02001L0020 — RO — 01.01.2022 — 003.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
DIRECTIVA 2001/20/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 4 aprilie 2001 (JO L 121 1.5.2001, p. 34) |
Astfel cum a fost modificată prin:
|
|
Jurnalul Oficial |
||
NR. |
Pagina |
Data |
||
REGULAMENTUL (CE) NR. 1901/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 12 decembrie 2006 |
L 378 |
1 |
27.12.2006 |
|
REGULAMENTUL (CE) NR. 596/2009 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 18 iunie 2009 |
L 188 |
14 |
18.7.2009 |
|
DIRECTIVA (UE) 2022/642 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 12 aprilie 2022 |
L 118 |
4 |
20.4.2022 |
DIRECTIVA 2001/20/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 4 aprilie 2001
de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind aplicarea bunelor practici clinice în cazul efectuării de studii clinice pentru evaluarea produselor medicamentoase de uz uman
Articolul 1
Domeniul de aplicare
Comisia publică aceste principii și norme detaliate.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei directive, următorii termeni se definesc astfel:
„studiu clinic”: orice investigație aspra ființei umane efectuată cu scopul de a determina sau confirma efectele clinice, farmacologice și celelalte efecte farmacodinamice ale unuia sau mai multor produse medicamentoase experimentale, de a pune în evidență orice efect nedorit al unuia sau mai multor produse medicamentoase experimentale și/sau de a studia absorbția, distribuția, metabolismul și eliminarea unuia sau mai multor produse medicamentoase experimentale, pentru a avea confirmarea eficacității și/sau a caracterului lor inofensiv.
Aceasta include studii clinice desfășurate într-un singur loc sau în mai multe locuri, în unul sau mai multe state membre;
„studiu clinic multicentric”: studiu clinic realizat în conformitate cu un singur protocol, dar în locuri diferite și, prin urmare, de către mai mulți investigatori, în care locurile studiului se află într-un singur stat membru, în mai multe state membre și/sau în statele membre și în țări terțe;
„studiu observațional”: studiu în cadrul căruia produsul sau produsele medicamentoase este/sunt prescrise în modul obișnuit în conformitate cu condițiile stabilite în autorizația de comercializare. Încadrarea pacientului într-o anumită strategie terapeutică nu este stabilită anterior printr-un protocol de studiu, ci decurge din practicile curente, iar decizia de prescriere a produselor medicamentoase este clar disociată de cea de includere a pacientului în studiu. Pacienților nu trebuie să li se aplice nici o procedură suplimentară de diagnosticare sau de supraveghere, iar pentru analizarea informațiilor culese sunt utilizate metode epidemiologice;
„produs medicamentos experimental”: principiu activ sub formă de produs farmaceutic sau placebo experimentat sau utilizat ca reper într-un studiu clinic, inclusiv produsele care beneficiază deja de o autorizație de comercializare, dar care sunt utilizate sau formulate (prezentare sau ambalare) diferit de forma autorizată sau sunt folosite pentru o indicație neautorizată sau în scopul obținerii unor informații suplimentare asupra formei autorizate;
„sponsor”: persoană, societate, instituție sau organism care răspunde de inițierea, gestionarea și finanțarea unui studiu clinic;
„investigator”: un medic sau o persoană care exercită o profesie agreată în statele membre pentru realizarea unei munci de investigare, în temeiul cunoștințelor științifice sau al experienței în domeniul îngrijirii pacienților pe care această investigare o impune. Investigatorul răspunde de desfășurarea studiului clinic în locul de desfășurare a acestuia. În cazul în care un studiu clinic este realizat, în acest loc, de o echipă, investigatorul răspunde de echipă și poate fi numit investigator principal;
„broșură pentru investigator”: totalitatea datelor clinice și non-clinice privind produsul sau produsele medicamentoase destinate experimentelor clinice și care sunt relevante pentru studiul acestor produse, în cazul utilizării pe subiecți umani;
„protocol”: document care descrie obiectivul sau obiectivele, concepția, metoda, aspectele statistice și organizarea unui studiu. Termenul „protocol” se referă la protocol, versiunile succesive și modificările acestuia;
„participant”: persoană care participă la un studiu clinic, fie că primește produsul medicamentos experimental, fie că servește drept martor;
„consimțământ în deplină cunoștință de cauză”: decizia, care trebuie să fie în formă scrisă, datată și semnată, de a participa la un studiu clinic, luată de bună voie, după o informare corectă asupra naturii, importanței, consecințelor și riscurilor și după primirea unei documentații corespunzătoare, de către o persoană în măsură să își dea consimțământul sau, în cazul în care este vorba de o persoană care nu este în măsură să o facă, de către reprezentantul legal al acesteia; în cazul în care persoana respectivă nu este în măsură să scrie, aceasta își poate da consimțământul oral în prezența a cel puțin unui martor, în cazuri excepționale prevăzute de legislația internă;
„comitet de etică”: organism independent, într-un stat membru, compus din profesioniști în domeniul sănătății și din membri care nu sunt medici, care are sarcina de a proteja drepturile, siguranța și confortul participanților la un studiu clinic și de a asigura publicul în această privință, în special prin formularea unei recomandări asupra protocolului de studiu, a aptitudinii investigatorilor și a calității adecvate a instalațiilor, precum și asupra metodelor și documentelor care trebuie utilizate pentru a informa participanții la studiu în scopul obținerii consimțământului lor în deplină cunoștință de cauză;
„inspecție”: activitate întreprinsă de o autoritate competentă care constă în examinarea oficială a documentelor, instalațiilor, înregistrărilor, sistemelor de asigurare a calității și a oricărui alt element care, în conformitate cu avizul autorității competente, au legătură cu studiul clinic și care se pot afla la locul studiului, în localurile sponsorului și ale organismului de cercetare subcontractant sau în orice altă instituție pe care autoritatea competentă consideră că este necesar să le inspecteze;
„eveniment advers”: orice manifestare nocivă survenită la un pacient sau participant la un studiu clinic, tratat cu un produs medicamentos și care nu este neapărat legată de acel tratament;
„reacție adversă”: orice reacție nocivă și nedorită față de un produs medicamentos experimental, indiferent de doza administrată;
„eveniment advers grav sau reacție adversă gravă”: un eveniment sau o reacție adversă care, indiferent de doză, duce la deces, pune în pericol viața participantului, necesită o spitalizare sau prelungirea spitalizării, provoacă un handicap sau o incapacitate importantă sau de durată ori se traduce printr-o anomalie sau malformație congenitală;
„reacție adversă neașteptată”: o reacție adversă a cărei natură sau gravitate nu concordă cu informațiile privind produsul (de exemplu, broșura pentru investigator a unui produs experimental neautorizat sau, în cazul unui produs autorizat, nota care însoțește rezumatul privind caracteristicile produsului).
Articolul 3
Protecția participanților la studiile clinice
Un studiu clinic poate fi efectuat numai în cazul în care:
riscurile și inconvenientele previzibile au fost evaluate cu privire la beneficiul așteptat pentru subiectul participant la studiu și pentru alți pacienți actuali sau viitori. Un studiu clinic poate fi inițiat numai în cazul în care comitetul de etică și autoritatea competentă hotărăsc că beneficiile așteptate în plan terapeutic sau în folosul sănătății publice justifică riscurile și poate continua numai în cazul în care este urmărită în permanență respectarea acestei cerințe;
subiectul participant la studiul clinic sau, în cazul în care această persoană nu este în măsură să își dea consimțământul în deplină cunoștință de cauză, reprezentantul său legal a avut posibilitatea, prin intermediul unei discuții prealabile cu investigatorul sau cu un membru al echipei de cercetare, să înțeleagă obiectivele, riscurile și inconvenientele studiului precum și condițiile în care acesta se va realiza și a fost, de asemenea, informat asupra dreptului său de a se retrage din studiul clinic în orice moment;
dreptul participantului la respectarea integrității sale fizice și mintale, dreptul participantului la viața privată, precum și la protecția datelor care îl privesc în conformitate cu Directiva 95/46/CE sunt garantate;
subiectul participant la studiul clinic sau, în cazul în care această persoană este în incapacitate de a-și da consimțământul în deplină cunoștință de cauză, reprezentantul său legal și-a dat consimțământul în formă scrisă după ce a fost informat asupra naturii, duratei, consecințelor și riscurilor studiului clinic; în cazul în care persoana implicată nu poate scrie, aceasta își poate da consimțământul oral în prezența a cel puțin unui martor, în cazuri excepționale prevăzute de legislația internă;
participantul poate, în orice moment și fără angajarea vreunui prejudiciu în sarcina acestuia, să se retragă din studiu ca urmare a revocării consimțământului în deplină cunoștință de cauză;
există dispoziții privind asigurarea sau indemnizația de acoperire a responsabilității investigatorului sau a sponsorului.
Articolul 4
Studiile clinice pe minori
În afara oricărei alte restricții relevante, un studiu clinic pe subiecți minori nu se poate efectua decât în cazul în care:
a fost obținut consimțământul în cunoștință de cauză al părinților sau al reprezentantului legal; acest consimțământ trebuie să exprime voința prezumată a minorului și poate fi anulat în orice moment fără angajarea vreunui prejudiciu în sarcina acestuia;
minorul a primit informații, în funcție de capacitatea sa de înțelegere, din partea unui personal cu experiență în privința minorilor, cu privire la studiul clinic, la riscuri și beneficii;
dorința explicită a unui minor, în măsură să își formeze o opinie și de a evalua aceste informații, de a refuza participarea la studiul clinic sau de a se retrage în orice moment este examinată de către investigator sau, după caz, de către investigatorul principal;
nici o încurajare și nici un avantaj financiar nu pot fi acordate, în afara compensațiilor;
anumite avantaje directe pentru grupul de pacienți sunt obținute din studiul clinic și numai în cazul în care o asemenea cercetare este esențială pentru validarea datelor obținute în studiile clinice pe persoane în măsură să își dea consimțământul în deplină cunoștință de cauză sau prin alte metode de cercetare; pe lângă aceasta, această cercetare trebuie să se raporteze direct la o condiție clinică de care suferă minorul în cauză sau să fie de așa natură încât să poată fi efectuată numai pe minori;
au fost respectate orientările științifice corespunzătoare ale Agenției;
studiile clinice au fost concepute astfel încât să reducă la minimum durerea, disconfortul, teama și orice alt risc previzibil legat de boală și de nivelul evoluției acesteia; pragul de risc și gradul de atingere a acestuia trebuie definite în mod special și reexaminate constant;
protocolul a fost adoptat de un comitet de etică beneficiind de competențe în pediatrie sau după consultarea privind problemele clinice, etice și psihosociale legate de pediatrie;
interesele pacientului primează întotdeauna în fața celor ale științei și societății.
Articolul 5
Studiile clinice pe persoanele majore aflate în incapacitate de a-și da consimțământul legal în deplină cunoștință de cauză
Toate cerințele relevante enumerate pentru persoane în măsură să își dea consimțământul în deplină cunoștință de cauză se aplică altor persoane aflate în incapacitate de a-și da un astfel de consimțământ. În afara acestor cerințe, participarea la un studiu clinic a persoanelor majore aflate în incapacitate care nu și-au dat sau nu au refuzat să își de consimțământul în deplină cunoștință de cauză înainte de declanșarea incapacității lor nu este posibilă decât în cazul în care:
a fost obținut consimțământul în deplină cunoștință de cauză al reprezentantului legal; acesta trebuie să exprime voința prezumată a pacientului și poate fi anulat în orice moment fără angajarea vreunei prejudiciu în sarcina acestuia;
persoana aflată în incapacitate de a-și da consimțământul legal în deplină cunoștință de cauză a primit informații, în funcție de capacitatea sa de înțelegere, cu privire la studiul clinic, la riscuri și beneficii;
dorința explicită a unui subiect, în măsură să își formeze o opinie și să evalueze aceste informații, de a refuza participarea la studiul clinic sau de a se retrage în orice moment este examinată de către investigator sau, după caz, de către investigatorul principal;
nici o încurajare și nici un avantaj financiar nu sunt acordate în afara compensațiilor;
această cercetare este esențială pentru validarea datelor obținute în studiile clinice pe persoane în măsură să își dea consimțământul în deplină cunoștință de cauză sau prin alte metode de cercetare și se referă direct la o condiție clinică ce pune viața în pericol sau atrage după sine o debilitate de care suferă persoana majoră în cauză aflată în incapacitate;
studiile clinice au fost concepute pentru a reduce la minimum durerea, disconfortul, teama și orice alt risc previzibil legate de boală și de nivelul de evoluție al acesteia; pragul de risc și gradul de atingere sunt definite în mod special și reexaminate constant;
protocolul a fost adoptat de către un comitet de etică beneficiind de competențe în ceea ce privește boala și populația implicată sau după consultarea asupra problemelor clinice, etice și psihosociale legate de boală și de populația implicată;
interesele pacientului primează totdeauna în fața celor ale științei și societății;
există o speranță justificată că administrarea produsului medicamentos de testat oferă pacientului beneficii mai mari decât riscul sau nu prezintă nici un risc.
Articolul 6
Comitetul de etică
Comitetul de etică își formulează avizul ținând seama, în special, de următoarele elemente:
relevanța studiului clinic și a concepției acestuia;
caracterul satisfăcător al evaluării beneficiilor și riscurilor anticipate, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (2) litera (a), și caracterul întemeiat al concluziilor;
protocolul;
aptitudinea investigatorului și a colaboratorilor;
broșura investigatorului;
calitatea instalațiilor;
calitatea adecvată și completă a informațiilor scrise de furnizat, precum și procedura de urmat în vederea obținerii consimțământului în deplină cunoștință de cauză și justificarea cercetării privind persoane aflate în incapacitate de a-și da consimțământul în deplină cunoștință de cauză în ceea ce privește restricțiile specifice prevăzute la articolul 3;
dispozițiile în vederea despăgubirii sau a compensației, în caz de vătămare sau deces imputabile studiului clinic;
toate asigurările sau indemnizațiile de acoperire a responsabilității investigatorului și a sponsorului;
valoarea și, după caz, normele de retribuire sau compensare eventuală a investigatorilor și participanților la studiu, precum și elementele relevante ale oricărui contract prevăzut între sponsor și unitatea în care se desfășoară studiul clinic;
modalitățile de recrutare a participanților.
În cazul în care un stat membru se prevalează de prezenta dispoziție, acesta informează Comisia, celelalte state membre și Agenția cu privire la aceasta.
Articolul 7
Avizul unic
Pentru studiile clinice multicentrice limitate la teritoriul unui singur stat membru, statele membre definesc o procedură care prevede, fără a aduce atingere numărului comitetelor de etică, formularea unui aviz unic pentru respectivele state membre.
În cazul studiilor clinice multicentrice efectuate simultan în mai multe state membre va exista un aviz unic pentru fiecare stat membru implicat în studiul clinic.
Articolul 8
Indicații detaliate
Comisia, consultându-se cu statele membre și cu părțile implicate, formulează și publică indicații detaliate privind prezentarea cererii și documentele de furnizat pentru solicitarea avizului comitetului de etică, în special în ceea ce privește informațiile comunicate participanților, precum și garanțiile corespunzătoare pentru asigurarea protecției datelor personale.
Articolul 9
Inițierea unui studiu clinic
Sponsorul nu poate începe un studiu clinic decât după ce a primit de la comitetul de etică un aviz favorabil și cu condiția ca autoritatea competentă a statului membru în cauză să nu fi adus sponsorului obiecții motivate. Procedurile de urmat în vederea luării acestei decizii se pot derula sau nu în paralel, potrivit dorinței sponsorului.
Nici o altă prelungire a termenului menționat la primul alineat nu poate fi acordată, cu excepția studiilor clinice care privesc produsele medicamentoase enumerate la alineatul (6), pentru care se acordă o prelungire maximă de 30 de zile. Pentru aceste produse, această perioadă de 90 de zile se mai poate prelungi cu încă 90 de zile în cazul consultării unui grup sau comitet, în conformitate cu reglementările și procedurile statului membru în cauză. În cazul terapiei celulare xenogenetice nu există limitare a duratei de autorizare.
În consultare cu statele membre, Comisia formulează și publică indicații detaliate privind:
prezentarea și conținutul cererii menționate la alineatul (2), precum și documentele care trebuie furnizate o dată cu aceasta, privind calitatea și fabricarea produsului medicamentos experimental, testările toxicologice și farmacologice, protocolul și informațiile clinice privind produsul medicamentos experimental, în special broșura pentru investigator;
prezentarea și conținutul propunerii de modificare menționate la articolul 10 litera (a) privind modificările substanțiale aduse protocolului;
declarația privind încheierea studiului clinic.
Articolul 10
Desfășurarea unui studiu clinic
Desfășurarea unui studiu clinic se poate modifica, în conformitate cu procedura descrisă mai jos:
după inițierea studiului clinic, sponsorul poate aduce modificări protocolului. În cazul în care aceste modificări sunt substanțiale și sunt de natură să aibă impact asupra siguranței participanților sau pot schimba interpretarea documentelor științifice care susțin derularea studiului, sau în cazul în care sunt semnificative din orice alt punct de vedere, sponsorul comunică motivele și conținutul acestor modificări autorităților competente din sau ale statelor membre implicate și informează cu privire la aceasta comitetul sau comitetele de etică implicate în conformitate cu articolele 6 și 9.
Pe baza elementelor menționate la articolul 6 alineatul (3) și în conformitate cu articolul 7, comitetul de etică prezintă un aviz într-un termen de maximum 35 de zile începând cu data de primire a propunerii de modificare. În cazul în care acest aviz nu este favorabil, sponsorul nu poate pune în aplicare modificarea protocolului.
În cazul în care avizul comitetului de etică este favorabil și autoritățile competente din statele membre nu au emis obiecții motivate față de aceste modificări substanțiale, sponsorul continuă desfășurarea studiului clinic în conformitate cu protocolul modificat. În caz contrar, fie sponsorul ține seama de aceste obiecții și adaptează, în consecință, modificarea prevăzută de protocol, fie își retrage propunerea de modificare;
fără a aduce atingere literei (a) și în funcție de împrejurări, în special, de apariția oricărui fapt nou privind derularea studiului sau evoluția produsului medicamentos experimental, în cazul în care acest fapt nou poate aduce atingere siguranței participanților la studiul clinic, sponsorul și investigatorul iau de urgență măsurile de siguranță corespunzătoare pentru a proteja participanții față de un pericol imediat. Sponsorul informează fără întârziere autoritățile competente asupra acestor fapte noi survenite și asupra măsurilor luate și se asigură că și comitetul etic este informat simultan cu privire la aceasta;
în termen de 90 zile de la încheierea studiului clinic, sponsorul informează autoritățile competente din sau ale statelor membre implicate, precum și comitetul de etică despre încheierea studiului clinic. În cazul în care studiul trebuie oprit anticipat, acest termen se reduce la 15 zile și motivele încheierii sunt expuse clar.
Articolul 11
Schimbul de informații
Statele membre pe teritoriul cărora se desfășoară studiul clinic introduc într-o bază de date europeană, accesibilă doar autorităților competente ale statelor membre, Agenției și Comisiei:
date extrase din cererea de autorizare menționată la articolul 9 alineatul (2);
orice modificare adusă acestei cereri, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3);
orice modificare adusă protocolului, în conformitate cu articolul 10 litera (a);
avizul favorabil al comitetului de etică;
declarația de încheiere a studiului clinic;
mențiunea inspecțiilor realizate privind conformitatea cu bunele practici clinice.
Articolul 12
Suspendarea studiului sau încălcări ale dispozițiilor
Înainte de a lua o decizie, statul membru cere avizul sponsorului și investigatorului, cu excepția cazului în care există un risc iminent; acest aviz trebuie să îi fie comunicat în decurs de o săptămână.
În acest caz, autoritatea competentă implicată informează de îndată celelalte autorități competente, comitetul de etică implicat, Agenția, precum și Comisia despre decizia sa de suspendare sau de interzicere și despre motivele deciziei.
Articolul 13
Fabricarea și importul de produse medicamentoase experimentale
Comisia stabilește cerințele minime pe care solicitantul autorizației și, ulterior, deținătorul acesteia trebuie să le îndeplinească pentru a obține autorizația.
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 21 alineatul (3).
Prin derogare de la primul paragraf, autoritățile competente din Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord și, până la 31 decembrie 2024, autoritățile competente din Cipru, Irlanda și Malta permit importul de medicamente pentru investigație clinică din alte părți ale Regatului Unit decât Irlanda de Nord, fără o astfel de autorizație, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
medicamentele pentru investigație clinică importate în Cipru, Irlanda, Malta sau Irlanda de Nord au făcut obiectul certificării pentru eliberarea loturilor fie în Uniune, astfel cum se prevede la alineatul (3) litera (a), fie în alte părți ale Regatului Unit decât Irlanda de Nord, în conformitate cu cerințele prevăzute la alineatul (3) litera (b);
medicamentele pentru investigație clinică sunt puse la numai la dispoziția participanților din statul membru în care sunt importate respectivele medicamente pentru investigație clinică sau, dacă acestea sunt importate în Irlanda de Nord, sunt puse numai la dispoziția participanților din Irlanda de Nord.
Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru ca persoana calificată menționată la articolul 21 din Directiva 75/319/CEE, fără a aduce atingere relațiilor sale cu producătorul sau importatorul, să aibă responsabilitatea, în cadrul procedurii menționate la articolul 25 din directiva menționată, să se asigure:
în cazul produselor medicamentoase experimentale fabricate în statul membru implicat, că fiecare lot de produse medicamentoase a fost fabricat și controlat în conformitate cu cerințele Directivei 91/356/CEE a Comisiei din 13 iunie 1991 de stabilire a principiilor și orientărilor privind buna practică de fabricație pentru produsele medicamentoase de uz uman ( 5 ), ale dosarului cu specificațiile produsului și cu informația notificată în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din prezenta directivă;
în cazul produselor medicamentoase experimentale fabricate într-o țară terță, că fiecare lot de fabricație a fost fabricat și controlat în conformitate cu standarde de bună practică de fabricație cel puțin echivalente cu cele menționate de Directiva 91/356/CEE a Comisiei și cu dosarul cu specificațiile produsului, precum și că fiecare lot de fabricație a fost controlat în conformitate cu informația notificată în temeiul articolului 9 alineatul (2) din prezenta directivă;
în cazul unui produs medicamentos experimental, care este un produs medicamentos de comparație provenind dintr-o țară terță și care are o autorizație de comercializare, în cazul în care nu poate fi obținută documentația care atestă că fiecare lot de fabricație a fost fabricat în condiții cel puțin echivalente cu standardele de bună practică de fabricație menționate, că fiecare lot de fabricație a fost supus tuturor analizelor, testelor sau verificărilor relevante, necesare pentru a-i confirma calitatea în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din prezenta directivă.
Indicațiile detaliate privind elementele de care se ține seama la evaluarea produselor pentru acceptarea lotului în Comunitate sunt elaborate în conformitate cu orientările privind buna practică de fabricație, în special cu anexa 13 la orientările menționate. Aceste indicații vor fi adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2) din prezenta directivă și publicate în conformitate cu articolul 19a din Directiva 75/319/CEE.
În măsura în care litera (a), (b) sau (c) este respectată, produsele medicamentoase experimentale sunt exceptate de la controale ulterioare în cazul în care sunt importate într-un alt stat membru însoțite de certificatele de acceptare a loturilor semnate de o persoană calificată.
Articolul 14
Etichetarea
Informațiile care trebuie să figureze, cel puțin în limba sau limbile oficiale ale statului membru, pe ambalajul exterior al produselor medicamentoase experimentale sau, în lipsa unui ambalaj exterior, pe ambalajul de bază, sunt publicate de către Comisie în orientările privind buna practică de fabricație a medicamentelor experimentale, adoptate în conformitate cu articolul 19a din Directiva 75/319/CEE.
Aceste orientări stabilesc, de asemenea, dispozițiile corespunzătoare privind etichetarea produselor medicamentoase experimentale destinate studiilor clinice care au următoarele caracteristici:
Articolul 15
Verificarea conformității produselor medicamentoase experimentale cu regulile de bună practică clinică și de fabricație
Inspecțiile sunt urgentate de autoritatea competentă din statul membru implicat care informează Agenția despre acestea; ele sunt efectuate în numele Comunității, iar rezultatele lor sunt recunoscute de toate celelalte state membre. Coordonarea acestor inspecții este asigurată de către Agenție, în cadrul competențelor sale prevăzute la Regulamentul (CEE) nr. 2309/93. Un stat membru poate să ceară asistență în acest sens unui alt stat membru.
Articolul 16
Notificarea evenimentelor adverse
Articolul 17
Notificarea reacțiilor adverse grave
Sponsorul se asigură că toate informațiile importante privind suspectarea unor reacții adverse grave neașteptate care au dus sau ar putea duce la moarte sunt înregistrate și notificate cât mai curând posibil autorităților competente ale tuturor statelor membre implicate, precum și comitetului de etică, în orice caz, în termen de cel mult șapte zile începând din momentul în care sponsorul a fost înștiințat de acest caz și că vor fi comunicate informații relevante privind urmările într-un nou termen de opt zile.
Toate situațiile de suspectare a altor reacții adverse grave sunt notificate autorităților competente implicate, precum și comitetului de etică implicat, cât mai repede posibil, dar cel târziu în termen de 15 zile începând din ziua în care sponsorul a fost înștiințat prima dată despre aceasta.
Fiecare stat membru se asigură că sunt înregistrate toate situațiile de suspectare a unor reacții adverse grave neașteptate în cazul unui produs medicamentos experimental despre care a fost înștiințat.
Sponsorul îi informează și pe ceilalți investigatori.
Fiecare stat membru veghează ca toate situațiile de suspectare a unor reacții adverse grave neașteptate în cazul unui produs medicamentos experimental care i-au fost aduse la cunoștință să fie de îndată introduse într-o bancă de date europeană accesibilă, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1), numai autorităților competente ale statelor membre, Agenției și Comisiei.
Informația notificată de către sponsor este pusă la dispoziția autorităților competente ale statelor membre de către Agenție.
Articolul 18
Indicații privind rapoartele
Comisia, consultându-se cu Agenția, cu statele membre și cu părțile implicate, formulează și publică indicații detaliate privind stabilirea, verificarea și prezentarea rapoartelor asupra evenimentelor/reacțiilor adverse, precum și modalitățile de decodare privind reacțiile adverse grave neașteptate.
Articolul 19
Dispoziții generale
Prezenta directivă nu consideră rezolvată răspunderea civilă și penală a sponsorului sau a investigatorului. În acest scop, sponsorul sau un reprezentant legal al sponsorului trebuie să fie stabilit în Comunitate.
Produsele medicamentoase experimentale și, după caz, dispozitivele utilizate pentru administrarea acestora, sunt furnizate gratuit de sponsor, în cazul în care statele membre nu au stabilit condiții precise care se pot aplica în cazuri excepționale.
Statele membre informează Comisia despre condițiile stabilite.
Articolul 20
Comisia adaptează prezenta directivă pentru a ține seama de progresul științific și tehnic.
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 21 alineatul (3).
Articolul 21
Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.
Articolul 22
Punerea în aplicare
Statele membre aplică aceste acte începând cu 1 mai 2004 cel târziu.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitățile de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 23
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 24
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
( 1 ) JO L 117, 8.5.1990, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/81/CE (JO L 330, 5.12.1998, p. 13).
( 2 ) JO L 117, 8.5.1990, p. 15. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/35/CE (JO L 169, 27.6.1997, p. 72).
( 3 ) JO L 378, 27.12.2006, p. 1.
( 4 ) JO L 147, 9.6.1975, p. 13. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/39/CE a Consiliului (JO L 214, 24.8.1993, p. 22).
( 5 ) JO L 193, 17.7.1991, p. 30.
( 6 ) JO L 311, 28.11.2001, p. 67.