de sprijin, inclusiv, în ceea ce privește transferurile ulterioare de fonduri către regimul de plată unică, sub formă de modificări ale acelor programe în conformitate cu articolul 5 alineatul (3).

(1) Sprijinul în temeiul prezentului articol se acordă pentru măsuri de informare sau de promovare în țările terțe a vinurilor comunitare, în vederea îmbunătățirii competitivității acestora în țările respective.

(2) Măsurile menționate la alineatul (1) se referă la vinuri cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată sau la vinurile pentru care se indică soiul.

(3) Măsurile menționate la alineatul (1) pot să cuprindă numai următoarele:

(4) Contribuția Comunității la finanțarea activităților de promovare nu depășește 50 % din cheltuielile eligibile.

(1) Obiectivul măsurilor referitoare la restructurarea și reconversia podgoriilor este creșterea competitivității producătorilor de vin.

(2) Restructurarea și reconversia podgoriilor sunt sprijinite în conformitate cu prezentul articol doar cu condiția ca statele membre să trimită inventarul potențialului de producție, în conformitate cu articolul 109.

(3) Sprijinul pentru restructurarea și reconversia podgoriilor poate acoperi numai una sau mai multe dintre următoarele activități:

Înlocuirea normală a podgoriilor ajunse la finalul ciclului lor natural de viață este exclusă de la acordarea sprijinului.

(4) Sprijinul pentru restructurarea și reconversia podgoriilor poate lua numai următoarele forme:

(5) Despăgubirea producătorilor pentru pierderea veniturilor lor, astfel cum este menționat la alineatul (4) litera (a), poate acoperi până la 100 % din pierderile relevante și poate lua una dintre formele următoare:

(6) Contribuția Comunității la finanțarea costurilor efective de restructurare și reconversie a podgoriilor nu depășește 50 % din acestea. În regiunile clasificate drept regiuni de convergență conform Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 ( 14 ), contribuția Comunității la costurile de restructurare și de reconversie nu depășește 75 %.

(1) În sensul prezentului articol, recoltarea înainte de coacere înseamnă distrugerea totală sau înlăturarea ciorchinilor încă neajunși la maturitate, reducând astfel la zero producția pe suprafața respectivă.

(2) Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere contribuie la restabilirea echilibrului între cerere și ofertă pe piața vitivinicolă a Comunității, pentru a preveni crizele pe piață.

(3) Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere poate fi acordat ca despăgubire sub forma unei sume forfetare pe hectar, al cărei cuantum urmează să fie stabilit de statul membru în cauză.

Această plată nu depășește 50 % din suma costurilor directe ale distrugerii sau înlăturării ciorchinilor și din pierderile de venit aferente distrugerii sau înlăturării ciorchinilor.

(4) Statele membre vizate introduc un sistem bazat pe criterii obiective pentru a se asigura că măsura recoltării înainte de coacere nu duce la o despăgubire a viticultorilor individuali care să depășească plafoanele menționate la alineatul (3) al doilea paragraf.

(1) Sprijinul pentru crearea de fonduri mutuale oferă asistență producătorilor care doresc să se asigure împotriva fluctuațiilor pieței.

(2) Sprijinul pentru crearea de fonduri mutuale poate fi acordat sub forma unui ajutor temporar și degresiv destinat să acopere costurile administrative ale unor astfel de fonduri.

(1) Sprijinul pentru asigurarea recoltei contribuie la salvgardarea veniturilor producătorilor atunci când acestea sunt afectate de dezastre naturale, fenomene climatice cu efecte adverse, boli sau infestări cu dăunători.

(2) Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat sub forma unei contribuții financiare a Comunității care nu poate depăși:

(3) Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat numai dacă plățile din asigurarea în cauză nu îi despăgubesc pe producători în proporție de peste 100 % din pierderile de venit suferite, luând în calcul orice alte despăgubiri pe care aceștia le-au obținut în cadrul altor scheme de sprijin în legătură cu riscul asigurat.

(4) Sprijinul pentru asigurarea recoltei nu trebuie să denatureze concurența pe piața asigurărilor.

(1) Sprijinul poate fi acordat pentru investiții tangibile sau intangibile în instalații de transformare, în infrastructura unității vinicole sau comercializarea vinului care îmbunătățesc performanța globală a întreprinderii și se referă la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

(2) Sprijinul prevăzut la alineatul (1) acordat la nivelul maxim se limitează la microîntreprinderi și la întreprinderile mici și mijlocii în sensul Recomandării 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii ( 15 ). În cazul teritoriului Insulelor Azore, Madeira și Canare, al departamentelor franceze de peste mări și al insulelor mici din Marea Egee în sensul Regulamentului (CE) nr. 1405/2006 din 18 septembrie 2006 de stabilire a măsurilor specifice în domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee ( 16 ), nu se aplică nicio limită în ceea ce privește cuantumul pentru nivelul maxim de sprijin. În cazul întreprinderilor care nu intră în sfera de aplicare a articolului 2 alineatul (1) din titlul I al anexei la Recomandarea 2003/361/CE și care au mai puțin de 750 de angajați sau o cifră de afaceri mai mică de 200 milioane EUR, intensitatea maximă a ajutorului se reduce la jumătate.

Sprijinul nu se acordă întreprinderilor în dificultate în sensul orientărilor comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate.

(3) Cheltuielile eligibile nu cuprind elementele menționate la articolul 71 alineatul (3) literele (a)-(c) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

(4) Plafoanele maxime ale ajutoarelor în ceea ce privește costurile de investiții eligibile care se aplică contribuției comunitare sunt următoarele:

(5) Articolul 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 se aplică mutatis mutandis sprijinului menționat la alineatul (1).

(1) Se poate acorda sprijin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a subproduselor vitivinicole care a fost efectuată în conformitate cu condițiile stabilite la punctul D din anexa VI.

Valoarea ajutorului se stabilește per procent/volum și pe hectolitru de alcool produs. Nu se acordă niciun ajutor pentru volumul de alcool conținut în subprodusele care urmează a fi distilate care depășesc 10 % în raport cu volumul de alcool conținut în vinul produs.

(2) Nivelurile de ajutor maxime aplicabile se bazează pe costurile de colectare și transformare și se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

(3) Alcoolul rezultat din distilarea pentru care s-a acordat sprijin menționată la alineatul (1) este folosit exclusiv în scopuri industriale sau energetice, pentru a se evita denaturarea concurenței.

(1) Până la 31 iulie 2012 se poate acorda sprijin producătorilor pentru vinul care este distilat pentru a obține alcool alimentar sub forma unui ajutor pe hectar.

(2) Contractele relevante privind distilarea vinului, precum și dovezile relevante privind livrarea pentru distilare se depun înainte de acordarea sprijinului.

(1) Până la 31 iulie 2012 se poate acorda sprijin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a excedentului de vin care este stabilit de statele membre în cazuri justificate de criză pentru a reduce sau a elimina excedentul și a asigura, în același timp, continuitatea ofertei de la o recoltă la alta.

(2) Nivelurile de ajutor maxime aplicabile se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

(4) Partea din bugetul disponibil folosită pentru măsura de distilare de criză nu poate depăși următoarele cote procentuale calculate în raport cu fondurile totale disponibile stabilite în anexa II pentru fiecare stat membru în anul bugetar respectiv:

(5) Statele membre pot mări fondurile disponibile pentru măsura de distilare de criză dincolo de plafoanele anuale stabilite la alineatul (4) prin alocarea unor fonduri naționale în conformitate cu limitele următoare [exprimate în procente din plafonul anual respectiv stabilit la alineatul (4)]:

Atunci când este cazul, statele membre vor notifica Comisiei alocarea de fonduri naționale menționate în primul paragraf, iar Comisia aprobă operațiunea înainte de punerea la dispoziție a acestor fonduri.

(1) Până la 31 iulie 2012, se poate acorda sprijin producătorilor de vin care folosesc must de struguri concentrat, inclusiv must de struguri concentrat rectificat, pentru a crește tăria alcoolică naturală a produselor în conformitate cu condițiile stabilite în anexa V.

(2) Valoarea ajutorului se stabilește pe % volum de tărie alcoolică potențială și pe hectolitru de must folosit pentru îmbogățire.

(3) Nivelurile de ajutor maxime aplicabile pentru această măsură în diferite zone viticole se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

Atunci când se constată că un agricultor nu a respectat pe exploatația sa, în orice moment în decursul a trei ani de la plata efectuată în cadrul programului de sprijin pentru reconstrucție și reconversie sau în cursul anului următor plății efectuate în cadrul programului de sprijin pentru recoltarea înainte de coacere, cerințele de reglementare în materie de gestionare și bunele condiții agricole și de mediu menționate la articolele 3-7 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, iar această nerespectare este rezultatul unei acțiuni sau al unei omisiuni direct imputabile agricultorului, plata se reduce sau se anulează, parțial sau total, în funcție de gravitatea, măsura, continuitatea și caracterul repetat al nerespectării, iar dacă este cazul, agricultorul este obligat să ramburseze sumele încasate în conformitate cu condițiile prevăzute în dispozițiile menționate.

(1) În fiecare an și pentru prima dată până la 1 martie 2010, statele membre înaintează Comisiei un raport privind punerea în aplicare, în cursul anului financiar anterior, a măsurilor prevăzute în programele lor de sprijin.

Aceste rapoarte enumeră și descriu măsurile pentru care s-a acordat asistență comunitară în cadrul programelor de sprijin și oferă informații, în mod special, privind punerea în aplicare a măsurii de promovare menționate la articolul 10.

(2) Până la 1 martie 2011 și, a doua oară, până la 1 martie 2014, statele membre înaintează Comisiei o evaluare a costurilor și a beneficiilor programelor de sprijin, precum și o indicare a modalităților de creștere a eficienței acestora.

Până la 31 decembrie 2011, Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a măsurilor de promovare menționate la articolul 10.

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

(1) Începând cu exercițiul bugetar 2009, sumele fixate la alineatul (2) pe baza cheltuielilor anterioare efectuate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 pentru măsuri de intervenție destinate reglementării piețelor agricole, astfel cum sunt menționate acestea la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, sunt disponibile ca fonduri comunitare suplimentare pentru a finanța, în regiunile viticole, măsuri în cadrul programelor de dezvoltare rurală finanțate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005.

(3) Sumele stabilite la alineatul (2) se repartizează statelor membre în conformitate cu anexa III.

Statele membre pentru care nu sunt prevăzute sume în tabelul actual din anexa III, deoarece sumele rezultate în conformitate cu cheia financiară aplicată pentru determinarea sumelor din anexa III sunt prea mici (mai puțin de 2,5 milioane EUR care urmează a fi transferate în 2009), pot decide să transfere total sau parțial acele sume, incluse în prezent în anexa II, în anexa III pentru a le utiliza în programele lor de dezvoltare rurală. În acest caz, statele membre vizate notifică Comisiei acest transfer până la 30 iunie 2008, iar Comisia modifică în consecință alineatul (2), precum și anexele II și III.

(1) Sub rezerva alineatului (2), statele membre clasifică soiurile de struguri de vinificație care pot fi plantate, replantate sau altoite pe teritoriile lor în scopul producerii vinului.

Numai soiurile de struguri de vinificație care îndeplinesc următoarele condiții pot fi clasificate de către statele membre:

În cazul în care un soi de struguri de vinificație este eliminat din clasificarea menționată în primul paragraf, defrișarea acestui soi se efectuează în termen de 15 ani de la eliminarea sa.

(2) Statele membre ale căror producții vitivinicole nu depășesc 50 000 de hectolitri de vin pe an vinicol, calculate pe baza producției medii în cursul ultimilor cinci ani vinicoli, sunt scutite de obligația de clasificare prevăzută la alineatul (1).

Cu toate acestea, și în statele membre menționate în primul paragraf numai soiurile de struguri de vinificație care sunt în conformitate cu alineatul (1) literele (a) și (b) pot fi plantate, replantate sau altoite în scopul producerii vinului.

(3) Prin derogare de la primul și al doilea paragraf al alineatului (1) și de la al doilea paragraf al alineatului (2), plantarea, replantarea sau altoirea următoarelor soiuri de struguri de vinificație este permisă pentru cercetare științifică și în scop experimental:

(4) Suprafețele plantate cu soiuri de struguri pentru vinificație în scopul producerii de vin, plantate cu nerespectarea alineatelor (1)-(3), se defrișează.

Cu toate acestea, nu există o obligație de defrișare a respectivelor suprafete dacă producția în cauză este destinată exclusiv consumului gospodăriilor viticultorilor.

(5) Statele membre iau măsurile necesare pentru a verifica respectarea de către producători a dispozițiilor alineatelor (1)-(4).

(1) Produsele enumerate în anexa IV și produse în Comunitate sunt produse din soiuri de struguri de vinificație clasificabile în conformitate cu articolul 24 alineatul (1).

(2) Denumirea unei categorii de produse viticole enumerate în anexa IV se poate utiliza în Comunitate numai pentru comercializarea unui produs care respectă condițiile prevăzute în anexa respectivă.

Cu toate acestea, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 59 alineatul (1) litera (a), statele membre pot permite utilizarea termenului „vin”, în cazul în care:

Trebuie evitată orice confuzie cu produsele care corespund categoriilor de vin din anexa IV.

(3) Categoriile de produse viticole care figurează în anexa IV pot fi modificate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 113 alineatul (2).

(4) Cu excepția vinurilor îmbuteliate pentru care există dovada că îmbutelierea a fost făcută înainte de 1 septembrie 1971, vinul obținut din unul dintre soiurile de struguri de vinificație enumerate în clasificările întocmite în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) primul paragraf, dar care nu corespunde uneia dintre categoriile prevăzute în anexa IV, nu poate fi utilizat decât pentru consumul individual al gospodăriei viticultorului, pentru producerea oțetului sau pentru distilare.

Prezentul capitol se referă la practicile oenologice autorizate și restricțiile în vigoare aplicabile producției și comercializării produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, precum și procedura de decizie cu privire la aceste practici și restricții.

(1) Numai practicile oenologice autorizate conform legislației comunitare, astfel cum sunt stabilite în anexa V sau hotărâte în conformitate cu articolele 28 și 29, sunt utilizate pentru producerea și conservarea în Comunitate a produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(2) Practicile oenologice autorizate pot fi utilizate numai în scopul asigurării unei bune vinificări, unei bune conservări sau a unei valorificări superioare a produsului.

(3) Produsele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament sunt fabricate în Comunitate în conformitate cu restricțiile relevante prevăzute în anexa VI.

(4) Produsele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și care au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate la nivel comunitar sau, dacă este cazul, la nivel național sau care contravin restricțiilor stabilite în anexa VI nu pot fi comercializate în Comunitate.

Statele membre pot limita sau exclude utilizarea anumitor practici oenologice și pot impune restricții mai stricte pentru vinuri autorizate conform legislației comunitare și produse pe teritoriile lor, în scopul consolidării menținerii caracteristicilor esențiale ale vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație de origine protejată și ale vinurilor spumante și ale vinurilor licoroase.

Statele membre comunică aceste limitări, excluderi și restricții Comisiei, care le aduce la cunoștința celorlalte state membre.

(1) Cu excepția practicilor oenologice legate de îmbogățire, acidificare și dezacidificare prevăzute la în anexa V pentru produsele specifice reglementate de aceasta, precum și a restricțiilor enumerate în anexa VI, autorizarea practicilor oenologice și a restricțiilor în ceea ce privește producția și conservarea produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament se stabilește în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (2).

(2) Statele membre pot autoriza utilizarea experimentală a unor practici oenologice neautorizate în condiții care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (2).

Pentru autorizarea practicilor oenologice în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (2), Comisia:

Metodele de analiză care permit stabilirea compoziției produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și normele prin care se poate stabili dacă aceste produse au făcut obiectul unor tratamente contrare practicilor oenologice autorizate sunt cele recomandate și publicate de către OIV.

În absența unor metode și norme recomandate și publicate de către OIV, metodele și normele corespunzătoare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (2).

Până la adoptarea respectivelor norme, metodele și normele aplicabile utilizate sunt cele permise de statele membre implicate.

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol și a anexelor V și VI, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare în prezentele anexe, se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (2).

(1) Normele privind denumirile de origine, indicațiile geografice și mențiunile tradiționale stabilite în capitolele IV și V se aplică produselor menționate la alineatele (1), (3)-(6), (8), (9), (11), (15) și (16) din anexa IV.

(2) Anumite denumiri utilizate în mod tradițional constituie o denumire de origine, dacă:

(3) Denumirile de origine și indicațiile geografice, inclusiv cele care se referă la arii geografice din țări terțe, sunt eligibile pentru protecție în Comunitate conform normelor prevăzute în prezentul capitol.

(1) Cererile de protecție a denumirilor ca denumiri de origine sau indicații geografice includ un dosar tehnic care conține:

(2) Specificațiile produsului permit părților interesate să verifice respectarea condițiilor relevante de producție asociate denumirii de origine sau indicației geografice.

Cererea de protecție referitoare la o arie geografică situată într-o țară terță

(1) În cazul în care cererea de protecție se referă la o arie geografică situată într-o țară terță, aceasta conține, pe lângă elementele prevăzute la articolul 35, o dovadă că denumirea în cauză este protejată în țara sa de origine.

(2) Cererea se transmite Comisiei, fie direct de către solicitant, fie prin intermediul autorităților țării terțe în cauză.

(3) Cererea de protecție se întocmește într-una dintre limbile oficiale ale Comunității sau este însoțită de o traducere autorizată într-una dintre aceste limbi.

(1) Orice grup de producători interesat sau, în cazuri excepționale, orice producător izolat poate depune o cerere de protecție pentru o denumire de origine sau o indicație geografică. La această cerere se pot asocia și alte părți interesate.

(2) Producătorii pot depune cerere de protecție numai pentru vinuri pe care le produc.

(3) În cazul unei denumiri care desemnează o arie geografică transfrontalieră sau al unei denumiri tradiționale legate de o arie geografică transfrontalieră, se poate depune o cerere comună.

(1) Cererile de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, conform articolului 34, pentru vinuri provenind din Comunitate fac obiectul unei proceduri preliminare la nivel național, în conformitate cu prezentul articol.

(2) Cererea de protecție se depune în statul membru de pe teritoriul căruia provine denumirea de origine sau indicația geografică.

(3) Statul membru examinează cererea de protecție pentru a verifica respectarea condițiilor prevăzute în prezentul capitol.

Statul membru desfășoară o procedură națională prin care se garantează o publicare adecvată a cererii și se prevede o perioadă de cel puțin două luni de la data publicării în care orice persoană fizică sau juridică care are un interes legitim și este stabilită sau își are reședința pe teritoriul său poate formula o opoziție la protecția propusă, prin depunerea unei declarații motivate corespunzător la autoritățile statului membru.

(4) În cazul în care statul membru consideră că denumirea de origine sau indicația geografică nu îndeplinește cerințele relevante, inclusiv, dacă este cazul, că este incompatibilă cu legislația comunitară în general, cererea se respinge.

Aceste informații sunt transmise într-una dintre limbile oficiale ale Comunității sau sunt însoțite de o traducere autorizată într-una dintre aceste limbi.

(6) Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentului articol până la 1 august 2009.

(7) În cazul în care un stat membru nu are legislație națională în ceea ce privește protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice, acesta poate, doar cu titlu tranzitoriu, să acorde protecție denumirii în cauză în conformitate cu cerințele prezentului capitol la nivel național, aceasta producând efecte începând de la data la care cererea de protecție este înaintată Comisiei. Această protecție națională cu titlu tranzitoriu încetează la data la care este adoptată o decizie privind înregistrarea sau refuzul în temeiul prezentului capitol.

(1) Comisia aduce la cunoștința publicului data depunerii cererii de protecție a denumirii de origine sau a indicației geografice.

(2) Comisia examinează cererile de protecție menționate la articolul 38 alineatul (5) pentru a verifica respectarea condițiilor prevăzute în prezentul capitol.

(3) În cazul în care Comisia consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezentul capitol, aceasta publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene documentul unic menționat la articolul 35 alineatul (1) litera (d) și trimiterea la publicarea specificațiilor produsului menționate la articolul 38 alineatul (5).

În caz contrar, se decide, în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (2), respingerea cererii.

În termen de două luni de la data publicării prevăzute la articolul 39 alineatul (3) primul paragraf, orice stat membru sau țară terță sau orice persoană fizică sau juridică având un interes legitim, stabilită sau având reședința într-un alt stat membru decât cel care depune cererea de protecție sau într-o țară terță, poate formula o opoziție la protecția propusă, prin depunerea în fața Comisiei a unei declarații motivate corespunzător, referitoare la condițiile de eligibilitate prevăzute în prezentul capitol.

În cazul persoanelor fizice sau juridice stabilite sau având reședința într-o țară terță, această declarație se depune fie direct, fie prin intermediul autorităților țării terțe în cauză, în termenul de două luni menționat în primul paragraf.

Pe baza informațiilor de care dispune Comisia, se decide, în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (2), fie acordarea protecției pentru denumirea de origine sau indicația geografică, dacă aceasta îndeplinește condițiile prevăzute în prezentul capitol și este compatibilă cu legislația comunitară, fie respingerea cererii, dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite.

(1) O denumire, pentru care se înaintează o cerere, omonimă sau parțial omonimă cu o altă denumire deja înregistrată în conformitate cu prezentul regulament se înregistrează ținându-se seama în mod corespunzător de utilizările locale și tradiționale, precum și de riscurile de creare a unei confuzii.

O denumire omonimă care lasă consumatorilor impresia greșită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă aceasta este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau localitatea din care produsele respective sunt originare.

Utilizarea unei denumiri omonime înregistrate nu se autorizează decât în cazul în care denumirea omonimă înregistrată ulterior este practic suficient de diferită de cea deja înregistrată, având în vedere necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii respectivi și de a nu induce în eroare consumatorul.

(2) Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis în cazul în care o denumire, pentru care se înaintează o cerere, este omonimă sau parțial omonimă cu o indicație geografică protejată ca atare în conformitate cu legislația statelor membre.

Statele membre nu înregistrează indicații geografice care nu sunt identice pentru protecție în cadrul legislației proprii privind indicațiile geografice dacă denumirea de origine sau indicația geografică este protejată în Comunitate în temeiul legislației comunitare aplicabile denumirilor de origine și indicațiilor geografice.

(3) Cu excepția dispozițiilor contrare din măsurile de punere în aplicare ale Comisiei, atunci când denumirea unui soi de struguri de vinificație conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, denumirea respectivă nu se utilizează la etichetarea produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(4) Protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice pentru produse care intră în domeniul de aplicare al articolului 34 nu aduce atingere indicațiilor geografice protejate care se aplică în legătură cu băuturile spirtoase în sensul Regulamentului (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase ( 18 ) și viceversa.

(1) Denumirile care au devenit generice nu sunt protejate ca denumiri de origine sau ca indicații geografice.

În sensul prezentului capitol, o „denumire devenită generică” înseamnă denumirea unui vin care, deși se raportează la locul sau regiunea unde acest produs a fost inițial obținut sau comercializat, a devenit denumirea comună a unui vin în cadrul Comunității.

Pentru a stabili dacă o denumire a devenit sau nu generică, se va ține cont de toți factorii relevanți, în special de:

(2) O denumire nu poate fi protejată ca denumire de origine sau indicație geografică atunci când, având în vedere reputația și notorietatea unei mărci, protecția este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la identitatea reală a vinului în cauză.

(1) Atunci când o denumire de origine sau o indicație geografică este protejată în temeiul prezentului regulament, înregistrarea unei mărci corespunzând uneia dintre situațiile menționate la articolul 45 alineatul (2) și care se raportează la un produs aflat într-una dintre categoriile enumerate în anexa IV este refuzată, dacă cererea de înregistrare a mărcii este prezentată după data depunerii în fața Comisiei a cererii de protecție a denumirii de origine sau a indicației geografice și dacă se obține protecția denumirii de origine sau a indicației geografice respective în temeiul cererii.

Mărcile înregistrate cu încălcarea dispozițiilor de la primul paragraf se anulează.

(2) Fără a aduce atingere articolului 43 alineatul (2), o marcă a cărei utilizare corespunde uneia dintre situațiile menționate la articolul 45 alineatul (2), care a fost înregistrată, a cărei înregistrare s-a solicitat sau care a fost consacrată prin utilizare pe teritoriul comunitar, dacă această posibilitate este prevăzută de legislația în cauză, anterior datei depunerii în fața Comisiei a cererii de protecție a denumirii de origine sau a indicației geografice, poate fi utilizată în continuare și reînnoită, fără a aduce atingere protecției acordate denumirii de origine sau indicației geografice, cu condiția să nu existe motive de anulare sau de revocare a mărcii prevăzute în Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci ( 19 ) sau în Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară ( 20 ).

În astfel de cazuri, este permisă utilizarea denumirii de origine sau a indicației geografice alături de mărcile relevante.

(1) Denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate pot fi utilizate de orice operator care comercializează un vin produs în conformitate cu specificațiile corespunzătoare ale produsului.

(2) Denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, precum și vinurile care utilizează aceste denumiri protejate în conformitate cu specificațiile produsului sunt protejate împotriva:

(3) Denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate nu devin generice în cadrul Comunității, în sensul articolului 43 alineatul (1).

(4) Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea ilicită a denumirilor de origine și a indicațiilor geografice protejate, în conformitate cu alineatul (2).

Comisia constituie și ține la zi un registru electronic al denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate pentru vinuri care este accesibil publicului.

(1) Statele membre desemnează autoritatea sau autoritățile competente responsabile de controalele privind respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul capitol, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(2) Statele membre asigură faptul că orice operator care respectă dispozițiile prezentului capitol are dreptul de a fi apărat de un sistem de controale.

(3) Statele membre informează Comisia în legătură cu autoritatea sau autoritățile competente menționate la alineatul (1). Comisia publică numele și adresele acestora, pe care le actualizează periodic.

(1) În ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate referitoare la o arie geografică din cadrul Comunității, controlul anual al respectării specificațiilor produsului, efectuat în cursul producției vinului și în timpul sau după condiționarea acestuia, este asigurat de:

Cheltuielile aferente acestui control sunt suportate de operatorii economici care fac obiectul acestuia.

(2) În ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate referitoare la o arie geografică dintr-o țară terță, controlul anual al respectării specificațiilor produsului, efectuat în cursul producției vinului și în timpul sau după condiționarea acestuia, este asigurat de:

(3) Organismele de certificare menționate la alineatul (1) litera (b) și la alineatul (2) litera (b) se conformează standardului european EN 45011 sau ghidului ISO/IEC 65 (Cerințe generale privind organismele care aplică sisteme de certificare a produselor), iar de la 1 mai 2010 sunt acreditate în conformitate cu acestea.

(4) Atunci când autoritatea sau autoritățile menționate la alineatul (1) litera (a) și la alineatul (2) litera (a) verifică respectarea specificațiilor produsului, acestea oferă garanții corespunzătoare de obiectivitate și imparțialitate și dispun de personal și resurse suficiente pentru a-și îndeplini sarcinile.

(1) Orice solicitant care îndeplinește condițiile de la articolul 37 poate solicita aprobarea unei modificări a specificațiilor produsului pentru o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, în special pentru a ține cont de evoluția cunoștințelor științifice și tehnice sau pentru a redefini aria geografică menționată la articolul 35 alineatul (2) al doilea paragraf litera (d). Cererea descrie modificările solicitate și le motivează.

(2) În cazul în care modificarea propusă implică una sau mai multe modificări ale documentului unic menționat la articolul 35 alineatul (1) litera (d), articolele 38-41 se aplică mutatis mutandis cererii de modificare. Cu toate acestea, în cazul în care modificarea propusă este una minoră, se decide, în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (2), dacă aceasta să fie aprobată sau nu fără a se urma procedura prevăzută la articolul 39 alineatul (2) și la articolul 40, iar, în caz de aprobare, Comisia publică elementele menționate la articolul 39 alineatul (3).

(3) În cazul în care modificarea propusă nu implică nicio modificare în textul documentului unic, se aplică următoarele reguli:

În cazul în care respectarea specificațiilor corespunzătoare ale produsului nu mai este asigurată, se poate decide, în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (2), la inițiativa Comisiei sau la cererea motivată corespunzător a unui stat membru, a unei țări terțe sau a unei persoane fizice sau juridice având un interes legitim, anularea protecției acordate unei denumiri de origine sau unei indicații geografice.

(1) Denumirile de vinuri protejate în conformitate cu articolele 51 și 54 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 și cu articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 753/2002 sunt protejate automat în temeiul prezentului regulament. Comisia le înscrie în registrul prevăzut la articolul 46 din prezentul regulament.

(2) În ceea ce privește denumirile de vinuri protejate menționate la alineatul (1), statele membre transmit Comisiei:

(3) Denumirile menționate la alineatul (1) pentru care informațiile menționate la alineatul (2) nu sunt prezentate până la 31 decembrie 2011 pierd protecția în temeiul prezentului regulament. Comisia ia măsurile necesare pentru a radia aceste denumiri din registrul prevăzut la articolul 46.

(4) Articolul 50 nu se aplică în cazul denumirilor de vinuri protejate menționate la alineatul (1).

Se poate decide, până la 31 decembrie 2014, la inițiativa Comisiei și în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (2), anularea protecției denumirilor de vinuri protejate menționate la alineatul (1), dacă acestea nu întrunesc condițiile prevăzute la articolul 34.

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

Aceste măsuri pot include, în special, derogări de la condițiile de aplicare a normelor și a cerințelor stabilite în prezentul capitol:

Statele membre pot solicita plata unei taxe pentru acoperirea cheltuielilor lor, inclusiv a celor ocazionate de examinarea cererilor de protecție, a declarațiilor de opoziție, a cererilor de modificare și a cererilor de anulare în temeiul prezentului regulament.

(1) „Mențiune tradițională” înseamnă o mențiune folosită în mod tradițional în statele membre pentru produsele menționate la articolul 33 alineatul (1) pentru a desemna:

(2) Mențiunile tradiționale se recunosc, definesc și protejează în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

(1) O mențiune tradițională protejată poate fi utilizată numai în cazul unui produs care a fost produs în conformitate cu definiția menționată la articolul 54 alineatul (2).

Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea ilicită a mențiunilor tradiționale.

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1), privind, în special:

Sub rezerva dispozițiilor contrare ale prezentului regulament, Directiva 89/104/CEE, Directiva 89/396/CEE a Consiliului privind indicarea sau marcarea care permite identificarea lotului din care face parte un produs alimentar ( 21 ), Directiva 2000/13/CE și Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a normelor privind cantitățile nominale ale produselor preambalate ( 22 ) se aplică etichetării și prezentării produselor aflate în domeniul de aplicare al acestora.

(1) Etichetarea și prezentarea produselor menționate în anexa IV punctele 1-11, 13, 15 și 16, comercializate în Comunitate sau destinate exportului, conține următoarele indicații obligatorii:

(2) Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), trimiterea la categoria de produse viticole poate fi omisă pentru vinurile ale căror etichete conțin numele protejat al unei denumiri de origine sau al unei indicații geografice.

(3) Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), trimiterea la mențiunile „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată” poate fi omisă în următoarele cazuri:

(1) Etichetarea și prezentarea produselor menționate la articolul 59 alineatul (1) poate conține, în special, următoarele indicații facultative:

(2) Fără a aduce atingere articolului 42 alineatul (3), în ceea ce privește utilizarea indicațiilor menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) pentru vinurile fără o denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată:

(1) Atunci când sunt exprimate în cuvinte, indicațiile obligatorii și opționale menționate la articolele 59 și 60 figurează într-una sau mai multe dintre limbile oficiale ale Comunității.

(2) Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), numele unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate sau al unei mențiuni tradiționale în sensul articolului 54 alineatul (1) litera (a) figurează pe etichetă în limba sau limbile pentru care se aplică protecția.

În cazul denumirilor de origine protejate sau al indicațiilor geografice protejate sau al denumirilor naționale specifice care nu utilizează alfabetul latin, numele poate figura, de asemenea, într-una sau mai multe limbi oficiale ale Comunității.

Autoritățile competente ale statelor membre iau măsurile necesare pentru a împiedica introducerea pe piață a oricărui produs menționat la articolul 59 alineatul (1) care nu este etichetat în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol sau pentru a-l retrage de pe piață.

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

(2) Organizațiile de producători recunoscute în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 sunt considerate organizații de producători recunoscute în temeiul prezentului articol.

(2) Organizațiile care întrunesc criteriile definite la alineatul (1) și care sunt recunoscute de statele membre sunt considerate organizații interprofesionale în temeiul prezentului articol.

(1) Cererile de recunoaștere în calitate de organizație de producători sau de organizație interprofesională se adresează statului membru în care organizația își are sediile și se examinează de către acesta.

(2) Statele membre iau decizia de acordare sau refuz al recunoașterii organizației în termen de patru luni de la data depunerii cererii.

(1) În vederea îmbunătățirii și stabilizării funcționării pieței comune a vinurilor, inclusiv strugurii, musturile și vinurile din care rezultă, statele membre producătoare pot stabili norme de comercializare privind reglementarea ofertei, în special prin punerea în aplicare a deciziilor luate de organizațiile interprofesionale.

Aceste norme trebuie să fie proporționale cu obiectivul urmărit și nu trebuie:

(2) Normele menționate la alineatul (1) trebuie aduse in extenso la cunoștința operatorilor prin apariția într-o publicație oficială a respectivului stat membru.

Statele membre comunică anual Comisiei, cel târziu la 1 martie și prima dată cel târziu la 1 martie 2009, deciziile luate sau acțiunile întreprinse în conformitate cu articolele 66, 67 și 68 în anul calendaristic anterior.

(1) Cu excepția dispozițiilor contrare din prezentul regulament, ratele taxelor vamale din cadrul Tarifului Vamal Comun se aplică produselor cărora li se aplică prezentul regulament.

(2) Cu excepția dispozițiilor contrare din prezentul regulament sau adoptate în temeiul acestuia, în cadrul schimburilor cu țările terțe se interzice:

Regulile generale de interpretare a Nomenclaturii Combinate și regulile speciale privind aplicarea sa se aplică clasificării produselor cuprinse în prezentul regulament. Nomenclatura tarifară care rezultă din aplicarea prezentului regulament, inclusiv, după caz, definițiile și categoriile care apar în anexele I și IV, este inclusă în Tariful Vamal Comun.

(1) În conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1), se poate decide ca importurile către Comunitate sau exporturile din Comunitate ale unuia sau mai multor produse care intră sub incidența codurilor NC 2009 61, 2009 69 și 2204 să fie supuse obligației de deținere a unei licențe de import sau de export.

(2) La aplicarea alineatului (1) se ține cont de necesitatea de a introduce licențe pentru gestionarea piețelor în cauză și, în special, în cazul licențelor de import, pentru monitorizarea importurilor de produse în cauză.

Licențele de import și de export se eliberează de către statele membre oricărui solicitant, indiferent de locul în care este stabilit pe teritoriul Comunității, cu excepția unor dispoziții contrare ale unui regulament al Consiliului sau ale oricărui alt tip de act al Consiliului, fără a aduce atingere măsurilor luate pentru aplicarea capitolului IV.

(1) Cu excepția cazului în care se decide altfel în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1), eliberarea licențelor de import și export este condiționată de depunerea unei garanții prin care se asigură că produsele sunt importate sau exportate pe perioada de valabilitate a licenței.

(2) Cu excepția cazurilor de forță majoră, garanția se pierde în totalitate sau în parte dacă importul sau exportul nu se realizează sau se realizează doar parțial pe perioada de valabilitate a licenței.

(1) În ceea ce privește sucurile și musturile care intră sub incidența codurilor NC 2009 61, 2009 69 și 2204 30, pentru care aplicarea taxelor din Tariful Vamal Comun depinde de prețul de import al produsului, valoarea efectivă a acestui preț este verificată fie pe baza unui control pe fiecare lot, fie utilizând o valoare forfetară la import, calculată de Comisie pe baza prețurilor acelorași produse în țările de origine.

Dacă prețul de intrare declarat al lotului respectiv este mai mare decât valoarea forfetară de import, majorată cu o marjă adoptată în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1) și care nu poate depăși valoarea forfetară cu mai mult de 10 %, se cere depunerea unei garanții egale cu taxele de import, stabilite pe baza valorii forfetare la import.

Dacă prețul de intrare al lotului nu este declarat, aplicarea Tarifului Vamal Comun depinde de valoarea forfetară la import sau de aplicarea, în condiții care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1), a dispozițiilor relevante ale legislației vamale.

(2) În cazul în care derogările Consiliului prevăzute la punctele B.5 sau C din anexa VI sunt aplicate produselor importate, importatorii depun o garanție pentru aceste produse la autoritățile vamale desemnate în momentul punerii în liberă circulație. Garanția se restituie în momentul prezentării de către importator a dovezii, acceptate de autoritățile vamale din statul membru al punerii în liberă circulație, că musturile au fost transformate în suc de struguri, utilizate în alte produse decât cele din sectorul vinicol sau, dacă au fost vinificate, că au fost etichetate corespunzător.

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

(1) Comisia ia măsuri de protecție în privința importurilor în Comunitate, sub rezerva dispozițiilor alineatului (3) din prezentul articol, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 519/94 al Consiliului din 7 martie 1994 privind regimul comun aplicabil importurilor din anumite țări terțe ( 23 ) și cu Regulamentul (CE) nr. 3285/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind regimul comun aplicabil importurilor ( 24 ).

(2) Cu excepția dispozițiilor contrare aplicabile în virtutea oricărui alt act al Consiliului, Comisia ia măsuri de protecție, în temeiul alineatului (3) din prezentul articol, în privința importurilor în Comunitate prevăzute în cadrul acordurilor internaționale încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat.

(3) Comisia poate lua măsurile menționate la alineatele (1) și (2) la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă. În cazul în care Comisia primește o cerere din partea unui stat membru, aceasta ia o decizie în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii cererii.

Oricare stat membru poate prezenta Consiliului deciziile luate de Comisie în temeiul alineatelor (1) și (2) în termen de cinci zile lucrătoare de la data notificării acestora. Consiliul se reunește imediat. Acesta poate, cu majoritate calificată, să modifice sau să anuleze deciziile respective în termen de o lună de la data la care a fost sesizat.

(4) În cazul în care Comisia consideră că se impune abrogarea sau modificarea măsurilor de protecție adoptate în temeiul alineatului (1) sau (2), aceasta procedează după cum urmează:

(1) O taxă de import suplimentară se aplică, la nivelul taxei prevăzut la articolul 70 alineatul (1), importurilor de suc de struguri și must de struguri atunci când acestea sunt însoțite de o clauză de salvgardare specială („CSS”) din acordul privind agricultura încheiat în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, pentru a evita sau a contracara efectele negative asupra pieței comunitare care pot apărea ca urmare a acestor importuri, în cazul în care:

Volumul menționat la litera (b) se bazează pe posibilitățile de acces pe piață definite, dacă este cazul, ca importuri în procente din consumul național corespondent din ultimii trei ani.

(2) Nu se impun taxe de import suplimentare atunci când este puțin probabil ca importurile să perturbe piața comunitară sau când efectele ar fi disproporționate în raport cu obiectivul urmărit.

(3) În sensul alineatului (1) litera (a), prețurile la import sunt stabilite pe baza prețurilor de import CIF pentru lotul în cauză.

Prețurile de import CIF sunt verificate pe baza prețurilor reprezentative pentru produs pe piața mondială sau pe piața de import a Comunității pentru produsul în cauză.

(1) Atunci când piața comunitară este sau riscă să fie perturbată de regimul de perfecționare activă sau pasivă, se poate decide, la cererea unui stat membru sau la inițiativa Comisiei, în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1), suspendarea, totală sau parțială, a utilizării regimului de perfecționare activă sau pasivă pentru produsele aflate în domeniul de aplicare al prezentului regulament. În cazul în care Comisiei i se înaintează o cerere de către un stat membru, aceasta adoptă o decizie în acest sens în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii cererii.

Oricare stat membru poate sesiza Consiliul cu privire la măsurile luate în conformitate cu primul paragraf în termen de cinci zile lucrătoare de la data comunicării. Consiliul se reunește de îndată. Acesta poate să decidă, cu majoritate calificată, să modifice sau să abroge măsurile respective în termen de o lună de la data la care a fost sesizat.

(2) În măsura în care este necesar pentru a se asigura buna funcționare a organizării comune a pieței vitivinicole, recurgerea la regimul de perfecționare activă sau pasivă pentru produsele cărora li se aplică prezentul regulament poate fi interzisă, total sau parțial, de către Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 37 alineatul (2) din tratat.

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

(1) Cu excepția cazurilor în care se prevăd dispoziții contrare, în special în cadrul acordurilor încheiate în temeiul articolului 300 din tratat, prevederile privind denumirea de origine și indicațiile geografice și etichetarea stabilite la titlul III capitolele III și IV din prezentul regulament, după caz, și la articolul 25 alineatul (2) din prezentul regulament se aplică produselor care intră sub incidența codurilor NC 2009 61, 2009 69 și 2204, care sunt importate în Comunitate.

(2) Cu excepția dispozițiilor contrare din acordurile încheiate în temeiul articolului 300 din tratat, produsele menționate la alineatul (1) din prezentul articol se obțin în conformitate cu practicile oenologice recomandate și publicate de OIV sau autorizate de Comunitate în conformitate cu prezentul regulament și cu măsurile de punere în aplicare ale acestuia.

(3) Importul produselor menționate la alineatul (1) este condiționat de prezentarea:

(1) Contingentele tarifare pentru importul produselor cărora li se aplică prezentul regulament care rezultă din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat sau dintr-un alt act al Consiliului sunt deschise și gestionate conform procedurii menționate la articolul 113 alineatul (1) din prezentul regulament.

(2) Contingentele tarifare sunt gestionate astfel încât să se evite orice discriminare între operatorii implicați, prin aplicarea uneia dintre metodele următoare, a unei combinații de metode sau a unei alte metode adecvate:

(3) Metoda adoptată pentru gestionarea contingentelor tarifare trebuie să ia în considerare, dacă este cazul, necesitățile de aprovizionare ale pieței comunitare și necesitatea de a proteja echilibrul pieței.

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

(1) Producătorii defrișează pe propria cheltuială suprafețele plantate cu viță-de-vie fără a avea dreptul corespunzător de plantare, dacă este cazul, după data de 31 august 1998.

(2) Până la efectuarea defrișării în temeiul alineatului (1), strugurii și produsele din struguri care provin de pe suprafețele menționate la alineatul respectiv pot fi puse în circulație doar în vederea distilării, exclusiv pe cheltuiala producătorului. Din produsele rezultate în urma distilării nu poate fi fabricat un alcool având o tărie alcoolică dobândită în volume mai mică sau egală cu 80 % vol.

(3) Fără a aduce atingere, după caz, sancțiunilor anterioare impuse de statele membre, după data de 31 decembrie 2008, statele membre aplică, în cazul producătorilor care nu au respectat obligația defrișării, sancțiuni proporționale cu gravitatea, importanța și durata nerespectării.

(4) Până la data de 1 martie a fiecărui an, statele membre notifică Comisiei suprafețele care au fost plantate cu viță-de-vie fără un drept corespunzător de plantare după 31 august 1998 și suprafețele care au fost defrișate în temeiul alineatului (1).

(5) Sfârșitul interdicției tranzitorii de noi plantări la 31 decembrie 2015, în conformitate cu articolul 90 alineatul (1), nu afectează obligațiile prevăzute în prezentul articol.

Regularizarea obligatorie a plantărilor ilegale efectuate înainte de 1 septembrie 1998

(1) În schimbul achitării unei taxe și nu mai târziu de 31 decembrie 2009, producătorii regularizează suprafețele plantate cu viță-de-vie fără un drept corespunzător de plantare, după caz, înainte de 1 septembrie 1998.

Fără a aduce atingere niciunei proceduri din cadrul închiderii conturilor, primul paragraf nu se aplică în cazul suprafețelor regularizate în temeiul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

(2) Taxa menționată la alineatul (1) se stabilește de către statele membre. Aceasta echivalează cu cel puțin dublul valorii medii a dreptului corespunzător de plantare pentru regiunea în cauză.

(3) Până la efectuarea regularizării în temeiul alineatului (1), strugurii și produsele din struguri care provin de pe suprafețele menționate la alineatul respectiv pot fi puse în circulație doar în vederea distilării, exclusiv pe cheltuiala producătorului. Din aceste produse nu poate fi fabricat un alcool având o tărie alcoolică dobândită în volume mai mică sau egală cu 80 % vol.

(4) Suprafețele plantate ilegal menționate la alineatul (1) și care nu sunt regularizate în conformitate cu acel alineat până la 31 decembrie 2009 sunt defrișate de către producătorii respectivi pe cheltuiala acestora.

Statele membre aplică, în cazul producătorilor care nu respectă obligația defrișării, sancțiuni proporționale cu gravitatea, importanța și durata nerespectării.

Până la efectuarea defrișării menționate la primul paragraf, alineatul (3) se aplică mutatis mutandis.

(5) Până la data de 1 martie a fiecăruia dintre anii relevanți, statele membre aduc la cunoștința Comisiei:

Statele membre aduc la cunoștința Comisiei, pentru prima dată până la 1 martie 2010, suprafețele defrișate în conformitate cu alineatul (4) primul paragraf.

(6) Sfârșitul interdicției tranzitorii de noi plantări la 31 decembrie 2015, în conformitate cu articolul 90 alineatul (1), nu afectează obligațiile prevăzute la alineatele (3), (4) și (5).

(1) În ceea ce privește articolul 85 alineatul (2) și articolul 86 alineatele (3) și (4), statele membre solicită probe privind lipsa circulației produselor în cauză sau, în cazul în care produsele în cauză sunt distilate, solicită prezentarea contractelor de distilare.

(2) Statele membre verifică lipsa circulației și distilarea menționate la alineatul (1). Acestea aplică sancțiuni în caz de nerespectare.

(3) Statele membre aduc la cunoștința Comisiei suprafețele de pe care sunt recoltate produsele care fac obiectul distilării și volumele corespunzătoare de alcool.

Suprafețele menționate la articolul 86 alineatul (1) primul paragraf, atâta timp cât nu sunt regularizate, și suprafețele menționate la articolul 85 alineatul (1) nu beneficiază de nicio măsură de sprijin național sau comunitar.

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

(1) Fără a aduce atingere articolului 24 și, în special, alineatului (3) din acesta, se interzice plantarea de viță-de-vie cu soiurile de struguri de vinificație care pot fi clasificate conform articolului 24 alineatul (1), până la 31 decembrie 2015.

(2) De asemenea, până la 31 decembrie 2015 este interzisă supraaltoirea soiurilor de struguri de vinificație care pot fi clasificate conform articolului 24 alineatul (1) pe alte soiuri decât soiurile de struguri de vinificație menționate la articolul respectiv.

(3) Sub rezerva alineatelor (1) și (2), plantarea și supraaltoirea în sensul acestor alineate sunt permise dacă sunt efectuate în temeiul:

(6) Statele membre pot hotărî să mențină interdicția menționată la alineatul (1) pe teritoriul acestora sau pe anumite părți ale teritoriului acestora, cel târziu până la 31 decembrie 2018. În aceste cazuri, normele care reglementează regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare, astfel cum este stabilit în prezentul capitol, inclusiv în prezentul articol, se aplică în consecință în statul membru respectiv.

(1) Statele membre pot acorda producătorilor drepturi de plantare nouă pentru suprafețele:

(1) Statele membre acordă drepturi de replantare producătorilor care au efectuat o defrișare pe suprafața plantată cu viță-de-vie.

Cu toate acestea, suprafețele defrișate pentru care s-a acordat o primă de defrișare în conformitate cu capitolul III nu generează drepturi de replantare.

(2) Statele membre pot acorda drepturi de replantare producătorilor care se angajează să efectueze o defrișare pe suprafața plantată cu viță-de-vie. În astfel de cazuri, suprafața în cauză este defrișată cel mai târziu la sfârșitul celui de-al treilea an de la plantarea noilor vițe pentru care s-au acordat drepturile de replantare.

(3) Drepturile de replantare acordate corespund unei suprafețe de cultură pură echivalente cu suprafața defrișată.

(4) Drepturile de replantare sunt exercitate în exploatația pentru care au fost acordate. Statele membre pot prevedea ca aceste drepturi să nu fie exercitate decât pe suprafața pe care s-a efectuat defrișarea.

(5) Prin derogare de la dispozițiile alineatului (4), statele membre pot decide că drepturile de replantare pot fi transferate, parțial sau în totalitate, unei alte exploatații de pe teritoriul aceluiași stat membru în următoarele cazuri:

Statele membre iau măsurile necesare pentru ca aplicarea derogărilor prevăzute la primul paragraf să nu determine o mărire globală a potențialului de producție de pe teritoriul lor, în special dacă sunt efectuate transferuri de la suprafețe neirigate către suprafețe irigate.

(6) Alineatele (1)-(5) se aplică mutatis mutandis drepturilor similare cu drepturile de replantare, dobândite în temeiul unei legislații comunitare sau naționale anterioare.

(7) Drepturile de replantare acordate în temeiul articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 se utilizează în perioadele prevăzute în acest sens în respectivul regulament.

(1) În vederea îmbunătățirii gestionării potențialului de producție, statele membre creează o rezervă națională sau rezerve regionale cu drepturi de plantare.

(2) Statele membre care au constituit rezerve naționale sau regionale cu drepturi de plantare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 pot păstra aceste rezerve cât timp acestea aplică regimul tranzitoriu al dreptului de plantare în conformitate cu prezentul capitol.

(3) Următoarele drepturi de plantare se alocă rezervelor naționale sau regionale, dacă nu sunt utilizate în termenul prescris:

(4) Producătorii pot transfera drepturile de replantare către rezervele naționale sau regionale. Condițiile unui astfel de transfer, efectuat, dacă este cazul, în schimbul unei plăți din fondurile naționale, se stabilesc de către statele membre, în funcție de interesele legitime ale părților.

(5) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot decide să nu pună în aplicare un sistem de rezerve, cu condiția să poată dovedi că există pe teritoriul lor un sistem alternativ eficient pentru gestionarea drepturilor de plantare. Dacă este necesar, sistemul alternativ poate deroga de la dispozițiile relevante ale prezentului capitol.

Primul paragraf se aplică și statelor membre care încetează să administreze rezerve naționale sau regionale în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1493/1999.

Statele membre definesc criteriile de stabilire a cuantumului plății prevăzute la litera (b), care poate varia în funcție de viitorul produs final al podgoriilor respective și de perioada tranzitorie rămasă în care se aplică interdicția de noi plantări, prevăzută la articolul 90 alineatele (1) și (2).

(2) În cazul în care drepturile de plantare pe o rezervă sunt utilizate, statele membre se asigură că:

(3) Drepturile de plantare atribuite unei rezerve care nu sunt utilizate înainte de sfârșitul celui de-al doilea an vinicol după cel în cursul căruia au fost acordate se retrag și sunt reatribuite rezervei.

(4) Drepturile de plantare pe o rezervă își pierd valabilitatea dacă nu sunt acordate înainte de sfârșitul celui de-al cincilea an vinicol de la atribuirea lor pe acea rezervă.

(5) Dacă într-un stat membru există rezerve regionale, acesta poate stabili norme care să autorizeze transferul drepturilor de plantare între rezervele regionale. Dacă într-un stat membru coexistă rezerve regionale și naționale, acesta poate, de asemenea, să autorizeze transferuri între astfel de rezerve.

Prezentul capitol nu se aplică în statele membre în care regimul comunitar al drepturilor de plantare nu s-a aplicat până la 31 decembrie 2007.

Statele membre pot adopta norme naționale mai stricte în ceea ce privește acordarea drepturilor de plantare nouă sau a celor de replantare. Ele pot impune ca cererile respective și informațiile relevante care urmează să fie furnizate în acest sens să fie completate cu alte indicații necesare în scopul urmăririi evoluției potențialului de producție.

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

Prezentul capitol stabilește condițiile în care viticultorilor li se acordă o primă pentru defrișarea podgoriilor (denumită în continuare „prima de defrișare”).

Prima de defrișare se acordă numai dacă suprafața în cauză îndeplinește următoarele condiții:

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la litera (e), suprafețele regularizate în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 și cu articolul 86 alineatul (1) din prezentul regulament sunt eligibile pentru prima de defrișare.

(1) Baremele primelor de defrișare care urmează să fie acordate se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

(2) Cuantumul specific al primei de defrișare se stabilește de statele membre în limita baremelor menționate la alineatul (1) și pe baza randamentelor obținute anterior de exploatația respectivă.

(1) Producătorii interesați prezintă cereri de acordare a primei de defrișare autorităților corespunzătoare din statele membre până la data de 15 septembrie a fiecărui an. Statele membre pot fixa o dată anterioară datei de 15 septembrie, cu condiția ca aceasta să fie situată după 30 iunie și cu condiția ca acestea să acorde atenția cuvenită, acolo unde este cazul, aplicării scutirilor prevăzute la articolul 104.

(2) Statele membre desfășoară controale administrative cu privire la cererile primite, analizează cererile eligibile și notifică Comisiei, până la data de 15 octombrie a fiecărui an, suprafața totală și sumele reprezentate de cererile respective, defalcate pe regiuni și pe categorii de randamente.

(3) Bugetul maxim anual pentru schema de defrișare este stabilit în anexa VII.

(4) Până la data de 15 noiembrie a fiecărui an, în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1), se stabilește procentul unic de acceptare a sumelor notificate, dacă suma totală notificată Comisiei de statele membre depășește resursele bugetare disponibile, avându-se în vedere, după caz, aplicarea articolului 104 alineatele (2) și (3).

(5) Până la data de 1 februarie a fiecărui an, statele membre acceptă cererile:

Până la data de 1 martie a fiecărui an, statele membre aduc la cunoștința Comisiei cererile acceptate defalcate pe regiuni și pe categorii de randament și suma totală a primelor de defrișare plătite pe regiune.

(6) Pentru anul vinicol precedent, statele membre aduc la cunoștința Comisiei, până la data de 1 decembrie a fiecărui an:

În cazul în care se constată că un agricultor nu a îndeplinit, pe exploatația sa, oricând în decurs de trei ani de la plata primei de defrișare, cerințele de reglementare în materie de gestionare și bunele condiții agricole și de mediu menționate la articolele 3-7 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și în cazul în care nerespectarea este rezultatul unei acțiuni sau al unei omisiuni direct imputabile agricultorului, suma de plată este redusă sau anulată, fie parțial, fie în întregime, în funcție de gravitatea, durata, permanența și repetiția nerespectării, iar agricultorul este obligat, dacă este cazul, să ramburseze această sumă în conformitate cu condițiile stabilite în dispozițiile respective.

(1) Un stat membru poate decide respingerea tuturor cererilor ulterioare menționate la articolul 102 alineatul (1) atunci când totalitatea suprafețelor defrișate pe teritoriul său reprezintă 8 % din suprafața cultivată cu viță-de-vie a statului în cauză prevăzută în anexa VIII.

Un stat membru poate decide respingerea tuturor cererilor ulterioare menționate la articolul 102 alineatul (1) pentru o regiune atunci când totalitatea suprafețelor defrișate din acea regiune reprezintă 10 % din suprafața cultivată cu viță-de-vie a regiunii în cauză.

(2) Se poate decide, în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1), încetarea aplicării schemei de defrișare într-un stat membru dacă, luând în considerare cererile în curs, continuarea defrișării ar duce la o suprafață defrișată totală de peste 15 % din suprafața totală cultivată cu viță-de-vie a statului membru respectiv prevăzută în anexa VIII.

(3) Se poate decide, în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1), încetarea aplicării schemei de defrișare într-un stat membru dacă, luând în considerare cererile în curs, continuarea defrișării ar duce la o suprafață defrișată totală de peste 6 % din suprafața totală cultivată cu viță-de-vie a statului membru respectiv prevăzută în anexa VIII pentru acel an de aplicare a schemei.

(4) Statele membre pot declara podgoriile situate în zone de munte și de pantă abruptă drept neeligibile pentru schema de defrișare, în conformitate cu condițiile care urmează să fie stabilite conform procedurii menționate la articolul 113 alineatul (1).

(5) Statele membre pot declara o zonă drept neeligibilă pentru schema de defrișare, în cazul în care aplicarea regimului ar fi incompatibilă cu preocupările legate de mediu. Zonele declarate neeligibile din aceste motive nu trebuie să depășească 3 % din suprafața totală cultivată cu viță-de-vie prevăzută în anexa VIII.

(6) Grecia poate declara zonele plantate cu viță-de-vie din insulele din Marea Egee și Insulele Ionice grecești, cu excepția insulelor Creta și Eubeea, neeligibile în cadrul schemei de defrișare.

(7) Schema de defrișare stabilită în prezentul capitol nu se aplică în Insulele Azore, Madeira și Canare.

(8) Până la data de 1 august a fiecărui an și pentru prima dată la 1 august 2008, statele membre care decid să facă uz de posibilitatea prevăzută la alineatele (4)-(6) aduc la cunoștința Comisiei, în legătură cu măsura de defrișare care urmează să fie pusă în aplicare:

(9) Statele membre acordă prioritate agricultorilor din zonele neeligibile sau declarate neeligibile, în temeiul alineatelor (4)-(7), pentru alte măsuri de sprijin stabilite în prezentul regulament, în special, dacă este cazul, pentru măsura de restructurare și reconversie din cadrul programelor de sprijin și al măsurilor de dezvoltare rurală.

Prezentul capitol nu se aplică statelor membre în care producția de vin nu depășește 50 000 hectolitri pe an vinicol. Această producție se calculează pe baza producției medii obținute în cursul ultimilor cinci ani vinicoli.

Statele membre pot acorda un ajutor național suplimentar pentru defrișare de până la 75 % din prima de defrișare aplicabilă, pe lângă prima de defrișare acordată.

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

(1) Statele membre țin un registru al culturilor de viță-de-vie, care conține informații actualizate privind potențialul de producție.

(2) Statelor membre a căror suprafață totală cultivată cu viță-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificație care pot fi clasificate conform articolului 24 alineatul (1) este sub 500 de hectare nu le revine obligația menționată la alineatul (1).

Statele membre care adoptă măsura de „restructurare și reconversie a podgoriilor” în cadrul programelor lor de sprijin, în conformitate cu articolul 11, trimit Comisiei, pe baza registrului culturilor de viță-de-vie menționat la articolul 108, până la data de 1 martie a fiecărui an și pentru prima dată la 1 martie 2009, un inventar actualizat al potențialului lor de producție.

În conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1), se poate decide ca articolul 108 și articolul 109 să nu se mai aplice după data de 1 ianuarie 2016.

(1) Producătorii de struguri destinați vinificației, precum și producătorii de must și de vin trebuie să declare în fiecare an autorităților naționale competente cantitățile de produse din ultima recoltă.

(2) Comercianții de struguri destinați producției de vin pot fi obligați de statele membre să declare în fiecare an cantitățile comercializate din ultima recoltă.

(3) Producătorii de must și de vin și comercianții, cu excepția comercianților cu amănuntul, trebuie să declare în fiecare an autorităților naționale competente cantitățile de must și de vin pe care le dețin, fie că provin din recolta anului în curs, fie din recoltele anilor anteriori. Mustul și vinurile importate din țările terțe fac obiectul unei mențiuni speciale.

(1) Produsele menționate în prezentul regulament nu pot circula în interiorul Comunității decât însoțite de un document autorizat oficial.

(2) Persoanele fizice sau juridice sau grupurile de persoane care dețin produse cărora li se aplică prezentul regulament pentru exercitarea profesiei lor, în special producătorii, îmbuteliatorii și prelucrătorii, precum și comercianții care urmează să fie stabiliți în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1), au obligația să țină registre cu intrările și ieșirile acestor produse.

(1) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Măsurile prevăzute la titlul II capitolul I, cu excepția măsurii menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (a), și la titlul V capitolul III reprezintă intervenții pentru reglementarea piețelor agricole, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005.

(1) Statele membre și Comisia își transmit reciproc orice informații necesare pentru aplicarea prezentului regulament, în special în vederea monitorizării și analizei pieței și pentru a respecta obligațiile internaționale privind produsele cărora li se aplică prezentul regulament.

(2) Normele detaliate se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1) pentru a stabili care informații sunt necesare pentru aplicarea alineatului (1) din prezentul articol, precum și forma, conținutul, durata și termenele limită, precum și modalitățile de transmitere către Comisie sau de punere la dispoziția acesteia a informațiilor și a documentelor.

În vederea aplicării prezentului regulament, statele membre se asigură că respectivele proceduri de administrare și control din domeniu sunt compatibile cu Sistemul Integrat de Administrare și Control (IACS) în ceea ce privește următoarele elemente:

Aceste proceduri trebuie să permită funcționarea comună sau schimbul de informații cu IACS fără probleme sau conflicte.

Cu excepția aspectelor reglementate prin articolul 145 litera (na) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1) din prezentul regulament următoarele dispoziții:

(1) Fără a aduce atingere articolului 47, statele membre desemnează una sau mai multe autorități responsabile cu controlarea respectării dispozițiilor comunitare din sectorul vitivinicol. Statele membre desemnează, în special, laboratoarele autorizate să efectueze analize oficiale în sectorul vitivinicol. Laboratoarele desemnate trebuie să îndeplinească criteriile generale de funcționare a laboratoarelor de testare stabilite în ISO/IEC 17025.

(2) Statele membre transmit Comisiei denumirile și adresele autorităților și laboratoarelor menționate la alineatul (1). Comisia face publice aceste informații.

(1) Începând de la 1 august 2012, statele membre pot acorda ajutor național producătorilor de vin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a vinului în cazuri justificate de criză.

(2) Ajutorul menționat la alineatul (1) trebuie să fie proporțional și să permită soluționarea crizei.

(3) Valoarea totală a ajutorului disponibil pentru acest ajutor într-un stat membru, în orice an, nu depășește 15 % din fondurile totale disponibile pentru fiecare stat membru stabilite în anexa II pentru anul respectiv.

(4) Statele membre care doresc să facă uz de ajutorul menționat la alineatul (1) înaintează Comisiei o notificare motivată corespunzător. Decizia privind aprobarea măsurii și posibilitatea de acordare a ajutorului se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

(5) Alcoolul rezultat din distilarea menționată la alineatul (1) este folosit exclusiv în scopuri industriale sau energetice pentru a se evita denaturarea concurenței.

Comisia întocmește un raport până la sfârșitul anului 2012, ținând seama în special de experiența acumulată în urma punerii în aplicare a reformei.

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului titlu se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 113 alineatul (1).

La articolul 2 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, cuvintele „31 iulie 2002” se înlocuiesc cu următorul text:

La articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comisia stabilește sumele care, în temeiul articolului 10 alineatul (2) și al articolelor 143d și 143e din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, al articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 al Consiliului din 27 martie 2007 de stabilire a normelor pentru modularea voluntară a plăților directe prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (26) și al articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului din 29 aprilie 2008 ( 27 ) privind organizarea comună a pieței vitivinicole, sunt disponibile pentru FEADR.

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 113 alineatul (1), se pot adopta măsuri pentru:

(1) Sub rezerva dispozițiilor alineatului (2), articolele 87, 88 și 89 din tratat se aplică producției și comerțului cu produsele cărora li se aplică prezentul regulament.

Abrogări, continuarea aplicabilității pe perioada de tranziție și trimiteri

(1) Sub rezerva alineatelor (2) și (3), Regulamentul (CEE) nr. 2392/86 al Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 se abrogă.

►C1 (2) Regulamentul (CEE) nr. 2392/86 și capitolele I și II din titlul V, titlul VI, articolele 18 și 70 ◄ și dispozițiile corespunzătoare în special din anexele relevante la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 continuă să se aplice până când capitolele corespunzătoare din prezentul regulament încep să se aplice în conformitate cu articolul 129 alineatul (2) litera (e).

(3) Următoarele măsuri stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 continuă să se aplice în măsura în care au fost începute sau întreprinse înainte de 1 august 2008 și sunt măsuri eligibile în temeiul respectivului regulament:

(4) Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, care a fost abrogat, sunt interpretate, atunci când este cazul, drept trimiteri la prezentul regulament.

(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

în mii de EUR
Exercițiul bugetar	2009	2010	2011	2012	2013	Începând cu 2014
BG	15 608	21 234	22 022	27 077	26 742	26 762
CZ	2 979	4 076	4 217	5 217	5 151	5 155
DE	22 891	30 963	32 190	39 341	38 867	38 895
EL	14 286	19 167	19 840	24 237	23 945	23 963
ES	213 820	284 219	279 038	358 000	352 774	353 081
FR	171 909	226 814	224 055	284 299	280 311	280 545
IT (1)	238 223	298 263	294 135	341 174	336 736	336 997
CY	2 749	3 704	3 801	4 689	4 643	4 646
LT	30	37	45	45	45	45
LU	344	467	485	595	587	588
HU	16 816	23 014	23 809	29 455	29 081	29 103
MT	232	318	329	407	401	402
AT	8 038	10 888	11 313	13 846	13 678	13 688
PT	37 802	51 627	53 457	65 989	65 160	65 208
RO	42 100	42 100	42 100	42 100	42 100	42 100
SI	3 522	4 820	4 987	6 169	6 091	6 095
SK	2 938	4 022	4 160	5 147	5 082	5 085
UK	160	221	227	284	280	280
(1) Plafoanele naționale din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pentru Italia corespunzătoare anilor 2008, 2009 și 2010 se reduc cu 20 milioane EUR, iar sumele respective au fost incluse în sumele din bugetul pentru Italia pentru anii 2009, 2010 și 2011, astfel cum sunt stabilite în prezentul tabel.

Vinul este produsul obținut exclusiv prin fermentarea alcoolică, totală sau parțială, a strugurilor proaspeți, presați sau nu, sau a mustului de struguri.

„Retsina” este vinul produs doar pe teritoriul geografic al Greciei din mustul de struguri tratat cu rășină de pin din Alep. Utilizarea rășinii de pin din Alep nu este permisă decât pentru obținerea vinului „retsina” în condițiile stabilite prin dispozițiile de drept intern în vigoare în Grecia.

Prin derogare de la dispozițiile de la litera (b), „Tokaji eszencia” și „Tokajská esencia” sunt considerate vinuri.

Vinul nou aflat încă în fermentație este produsul a cărui fermentație alcoolică nu s-a încheiat și care nu este încă separat de drojdie.

Normele specifice vizând alte caracteristici suplimentare sau condiții de producție și de circulație se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (2).

Mustul de struguri este produsul lichid obținut în mod natural sau prin procedee fizice din struguri proaspeți. Este permisă o tărie alcoolică dobândită a mustului de struguri de maximum 1 % vol.

Mustul de struguri parțial fermentat este produsul obținut din fermentarea unui must de struguri cu o tărie alcoolică dobândită mai mare de 1 % vol. și mai mică decât trei cincimi din tăria sa alcoolică totală în volume.

12. Mustul de struguri parțial fermentat trebuie extras din struguri deshidratați

Mustul de struguri parțial fermentat extras din struguri deshidratați este produsul obținut prin fermentarea parțială a mustului de struguri obținut din struguri deshidratați, al cărui conținut total de zahăr înainte de fermentare este de cel puțin 272 grame la litru și a cărui tărie alcoolică naturală și dobândită nu este mai mică de 8 % vol. Cu toate acestea, anumite vinuri care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (2) și care îndeplinesc aceste cerințe nu sunt considerate drept must de struguri parțial fermentat extras din struguri deshidratați.

Mustul de struguri concentrat este must de struguri necaramelizat care se obține prin deshidratarea parțială a mustului de struguri efectuată prin orice altă metodă autorizată în afară de încălzire pe foc direct, astfel încât valoarea indicată la temperatura de 20 oC de refractometrul utilizat conform unei metode ce se va stabili în conformitate cu articolul 31 să nu fie mai mică de 50,9 %.

Este permisă o tărie alcoolică dobândită a mustului de struguri concentrat de cel mult 1 % vol.

Mustul de struguri concentrat rectificat este produsul lichid necaramelizat care:

Este permisă o tărie alcoolică dobândită pentru mustul de struguri concentrat rectificat de cel mult 1 % vol.

În lipsa unei decizii contrare a Consiliului adoptată în temeiul obligațiilor internaționale ale Comunității, sunt interzise cupajul unui vin originar dintr-o țară terță cu un vin din cadrul Comunității și cupajarea între vinuri originare din țările terțe pe teritoriul Comunității.

Bugetul rezervat schemei de defrișare menționat la articolul 102 alineatul (3) este:

Suprafețe pe care statele membre le pot declara neeligibile pentru schema de defrișare

( 3 ) JO L 179, 14.7.1999, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 (JO L 299, 16.11.2007, p. 1).

( 4 ) JO L 299, 16.11.2007, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 248/2008 (JO L 76, 19.3.2008, p. 6).

( 5 ) JO L 277, 21.10.2005, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 146/2008 (JO L 46, 21.2.2008, p. 1).

( 6 ) JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Regulament modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

( 7 ) JO L 165, 30.4.2004, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 301/2008 al Consiliului (JO L 97, 9.4.2008, p. 85).

( 8 ) JO L 109, 6.5.2000, p. 29. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/68/CE a Comisiei (JO L 310, 28.11.2007, p. 11).

( 9 ) JO L 208, 31.7.1986, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1631/98 (JO L 210, 28.7.1998, p. 14).

( 10 ) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

( 11 ) JO L 209, 11.8.2005, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1437/2007 (JO L 322, 7.12.2007, p. 1).

( 12 ) JO L 270, 21.10.2003, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 293/2008 al Comisiei (JO L 90, 2.4.2008, p. 5).

( 14 ) Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune (JO L 210, 31.7.2006, p. 25). Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1989/2006 (JO L 411, 30.12.2006, p. 6).

( 17 ) JO L 42, 14.2.2006, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1276/2007 al Comisiei (JO L 284, 30.10.2007, p. 11).

( 19 ) JO L 40, 11.2.1989, p. 1. Directivă modificată prin Decizia 92/10/CEE (JO L 6, 11.1.1992, p. 35).

( 20 ) JO L 11, 14.1.1994, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1891/2006 (JO L 386, 29.12.2006, p. 14).

( 21 ) JO L 186, 30.6.1989, p. 21. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 92/11/CEE (JO L 65, 11.3.1992, p. 32).

( 23 ) JO L 67, 10.3.1994, p. 89. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 427/2003 (JO L 65, 8.3.2003, p. 1).

( 24 ) JO L 349, 31.12.1994, p. 53. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2200/2004 (JO L 374, 22.12.2004, p. 1).

CUPRINS
Titlul I	Dispoziții introductive
Titlul II	Măsuri de sprijin
Capitolul I	Programe de sprijin
Secțiunea 1	Dispoziții introductive
Secțiunea 2	Transmiterea și conținutul programelor de sprijin
Secțiunea 3	Măsuri de sprijin specifice
Secțiunea 4	Dispoziții generale
Capitolul II	Transferuri financiare
Titlul III	Măsuri de reglementare
Capitolul I	Norme generale
Capitolul II	Practici oenologice și restricții
Capitolul III	Denumiri de origine, indicații geografice și mențiuni tradiționale
Capitolul IV	Denumiri de origine și indicații geografice
Secțiunea 1	Definiții
Secțiunea 2	Cererea de protecție
Secțiunea 3	Procedura de acordare a protecției
Secțiunea 4	Cazuri speciale
Secțiunea 5	Protecție și control
Secțiunea 6	Dispoziții generale
Capitolul V	Mențiuni tradiționale
Capitolul VI	Etichetare și prezentare
Capitolul VII	Organizații de producători și organizații interprofesionale
Titlul IV	Comerțul cu țări terțe
Capitolul I	Dispoziții comune
Capitolul II	Licențe de import și de export
Capitolul III	Măsuri de protecție și regimul de perfecționare activă și pasivă
Capitolul IV	Norme privind importurile
Titlul V	Potențialul de producție
Capitolul I	Plantări ilegale
Capitolul II	Regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare
Capitolul III	Schema de defrișare
Titlul VI	Dispoziții generale
Titlul VII	Modificări, dispoziții tranzitorii și finale
Capitolul I	Modificări
Capitolul II	Dispoziții tranzitorii și finale

în mii de EUR
Exercițiul bugetar	2009	2010	Începând cu 2011
BG	—	—	—
CZ	—	—	—
DE	—	—	—
EL	—	—	—
ES	15 491	30 950	46 441
FR	11 849	23 663	35 512
IT	13 160	26 287	39 447
CY	—	—	—
LT	—	—	—
LU	—	—	—
HU	—	—	—
MT	—	—	—
AT	—	—	—
PT	—	—	—
RO	—	—	—
SI	—	—	—
SK	—	—	—
UK	—	—	—

în ha
Statul membru	Suprafața totală cultivată cu viță-de-vie	Suprafețele menționate la articolul 104 alineatul (5)
BG	135 760	4 073
CZ	19 081	572
DE	102 432	3 073
EL	69 907	2 097
ES	1 099 765	32 993
FR	879 859	26 396
IT	730 439	21 913
CY	15 023	451
LU	1 299	39
HU	85 260	2 558
MT	910	27
AT	50 681	1 520
PT	238 831	7 165
RO	178 101	5 343
SI	16 704	501
SK	21 531	646