2004R0021 — RO — 01.07.2013 — 007.003
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
REGULAMENTUL (CE) NR. 21/2004 AL CONSILIULUI din 17 decembrie 2003 (JO L 005 9.1.2004, p. 8) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
REGULAMENTUL (CE) NR. 1791/2006 AL CONSILIULUI din 20 noiembrie 2006 |
L 363 |
1 |
20.12.2006 |
|
|
REGULAMENTUL (CE) NR. 1560/2007 AL CONSILIULUI din 17 decembrie 2007 |
L 340 |
25 |
22.12.2007 |
|
|
REGULAMENTUL (CE) NR. 933/2008 AL COMISIEI din 23 septembrie 2008 |
L 256 |
5 |
24.9.2008 |
|
|
REGULAMENTUL (CE) NR. 759/2009 AL COMISIEI din 19 august 2009 |
L 215 |
3 |
20.8.2009 |
|
|
REGULAMENTUL (UE) NR. 506/2010 AL COMISIEI din 14 iunie 2010 |
L 149 |
3 |
15.6.2010 |
|
|
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 45/2012 AL COMISIEI din 19 ianuarie 2012 |
L 17 |
1 |
20.1.2012 |
|
|
REGULAMENTUL (UE) NR. 517/2013 AL CONSILIULUI din 13 mai 2013 |
L 158 |
1 |
10.6.2013 |
|
rectificat prin
REGULAMENTUL (CE) NR. 21/2004 AL CONSILIULUI
din 17 decembrie 2003
de stabilire a unui sistem de identificare și de înregistrare a animalelor din speciile ovină și caprină și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și a Directivelor 92/102/CEE și 64/432/CEE
Articolul 1
(1) Fiecare stat membru stabilește un sistem de identificare și de înregistrare a animalelor din speciile ovină și caprină, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.
(2) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere normelor comunitare care pot fi stabilite în vederea eradicării maladiilor sau pentru combaterea acestora și fără a aduce atingere Directivei 91/496/CEE și Regulamentului (CE) nr. 1782/2003.
Articolul 2
În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:
(a) „animal”: orice animal din speciile ovină și caprină;
(b) „exploatație”: orice unitate, construcție sau, în cazul unei exploatații în spațiu deschis, orice loc în care sunt deținute, crescute sau manipulate animalele, în mod permanent sau temporar, cu excepția cabinetelor sau clinicilor veterinare;
(c) „deținător”: orice persoană fizică sau juridică în a cărei răspundere se află animalele, chiar cu titlu temporar, cu excepția cabinetelor sau clinicilor veterinare;
(d) „autoritate competentă”: autoritatea sau autoritățile centrale ale unui stat membru responsabile sau însărcinate cu desfășurarea controalelor veterinare și cu punerea în aplicare a prezentului regulament sau, în cazul controlului primelor, autoritatea însărcinată cu punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003;
(e) „comerț intracomunitar”: schimburile comerciale, așa cum sunt definite la articolul 2 alineatul (6) din Directiva 91/68/CEE ( 13 ).
Articolul 3
(1) Sistemul de identificare și de înregistrare a animalelor cuprinde următoarele elemente:
(a) mijloacele de identificare care permit identificarea fiecărui animal;
(b) registrele actualizate păstrate în fiecare exploatație;
(c) documentele de circulație;
(d) registrul central sau baza de date electronică.
(2) Comisia și autoritatea competentă a statului membru respectiv au acces la toate informațiile prevăzute de prezentul regulament. Statele membre și Comisia iau măsurile necesare pentru a garanta accesul tuturor părților interesate la aceste date, inclusiv asociațiile de consumatori recunoscute de către statul membru, cu condiția respectării cerințelor în ceea ce privește protecția datelor și confidențialitatea prevăzute de legislația națională.
Articolul 4
(1) Toate animalele unei exploatații născute după data de 9 iulie 2005 ►M7 sau, pentru Bulgaria, România și Croația, data aderării fiecăreia ◄ sunt identificate în conformitate cu alineatul (2), într-un termen care urmează să fie stabilit de către statul membru, începând cu nașterea animalului și, în orice caz, înainte ca animalul să părăsească exploatația în care s-a născut. Acest termen nu trebuie să depășească șase luni.
Prin derogare, statele membre pot extinde acest termen, fără a depăși nouă luni, pentru animalele deținute în condiții de creștere extensivă sau în aer liber. Statele membre respective informează Comisia cu privire la derogarea acordată. Dacă este necesar, dispozițiile de aplicare pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 alineatul (2).
(2)
(a) Animalele sunt identificate cu ajutorul unui prim mijloc de identificare conform cerințelor din anexă, secțiunea A punctele 1 – 3 și
(b) cu ajutorul unui al doilea mijloc de identificare autorizat de autoritatea competentă și care este conform caracteristicilor tehnice enumerate în anexă, secțiunea A punctul 4.
(c) Cu toate acestea, până la data menționată la articolul (9) alineatul (3), acest al doilea mijloc de identificare poate fi înlocuit de sistemul descris în anexă, secțiunea A punctul 5, cu excepția animalelor supuse comerțului intracomunitar.
(d) Statele membre care introduc sistemul menționat la litera (c) solicită aprobarea Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 alineatul (2). În acest scop, comisia examinează documentația prezentată de statele membre și conduce auditurile necesare pentru evaluarea sistemului. La încheierea acestor audituri, Comisia prezintă Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, în termen de nouăzeci de zile de la primirea cererii de aprobare, un raport însoțit de un proiect de măsuri adecvate.
(3) Cu toate acestea, pentru animalele destinate sacrificării înainte de vârsta de douăsprezece luni și care nu sunt destinate comerțului intracomunitar sau exportului către țări terțe, metoda de identificare descrisă în anexă, secțiunea A punctul (7), poate fi autorizată de către autoritatea competentă ca alternativă pentru mijloacele de identificare menționate la alineatul (2).
(4) Orice animal importat dintr-o țară terță care a fost supus, după 9 iulie 2005 ►M7 sau, pentru Bulgaria, România și Croația, data aderării fiecăreia ◄ , controalelor prevăzute de Directiva 91/496/CEE și care rămâne pe teritoriul Comunității este identificat, în conformitate cu alineatul (2), în exploatația de destinație în care se desfășoară o activitate de creștere a animalelor, în termen de cel mult paisprezece zile, termen care urmează să fie stabilit de statul membru, după ce au avut loc aceste controale și în orice caz, înainte ca animalul să părăsească exploatația.
Identificarea inițială, stabilită de către țara terță, se consemnează în registrul exploatației prevăzut la articolul 5, precum și codul de identificare atribuit de către statul membru de destinație.
Cu toate acestea, identificarea prevăzută la alineatul (1) nu este necesară în cazul unui animal destinat sacrificării dacă acesta este transportat direct de la punctul de control veterinar la frontieră la un abator situat în statul membru unde se efectuează controalele menționate la primul paragraf și în cazul în care este sacrificat în termen de cinci zile lucrătoare de la efectuarea acestor controale.
(5) Orice animal care provine dintr-un alt stat membru își păstrează identitatea inițială.
(6) Nici un mijloc de identificare nu poate fi eliminat sau înlocuit fără autorizarea autorității competente. În cazul în care mijlocul de identificare a devenit ilizibil ori s-a pierdut, se aplică în cel mai scurt timp un mijloc de identificare de înlocuire care are același cod, în conformitate cu prezentul articol. În afara codului, mijlocul de identificare de schimb poate avea, separată în mod clar, o marcă indicând numărul versiunii acestuia.
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate autoriza, sub controlul acesteia, un cod diferit pe mijlocul de identificare de schimb, cu condiția să nu fie compromis obiectivul privind trasabilitatea, în special în cazul animalelor identificate în conformitate cu dispozițiile alineatului (3).
(7) Mijloacele de identificare sunt atribuite exploatației, distribuite și aplicate animalelor în conformitate cu normele care urmează să fie stabilite de către autoritatea competentă.
(8) Statele membre se notifică reciproc și, de asemenea, comunică Comisiei modelul mijloacelor de identificare utilizate pe teritoriul acestora.
(9) Până la data menționată la articolul 9 alineatul (3), statele membre care au introdus identificarea electronică asigură, în mod voluntar, în conformitate cu dispozițiile din anexă, secțiunea A punctele 4 și 6, înscrierea numărului de identificare individuală electronică și a caracteristicilor mijlocului de identificare utilizat în certificatul care însoțește animalele care fac obiectul comerțului intracomunitar, prevăzut de Directiva 91/68/CEE .
Articolul 5
(1) Fiecare deținător de animale, cu excepția transportatorului, ține un registru la zi care conține cel puțin informațiile prevăzute de secțiunea B din anexă.
(2) Statele membre pot solicita deținătorului de animale să adauge în registrul menționat la alineatul (1), informații care să completeze informațiile prevăzute în secțiunea B din anexă.
(3) Registrul are un format autorizat de către autoritatea competentă, se completează manual sau în format electronic și este disponibil în orice moment în exploatație și accesibil, la cerere, autorității competente pe o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, dar care nu poate să fie mai mică de trei ani.
(4) Prin derogare de la alineatul (1), menționarea informațiilor cerute în secțiunea B din anexă într-un registru este facultativă în orice stat membru unde există o bază de date electronică centralizată operațională care conține deja aceste informații.
(5) Fiecare deținător de animale furnizează autorității competente, la cerea acesteia, informații privind originea, identificarea și, după caz, destinația animalelor pe care le-a avut în posesie, le-a deținut, transportat, comercializat sau sacrificat în cursul ultimilor trei ani.
(6) Statele membre își comunică reciproc și comunică, de asemenea, Comisiei, modelul de registru de exploatație utilizat pe teritoriul acestora și eventuala derogare de la dispozițiile alineatului (1).
Articolul 6
(1) Începând cu 9 iulie 2005 ►M7 sau, pentru Bulgaria, România și Croația, data aderării fiecăreia ◄ , ori de câte ori un animal este transportat pe teritoriul național între două exploatații diferite, acesta este însoțit de un document de circulație bazat pe un model stabilit de către autoritatea competentă, care conține cel puțin informațiile prevăzute în secțiunea C din anexă, completat de deținătorul de animale, în cazul în care acest lucru nu a fost realizat de către autoritatea competentă.
(2) Statele membre pot adăuga sau solicita adăugarea în documentul de circulație menționat la alineatul (1), informații care să completeze informațiile prevăzute în secțiunea C din anexă.
(3) Deținătorul de animale, stabilit în exploatația de destinație, păstrează documentul de circulație pe o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, dar care nu poate fi mai mică de trei ani. Acesta furnizează autorității competente, la cerere, o copie a documentului respectiv.
(4) Prin derogare de la alineatul (1), documentul de circulație este facultativ în orice stat membru în care există o bază de date electronică centralizată operațională care conține informațiile prevăzute în secțiunea C din anexă, cu excepția semnăturii deținătorului de animale.
(5) Statele membre își comunică reciproc și, de asemenea, Comisiei, modelul documentului de circulație utilizat pe teritoriul acestora și eventuala derogare prevăzută la alineatul (4).
Articolul 7
(1) Fiecare stat membru se asigură că autoritatea competentă ține un registru central al tuturor exploatațiilor privind deținătorii de animale care își desfășoară activitatea pe teritoriul acestora, cu excepția transportatorilor.
(2) Acest registru cuprinde codul de identificare al exploatației sau, în cazul în care autoritatea competentă autorizează acest lucru, codul deținătorului de animale, altul decât transportatorul, activitatea deținătorului de animale, tipul de producție (carne, lapte) și speciile deținute. În cazul în care deținătorul animalelor le deține cu caracter permanent, acesta întreprinde cu regularitate recensământul animalelor deținute, în termenele stabilite de autoritatea competentă a statului membru și, în orice caz, cel puțin o dată pe an.
(3) Exploatațiile rămân înscrise în registrul central până la încheierea unei perioade de trei ani consecutivi în care nu au avut animale în exploatație. Începând cu 9 iulie 2005 ►M7 sau, pentru Bulgaria, România și Croația, data aderării fiecăreia ◄ , registrul se introduce în baza de date electronică prevăzută la articolul 8 alineatul (1).
Articolul 8
(1) Începând cu 9 iulie 2005 ►M7 sau, pentru Bulgaria, România și Croația, data aderării fiecăreia ◄ , autoritatea competentă din fiecare stat membru stabilește o bază de date electronică în conformitate cu secțiunea D punctul 1 din anexă.
(2) Fiecare deținător de animale, cu excepția transportatorului, furnizează autorității competente, în termen de treizeci de zile, în ceea ce privește informațiile referitoare la deținătorul de animale sau la exploatație și în termen de șapte zile în ceea ce privește informațiile referitoare la circulația animalelor vii:
(a) informațiile destinate a fi consemnate în registrul central și rezultatul recensământului, menționate la articolul 7 alineatul (2), precum și informațiile necesare creării bazei de date menționate la alineatul (1);
(b) ori de câte ori se deplasează un animal, informațiile privind această deplasare, astfel cum sunt prevăzute în documentul de circulație menționat la articolul 6, în statele membre care au recurs la derogarea prevăzută de articolul 6 alineatul (4).
(3) Autoritatea competentă din fiecare stat membru poate stabili, facultativ, o bază de date electronică care să conțină cel puțin informațiile prevăzute în secțiunea D punctul 2 din anexă.
(4) Statele membre pot adăuga în baza de date electronică menționată la alineatele (1) și (3) informații care să completeze informațiile prevăzute în secțiunea D punctul 1 și în secțiunea D punctul 2 din anexă.
(5) Începând cu 1 ianuarie 2008 ►M7 sau, în cazul Croației, data aderării ◄ , baza de date menționată la alineatul (3) este obligatorie.
Articolul 9
(1) Se adoptă orientări și proceduri privind aplicarea sistemului electronic de identificare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 alineatul (2).
(2) Deciziile prevăzute la alineatul (1) se adoptă în vederea unei mai bune aplicări a sistemului electronic general de identificare .
(3) Începând cu 31 decembrie 2009 ►M7 sau, în cazul Croației, data aderării ◄ , identificarea electronică, în conformitate cu liniile directoare menționate la alineatul (1) și cu dispozițiile pertinente din secțiunea A din anexă, este obligatorie pentru toate animalele.
Cu toate acestea, statele membre al căror număr total de animale din specia ovină și caprină este mai mic sau egal cu 600 000 de capete pot considera facultativă această identificare electronică pentru animalele care nu fac obiectul comerțului intracomunitar.
Cu toate acestea, statele membre al căror număr total de animale din specia caprină este mai mic sau egal cu 160 000 de capete pot considera facultativă această identificare electronică pentru animalele din specia caprină care nu fac obiectul comerțului intracomunitar.
(4) Statele membre pot introduce utilizarea obligatorie a identificării electronice, pentru animale născute pe teritoriul lor, înainte de 31 decembrie 2009.
Articolul 10
(1) Modificările aduse anexelor și măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 alineatul (2).
Aceste măsuri se referă în special la:
(a) controalele minime care urmează să fie efectuate;
(b) aplicarea sancțiunilor administrative;
(c) dispozițiile tranzitorii necesare în timpul perioadei de demarare a sistemului.
(2) În conformitate cu procedura prevăzută în articolul 13 alineatul (2), se pot actualiza următoarele informații:
(a) termenele de notificare a informațiilor prevăzute în articolul 8 alineatul (2);
(b) pragurile demografice în cazul șeptelurilor prevăzute în articolul 9 alineatul (3) paragraful al doilea și al treilea.
Articolul 11
(1) Statele membre se informează reciproc și informează Comisia cu privire la identitatea autorității competente care răspunde de garantarea respectării prezentului regulament.
(2) Statele membre asigură primirea de către fiecare persoană care răspunde de identificarea și înregistrarea animalelor a instrucțiunilor și indicațiilor privind dispozițiile pertinente din anexă și organizarea unor cursuri de formare corespunzătoare.
Articolul 12
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta respectarea dispozițiilor prezentului regulament. Controalele prevăzute se efectuează fără a aduce atingere controalelor pe care le poate realiza Comisia în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/1995.
(2) Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile care se aplică în caz de nerespectare a prezentului regulament și iau măsurile necesare pentru a garanta aplicarea acestora. Este necesar ca sancțiunile prevăzute să fie eficiente, proporționale și disuasive.
(3) Experții Comisiei, în cooperare cu autoritățile competente:
(a) verifică dacă statele membre respectă cerințele prezentului regulament;
(b) efectuează, dacă este necesar, controale la fața locului, pentru a se asigura că sunt efectuate în conformitate cu prezentul regulament controalele prevăzute în alineatul (1).
(4) Un stat membru pe teritoriul căruia se efectuează un control la fața locului furnizează experților Comisiei ajutorul de care au nevoie pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin.
Rezultatul controalelor efectuate trebuie dezbătut cu autoritatea competentă din statul membru respectiv înainte de stabilirea și difuzarea unui raport final.
(5) Atunci când consideră că rezultatul controalelor justifică acest lucru, Comisia reexaminează situația în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală menționat la articolul 13 alineatul (1). Comisia poate adopta deciziile necesare în conformitate cu procedura stabilită la articolul 13 alineatul (2).
(6) Comisia urmărește evoluția situației. În funcție de această evoluție și în conformitate cu procedura stabilită la articolul 13 alineatul (2), Comisia poate modifica sau abroga deciziile prevăzute în alineatul (5).
(7) Dacă este necesar, se adoptă norme de aplicare a prezentului articol în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 alineatul (2).
Articolul 13
(1) Comisia este asistată de către Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală instituit de Regulamentul (CE) 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului ( 14 ), denumit în continuare „comitet”.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este stabilită la trei luni.
(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.
Articolul 14
Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se modifică după cum urmează:
1. Articolul 18 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„(2) În cazul aplicării articolelor 67, 68, 69, 70 și 71, sistemul integrat cuprinde un sistem de identificare și înregistrare a animalelor stabilit în conformitate, pe de o parte, cu Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat ( 15 ) și, pe de altă parte, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare și de înregistrare a ovinelor și caprinelor ( 16 ).
2. Articolul 25 alineatul (2) paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:
„Aceste sisteme, în special sistemul de identificare și de înregistrare a animalelor stabilit în conformitate cu Directiva 92/102/CEE, cu Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 și cu Regulamentul (CE) nr. 21/2004, trebuie să fie compatibile, în sensul articolului 26 din prezentul regulament, cu sistemul integrat.”
3. Articolul 115 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„(2) În cazul în care Regulamentul (CE) nr. 21/2004 devine aplicabil, se identifică și se înregistrează animalul în conformitate cu aceste norme, astfel încât să fie îndeplinite condițiile prevăzute în vederea acordării primei.”
4. În anexa III, secțiunea A, se adaugă următorul punct:
|
„8a |
Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a ovinelor și caprinelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și a Directivelor 92/102/CEE și 64/432/CEE (JO L 5, 9.1.2004, p. 8) |
Articolele 3, 4 și 5” |
Articolul 15
Directiva 92/102/CEE se modifică după cum urmează:
1. Articolul 2 litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
„(a) animal: orice animal din speciile prevăzute în Directiva 64/432/CEE ( 17 ), altul decât cele din specia bovină.
2. Articolul 3 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„Statele membre pot fi autorizate, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 18 din Directiva 90/425/CEE, să excludă din lista prevăzută în alineatul (1) litera (a) persoanele fizice care dețin un singur porc pentru propria folosință sau propriul consum, ori pentru a ține seama de împrejurări speciale, cu condiția ca acest animal să fie supus, înaintea oricărei deplasări, controalelor prevăzute în prezenta directivă.”
3. Articolul 4 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) litera (a) se modifică după cum urmează:
— la primul paragraf se elimină cuvintele „de bovine sau”,
— la paragraful al doilea se înlocuiesc cuvintele „tuturor nașterilor și tuturor deceselor și deplasărilor” cu „deplasărilor”,
— al patrulea paragraf se elimină;
(b) alineatul (1) litera (b) se elimină;
(c) alineatul (3) litera (b), primul paragraf, se înlocuiește cu următorul text:
„orice deținător de animale ce urmează a fi transportate către o piață sau centru de regrupare sau de la acestea prezintă operatorului de pe piață sau din centrul de regrupare, care deține animalele cu titlu temporar, un document cu informații detaliate privind aceste animale.”
4. Articolul 5 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (2) se elimină;
(b) alineatul (3) se modifică după cum urmează:
— în primul paragraf, cuvintele „altele decât bovine” se elimină,
— paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:
— „Până la adoptarea deciziei menționate la articolul 10 din prezenta directivă și prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) litera (c) paragraful al doilea din Directiva 90/425/CEE, statele membre pot aplica propriul sistem național referitor la orice deplasare de animale vii ce are loc pe teritoriul acestora. Sistemul trebuie să permită identificarea exploatației din care provin animalele și a exploatației unde s-au născut. Statele membre notifică Comisiei sistemele pe care acestea intenționează să le aplice în acest scop cu începere de la 1 iulie 1993, în cazul porcilor. În conformitate cu procedura prevăzută de articolul 18 din Directiva 90/425/CEE, unui stat membru i poate cere modificarea sistemului în cazul în care acesta nu este conform cu cerința menționată anterior.”;
— paragraful al patrulea se elimină;
(c) alineatul (4) se elimină.
5. la articolul 11 alineatul (1), prima liniuță și liniuța a treia se elimină.
Articolul 16
►C1 Articolul 3 alineatul (2) litera (c) din Directiva 64/432/CEE se înlocuiește cu următorul text:
„(c) să fie identificați ◄ în conformitate cu dispozițiile Directivei 92/102/CEE în cazul animalelor din specia porcină și în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 în cazul animalelor din specia bovină.”
Articolul 17
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolele 14, 15 și 16 se aplică începând cu 9 iulie 2005.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
ANEXĂ
A. MIJLOACE DE IDENTIFICARE
1. Autoritatea competentă aprobă mijloace de identificare, după cum se prevede la articolul 4 alineatul (1), care trebuie să fie concepute în așa fel încât:
(a) să se asigure cel puțin un marcaj vizibil și un marcaj care poate fi citit electronic;
(b) să rămână atașate de animal fără să îi facă rău acestuia; precum și
(c) să poată fi înlăturate ușor din lanțul alimentar.
2. Mijloacele de identificare trebuie să expună un cod care conține următoarele informații în ordinea indicată:
(a) fie codul alfanumeric din două litere, fie codul numeric din trei cifre ( 18 ), pe baza ISO 3166 pentru statul membru în care se situează exploatația în care animalul a fost identificat pentru prima dată (codul de țară);
(b) un cod individual al animalului, cu nu mai mult de 12 cifre.
În plus față de codurile menționate la literele (a) și (b) și în cazul în care lizibilitatea acestor coduri nu este afectată, autoritatea competentă poate să autorizeze un cod de bare și adăugarea unor informații suplimentare de către deținător.
3. Primul mijloc de identificare menționat la articolul 4 alineatul (2) litera (a) trebuie să îndeplinească fie criteriile enumerate la litera (a), fie pe cele de la litera (b):
(a) un dispozitiv electronic de identificare sub forma unui transponder tip bolus sau a unei crotalii electronice, în conformitate cu caracteristicile tehnice enumerate la punctul 6; sau
(b) o crotalie fabricată din material nedegradabil, care nu poate fi falsificată și este ușor de citit pe parcursul întregii vieți a animalului; crotalia nu trebuie să fie refolosibilă, iar codurile menționate la punctul 2 nu trebuie să poată fi înlăturate.
4. Al doilea mijloc de identificare, menționat la articolul 4 alineatul (2) litera (b), trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
(a) pentru animale identificate în conformitate cu punctul 3 litera (a):
(i) o crotalie care îndeplinește criteriile stabilite la punctul 3 litera (b); sau
(ii) un marcaj pe chișiță care îndeplinește criteriile pentru crotalii stabilite la punctul 3 litera (b); sau
(iii) un tatuaj, cu excepția animalelor care fac obiectul unui comerț intracomunitar;
(b) pentru animale identificate în conformitate cu punctul 3 litera (b):
(i) un dispozitiv electronic de identificare care îndeplinește criteriile stabilite la punctul 3 litera (a); sau
(ii) pentru animale care nu fac obiectul unui comerț intracomunitar, un dispozitiv electronic de identificare sub forma unui marcaj electronic pe chișiță sau a unui transponder injectabil în conformitate cu caracteristicile tehnice enumerate la punctul 6; sau
(iii) în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) atunci când identificarea electronică nu este obligatorie:
— o crotalie care îndeplinește criteriile stabilite la punctul 3 litera (b);
— un marcaj pe chișiță care îndeplinește criteriile pentru crotalii stabilite la punctul 3 litera (b); sau
— un tatuaj.
5. Sistemul menționat la articolul 4 alineatul (2) litera (c) impune identificarea animalelor în funcție de exploatație și individual, prevede o procedură de înlocuire, sub controlul autorității competente și fără să afecteze monitorizarea traseului între exploatații, în cazul în care mijlocul de identificare a devenit ilizibil ori s-a pierdut, astfel încât să poată fi ținute sub control epizootiile, și, de asemenea, permite să se monitorizeze deplasarea animalelor vii pe teritoriul național, în același scop.
6. Dispozitivul electronic de identificare trebuie să fie conform cu următoarele caracteristici tehnice:
(a) trebuie să fie transpondere pasive numai pentru citit care utilizează tehnologia HDX sau FDX-B, conforme standardelor ISO 11784 și ISO 11785;
(b) trebuie să fie lizibile cu ajutorul unor cititoare conforme cu standardul ISO 11785 și care pot citi transpondere HDX și FDX-B;
(c) distanța de citire trebuie să fie:
(i) minimum 12 cm pentru crotalii și marcaje pe chișiță când se citesc cu un cititor portabil;
(ii) minimum 20 cm pentru transpondere tip bolus și transpondere injectabile când se citesc cu un cititor portabil;
(iii) minimum 50 cm pentru toate tipurile de dispozitive de identificare când se citesc cu un cititor staționar.
7. Metoda de identificare menționată la articolul 4 alineatul (3) este următoarea:
(a) animalele trebuie să fie identificate cu ajutorul unei crotalii autorizate de către autoritatea competentă, aplicată la o ureche;
(b) crotalia trebuie să fie confecționată din material nedegradabil, să nu poată fi falsificată și să fie ușor de citit; nu trebuie să fie refolosibilă, iar codurile înscrise trebuie să nu poată fi înlăturate;
(c) crotalia trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:
(i) codul de țară format din două litere (18) ; precum și
(ii) codul de identificare al exploatației unde s-a născut animalul sau un cod individual al acestuia din care se poate determina exploatația unde s-a născut.
Statele membre care utilizează metoda alternativă respectivă trebuie să informeze Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta, în cadrul comitetului menționat la articolul 13 alineatul (1).
Animalele identificate în conformitate cu acest punct destinate a fi deținute după vârsta de douăsprezece luni, sau cele care sunt destinate comerțului intracomunitar sau exportului către țări terțe, trebuie identificate în conformitate cu punctele 1-4 pentru a se asigura trasabilitatea completă a fiecărui animal până la exploatația în care s-a născut.
8. Prin derogare, pentru cerința de identificare prevăzută la articolul 4 alineatul (1), autoritatea competentă poate decide că dispozițiile secțiunii A nu se aplică animalelor din speciile ovină și caprină care sunt ținute și mutate între grădini zoologice, aprobate în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Directiva 92/65/CEE a Consiliului ( 19 ), cu condiția ca animalele să fie identificate și trasabile în mod individual.
B. REGISTRUL EXPLOATAȚIEI
1. Începând cu data de 9 iulie 2005 ►M7 sau, în cazul Croației, data aderării ◄ , registrul exploatației trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații:
(a) codul de identificare al exploatației;
(b) adresa exploatației și coordonatele geografice sau o indicație echivalentă a localizării geografice a exploatației;
(c) tipul de producție;
(d) rezultatul ultimului recensământ menționat la articolul 7 și data la care a fost efectuat;
(e) numele și adresa deținătorului;
(f) în cazul animalelor care părăsesc exploatația:
(i) numele transportatorului;
(ii) numărul de înregistrare al părții mijlocului de transport în care se transportă animalele;
(iii) codul de identificare sau numele și adresa exploatației de destinație sau, în cazul animalelor trimise către un abator, codul de identificare sau numele abatorului și data plecării;
sau un duplicat sau o copie conformă a documentului de circulație menționat la articolul 6;
(g) pentru animalele care sosesc la exploatație, codul de identificare al exploatației din care provine animalul și data sosirii acestuia;
(h) informații cu privire la orice înlocuire a mijloacelor de identificare.
2. De la 31 decembrie 2009, registrul exploatației trebuie să conțină cel puțin următoarele informații actualizate pentru fiecare animal născut după data respectivă:
(a) codul de identificare al animalului;
(b) în exploatația unde s-a născut animalul, anul de naștere și data identificării;
(c) luna și anul morții animalului în exploatație;
(d) dacă se cunosc, rasa și genotipul.
Totuși, pentru animalele identificate în conformitate cu secțiunea A punctul 7, informațiile prevăzute la literele (a)-(d) în acest punct trebuie să fie furnizate pentru fiecare lot de animale care au aceeași identificare și se menționează numărul de animale.
3. Registrul exploatației trebuie să conțină numele și semnătura reprezentantului desemnat sau aprobat al autorității competente care a verificat registrul și data verificării.
C. DOCUMENTUL DE CIRCULAȚIE
1. Documentul de circulație trebuie să fie completat de deținător pe baza unui model conceput de către autoritatea competentă. El trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:
(a) codul de identificare al exploatației;
(b) numele și adresa deținătorului;
(c) numărul total de animale deplasate;
(d) codul de identificare sau numele și adresa exploatației de destinație sau ale următorului deținător al animalelor sau, în cazul în care animalele sunt trimise către un abator, codul de identificare sau numele și localizarea abatorului sau, în cazul unei transhumanțe, locul de destinație;
(e) informațiile privind mijlocul de transport și transportatorul, inclusiv numărul autorizației acestuia;
(f) data plecării;
(g) semnătura deținătorului.
2. De la 1 ianuarie 2011 ►M7 sau, în cazul Croației, data aderării ◄ , deținătorul exploatației de expediere înregistrează în documentul de circulație codul individual de identificare a fiecărui animal identificat în conformitate cu secțiunea A punctele 1-6, înainte de efectuarea transportului.
Prin derogare de la primul paragraf, autoritatea competentă poate autoriza, pentru transporturi care nu sunt destinate comerțului intracomunitar, înregistrarea codurilor de identificare a fiecărui animal la destinație în numele deținătorului exploatației de expediere, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) animalele nu sunt transportate cu aceleași mijloace de transport cu animale provenite de la alte exploatații, cu excepția cazurilor în care loturile de animale sunt separate fizic unele de celelalte;
(b) exploatația de destinație este aprobată de autoritatea competentă să înregistreze codurile individuale ale animalelor în numele deținătorului exploatației de expediere;
(c) sunt instituite proceduri care să asigure că, în decurs de 48 de ore de la expediere:
(i) codul de identificare individuală a fiecărui animal este înregistrat în conformitate cu secțiunea B punctul 2 litera (a) în registrul exploatației din exploatația de expediere;
(ii) informațiile referitoare la transport sunt transmise autorității competente pentru actualizarea bazei de date electronice în conformitate cu secțiunea D punctul 2.
3. Totuși, informațiile prevăzute la punctul 2 nu sunt obligatorii pentru animalele născute înainte de 31 decembrie 2009:
(a) la deplasarea către un abator, direct sau prin intermediul unei proceduri de transport care exclude deplasări ulterioare la orice altă exploatație;
(b) până la 31 decembrie 2014, pentru orice alte deplasări.
D. BAZA DE DATE ELECTRONICĂ
1. Baza de date electronică trebuie să conțină cel puțin următoarele informații pentru fiecare exploatație:
(a) codul de identificare al exploatației;
(b) adresa exploatației și coordonatele geografice sau o indicație echivalentă a localizării geografice a exploatației;
(c) numele, adresa și ocupația deținătorului de animale;
(d) speciile de animale;
(e) tipul de producție;
(f) rezultatul inventarului animalelor prevăzut la articolul 7 alineatul (2) și data la care a fost efectuat acest inventar, cu excepția statelor membre ale căror date electronice centralizate conțin codul de identificare individuală a fiecărui animal deținut într-o exploatație.
(g) un câmp pentru date rezervat autorității competente pentru ca aceasta să-l poată completa cu informații de ordin sanitar, de exemplu restricții de circulație, statutul sau alte informații pertinente în cadrul programelor comunitare sau naționale.
2. În conformitate cu dispozițiile din articolul 8, fiecare deplasare a animalelor se menționează în baza de date.
Această mențiune cuprinde cel puțin următoarele informații:
(a) numărul de animale deplasate;
(b) codul de identificare al exploatației de unde pleacă animalele;
(c) data plecării;
(d) codul de identificare al exploatației unde sosesc animalele;
(e) data sosirii.
( 1 ) Aviz adoptat la 17 noiembrie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
( 2 ) JO C 208, 3.9.2003, p. 32.
( 3 ) JO L 224, 18.8.1990, p. 29. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată de Directiva 2002/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 315, 19.11.2002, p. 14).
( 4 ) JO L 268, 24.9.1991, p. 56. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată de Directiva 96/43/CE (JO L 16, 22.1.1996, p. 3).
( 5 ) JO L 355, 5.12.1992, p. 32. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată de Actul de aderare din 1994.
( 6 ) JO L 204, 11.8.2000, p. 1.
( 7 ) JO L 121, 29.7.1964, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1226/2002 al Comisiei (JO L 179, 9.9.2002, p. 13).
( 8 ) JO L 82, 23.3.1997, p. 1.
( 9 ) JO L 351, 2.12.1989, p. 34.
( 10 ) JO L 312, 23.12.1995, p. 23.
( 11 ) JO L 270, 21.10.2003, p. 1.
( 12 ) JO L 184, 17.7.1999. p. 23.
( 13 ) JO L 46, 19.2.1991, p. 19.
( 14 ) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.
( 15 ) JO L 204, 11.8.2000, p. 1.
( 16 ) JO L 5, 9.1.2004, p. 8.”
( 17 ) JO L 121, 29.7.1964, p. 1977/64.”
(
18)
|
Austria |
AT |
040 |
|
Belgia |
BE |
056 |
|
Bulgaria |
BG |
100 |
|
Croația |
HR |
191 |
|
Cipru |
CY |
196 |
|
Republica Cehă |
CZ |
203 |
|
Danemarca |
DK |
208 |
|
Estonia |
EE |
233 |
|
Finlanda |
FI |
246 |
|
Franța |
FR |
250 |
|
Germania |
DE |
276 |
|
Grecia |
EL |
300 |
|
Ungaria |
HU |
348 |
|
Irlanda |
IE |
372 |
|
Italia |
IT |
380 |
|
Letonia |
LV |
428 |
|
Lituania |
LT |
440 |
|
Luxemburg |
LU |
442 |
|
Malta |
MT |
470 |
|
Țările de Jos |
NL |
528 |
|
Polonia |
PL |
616 |
|
Portugalia |
PT |
620 |
|
România |
RO |
642 |
|
Slovacia |
SK |
703 |
|
Slovenia |
SI |
705 |
|
Spania |
ES |
724 |
|
Suedia |
SE |
752 |
|
Regatul Unit |
UK |
826 |
( 19 ) JO L 268, 14.9.1992, p. 54.