Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă

Prezentul regulament stabilește o procedură europeană cu privire la cererile cu valoare redusă (denumită în continuare „procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă”), în vederea simplificării și accelerării soluționării litigiilor privind cererile cu valoare redusă și diminuării costurilor în cauzele transfrontaliere. Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă este pusă la dispoziția justițiabililor ca o alternativă la procedurile prevăzute de legislațiile statelor membre.

Prezentul regulament elimină, de asemenea, procedurile intermediare necesare recunoașterii și executării într-un stat membru a hotărârilor pronunțate într-un alt stat membru în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă.

(1) Prezentul regulament se aplică în materie civilă și comercială în cauzele transfrontaliere, indiferent de natura instanței, atunci când valoarea cererii, fără să se ia în considerare dobânzile, cheltuielile și alte costuri, nu depășește 2 000 EUR în momentul primirii formularului de cerere de către instanța competentă. Acesta nu se aplică în special în materie fiscală, vamală sau administrativă, nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice (acta iure imperii).

(c) faliment, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile sau a altor persoane juridice, acorduri amiabile, proceduri de concordate și alte procedurile similare;

(3) În prezentul regulament, noțiunea de „stat membru” se referă la statele membre, cu excepția Danemarcei.

(1) În sensul prezentului regulament, o cauză are caracter transfrontalier atunci când cel puțin una dintre părți își are domiciliul sau reședința obișnuită într-un stat membru, altul decât cel în care se află instanța judecătorească sesizată.

(2) Domiciliul se stabilește în conformitate cu articolele 59 și 60 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

(3) Momentul care servește drept bază pentru stabilirea caracterului transfrontalier al unei cauze este data la care instanța judecătorească competentă primește formularul de cerere.

(1) Reclamantul inițiază procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere, utilizând formularul de cerere tip A prevăzut în anexa I și, prin depunerea sau trimiterea acestuia în mod direct la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de statul membru în care s-a inițiat procedura, cum ar fi prin fax sau e-mail. Formularul de cerere include o descriere a probelor care susțin cererea și este însoțit, dacă este cazul, de orice documente justificative relevante.

(2) Statele membre informează Comisia care sunt mijloacele de comunicare acceptate. Această informație este făcută publică de către Comisie.

(3) Atunci când cererea nu se circumscrie domeniului de aplicare a prezentului regulament, instanța judecătorească îl informează pe reclamant în acest sens. În cazul în care reclamantul nu își retrage cererea, instanța o examinează în conformitate cu normele procedurale relevante din statul membru în care se desfășoară procedura.

(4) În cazul în care instanța judecătorească consideră că informațiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate sau că formularul de cerere nu a fost completat corect, aceasta – cu excepția situațiilor în care cererea este vădit nefondată sau inadmisibilă – îi acordă reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul, sau să furnizeze informații sau documente suplimentare, sau să își retragă cererea în termenul stabilit de aceasta. Instanța folosește în acest scop formularul tip B prevăzut în anexa II.

În cazul în care cererea este în mod vădit nefondată sau dacă aceasta este inadmisibilă, sau dacă reclamantul nu completează sau nu rectifică formularul de cerere în termenul stabilit, acțiunea este respinsă.

(5) Statele membre iau măsurile necesare pentru ca formularul de cerere să fie disponibil la toate instanțele în care se poate iniția o procedură europeană cu privire la cererile cu valoare redusă.

(1) Procedura europeană cu privire la recuperarea creanțelor cu valoare redusă este scrisă. Instanța dispune organizarea unei dezbateri orale, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar, sau la solicitarea uneia dintre părți. Instanța poate să refuze o astfel de solicitare, în cazul în care consideră că, ținând cont de circumstanțele cauzei, nu este necesară o dezbatere orală pentru desfășurarea corectă a procesului. Acest refuz este motivat în scris. El nu poate fi contestat separat.

(2) După primirea formularului de cerere completat corect, instanța completează partea I a formularului de răspuns tip C, prevăzut în anexa III.

În conformitate cu articolul 13, instanța transmite pârâtului o copie a formularului de cerere și, după caz, a documentelor justificative, însoțită de formularul de răspuns completat corespunzător. Aceste documente se transmit în termen de 14 zile de la primirea formularului de cerere completat corect.

(3) După comunicarea sau notificarea formularului de cerere și a formularului de răspuns, pârâtul are la dispoziție 30 de zile pentru a răspunde prin completarea părții a II-a din formularul de răspuns tip C sau în orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, precum și retransmiterea acestuia la instanță, împreună cu alte documente justificative relevante, dacă este cazul.

(4) În termen de 14 zile de la data de primire a răspunsului din partea pârâtului, instanța judecătorească comunică reclamantului o copie a acestui răspuns și a documentelor justificative relevante.

(5) În cazul în care, în răspunsul său, pârâtul susține că valoarea unei cereri neevaluabile în bani depășește limita stabilită la articolul 2 alineatul (1), instanța hotărăște, în termen de 30 de zile de la transmiterea răspunsului către reclamant, dacă cererea se circumscrie domeniului de aplicare a prezentului regulament. Această hotărâre nu poate fi contestată separat.

(6) În conformitate cu articolul 13, se comunică reclamantului toate cererile reconvenționale care au fost depuse prin utilizarea formularului tip A, precum și documentele justificative relevante. Aceste documente se transmit în termen de 14 zile de la primire.

Reclamantul dispune de un termen de 30 de zile de la data notificării sau comunicării acesteia pentru a răspunde unei cereri reconvenționale.

(7) În cazul în care cererea reconvențională depășește valoarea menționată la articolul 2 alineatul (1), cererea principală și cererea reconvențională nu sunt examinate în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, ci în conformitate cu normele procedurale din statul membru în care se desfășoară procedura.

Articolele 2 și 4, precum și alineatele (3), (4) și (5) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis în cazul cererilor reconvenționale.

(1) Formularul de cerere, răspunsul, cererea reconvențională, răspunsul la aceasta și descrierea actelor justificative relevante sunt prezentate în limba sau într-una dintre limbile de procedură ale instanței judecătorești.

(2) În cazul în care orice alt act primit de instanță este redactat într-o altă limbă decât limba de procedură, instanța judecătorească poate solicita traducerea actelor respective numai dacă aceasta este necesară pentru pronunțarea hotărârii judecătorești.

(3) În cazul în care una dintre părți refuză să accepte un act, pe motiv că nu este redactat:

(a) în limba oficială a statului membru căruia i se adresează cererea sau – dacă statul membru în cauză are mai multe limbi oficiale – în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale locului unde se transmite actul, sau

instanța aduce aceasta la cunoștința celeilalte părți, pentru ca aceasta să furnizeze o traducere a actului.

(1) În termen de 30 de zile de la primirea răspunsului de la pârât sau de la reclamant, în termenele stabilite la articolul 5 alineatul (3) sau (6), instanța pronunță o hotărâre sau:

(2) Instanța pronunță o hotărâre în termen de 30 de zile de la dezbaterea orală sau după ce a primit toate informațiile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri. Hotărârea se comunică părților în conformitate cu articolul 13.

(3) În cazul în care nu se primește nici un răspuns din partea părții în cauză, în termenul stabilit la articolul 5 alineatul (3) sau la alineatul (6), instanța se pronunță cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională.

Instanța poate organiza o dezbatere orală prin videoconferință sau prin intermediul altor tehnici de comunicare, atunci când sunt disponibile mijloacele tehnice corespunzătoare.

(1) Instanța stabilește mijloacele de obținere a probelor și întinderea probelor necesare pentru pronunțarea hotărârii, în conformitate cu prevederile privind admisibilitatea probelor. Instanța poate încuviința probele sub formă de depoziții scrise ale martorilor, ale experților sau ale părților. Instanța poate încuviința, de asemenea, obținerea de probe prin videoconferință sau prin intermediul altor tehnici de comunicare, atunci când sunt disponibile mijloacele tehnice corespunzătoare.

(2) Instanța poate încuviința expertiza sau proba cu martori doar în cazul în care acestea sunt necesare pentru pronunțarea hotărârii. În acest caz, instanța ține cont de costurile pe care le presupune acest lucru.

(3) Instanța trebuie să opteze pentru cele mai simple și mai puțin oneroase mijloace de obținere a probelor.

Reprezentarea de către un avocat sau un alt reprezentant al profesiei juridice nu este obligatorie.

Statele membre asigură faptul că părțile pot primi asistență practică pentru completarea formularelor.

(1) Instanța nu solicită părților să efectueze nici o calificare juridică a acțiunii.

(2) Instanța informează părțile cu privire la aspectele procedurale, dacă este necesar.

(3) Ori de câte ori este cazul, instanța încearcă să determine părțile să ajungă la o înțelegere.

(1) Documentele se comunică sau notifică prin intermediul serviciilor de curierat, cu confirmare de primire din care reiese data primirii.

(2) În cazul în care nu este posibilă comunicarea sau notificarea în conformitate cu alineatul (1), aceasta poate fi efectuată prin oricare dintre metodele prevăzute la articolul 13 sau 14 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004.

(1) În cazul în care instanța stabilește un termen, partea interesată este informată despre consecințele nerespectării acestui termen.

(2) În situații excepționale, instanța poate proroga termenele prevăzute la articolul 4 alineatul (4), articolul 5 alineatele (3) și (6) și articolul 7 alineatul (1), dacă acest lucru este necesar pentru garantarea drepturilor părților.

(3) În cazul în care, în situații excepționale, instanța nu poate respecta termenele prevăzute la articolul 5 alineatele (2)-(6) și la articolul 7, aceasta ia măsurile prescrise de aceste dispoziții cât mai curând posibil.

(1) Hotărârea judecătorească este executorie, independent de existența unei eventuale căi de atac. Nu este necesară constituirea unei garanții.

(2) Articolul 23 se aplică și în cazul în care hotărârea trebuie executată în statul membru în care a fost pronunțată.

Partea care cade în pretenții suportă cheltuielile de judecată. Cu toate acestea, instanța nu acordă părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau cele având o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.

(1) Statele membre informează Comisia dacă normele lor de procedură prevăd o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate în cadrul unei proceduri europene privind cererile cu valoare redusă, precum și termenul în care trebuie formulată o astfel de cale de atac. Această informație este făcută publică de către Comisie.

(1) Pârâtul are dreptul să solicite controlul jurisdicțional al hotărârii pronunțate în cadrul unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă înaintea instanței judecătorești competente din statul membru unde a fost pronunțată hotărârea, atunci când:

(a)

(i) formularul de cerere sau citația la dezbatere orală i-au fost comunicate sau notificate printr-o metodă fără dovada primirii de către el personal, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 și

(ii) comunicarea sau notificarea nu au fost efectuate în timp util pentru a-i permite pârâtului să-și pregătească apărarea

(b) pârâtul nu a putut să conteste cererea din motive de forță majoră sau ca urmare a unor circumstanțe extraordinare survenite independent de voința acestuia,

cu condiția ca, în oricare dintre aceste cazuri, el să acționeze în mod prompt.

(2) Dacă instanța judecătorească respinge calea de atac, invocând faptul că nici unul dintre motivele menționate la alineatul (1) nu se aplică, hotărârea rămâne în vigoare.

Dacă instanța judecătorească hotărăște că exercitarea căii de atac este întemeiată pe unul dintre motivele menționate la alineatul (1), hotărârea pronunțată în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă este nulă și neavenită.

Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului regulament, procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă este reglementată de normele de drept procedural din statul membru în care se desfășoară procedura.

(1) O hotărâre pronunțată într-un stat membru în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă este recunoscută și executată într-un alt stat membru fără să fie necesară o hotărâre de recunoaștere a caracterului executoriu și fără să existe vreo posibilitate de a se opune recunoașterii sale.

(2) La cererea uneia dintre părți, instanța emite un certificat pentru o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, utilizând formularul tip D, prevăzut în anexa IV, fără costuri suplimentare.

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului capitol, procedura de executare se aplică în conformitate cu legislația statului membru în care aceasta are loc.

Orice hotărâre pronunțată în cadrul unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă este executată în aceleași condiții ca și o hotărâre pronunțată în statul membru în care are loc executarea.

(b) o copie a certificatului menționat la articolul 20 alineatul (2) și, în cazul în care este necesar, o traducere a acestuia în limba oficială a statului membru care execută hotărârea sau – în cazul în care în respectivul stat membru există mai multe limbi oficiale – în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale de procedură ale instanței judecătorești situate în locul în care se urmărește executarea, în conformitate cu legislația statului membru în cauză, sau într-o altă limbă acceptată de către statul membru care execută hotărârea. Fiecare stat membru poate indica limba oficială (limbile oficiale) a (ale) instituțiilor Uniunii Europene, alta (altele) decât cea proprie, pe care o (le) poate accepta în cadrul procedurii europene cu privire la recuperarea creanțelor cu valoare redusă. Traducerea conținutului formularului D se efectuează de către un traducător autorizat într-unul dintre statele membre.

(3) Partea care solicită executarea unei hotărâri pronunțate în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă în alt stat membru nu este obligată să aibă:

în statul membru care execută hotărârea, cu excepția executorilor judecătorești.

(4) Constituirea unei cauțiuni sau garanții, indiferent de moneda de referință, nu intră în obligațiile unei părți care solicită executarea într-un stat membru a unei hotărâri pronunțate în alt stat membru în cadrul unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, pe motiv că este cetățean străin sau că nu își are domiciliul sau reședința în statul în care se solicită executarea hotărârii.

(1) La cererea persoanei împotriva căreia se solicită executarea, instanța competentă din statul membru în care se solicită executarea refuză executarea, în cazul în care hotărârea pronunțată în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă nu este compatibilă cu o hotărâre anterioară pronunțată într-un stat membru sau într-un stat terț, atunci când sunt întrunite următoarele condiții:

(b) hotărârea anterioară a fost pronunțată în statul membru în care se solicită executarea sau îndeplinește condițiile necesare pentru recunoașterea în statul membru în care se solicită executarea; și

(c) incompatibilitatea hotărârilor nu a putut și nu ar fi putut fi invocată ca obiecție în cadrul procedurii judiciare din statul membru în care a fost pronunțată hotărârea judecătorească în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă.

(2) Hotărârea judecătorească pronunțată în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă nu poate face, sub nici o formă, obiectul unei reexaminări pe fond, în statul membru în care se solicită executarea ei.

În cazul în care una dintre părți a atacat o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă sau o astfel de cale de atac este încă posibilă, sau partea a formulat o cale de atac în sensul articolului 18, instanța sau autoritatea competentă din statul membru în care se solicită executarea poate, în temeiul unei solicitări a părții împotriva căreia se solicită executarea:

Statele membre cooperează, în special prin intermediul Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială înființată prin Decizia 2001/470/CE, pentru a pune la dispoziția publicului larg și a cercurilor profesionale informații cu privire la procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă, inclusiv costurile aferente acesteia.

(b) mijloacele de comunicare acceptate în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, de care dispun instanțele în conformitate cu articolul 4 alineatul (1);

(d) mijloacele de comunicare sau notificare pe cale electronică disponibile din punct de vedere tehnic și admisibile în temeiul normelor lor de procedură în conformitate cu articolul 13 alineatele (1), (2) și (3) și mijloacele de exprimare a consimțământului prealabil privind utilizarea mijloacelor electronice în conformitate cu articolul 13 alineatele (1) și (2) disponibile în temeiul dreptului intern respectiv, dacă este cazul;

(e) persoanele sau tipurile de profesii, dacă este cazul, care au obligația legală de a accepta comunicarea sau notificarea sau alte forme de comunicare scrisă prin mijloace electronice în conformitate cu articolul 13 alineatele (1) și (2);

(f) taxele judiciare aferente procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă sau modul de calcul al acestora, precum și modalitățile de plată acceptate pentru achitarea taxelor judiciare în conformitate cu articolul 15a;

(g) dacă există posibilitatea exercitării unei căi de atac în temeiul dreptului lor procedural, în conformitate cu articolul 17, termenul în care trebuie introdusă o astfel de cale de atac și instanța competentă;

Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a informațiilor respective.

(2) Comisia pune la dispoziția publicului informațiile comunicate în conformitate cu alineatul (1), prin orice mijloc corespunzător, de exemplu prin intermediul portalului european e-justiție.

Măsurile destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament, inclusiv cele necesare pentru a completa, a actualiza sau a aduce modificări tehnice formularelor din anexe, inclusiv prin completarea sa, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 27 alineatul (2).

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Până la 1 ianuarie 2014, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport detaliat privind funcționarea procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, inclusiv plafonul valorii cererii prevăzute la articolul 2 alineatul (1). Acest raport conține o evaluare a funcționării procedurii, precum și un studiu de impact extins pentru fiecare stat membru.

În acest scop și mai ales pentru a asigura faptul că cele mai bune practici din cadrul Uniunii Europene sunt pe deplin luate în considerare și reflectă principiile unei legislații mai bune, statele membre furnizează Comisiei informații privind funcționarea la nivel transfrontalier a procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă. Aceste informații trebuie să vizeze cheltuielile de judecată, rapiditatea procedurii, eficiența, simplitatea și procedurile interne privind cererile cu valoare redusă din statele membre.

Raportul Comisiei este însoțit, acolo unde este cazul, de propuneri de modificare.

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2009, cu excepția articolului 25, care se aplică de la 1 ianuarie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	REGULAMENTUL (UE) NR. 517/2013 AL CONSILIULUI din 13 mai 2013	L 158	1	10.6.2013
►M2	REGULAMENTUL (UE) 2015/2421 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 16 decembrie 2015	L 341	1	24.12.2015