Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European ( 1 ),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 856/84 al Consiliului din 31 martie 1984 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 804/68 privind organizarea comună a piețelor în sectorul laptelui și produselor lactate ( 2 ) a introdus, de la 2 aprilie 1984, un sistem de prelevare suplimentară în sectorul în cauză. Sistemul a fost prelungit în diferite etape, în special prin Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului din 28 decembrie 1992 de stabilire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și produselor lactate ( 3 ) și, pentru ultima oară, până la 31 martie 2008, prin Regulamentul (CE) nr. 1256/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3950/92 de stabilire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și produselor lactate ( 4 ).

(2)	Atât pentru a beneficia de experiența dobândită, cât și din dorința de simplificare și clarificare, este necesară abrogarea și înlocuirea Regulamentului (CEE) nr. 3950/92, reorganizându-se și clarificându-se dispozițiile existente.

(3)

Obiectivul esențial al sistemului este reducerea dezechilibrului între cererea și oferta de lapte și produse lactate și excedentele structurale care rezultă din acesta și obținerea în acest fel a unui echilibru mai bun al pieței. Este, prin urmare, necesar să se prevadă continuarea sa pentru șapte noi perioade de douăsprezece luni consecutive începând cu 1 aprilie 2008, cărora li se vor adăuga cele deja prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 3950/92.

(4)

Este necesar ca metoda adoptată în 1984, constând în introducerea unei prelevări care trebuie plătită pentru cantitățile de lapte colectate sau vândute în mod direct și care depășesc un prag de garantare, să fie menținută. Pragul menționat anterior se exprimă, pentru toate statele membre, prin fixarea unei cantități globale garantate, având un procent de grăsimi din lapte de referință.

(5)

Este necesar ca prelevarea să fie fixată la un nivel descurajator și să se aplice statelor membre de îndată ce se depășește cantitatea de referință națională. Este, în continuare, necesar ca prelevarea să fie repartizată de către statul membru între producătorii care au contribuit la depășire. Aceștia sunt datori să plătească statului membru contribuția lor la prelevarea în cauză prin simpla depășire a cantității lor disponibile.

(6)

Este necesar ca statele membre să plătească FEOGA, secțiunea „Garantare”, taxa corespunzătoare depășirii cantității lor naționale de referință, redusă cu o valoare forfetară de 1 %, pentru a se ține cont de cazurile de faliment sau de incapacitate definitivă a unor producători de a-și plăti contribuția la achitarea prelevării datorate.

(7)

Este necesar ca statele membre să dispună de un anumit termen care să permită repartizarea prelevării datorate între producători și plata acesteia către FEOGA, secțiunea „Garantare”. Dacă aceștia nu sunt în măsură să respecte termenul prevăzut, este necesar să se asigure că FEOGA, secțiunea „Garantare”, dispune de sumele datorate deducându-le din rambursările lunare către statele membre. Este, prin urmare, necesară derogarea de la procedura prevăzută la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 2040/2000 al Consiliului din 26 septembrie 2000 privind disciplina bugetară ( 5 ).

(8)

Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 prevede o distincție între livrările și vânzările directe. Experiența demonstrează că este necesar să se simplifice gestiunea prin limitarea livrărilor la laptele integral, excluzându-se orice alt produs lactat. Prin urmare, vânzările directe ar trebui să cuprindă de acum încolo vânzările și cesiunile de lapte direct la consumatori, precum și toate vânzările și cesiunile altor produse lactate.

(9)

Cantitățile individuale de referință pentru livrări trebuie să fie însoțite de un procent reprezentativ de grăsime stabilit ținându-se cont de procentele existente și putând fi modificat conform unor norme care urmează să fie precizate. Este necesar să se prevadă normele care să asigure că diferența între media ponderată a procentelor reprezentative individuale și procentul național de referință rămâne minimă.

(10)

Este oportun să se prevadă o procedură simplificată de repartizare a cantităților de referință individuale între livrările și vânzările directe, prevăzându-se în același timp o comunicare către Comisie a datelor necesare acestei repartizări și calculării prelevării. Această repartizare trebuie să se realizeze în funcție de cantitățile de referință de care dispuneau producătorii pentru perioada de douăsprezece luni începând cu 1 aprilie 2003. Suma cantităților atribuite producătorilor de către statele membre nu ar trebui să depășească cantitățile de referință naționale. Cantitățile de referință naționale se stabilesc pentru următoarele unsprezece perioade începând cu 1 aprilie 2004 și țin cont de diferitele elemente ale sistemului anterior.

(11)

Este necesar să se stabilească condițiile în care conținutul în grăsime al laptelui intervine pentru a stabili decontul final al cantităților livrate. Este oportun să se sublinieze că, în nici un caz, corecții individuale prin care se micșorează cantitățile în cauză, corespunzătoare conținutului în grăsimi al laptelui livrat, sau separarea laptelui în diferite componente, nu pot sustrage de la plata prelevării o cantitate de lapte care depășește cantitatea globală garantată într-un stat membru. Date fiind cantitățile reduse în cauză, nu este necesar să se țină cont de procentul de grăsime pentru vânzările directe.

(12)

Pentru a se asigura o funcționare eficientă a sistemului, este necesar să se stabilească că achizitorul, care este cel mai în măsură să efectueze operațiunile necesare, colectează contribuția la prelevare datorată de către producători și să i se asigure modalitățile de a asigura perceperea acestei contribuții. În schimb, pare util să se prevadă repartizarea sumei percepute care depășește prelevarea datorată de către statul membru finanțării programelor naționale de restructurare și/sau restituirea acesteia producătorilor din anumite categorii sau care se află într-o situație excepțională. Cu toate acestea, dacă se dovedește că nici o taxă nu este datorată de către statul membru, avansurile percepute se rambursează.

(13)

Experiența dobândită a demonstrat că punerea în aplicare a prezentului sistem presupune existența unei rezerve naționale care să permită producătorilor, în funcție de criterii obiective, să obțină cantități suplimentare sau noilor producători să își înceapă activitatea și care este alimentată cu toate cantitățile care, indiferent de motiv, nu au sau nu mai au nici o destinație individuală. Pentru a permite statului membru să facă față unor situații specifice, determinate de criterii obiective, este necesar ca acesta să fie autorizat să alimenteze, de asemenea, rezerva națională, în special printr-o reducere lineară a ansamblului cantităților de referință sau prin rețineri din transferurile definitive ale acestor cantități.

(14)	Pentru a menține o anumită flexibilitate în gestionarea sistemului, este necesar ca statele membre să fie autorizate să realoce cantitățile de referință neutilizate la sfârșitul unei perioade, la nivel național sau între achizitori.

(15)

Pentru producători, faptul că subutilizează cantitățile de referință poate împiedica dezvoltarea armonioasă a sectorului producției de lapte. Pentru a evita astfel de inconveniente, este necesar ca statele membre să poată decide ca, în caz de inactivitate sau de netă subutilizare pentru o perioadă semnificativă, cantitățile de referință neutilizate să fie transferate la rezerva națională în vederea realocării lor către alți producători. Este, cu toate acestea, necesar să se prevadă cazul unor producători inactivi temporar care ar vrea să reia producția.

(16)

Cesiunile temporare ale unei părți din cantitatea de referință individuală din statele membre care le-au autorizat au contribuit la funcționarea eficientă a sistemului. Punerea în aplicare a acestui mecanism nu trebuie, cu toate acestea, să se opună continuării evoluțiilor și adaptărilor structurale, nici nu ar trebui să ignore dificultățile administrative care rezultă din aceasta, nici să se permită vechilor producători care au părăsit activitatea să păstreze cantitatea lor de referință peste timpul strict necesar transferului către un producător activ.

(17)

La introducerea sistemului în 1984, a fost stabilit principiul conform căruia cantitatea de referință corespunzătoare unei exploatări agricole se transferă împreună cu pământul achizitorului, chiriașului sau moștenitorului în caz de vânzare, închiriere sau transmitere prin moștenire a exploatării în cauză. Nu ar fi adecvat să se modifice această alegere inițială. Este, cu toate acestea, necesar să se prevadă punerea în aplicare, în toate cazurile de transfer, a dispozițiilor naționale necesare salvgardării intereselor legitime ale părților, în lipsa unui acord între acestea.

(18)

pentru a continua restructurarea producției de lapte și a îmbunătăți mediul, este necesar să se prevadă unele derogări de la principiul conform căruia cantitatea de referință este asociată exploatării agricole și să se autorizeze statele membre să mențină posibilitatea de a pune în aplicare programele naționale sau regionale de restructurare. Este oportun ca statele membre să poată, de asemenea, să organizeze transferul unor cantități de referință altfel decât pe calea tranzacțiilor individuale între producători.

(19)	În funcție de diferitele tipuri de transfer al cantităților de referință și în funcție de criterii obiective, statele membre trebuie autorizate să perceapă, în folosul rezervei naționale, dacă este cazul, o parte din cantitățile transferate.

(20)

Învățătura trasă din sistemul de prelevare suplimentară a demonstrat că transferul cantităților de referință prin intermediul unor constructe juridice cum sunt contractele de închiriere, care nu duc neapărat la o alocare permanentă a cantităților de referință în cauză către beneficiarul transferului, poate să reprezinte un factor de cost suplimentar pentru producția de lapte, împiedicând îmbunătățirea structurilor de producție. Pentru a întări efectul regulator pe care cantitățile de referință îl au pe piața laptelui și a produselor lactate, statele membre trebuie autorizate să direcționeze cantitățile de referință transferate prin intermediul contractului de închiriere sau printr-un alt mijloc de drept comparabil către rezerva națională în vederea realocării lor, pe baza unor criterii obiective, către producători activi, în special către cei care le-au folosit înainte. Este indicat ca statele membre să poată, de asemenea, să organizeze transferul cantităților de referință altfel decât prin tranzacții individuale între producători.

(21)	Pentru a evita scumpirea mijloacelor de producție sau tratamentele inechitabile, este necesar să se sublinieze că orice ajutor financiar public plătit cu ocazia achiziționării sau transferului de cantități de referință este interzis.

(22)	Prelevarea prevăzută în prezentul regulament este destinată în primul rând armonizării și stabilizării pieței produselor lactate. Este, prin urmare, necesar să se aloce produsul taxei în cauză finanțării cheltuielilor din sectorul laptelui.

(23)	Este necesar să se adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE al Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei ( 6 ),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

(1) De la 1 aprilie 2004 și timp de 11 perioade consecutive de douăsprezece luni începând cu 1 aprilie (denumite în continuare „perioade de douăsprezece luni”), se instituie o prelevare (denumită în continuare „prelevarea”) asupra cantităților de lapte de vacă sau de alte produse lactate comercializate în timpul perioadei de douăsprezece luni în cauză și care depășesc cantitățile de referință naționale stabilite în anexa I.

(2) Aceste cantități se repartizează între producători în conformitate cu dispozițiile articolului 6, făcându-se diferența între livrările și vânzările directe, în conformitate cu definiția din articolul 5. Depășirea cantității naționale de referință și prelevarea care rezultă din aceasta se stabilesc la nivel național în fiecare stat membru, în conformitate cu capitolul 3 și separat pentru livrările și vânzările directe.

(3) Cantitățile naționale de referință din anexa I se stabilesc sub rezerva unei eventuale revizuiri în funcție de situația generală a pieței și de condițiile specifice existente în unele state membre.

(4) For the Czech Republic, Estonia, Latvia, Lithuania, Hungary, Poland, Slovenia and Slovakia a special restructuring reserve shall be established as set out in table (g) of Annex I. This reserve shall be released as from 1 April 2006 to the extent that the onfarm consumption of milk and milk products in each of these countries has decreased since 1998 for Estonia and Latvia and 2000 for the Czech Republic, Lithuania, Hungary, Poland, Slovenia and Slovakia. The decision on releasing the reserve and of its distribution to the deliveries and direct sales quota shall be taken by the Commission in accordance with the procedure referred to in Article 23(2) of Regulation (EC) No 1788/2003 on the basis of an assessment of a report to be submitted by the Czech Republic, Estonia, Latvia, Lithuania, Hungary, Poland, Slovenia and Slovakia to the Commission by 31 December 2005. This report shall detail the results and trends of the actual restructuring process in the country's dairy sector and, in particular the shift from production for on-farm consumption to production for the market.

Pentru Bulgaria și România se instituie o rezervă specială de restructurare, prezentată în tabelul (g) din anexa I. Această rezervă se eliberează de la 1 aprilie 2009, în măsura în care consumul de lapte și produse lactate pentru gospodăria proprie, în fiecare dintre aceste țări, a scăzut din anul 2002. Decizia de a elibera rezerva și de a o distribui pentru livrări și cota directă de vânzare se adoptă de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 23 alineatul (2), pe baza evaluării unui raport care va fi înaintat Comisiei de către Bulgaria și România la 31 decembrie 2008. În acest raport se descriu rezultatele și tendințele procesului de restructurare în curs în sectorul produselor lactate al țării respective și, în special, trecerea de la producția pentru consumul pentru gospodăria proprie la producția pentru piață.

(5) Pentru Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia și Slovacia, cantitățile de referință naționale includ tot laptele de vacă sau laptele echivalent livrat unui cumpărător sau vândut direct, definite la articolul 5 din prezentul regulament, indiferent dacă este produs sau comercializat în cadrul unei măsuri tranzitorii aplicabile în aceste țări.

Prelevarea se fixează, pentru 100 kilograme de lapte, la 33,27 EUR pentru perioada 2004/2005, 30,91 EUR pentru perioada 2005/2006, 28,54 EUR pentru perioada 2006/2007 și 27,83 EUR pentru perioadele 2007/2008 și mai departe.

(1) Statele membre au obligația de a plăti Comunității prelevarea care rezultă din depășirea cantității naționale de referință, fixate la anexa I, stabilite la nivel național și separat pentru livrările și vânzările directe, iar acestea o plătesc, în limita a 99 % din suma datorată, Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), în perioada cuprinsă între 16 octombrie și 30 noiembrie următoare perioadei de 12 luni în cauză.

(2) Dacă plata prevăzută la alineatul (1) nu a avut loc înaintea datei stabilite și după consultarea Comitetului Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă, Comisia deduce o sumă echivalentă cu prelevarea neplătită din avansurile lunare din sumele prevăzute pentru cheltuielile efectuate de statul membru în cauză în sensul articolului 5 alineatul (1) și al articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune ( 7 ). Înainte de a lua decizia, Comisia avertizează statul membru în cauză, care își exprimă punctul de vedere în termen de o săptămână. Dispozițiile articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 2040/2000 nu se aplică.

(3) Comisia stabilește modalitățile de punere în aplicare a prezentului articol în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

Prelevarea este repartizată în întregime, în conformitate cu articolul 10 și 12, între producătorii care au contribuit la fiecare dintre depășirile cantităților naționale de referință prevăzute la articolul 1 alineatul (2).

Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (3) și articolului 12 alineatul (1), producătorii sunt datori față de statul membru cu plata contribuției lor la prelevarea datorată, calculată în conformitate cu capitolul 3, prin simplul fapt al depășirii cantității/cantităților lor de referință disponibile.

(1) Înainte de 1 iunie 2004, statele membre stabilesc cantitățile individuale de referință ale producătorilor pe baza cantității sau cantităților individuale de referință atribuite în aplicarea articolul 4 din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 în timpul perioadei de douăsprezece luni care începe la 1 aprilie 2003.

Pentru Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia și Slovacia, bazele pentru cantitățile de referință individuale menționate sunt prezentate în tabelul (f) din anexa I.

În cazul Bulgariei, Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, României, Sloveniei și Slovaciei, perioada de douăsprezece luni pentru stabilirea cantităților de referință individuale începe la data de: 1 aprilie 2001 pentru Ungaria, 1 aprilie 2002 pentru Malta și Lituania, 1 aprilie 2003 pentru Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia și Slovacia, 1 aprilie 2004 pentru Polonia și Slovenia și 1 aprilie 2006 pentru Bulgaria și România.

However, in order to apply Article 95 of Regulation (EC) No 1782/2003 ( 9 ), where the case may be, Poland and Slovenia may establish provisional individual reference quantities based on the twelve month period which commences on 1 April 2003 and they shall establish definitive individual reference quantities by 1 April 2005. Until 1 April 2005 Articles 3 and 4 of this Regulation are not applicable in Poland and Slovenia.

For Poland the distribution of the total quantity between deliveries and direct sales shall be reviewed on the basis of its actual 2003 figures on deliveries and direct sales and, if necessary, adjusted by the Commission in accordance with the procedure referred to in Article 23(2) of Regulation (EC) No 1788/2003.

Pentru Bulgaria și România, distribuția cantității totale între livrări și vânzări directe, prezentate în tabelul (f) din anexa I, se revizuiește pe baza datelor concrete pentru anul 2006 privind livrările și vânzările directe și, dacă este cazul, ajustate de către Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 23 alineatul (2).

(2) Un producător poate dispune de una sau două cantități individuale de referință, pentru livrarea și, respectiv, vânzarea directă. Conversia între cantitățile de referință ale unui producător se poate realiza numai de către autoritatea competentă a statului membru, la solicitarea temeinic justificată a producătorului.

(3) Dacă un producător dispune de două cantități de referință, calcularea contribuției sale la prelevarea eventual datorată se face separat pentru fiecare dintre ele.

(4) Partea din cantitatea națională de referință finlandeză alocată pentru livrările prevăzute la articolul 1 poate să fie sporită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2), pentru a compensa producătorii „SLOM” finlandezi, până la cantitatea de 200 000 de tone. Această rezervă, care urmează să fie alocată în conformitate cu legislația comunitară, se utilizează în exclusivitate în favoarea producătorilor al căror drept la o reluare a producției a fost alocat ca urmare a aderării.

(5) Cantitățile individuale de referință se modifică, dacă este cazul, pentru fiecare din perioadele de douăsprezece luni în cauză, pentru ca, pentru fiecare stat membru, totalitatea cantităților individuale de referință pentru livrări și cele pentru vânzările directe să nu depășească partea corespunzătoare din cantitatea națională de referință adaptată în conformitate cu articolul 8, ținând cont de eventualele reduceri impuse pentru alimentarea rezervei naționale prevăzute la articolul 14.

Statele membre prevăd normele care permit alocarea către producători, în funcție de criteriile obiective comunicate Comisiei, a unei părți sau a întregilor cantități provenite din rezerva națională prevăzută la articolul 14.

(1) Comisia adaptează, pentru fiecare stat membru și pentru fiecare perioadă, înainte de sfârșitul acesteia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2), repartizarea între „livrări” și „vânzări directe” a cantităților naționale de referință, ținând cont de conversiile cerute de către producători între cantitățile individuale de referință pentru livrările și pentru vânzările directe.

Pentru perioada 2005-2006, în conformitate cu aceeași procedură și pentru Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, Slovenia și Slovacia, Comisia poate, de asemenea, să adapteze repartizarea între „livrările” și „vânzările directe” ale cantităților naționale de referință după încheierea perioadei, la cererea statului membru respectiv. Această cerere este prezentată Comisiei înainte de 10 octombrie 2006. Comisia adaptează ulterior repartizarea în cel mai scurt timp.

(2) Statele membre transmit în fiecare an Comisiei, înaintea termenelor și conform unor modalități care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2), datele necesare:

(1) Fiecărui producător care are o cantitate individuală de referință pentru livrări i se atribuie, pentru această cantitate, un procent de grăsimi de referință.

(2) Pentru cantitățile de referință atribuite producătorilor la data de 31 martie 2004, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), procentul prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol este egal cu procentul de referință al acestei cantități la această dată.

Pentru Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovenia și Slovacia, conținutul de grăsime de referință menționat la alineatul 1 este același cu conținutul de grăsime de referință al cantităților alocate producătorilor la datele următoare: 31 martie 2002 pentru Ungaria, 31 martie 2003 pentru Lituania, 31 martie 2004 pentru Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia și Slovacia, 31 martie 2005 pentru Polonia și Slovenia și 31 martie 2007 pentru Bulgaria și România.

(3) Acest procent se modifică în cursul conversiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (2) și în cazul achiziționării sau transferului cantității de referință sau al cesiunii temporare, conform unor norme care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

(4) Pentru noii producători care au o cantitate individuală de referință pentru livrările provenite în totalitate din rezerva națională, procentul se stabilește conform unor norme care urmează să se stabilească în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

(5) Procentele individuale de referință prevăzute la alineatul (1) se adaptează, dacă este cazul, la intrarea în vigoare a prezentului regulament, iar ulterior, la începutul perioadei de douăsprezece luni, ori de câte ori este necesar, pentru ca, pentru fiecare stat membru, media ponderată a procentelor în cauză să nu depășească cu mai mult de 0,1 grame la kg procentul de grăsime stabilit în anexa II.

Pentru România, conținutul de grăsime de referință stabilit la anexa II se revizuiește pe baza datelor pentru întregul an 2004 și, dacă este cazul, ajustate de către Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 23 alineatul (2).

(1) Pentru stabilirea decontului final al prelevării, cantitățile livrate de către un producător se adaptează prin creștere sau diminuare, atunci când procentul său real de grăsimi diferă de procentul său de grăsimi de referință, conform unor coeficienți și norme care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

(2) În cazul în care suma, la nivel național, a livrărilor adaptate în aplicarea alineatului (1) este mai mică decât livrările reale, prelevarea se stabilește în funcție de livrările reale. În acest caz, fiecare adaptare negativă se reduce proporțional, astfel încât să readucă suma livrărilor adaptate la nivelul livrărilor reale.

În cazul în care suma livrărilor adaptate în aplicarea alineatului (1) este mai mare decât livrările reale, prelevarea se stabilește în funcție de livrările adaptate.

(3) În funcție de decizia statului membru, contribuția producătorilor la plata prelevării datorate se stabilește, după realocare sau nu, proporțional cu cantitățile individuale de referință ale fiecărui producător sau conform unor criterii obiective care urmează să fie stabilite de către statele membre, din partea nefolosită a cantității naționale de referință atribuite livrărilor:

(1) Cumpărătorul este responsabil cu colectarea, de la producători, a contribuțiilor datorate de aceștia în scopul achitării prelevării și plătește organismului competent al statului membru, înaintea unui termen și conform unor modalități care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2), valoarea acestor contribuții pe care o reține din prețul laptelui plătit producătorilor responsabili cu depășirea și, în lipsă, pe care o percepe prin orice mijloc adecvat.

(2) În cazul în care un cumpărător se substituie în întregime sau parțial unuia sau mai multor cumpărători, cantitățile de referință de care dispun producătorii sunt luate în considerare pentru încheierea perioadei de douăsprezece luni în curs, scăzându-se cantitățile deja livrate și ținând cont de conținutul lor în grăsimi. Aceleași dispoziții se aplică atunci când un producător trece de la un cumpărător la altul.

(3) În cazul în care, în cursul perioadei de referință, cantitățile livrate de către un producător depășesc cantitatea de referință de care acesta dispune, statul membru poate decide ca cumpărătorul să rețină cu titlu de avans din contribuția acestui producător la plata prelevării, conform unor modalități stabilite de statul membru, o parte din prețul laptelui din întreaga cantitate livrată de acest producător care depășește cantitatea de referință de care el dispune pentru livrare. Statul membru poate să prevadă dispoziții specifice care le permit cumpărătorilor să rețină acest avans atunci când producătorii livrează mai multor cumpărători.

(1) În cazul vânzărilor directe și în conformitate cu decizia statului membru, contribuția producătorilor la plata prelevării se stabilește, după realocarea sau nu a părții neutilizate din cantitatea națională de referință atribuită vânzărilor directe, la scala teritorială corespunzătoare sau la nivel național.

(2) Statele membre stabilesc baza de calcul al contribuției producătorului la prelevarea datorată din cantitatea totală de lapte vândut sau cedat sau utilizat pentru fabricarea produselor lactate vândute sau cedate, cu ajutorul unor criterii fixate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

(3) Pentru a stabili decontul final al prelevării, nu se ia în considerare nici o corecție legată de grăsime.

(4) Modalitățile și data plății prelevării la organismul competent al statului membru se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

(1) În cazul în care se stabilește, pentru livrările sau vânzările directe, că prelevarea este datorată și contribuția percepută de la producători este mai mare, statul membru poate:

(2) În cazul în care se stabilește că nu este datorată nici o prelevare, avansurile din contribuție eventual percepute de către cumpărător sau de către statul membru se rambursează la sfârșitul următoarei perioade de douăsprezece luni cel târziu.

(3) În cazul în care cumpărătorul nu a respectat obligația de a colecta contribuția producătorilor la prelevare în conformitate cu articolul 11, statul membru poate percepe sumele neplătite direct de la producător, fără a aduce atingere sancțiunilor pe care le poate aplica cumpărătorului care a comis eroarea.

(4) În cazul în care producătorul sau cumpărătorul, după caz, nu respectă termenul de plată, dobânzile de întârziere care urmează să fie fixate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2) se plătesc statului membru.

(1) Fiecare stat membru instituie o rezervă națională, în cadrul cantităților fixate în anexa I, în special în vederea alocărilor prevăzute la articolul 7. Aceasta este alimentată, după caz, prin reluarea cantităților prevăzută la articolul 15, prin reținerea din transferuri prevăzută la articolul 19 sau printr-o reducere lineară a tuturor cantităților individuale de referință. Aceste cantități își păstrează destinația inițială, „livrări” sau „vânzări directe”.

(2) Orice cantitate suplimentară alocată unui stat membru este destinată din oficiu rezervei naționale și repartizată între „livrările” și „vânzările directe”, în funcție de necesitățile previzibile.

(3) Cantitățile din rezerva națională nu au procent de grăsimi de referință.

(1) În cazul în care o persoană fizică sau juridică deține cantități individuale de referință și nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5 litera (c), pe o perioadă de douăsprezece luni, aceste cantități se returnează la rezerva națională la 1 aprilie din anul calendaristic următor cel târziu, cu excepția cazului în care persoana în cauză redevine producător în sensul articolului 5 litera (c) înaintea acestei date.

În cazul în care această persoană redevine producător la sfârșitul celei de-a doua perioade de douăsprezece luni după retragere cel târziu, o parte sau întreaga cantitate individuală de referință care i-a fost retrasă i se restituie până la 1 aprilie cel târziu după data la care a solicitat acest lucru.

(2) În cazul în care, timp de douăsprezece luni cel puțin, un producător nu comercializează o cantitate egală cu cel puțin 70 % din cantitatea sa individuală de referință, statul membru poate să decidă, dacă este cazul și în ce condiții, să aloce rezervei naționale întreaga sau o parte din cantitatea de referință neutilizată.

Statul membru stabilește condițiile în care o cantitate de referință este realocată producătorului în cauză, în cazul în care acesta reia comercializarea.

(3) Alineatele (1) și (2) nu se aplică în caz de forță majoră sau în situații temeinic justificate care afectează temporar capacitatea de producție a producătorilor și sunt recunoscute ca atare de către autoritatea competentă.

(1) Înainte de sfârșitul fiecărei perioade de douăsprezece luni, statele membre autorizează, pentru perioada în cauză, cedarea temporară a unei părți din cantitatea individuală de referință care nu urmează să fie utilizată de către producătorul care dispune de ea.

Statele membre pot reglementa operațiunile de cesiune în funcție de categoriile de producători sau de structurile producției de lactate, le pot limita la nivelul cumpărătorului sau în cadrul regiunilor, pot autoriza cesiunea totală în cazurile prevăzute la articolul 15 alineatul (3) și pot stabili în ce măsură cedentul poate reînnoi operațiunile de cesiune.

(2) Fiecare stat membru poate decide să nu pună în aplicare alineatul (1), pe baza unuia sau a tuturor criteriilor următoare:

(1) Cantitatea individuală de referință se transferă împreună cu exploatația agricolă producătorilor care o preiau, în caz de vânzare, închiriere, transmitere prin moștenire, anticipare de moștenire sau orice transfer care presupune efecte juridice comparabile pentru producători, conform unor modalități pe care urmează să le stabilească statele membre ținând cont de suprafețele utilizate pentru producția de lapte sau de alte criterii obiective și, dacă este cazul, de un acord între părți. Partea din cantitatea de referință care, eventual, nu se transferă împreună cu exploatația agricolă se adaugă rezervei naționale.

(2) În cazul în care unele cantități de referință au fost sau sunt transferate în conformitate cu alineatul (1) în cadrul contractelor de închiriere sau prin alte mijloace care implică efecte juridice comparabile, statele membre pot să decidă, pe baza unor criterii obiective și pentru ca aceste cantități de referință să fie atribuite în exclusivitate producătorilor, că acea cantitate de referință nu se transferă împreună cu exploatația agricolă.

(3) În cazul transferului de pământuri autorităților publice și/sau pe motivul utilității publice sau atunci când transferul se realizează în scopuri neagricole, statele membre prevăd ca dispozițiile necesare pentru salvgardarea intereselor legitime ale părților să fie puse în aplicare, în special cele care îi permit producătorului care își încheie activitatea să continue producția de lactate, dacă dorește.

(4) În absența acordului între părți, în cazul contractelor de închiriere rurale care expiră fără posibilitatea de reînnoire în condiții similare sau în situații care implică efecte juridice comparabile, cantitățile individuale de referință se transferă integral sau parțial producătorilor care le preiau, în conformitate cu dispoziții adoptate sau care urmează să fie adoptate de către statele membre, ținând cont de interesele legitime ale părților.

(1) Pentru a duce la bun sfârșit restructurarea producției de lactate sau pentru îmbunătățirea mediului, statele membre pot, conform unor modalități pe care le stabilesc ținând cont de interesele legitime ale părților:

(2) Dispozițiile prevăzute la alineatul (1) pot fi puse în aplicare la nivel național, la nivelul teritorial corespunzător sau în zonele de colectare.

(1) În cursul transferurilor prevăzute la articolele 17 și 18, statele membre pot să rețină în beneficiul rezervei naționale o parte din cantitatea individuală de referință, pe baza unor criterii obiective.

(2) În cazul în care unele cantități de referință au fost sau sunt transferate în conformitate cu articolele 17 și 18, cu sau fără pământurile corespunzătoare, în cadrul unor contracte de închiriere sau prin alte mijloace care implică efecte juridice comparabile, statele membre pot să decidă, pe baza unor criterii obiective și pentru a atribui în exclusivitate producătorilor cantitățile de referință, dacă toate sau o parte din cantitățile de referință să fie alocate rezervei naționale și în ce condiții.

Cesiunea, transferul sau alocarea cantităților de referință în temeiul prezentului regulament nu pot beneficia de nici o intervenție financiară a unei autorități publice, direct legată de achiziționarea cotelor.

Activitatea cumpărătorului este condiționată de obținerea unei autorizații prealabile din partea statului membru, conform unor criterii care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească și datele pe care trebuie să le furnizeze un producător în cazul vânzării directe se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

Prelevarea se consideră că face parte din intervențiile destinate regularizării piețelor agricole și este alocată pentru finanțarea cheltuielilor din sectorul produselor lactate.

(1) Comisia este asistată de Comitetul de gestionare a laptelui și produselor lactate constituit în temeiul articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate ( 10 ), denumit în continuare „comitet”.

(2) În cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

Normele necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Dacă sunt necesare măsuri tranzitorii pentru a facilita punerea în aplicare a modificărilor prevăzute în prezentul regulament, acestea se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 aprilie 2004, cu excepția articolelor 6 și 24, care se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

(a) Period 2004/2005

For the Czech Republic, Estonia, Cyprus, Latvia, Lithuania, Hungary, Malta, Poland, Slovenia and Slovakia the national reference quantities referred to in Article 1(1) are applicable from 1 May 2004 to 31 March 2005.

Member State	Quantities, tonnes
Belgium	3 310 431,000
Czech Republic	2 682 143,000
Denmark	4 455 348,000
Germany	27 864 816,000
Estonia	624 483,000
Greece	820 513,000
Spain	6 116 950,000
France	24 235 798,000
Ireland	5 395 764,000
Italy	10 530 060,000
Cyprus	145 200,000
Latvia	695 395,000
Lithuania	1 646 939,000
Luxembourg	269 049,000
Hungary	1 947 280,000
Malta	48 698,000
Netherlands	11 074 692,000
Austria	2 749 401,000
Poland	8 964 017,000
Portugal	1 870 461,000
Slovenia	560 424,000
Slovakia	1 013 316,000
Finland	2 407 003,324
Sweden	3 303 000,000
United Kingdom	14 609 747,000

(b) Period 2005/2006

Member State	Quantities, tonnes
Belgium	3 310 431,000
Czech Republic	2 682 143,000
Denmark	4 455 348,000
Germany	27 864 816,000
Estonia	624 483,000
Greece	820 513,000
Spain	6 116 950,000
France	24 235 798,000
Ireland	5 395 764,000
Italy	10 530 060,000
Cyprus	145 200,000
Latvia	695 395,000
Lithuania	1 646 939,000
Luxembourg	269 049,000
Hungary	1 947 280,000
Malta	48 698,000
Netherlands	11 074 692,000
Austria	2 749 401,000
Poland	8 964 017,000
Portugal (1)	1 920 461,000
Slovenia	560 424,000
Slovakia	1 013 316,000
Finland	2 407 003,324
Sweden	3 303 000,000
United Kingdom	14 609 747,000
(1) Special increase of 50 000 tonnes for exclusive allocation to producers in the Azores.

Member State	Quantities, tonnes
Belgium	3 326 983,000
Czech Republic	2 682 143,000
Denmark	4 477 624,000
Germany	28 004 140,000
Estonia	624 483,000
Greece	820 513,000
Spain	6 116 950,000
France	24 356 977,000
Ireland	5 395 764,000
Italy	10 530 060,000
Cyprus	145 200,000
Latvia	695 395,000
Lithuania	1 646 939,000
Luxembourg	270 394,000
Hungary	1 947 280,000
Malta	48 698,000
Netherlands	11 130 066,000
Austria	2 763 148,000
Poland	8 964 017,000
Portugal	1 929 824,000
Slovenia	560 424,000
Slovakia	1 013 316,000
Finland	2 419 025,324
Sweden	3 319 515,000
United Kingdom	14 682 697,000

(d) Perioada 2007/2008

Stat membru	Cantități, tone
Belgia	3 343 535,000
Bulgaria	979 000,000
Republica Cehă	2 682 143,000
Danemarca	4 499 900,000
Germania	28 143 464,000
Estonia	624 483,000
Grecia	820 513,000
Spania	6 116 950,000
Franța	24 478 156,000
Irlanda	5 395 764,000
Italia	10 530 060,000
Cipru	145 200,000
Letonia	695 395,000
Lituania	1 646 939,000
Luxemburg	271 739,000
Ungaria	1 947 280,000
Malta	48 698,000
Țările de Jos	11 185 440,000
Austria	2 776 895,000
Polonia	8 964 017,000
Portugalia	1 939 187,000
România	3 057 000,000
Slovenia	560 424,000
Slovacia	1 013 316,000
Finlanda	2 431 047,324
Suedia	3 336 030,000
Regatul Unit	14 755 647,000

(e) Perioada între 2008/2009 și 2014/2015

Stat membru	Cantități, tone
Belgia	3 360 087,000
Bulgaria	979 000,000
Republica Cehă	2 682 143,000
Danemarca	4 522 176,000
Germania	28 282 788,000
Estonia	624 483,000
Grecia	820 513,000
Spania	6 116 950,000
Franța	24 599 335,000
Irlanda	5 395 764,000
Italia	10 530 060,000
Cipru	145 200,000
Letonia	695 395,000
Lituania	1 646 939,000
Luxemburg	273 084,000
Ungaria	1 947 280,000
Malta	48 698,000
Țările de Jos	11 240 814,000
Austria	2 790 642,000
Polonia	8 964 017,000
Portugalia	1 948 550,000
România	3 057 000,000
Slovenia	560 424,000
Slovacia	1 013 316,000
Finlanda	2 443 069,324
Suedia	3 352 545,000
Regatul Unit	14 828 597,000

Stat membru	Conținutul de grăsime de referință (g/kg)
Belgia	36,91
Bulgaria	39,10
Republica Cehă	42,10
Danemarca	43,68
Germania	40,11
Estonia	43,10
Grecia	36,10
Spania	36,37
Franța	39,48
Irlanda	35,81
Italia	36,88
Cipru	34,60
Letonia	40,70
Lituania	39,90
Luxemburg	39,17
Ungaria	38,50
Țările de Jos	42,36
Austria	40,30
Polonia	39,00
Portugalia	37,30
România	►M4 38,5 ◄
Slovenia	41,30
Slovacia	37,10
Finlanda	43,40
Suedia	43,40
Regatul Unit	39,70

Prezentul regulament		Regulamentul (CEE) nr. 3950/92
Articolul 1	Alineatul (1)	Articolul 1 primul paragraf
	Alineatul (2)	–
	Alineatul (3)	Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 2		Articolul 1 al doilea paragraf
Articolul 3		–
Articolul 4		Articolul 2 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 5		Articolul 9
Articolul 6	alineatele (1), (2) și (3)	–
	Alineatul (4)	Articolul 3 alineatul (2)
	Alineatul (5)	Articolul 4 alineatul (2)
Articolul 7		–
Articolul 8		–
Articolul 9		–
Articolul 10	alineatele (1) și (2)	–
Articolul 10	Alineatul (3)	Articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 11	alineatul (1)	Articolul 2 alineatul (2) primul paragraf
	Alineatul (2)	Articolul 2 alineatul (2) al doilea paragraf
	Alineatul (3)	Articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf
Articolul 12	alineatul (1)	Articolul 2 alineatul (1)
	Alineatell (2) și (3)	–
	Alineatul (4)	Articolul 2 alineatul (3)
Articolul 13	alineatul (1)	Articolul 2 alineatul (4)
Articolul 13	Alineatele (2), (3), (4)	–
Articolul 14	alineatul (1)	Articolul 5 primul paragraf
Articolul 14	Alineatele (2) și (3)	–
Articolul 15		Articolul 5 al doilea și al treilea paragraf
Articolul 16		Articolul 6
Articolul 17	alineatul (1)	Articolul 7 alineatul (1)
	Alineatul (2)	Articolul 8 a litera (b)
	Alineatele (3) și (4)	Articolul 7 alineatul (1) al treilea paragraf și alineatul (3)
Articolul 18		Articolul 8
Articolul 19	alineatul (1)	Articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 19	Alineatul (2)	Articolul 8 a litera (a)
Articolul 20		–
Articolul 21		–
Articolul 22		Articolul 10
Articolul 23	alineatul (1)	Articolul 11 primul paragraf
Articolul 23	Alineatele (2) și (3)	–
Articolul 24		Articolul 11 primul paragraf
Articolul 25		Articolul 12
Anexa I		Anexa
Anexa II		–
Anexa III		–

( 3 ) JO L 405, 31.12.1992, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2028/2002 (JO L 313, 16.11.2002, p. 3).

		Jurnalul Oficial
		No	page	date
M2	REGULAMENTUL (CE) NR. 2217/2004 AL CONSILIULUI din 22 decembrie 2004	L 375	1	23.12.2004
►M3	REGULAMENTUL (CE) NR. 1406/2006 AL CONSILIULUI din 18 septembrie 2006	L 265	8	26.9.2006
►M4	REGULAMENTUL (CE) NR. 336/2007 AL COMISIEI din 28 martie 2007	L 88	43	29.3.2007

A1	Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene	L 236	33	23.9.2003
		L 093	1	..
►A2		L 157	203	21.6.2005

Stat membru	Cantitățile de referință pentru livrări, tone	Cantitățile de referință pentru vânzări directe, tone
Bulgaria	722 000	257 000
Republica Cehă	2 613 239	68 904
Estonia	537 188	87 365
Cipru	141 337	3 863
Letonia	468 943	226 452
Lituania	1 256 440	390 499
Ungaria	1 782 650	164 630
Malta	48 698	—
Polonia	8 500 000	464 017
România	1 093 000	1 964 000
Slovenia	467 063	93 361
Slovacia	990 810	22 506

Stat membru	Cantitățile rezervei speciale de restructurare, tone
Bulgaria	39 180
Republica Cehă	55 788
Estonia	21 885
Letonia	33 253
Lituania	57 900
Ungaria	42 780
Polonia	416 126
România	188 400
Slovenia	16 214
Slovacia	27 472