Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE

(1) Obiectul prezentei directive este apropierea actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum.

(2) În cazul contractelor pentru servicii financiare care includ un contract inițial de prestări servicii urmat de operațiuni succesive sau de o serie de operațiuni separate de aceeași natură realizate în timp, dispozițiile din prezenta directivă se aplică numai contractului inițial.

În cazul în care nu există un contract inițial de prestări servicii, dar se realizează în timp operațiuni succesive sau operațiuni separate de aceeași natură între aceleași părți contractuale, articolele 3 și 4 se aplică numai în cazul în care se realizează prima operațiune. Cu toate acestea, în cazul în care nu se realizează o operațiune de aceeași natură mai mult de un an, următoarea operațiune se consideră a fi prima dintr-o nouă serie de operațiuni, iar articolele 3 și 4 se aplică în consecință.

(a) „contract la distanță” înseamnă orice contract de prestare a serviciilor financiare, încheiat între un furnizor și un consumator, în cadrul unei scheme organizate de vânzări sau prestări servicii la distanță administrate de furnizor care, în sensul contractului în cauză, utilizează exclusiv unul sau mai multe mijloace de comunicare la distanță până la momentul și, inclusiv, în momentul în care se încheie contractul;

(b) „serviciu financiar” înseamnă orice serviciu privind banca, creditarea, asigurarea, pensiile personale, investițiile sau plățile;

(c) „furnizor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, publică sau privată, care, conform capacității sale comerciale sau profesionale, este furnizorul contractual al serviciilor care fac obiectul contractelor la distanță;

(d) „consumator” înseamnă orice persoană fizică, care, în contractele la distanță reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri situate în afara comerțului, afacerii sau profesiei sale;

(e) „mijloace de comunicare la distanță” înseamnă orice mijloace care, fără prezența fizică simultană a furnizorului și a consumatorului, pot fi utilizate pentru comercializarea la distanță a unui serviciu între aceste părți;

(f) „suport durabil” înseamnă orice instrument care permite consumatorului să stocheze informații care îi sunt adresate personal, într-un mod accesibil pentru referințe ulterioare pentru o perioadă adecvată, în vederea informării, și care permite reproducerea neschimbată a informațiilor stocate;

(g) „operator sau furnizor al unui mijloc de comunicare la distanță” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, publică sau privată, a cărei activitate comercială sau profesională implică punerea la dispoziția furnizorilor a unuia sau mai multor mijloace de comunicare la distanță.

(1) Înainte ca un consumator să fie obligat de un contract sau de o ofertă la distanță, acesta trebuie să primească următoarele informații privind:

(a) identitatea și activitatea principală a furnizorului, adresa geografică la care furnizorul este stabilit și orice altă adresă geografică relevantă pentru relațiile consumatorului cu furnizorul;

(b) identitatea reprezentantului furnizorului stabilit în statul membru de reședință al consumatorului și adresa geografică relevantă pentru relațiile clientului cu reprezentantul, în cazul în care există un astfel de reprezentant;

(c) în cazul în care tranzacțiile consumatorului se desfășoară cu o persoană alta decât furnizorul, identitatea acesteia, calitatea în care aceasta acționează în raport cu consumatorul și adresa geografică relevantă pentru relațiile clientului cu persoana în cauză;

(d) în cazul în care furnizorul este înregistrat într-un registru al comerțului sau un registru public similar, registrul comerțului în care este înregistrat furnizorul, precum și numărul de înregistrare sau mijlocul echivalent de identificare din registrul în cauză;

(e) în cazul în care activitatea furnizorului face obiectul unei scheme de autorizare, datele autorității de supraveghere competente;

(a) o descriere a principalelor caracteristici ale serviciului financiar;

(b) prețul total care trebuie plătit de consumator furnizorului pentru serviciul financiar, inclusiv toate taxele, comisioanele și cheltuielile aferente, precum și toate taxele plătite prin intermediul furnizorului sau, în cazul în care nu se poate indica prețul exact, baza de calculare a prețului, care permite consumatorului să îl verifice;

(c) după caz, un aviz care să indice faptul că serviciul financiar este aferent unor instrumente ce implică riscuri speciale asociate cu trăsăturile lor specifice sau cu operațiunile care urmează să fie executate sau al căror preț depinde de fluctuațiile de pe piețele financiare din afara controlului furnizorului și că performanțele istorice nu sunt indicatori pentru performanțele viitoare;

(d) un aviz privind posibilitatea să existe și alte taxe și costuri care nu se achită prin intermediul furnizorului sau care nu sunt impuse de acesta;

(e) orice limite privind perioada pentru care informațiile furnizate sunt valabile;

(g) orice cost suplimentar specific contractat de consumator pentru utilizarea mijloacelor de comunicare la distanță, în cazul în care se percep astfel de costuri;

(a) existența sau absența unui drept de retragere în conformitate cu articolul 6 și, în cazul în care dreptul de retragere există, durata și condițiile de exercitare a acestuia, inclusiv informații privind suma pe care consumatorul trebuie să o plătească în temeiul articolului 7 alineatul (1), precum și consecințele neexercitării dreptului în cauză;

(b) durata minimă a contractului la distanță, în cazul serviciilor financiare care trebuie prestate în permanență sau în mod recurent;

(c) informații privind orice drepturi pe care le pot avea părțile de a rezilia contractul înainte de termen sau unilateral, în temeiul termenilor contractului la distanță, inclusiv orice penalități impuse de contract în astfel de cazuri;

(d) instrucțiuni practice pentru exercitarea dreptului de retragere, care să indice, inter alia, adresa la care trebuie trimisă notificarea de retragere;

(e) statul membru sau statele membre ale căror legi sunt luate de furnizor drept bază pentru stabilirea relațiilor cu consumatorul înainte de încheierea contractului la distanță;

(f) orice clauză contractuală privind legislația aplicabilă contractului la distanță și jurisdicția competentă;

(g) limba sau limbile termenilor și condițiilor contractului, ale informațiilor prealabile menționate în prezentul articol, precum și limba sau limbile în care furnizorul decide să comunice pe perioada contractului la distanță, cu acordul consumatorului;

(a) în cazul în care există sau nu un mecanism extrajudiciar de contestație și de reparație pentru consumatorul care este parte la contractul la distanță și, după caz, metodele de acces la acest mecanism;

(b) existența fondurilor de garantare sau a altor forme de compensații, care nu sunt reglementate de Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor ( 1 ) și Directiva 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensații pentru investitori ( 2 ).

(2) Informațiile menționate la alineatul (1), al căror scop comercial trebuie clarificat, se furnizează în mod clar și comprehensibil, adecvat mijloacelor de comunicare la distanță utilizate, având în vedere principiile bunei-credințe în tranzacțiile comerciale și principiile care reglementează protecția celor care nu sunt capabili să își dea acordul, conform legislației statelor membre, cum ar fi minorii.

(a) identitatea furnizorului și scopul comercial al apelului inițiat de furnizor trebuie menționate explicit la începutul oricărei conversații cu consumatorul;

(b) sub rezerva acordului explicit al consumatorului, numai următoarele informații trebuie furnizate:

— identitatea persoanei care se află în contact cu consumatorul și legătura acesteia cu furnizorul;

— o descriere a principalelor caracteristici ale serviciului financiar;

— prețul total care trebuie plătit de consumator furnizorului pentru serviciul financiar, inclusiv toate taxele, comisioanele și cheltuielile aferente, precum și toate taxele plătite prin intermediul furnizorului sau, în cazul în care nu se poate indica prețul exact, baza de calculare a prețului, care permite consumatorului să îl verifice;

— un aviz privind posibilitatea să existe alte taxe și costuri care nu se achită prin intermediul furnizorului sau care nu sunt impuse de acesta;

— existența sau absența unui drept de retragere în conformitate cu articolul 6 și, în cazul în care dreptul de retragere există, durata și condițiile de exercitare a acestuia, inclusiv informații privind suma pe care consumatorul trebuie să o plătească în temeiul articolului 7 alineatul (1).

Furnizorul informează consumatorul că există și alte informații care îi pot fi puse la dispoziție la cerere și menționează natura acestora. În orice caz, furnizorul oferă informațiile complete în cazul în care își îndeplinește obligațiile prevăzute la articolul 5.

(4) Informațiile privind obligațiile contractuale, care trebuie transmise consumatorului în faza precontractuală, sunt conforme obligațiilor contractuale care ar rezulta din legea care se presupune că se aplică în cazul contractului la distanță, în cazul în care acesta din urmă ar fi încheiat.

(1) În cazul în care în legislația comunitară există dispoziții care reglementează serviciile financiare, precum și care conțin condiții de informare prealabilă suplimentare față de cele menționate la articolul 3 alineatul (1), aceste condiții se aplică în continuare.

(2) În așteptarea continuării armonizării, statele membre pot menține sau introduce dispoziții mai stricte privind condițiile de informare prealabilă, în cazul în care dispozițiile sunt conforme cu dreptul comunitar.

(3) Statele membre transmit Comisiei dispozițiile de drept intern privind condițiile de informare prealabilă menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, în cazul în care aceste condiții sunt suplimentare față de cele menționate la articolul 3 alineatul (1). Comisia ia în considerare dispozițiile de drept intern transmise în momentul întocmirii raportului menționat la articolul 20 alineatul (2).

(4) Pentru a crea un nivel ridicat de transparență prin toate mijloacele adecvate, Comisia se asigură că informațiile sunt puse la dispoziția consumatorilor și furnizorilor, în temeiul dispozițiilor de drept intern care i-au fost transmise.

(5) În cazul în care se aplică și Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului ( 3 ), dispozițiile în materie de informare prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din prezenta directivă, cu excepția celor prevăzute la punctul 2 literele (c)-(g), la punctul 3 literele (a), (d) și (e) și la punctul 4 litera (b), se înlocuiesc cu articolele 44, 45, 51 și 52 din Directiva(UE) 2015/2366.

Comunicarea termenilor și condițiilor contractului și a informațiilor prealabile

(1) Furnizorul comunică consumatorului toți termenii și toate condițiile contractului și informațiile menționate la articolul 3 alineatul (1) și articolul 4 pe suport de hârtie sau pe un alt suport durabil disponibil și accesibil consumatorului în timp util, înainte ca acesta să fie obligat de un contract sau de o ofertă la distanță.

(2) Furnizorul își îndeplinește obligația de la alineatul (1) imediat după încheierea contractului la distanță, în cazul în care contractul a fost încheiat la cererea consumatorului, prin utilizarea unui mijloc de comunicare la distanță care nu permite transmiterea termenilor și condițiilor contractului și a informațiilor în conformitate cu alineatul (1).

(3) În orice moment în timpul relației contractuale, consumatorul are dreptul de a primi, la cerere, termenii și condițiile pe suport de hârtie. În plus, consumatorul are dreptul de a schimba mijlocul de comunicare la distanță utilizat, cu excepția cazurilor în care acesta este incompatibil cu contractul încheiat sau cu natura serviciilor financiare prestate.

(1) Statele membre asigură că orice consumator are la dispoziție o perioadă de 14 zile calendaristice pentru a se retrage din contract, fără penalități și fără prezentarea vreunui motiv. Cu toate acestea, această perioadă se prelungește la 30 de zile calendaristice în cazul contractelor la distanță privind asigurările de viață reglementate de Directiva 90/619/CEE și în cazul operațiunilor privind pensiile personale.

— fie din ziua încheierii contractului la distanță, cu excepția contractelor privind asigurările de viață, în cazul în care limita de timp începe de la momentul în care consumatorul este informat că s-a încheiat contractul la distanță, fie

— din ziua în care consumatorul primește termenii și condițiile contractului și informațiile în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) sau (2), în cazul în care aceasta survine mai târziu decât data menționată la prima liniuță.

Pe lângă dreptul de retragere, statele membre pot prevedea ca aplicabilitatea contractelor privind serviciile de investiții să fie suspendată pentru aceeași perioadă menționată în prezentul alineat.

(a) serviciilor financiare al căror preț depinde de fluctuațiile de pe piața financiară din afara controlului furnizorului, care pot apărea în timpul perioadei de retragere, cum ar fi serviciile legate de:

— contracte financiare la termen (futures), inclusiv instrumentele echivalente regularizate în numerar;

— contracte swap pe rata dobânzii sau pe devize, curs de schimb și acțiuni (equity swaps);

— opțiuni de cumpărare sau vindere a instrumentelor menționate la această literă, inclusiv instrumentele echivalente regularizate în numerar. Această categorie include în special opțiunile pe devize și pe rata dobânzii;

(b) polițelor de asigurare pentru călătorie și bagaje sau polițelor de asigurare similare pe termen scurt, cu o durată mai mică de o lună;

(c) contractelor a căror execuție a fost realizată complet de ambele părți, la cererea expresă a consumatorului, înainte ca acesta să își exercite dreptul de retragere.

(a) oricărui credit destinat în principal achiziționării sau reținerii de drepturi de proprietate asupra terenurilor sau asupra unei clădiri proiectate, renovării sau îmbunătățirii unei clădiri ori

(b) oricărui credit garantat printr-o ipotecă asupra unei proprietăți imobiliare sau printr-un drept asupra unei proprietăți imobiliare ori

(c) declarațiilor consumatorilor care utilizează serviciile unei oficialități, cu condiția ca oficialitatea în cauză să confirme că i se garantează consumatorului drepturile prevăzute la articolul 5 alineatul (1).

Prezentul alineat nu aduce atingere dreptului la un timp de gândire acordat consumatorilor care au reședința în acele state membre în care acest drept există în momentul adoptării prezentei directive.

(4) Statele membre care se folosesc de posibilitatea menționată la alineatul (3) informează Comisia cu privire la aceasta.

(5) Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului informațiile transmise de statele membre și se asigură că aceste informații sunt aduse la cunoștința consumatorilor și furnizorilor care le solicită.

(6) În cazul în care consumatorul își exercită dreptul de retragere, acesta transmite o notificare referitoare la acest lucru înainte de expirarea termenului aplicabil, în conformitate cu instrucțiunile practice care îi sunt date la articolul 3 alineatul (1) punctul 3 litera (d), prin mijloace care pot fi dovedite în conformitate cu dreptul intern. Termenul se consideră respectat în cazul în care notificarea este expediată înainte de expirarea termenului, în cazul în care este pe suport de hârtie sau pe un alt suport durabil disponibil și accesibil destinatarului.

(7) Prezentul articol nu se aplică contractelor de credit anulate în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva 97/7/CE sau articolul 7 din Directiva 94/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 1994 privind protecția cumpărătorilor în ceea ce privește anumite aspecte ale contractelor referitoare la cumpărarea dreptului de utilizare cu timp parțial a proprietăților imobiliare ( 4 ).

În cazul în care unui contract la distanță pentru un serviciu financiar dat i se atașează un alt contract cu privire la serviciile prestate de furnizor sau de un terț pe baza unui contract dintre terț și furnizor, acest contract la distanță adițional se anulează, fără penalități, în cazul în care consumatorul își exercită dreptul de retragere în conformitate cu articolul 6 alineatul (1).

(8) Dispozițiile din prezentul articol nu aduc atingere actele cu putere de lege și normelor administrative interne care guvernează anularea, rezilierea sau neaplicabilitatea unui contract la distanță sau a unui drept al unui consumator de a-și îndeplini obligațiile contractuale înainte de termenul stabilit în contractul la distanță. Aceste dispoziții se aplică indiferent de condițiile pentru terminarea contractului și de efectele sale juridice.

(1) În cazul în care consumatorul își exercită dreptul de retragere în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), acestuia i se poate cere să plătească, fără întârzieri nejustificate, numai serviciul financiar prestat efectiv de furnizor în conformitate cu contractul la distanță. Executarea contractului poate începe numai după ce consumatorul și-a dat acordul. Valoarea care trebuie plătită:

— nu trebuie să depășească suma proporțională cu serviciul deja prestat, în comparație cu acoperirea totală a contractului la distanță;

— nu trebuie să fie interpretată în nici un caz ca penalitate.

(2) Statele membre pot prevedea să nu i se solicite consumatorului să plătească o sumă în momentul rezilierii unui contract de asigurare.

(3) Furnizorul nu poate impune consumatorului să plătească o sumă potrivit alineatului (1), în cazul în care nu poate dovedi că acel consumator a fost informat în mod corespunzător cu privire la suma plătibilă, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) punctul 3 litera (a). Cu toate acestea, furnizorul nu poate solicita în nici un caz o astfel de sumă, în cazul în care a început executarea contractului înainte de expirarea perioadei de retragere prevăzute la articolul 6 alineatul (1) fără solicitarea prealabilă a consumatorului.

(4) Fără nici o întârziere nejustificată și în termen de maximum 30 de zile calendaristice, furnizorul rambursează consumatorului orice sume pe care le-a primit de la acesta în temeiul contractului la distanță, cu excepția sumei menționate la alineatul (1). Această perioadă începe din ziua în care furnizorul primește notificarea de retragere.

(5) Consumatorul rambursează furnizorului orice sume și proprietăți pe care le-a primit de la furnizor, fără întârzieri nejustificate și în termen de maximum 30 de zile calendaristice. Această perioadă începe din ziua în care consumatorul expediază notificarea de retragere.

Având în vedere că Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori ( 5 ) interzice practicile de vânzare nesolicitată și fără a aduce atingere dispozițiilor în vigoare ale legislației statelor membre privind reînnoirea tacită a contractelor la distanță în cazul în care acestea permit reînnoirea tacită, statele membre iau măsurile necesare pentru a exonera consumatorul de orice obligație pe care o implică practicile de vânzare nesolicitată, absența unui răspuns al consumatorului nefiind echivalentă cu consimțământul său.

(1) Utilizarea de către un furnizor a următoarelor tehnici de comunicare la distanță necesită acordul prealabil al consumatorului:

(a) sisteme de apelare automată, fără intervenție umană (mașini de apelare automată);

(2) Statele membre asigură că mijloacele de comunicare la distanță, altele decât cele menționate la alineatul (1), în cazul în care permit comunicările individuale:

(a) nu sunt autorizate, în cazul în care nu s-a obținut acordul consumatorilor vizați; sau

(b) pot fi utilizate numai în cazul în care consumatorul nu a obiectat în mod evident.

(3) Măsurile menționate la alineatele (1) și (2) nu atrag costuri pentru consumatori.

Statele membre prevăd sancțiunile corespunzătoare în cazul incapacității furnizorului de a respecta dispozițiile de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive.

În acest sens, acestea pot prevedea, în special, posibilitatea consumatorului de a anula contractul în orice moment, gratuit și fără penalități.

(1) Consumatorii nu pot renunța la drepturile care le sunt conferite de prezenta directivă.

(2) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că un consumator nu își pierde protecția acordată de prezenta directivă din cauza alegerii legislației unei țări terțe ca legislație aplicabilă contractului, în cazul în care acest contract are o legătură strânsă cu teritoriul unuia sau mai multor state membre.

(1) Statele membre asigură că există mijloace adecvate și eficiente pentru a garanta respectarea prezentei directive în interesul consumatorilor.

(2) Mijloacele menționate la alineatul (1) includ dispoziții prin care unul sau mai multe dintre următoarele organe, stabilite în legislația internă, pot întreprinde acțiuni, în temeiul dreptului intern, în fața instanțelor sau organelor administrative competente, pentru a asigura că dispozițiile de drept intern de punere în aplicare a prezentei directive se aplică:

(b) organizații ale consumatorilor care au un interes legitim în protecția consumatorilor;

(3) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că operatorii și furnizorii de mijloace de comunicare la distanță pun capăt practicilor care au fost declarate a fi contrare prezentei directive, pe baza unei decizii judiciare, a unei decizii administrative sau a unei decizii emise de o autoritate de supraveghere notificate acestora, în cazul în care operatorii sau furnizorii sunt în măsură să facă acest lucru.

(1) Statele membre promovează instituirea sau dezvoltarea unor proceduri extrajudiciare adecvate și eficiente de contestație și de reparație pentru soluționarea disputelor consumatorilor cu privire la serviciile financiare prestate la distanță.

(2) Statele membre încurajează, în special, organele responsabile cu soluționarea extrajudiciară a disputelor să coopereze pentru soluționarea disputelor transfrontaliere privind serviciile financiare prestate la distanță.

Fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (3), statele membre pot prevedea ca sarcina probei privind obligațiile furnizorului de a informa consumatorul și acordul consumatorului pentru încheierea contractului și, după caz, executarea contractului, să revină furnizorului.

Orice termen sau condiție contractuală care prevede ca sarcina probei de respectare totală sau parțială de către furnizor a obligațiilor impuse de prezenta directivă să îi revină consumatorului este un termen inechitabil, în sensul Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive din contractele cu consumatorii ( 6 ).

Statele membre pot impune norme de drept intern conforme cu prezenta directivă privind furnizorii stabiliți într-un stat membru care nu a transpus încă prezenta directivă și a cărui legislație nu prevede obligații corespunzătoare celor prevăzute în prezenta directivă.

La articolul 15 alineatul (1) din Directiva 90/619/CEE, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Fiecare state membru prevede ca un asigurat care încheie un contract individual de asigurare de viață să aibă la dispoziție o perioadă de 30 de zile calendaristice din momentul în care a fost informat că s-a încheiat contractul, perioadă în care poate anula contractul.”

1. La articolul 3 alineatul (1), prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„— privind orice serviciu financiar la care se aplică Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE ( *1 )

„11. Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE ( *2 ).

(1) După punerea în aplicare a prezentei directive, Comisia analizează funcționarea pieței interne a serviciilor financiare cu privire la comercializarea acestor servicii. Comisia trebuie să încerce să analizeze și să detalieze dificultățile cu care se confruntă sau cu care se pot confrunta atât consumatorii, cât și furnizorii și care pot decurge, în special, din diferențele dintre dispozițiile de drept intern privind informarea și dreptul de retragere.

(2) Până la 9 aprilie 2006, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la problemele întâmpinate de consumatorii și de furnizorii care doresc să cumpere și să vândă servicii financiare și prezintă, după caz, propuneri de modificare și continuare a armonizării dispozițiilor privind informarea și dreptul de retragere din legislația comunitară privind serviciile financiare și serviciile reglementate de articolul 3.

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 9 octombrie 2004. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, însoțite de un tabel de corespondență între prezenta directivă și dispozițiile de drept intern adoptate.

Prezenta directivă intră în vigoare la data ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

( 3 ) Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE, 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	DIRECTIVA 2005/29/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI Text cu relevanță pentru SEE din 11 mai 2005	L 149	22	11.6.2005
►M2	DIRECTIVA 2007/64/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI Text cu relevanță pentru SEE din 13 noiembrie 2007	L 319	1	5.12.2007
►M3	DIRECTIVA (UE) 2015/2366 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI Text cu relevanță pentru SEE din 25 noiembrie 2015	L 337	35	23.12.2015