Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

de recunoaștere a anumitor țări terțe și a anumitor regiuni din țări terțe ca fiind indemne de Xanthomonas campestris (toate sușele patogene pe Citrus), Cercospora angolensis Carv. & Mendes sau Guignardia citricarpa Kiely (toate sușele patogene pe Citrus)

(1) În sensul punctului 16.2 din anexa IV partea A capitolul I, următoarele țări terțe sunt recunoscute ca fiind indemne de toate sușele de Xanthomonas campestris patogene pe Citrus:

(a) toate țările terțe producătoare de citrice din Europa, Algeria, Egipt, Israel, Libia, Maroc, Tunisia și Turcia;

(b) Africa: Africa de Sud, Gambia, Ghana, Guineea, Kenya, Sudan, Sudanul de Sud, Swaziland și Zimbabwe;

(c) în America Centrală și de Sud și în Caraibe: Bahamas, Belize, Chile, Columbia, Costa Rica, Cuba, Ecuador, Honduras, Jamaica, Mexic, Nicaragua, Peru, Republica Dominicană, Santa-Lucia, Salvador, Surinam și Venezuela;

(d) în Oceania: Noua Zeelandă.

(2) În sensul punctului 16.2 din anexa IV partea A capitolul I, următoarele regiuni sunt recunoscute ca fiind indemne de toate sușele de Xanthomonas campestris patogene pe Citrus:

(a) Australia: New South Wales, Northern Territory, Queensland, South Australia, Victoria și Western Australia;

(b) Brazilia, cu excepția statelor Maranhão, Mato Grosso, Mato Grosso do Sul, Minas Gerais, Paraná, Rio Grande do Sul, Roraima, Santa Catarina și São Paulo;

(c) Statele Unite: Arizona, California, Guam, Hawai, Insulele Mariane de Nord, Puerto Rico, Samoa Americană, Texas și Insulele Virgine ale Statelor Unite;

(d) Uruguay, cu excepția regiunilor Salto, Rivera și Paysandu – la nord de râul Chapicuy.

În sensul punctului 16.3 din anexa IV partea A capitolul I, următoarele țări terțe sunt recunoscute ca fiind indemne de Cercospora angolensis Carv. & Mendes:

(a) toate țările terțe producătoare de citrice din America de Nord, Centrală și de Sud, din Caraibi, din Asia, cu excepția Bangladesh-ului și a Yemenului, din Europa și din Oceania;

(b) toate țările terțe producătoare de citrice din Africa, exceptând Angola, Camerun, Republica Centrafricană, Republica Democrată Congo, Gabon, Ghana, Guineea, Kenya, Mozambic, Nigeria, Uganda, Zambia și Zimbabwe.

(1) În sensul punctului 16.4 din anexa IV partea A capitolul I, următoarele țări terțe sunt recunoscute ca fiind indemne de toate sușele de Guignardia citricarpa Kiely patogene pe Citrus:

(a) toate țările terțe producătoare de citrice din Europa, America de Nord, Centrală și de Sud și din Caraibi, cu excepția Argentinei, Braziliei, Statelor Unite și Uruguayului;

(b) toate țările terțe producătoare de citrice din Asia, cu excepția Bangladesh-ului, Bhutanului, Chinei, Indoneziei, Filipinelor și Taiwanului;

(c) toate țările terțe producătoare de citrice din Africa, exceptând Africa de Sud, Ghana, Kenya, Mozambic, Swaziland, Zambia și Zimbabwe;

(d) toate țările terțe producătoare de citrice din Oceania, exceptând Australia și Vanuatu.

(2) În sensul punctului 16.4 din anexa IV partea A capitolul I, următoarele regiuni sunt recunoscute ca fiind indemne de toate sușele de Guignardia citricarpa Kiely patogene pe Citrus:

(a) în Africa de Sud: Western Cape și, în Northern Cape, regiunile principale Gordonia, Hartswater și Warrenton;

(b) în Australia: South Australia, Western Australia și Northern Territory;

(d) Brazilia: toate regiunile, cu excepția statelor Amazonas, Bahia, Espírito Santo, Mato Grosso, Mato Grosso do Sul, Minas Gerais, Paraná, Rio de Janeiro, Rio Grande do Sul, Santa Catarina și São Paulo;

(e) Statele Unite: toate regiunile cu excepția ținuturilor Collier, Hendry, Lee și Polk situate în statul Florida.

( 1 ) JO L 169, 10.7.2000, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/35/CE a Comisiei (JO L 88, 25.3.2006, p. 9).

( 2 ) JO L 15, 21.1.1998, p. 41. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2003/129/CE (JO L 51, 26.2.2003, p. 21).

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	DECIZIA COMISIEI 2010/134/UE din 1 martie 2010	L 53	10	4.3.2010
►M2	DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE A COMISIEI 2013/253/UE din 29 mai 2013	L 145	35	31.5.2013
►M3	DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/1175 A COMISIEI din 15 iulie 2015	L 189	39	17.7.2015
►M4	DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/696 A COMISIEI din 4 mai 2016	L 120	33	5.5.2016