Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât un „grup de inspectori de muncă principali” activează neoficial din 1982;

întrucât Comunicarea Comisiei ( 1 ) privind programul său referitor la securitatea, igiena și sănătatea la locul de muncă are în vedere formalizarea întâlnirilor periodice ale acestui grup;

întrucât Concluziile Consiliului din 21 decembrie 1992 privind aplicarea efectivă și întărirea legislației comunitare în domeniul afacerilor sociale ( 2 ) invită statele membre și Comisia să încurajeze și să sprijine cooperarea continuă apropiată între membrii grupului în ceea ce privește principiul subsidiarității;

întrucât Comunicarea Comisiei ( 3 ) privind programul său referitor la securitatea, igiena și sănătatea la locul de muncă prevede transformarea „Grupului de inspectori de muncă principali” în comitet;

întrucât Rezoluția Consiliului din 16 iunie 1994 privind dezvoltarea cooperării administrative în ceea ce privește aplicarea și întărirea legislației comunitare pe piața internă ( 4 ) dezvoltă o abordare a cooperării administrative între statele membre și între acestea și Comisie, pe baza obligațiilor reciproce de asistență și transparență și a principiilor proporționalității și confidențialității;

întrucât această abordare ar trebui, de asemenea, adoptată pentru aplicarea și întărirea legislației comunitare sociale în domeniul sănătății și securității la locul de muncă, în special așa cum este prevăzut în Cartea Albă a Comisiei privind politica socială europeană (paragraful 10B) și Programul de acțiune socială pe termen mediu;

întrucât identificarea, analizarea și rezolvarea problemelor practice referitoare la aplicarea și monitorizarea aplicării legislației comunitare secundare privind sănătatea și securitatea la locul de muncă intră în special în competența serviciilor naționale de inspecție a muncii și necesită o cooperare strânsă între acele servicii și Comisie;

întrucât „Comitetul inspectorilor de muncă principali”, datorită experienței sale îndelungate, reprezintă un cadru adecvat pentru monitorizarea, pe baza cooperării strânse dintre membrii săi și Comisie, a aplicării eficiente și echivalente a legislației comunitare secundare privind sănătatea și securitatea la locul de muncă și pentru analizarea riguroasă a chestiunilor practice legate de monitorizarea aplicării legislației în acest domeniu;

întrucât prezenta decizie nu aduce atingere obligațiilor statelor membre care decurg din Convenția privind inspecția muncii a OIM din 11 iulie 1947 (nr. 81),

DECIDE:

(1) Comisia este sprijinită de un „Comitet al inspectorilor de muncă principali”, denumit în continuare „comitet”.

(2) Comitetul este alcătuit din reprezentanți ai serviciilor de inspecție a muncii din statele membre.

(1) Comitetul furnizează Comisiei, la solicitarea acesteia sau din proprie inițiativă, avizul său cu privire la toate problemele referitoare la aplicarea de către statele membre a legislației comunitare privind sănătatea și securitatea la locul de muncă.

(2) Datorită diversității responsabilităților serviciilor naționale de inspecție a muncii, care pot depăși domeniul sănătății și securității la locul de muncă, comitetul, la solicitarea Comisiei sau din proprie inițiativă, își dă de asemenea avizul privind problemele care fac obiectul altor domenii ale legislației sociale comunitare care au impact asupra sănătății și securității la locul de muncă.

(3) Comitetul propune Comisiei orice inițiativă pe care acesta o consideră adecvată pentru a încuraja aplicarea legislației comunitare cu privire la sănătatea și securitatea la locul de muncă, în special prin intermediul unei cooperări strânse între sistemele naționale de inspecție a muncii.

Comitetul adoptă un program de trei ani în care fiecare activitate ce urmează a fi întreprinsă este specificată pentru fiecare an, ținând seama de evaluarea activităților întreprinse în anul precedent.

Poate fi desemnat câte un membru supleant pentru fiecare membru titular. Un membru supleant participă la reuniunile comitetului doar în cazul în care membrul titular nu poate fi prezent.

(2) Membrii titulari și supleanți ai comitetului sunt numiți de către Comisie la propunerea statelor membre.

Atunci când prezintă Comisiei numele candidaților lor, statele membre se asigură că aceștia sunt reprezentanți principali ai serviciilor de inspecție a muncii mandatați să îndeplinească sarcinile comitetului.

(3) Durata mandatului membrilor comitetului este de trei ani. Mandatul poate fi reînnoit.

(4) Durata mandatului unui membru se încheie înainte de expirarea perioadei de trei ani, cu ocazia demisiei sau decesului său, sau ca urmare a unei înștiințări a Comisiei din partea statelor membre respective privind încetarea mandatului.

Lista membrilor se publică de către Comisie, spre informare, în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(2) Președintele este sprijinit de doi vicepreședinți aleși dintre membrii celor două state membre care dețin președinția Consiliului în anul respectiv.

(4) Biroul pregătește și organizează activitatea comitetului în asociere cu serviciile Comisiei, care funcționează ca secretariat al comitetului, biroului și grupurilor de lucru menționate la articolul 9.

(1) Comitetul poate, de comun acord cu reprezentantul Comisiei, să invite să ia parte la activitățile sale orice persoană care are o competență particulară în ceea ce privește un punct înscris pe ordinea de zi.

(2) Orice membru titular sau membru supleant poate fi însoțit de un expert, cu condiția ca membrul să prezinte președintelui o cerere motivată cu cel puțin o lună înainte de întrunirea comitetului în cauză.

(1) Comitetul poate, în acord cu reprezentantul Comisiei, să creeze grupuri de lucru.

(2) Grupurile de lucru sunt prezidate de un membru al Comitetului sau un expert al serviciilor de inspecție a muncii din statele membre și se compun din membri ai comitetului și/sau experți, după caz. Grupurile de lucru raportează comitetului în sesiunile plenare.

(1) Comitetul și biroul sunt convocate de către președintele comitetului din proprie inițiativă sau la solicitarea unei treimi a membrilor comitetului. Comitetul se întrunește de cel puțin două ori pe an.

(2) Reprezentanții Comisiei iau parte la ședințele comitetului și grupurilor de lucru.

(3) Următoarele persoane pot asista la reuniunile comitetului în calitate de observatori:

(1) Comisia poate, atunci când solicită avizul Comitetului, să stabilească un termen înăuntrul căruia avizul să fie emis.

(3) Concluziile comitetului se comnsemnează în scris. În cazul diferențelor de opinie între membrii Comitetului, Comisiei îi este înaintată o declarație scrisă privind punctele de vedere exprimate.

Comitetul adoptă propriul regulament de procedură care trebuie să stabilească modalitățile practice ale funcționării sale, inclusiv în ceea ce privește convocarea de reuniuni și organizarea grupurilor de lucru.

(1) Comitetul prezintă Comisiei un raport anual privind activitățile sale, în special cu privire la orice problemă legată de aplicarea sau monitorizarea aplicării legislației comunitare secundare privind sănătatea și securitatea la locul de muncă.

(2) Comisia înaintează raportul respectiv Consiliului, Parlamentului European, Comitetului Economic și Social European și Comitetului consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă.

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 214 din tratat, membrii comitetului au obligația de a nu divulga informațiile care le-au fost aduse la cunoștință prin intermediul activității comitetului sau grupurilor sale de lucru, atunci când Comisia sau un membru al comitetului solicită ca informația furnizată sau avizul solicitat să fie păstrate confidențiale.

În astfel de cazuri, la ședințe trebuie să participe numai membrii comitetului și reprezentanții Comisiei.

		Jurnalul Oficial
		No	page	date
►M1	DECIZIA COMISIEI din 22 octombrie 2008	L 288	5	30.10.2008