Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 62 alineatul (2) litera (a) și articolul 66,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European ( 1 ),

având în vedere avizul Comitetului European Economic și Social ( 2 ),

întrucât:

(1)

Politica Comunității în domeniul frontierelor externe ale Uniunii Europene are ca obiectiv obținerea unei gestionări integrate care să asigure un nivel uniform și înalt de control și de supraveghere, care reprezintă un corolar necesar al liberei circulații a persoanelor în Uniunea Europeană și o componentă fundamentală a unui spațiu de libertate, securitate și justiție. În acest scop, se prevede stabilirea de norme comune privind standardele și procedurile de control al frontierele externe.

(2)	Punerea în aplicare eficientă a normelor comune presupune o coordonare sporită a cooperării operative între statele membre.

(3)

Ținând seama de experiențele Unității comune a experților practicieni ai frontierelor externe, hotărând în cadrul Consiliului, ar trebui instituit, în consecință, un organism specializat responsabil cu îmbunătățirea coordonării cooperării operative între statele membre în domeniul gestionării frontierelor externe, sub forma unei Agenții Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (denumită în continuare agenția).

(4)

Responsabilitatea pentru controlul și supravegherea frontierelor externe revine statelor membre. Agenția ar trebui să faciliteze aplicarea măsurilor comunitare existente și viitoare privind gestionarea frontierelor externe, prin asigurarea coordonării acțiunilor întreprinse de statele membre pentru punerea în aplicare a acestor măsuri.

(5)

Controlul și supravegherea efective a frontierelor externe reprezintă o chestiune de importanță majoră pentru statele membre, indiferent de poziția lor geografică. În consecință, este necesară promovarea solidarității între statele membre în domeniul gestionării frontierelor externe. Instituirea agenției, care acordă asistență statelor membre la punerea în aplicare a aspectelor operative ale gestionării frontierelor externe, inclusiv returnarea resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală în statele membre, reprezintă un pas important în această direcție.

(6)

Pe baza unui model de analiză comună și integrată a riscului, agenția trebuie să realizeze analize ale riscului pentru a pune la dispoziția Comunității și a statelor membre informațiile adecvate care să permită adoptarea măsurilor corespunzătoare sau abordarea amenințărilor și riscurilor identificate în vederea îmbunătățirii gestionării integrate a frontierelor externe.

(7)

Agenția ar trebui să asigure o formare la nivel european pentru instructorii naționali ai polițiștilor de frontieră și cursuri suplimentare de formare și seminare privind controlul și supravegherea frontierelor externe și îndepărtarea resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală în statele membre, pentru agenții serviciilor naționale competente. Agenția poate organiza activități de formare în cooperare cu statele membre pe teritoriul lor.

(8)	Agenția ar trebui să urmărească progresele înregistrate de cercetarea științifică relevantă pentru domeniul său și să comunice aceste informații Comisiei și statelor membre.

(9)	Agenția ar trebui să gestioneze listele cu echipamentele tehnice puse la dispoziție de statele membre, contribuind astfel la „punerea în comun” a resurselor materiale.

(10)	Agenția ar trebui, de asemenea, să sprijine statele membre în situațiile care presupun o asistență tehnică și operativă sporită la frontierele externe.

(11)

În majoritatea statelor membre, aspectele operative ale returnării resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală în statele membre intră în competența autorităților responsabile pentru controlul frontierelor externe. Având în vedere faptul că îndeplinirea acestor îndatoriri la nivel european presupune o valoare adăugată evidentă, agenția ar trebui, sub rezerva politicii comunitare privind returnarea, să ofere asistența necesară organizării operațiunilor comune de returnare întreprinse de statele membre și să identifice cele mai bune practici pentru obținerea documentelor de călătorie și returnarea resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală pe teritoriile statelor membre.

(12)

În scopul îndeplinirii misiunii sale și în măsura necesară pentru realizarea sarcinilor sale, agenția poate coopera cu Europol, cu autoritățile competente ale țărilor terțe și cu organizațiile internaționale competente în domeniile reglementate de prezentul regulament, în cadrul acordurilor de lucru încheiate în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatului. Agenția ar trebui să faciliteze cooperarea operativă între statele membre și țările terțe în cadrul politicii Uniunii Europene privind relațiile externe.

(13)

Pe baza experienței Unității comune a experților practicieni ai frontierelor externe și a centrelor operative și de formare specializate în diferitele aspecte ale controlului și supravegherii frontierelor terestre, aeriene și maritime, create de statele membre, agenția poate institui birouri specializate responsabile pentru frontierele terestre, aeriene și maritime.

(14)

Agenția ar trebui să fie independentă în ceea ce privește aspectele tehnice și să aibă autonomie juridică, administrativă și financiară. În acest scop este necesar și oportun ca aceasta să fie un organism comunitar cu personalitate juridică și să exercite competențele de punere în aplicare ce îi sunt conferite prin prezentul regulament.

(15)

Comisia și statele membre ar trebui să fie reprezentate în cadrul unui consiliu de administrație pentru a controla în mod eficient funcțiile agenției. În măsura în care este posibil, consiliul trebuie să fie format din șefii operativi ai serviciilor naționale responsabile cu gestionarea polițiștilor de frontieră sau reprezentanții acestora. Consiliului trebuie să i se confere competențele necesare pentru stabilirea bugetului, verificarea executării acestuia, adoptarea normelor financiare adecvate, stabilirea unor proceduri de lucru transparente pentru procesul decizional al agenției și numirea directorului executiv, cât și a adjunctului acestuia.

(16)

Pentru a se garanta autonomia și independența deplină a agenției, acesteia ar trebui să i se acorde un buget autonom alimentat în principal din contribuțiile Comunității. Procedura bugetară comunitară ar trebui să se aplice în măsura în care se referă la contribuția comunitară și la orice alte subvenții de la bugetul general al Uniunii Europene. Auditarea conturilor ar trebui efectuată de Curtea de Conturi.

(17)

Regulamentul (CE) nr. 1037/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) ( 3 ) ar trebui să se aplice fără excepții agenției, care ar trebui să adere la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene cu privire la investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) ( 4 ).

(18)	Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei ( 5 ) ar trebui să se aplice în cazul agenției.

(19)

Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date ( 6 ) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către agenție.

(20)	Dezvoltarea politicii și a legislației privind controlul și supravegherea frontierelor externe rămâne o responsabilitate a instituțiilor Uniunii Europene, în special a Consiliului. Strânsa coordonare între agenție și aceste instituții ar trebui garantată.

(21)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, respectiv nevoia instituirii unei gestionări integrate a cooperării operative la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene nu pot fi suficient realizate de către statele membre și, în consecință, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor în cauză.

(22)	Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(23)

Cu privire la Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului ( 7 ) privind anumite norme de aplicare a acestui acord. În consecință, delegațiile Republicii Islanda și Regatului Norvegiei ar trebui să participe ca membri ai Consiliului de administrație al agenției, deși cu drepturi de vot limitate. Pentru a stabili modalitățile ulterioare care să permită participarea deplină a Republicii Islanda și Regatului Norvegiei la activitățile agenției, ar trebui încheiat un acord complementar între Comunitate și aceste state.

(24)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și nu este obligată în temeiul acestuia și nici nu face obiectul aplicării sale. Ținând seama de faptul că prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen în temeiul dispozițiilor titlului IV din partea a treia a Tratatului de instituire a Comunității Europene, Danemarca ar trebui, în conformitate cu articolul 5 din protocolul menționat anterior, să decidă în termen de șase luni de la data la care Consiliu va fi adoptat prezentul regulament, dacă îl transpune sau nu în dreptul său intern.

(25)

Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind cererea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la punerea în aplicare a unora dintre dispozițiile acquis-ului Schengen ( 8 ). În consecință, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament și nu este obligat în temeiul acestuia și nici nu face obiectul aplicării sale.

(26)

Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind cererea Irlandei de a participa la punerea în aplicare a unora dintre dispozițiile acquis-ului Schengen ( 9 ). În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament și nu este obligată în temeiul acestuia și nici nu face obiectul aplicării sale.

(27)

Agenția ar trebui să faciliteze organizarea acțiunilor operative în cadrul cărora statele membre pot beneficia de cunoștințele și instalațiile pe care Irlanda și Regatul Unit pot fi dispuse să le ofere, în conformitate cu modalitățile ce urmează a fi stabilite de la caz la caz de către Consiliul de administrație. În acest scop, reprezentanții Irlandei și ai Regatului Unit ar trebui să fie invitați să ia parte la reuniunile Consiliului de administrație pentru a le permite acestora să participe pe deplin la deliberările privind pregătirea acțiunilor operative în cauză.

(28)	Există o controversă între Spania și Regatul Unit privind demarcarea frontierelor Gibraltarului.

(29)	Suspendarea aplicabilității prezentului regulament cu privire la frontierele Gibraltarului nu presupune nici o modificare a pozițiilor statelor implicate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

(1) Se instituie o Agenție Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (agenția) în scopul îmbunătățirii gestionării integrate a frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene.

(2) Având în vedere faptul că responsabilitatea privind controlul și supravegherea frontierelor externe revine statelor membre, agenția, în calitatea sa de organism al Uniunii, astfel cum este definit la articolul 15 și în conformitate cu articolul 19 din prezentul regulament, facilitează și eficientizează aplicarea măsurilor Uniunii existente și viitoare cu privire la gestionarea frontierelor externe, în special Codul frontierelor Schengen instituit prin Regulamentul (CE) nr. 562/2006 ( 10 ). Agenția îndeplinește acest obiectiv prin asigurarea coordonării acțiunilor întreprinse de statele membre pentru punerea în aplicare a măsurilor respective, contribuind astfel la atingerea unui nivel eficient, înalt și uniform de control al persoanelor și de supraveghere a frontierelor externe ale statelor membre.

Agenția își îndeplinește sarcinile cu respectarea pe deplin a legislației aplicabile a Uniunii, inclusiv a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta drepturilor fundamentale”), a dreptului internațional relevant, inclusiv a Convenției privind statutul refugiaților încheiată la Geneva la 28 iulie 1951 („Convenția de la Geneva”), a obligațiilor legate de accesul la protecție internațională, în special a principiului nereturnării, precum și a drepturilor fundamentale și ținând seama de rapoartele Forumului consultativ menționat la articolul 26a din prezentul regulament.

(3) Agenția pune, de asemenea, la dispoziția Comisiei și a statelor membre asistența tehnică și expertiza necesare în materie de gestionare a frontierelor externe și promovează solidaritatea între statele membre, mai ales pentru cele care se confruntă cu presiuni specifice și disproporționate.

(1a) În conformitate cu legislația Uniunii și cu dreptul internațional, nicio persoană nu trebuie debarcată într-o țară sau transferată autorităților unei țări care încalcă principiul nereturnării sau într-o țară în care există un risc de expulzare sau de returnare către o altă țară care încalcă respectivul principiu. Nevoile speciale ale copiilor, ale victimelor traficului de persoane, ale persoanelor care au nevoie de asistență medicală, ale persoanelor care au nevoie de protecție internațională și ale altor persoane vulnerabile sunt tratate în conformitate cu legislația Uniunii și cu dreptul internațional.

(2) Fără a aduce atingere competențelor agenției, statele membre pot continua cooperarea la nivel operativ cu alte state membre și/sau țări terțe la frontierele externe, atunci când o astfel de cooperare completează acțiunile întreprinse de agenție.

Statele membre se abțin de la orice activitate care ar putea pune în pericol funcționarea agenției sau realizarea obiectivelor sale.

Statele membre informează agenția cu privire la respectivele activități operative la frontierele externe în afara cadrului agenției. Directorul executiv al agenției (denumit în continuare „directorul executiv”) informează cu regularitate și cel puțin o dată pe an Consiliul de administrație al agenției (denumit în continuare „Consiliul de administrație”) cu privire la aceste aspecte.

Agenția elaborează și dezvoltă în continuare un cod de conduită aplicabil tuturor operațiunilor coordonate de agenție. Codul de conduită stabilește procedurile menite să garanteze principiile statului de drept și respectării drepturilor fundamentale, cu o atenție specială acordată minorilor neînsoțiți și persoanelor vulnerabile, precum și persoanelor care solicită protecție internațională, proceduri care sunt aplicabile tuturor persoanelor care participă la activitățile agenției.

Agenția elaborează Codul de conduită în colaborare cu Forumul consultativ menționat la articolul 26a.

(1) Agenția evaluează, aprobă și coordonează propunerile de operațiuni comune și proiecte pilot înaintate de statele membre, inclusiv cererile statelor membre referitoare la circumstanțele ce necesită asistență tehnică și operativă sporită, în special în caz de presiuni specifice și disproporționate.

Agenția poate iniția și desfășura ea însăși operațiuni comune și proiecte pilot, în cooperare cu statele membre în cauză și cu acordul statelor membre gazdă.

Aceasta poate decide, de asemenea, să pună echipamentul său tehnic la dispoziția statelor membre care participă la operațiunile comune sau la proiectele pilot.

Operațiunile comune și proiectele pilot ar trebui precedate de o analiză de risc amănunțită.

(1a) Agenția poate dispune încetarea, după ce informează în acest sens statul membru în cauză, a operațiunilor comune și a proiectelor pilot în cazul în care condițiile de desfășurare a operațiunilor comune și a proiectelor pilot respective nu mai sunt îndeplinite.

Statele membre participante într-o operațiune comună sau proiect pilot pot solicita agenției să dispună încetarea acelei operațiuni comune sau acelui proiect pilot.

Statul membru de origine prevede măsuri disciplinare sau alte măsuri necesare conform legislației sale naționale pentru cazurile de încălcare a drepturilor fundamentale sau a obligațiilor de protecție internațională apărute în cursul unei operațiuni comune sau al unui proiect pilot.

Directorul executiv dispune suspendarea sau încetarea, parțial sau în totalitate, a operațiunilor comune sau a proiectelor pilot în cazul în care consideră că încălcările respective sunt grave sau că există riscul ca ele să persiste.

(1b) Agenția va constitui, în conformitate cu dispozițiile articolului 3b, o rezervă de polițiști de frontieră cu numele de echipele europene de polițiști de frontieră, care să fie eventual detașate în cadrul operațiunilor comune și a proiectelor pilot menționate la alineatul (1). Aceasta poate decide cu privire la detașarea resurselor umane și a echipamentului tehnic, în conformitate cu articolele 3a și 7.

(2) Agenția poate acționa prin birourile sale specializate, menționate la articolul 16, pentru organizarea practică a operațiunilor comune și a proiectelor pilot.

(3) Agenția evaluează rezultatele operațiunilor comune și ale proiectelor pilot și transmite Consiliului de administrație rapoarte detaliate de evaluare, în termen de 60 de zile de la data încetării operațiunilor și proiectelor respective, însoțite de observațiile ofițerului pentru drepturile fundamentale menționat la articolul 26a. Agenția efectuează o analiză comparativă globală a acestor rezultate în vederea creșterii calității, coerenței și eficacității operațiunilor comune și proiectelor pilot viitoare și o include în raportul său general, menționat la articolul 20 alineatul (2) litera (b).

(4) Agenția finanțează sau cofinanțează operațiunile și proiectele pilot menționate la alineatul (1) prin subvenții de la bugetul său în conformitate cu normele financiare aplicabile agenției.

(1) Directorul executiv pregătește planul operativ pentru operațiunile comune și proiectele pilot menționate la articolul 3 alineatul (1). Directorul executiv și statul membru gazdă, cu consultarea statelor membre participante la o operațiune comună sau la un proiect pilot, convin asupra unui plan operativ care prezintă în detaliu și în timp util aspectele organizatorice, înainte de data preconizată de începere a operațiunii comune respective sau a proiectului pilot respectiv.

Planul operațional acoperă toate aspectele considerate necesare pentru desfășurarea operațiunilor comune sau a proiectelor pilot, inclusiv următoarele:

(2) Orice modificări sau adaptări aduse planului operativ necesită acordul directorului executiv și al statului membru gazdă. O copie a planului operativ modificat sau adaptat este trimisă imediat de către agenție statelor membre participante.

(3) În cadrul atribuțiilor sale de coordonare, agenția asigură punerea în aplicare operațională a tuturor aspectelor organizatorice, inclusiv prezența unui membru al personalului agenției în cadrul operațiunilor comune și al proiectelor pilot menționate în prezentul articol.

(1) La propunerea directorului executiv, Consiliul de administrație decide, cu o majoritate absolută a membrilor săi cu drept de vot, cu privire la profilurile și numărul total de polițiști de frontieră care urmează a fi puși la dispoziția echipelor europene de polițiști de frontieră. Aceeași procedură se aplică și în ceea ce privește eventualele schimbări ulterioare ale profilurilor și numărului total de polițiști de frontieră. Statele membre contribuie la echipele europene de polițiști de frontieră prin intermediul unei rezerve naționale, constituită în baza diferitelor profiluri definite de agenție, desemnând polițiști de frontieră care să corespundă profilurilor solicitate.

(2) Contribuția statelor membre, pentru anul următor, în ceea ce privește polițiștii de frontieră pentru operațiuni comune și proiecte pilot specifice se planifică pe baza unor negocieri și acorduri bilaterale anuale între agenție și statele membre. În conformitate cu aceste acorduri, la cererea agenției, statele membre pun la dispoziție polițiști de frontieră, în vederea detașării lor, cu excepția cazului în care acestea se confruntă cu o situație excepțională, care afectează într-o măsură importantă îndeplinirea sarcinilor naționale. O astfel de cerere se introduce cu cel puțin 45 de zile înainte de data prevăzută pentru detașare. Autonomia statului membru de origine în legătură cu selecția personalului și durata detașării acestuia nu este afectată.

(3) Agenția contribuie, de asemenea, la echipele europene de polițiști de frontieră cu polițiști de frontieră competenți, detașați de statele membre cu titlu de experți naționali, în conformitate cu articolul 17 alineatul (5). Contribuția statelor membre, pentru anul următor, în ceea ce privește detașarea de polițiști de frontieră la agenție se planifică pe baza unor negocieri și acorduri bilaterale anuale între agenție și statele membre.

În conformitate cu acordurile respective, statele membre pun la dispoziție polițiști de frontieră în vederea detașării, cu excepția cazului în care detașarea ar afecta într-o măsură importantă îndeplinirea sarcinilor naționale. Într-o astfel de situație, statele membre își pot rechema polițiștii de frontieră detașați.

Durata maximă a unor astfel de detașări nu poate fi mai mare de șase luni în cursul unei perioade de 12 luni. În sensul prezentului regulament, polițiștii de frontieră detașați sunt considerați agenți invitați și au atribuțiile și competențele prevăzute la articolul 10. Statul membru care a detașat polițiștii de frontieră în cauză este considerat „stat membru de origine”, astfel cum este definit la articolul 1a punctul 3, în scopul aplicării articolelor 3c, 10 și 10b. Alți membri ai personalului care sunt angajați de agenție cu titlu temporar și care nu sunt calificați pentru a desfășura activități de control la frontieră sunt detașați în cadrul operațiunilor comune și proiectelor pilot doar pentru sarcini de coordonare.

(4) În îndeplinirea sarcinilor care le revin și în exercitarea competențelor lor, membrii echipelor europene de polițiști de frontieră au obligația de a respecta pe deplin drepturile fundamentale, printre care accesul la procedurile de azil, și demnitatea umană. Orice măsuri luate în îndeplinirea sarcinilor care le revin și în exercitarea competențelor lor trebuie să fie proporționale cu obiectivele urmărite prin măsurile respective. În îndeplinirea sarcinilor care le revin și în exercitarea competențelor lor, aceștia nu fac nicio discriminare pe criterii de sex, rasă sau origine etnică, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

(5) În conformitate cu articolul 8 g, agenția desemnează un ofițer de coordonare pentru fiecare operațiune comună sau proiect pilot comun în cadrul căruia vor fi detașați membri ai echipelor europene de polițiști de frontieră.

Rolul ofițerului coordonator este de impulsiona cooperarea și coordonarea între statele membre gazdă și cele participante.

(6) În conformitate cu articolul 8h, agenția acoperă integral costurile suportate de statele membre cu ocazia punerii la dispoziție a polițiștilor lor de frontieră, în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, pentru echipele europene de polițiști de frontieră.

(7) Agenția informează anual Parlamentul European cu privire la numărul de polițiști de frontieră pe care fiecare stat membru se angajează să îl pună la dispoziție pentru echipele europene de polițiști de frontieră în conformitate cu prezentul articol.

(1) Pe durata detașării echipelor europene de polițiști de frontieră, statul membru gazdă emite instrucțiuni la adresa acestor echipe, în conformitate cu planul operativ menționat la articolul 3a alineatul (1).

(2) Agenția, prin intermediul ofițerului său coordonator prevăzut la articolul 3b alineatul (5), poate comunica statului membru gazdă opiniile sale cu privire la instrucțiunile menționate la alineatul (1). În acest caz, statul membru gazdă trebuie să ia în considerare respectivele opinii.

(3) În conformitate cu articolul 8 g, statul membru gazdă acordă tot sprijinul necesar ofițerului coordonator, inclusiv un acces nelimitat la echipele europene de polițiști de frontieră pe întreaga durată a detașării.

(4) În îndeplinirea sarcinilor și exercitarea competențelor lor, membrii echipelor europene de polițiști de frontieră rămân supuși măsurilor disciplinare ale statului lor de origine.

Aceasta întocmește analize de risc atât generale, cât și specifice, pentru a fi prezentate Consiliului și Comisiei.

În scopul analizei de risc, agenția poate evalua, după consultarea prealabilă a statelor membre implicate, capacitatea acestora de a răspunde provocărilor viitoare, inclusiv amenințărilor și presiunilor prezente și viitoare la frontierele externe ale statelor membre, în special ale statelor membre care se confruntă cu presiuni specifice și disproporționate. În acest scop, agenția poate evalua echipamentul și resursele statelor membre în materie de control la frontieră. Evaluarea se bazează pe informațiile furnizate de statele membre implicate, precum și pe rapoartele și rezultatele operațiunilor comune, ale proiectelor pilot, ale intervențiilor rapide și ale altor activități ale agenției. Evaluările nu aduc atingere mecanismului de evaluare Schengen.

În scopul aplicării prezentului articol, statele membre furnizează agenției toate informațiile necesare referitoare la situația și amenințările potențiale la frontierele externe.

Agenția ține seama de rezultatele modelului comun integrat de analiză de risc la elaborarea unor curricula comune pentru formarea polițiștilor de frontieră menționate la articolul 5.

Agenția asigură pentru polițiștii de frontieră care fac parte din echipele europene de polițiști de frontieră o formare profesională avansată relevantă pentru sarcinile și competențele acestora și organizează exerciții periodice pentru respectivii polițiști de frontieră, în conformitate cu programul avansat de instruire și de exerciții prevăzut în programul de lucru anual al agenției.

Agenția adoptă, de asemenea, toate măsurile necesare pentru a se asigura că toți polițiștii de frontieră și alte categorii de personal din statele membre care participă în cadrul echipelor europene de polițiști de frontieră, precum și personalul agenției beneficiază de formare, înainte de participarea lor la activități operative organizate de către agenție, în domeniul dreptului Uniunii și internațional relevant, inclusiv în domeniul drepturilor fundamentale și al accesului la protecție internațională, precum și de orientări în scopul identificării persoanelor care solicită protecție și ghidarea acestora către structurile competente.

Agenția elaborează și dezvoltă curricula comune pentru formarea profesională a polițiștilor de frontieră și asigură formare profesională la nivel european pentru instructorii polițiștilor de frontieră naționali ai statelor membre, inclusiv cu privire la drepturile fundamentale, accesul la protecție internațională și legislația relevantă din domeniul maritim.

Agenția elaborează curricula comune după consultarea Forumului consultativ menționat la articolul 26a.

Statele membre integrează curricula comune în programul de formare profesională a polițiștilor de frontieră naționali.

Agenția oferă, de asemenea, cursuri de formare profesională și seminare suplimentare pe subiecte privind controlul și supravegherea frontierelor externe și returnarea resortisanților țărilor terțe pentru agenții serviciilor naționale competente ale statelor membre.

Agenția poate organiza activități de formare profesională în cooperare cu statele membre pe teritoriul acestora.

Agenția instituie un program de schimb care să permită polițiștilor de frontieră participanți la echipele europene de polițiști de frontieră să dobândească cunoștințe sau expertiză specifică din experiențe și bune practici în străinătate, lucrând cu polițiștii de frontieră dintr-un alt stat membru decât cel de origine.

Agenția monitorizează proactiv și contribuie la evoluțiile în domeniul cercetării relevante pentru controlul și supravegherea frontierelor externe și comunică informațiile respective Comisiei și statelor membre.

(1) Agenția poate achiziționa, singură sau în coproprietate cu un stat membru, sau închiria echipament tehnic pentru controlul frontierelor externe, care va fi folosit în cadrul operațiunilor comune, proiectelor pilot, intervențiilor rapide, operațiunilor comune de returnare sau în cadrul proiectelor de asistență tehnică, în conformitate cu regulile financiare aplicabile agenției. Orice achiziție sau închiriere de echipament ce presupune costuri semnificative pentru agenție este precedată de o analiză riguroasă cost/beneficii. Orice astfel de cheltuieli sunt prevăzute în bugetul agenției, astfel cum a fost adoptat de către Consiliul de administrație în conformitate cu articolul 29 alineatul (9). În cazul în care agenția achiziționează sau închiriază echipament tehnic important, precum nave sau vehicule de patrulare de coastă sau de larg, se aplică următoarele condiții:

Pe baza unui acord-model redactat de agenție, statul membru de înregistrare și agenția convin asupra modalităților de asigurare a perioadelor de disponibilitate deplină a bunurilor în coproprietate, precum și asupra termenilor de utilizare a echipamentului.

Statul membru de înregistrare sau furnizorul echipamentului tehnic pune la dispoziție experții necesari și personalul tehnic pentru operarea cu echipamentul tehnic într-un mod perfect legal și în siguranță.

(2) Agenția creează și gestionează o bază de date centralizată a echipamentului tehnic dintr-o rezervă de echipamente tehnice, compusă din echipamentul deținut fie de statele membre, fie de agenție și din echipamentul deținut în coproprietate de statele membre și agenție în scopul controlului frontierelor externe. Rezerva de echipamente tehnice conține un număr minim de unități pe tip de echipamente tehnice, astfel cum se menționează la alineatul (5) din prezentul articol. Echipamentele care fac parte din rezerva de echipamente tehnice sunt utilizate în cadrul activităților menționate la articolele 3, 8a și 9.

(3) Statele membre contribuie la rezerva de echipamente tehnice menționată la alineatul (2). Contribuția statelor membre la rezervă și detașarea echipamentului tehnic pentru operațiuni specifice se planifică pe baza unor negocieri și acorduri bilaterale anuale între agenție și statele membre. La cererea agenției, statele membre pun la dispoziție echipamentele lor tehnice, în conformitate cu aceste acorduri și în măsura în care acestea fac parte din numărul minim de echipamente tehnice pentru un anumit an, cu excepția cazului în care acestea se confruntă cu o situație excepțională, care afectează în mod substanțial executarea sarcinilor naționale. Această cerere se introduce cu cel puțin 45 de zile înainte de data prevăzută pentru detașare. Contribuțiile la rezerva de echipamente tehnice sunt revizuite anual.

(4) Agenția gestionează baza de date a rezervei de echipamente tehnice după cum urmează:

(5) Agenția finanțează detașarea echipamentului tehnic care face parte din numărul minim de echipamente tehnice puse la dispoziție de un anumit stat membru într-un anumit an. Detașarea echipamentului tehnic care nu face parte din numărul minim de echipamente tehnice va fi cofinanțată de agenție până la maximum 100 % din cheltuielile eligibile, luându-se în considerare circumstanțele specifice ale statelor membre care detașează echipamentul tehnic respectiv.

La propunerea directorului executiv, Consiliul de administrație stabilește anual, în conformitate cu articolul 24, regulile referitoare la echipamentele tehnice, inclusiv numărul minim total pe tip de echipamente tehnice, condițiile de detașare și rambursarea costurilor. Din motive bugetare, această decizie ar trebui luată de Consiliul de administrație până la data de 31 martie a fiecărui an.

Agenția propune numărul minim de echipamente tehnice conform necesităților sale, în special pentru a fi în măsură să realizeze operațiuni comune, proiecte pilot, intervenții rapide și operațiuni comune de returnare, conform programului de lucru al agenției pentru anul respectiv.

În cazul în care numărul minim de echipamente tehnice se dovedește a fi insuficient pentru a îndeplini planul operativ convenit pentru operațiuni comune, proiecte pilot, intervenții rapide sau operațiuni comune de returnare, agenția revizuiește acest număr pe baza necesităților justificate și a unui acord cu statele membre.

(6) Agenția raportează lunar Consiliului de administrație cu privire la componența și detașarea echipamentelor ce fac parte din rezerva de echipamente tehnice. În cazul în care numărul minim de echipamente tehnice menționat la alineatul (5) nu este atins, directorul executiv informează fără întârziere Consiliul de administrație. Acesta decide de urgență cu privire la ierarhizarea priorităților de detașare a echipamentelor tehnice și ia măsurile necesare pentru remedierea deficiențelor identificate. Consiliul de administrație informează Comisia cu privire la deficiențele identificate și cu privire la măsurile luate pentru remedierea acestora. Comisia informează ulterior Parlamentul European și Consiliul în această privință, comunicând totodată propria sa evaluare.

(7) Agenția informează anual Parlamentul European cu privire la numărul de echipamente tehnice pe care fiecare stat membru s-a angajat să le afecteze rezervei de echipamente tehnice în conformitate cu prezentul articol.

Sprijin pentru statele membre în situațiile care necesită asistență tehnică și operativă sporită la frontierele externe

(1) Fără a aduce atingere articolului 78 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”), unul sau mai multe state membre care se confruntă cu presiuni specifice și disproporționate și cu situații care impun o asistență tehnică și operativă sporită atunci când își îndeplinesc obligațiile privind controlul și supravegherea frontierelor externe pot solicita asistență din partea agenției. Agenția organizează asistența tehnică și operativă necesară pentru statul membru (statele membre) solicitant(e), în conformitate cu articolul 3.

(3) Agenția poate achiziționa echipament tehnic pentru controlul și supravegherea frontierelor externe, pentru a fi utilizat de experții săi și în cadrul intervențiilor rapide pe durata acestora.

La cererea unui stat membru care se confruntă cu o situație de presiune urgentă și excepțională, în special sosirea, la puncte de la frontierele externe, a unui număr mare de resortisanți ai unor țări terțe care încearcă să intre ilegal pe teritoriul respectivului stat membru, agenția poate detașa, pe o perioadă limitată, pe teritoriul statului membru solicitant, una sau mai multe echipe europene de polițiști de frontieră („echipe”), pentru o durată corespunzătoare, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 863/2007.

(1) În cazul în care se confruntă cu o situație de tipul celei prevăzute la articolul 8a, statele membre comunică imediat, la cererea Agenției, numărul, numele și profilurile agenților de poliție de frontieră din rezerva lor națională pe care îi pot pune la dispoziție în termen de cinci zile și care urmează să fie membri ai unei echipe. La cererea Agenției, statele membre pun la dispoziție agenții de poliție de frontieră, în vederea detașării, cu excepția cazului în care acestea se confruntă cu o situație care afectează în mod grav executarea sarcinilor naționale.

(2) La stabilirea componenței unei echipe care urmează să fie detașată, directorul executiv ține seama de circumstanțele speciale cu care se confruntă statul membru solicitant. Echipa este constituită conform planului operativ prevăzut la articolul 8e.

Agenția asigură pentru agenții de poliție de frontieră care fac parte din rezerva de intervenție rapidă, astfel cum aceasta este prevăzută în articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 863/2007, o instruire avansată relevantă pentru sarcinile și competențele acestora și organizează exerciții periodice pentru respectivii agenți de poliție de frontieră în conformitate cu programul de instruire avansată și de exerciții prevăzut în programul de lucru anual al Agenției.

(1) O solicitare de detașare a echipelor în conformitate cu articolul 8a include o descriere a situației, eventualele obiective și nevoile estimate în vederea detașării. Dacă este necesar, directorul executiv poate trimite experți ai Agenției pentru a evalua situația de la frontierele externe ale statului membru solicitant.

(2) Directorul executiv informează imediat consiliul de administrație cu privire la solicitarea unui stat membru de detașare a echipelor.

(3) În luarea deciziei cu privire la cererea unui stat membru, directorul executiv ia în considerare rezultatele analizelor de risc ale Agenției, precum și orice altă informație relevantă furnizată de statul membru solicitant sau de un alt stat membru.

(4) Directorul executiv ia o decizie privind cererea de detașare a echipelor cât mai curând posibil și nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la data primirii cererii. Directorul executiv notifică decizia sa în scris, simultan, statului membru solicitant și consiliului de administrație. Decizia precizează motivele principale pe care se întemeiază.

(5) În cazul în care directorul executiv decide să detașeze una sau mai multe echipe, agenția, împreună cu statul membru solicitant, elaborează un plan operativ, în conformitate cu articolul 8e, imediat și, în orice caz, nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la data deciziei.

(6) Imediat după convenirea planului operativ, directorul executiv informează statele membre cu privire la numărul solicitat și profilurile agenților de poliție de frontieră care urmează a fi detașați în cadrul echipelor. Aceste informații se furnizează în scris punctelor de contact naționale desemnate în temeiul articolului 8f și includ data la care urmează să se efectueze detașarea. Acestor puncte de contact li se furnizează de asemenea o copie a planului operativ.

(7) În cazul în care directorul executiv este absent sau în imposibilitatea de a participa, deciziile legate de detașarea echipelor sunt luate de către directorul executiv adjunct.

(8) La cererea Agenției, statele membre pun la dispoziție agenții de poliție de frontieră, în vederea detașării, cu excepția cazului în care acestea se confruntă cu o situație care afectează în mod grav executarea sarcinilor naționale.

(9) Echipele sunt detașate cel târziu la cinci zile lucrătoare de la data convenirii planului operativ între directorul executiv și statul membru solicitant.

(1) Directorul executiv și statul membru solicitant convin asupra unui plan operativ care prezintă în detaliu condițiile concrete pentru detașarea echipelor. Planul operativ cuprinde următoarele:

(2) Orice modificări sau adaptări aduse planului operativ necesită acordul directorului executiv și al statului membru solicitant. O copie a planului operativ modificat sau adaptat este trimisă imediat de către Agenție statelor membre participante.

Statele membre desemnează un punct național de contact pentru comunicările cu Agenția privind toate chestiunile legate de echipe. Punctul național de contact este accesibil în orice moment.

(1) Directorul executiv numește unul sau mai mulți experți din personalul Agenției care urmează să fie detașat/detașați în calitate de ofițer coordonator. Directorul executiv informează statul membru gazdă cu privire la această numire.

(2) Ofițerul coordonator acționează în numele Agenției în toate aspectele legate de detașarea echipelor. În special, ofițerul coordonator:

(3) În conformitate cu articolul 25 alineatul (3) litera (f), directorul executiv poate autoriza ofițerul coordonator să contribuie la soluționarea eventualelor neînțelegeri privind executarea planului operativ și detașarea echipelor.

(4) În cadrul îndeplinirii sarcinilor sale, ofițerul coordonator primește instrucțiuni doar din partea Agenției.

(1) Agenția acoperă integral următoarele costuri suportate de statele membre cu ocazia punerii la dispoziție a polițiștilor lor de frontieră în scopurile menționate la articolul 3 alineatul (1b), la articolul 8a și la articolul 8c:

(2) Consiliul de administrație stabilește norme detaliate privind plata diurnei membrilor echipelor.

(1) În conformitate cu politica Uniunii Europene în materie de returnare, în special cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală ( 16 ), și fără a aborda aspectele de fond ale deciziilor de returnare, agenția furnizează asistența necesară și asigură, la solicitarea statelor membre participante, coordonarea sau organizarea operațiunilor comune de returnare ale statelor membre, inclusiv prin închirierea de avioane pentru astfel de operațiuni. Agenția finanțează sau cofinanțează operațiunile și proiectele menționate la prezentul alineat, prin subvenții de la bugetul său, în conformitate cu normele financiare aplicabile agenției. Agenția poate utiliza, de asemenea, mijloacele financiare ale Uniunii disponibile în materie de returnare. Agenția veghează ca, în acordurile privind subvențiile, încheiate cu statele membre, acordarea oricărei asistențe financiare să fie condiționată de respectarea deplină a Cartei drepturilor fundamentale.

(1a) Agenția elaborează un Cod de conduită pentru returnarea resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală, aplicabil în cadrul tuturor operațiunilor comune de returnare coordonate de către agenție, stabilind procedurile comune standardizate, care ar trebui să simplifice organizarea operațiunilor comune de returnare și să garanteze returnarea în condiții umane și cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, în special a principiilor demnității umane, interzicerii torturii și tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, a dreptului la libertate și la siguranță, precum și a drepturilor la protecția datelor cu caracter personal și a principiului nediscriminării.

(1b) Codul de conduită ține seama în mod special de obligația stabilită la articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE de a prevedea un sistem eficace de monitorizare a returnării forțate și de strategia privind drepturile fundamentale prevăzută la articolul 26a alineatul (1) din prezentul regulament. Monitorizarea operațiunilor comune de returnare ar trebui efectuată pe baza unor criterii obiective și transparente și ar trebui să acopere toată operațiunea comună de returnare, de la faza anterioară plecării până la predarea persoanelor returnate în țara de returnare.

(1c) Statele membre informează în mod periodic agenția cu privire la necesitățile lor în materie de asistență sau coordonare din partea agenției. Agenția elaborează un plan operativ pentru a furniza statelor membre solicitante sprijinul operativ necesar, inclusiv echipamentul tehnic menționat la articolul 7 alineatul (1). În conformitate cu articolul 24, la propunerea directorului executiv, Consiliul de administrație decide cu privire la conținutul și modul de operare al planului operativ în desfășurare.

(2) Agenția cooperează cu autoritățile competente ale țărilor terțe menționate la articolul 14 în vederea identificării celor mai bune practici privind obținerea documentelor de călătorie și returnarea resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală.

(1) Agenții invitați au capacitatea de a îndeplini toate sarcinile și de a exercita toate competențele legate de activitățile de control la frontieră sau de supraveghere a frontierelor, care sunt în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) ( 17 ) și care sunt necesare în vederea realizării obiectivelor respectivului regulament.

(2) Pe durata îndeplinirii sarcinilor și a exercitării competențelor lor, agenții invitați respectă legislația Uniunii și dreptul internațional, precum și drepturile fundamentale și legislația națională a statului membru gazdă.

(3) Agenții invitați pot îndeplini sarcini și exercita competențe numai în baza instrucțiunilor primite din partea agenților de poliție de frontieră din statul membru gazdă și, ca regulă generală, în prezența acestora din urmă.

(4) Agenții invitați poartă uniformele proprii pe durata îndeplinirii sarcinilor care le revin și a exercitării competențelor lor. Aceștia vor purta pe uniforme o brasardă albastră cu însemnele Uniunii Europene și ale Agenției, pe baza căreia sunt identificați ca participanți la o operațiune comună sau la un proiect pilot. În scopul identificării lor de către autoritățile naționale și cetățenii statului membru gazdă, agenții invitați poartă asupra lor în orice moment un document de acreditare, în conformitate cu articolul 10a, pe care îl prezintă la cerere.

(5) Prin derogare de la alineatul (2), pe durata îndeplinirii sarcinilor care le revin și a exercitării competențelor lor, agenții invitați pot purta asupra lor arme de serviciu, muniție și echipament, în baza autorizației primite în conformitate cu legislația națională a statului membru de origine. Cu toate acestea, statul membru gazdă poate interzice portul anumitor arme de serviciu, muniții și echipamente, în măsura în care legislația sa conține aceleași dispoziții pentru propriii săi agenți de poliție de frontieră. Statul membru gazdă informează Agenția, înaintea detașării agenților invitați, cu privire la armele de serviciu, muniția și echipamentele permise, precum și cu privire la condițiile de utilizare a acestora. Agenția pune aceste informații la dispoziția statelor membre.

(6) Prin derogare de la alineatul (2), pe durata îndeplinirii sarcinilor care le revin și a exercitării competențelor lor, agenții invitați sunt autorizați să facă uz de forță, aceasta implicând și permisiunea de a recurge la armele de serviciu, muniția și echipamentul din dotare, cu acordul statului membru de origine și al statului membru gazdă, în prezența agenților de poliție de frontieră ai statului membru gazdă și în conformitate cu legislația națională a statului membru gazdă.

(7) Prin derogare de la alineatul (6), armele de serviciu, muniția și echipamentul pot fi folosite în cazuri de legitimă autoapărare și în cazuri de legitimă apărare a agenților invitați sau a altor persoane, în conformitate cu legislația națională a statului membru gazdă.

(8) În sensul prezentului regulament, statul membru gazdă îi poate autoriza pe agenții invitați să consulte bazele sale de date naționale și bazele de date europene care sunt necesare pentru efectuarea controalelor la frontieră și pentru supravegherea frontierelor. Agenții invitați consultă doar datele care sunt necesare în vederea îndeplinirii sarcinilor care le revin și a exercitării competențelor lor. Statul membru gazdă informează Agenția, înaintea detașării agenților invitați, cu privire la bazele de date naționale și europene care pot fi consultate. Agenția pune aceste informații la dispoziția tuturor statelor membre care participă la detașare.

(9) Consultarea la care se face referire la alineatul (8) se desfășoară în conformitate cu legislația comunitară și cu legislația națională a statului membru gazdă în domeniul protecției datelor.

(10) Deciziile de refuzare a intrării în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 sunt luate doar de către agenții de poliție de frontieră ai statului membru gazdă.

(1) Agenția emite, în cooperare cu statul membru gazdă, un document în limba oficială a statului membru gazdă și într-o altă limbă oficială a instituțiilor Uniunii Europene pentru agenții invitați, care să permită identificarea lor și care să demonstreze că posesorul acestuia are dreptul de a îndeplini sarcinile și a exercita competențele prevăzute la articolul 10 alineatul (1). Documentul cuprinde următoarele date referitoare la agentul invitat:

(2) Documentul este înapoiat Agenției la încheierea operațiunii comune sau a proiectului pilot.

(1) În cazul în care agenții invitați operează într-un stat membru gazdă, statul membru respectiv este responsabil, în conformitate cu legislația sa națională, pentru orice daune cauzate de aceștia în cadrul operațiunilor la care participă.

(2) În cazul în care aceste daune sunt cauzate din neglijență gravă sau în mod intenționat, statul membru gazdă poate contacta statul membru de origine pentru ca acesta să îi ramburseze sumele plătite victimelor sau persoanelor îndreptățite în numele acestora.

(3) Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale față de terți, fiecare stat membru renunță la recursul împotriva statului membru gazdă sau împotriva oricărui alt stat membru privind daunele pe care le-a suportat, cu excepția cazului în care daunele au fost cauzate din neglijență gravă sau în mod intenționat.

(4) Orice litigiu între statele membre în legătură cu aplicarea alineatelor (2) și (3) care nu poate fi soluționat prin negocieri între acestea este înaintat de către statele membre Curții de Justiție a Comunităților Europene în conformitate cu articolul 239 din tratat.

(5) Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale față de terți, Agenția suportă costurile aferente daunelor cauzate echipamentelor Agenției în timpul desfășurării misiunii, cu excepția cazului în care daunele au fost cauzate din neglijență gravă sau în mod intenționat.

Pe durata desfășurării unei operațiuni comune sau a unui proiect pilot, agenții invitați sunt tratați în același mod ca și agenții statului membru gazdă în legătură cu eventualele infracțiuni penale care ar putea fi comise împotriva acestora sau de către aceștia.

Agenția poate lua toate măsurile necesare în vederea facilitării schimbului de informații relevante pentru atribuțiile sale cu Comisia și statele membre și, acolo unde este cazul, cu agențiile Uniunii la care face referire articolul 13. Agenția dezvoltă și gestionează un sistem de informații capabil să realizeze schimburi de informații clasificate cu acești actori, inclusiv date cu caracter personal menționate la articolele 11a, 11b și 11c.

Agenția poate lua toate măsurile necesare pentru a facilita schimbul de informații relevante pentru atribuțiile sale cu Regatul Unit și Irlanda, în cazul în care sunt legate de activitățile la care acestea participă, în conformitate cu articolul 12 și articolul 20 alineatul (5).

Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către agenție.

Consiliul de administrație stabilește măsurile de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 de către agenție, inclusiv măsurile referitoare la responsabilul cu protecția datelor din cadrul agenției. Aceste măsuri sunt stabilite după consultarea cu Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor. Fără a aduce atingere articolelor 11b și 11c, agenția poate prelucra date cu caracter personal în scopuri administrative.

Prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul operațiunilor comune de returnare

(1) Pentru a îndeplini sarcinile sale de organizare și coordonare a operațiunilor comune de returnare efectuate de statele membre, menționate la articolul 9, agenția poate prelucra datele cu caracter personal ale persoanelor care fac obiectul acestor operațiuni comune de returnare.

(2) Prelucrarea datelor cu caracter personal respectă principiile necesității și proporționalității. În special, aceasta se limitează strict la acele date cu caracter personal care sunt necesare în scopurile realizării operațiunii comune de returnare.

(3) Datele cu caracter personal sunt șterse de îndată ce scopul pentru care au fost colectate a fost atins și nu mai târziu de zece zile după încheierea operațiunii comune de returnare.

(4) În cazul în care statul membru nu transmite datele cu caracter personal transportatorului, agenția poate transmite aceste date.

(5) Prezentul articol se aplică în conformitate cu procedura menționată la articolul 11a.

Prelucrarea datelor cu caracter personal colectate în cursul operațiunilor comune, proiectelor pilot și intervențiilor rapide

(1) Fără a aduce atingere competenței statelor membre de a colecta date cu caracter personal în contextul operațiunilor comune, proiectelor pilot și intervențiilor comune și sub rezerva limitărilor prevăzute la alineatele (2) și (3), agenția poate prelucra în continuare datele cu caracter personal colectate de statele membre în cursul unor astfel de activități operative și trimise agenției pentru a contribui la securitatea frontierelor externe ale statelor membre.

(2) O astfel de prelucrare ulterioară a datelor cu caracter personal de către agenție este limitată la datele cu caracter personal ale persoanelor pe care autoritățile competente ale statelor membre le suspectează, din motive întemeiate, de implicare în activități infracționale transfrontaliere, de facilitare a activităților de migrație ilegală sau de activități de trafic de persoane, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2002/90/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2002 de definire a facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate ( 18 ).

(3) Datele cu caracter personal la care face referire alineatul (2) sunt prelucrate ulterior de agenție exclusiv în următoarele scopuri:

(4) Datele cu caracter personal sunt șterse imediat după ce au fost trimise Europolului sau altor agenții ale Uniunii sau după ce au fost utilizate pentru întocmirea analizelor de risc menționate la articolul 4. Termenul de stocare nu depășește în niciun caz trei luni de la data colectării acestor date.

(5) Prelucrarea unor astfel de date cu caracter personal respectă principiile necesității și proporționalității. Datele cu caracter personal nu sunt utilizate de agenție în scopul anchetelor, care continuă să fie responsabilitatea autorităților competente ale statelor membre.

În special, aceasta se limitează în mod strict la acele date cu caracter personal care sunt necesare în scopurile menționate la alineatul (3).

(6) Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, transmiterea mai departe sau comunicarea de altă natură a datelor cu caracter personal prelucrate de către agenție către țări terțe sau alte părți terțe este interzisă.

(7) Prezentul articol se aplică în conformitate cu procedura menționată la articolul 11a.

Agenția poate prelucra date cu caracter personal astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1052/2013, care se aplică în conformitate cu măsurile menționate la articolul 11a din prezentul regulament. În special, prelucrarea unor asemenea date respectă principiile necesității și proporționalității, iar transmiterea mai departe sau alt tip de comunicare a acestor date cu caracter personal prelucrate de agenție către țări terțe sunt interzise.

Norme de securitate privind protejarea informațiilor clasificate și a informațiilor sensibile neclasificate

(1) Agenția aplică normele de securitate ale Comisiei, astfel cum sunt prevăzute în anexa la Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 29 noiembrie 2001 de modificare a regulamentului său de procedură ( 19 ). Respectivele norme se aplică, inter alia, schimbului, prelucrării și stocării informațiilor clasificate.

(2) Agenția aplică principiile de securitate privind prelucrarea informațiilor sensibile neclasificate, astfel cum sunt prevăzute în decizia menționată la alineatul (1) din prezentul articol și astfel cum au fost puse în aplicare de Comisie. Consiliul de administrație stabilește măsurile pentru aplicarea acestor principii de securitate.

(1) Agenția facilitează cooperarea operativă a statelor membre cu Irlanda și Regatul Unit în domeniile care fac obiectul activităților sale și în măsura necesară pentru îndeplinirea sarcinilor sale menționate la articolul 2 alineatul (1).

(2) Sprijinul care urmează să fie acordat de agenție în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (f) include organizarea operațiunilor comune de returnare ale statelor membre la care participă și Irlanda sau Regatul Unit, sau ambele.

(3) Aplicarea prezentului regulament în cazul frontierelor Gibraltarului se suspendă până la data la care se ajunge la un acord asupra domeniului de aplicare al măsurilor privind trecerea frontierelor externe ale statelor membre de către persoane.

Cooperarea cu agențiile și organismele Uniunii Europene și cu organizațiile internaționale

Agenția poate coopera cu Europol, cu Biroul European de Sprijin pentru Azil, cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene („Agenția pentru Drepturi Fundamentale”), cu alte agenții și organisme ale Uniunii și cu organizațiile internaționale competente în domeniile reglementate de prezentul regulament, în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu aceste organisme, în conformitate cu dispozițiile relevante ale TFUE și cu dispozițiile privind competența respectivelor organisme. În toate cazurile, agenția informează Parlamentul European în legătură cu aceste acorduri.

Transmiterea mai departe sau alte metode de comunicare a datelor cu caracter personal prelucrate de către agenție către alte agenții sau organe ale Uniunii fac obiectul unor acorduri de lucru specifice privind schimbul de date cu caracter personal și sunt supuse aprobării prealabile a Autorității Europene pentru Protecția Datelor.

Cu acordul statului membru (statelor membre) implicat (implicate), agenția poate invita, de asemenea, observatori de la agențiile sau organele Uniunii sau de la organizațiile internaționale să participe la activitățile menționate la articolele 3, 4 și 5, în măsura în care prezența lor este în conformitate cu obiectivele acestor activități, poate contribui la îmbunătățirea cooperării și a schimbului de bune practici și nu afectează securitatea generală a activităților. Participarea acestor observatori la activitățile menționate la articolele 4 și 5 poate avea loc doar cu acordul statului membru (statelor membre) implicat (implicate), iar participarea acestora la activitățile menționate la articolul 3 poate avea loc doar cu acordul statului membru gazdă. Normele detaliate cu privire la participarea observatorilor sunt incluse în planul operațional la care face referire articolul 3a alineatul (1). Acești observatori sunt formați în mod corespunzător de către agenție, anterior participării la activități.

Facilitarea cooperării operative cu țările terțe și a cooperării cu autoritățile competente ale țărilor terțe

(1) Cu privire la domeniile care fac obiectul activităților sale și în măsura în care este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale, agenția facilitează cooperarea operativă între statele membre și țările terțe, în cadrul politicii de relații externe a Uniunii, inclusiv în ceea ce privește protecția drepturilor omului.

Agenția și statele membre respectă norme și standarde cel puțin echivalente cu cele prevăzute de legislația Uniunii, inclusiv în cazul în care cooperarea cu țările terțe are loc pe teritoriul țărilor respective.

Instituirea cooperării cu țările terțe permite promovarea standardelor europene în materie de gestionare a frontierelor, inclusiv respectarea drepturilor fundamentale și a demnității umane.

(2) Agenția poate coopera cu autoritățile țărilor terțe competente în domeniile reglementate de prezentul regulament în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu aceste autorități, în conformitate cu dispozițiile relevante din TFUE. Aceste acorduri de lucru sunt exclusiv legate de gestionarea cooperării operaționale.

(3) Agenția își poate detașa ofițerii de legătură, care trebuie să beneficieze de cel mai înalt grad de protecție în îndeplinirea sarcinilor lor, în țările terțe. Aceștia fac parte din rețelele locale sau regionale de cooperare ale ofițerilor de legătură în materie de imigrare din statele membre, create în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 377/2004 al Consiliului din 19 februarie 2004 privind crearea unei rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrare ( 20 ). Ofițerii de legătură sunt detașați doar în țări terțe în care practicile referitoare la gestionarea frontierelor respectă standardele minime de protecție a drepturilor omului. Detașarea lor este aprobată de Consiliul de administrație. În cadrul politicii de relații externe a Uniunii, ar trebui acordată prioritate detașării în acele țări terțe care, în baza analizelor de risc, reprezintă țări de origine sau de tranzit în ceea ce privește imigrația ilegală. În mod reciproc, agenția poate primi, de asemenea, ofițeri de legătură detașați de respectivele țări terțe, pentru o perioadă limitată de timp. La propunerea directorului executiv și în conformitate cu articolul 24, Consiliul de administrație adoptă lista anuală a priorităților.

(4) Atribuțiile ofițerilor de legătură ai agenției includ, în conformitate cu dreptul Uniunii și drepturile fundamentale, crearea și menținerea de contacte cu autoritățile competente din țările terțe în care sunt afectați, în vederea contribuirii la prevenirea și lupta împotriva imigrației ilegale și la returnarea imigranților ilegali.

(5) Agenția poate beneficia de finanțare din partea Uniunii în conformitate cu dispozițiile instrumentelor relevante care sprijină politica de relații externe a Uniunii. Agenția poate iniția și finanța proiecte de asistență tehnică în țări terțe, în domeniile acoperite de prezentul regulament.

(6) Agenția poate invita, de asemenea, cu acordul statului membru (statelor membre) implicat (implicate), observatori din țările terțe să participe la activitățile menționate la articolele 3, 4 și 5, în măsura în care prezența lor este în conformitate cu obiectivele acestor activități, poate contribui la îmbunătățirea cooperării și a schimbului de bune practici și nu afectează securitatea generală a activităților respective. Participarea acestor observatori la activitățile menționate la articolele 4 și 5 poate avea loc doar cu acordul statului membru (statelor membre) implicat (implicate), iar participarea acestora la activitățile menționate la articolul 3 poate avea loc doar cu acordul statului membru gazdă. Normele detaliate cu privire la participarea observatorilor sunt incluse în planul operațional menționat la articolul 3a alineatul (1). Observatorii respectivi sunt formați în mod corespunzător de către agenție, anterior participării la activități.

(7) În momentul încheierii acordurilor bilaterale cu țări terțe, menționate la articolul 2 alineatul (2), statele membre pot introduce prevederi privind rolul și competențele agenției, în special în ceea ce privește exercitarea competențelor de execuție de către membrii echipelor detașate de către agenție în cadrul operațiunilor comune sau al proiectelor pilot menționate la articolul 3.

(8) Activitățile menționate la alineatele (2) și (3) din prezentul articol trebuie să primească în prealabil avizul Comisiei, iar Parlamentul European este pe deplin informat cu privire la activitățile respective, cât mai curând posibil.

Agenția reprezintă un organism al Uniunii. Aceasta are personalitate juridică.

În fiecare dintre statele membre, agenția se bucură de cea mai largă capacitate juridică acordată unei persoane juridice în temeiul legii. Aceasta poate, în special, să achiziționeze și să înstrăineze bunuri mobile și imobile și poate sta în justiție.

Agenția este independentă în ceea ce privește chestiunile de natură tehnică.

Dispozițiile necesare privind amplasarea agenției în statul membru în care aceasta își are sediul și privind facilitățile care trebuie oferite de statul membru respectiv, precum și normele specifice aplicabile în respectivul stat membru directorului executiv, directorului executiv adjunct, membrilor Consiliului de administrație, angajaților agenției și membrilor familiilor acestora sunt prevăzute într-un acord privind sediul încheiat între agenție și statul membru în care agenția își are sediul. Acordul privind sediul se încheie după obținerea aprobării Consiliului de administrație. Statul membru în care agenția își are sediul trebuie să ofere cele mai bune condiții posibile pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a agenției, inclusiv condiții de școlarizare multilingvă și cu vocație europeană, precum și conexiuni de transport adecvate.

Consiliul de administrație al agenției evaluează necesitatea și hotărăște cu privire la instituirea unor birouri specializate în statele membre, sub rezerva aprobării acestora din urmă, ținând seama de faptul că trebuie acordată prioritate centrelor operative și de formare profesională instituite deja și specializate în diferitele aspecte ale controlului și ale supravegherii frontierelor terestre, aeriene și maritime.

Birourile specializate ale agenției elaborează cele mai bune practici cu privire la diferitele tipuri de frontiere externe pentru care sunt responsabile. Agenția asigură coerența și uniformitatea acestor bune practici.

Fiecare birou specializat prezintă directorului executiv al agenției un raport anual de activitate detaliat, precum și orice alte informații relevante pentru coordonarea cooperării operative.

(1) Statutul funcționarilor Comunităților Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene și normele adoptate în comun de instituțiile Comunităților Europene în sensul aplicării acestui statut și regim se aplică personalului agenției.

(2) Competențele conferite autorității investite cu atribuțiile de numire prin Statutul funcționarilor Comunităților Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene se exercită de către agenție cu privire la propriul personal.

(3) În vederea aplicării articolului 3b alineatul (5), doar un membru al personalului agenției căruia i se aplică Statutul funcționarilor Uniunii Europene sau titlul II din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene poate fi desemnat ca ofițer coordonator, în conformitate cu articolul 8 g. În vederea aplicării articolului 3b alineatul (3), doar experții naționali detașați de un stat membru la agenție pot fi desemnați a face parte din echipele europene de polițiști de frontieră. Agenția desemnează experții naționali care fac parte din echipele europene de polițiști de frontieră, în conformitate cu respectivul articol.

(4) Consiliul de administrație adoptă dispozițiile de punere în aplicare necesare de comun acord cu Comisia, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

(5) Consiliul de administrație poate adopta dispoziții care să permită detașarea la agenție a experților naționali din statele membre. Aceste dispoziții țin cont de cerințele prevăzute la articolul 3b alineatul (3), în special de faptul că acești experți sunt considerați ca agenți invitați și au atribuțiile și competențele prevăzute la articolul 10. Acestea includ dispoziții privind condițiile de detașare.

Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene se aplică agenției.

(1) Răspunderea contractuală a agenției este reglementată de legea aplicabilă contractului respectiv.

(2) Curtea de Justiție a Comunităților Europene este competentă să hotărască în temeiul oricărei clauze de arbitraj conținute într-un contract încheiat de agenție.

(3) În cazul răspunderii extracontractuale, agenția, în conformitate cu principiile generale comune legislațiilor statelor membre, acordă despăgubiri pentru orice prejudiciu provocat de serviciile sale sau de agenții săi în exercițiul funcțiilor lor.

(4) Curtea de Justiție este competentă în litigiile privind repararea prejudiciilor menționate la alineatul (3).

(5) Răspunderea personală a agenților față de agenție este reglementată de dispozițiile stabilite în statutul și regimul care le este aplicabil.

(3) Propunerile de decizii privind activități specifice care trebuie îndeplinite la, sau în imediata apropiere a frontierelor externe ale unui anumit stat membru necesită un vot în favoarea adoptării lor de către membrul Consiliului de administrație care reprezintă acel stat membru.

(4) Consiliul de administrație poate face recomandări directorului executiv cu privire la orice aspect care vizează strict dezvoltarea gestionării operative a frontierelor externe, inclusiv activitățile de cercetare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 6.

(5) În cazul în care Irlanda și/sau Regatul Unit cer să participe la activitățile agenției, Consiliul de administrație hotărăște în acest sens.

Consiliul de administrație hotărăște de la caz la caz cu majoritate absolută a membrilor săi cu drept de vot. La adoptarea deciziilor sale, Consiliul de administrație ia în considerare dacă participarea Irlandei și/sau a Regatului Unit contribuie la realizarea activității în cauză. Decizia stabilește contribuția financiară a Irlandei și/sau a Regatului Unit la activitatea pentru care a fost prezentată o cerere de participare.

(6) Consiliul de administrație prezintă anual autorității bugetare informațiile relevante privind rezultatul procedurilor de evaluare.

(7) Consiliul de administrație poate institui un birou executiv care să sprijine Consiliul de administrație și directorul executiv la elaborarea deciziilor, a programelor și activităților ce urmează să fie adoptate de Consiliul de administrație și oricând este necesar, din motive de urgență, să ia anumite decizii provizorii în numele Consiliului de administrație.

(1) Fără a aduce atingere alineatului (3), Consiliul de administrație este format dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru și doi reprezentanți ai Comisiei. În acest scop, fiecare stat membru numește un membru al Consiliului de administrație, precum și un supleant care va reprezenta membrul în caz de absență. Comisia numește doi membri și supleanții acestora. Durata mandatului este de patru ani. ►M2 Mandatul poate fi prelungit. ◄

(2) Membrii Consiliului de administrație sunt numiți pe baza nivelului lor înalt de experiență și competențe relevante în domeniul cooperării operative cu privire la gestionarea frontierelor.

(3) Țările asociate la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen participă în cadrul agenției. Ele au câte un reprezentant și câte un membru supleant în Consiliul de administrație. În conformitate cu dispozițiile relevante ale acordurilor lor de asociere, s-au elaborat măsuri care precizează natura și amploarea, precum și normele detaliate privind participarea acestor țări la activitățile agenției, inclusiv dispozițiile privind contribuțiile financiare și personalul.

(1) Consiliul de administrație alege un președinte și un vicepreședinte din rândul membrilor săi. Vicepreședintele înlocuiește din oficiu președintele în cazul în care acesta din urmă nu-și poate îndeplini îndatoririle.

(2) Mandatul președintelui și al vicepreședintelui expiră la încetarea calității lor de membri ai Consiliul de administrație. Sub rezerva acestei dispoziții, durata mandatului președintelui și al vicepreședintelui este de doi ani. Acest mandat poate fi reînnoit o dată.

(1) Reuniunile Consiliului de administrație sunt convocate de către președintele acestuia.

(3) Consiliul de administrație se reunește de cel puțin două ori pe an, în ședințe ordinare. În plus, se reunește la inițiativa președintelui sau la solicitarea a cel puțin unei treimi din membrii săi.

(4) Irlanda și Regatul Unit sunt invitate să asiste la ședințele Consiliului de administrație.

(5) Consiliul de administrație poate invita orice altă persoană ale cărei opinii pot fi de interes să asiste la ședințe în calitate de observator.

(6) Sub rezerva dispozițiilor Regulamentului de procedură al Consiliului de administrație, membrii săi pot fi asistați de consilieri sau experți.

(1) Fără a se aduce atingere articolului 20 alineatul (2) litera (c), precum și articolului 26 alineatele (2) și (4), Consiliul de administrație hotărăște cu majoritate absolută a membrilor săi cu drept de vot.

(2) Fiecare membru dispune de un vot. Directorul executiv al agenției nu participă la vot. În absența unui membru, supleantul acestuia are dreptul să exercite dreptul său de vot.

(3) Regulamentul de procedură stabilește mai detaliat modalitatea de organizare a votului, în special condițiile care trebuie respectate de un membru pentru a putea acționa în numele unui alt membru, precum și cerințele de cvorum, după caz.

(1) Agenția este condusă de directorul executiv, care este independent complet în îndeplinirea sarcinilor sale. Fără a aduce atingere competențelor Comisiei, ale Consiliului de administrației și ale biroului executiv, directorul executiv nu solicită și nici nu primește instrucțiuni din partea nici unui guvern sau a oricărui alt organism.

(2) Parlamentul European sau Consiliul pot invita directorul executiv să prezinte un raport cu privire la modul de îndeplinire a îndatoririlor sale, în special cu privire la aplicarea și monitorizarea strategiei privind drepturile fundamentale, raportul general cu privire la activitatea agenției în anul anterior, programul de lucru pentru anul următor și planul multianual al agenției menționat la articolul 20 alineatul (2) litera (i).

(4) Directorul executiv răspunde pentru actele sale în fața Consiliului de administrație.

(1) Comisia propune candidați pentru postul de director executiv pe baza unei liste întocmite în urma publicării postului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și, după caz, în alte publicații sau pe paginile de internet.

(2) Directorul executiv al agenției este numit de Consiliul de administrație pe criterii de merit și pe baza calităților administrative și de conducere dovedite, precum și a experienței relevante în domeniul gestionării frontierelor externe. Consiliul de administrație hotărăște cu o majoritate de două treimi din membrii săi cu drept de vot.

Competența de revocare a directorului executiv aparține Consiliului de administrație, în conformitate cu aceeași procedură.

(3) Directorul executiv este asistat de un director executiv adjunct. În cazul în care directorul executiv este absent sau în imposibilitatea de a participa, directorul executiv adjunct îl înlocuiește.

(4) Directorul executiv adjunct este numit de Consiliul de administrație pe criterii de merit și pe baza calităților administrative și de conducere dovedite, precum și a experienței relevante în domeniul gestionării frontierelor externe, la propunerea directorului executiv. Consiliul de administrație hotărăște cu o majoritate de două treimi din membrii săi cu drept de vot.

Competența de revocare a directorului executiv adjunct aparține Consiliului de administrație, în conformitate cu aceeași procedură.

(5) Durata mandatului directorului executiv și al directorului executiv adjunct este de cinci ani. Mandatul poate fi prelungit de Consiliul de administrație o dată, pentru încă o perioadă care nu depășește cinci ani.

(1) Agenția redactează, dezvoltă și pune în aplicare strategia sa privind drepturile fundamentale. Agenția instituie un mecanism eficace pentru a monitoriza respectarea drepturilor fundamentale în toate activitățile agenției.

(2) Agenția instituie un Forum consultativ pentru a asista directorul executiv și Consiliul de administrație în privința chestiunilor legate de drepturile fundamentale. Agenția invită Biroul European de Sprijin pentru Azil, Agenția pentru Drepturi Fundamentale, Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați și alte organizații relevante să facă parte din Forumul consultativ. La propunerea directorului executiv, Consiliul de administrație decide asupra componenței și metodelor de lucru ale Forumului consultativ, precum și asupra modalităților de transmitere a informațiilor către Forumul consultativ.

Forumul consultativ este consultat cu privire la dezvoltarea și punerea în aplicare ale strategiei privind drepturile fundamentale, ale Codului de conduită și ale curricula comune.

Forumul consultativ pregătește un raport anual privind activitățile acestuia. Raportul respectiv este făcut public.

(3) Consiliul de administrație desemnează un ofițer pentru drepturile fundamentale, care are experiența și calificările necesare în domeniul drepturilor fundamentale. Acesta este independent în exercitarea sarcinilor sale de ofițer pentru drepturi fundamentale și raportează direct Consiliului de administrație și Forumului consultativ. Acesta prezintă rapoarte în mod periodic și, astfel, contribuie la mecanismul de monitorizare a drepturilor fundamentale.

(4) Ofițerul pentru drepturile fundamentale și Forumul consultativ au acces la toate informațiile privind respectarea drepturilor fundamentale în legătură cu toate activitățile agenției.

(1) Dispozițiile prevăzute de Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene ( 22 ) se aplică agenției.

(2) Fără a aduce atingere deciziilor adoptate în temeiul articolului 290 din tratat, raportul general și programul de lucru menționate la articolul 20 alineatul (2) literele (b) și (c) se întocmesc în toate limbile oficiale ale Comunității.

(3) Serviciile de traducere necesare pentru funcționarea agenției sunt puse la dispoziție de Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.

(1) După șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, agenția se supune Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 cu ocazia prelucrării solicitărilor de acces la documentele deținute de aceasta.

(2) Agenția poate face comunicări, din proprie inițiativă, în domeniile care intră sub incidența misiunii sale. Aceasta se asigură, în special, că, în plus față de publicarea menționată la articolul 20 alineatul (2) litera (b), publicul și orice parte interesată primesc cu promptitudine informații obiective, serioase și ușor de înțeles cu privire la activitățile sale.

(3) Consiliul de administrație adoptă normele de aplicare practică a alineatelor (1) și (2).

(4) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul să se adreseze în scris agenției în oricare dintre limbile menționate la articolul 314 din tratat. Aceasta are dreptul de a primi un răspuns în aceeași limbă.

(5) Deciziile adoptate de agenție în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot duce la depunerea unei plângeri la Ombudsman sau pot face obiectul unei acțiuni în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene, în condițiile stabilite la articolele 195 și 230 din tratat.

(1) Veniturile agenției constau, fără a aduce atingere altor tipuri de resurse, din:

(2) Cheltuielile agenției includ cheltuielile cu personalul, administrative, de infrastructură și de funcționare.

(3) Directorul executiv întocmește previziuni ale veniturilor și cheltuielilor agenției pentru anul financiar următor și le înaintează Consiliului de administrație însoțită de organigrama acesteia.

(5) Consiliul de administrație adoptă proiectul previziunilor, inclusiv organigrama provizorie însoțită de un program de lucru preliminar și le prezintă până la 31 martie Comisiei și țărilor asociate transpunerii, punerii în aplicare și dezvoltării acquis-ului Schengen.

(6) Previziunile sunt transmise de către Comisie Parlamentului European și Consiliului (denumite în continuare autoritatea bugetară) împreună cu proiectul preliminar de buget al Uniunii Europene.

(7) Pe baza previziunilor, Comisia introduce în proiectul preliminar de buget general al Uniunii Europene previziunile pe care le consideră necesare pentru organigramă și valoarea subvenției care urmează să fie alocată de la bugetul general, pe care le prezintă autorității bugetare în conformitate cu articolul 272 din tratat.

(8) Autoritatea bugetară autorizează alocările pentru subvenția destinată agenției.

(9) Consiliul de administrație adoptă bugetul agenției. Acesta este definitiv după adoptarea definitivă a bugetului general al Uniunii Europene. După caz, bugetul agenției este modificat în consecință.

(10) Orice modificare a bugetului, inclusiv a organigramei, urmează aceeași procedură.

(11) Consiliul de administrație, de îndată ce este posibil, notifică autorității bugetare intențiile sale de punere în aplicare a oricărui proiect care poate avea implicații financiare semnificative pentru finanțarea bugetului său, în special proiectele privind bunurile imobile, cum ar fi închirierea sau achiziționarea imobile. Acesta informează Comisia cu privire la acestea, precum și țările asociate transpunerii, punerii în aplicare și dezvoltării acquis-ului Schengen.

În cazul în care o ramură a autorității bugetare și-a anunțat intenția de a emite un aviz, aceasta transmite avizul Consiliului de administrație în termen de șase săptămâni de la data notificării proiectului.

(2) Până la 1 martie care urmează fiecărui exercițiu financiar încheiat, contabilul-șef agenției comunică conturile provizorii contabilului-șef al Comisiei împreună cu un raport privind gestionarea bugetară și financiară pentru exercițiul financiar respectiv. Contabilul-șef al Comisiei consolidează conturile provizorii ale instituțiilor și ale organismelor descentralizate în conformitate cu articolul 128 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene ( 23 ) (denumit în continuare regulamentul financiar general).

(3) Până la 31 martie care urmează fiecărui exercițiu financiar încheiat, contabilul-șef al Comisiei transmite conturile provizorii ale agenției Curții de Conturi, împreună cu un raport privind gestionarea bugetară și financiară pentru exercițiul financiar respectiv. Raportul privind gestionarea bugetară și financiară pentru exercițiul financiar respectiv se transmite de asemenea Parlamentului European și Consiliului.

(4) La primirea observațiilor Curții de Conturi privind conturile provizorii ale agenției, în temeiul articolului 129 din regulamentul financiar general, directorul întocmește conturile finale ale agenției pe propria răspundere și le transmite Consiliului de administrație pentru un aviz.

(5) Consiliul de administrație emite un aviz cu privire la conturile finale ale agenției.

(6) Până la 1 iulie a anului următor, directorul executiv transmite conturile finale, însoțite de avizul Consiliului de administrație, Comisiei, Curții de Conturi, Parlamentului European și Consiliului, precum și țărilor asociate transpunerii, punerii în aplicare și dezvoltării acquis-ului Schengen.

(8) Până la 30 septembrie, directorul transmite Curții de Conturi un răspuns la observațiile sale. El transmite acest răspuns și Consiliului de administrație.

(9) La recomandarea Consiliului, Parlamentul European dă directorului executiv, înainte de 30 aprilie a exercițiului n + 2, descărcarea de gestiune pentru execuția bugetară a exercițiului n.

(1) Pentru a combate frauda, corupția și alte activități ilegale, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 se aplică fără restricție.

(2) Agenția aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 și adoptă, fără întârziere, dispozițiile corespunzătoare aplicabile tuturor angajaților agenției.

(3) Deciziile privind finanțarea și acordurile și instrumentele de aplicare ce rezultă din acestea prevăd în mod explicit posibilitatea Curții de Conturi și a OLAF de a efectua, după caz, verificări la fața locului la beneficiarii finanțărilor acordate de agenție și la agenții responsabili cu alocarea acestora.

Normele financiare aplicabile agenției se adoptă de Consiliul de administrație, după consultarea Comisiei. Acestea nu se pot abate de la Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei ( 24 ) privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din regulamentul financiar general, cu excepția cazului în care este necesar în mod special pentru funcționarea agenției și cu acordul prealabil al Comisiei.

(1) În termen de trei ani de la data la care agenția și-a preluat responsabilitățile și la fiecare cinci ani după aceea, Consiliul de administrație comandă o evaluare externă independentă a punerii în aplicare a prezentului regulament.

(2) Evaluarea verifică eficiența cu care agenția își îndeplinește misiunea. De asemenea, evaluează impactul agenției și practicile de lucru ale acesteia. Evaluarea ține seama de opiniile părților interesate, atât la nivel european, cât și național.

(2a) Prima evaluare după intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 1168/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene ( 25 ) analizează, de asemenea, necesitatea de a crește coordonarea în ceea ce privește gestionarea frontierelor externe ale statelor membre, inclusiv fezabilitatea instituirii unui sistem european de polițiști de frontieră.

(2b) Evaluarea cuprinde o analiză specifică a modului în care Carta drepturilor fundamentale a fost respectată în punerea în aplicare a prezentului regulament.

(3) Consiliul de administrație primește rezultatele evaluării și transmite Comisiei recomandări privind modificările la prezentul regulament, cu privire la agenție și practicile de lucru ale acesteia; Comisia le transmite Consiliului, însoțite de propriul aviz, precum și propunerile corespunzătoare. După caz, se include un plan de acțiune și un calendar. Atât rezultatele cât și recomandările evaluării se publică.

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

( 10 ) Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 105, 13.4.2006, p. 1).

( 11 ) Regulamentul (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de intervenție rapidă la frontieră (JO L 199, 31.7.2007, p. 30).

( 12 ) Decizia 2005/267/CE a Consiliului din 16 martie 2005 de creare a unei Rețele de Informare și Coordonare securizate, conectate la internet, pentru serviciile de gestionare a migrării ale statelor membre (JO L 83, 1.4.2005, p. 48).

( 13 ) Regulamentul (UE) nr. 1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013 de instituire a Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) (JO L 295, 6.11.2013, p. 11).

( 14 ) Regulamentului (UE) nr. 656/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de stabilire a unor norme de supraveghere a frontierelor maritime externe în contextul cooperării operative coordonate de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 189, 27.6.2014, p. 93).

( 15 ) Regulamentului (UE) nr. 656/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de stabilire a unor norme de supraveghere a frontierelor maritime externe în contextul cooperării operative coordonate de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 189, 27.6.2014, p. 93).

( 22 ) JO 17, 6.10.1958, p. 385, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

		Jurnalul Oficial
		No	page	date
►M1	REGULAMENTUL (CE) NR. 863/2007 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 11 iulie 2007	L 199	30	31.7.2007
►M2	REGULAMENTUL (UE) NR. 1168/2011 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 25 octombrie 2011	L 304	1	22.11.2011
►M3	REGULAMENTUL (UE) NR. 1052/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 22 octombrie 2013	L 295	11	6.11.2013
►M4	REGULAMENTUL (UE) NR. 656/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 15 mai 2014	L 189	93	27.6.2014