Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 235,

având în vedere propunerea Comisiei ( 1 ),

având în vedere avizul Parlamentului European ( 2 ),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social ( 3 ),

întrucât soiurile de plante ridică probleme specifice privind regimul proprietății industriale aplicabil;

întrucât regimurile de proprietate industrială privind soiurile de plante nu au fost armonizate la nivel comunitar și sunt în continuare reglementate de dreptul intern al statelor membre, ale cărui dispoziții nu sunt uniforme;

întrucât, de aceea, se recomandă instituirea, în paralel cu regimurile naționale, a unui regim comunitar permițând acordarea de drepturi de proprietate industrială valabile pe întreg teritoriul Comunității;

întrucât este oportun ca punerea în practică și aplicarea regimului comunitar menționat anterior să fie asigurate nu de către autoritățile statelor membre, ci de către un birou comunitar cu personalitate juridică, numit „Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante”;

întrucât sistemul trebuie să țină cont, de asemenea, de evoluția tehnicilor de selecție a soiurilor, inclusiv de biotehnologie; întrucât, pentru a încuraja selecția și dezvoltarea noilor soiuri, toți producătorii de soiuri de plante ar trebui să beneficieze de o protecție mai bună în comparație cu cea din prezent, fără a compromite totuși, în mod nejustificat, accesul la protecție în general, sau în cazul particular al anumitor tehnici de selecție;

întrucât soiurile din toate genurile și speciile botanice ar trebui protejate;

întrucât toate soiurile care ar trebui protejate trebuie să răspundă unor cerințe recunoscute internațional, și anume să fie distincte, omogene, stabile și noi, și trebuie să fie desemnate printr-o denumire stabilită pentru fiecare soi;

întrucât este important să se prevadă o definiție a „soiului de plante” pentru a asigura o bună funcționare a sistemului;

întrucât această definiție nu trebuie nici să modifice eventualele definiții stabilite anterior în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală sau al altor drepturi de proprietate industrială, mai ales în domeniul brevetelor, nici să impieteze asupra aplicării sau să împiedice aplicarea legilor care reglementează protecția produselor, inclusiv a celor vegetale și a materialului vegetal, sau a procedeelor în temeiul altor asemenea drepturi de proprietate industrială;

întrucât este totuși de dorit să existe o definiție comună în cele două domenii; întrucât, prin urmare, trebuie susținute eforturile necesare la nivel internațional pentru a se ajunge la o definiție comună;

întrucât acordarea protecției comunitare pentru soiurile de plante necesită o evaluare a caracteristicilor importante specifice soiurilor; întrucât aceste caracteristici nu trebuie să se refere neapărat la importanța lor economică;

întrucât sistemul trebuie, de asemenea, să precizeze clar cine are dreptul la protecția comunitară a soiurilor de plante; întrucât, în anumite cazuri, acesta ar putea aparține mai multor persoane, și nu uneia singure; întrucât trebuie reglementată împuternicirea formală pentru depunerea unei cereri;

întrucât regimul trebuie, de asemenea, să precizeze în mod clar sensul termenului „titular” utilizat în prezentul regulament; întrucât, ori de câte ori acest termen este utilizat fără altă precizare în prezentul regulament, inclusiv în articolul 29 alineatul (5), el trebuie înțeles în sensul articolului 13 alineatul (1);

întrucât, ținând cont de faptul că protecția comunitară a soiurilor de plante trebuie să aibă un efect uniform în întreaga Comunitate, tranzacțiile comerciale supuse aprobării titularului trebuie să fie clar definite; întrucât sfera de aplicare a protecției trebuie extinsă, față de cea prevăzută în majoritatea sistemelor naționale, la anumite materiale din soiul respectiv, pentru a lua în considerare schimburile cu țările din afara Comunității unde nu există nici un fel de protecție; întrucât introducerea principiului epuizării drepturilor trebuie totuși să garanteze că protecția nu este excesivă;

întrucât, pentru a încuraja selecția soiurilor, sistemul confirmă, în principiu, regula internațional recunoscută a liberului acces la soiurile protejate pentru obținerea de noi soiuri pe baza soiurilor protejate și exploatarea acestor noi soiuri;

întrucât, în anumite cazuri, atunci când noul soi, deși distinct, derivă din soiul de origine, trebuie să se instituie o anumită formă de dependență față de titularul soiului de origine;

întrucât exercitarea drepturilor conferite de protecția comunitară a soiurilor de plante trebuie supusă restricțiilor prevăzute în dispozițiile adoptate în interes public;

întrucât aceasta presupune protecția producției agricole; întrucât, în acest scop, agricultorii trebuie să fie autorizați să folosească produsul recoltelor lor, în conformitate cu anumite metode, în scopul înmulțirii;

întrucât trebuie să se asigure definirea acestor metode la nivel comunitar;

întrucât, în anumite cazuri, trebuie prevăzute și licențe obligatorii, în interesul public, ceea ce poate include necesitatea aprovizionării pieței cu material prezentând caracteristici stabilite sau continuarea încurajării selecției constante a soiurilor ameliorate;

întrucât utilizarea denumirilor soiurilor prevăzute trebuie să devină obligatorie;

întrucât protecția comunitară a soiurilor de plante trebuie să aibă în principiu o durată de cel puțin douăzeci și cinci de ani, iar în cazul soiurilor viticole și arboricole, de cel puțin 30 de ani; întrucât trebuie precizate alte cauze de încetare a dreptului;

întrucât protecția comunitară a soiurilor de plante îi revine titularului, iar rolul său în conformitate cu regimurile legale nearmonizate ale statelor membre, mai ales în materie de drept civil, trebuie prin urmare clarificat; întrucât aceasta se aplică și reglementării infracțiunilor și respectării dreptului de a beneficia de protecția comunitară a soiurilor de plante;

întrucât este necesar să se verifice că aplicarea integrală a principiilor regimului de protecție comunitară a soiurilor de plante nu este compromisă de efectele altor sisteme; întrucât, în acest scop, se impun anumite norme în conformitate cu angajamentele internaționale existente ale statelor membre privind raporturile cu alte drepturi de proprietate industrială;

întrucât trebuie să se cerceteze dacă și în ce măsură condițiile de protecție acordate de alte sisteme de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, trebuie adaptate sau modificate din rațiuni de coerență cu regimul de protecție comunitară a soiurilor de plante; întrucât, dacă este cazul, ar trebui adoptate noi dispoziții comunitare în acest scop, cuprinzând norme echilibrate;

întrucât obligațiile și competențele Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante, inclusiv ale camerelor sale de recurs, privind acordarea, anularea sau verificarea titlurilor de protecție comunitară a soiurilor de plante, precum și publicarea, trebuie să se inspire pe cât posibil din normele stabilite pentru alte sisteme, același lucru fiind valabil pentru structura Oficiului și a regulamentului acestuia de procedură, cooperarea cu Comisia și cu statele membre, în special prin intermediul unui consiliu de administrație, participarea oficiilor de examinare la examinarea tehnică și, în plus, măsurile bugetare necesare;

întrucât Oficiul trebuie asistat și controlat de către consiliul de administrație menționat anterior, format din reprezentanții statelor membre și ai Comisiei;

întrucât tratatul nu prevede, în scopul adoptării prezentului regulament, alte competențe de acțiune în afara celor prevăzute în articolul 235;

întrucât prezentul regulament ia în considerare convențiile internaționale existente, cum sunt Convenția internațională privind protecția soiurilor de plante (convenția UPOV), Convenția privind eliberarea brevetelor europene (Convenția Europeană de Brevetare) sau Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț, inclusiv de comerțul cu mărfuri contrafăcute; întrucât, prin urmare, nu se aplică interdicția de brevetare pentru soiurile de plante decât în limitele prevăzute în Convenția Europeană de Brevetare, adică pentru soiurile de plante ca atare;

întrucât prezentul regulament ar trebui reexaminat în vederea unei eventuale modificări în urma evoluției convențiilor menționate anterior,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Se instituie un regim de protecție comunitară a soiurilor de plante, ca formă unică și exclusivă de protecție comunitară a proprietății industriale a soiurilor de plante.

Protecția comunitară a soiurilor de plante are un efect uniform pe teritoriul Comunității, nu poate fi acordată, transferată și nu poate înceta pe acest teritoriu decât în mod uniform.

Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului statelor membre de a elibera titluri naționale de protecție a soiurilor de plante, sub rezerva articolului 92 alineatul (1).

În scopul punerii în aplicare a prezentului regulament, se instituie un Oficiu Comunitar pentru Soiuri de Plante, denumit în continuare „Oficiu”.

CONDIȚIILE CARE REGLEMENTEAZĂ ACORDAREA PROTECȚIEI COMUNITARE A SOIURILOR DE PLANTE

(1) Soiurile din toate genurile și speciile botanice, inclusiv, în special, hibrizii acestora, pot face obiectul protecției comunitare a soiurilor de plante.

(2) În sensul prezentului regulament, prin „soi” se înțelege un ansamblu vegetal dintr-un singur taxon botanic de la nivelul elementar cunoscut și care, fie că îndeplinește sau nu în totalitate condițiile de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante, poate:

(3) Un ansamblu vegetal este constituit din plante întregi sau din părți de plante în măsura în care aceste părți pot produce plante întregi, ambele fiind denumite în continuare „constituenți ai soiului”.

(4) Manifestarea caracteristicilor menționate în alineatul (2) prima liniuță poate să varieze sau nu între constituenții soiurilor de același tip, cu condiția ca gradul de variație să rezulte din genotip sau din combinația genotipurilor.

Protecția comunitară a soiurilor de plante este acordată soiurilor care sunt:

În plus, soiul trebuie desemnat printr-o denumire în conformitate cu dispozițiile articolului 63.

(1) Un soi este considerat distinct dacă se distinge net, prin manifestarea caracteristicilor care rezultă dintr-un genotip sau dintr-o combinație de genotipuri date, de orice alt soi a cărui existență este notorie la data depunerii cererii stabilite în conformitate cu articolul 51.

(2) Existența unui alt soi se consideră ca fiind notorie în cazul în care, la data depunerii cererii stabilite în conformitate cu articolul 51:

Normele de aplicare adoptate în conformitate cu articolul 114 pot conține, cu titlu ilustrativ, alte cazuri considerate notorii.

Un soi este considerat omogen în cazul în care, sub rezerva variațiilor care ar putea rezulta din particularitățile înmulțirii sale, este suficient de omogen în manifestarea caracteristicilor analizate pentru stabilirea distincției și a oricărei alte caracteristici utilizate pentru descrierea soiului.

Un soi este considerat stabil în cazul în care manifestarea caracteristicilor acestuia cuprinse în examinarea distincției și a oricărei alte caracteristici utilizate pentru descrierea soiului rămâne neschimbată în urma înmulțirilor succesive sau, în cazul unui anumit ciclu de înmulțire, la sfârșitul fiecărui ciclu.

(1) Un soi este considerat nou în cazul în care, la data depunerii cererii prevăzute la articolul 51, nu s-au vândut și nu s-au cedat într-un alt mod terților, în sensul articolului 11, de către ameliorator sau cu consimțământul acestuia, constituenți ai soiului sau un material recoltat aparținând soiului, în vederea exploatării soiului:

(2) Cesiunea constituenților soiului unei agenții oficiale, în scopuri legale, sau unor terțe persoane pe baza unui contract sau a oricărui fel de raport de drept cu scopul exclusiv al producerii, reproducerii, înmulțirii, condiționării sau stocării, nu este considerată cedare către terți în sensul alineatului (1), cu condiția ca amelioratorul să-și păstreze dreptul exclusiv de cedare a acestor constituenți ai soiului sau a altora și cu condiția să nu fi realizat altă cesiune. Totuși, această cesiune a constituenților soiului se consideră cesiune în sensul alineatului (1) în cazul în care acești constituenți sunt utilizați în mod repetat pentru producerea unui soi hibrid și în cazul în care are loc o cesiune a constituenților soiului sau a unui material recoltat aparținând soiului hibrid.

De asemenea, cesiunea constituenților soiului de către o societate sau întreprindere în sensul articolului 58 al doilea paragraf din tratat către o altă societate sau întreprindere dintre acestea nu se consideră cedare către terți dacă una dintre acestea aparține în întregime celeilalte sau dacă amândouă aparțin în întregime unei a treia societăți sau întreprinderi de acest tip, cu condiția să nu se fi efectuat o altă cedare. Prezenta dispoziție nu se aplică societăților cooperatiste.

(3) Cesiunea constituenților soiului sau a materialului recoltat aparținând soiului care au fost produse pe baza plantelor cultivate în scopurile prevăzute în articolului 15 literele (b) și (c) și care nu sunt folosite în vederea unei noi reproduceri sau înmulțiri, nu se consideră exploatare a soiului decât dacă se face trimitere la acest soi în vederea cesiunii.

De asemenea, nu se consideră cesiuni către terți cesiunile care se datorează sau sunt consecința faptului că amelioratorul a prezentat soiul într-o expoziție oficială sau recunoscută oficial în sensul convenției privind expozițiile internaționale, sau într-o expoziție organizată într-un stat membru și recunoscută oficial ca echivalentă de către respectivul stat membru.

(1) Persoanele care au creat sau au descoperit și au dezvoltat soiul, sau succesorii ori avânzii-cauză ai acestora, ambii denumiți în continuare „ameliorator”, au dreptul, amândoi, atât persoana, cât și succesorul sau avândul-cauză, la protecția comunitară a soiurilor de plante.

(2) Dacă două sau mai multe persoane au creat, descoperit și dezvoltat soiul împreună, acest drept aparține concomitent acestor persoane sau succesorilor sau avânzilor-cauză respectivi. Prezenta dispoziție se aplică de asemenea în cazul a două sau mai multe persoane, dacă una sau mai multe dintre acestea au descoperit soiul, iar cealaltă sau celelalte l-au dezvoltat.

(3) Dreptul la protecție comunitară aparține, de asemenea, concomitent, atât amelioratorului, cât și oricărei/oricăror alte persoane dacă amelioratorul și cealaltă persoană sau celelalte persoane au fost de acord cu existența unui drept comun și au declarat acest lucru în scris.

(4) Dacă amelioratorul este salariat, dreptul la protecția comunitară a soiurilor de plante se definește în conformitate cu legislația națională aplicabilă contractului de muncă în cadrul căruia soiul a fost creat, descoperit sau dezvoltat.

(5) Dacă dreptul la protecția comunitară a soiurilor de plante este deținut concomitent de două sau mai multe persoane în temeiul alineatelor (2), (3) și (4), una sau mai multe dintre acestea pot să le împuternicească pe celelalte, printr-o declarație scrisă, să solicite protecția menționată anterior.

Orice persoană fizică sau juridică, precum și orice organism asimilat unei persoane juridice în temeiul legislației care îl reglementează, pot să depună o cerere de protecție comunitară a soiurilor de plante.

Drepturile titularului protecției comunitare a soiurilor de plante și limitări

(1) Protecția comunitară a soiurilor de plante are ca scop să rezerve titularului sau titularilor săi, denumiți în continuare „titular”, dreptul de a îndeplini acțiunile prevăzute la alineatul (2).

(2) Fără a aduce atingere articolelor 15 și 16, autorizarea titularului este necesară pentru următoarele acțiuni, care privesc constituenții soiului sau materialul recoltat aparținând soiului protejat, denumiți în continuare „material”:

(3) Alineatul (2) se aplică materialului recoltat numai dacă acesta a fost obținut prin utilizarea neautorizată de constituenți ai soiului din soiul protejat și numai dacă titularul nu și-a putut exercita în mod rezonabil dreptul privind constituenții soiului menționați.

(4) Normele de aplicare prevăzute la articolul 114 pot prevedea ca, în cazuri specifice, alineatul (2) din prezentul articol să se aplice de asemenea și produselor obținute direct din materialul soiului protejat. Acesta se poate aplica numai dacă respectivele produse au fost obținute prin utilizarea neautorizată de material aparținând soiului protejat și dacă titularul și-a putut exercita în mod rezonabil dreptul privind materialul menționat. Dacă alineatul (2) se aplică produselor obținute direct, acestea din urmă sunt de asemenea considerate ca fiind „material”.

(6) În sensul alineatului (5) litera (a), un soi este recunoscut ca fiind esențial derivat dintr-un alt soi, denumit în continuare „soi inițial”, dacă:

(7) Regulamentul de punere în aplicare prevăzut la articolul 114 poate defini formele de derivare care intră cel puțin sub incidența dispozițiilor alineatului (6).

(8) Fără a aduce atingere articolelor 14 și 29, exercitarea drepturilor conferite de protecția comunitară a soiurilor de plante nu poate încălca nici una din dispozițiile adoptate din motive de moralitate publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a vieții și sănătății persoanelor, animalelor și plantelor, de protecție a mediului, de protecție a proprietății industriale sau comerciale sau în vederea salvgardării concurenței, comerțului și producției agricole.

(1) Fără a aduce atingere articolului 13 alineatul (2) și pentru a salvgarda producția agricolă, agricultorii sunt autorizați să utilizeze, în vederea înmulțirii în aer liber în propriile lor ferme, produsul recoltei obținute prin cultivarea, în propriile lor ferme, a materialului de înmulțire din soiuri care beneficiază de protecția comunitară a soiurilor de plante, altele decât soiurile hibride sau sintetice.

(3) Condițiile care permit aplicarea derogării prevăzute la alineatul (1) și salvgardarea intereselor legitime ale amelioratorului și ale agricultorului sunt prevăzute, până la intrarea în vigoare a prezentului regulament, în regulamentul de aplicare menționat la articolul 114, pe baza următoarelor criterii:

Protecția comunitară a soiurilor de plante nu se extinde asupra actelor privind materialul aparținând soiului protejat sau unui soi care intră sub incidența dispozițiilor articolul 13 alineatul (5), care a fost cedat unor terți de către titular sau cu consimțământul acestuia, oriunde în Comunitate, sau privind materialul derivat din materialul menționat anterior, cu condiția ca aceste acte:

(1) Orice persoană care, pe teritoriul Comunității, oferă sau cedează unor părți terțe, în scopuri comerciale, constituenți ai unor soiuri protejate sau ai unor soiuri care intră sub incidența articolului 13 alineatul (5), este obligată să utilizeze denumirea soiului care a fost atribuită soiului în conformitate cu articolul 63; în scris, denumirea soiului trebuie să fie ușor de recunoscut și lizibilă. Dacă o marcă, un nume sau o indicație similară sunt asociate denumirii atribuite, această denumire ca atare trebuie să fie ușor de recunoscut.

(2) Orice persoană care efectuează asemenea acte pentru orice alt material din soi trebuie să precizeze această denumire, în conformitate cu celelalte dispoziții legislative sau la cererea unei autorități, a cumpărătorului sau a oricărei alte persoane care are un interes legitim.

(3) Alineatele (1) și (2) continuă să se aplice și după încetarea protecției comunitare a soiurilor de plante.

(1) Titularul nu poate utiliza un drept conferit în ceea ce privește o denumire identică cu denumirea soiului pentru a îngrădi libera utilizare a acestei denumiri pentru soiul respectiv, chiar și după stingerea protecției comunitare a soiurilor de plante.

(2) Un terț poate utiliza un drept conferit în ceea ce privește o denumire identică cu denumirea soiului pentru a îngrădi libera utilizare a acestei denumiri numai dacă acest drept a fost acordat înaintea atribuirii denumirii menționate, în conformitate cu articolul 63.

(3) Dacă un soi beneficiază de protecția comunitară a soiurilor de plante sau, într-un stat membru sau o țară a Uniunii internaționale pentru protecția soiurilor de plante, de un titlu național de proprietate, denumirea care i-a fost atribuită sau oricare altă denumire cu care aceasta ar putea fi confundată nu poate fi utilizată pe teritoriul Comunității, pentru un alt soi din aceeași specie botanică sau dintr-o specie înrudită, în temeiul publicării realizate în conformitate cu articolul 63 alineatul (5) sau pentru materialul din celălalt soi.

(1) Durata protecției comunitare a soiurilor de plante este până la sfârșitul celui de-al 25-lea an calendaristic sau, în cazul soiurilor viticole și arboricole, până la sfârșitul celui de-al 30-lea an calendaristic de după anul acordării protecției.

(2) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate, pentru genuri și specii determinate, să prevadă o prelungire de maximum 5 ani a acestor perioade.

(3) Protecția comunitară a soiurilor de plante încetează înaintea expirării perioadelor prevăzute în alineatul (1) sau stabilite în conformitate cu alineatul (2) dacă titularul renunță la ea printr-o declarație scrisă adresată Oficiului, stingerea intrând în vigoare în a doua zi de la primirea declarației de către Oficiu.

(1) Oficiul declară nulă și neavenită protecția comunitară a soiurilor de plante dacă se stabilește că:

(2) Dacă protecția comunitară a soiurilor de plante este declarată nulă și neavenită, se consideră că aceasta nu a avut, de la început, efectele prevăzute de prezentul regulament.

(1) Oficiul retrage titularului protecția comunitară a soiurilor de plante, cu efect in futurum, dacă se stabilește că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8 sau 9. Dacă se stabilește că aceste condiții nu mai erau îndeplinite la o dată anterioară decăderii din dreptul la protecție, decăderea poate intra în vigoare începând cu data respectivă.

(2) Oficiul poate retrage titularului protecția comunitară a soiurilor de plante cu efect in futurum, dacă titularul, după ce a fost înștiințat, și într-un termen stabilit de Oficiu:

(1) Dacă nu se prevede altfel în articolele 23–29, protecția comunitară a soiurilor de plante ca obiect al proprietății este considerată în toate privințele și pe întreg teritoriul Comunității ca un drept de proprietate echivalent al statului membru pe teritoriul căruia:

(2) Dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), statul în cauză este statul membru în care își are sediul Oficiul.

(3) Dacă registrul prevăzut la alineatul (1) conține, pentru titular sau pentru reprezentanții autorizați ai acestuia, domicilii, sedii sau întreprinderi în două sau mai multe state membre, primul domiciliu sau sediu menționat este cel luat în considerare la aplicarea alineatului (1).

(4) Dacă două sau mai multe persoane sunt înscrise în registrul prevăzut la alineatul (1) ca titulari comuni, primul dintre aceștia, în ordinea înscrierii și a îndeplinirii condițiilor, este cel luat în considerare pentru aplicarea alineatului (1) litera (a). Dacă nici unul dintre titularii comuni nu îndeplinește condițiile prevăzute în alineatul (1) litera (a), se aplică alineatul (2).

(1) Protecția comunitară a soiurilor de plante poate fi transferată unuia sau mai multor succesori legali sau avânzi-cauză.

(2) Transferul protecției comunitare a soiurilor de plante prin cesiune nu se poate efectua decât în favoarea succesorilor legali sau a avânzilor-cauză care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 12 și 82. Acesta trebuie făcut în scris și presupune semnarea unui contract de către ambele părți, cu excepția cazului în care este rezultatul unei hotărâri judecătorești sau a oricărui act care încheie o procedură judiciară. În caz contrar, acesta devine nul.

(3) Dacă articolul 100 nu prevede altfel, transferul nu aduce atingere drepturilor dobândite de către terți înaintea datei transferului.

(4) Un transfer nu are efect față de Oficiu și nu este opozabil terților decât dacă sunt prezentate documentele justificative prevăzute în dispozițiile de aplicare și după înscrierea acestuia în registrul protecției comunitare a soiurilor de plante. Totuși, un transfer care nu face încă obiectul unei înscrieri este opozabil unor terțe părți care au dobândit drepturi după data transferului, dar care aveau cunoștință de acesta la data dobândirii acestor drepturi.

Protecția comunitară a soiurilor de plante poate face obiectul unor măsuri de executare forțată și al unor măsurilor provizorii și de protecție în sensul articolului 24 din Convenția privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, semnată la Lugano la 16 septembrie 1988, denumită în continuare „convenția de la Lugano”.

Până la intrarea în vigoare, în statele membre, a normelor comune în domeniu, protecția comunitară a soiurilor de plante nu poate fi inclusă în procedura de faliment sau într-o procedură analogă decât în statul membru în care a fost inițiată întâi o asemenea procedură în temeiul legislației naționale sau al convențiilor aplicabile în domeniu.

Solicitarea protecției comunitare a soiurilor de plante ca obiect al proprietății

Articolele 22-25 se aplică cererilor de protecție comunitară a soiurilor de plante. În ceea ce privește cererile, trimiterile din prezentul articol la Registrul pentru protecția comunitară a soiurilor de plante se consideră ca trimiteri la Registrul cererilor de protecție comunitară a soiurilor de plante.

(1) Protecția comunitară a soiurilor de plante poate face, în totalitate sau doar în parte, obiectul licențelor contractuale de exploatare. Aceste licențe pot fi exclusive sau neexclusive.

(2) Titularul poate invoca drepturile conferite de protecția comunitară a soiurilor de plante împotriva unei persoane care deține o licență de exploatare, care încalcă una din condițiile sau limitele prevăzute de licența sa în temeiul alineatului (1).

În cazul coproprietății asupra protecției comunitare a soiurilor de plante, articolele 22-27 se aplică mutatis mutandis părților respective ale cotitularilor, cu condiția ca aceste părți să fi fost determinate.

(1) O licență obligatorie este acordată de Oficiu uneia sau mai multor persoane, în cazul în care această persoană sau aceste persoane solicită acest lucru, dar numai în interes public și după consultarea Consiliului de administrație prevăzut la articolul 36.

(2) La solicitarea unui stat membru, a Comisiei sau a unei organizații create la nivel comunitar și înregistrate de Comisie, se poate acorda o licență obligatorie fie unei categorii de persoane care corespund unor condiții specifice, fie oricărei persoane dintr-unul sau mai multe state membre sau din întreaga Comunitate. Aceasta se poate acorda numai în interes public și cu acordul Consiliului de administrație.

(3) În cazul acordării licenței obligatorii în temeiul alineatelor (1), (2), (5) sau (5a), Oficiul precizează tipul de acte reglementate și condițiile rezonabile care trebuie respectate, precum și condițiile specifice prevăzute la alineatul (2). Condițiile rezonabile țin seama de interesele oricărui titular al unei protecții a soiurilor de plante care ar fi afectate prin acordarea unei licențe obligatorii. Acestea pot conține o limită de durată posibilă, plata unei redevențe corespunzătoare cu titlu de remunerație echitabilă a titularului și îi pot impune acestuia unele obligații pe care el trebuie să le îndeplinească în vederea utilizării licenței obligatorii.

(4) La sfârșitul fiecărui an începând cu acordarea licenței obligatorii în temeiul alineatelor (1), (2), (5) și (5a) și în limita duratei posibile menționate la alineatul (3), fiecare parte la procedură poate solicita ca decizia privind acordarea licenței de exploatare obligatorie să se anuleze sau să se modifice. Singurul motiv care se poate invoca în sprijinul acestei solicitări este că faptele decisive din momentul deciziei anterioare s-au modificat între timp.

(5) La cerere, se acordă licența obligatorie titularului protecției unui soi derivat în mod esențial, dacă se îndeplinesc criteriile enunțate la alineatul (1). Condițiile rezonabile prevăzute la alineatul (3) cuprind plata unei redevențe corespunzătoare cu titlu de remunerație echitabilă a titularului soiului inițial.

(5a) La cerere, se acordă titularului unui brevet privind o invenție biotehnologică o licență obligatorie în vederea exploatării neexclusive a unui soi de plante protejat în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Directiva 98/44/CE, cu condiția plății unei redevențe corespunzătoare cu titlu de remunerație echitabilă, în măsura în care titularul brevetului face dovada:

În cazul în care, pentru a-i permite achiziționarea sau exploatarea dreptului său asupra unui soi de plante, unui titular i s-a acordat, în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 98/44/CE, o licență obligatorie în vederea exploatării neexclusive a unei invenții brevetate, se acordă, la solicitarea titularului brevetului, o licență reciprocă neexclusivă în condiții rezonabile pentru exploatarea soiului de plante.

Importanța teritorială a licenței sau a licenței reciproce prevăzută în prezentul alineat se limitează la părțile Comunității prevăzute în brevet.

(6) Regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 114 poate cita alte cazuri ca exemple de interes public menționat la alineatele (1), (2) și (5a) și să precizeze, pe de altă parte, normele de aplicare a alineatelor (1)-(5a).

(7) Statele membre pot acorda licențe obligatorii numai în cazul unei protecții comunitare a soiurilor de plante.

(2) În fiecare dintre statele membre, Oficiul are cea mai largă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice prin legislația națională. Acesta poate în special să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și să introducă acțiuni în justiție.

(4) Cu acordul consiliului de administrație prevăzut la articolul 36, Oficiul poate însărcina agențiile naționale cu executarea unora dintre funcțiile sale administrative sau își poate stabili în acest scop propriile servicii în statele membre, sub rezerva consimțământului acestora din urmă.

(1) Statutul funcționarilor Comunităților Europene, regimul aplicabil celorlalți agenți și reglementările adoptate de comun acord de către instituțiile Comunităților Europene se aplică personalului Oficiului, fără a aduce atingere articolului 47 privind membrii camerelor de recurs.

(2) Fără a aduce atingere articolului 43, competențele atribuite autorității învestite cu dreptul de nominalizare prin statut și prin regimul aplicabil celorlalți agenți sunt exercitate de către Oficiu față de personalul său.

În cadrul Oficiului se aplică Protocolul Comunităților Europene privind privilegiile și imunitățile.

(1) Răspunderea contractuală a Oficiului este reglementată prin legea care se aplică contractului în cauză.

(2) Curtea de Justiție a Comunităților Europene este competentă să decidă în temeiul unei clauze compromisorii conținute în contractul încheiat cu Oficiul.

(3) În ceea ce privește răspunderea necontractuală, Oficiul trebuie să repare, în conformitate cu principiile generale de drept ale statelor membre, prejudiciile cauzate de serviciile sale sau de agenții săi în exercițiul funcțiunilor lor.

(4) Curtea de Justiție a Comunităților Europene este competentă să decidă în litigiile privind repararea prejudiciilor prevăzute la alineatul (3).

(5) Răspunderea personală a agenților față de Oficiu este reglementată de dispozițiile prevăzute în statut sau de regimul aplicabil celorlalți agenți.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei ( 5 ) se aplică în cazul documentelor deținute de Oficiu.

(2) Consiliul de administrație stabilește normele practice de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 într-un termen de șase luni de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1650/2003 al Consiliului din 18 iunie 2003 de modificare a regulamentului de instituire a unui regim de protecție comunitară a soiurilor de plante ( 6 ).

(3) Deciziile luate de Oficiu în aplicarea articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei plângeri adresate mediatorului sau al unei acțiuni la Curtea de Justiție, în condițiile prevăzute la articolele 195 și 230 din tratat.

(1) În cadrul Oficiului se aplică dispozițiile prevăzute în Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene ( 7 ).

(2) Cererile adresate Oficiului, documentele necesare instrumentării dosarului și orice alte documente trebuie transmise în una din limbile oficiale ale Comunităților Europene.

(3) Părțile participante la o procedură în cadrul Oficiului, în conformitate cu regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 114, au dreptul să inițieze procedurile scrise sau orale în oricare din limbile oficiale ale Comunităților Europene prin intermediul traducerii, iar în cazul audierilor, prin traduceri simultane în cel puțin o altă limbă oficială a Comunităților Europene, aleasă de către orice alt participant la procedură. Exercitarea acestor drepturi nu implică cheltuieli speciale pentru participanții la procedură.

(4) Serviciile de traducere necesare funcționării oficiului sunt în principiu furnizate de centrul de traduceri al organelor Uniunii.

(1) Dacă nu trebuie adoptate de camerele de recurs în temeiul articolului 71, deciziile Oficiului se adoptă de către președinte sau sub autoritatea acestuia.

(2) Sub rezerva alineatului (1), deciziile prevăzute la articolele 20, 21, 29, 59, 61, 62, 63 și 66 sau la articolul 100 alineatul (2) sunt adoptate de un comitet format din trei membri ai personalului Oficiului. Competențele respective ale membrilor comitetului, competențele lor în faza pregătitoare a deciziilor, condițiile de vot și rolul președintelui privind comitetul menționat anterior sunt stabilite în regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 114. În rest, membrii comitetului nu sunt condiționați de nici o altă instrucțiune atunci când adoptă deciziile.

(3) Deciziile președintelui, altele decât cele prevăzute la alineatul (2), în cazul în care nu sunt adoptate de către președinte însuși, pot fi adoptate de către un agent al Oficiului, care este autorizat în acest sens în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) litera (h).

(1) Se instituie un consiliu de administrație pe lângă Oficiu. În afara puterilor care îi sunt atribuite prin alte dispoziții din prezentul regulament sau prin dispozițiile prevăzute la articolele 113 și 114, consiliul de administrație exercită, în ceea ce privește Oficiul, următoarele atribuții:

(1) Consiliul de administrație se compune dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru și un reprezentant al Comisiei, precum și din locțiitorii acestora.

(2) Membrii consiliului de administrație pot fi asistați de consilieri sau de experți, sub rezerva dispozițiilor regulamentului de procedură.

(1) Consiliul de administrație alege în cadrul său un președinte și un vicepreședinte. Vicepreședintele înlocuiește din oficiu președintele în caz de incapacitate a acestuia din urmă.

(2) Mandatul președintelui sau al vicepreședintelui expiră dacă încetează să mai fie membri ai consiliului de administrație. Fără a aduce atingere dispoziției menționate anterior, durata mandatului președintelui sau al vicepreședintelui este de trei ani, cu excepția cazului în care un alt președinte sau vicepreședinte a fost ales înaintea expirării acestei perioade. Mandatul poate fi reînnoit.

(2) Dacă consiliul de administrație nu decide altfel, președintele Oficiului ia parte la deliberări. El nu are drept de vot.

(3) Consiliul de administrație se reunește o dată pe an într-o sesiune ordinară; în plus, se reunește la inițiativa președintelui sau la cererea Comisiei sau a altor state membre.

(4) Consiliul de administrație își stabilește regulamentul de procedură și poate, în conformitate cu acesta, să înființeze comitete sub autoritatea sa.

(5) Consiliul de administrație poate invita observatori să asiste la sesiunile sale.

Consiliul de administrație se reunește la sediul Comisiei, al Oficiului sau al unui oficiu de examinare. Modalitățile sunt stabilite de regulamentul de procedură.

(1) Consiliul de administrație își adoptă deciziile, altele decât cele prevăzute la alineatul (2), cu majoritate simplă a reprezentanților statelor membre.

(2) Deciziile pe care consiliul de administrație este abilitat să le adopte în temeiul ►M5 ————— ◄ al articolului 29, al articolului 36 alineatul (1) literele (a), (b), (d) și (e), al articolului 43, al articolului 47, al articolului 109, al articolului 3 și al articolului 112 se adoptă cu o majoritate de trei sferturi din reprezentanții statelor membre.

(4) Deciziile consiliului de administrație nu sunt obligatorii în sensul articolului 189 din tratat.

(2) În acest scop, președintele are în special funcțiile și competențele următoare:

(3) Președintele este asistat de unul sau mai mulți vicepreședinți. În caz de incapacitate a președintelui, vicepreședintele sau unul dintre vicepreședinți preia funcțiile acestuia în conformitate cu procedura prevăzută în normele stabilite sau în orientările formulate de către consiliul de administrație în temeiul articolului 36 alineatul (1).

(1) Președintele Oficiului este numit de Consiliu pe baza unei liste de candidați pe care Comisia o prezintă după ce a primit avizul consiliului de administrație. Puterea de revocare aparține Consiliului, care hotărăște la propunerea Comisiei, după ce consiliul de administrație și-a dat avizul.

(2) Mandatul președintelui nu depășește cinci ani. Mandatul poate fi reînnoit.

(3) Vicepreședintele sau vicepreședinții Oficiului sunt numiți sau revocați în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (1) și (2), după consultarea președintelui.

(4) Consiliul își exercită competența disciplinară asupra persoanelor prevăzute la alineatele (1) și (3).

(1) Comisia controlează legalitatea actelor președintelui pentru care legislația comunitară nu prevede nici un control al legalității exercitat de un alt organ, precum și legalitatea actelor consiliului de administrație privind bugetul Oficiului.

(2) Comisia cere ca orice act ilegal prevăzut la alineatul (1) să fie modificat sau anulat.

(3) Orice act prevăzut la alineatul (1), fie implicit sau explicit, poate fi deferit Comisiei de către orice stat membru, orice membru al consiliului de administrație sau orice altă persoană implicată direct și personal, în vederea controlării legalității acestuia. Comisia trebuie sesizată în termen de două luni începând din ziua în care partea interesată a luat cunoștință de actul în cauză. Aceasta adoptă și notifică o decizie în termen de două luni.

(2) Camera sau camerele de recurs sunt abilitate să decidă cu privire la recursurile formulate împotriva deciziilor prevăzute la articolul 67.

(3) Camera sau camerele de recurs sunt convocate în funcție de necesități. Numărul și sarcinile lor sunt stabilite în regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 114.

(2) Președintele alege, pentru fiecare dosar, ceilalți membri și locțiitorii acestora din lista membrilor calificați stabilită în conformitate cu articolul 47 alineatul (2).

(3) Dacă camera de recurs consideră că natura recursului o impune, ea poate adăuga, pentru dosarul în cauză, doi membri suplimentari din lista menționată anterior.

(4) Calificările necesare membrilor fiecărei camere de recurs, competențele acestora în faza de pregătire a deciziilor și condițiile de vot sunt stabilite în normele de aplicare prevăzute la articolul 114.

(1) Președinții camerelor de recurs și supleanții lor sunt numiți de Consiliu pe baza unei liste de candidați stabilită pentru fiecare președinte și pentru fiecare supleant în parte, pe care Comisia o prezintă după ce a obținut avizul consiliului de administrație. Mandatul este de cinci ani. Mandatul poate fi reînnoit.

(2) Ceilalți membri ai camerelor de recurs sunt aleși, în conformitate cu articolul 46 alineatul (2), pe baza unei liste de membri calificați întocmită de consiliul de administrație la propunerea Oficiului, pentru o perioadă de cinci ani. Lista se întocmește pentru o perioadă de cinci ani. Această perioadă poate fi reînnoită pentru toată lista sau doar pentru o parte a acesteia.

(3) Membrii camerelor de recurs sunt independenți. Atunci când iau decizii, ei nu trebuie să respecte nici o instrucțiune.

(4) Membrii camerelor de recurs nu pot fi nici membri ai comitetelor prevăzute la articolul 35 și nici nu pot îndeplini o altă funcție în cadrul Oficiului. Funcția de membru al unei camere de recurs poate fi exercitată și cu program redus.

(5) Membrii camerelor de recurs nu pot fi scoși din funcție și nici retrași de pe listă în timpul perioadei aplicabile după caz, decât dacă există motive serioase împotriva lor sau Curtea de Justiție a Comunităților Europene ia o decizie în acest sens, la cererea Comisiei, prezentată după ce a primit avizul consiliului de administrație.

(1) Membrii unei camere de recurs nu pot participa la o procedură de recurs dacă au un interes personal, dacă au reprezentat anterior una din părțile implicate în procedură sau dacă au luat parte la adoptarea deciziei care face obiectul recursului.

(2) Dacă, din motivele menționate la alineatul (1) sau din orice alt motiv, un membru al unei camere de recurs consideră că nu poate participa la o procedură de recurs, acesta înștiințează camera în acest sens.

(3) Membrii unei camere de recurs pot fi recuzați de orice parte la procedură pentru unul dintre motivele menționate în alineatul (1) sau dacă sunt suspectați de lipsă de imparțialitate. Recuzarea nu este acceptabilă dacă partea la procedura de recurs este deja angajată în procedură, deși a luat deja la cunoștință motivul recuzării. Recuzarea nu poate fi fondată pe naționalitatea membrilor.

(4) Camerele de recurs decid, în cazurile prevăzute în alineatele (2) și (3), fără participarea membrului în cauză. Pentru adoptarea deciziei, membrul care se retrage sau este recuzat va fi înlocuit în cadrul camerei de recurs de supleantul său.

(1) O cerere de protecție comunitară a soiurilor de plante se depune, după dorința depunătorului:

Modalitățile de transmitere a informațiilor prevăzute la alineatul (1) litera (b) pot fi stabilite în normele de aplicare prevăzute la articolul 114. Omiterea informării Oficiului asupra cererii în conformitate cu litera (b) nu afectează validitatea cererii dacă aceasta parvine Oficiului în termen de o lună de la depunerea ei la serviciul Oficiului sau la agenția națională.

(2) Dacă cererea se depune la una din agențiile naționale prevăzute în alineatul (1) litera (b), agenția națională ia toate măsurile pentru a transmite cererea Oficiului în termen de două săptămâni de la depunerea cererii. Agențiile naționale pot percepe o taxă de la solicitant, care nu depășește totuși valoarea cheltuielilor administrative legate de recepția și transmiterea cererii.

(1) Cererea de protecție comunitară a soiurilor de plante trebuie să cuprindă cel puțin:

(2) Condițiile prevăzute la alineatul (1), inclusiv furnizarea altor informații, pot fi precizate în normele de aplicare prevăzute la articolul 114.

Data depunerii cererii de protecție comunitară a soiurilor de plante este data la care o cerere valabilă parvine Oficiului în conformitate cu articolul 49 alineatul (1) litera (a) sau serviciului Oficiului sau unei agenții naționale în conformitate cu articolul 49 alineatul (1) litera (b), cu condiția ca aceasta să respecte dispozițiile articolului 50 alineatul (1) și dacă se achită, în termenul stabilit de Oficiu, taxele datorate în temeiul articolului 83.

(1) Anterioritatea unei cereri se stabilește în funcție de data primirii respectivei cereri. Dacă există mai multe cereri cu aceeași dată de depunere, anterioritățile respective se stabilesc în funcție de ordinea în care au fost primite, dacă aceasta poate fi stabilită. Dacă nu, toate cererile vor avea aceeași anterioritate.

(2) Dacă solicitantul sau predecesorul său de drept a solicitat deja un titlu de protecție pentru un soi într-un stat membru sau într-un stat membru al Uniunii internaționale pentru protecția soiurilor de plante și dacă data de depunere se situează într-un termen de 12 luni de la depunerea cererii anterioare, solicitantul beneficiază, pentru cererea sa de protecție comunitară a soiurilor de plante, de un drept de prioritate în temeiul cererii anterioare, cu condiția ca această cerere să mai existe încă la data depunerii.

(3) Dreptul de prioritate are drept consecință faptul că, la aplicarea articolelor 7, 10 și 11, data depunerii cererii anterioare se consideră data depunerii cererii de protecție comunitară a soiurilor de plante.

(4) Alineatele (2) și (3) se aplică și cererilor anterioare depuse într-un alt stat.

(5) Orice revendicare a unui drept de prioritate anterior celui prevăzut la alineatul (2) se stinge dacă solicitantul nu prezintă Oficiului, în termen de trei luni de la data depunerii, copii ale cererii anterioare autentificate de autoritățile competente în materie. Dacă cererea anterioară nu a fost redactată într-una din limbile oficiale ale Comunităților Europene, Oficiul mai poate solicita și o traducere a cererii anterioare într-una din aceste limbi.

(2) Dacă cererea, deși îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 51, nu îndeplinește celelalte condiții prevăzute la articolul 50, Oficiul invită solicitantul să remedieze eventualele nereguli constatate.

(3) Dacă cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 51, Oficiul informează solicitantul în acest sens sau, dacă acest lucru nu este posibil, publică informațiile prevăzute la articolul 89.

(1) Oficiul examinează dacă soiul poate face obiectul unei protecții comunitare a soiurilor de plante în conformitate cu articolul 5, iar dacă este vorba de un soi nou în temeiul articolul 10, dacă solicitantul este abilitat să depună o cerere în conformitate cu articolul 12 și dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 82. Oficiul examinează și dacă denumirea soiului propusă este eligibilă, în conformitate cu articolul 63. În acest scop, Oficiul poate face apel la ajutorul altor organisme.

(2) Se consideră că primul solicitant are dreptul la protecția comunitară a soiurilor de plante în conformitate cu articolul 11. Prezenta dispoziție nu se aplică dacă, înainte de a se fi ajuns la o decizie în privința cererii, se aduce la cunoștința Oficiului sau se demonstrează printr-o decizie judiciară cu valoare de sentință privind o revendicare a dreptului în temeiul articolului 98 alineatul (4), că dreptul nu revine primului solicitant sau nu revine numai primului solicitant. Dacă identitatea unicei persoane abilitate sau a celeilalte persoane abilitate a fost stabilită, aceasta sau acestea pot începe procedura în calitate de solicitanți.

(1) Dacă, în urma examinării prevăzute la articolele 53 și 54, Oficiul constată că nu există nici un impediment pentru acordarea protecției comunitare a soiurilor de plante, acesta ia măsurile necesare pentru efectuarea examinării tehnice destinate controlului respectării condițiilor prevăzute la articolele 7, 8 și 9, în cel puțin unul dintre statele membre, prin intermediul organismului/organismelor competent(e) care au fost însărcinate de către consiliul de administrație cu examinarea tehnică a soiurilor speciei în cauză (oficii de examinare).

(2) În absența oficiului de examinare în sensul alineatului (1), Oficiul poate, sub rezerva aprobării consiliului de administrație, să încredințeze responsabilitatea examinării altor organisme competente sau să își creeze propriile servicii în acest scop. Pentru aplicarea dispozițiilor din prezentul capitol, organismele sau serviciile menționate anterior sunt considerate oficii de examinare. Acestea pot utiliza instalațiile puse la dispoziție de către solicitant.

(3) Oficiul transmite oficiilor de examinare copii ale cererii în conformitate cu normele de aplicare prevăzute la articolul 114.

(4) Oficiul stabilește, prin norme generale sau pentru fiecare cerere individuală, data și locul prezentării materialului destinat examinării tehnice și probele de referință, precum și calitatea și cantitatea respectivelor materiale și probe.

(5) Dacă solicitantul revendică un drept de prioritate în conformitate cu articolul 52 alineatul (2) sau (4), acesta prezintă materialul necesar și orice alt document solicitat în termen de doi ani de la data depunerii cererii, în conformitate cu articolul 51. Dacă cererea anterioară este retrasă sau respinsă înaintea expirării intervalului de doi ani, Oficiul poate cere solicitantului să prezinte materialul sau orice alt document necesar într-un termen stabilit.

(1) Cu excepția cazului în care s-a convenit asupra unei alte metode de examinare tehnică în vederea respectării condițiilor prevăzute la articolele 7, 8 și 9, oficiile de examinare efectuează, în vederea examinării tehnice, teste în cultură pentru soi sau orice altă investigație necesară.

(2) Examinările tehnice se realizează în conformitate cu principiile directoare formulate de consiliul de administrație și în conformitate cu instrucțiunile Oficiului.

(3) Pentru examinarea tehnică, oficiile de examinare pot, cu acordul Oficiului, să ceară concursul altor servicii specializate în domeniu și să țină cont de rezultatele obținute de aceste servicii.

(4) Dacă Oficiul nu prevede altfel, fiecare oficiu de examinare începe examinarea tehnică cel târziu la data la care ar fi început o examinare tehnică cu privire la o cerere de acordare a titlului național de protecție depusă la data primirii de către oficiul de examinare a cererii adresate de Oficiu.

(5) În cazul articolului 55 alineatul (5), fiecare oficiu de examinare începe examinarea tehnică, dacă Oficiul nu prevede altfel, cel târziu la data la care ar fi început o examinare cu privire la o cerere de acordare a titlului național de protecție, cu condiția ca materialul solicitat și celelalte documente necesare să fi fost deja furnizate la această dată.

(6) Prin decizia consiliului de administrație, examinarea tehnică poate începe la o dată ulterioară în cazul soiurilor viticole și arboricole.

(1) Oficiul de examinare adresează Oficiului, la cererea acestuia, sau dacă consideră el însuși că rezultatele examinării tehnice sunt suficiente pentru aprecierea soiului, un raport de examinare și, dacă se consideră că au fost îndeplinite condițiile prevăzute în articolele 7, 8 și 9, o descriere a soiului.

(2) Oficiul comunică solicitantului rezultatele examinării tehnice, precum și descrierea soiului și îl invită să își exprime eventualele observații.

(3) Dacă se consideră că raportul de examinare nu permite adoptarea unei decizii în cunoștință de cauză, Oficiul poate, din proprie inițiativă după consultarea solicitantului sau la cererea acestuia din urmă, să solicite o examinare complementară. Pentru evaluarea rezultatelor, orice examinare complementară, efectuată înainte ca o decizie în conformitate cu articolele 61 și 62 să devină definitivă, se consideră ca făcând parte din examinarea prevăzută la articolul 56 alineatul (1).

(4) Rezultatele examinării tehnice sunt rezervate utilizării exclusive a Oficiului și nu pot fi folosite de către oficiile de examinare decât cu acordul acestuia.

Oficiul virează oficiilor de examinare o indemnizație stabilită în conformitate cu regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 114.

(1) Orice persoană poate adresa Oficiului o obiecție în scris privind acordarea protecției comunitare a soiurilor de plante.

(2) Autorii obiecțiilor dobândesc, alături de solicitant, calitatea de părți la procedura de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante. Fără a aduce atingere articolului 88, autorii au acces la documente, inclusiv la rezultatele examinării tehnice și la descrierea soiului, prevăzute la articolul 57 alineatul (2).

(5) Deciziile privind obiecțiile pot fi adoptate în același timp cu deciziile prevăzute la articolele 61, 62 sau 63.

Dacă o obiecție privind nerespectarea condițiilor prevăzute la articolul 11 antrenează retragerea sau respingerea cererii de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante și dacă autorul obiecției depune, pentru același soi, o cerere de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante în termen de o lună de la retragerea sau respingerea definitivă a cererii, acesta din urmă poate solicita ca data de depunere a cererii retrase sau respinse să fie considerată ca dată a depunerii cererii sale.

(1) Oficiul respinge pe loc cererea de protecție comunitară a soiurilor de plante dacă se constată că solicitantul:

(2) De asemenea, Oficiul respinge cererea de protecție comunitară a soiurilor de plante:

Oficiul acordă protecția comunitară a soiurilor de plante dacă apreciază că rezultatele examinării sunt suficiente pentru a lua o hotărâre privind cererea și că nu există nici un impediment în sensul articolelor 59 și 61 care să se opună acesteia. Decizia conține o descriere oficială a soiului.

(1) Dacă se acordă protecția comunitară a soiurilor de plante, Oficiul aprobă și denumirea soiului propusă de către producător pentru soiul în cauză, în conformitate cu articolul 50 alineatul (3), dacă consideră, pe baza examinării efectuate în conformitate cu articolul 54 alineatul (1) teza a doua, că respectiva denumire este eligibilă.

(2) O denumire a unui soi este eligibilă dacă nu există nici unul din impedimentele prevăzute la alineatul (3) sau (4) din prezentul articol.

(4) într-un registru oficial al soiurilor de plante iar materialul său a fost distribuit pe piață în scopuri comerciale, dacă denumirea soiului propusă diferă de cea care a fost înregistrată sau utilizată în registru, cu excepția cazului în care acest fapt reprezintă un impediment în sensul alineatului (3).

(5) Oficiul publică speciile pe care le consideră „înrudite” în sensul alineatului (3) litera (c).

(2) În acest scop, Oficiul efectuează o verificare tehnică în conformitate cu articolele 55 și 56.

(3) Titularul este obligat să furnizeze Oficiului și oficiilor de examinare însărcinate cu verificarea tehnică a soiului toate informațiile necesare pentru a aprecia dacă soiul continuă să existe ca atare. În plus, el este obligat să prezinte materialul aparținând soiului și să permită verificarea adoptării măsurilor adecvate pentru a se asigura că soiul continuă să existe ca atare, în conformitate cu instrucțiunile Oficiului.

(1) La cererea Oficiului sau dacă acesta constată că soiul nu este omogen sau stabil, oficiul de examinare însărcinat cu verificarea tehnică adresează Oficiului un raport cu concluziile sale.

(2) Dacă verificarea tehnică duce la apariția unor nereguli în sensul alineatului (1), Oficiul comunică titularului rezultatele acestei verificări și îi dă posibilitatea să își exprime observațiile cu privire la aceasta.

(1) Oficiul modifică o denumire a unui soi atribuită în conformitate cu articolul 63 dacă constată că aceasta nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile din articolul menționat anterior și dacă, existând un drept anterior opozabil al unui terț, titularul acceptă modificarea sau dacă o hotărâre judecătorească având forța de lucru judecat interzice din acest motiv utilizarea denumirii soiului de către titular sau de către orice altă persoană care trebuie să folosească denumirea soiului.

(2) Oficiul invită titularul să propună o denumire a soiului modificată și continuă procedura în conformitate cu articolul 63.

(3) Denumirea modificată care este propusă poate face obiectul unor obiecții în conformitate cu articolul 59 alineatul (3) litera (b).

(1) Pot fi atacate prin recurs deciziile adoptate de Oficiu în temeiul articolelor 20, 21, 59, 61, 62, 63 și 66, precum și deciziile privind taxele prevăzute la articolul 83, cheltuielile prevăzute la articolul 85, înregistrarea sau eliminarea datelor din registru în conformitate cu articolul 87 și inspecția publică în conformitate cu articolul 88.

(2) Un recurs formulat în conformitate cu alineatul (1) are efect suspensiv. Oficiul poate totuși să decidă că hotărârea contestată nu se suspendă, dacă apreciază că circumstanțele impun acest lucru.

(3) Deciziile adoptate de Oficiu în temeiul articolului 29 și al articolului 100 alineatul (2) pot fi atacate cu recurs, dacă nu s-a formulat un recurs direct în temeiul articolului 74. Recursul nu are efect suspensiv.

(4) O decizie care nu este cea finală într-o procedură pentru una din părți nu poate face obiectul unui recurs decât în corelație cu decizia finală, cu excepția cazului în care decizia prevede un recurs separat.

Orice persoană fizică sau juridică poate formula un recurs, sub rezerva articolului 82, împotriva unei decizii al cărei destinatar desemnat este sau împotriva unei decizii care, deși are ca destinatar desemnat altă persoană, o privește direct și personal. Părțile la procedură pot fi părți la procedura de recurs. Oficiul participă la procedura de recurs.

Recursul se formulează în scris la Oficiu în termen de două luni de la notificarea deciziei, dacă destinatarul acesteia este persoana care introduce recursul sau, în caz contrar, în termen de două luni de la publicarea deciziei; în termen de patru luni de la notificarea sau publicarea deciziei menționate anterior se depune un memoriu care expune metodele de recurs.

(1) Dacă serviciul Oficiului care a elaborat decizia consideră că recursul este acceptabil și fondat, Oficiul rectifică decizia. Prezenta dispoziție nu se aplică dacă o altă parte la procedura de recurs se opune reclamantului.

(2) Dacă decizia nu este rectificată în termen de o lună de la primirea memoriului de recurs, Oficiul:

(1) Dacă recursul poate fi acceptat, camera de recurs examinează dacă este fondat.

(2) La examinarea recursului, camera de recurs invită părțile la procedura de recurs, ori de câte ori este necesar, să își prezinte, într-un termen stabilit, observațiile privind notificările care le-au fost adresate sau comunicările provenite de la alte părți la procedura de recurs. Părțile la procedura de recurs sunt abilitate să facă demersuri verbale.

Camera de recurs decide cu privire la recurs pe baza examinării efectuate în conformitate cu articolul 71. Camera de recurs poate fie să exercite competențele Oficiului, fie să trimită dosarul serviciului competent al Oficiului pentru a da curs recursului. Motivele și dispozitivul deciziei camerei de recurs trebuie respectate de acest serviciu, în măsura în care datele dosarului sunt aceleași.

(1) Hotărârile instanțelor de apel sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs în fata Curții de Justiție.

(2) Motivele de recurs sunt următoarele: lipsă de competență, vicii de procedură, încălcarea Tratatului, a prezentului regulament sau a oricărei prevederi legislative privind aplicarea acestora, sau abuz de putere.

(3) Curtea de Justiție are dreptul de a anula sau modifica hotărârea atacată.

(4) Oricare dintre părțile implicate în procedura de recurs care a eșuat, integral sau parțial, în demersul propriu, poate formula recurs.

(5) Recursul se formulează la Curtea de Justiție în termen de două luni de la notificarea hotărârii instanței de apel.

(6) Oficiul trebuie să ia măsurile necesare pentru punerea în executare a hotărârii Curții de Justiție.

(1) Deciziile Oficiului prevăzute la articolul 29 și la articolul 100 alineatul (2) pot fi atacate cu recurs direct la Curtea de Justiție a Comunităților Europene.

Deciziile Oficiului sunt motivate. Acestea nu pot fi fondate decât pe motivele și probele pe baza cărora părțile la procedură au luat poziție, oral sau în scris.

În cursul procedurii inițiate în fața acestuia, Oficiul procedează la instrumentarea din oficiu a cauzei, în măsura în care faptele fac obiectul examinării prevăzute la articolele 54 și 55. Oficiul elimină faptele care nu au fost invocate sau dovezile care nu au fost furnizate în termenul stabilit de Oficiu.

(1) Procedura orală are loc fie la inițiativa Oficiului, fie la solicitarea uneia dintre părțile la procedură.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (3), procedura orală în fața Oficiului nu este publică.

(3) Procedura orală în fața camerelor de recurs, inclusiv pronunțarea deciziei, este publică, cu excepția unei decizii contrare a camerei în cazul în care publicitatea ar putea prezenta inconveniente grave și nejustificate, în special pentru una dintre părțile la procedura de recurs.

(1) În orice procedură care se desfășoară în fața Oficiului, se pot lua în special următoarele măsuri:

(2) Dacă deciziile Oficiului se adoptă în cadrul unui comitet, acesta poate să îl desemneze pe unul dintre membrii săi să examineze probele prezentate.

(3) În cazul în care consideră necesar ca o parte la procedură, un martor sau un expert să susțină o depoziție orală, Oficiul:

(4) O parte la procedură, un martor sau un expert citat în fața Oficiului poate solicita acestuia autorizația de a fi audiat de autoritățile judiciare sau de alte autorități competente ale statului în care își are domiciliul. După primirea acestei cereri și în caz de neprezentare, Oficiul poate, în conformitate cu articolul 91 alineatul (2), să solicite autorităților judiciare sau altor autorități competente să înregistreze depoziția persoanei în cauză.

(5) Dacă o parte la procedură, un martor sau un expert face o depoziție în fața Oficiului, acesta poate, în cazul în care consideră că este de dorit ca depoziția să fie înregistrată sub jurământ sau într-o altă formă solemnă, să solicite autorităților judiciare sau altor autorități competente ale statului în care își are domiciliul persoana în cauză să audieze persoana respectivă în condițiile solicitate.

(6) Dacă Oficiul cere unei autorități judiciare sau altei autorități competente să înregistreze o depoziție, acesta le poate solicita să o facă într-o formă solemnă și să autorizeze un agent al Oficiului să asiste la audiere și să chestioneze partea la procedură, martorul sau expertul, fie prin intermediul respectivei autorități, fie în mod direct.

Oficiul notifică din oficiu toate deciziile și citațiile, precum și notificările și comunicările care implică un termen sau a căror notificare este impusă de alte dispoziții din prezentul regulament sau de alte dispoziții adoptate în temeiul prezentului regulament sau la ordinul președintelui Oficiului. Notificarea poate fi făcută prin intermediul oficiilor competente pentru soiuri ale statelor membre.

(1) Dacă, în pofida tuturor eforturilor depuse în împrejurările respective, solicitantul protecției comunitare a soiurilor de plante sau titularul sau orice altă parte la o procedură inițiată în fața Oficiului nu este în măsură să respecte un termen în raport cu Oficiul, acesta este, la cerere, repus în drepturile sale dacă această imposibilitate de a se conforma a avut drept consecință directă pierderea unui drept sau a unui mijloc de recurs, în temeiul dispozițiilor din prezentul regulament.

(2) Cererea se prezintă în scris, în termen de două luni de la încetarea impedimentului. Acțiunea care nu a fost îndeplinită anterior trebuie îndeplinită în acest interval. Cererea nu poate fi admisă decât în termen de un an de la expirarea termenului nerespectat.

(3) Cererea este motivată și indică faptele și justificările invocate în sprijinul său.

(4) Prezentul articol nu se aplică termenelor prevăzute la alineatul (2) și nici articolului 52 alineatele (2), (4) și (5).

(5) Un cetățean oarecare al unui stat membru care, în cursul perioadei cuprinse între pierderea unui drept legat, în sensul alineatului (1), de cererea sau de acordarea protecției comunitare a soiurilor de plante și redobândirea dreptului menționat anterior, a exploatat cu bună credință sau a făcut pregătiri efective și serioase în vederea exploatării materialului dintr-un soi care face obiectul unei cereri publicate de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante sau care beneficiază deja de o asemenea protecție, poate, cu titlu gratuit, să continue această exploatare în unitatea sa sau pentru necesitățile unității sale.

(1) În absența dispozițiilor de procedură din prezentul regulament sau a dispozițiilor adoptate în temeiul prezentului regulament, Oficiul aplică principiile codului de procedură general admise în statele membre.

(2) Articolul 48 se aplică mutatis mutandis personalului Oficiului, în măsura în care acesta participă la decizii de tipul celor prevăzute la articolul 67, și personalului oficiilor de examinare, în măsura în care acesta participă la măsurile adoptate în scopul elaborării respectivelor decizii.

Persoanele care nu au nici sediu, nici domiciliu și nici unități pe teritoriul Comunității nu sunt abilitate să intervină în calitate de părți la o procedură în fața Oficiului decât dacă și-au desemnat un mandatar care își are domiciliul sau sediul sau o unitate pe teritoriul Comunității.

(1) Oficiul percepe, în conformitate cu normele privind taxele prevăzute la articolul 113, taxe aferente actelor prevăzute în prezentul regulament, precum și taxe anuale pe durata protecției comunitare a soiurilor de plante.

(2) În cazul neachitării taxelor exigibile în temeiul actelor Oficiului prevăzute la articolul 113 alineatul (2) sau al altor acte ale Oficiului prevăzute în normele privind taxele care nu sunt achitate decât la cerere, cererea este considerată ca neintrodusă, sau recursul ca neformulat dacă nu s-au făcut demersurile necesare pentru plata taxelor în termen de o lună de la data la care Oficiul a adresat o nouă invitație de achitare a taxei, atrăgând atenția părții interesate asupra consecințelor neplății.

(3) Dacă anumite informații furnizate de persoana care solicită acordarea protecției comunitare a soiurilor de plante nu pot fi verificate decât printr-o examinare tehnică care depășește cadrul stabilit pentru examinarea tehnică a soiurilor din taxonul în cauză, taxele exigibile pentru examinarea tehnică pot fi mărite, după audierea părții interesate, până la valoarea cheltuielilor contractate în mod real.

(4) Taxele percepute pentru un recurs sunt rambursate dacă se dă câștig de cauză recursului, rambursarea făcându-se în cotă parte dacă recursului i se dă câștig de cauză doar parțial. Rambursarea poate fi totuși eliminată, în întregime sau în parte, dacă concluzia pozitivă a recursului este fondată pe fapte care nu puteau fi cunoscute în momentul adoptării primei decizii.

(1) Dreptul Oficiului de a solicita plata taxelor se prescrie la patru ani de la sfârșitul anului calendaristic în cursul căruia taxa a devenit exigibilă.

(2) Drepturile opozabile Oficiului pentru rambursarea taxelor sau a sumelor încasate în exces se prescriu la patru ani de la sfârșitul anului calendaristic în cursul căruia au apărut aceste drepturi.

(3) Termenul este întrerupt în cazul prevăzut la alineatul (1) printr-o invitație la achitarea taxei și, în cazul prevăzut la alineatul (2), printr-o cerere scrisă și motivată în vederea rambursării. Termenul se recalculează începând de la data întreruperii sale; termenul expiră cel târziu la sfârșitul unei perioade de șase ani de la sfârșitul anului calendaristic în cursul căruia a început inițial, cu condiția să nu se fi intentat între timp o acțiune în justiție pentru susținerea acestui drept; într-un asemenea caz, termenul expiră cel mai devreme la sfârșitul unei perioade de un an de la data la care decizia are autoritate de lucru judecat.

(1) Partea care pierde într-o procedură de anulare sau de decădere din dreptul de protecție comunitară a soiurilor de plante sau într-o procedură de recurs suportă cheltuielile prezentate de cealaltă parte la procedură, precum și toate cheltuielile prezentate de aceasta ca fiind indispensabile procedurii, inclusiv cheltuielile de deplasare și de sejur și remunerația unui agent, consilier sau avocat, în limitele baremurilor stabilite pentru fiecare categorie de cheltuieli în condițiile menționate în normele de aplicare prevăzute la articolul 114.

(2) Totuși, dacă părțile la procedură pierd fiecare în cazul unuia sau a mai multor capete de acuzare sau dacă acest lucru se impune din motive de echitate, Oficiul sau camera de recurs poate decide o repartizare diferită a cheltuielilor.

(3) Partea la procedură care întrerupe o procedură prin retragerea cererii sale de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante, a cererii sale de anulare sau de decădere din dreptul la protecție sau de recurs, sau care renunță la protecția comunitară a soiurilor de plante suportă cheltuielile prezentate de cealaltă parte la procedură în condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2).

(4) Dacă părțile la procedură convin în fața Oficiului sau a camerei de recurs asupra unei repartizări a cheltuielilor care diferă de cea prevăzută în alineatele anterioare, instanța în cauză ia act de acest acord.

(5) Oficiul sau camera de recurs stabilesc, la cerere, valoarea cheltuielilor care urmează a fi achitate în temeiul alineatelor anterioare.

(1) Orice decizie definitivă a Oficiului care stabilește valoarea cheltuielilor este cu titlu executoriu.

(2) Executarea forțată este guvernată de normele de procedură civilă în vigoare în statul membru pe teritoriul căruia are loc. Formula executorie se aplică, fără alt control decât cel de verificare a autenticității titlului, de către autoritatea națională desemnată în acest sens de guvernul fiecărui stat membru; guvernele informează Oficiul și Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu privire la toate autoritățile naționale astfel desemnate.

(3) După îndeplinirea acestor formalități la cererea părții care a solicitat executarea forțată, aceasta poate impune executarea forțată, sesizând direct organul competent, în conformitate cu legislația națională.

(4) Executarea forțată nu poate fi suspendată decât în baza unei hotărâri a Curții de Justiție a Comunităților Europene. Totuși, controlul legalității măsurilor de execuție este de competența instanțelor naționale.

(1) Oficiul menține un registru al cererilor de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante în care sunt cuprinse următoarele indicații:

(2) Oficiul menține un registru al protecției comunitare a soiurilor de plante în care sunt cuprinse următoarele indicații, după acordarea protecției comunitare a soiurilor de plante:

(3) Orice alt detaliu sau condiție privind înscrierea în cele două registre pot fi precizate în regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 114.

(4) În ceea ce privește numărul și tipul de caracteristici sau manifestările acestor caracteristici, Oficiul poate adapta, din oficiu și după consultarea titularului, descrierea oficială a soiului în conformitate cu principiile aplicabile descrierii soiurilor din taxonul în cauză, dacă este necesar, pentru ca descrierea soiului să fie comparabilă cu descrierile altor soiuri din taxonul în cauză.

(2) Sunt deschise inspecției publice, în cazul unui interes legitim și în conformitate cu condițiile prevăzute în regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 114:

(3) În cazul soiurilor pentru care trebuie folosit material care prezintă constituenți specifici de mai multe ori în vederea producerii materialului, la cererea solicitantului protecției comunitare a soiurilor de plante, toate informațiile privind constituenții, inclusiv cultivarea acestora, sunt excluse de la inspecția publică. O astfel de solicitare nu mai este acceptabilă dacă s-a emis o decizie cu privire la cererea de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante.

(4) Materialul prezentat sau obținut în cadrul examinărilor prevăzute la articolul 55 alineatul (4) și la articolele 56 și 64 nu poate fi cedat unor părți terțe de către autoritățile competente în temeiul prezentului regulament decât cu consimțământul persoanei abilitate sau dacă această cedare se dovedește indispensabilă pentru cooperarea în materie de examinare prevăzută în prezentul regulament sau în temeiul dispozițiilor legale și de reglementare.

Cel puțin o dată la două luni, Oficiul publică un buletin care conține informațiile înscrise în registre în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a), (d), (e), (f), (g) și (h) și care nu au fost încă publicate. Se publică de asemenea și un raport anual care conține informațiile pe care Oficiul le consideră oportune și, în orice caz, o listă cu protecțiile comunitare ale soiurilor de plante în curs de validare, cu titularii acestora, datele de acordare și de expirare și denumirile soiurilor aprobate. Consiliul de administrație stabilește modalitățile de publicare.

(1) La cerere și fără a aduce atingere condițiilor stabilite pentru transmiterea rezultatelor examinărilor tehnice, Oficiul și oficiile competente pentru soiuri din statele membre comunică în mod gratuit, pentru propriile lor necesități, unul sau mai multe exemplare din publicațiile lor respective și orice alte informații utile privind cererile sau acordarea de protecție a proprietății industriale.

(2) Datele prevăzute la articolul 88 alineatul (3) sunt excluse din aceste informații, cu excepția cazului în care:

(1) Dacă prezentul regulament sau legislațiile naționale nu prevăd altfel, Oficiul, oficiile de examinare prevăzute la articolul 55 alineatul (1) și instanțele sau autoritățile statelor membre își acordă asistență reciprocă, la cerere, transmițând informații sau oferind acces la documentele privind soiul și probele sau testele în cultură ale acestuia. Dacă Oficiul și oficiile de examinare menționate anterior acordă jurisdicțiilor și Ministerului Public acces la documente, la probe și la teste în cultură, accesul nu intră sub incidența restricțiilor prevăzute la articolul 88; inspecția autorizată de către oficiile de examinare menționate anterior nu intră sub incidența unei decizii a Oficiului în conformitate cu articolul menționat anterior.

(2) În cadrul comisiilor rogatorii constituite de Oficiu, instanțele și alte autorități competente ale statelor membre procedează, în numele Oficiului și în limitele competențelor lor, la măsuri de instrumentare a cauzei și la alte acte jurisdicționale necesare.

(1) Orice soi care face obiectul unei protecții comunitare a soiurilor de plante nu mai poate face obiectul unei protecții naționale a soiurilor de plante și nici al unui brevet. Orice drept acordat contrar prezentei dispoziții este lipsit de efect.

(2) Dacă, anterior acordării protecției comunitare a soiurilor de plante, titularului i s-a acordat un alt titlu de protecție prevăzut la alineatul (1) pentru același soi, acesta nu poate invoca drepturile conferite de protecția pentru acest soi atâta timp cât protecția comunitară se menține în vigoare.

Exercitarea drepturilor conferite de protecția comunitară a soiurilor de plante nu se supune restricțiilor care decurg din dreptul statelor membre decât dacă se face trimitere explicită la aceasta în prezentul regulament.

(1) poate face obiectul unei acțiuni în justiție intentate de către titular, pentru încetarea contrafacerii sau pentru plata unei remunerații echitabile sau în ambele scopuri.

(2) Orice persoană care acționează în mod deliberat sau din neglijență este în plus obligată la repararea prejudiciului adus titularului; în caz de contravenție, dreptul titularului la despăgubiri se poate reduce în consecință, fără a fi totuși inferior avantajului dobândit de către autorul contrafacerii în urma acțiunii de contrafacere.

Titularul poate solicita o remunerație echitabilă din partea oricărei persoane care a îndeplinit, pe parcursul perioadei cuprinse între publicarea cererii de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante și acordarea acesteia, o acțiune care i-ar fi fost interzisă după perioada menționată anterior, în temeiul protecției comunitare.

Acțiunile prevăzute la articolele 94 și 95 se prescriu în termen de trei ani de la data la care protecția comunitară a soiurilor de plante a fost acordată și de la data la care titularul a luat cunoștință de acțiunea și de identitatea autorului contrafacerii, iar dacă nu a luat cunoștință de acestea, la treizeci de ani de la săvârșirea acțiunii în cauză.

(1) Dacă autorul contrafacerii în sensul articolului 94 a obținut un avantaj oarecare de pe urma acestei contrafaceri în detrimentul titularului sau al posesorului de licență, instanțele competente în sensul articolului 101 sau 102 aplică legislația lor națională, inclusiv dreptul lor internațional privat, în vederea acțiunilor în despăgubiri.

(2) Alineatul (1) se aplică și acțiunilor care pot decurge din îndeplinirea sau omisiunea anumitor acțiuni prevăzute la articolului 95 pe parcursul perioadei cuprinse între publicarea cererii de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante și decizia privind cererea.

(3) În toate celelalte privințe, efectele protecției comunitare a soiurilor de plante sunt reglementate exclusiv de dispozițiile prezentului regulament.

(1) Dacă protecția comunitară a soiurilor de plante a fost acordată unei persoane care nu este abilitată în acest scop în temeiul articolului 11, persoana abilitată poate să ceară transferul profitului în temeiul protecției comunitare a soiurilor de plante, fără a aduce atingere oricăror altor drepturi și acțiuni existente în temeiul legislației statelor membre.

(2) Dacă o persoană nu are dreptul decât la o parte din protecția comunitară a soiurilor de plante, aceasta poate revendica recunoașterea calității sale de cotitular, în temeiul alineatului (1).

(3) Acțiunile prevăzute la alineatele (1) și (2) nu pot fi exercitate în justiție decât într-un termen de cinci ani de la data publicării acordării protecției comunitare a soiurilor de plante. Prezenta dispoziție nu se aplică dacă titularul știa, la data acordării sau dobândirii acesteia, că nu era îndreptățit sau nu era singurul îndreptățit la protecția comunitară.

(4) Acțiunile prevăzute la alineatele (1) și (2) pot fi de asemenea efectuate mutatis mutandis de persoana abilitată în privința oricărei cereri de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante introduse de către un solicitant care nu era îndreptățit sau nu era singurul îndreptățit la aceasta.

Titularul unui soi inițial și amelioratorul unui soi esențial derivat din soiul inițial au dreptul să obțină recunoașterea identificării soiurilor în cauză ca soiuri inițiale și, respectiv, soiuri esențial derivate.

Consecințele schimbării titularului protecției comunitare a soiurilor de plante

(1) Dacă intervine schimbarea integrală a titularului protecției comunitare a soiurilor de plante ca urmare a unei hotărâri judecătorești cu autoritate de lucru judecat adoptate în conformitate cu articolul 101 sau 102 în temeiul unei acțiuni de revendicare a drepturilor în conformitate cu articolul 98 alineatul (1), licențele și alte drepturi se sting prin înscrierea persoanei abilitate în registrul protecției comunitare a soiurilor de plante.

(2) Dacă, înainte de deschiderea procedurii în sensul articolului 101 sau 102, titularul sau un posesor de licență a săvârșit unul din actele prevăzute la articolul 13 alineatul (2) sau a făcut pregătiri reale și serioase în acest sens, acesta poate continua să săvârșească sau poate săvârși aceste acte, dacă solicită acordarea unei licențe ne-exclusive noului titular înscris în registrul protecției comunitare a soiurilor de plante. El dispune, pentru aceasta, de un termen prevăzut în regulamentul de aplicare. Licența poate fi acordată de Oficiu în lipsa acordului dintre părți. Articolul 29 alineatele (3)-(7) se aplică mutatis mutandis.

(3) Alineatul (2) nu se aplică în cazul în care titularul sau posesorul licenței au fost de rea-credință în momentul îndeplinirii acțiunilor sau pregătirilor în acest sens.

Competența și procedura privind acțiunile în justiție referitoare la acțiunile de drept civil

(1) Convenția de la Lugano, precum și dispozițiile complementare din prezentul articol și din articolele 102-106 din prezentul regulament se aplică procedurilor care rezultă din acțiunile prevăzute la articolele 94-100.

Instanța sesizată are dreptul de a hotărî cu privire la activitățile de contrafacere care se presupune că au fost comise în orice stat membru.

(3) Procedurile care rezultă din activități de contrafacere pot fi desfășurate și în tribunalul din locul în care s-a produs dauna; în acest caz, jurisdicția sesizată nu este abilitată să hotărască decât în privința activităților de contrafacere care se presupune că au fost comise pe teritoriul statului membru de care aceasta aparține.

(4) Procedurile și instanțele abilitate sunt cele care funcționează în conformitate cu legislația statului stabilit în conformitate cu alineatul (2) sau (3).

(1) Acțiunile în revendicarea titlului prevăzute la articolul 98 nu intră sub incidența articolului 5 alineatele (3) și (4) din convenția de la Lugano.

(2) Fără a aduce atingere articolului 101 din prezentul regulament, se aplică articolul 5 alineatul (1) și articolele 17 și 18 din convenția de la Lugano.

(3) În scopul punerii în aplicare a articolelor 101 și 102 din prezentul regulament, domiciliul sau sediul unei părți se stabilește în conformitate cu articolelor 52 și 53 din convenția de la Lugano.

Dacă o instanță națională este competentă în temeiul articolelor 101 și 102, se aplică normele de procedură ale statului în cauză care guvernează același tip de acțiune privind drepturile de proprietate naționale corespondente, fără a aduce atingere articolelor 104 și 105.

(1) Acțiunea în contrafacere poate fi inițiată de către titular. Un posesor de licență poate iniția acțiunea în contrafacerii, cu excepția cazului în care această posibilitate a fost exclusă în mod expres printr-un acord cu titularul în cazul unei licențe de exploatare exclusive, sau de către Oficiu, în conformitate cu articolul 29 sau cu articolul 100 alineatul (2).

(2) Orice posesor de licență are dreptul să intervină în instanță în cadrul unei acțiuni în contrafacere inițiate de către titular, pentru a obține repararea prejudiciului pe care l-a suferit.

Orice instanță sau autoritate națională care judecă o acțiune privind o protecție comunitară a soiurilor de plante este obligată să considere această protecție drept valabilă.

(1) Dacă acțiunea în justiție privește drepturi în sensul articolului 98 alineatul (4) și dacă pentru luarea deciziei trebuie să se stabilească dacă soiul poate fi protejat în conformitate cu articolul 6, această decizie nu poate fi luată înainte ca Oficiul să fi ajuns la o hotărâre în privința cererii de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante.

(2) Dacă acțiunea în justiție privește o protecție comunitară a soiurilor de plante deja acordată, în legătură cu care a fost introdusă o procedură în anulare sau pentru decăderea din drepturi în conformitate cu articolul 20 sau 21, procedura poate fi suspendată în măsura în care decizia depinde de valabilitatea protecției comunitare a soiurilor de plante.

Aplicarea sancțiunilor în cazul contrafacerii unei protecții comunitare a soiurilor de plante

Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru ca dispozițiile care urmăresc sancționarea cazurilor de contrafacere a drepturilor naționale să se aplice și în cazurile de contrafacere a protecției comunitare a soiurilor de plante.

(1) Toate veniturile și cheltuielile Oficiului trebuie să facă obiectul previziunilor pentru fiecare exercițiu bugetar care coincide cu anul calendaristic și trebuie înregistrate în bugetul Oficiului.

(3) Veniturile bugetare cuprind, fără a aduce atingere altor venituri, veniturile din taxele datorate în sensul articolului 83 și în conformitate cu normele privind taxele prevăzute la articolul 113 și, în caz de necesitate, o subvenție prevăzută în bugetul general al Comunităților Europene.

(4) Cheltuielile bugetare cuprind, fără a aduce atingere altor cheltuieli, cheltuielile fixe ale Oficiului și costurile contractate în cadrul funcționării sale normale, inclusiv sumele datorate oficiilor de examinare.

(1) Președintele întocmește, în fiecare an, o estimare a veniturilor și cheltuielilor Oficiului pentru exercițiul următor și o transmite consiliului de administrație până la 31 martie a fiecărui an, însoțită de o listă a posturilor și, dacă estimarea prevede o subvenție menționată la articolul 108 alineatul (3), precedată de o expunere de motive.

(2) Dacă estimarea prevede o subvenție menționată la articolul 108 alineatul (3), consiliul de administrație transmite imediat Comisiei estimarea, însoțită de lista posturilor și de expunerea de motive, la care poate anexa avizul său. Comisia transmite aceste documente autorității bugetare a Comunităților Europene și poate anexa un aviz conținând o estimare alternativă.

(3) Consiliul de administrație adoptă bugetul, care include lista posturilor Oficiului. Dacă estimarea prevede o subvenție menționată la articolul 108 alineatul (3), bugetul se ajustează, dacă este necesar, în funcție de creditele înregistrate în bugetul general al Comunităților Europene.

(1) În cadrul Oficiului, se creează o funcție de audit intern, care trebuie exercitată în conformitate cu normele internaționale pertinente. Auditorul intern, desemnat de președinte, răspunde în fața acestuia de verificarea bunei funcționări a sistemelor și procedurilor de executare a bugetului Oficiului.

Auditorul intern consiliază președintele în problema controlului riscurilor prin formularea unor avize independente privind calitatea sistemelor de gestionare și control și prin emiterea unor recomandări privind îmbunătățirea condițiilor de executare a operațiunilor și promovarea bunei gestiuni financiare.

Responsabilitatea punerii în aplicare a sistemelor și a procedurilor de control intern adaptate la executarea sarcinilor revine ordonatorului.

(2) Până la 31 martie a fiecărui an, președintele comunică Comisiei, consiliului de administrație și Curții de Conturi a Comunităților Europene conturile pentru toate încasările și cheltuielile Oficiului pentru exercițiul încheiat. Curtea de Conturi le examinează în conformitate cu dispozițiilepertinente aplicabile bugetului general al Comunităților Europene.

(3) Consiliul de administrație dă acordul președintelui Oficiului în ceea ce privește execuția bugetară.

După consultarea Curții de Conturi, consiliul de administrație adoptă dispozițiile financiare interne, precizând mai ales procedura de stabilire și de executare a bugetului Oficiului. Dispozițiile financiare trebuie să reia, pe cât posibil, dispozițiile regulamentului financiar aplicabil bugetului general al Comunității și să nu se îndepărteze de acesta decât dacă cerințele specifice funcționării Oficiului impun acest lucru.

(1) Regulamentul privind taxele stabilește mai ales premisele colectării taxelor în temeiul articolului 83 alineatul (1), valoarea acestor taxe și modalitatea de colectare a acestora.

(4) Regulamentul privind taxele se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 115, după consultarea consiliului de administrație cu privire la proiectul de măsuri ce urmează să fie adoptate.

(1) Normele de aplicare a prezentului regulament sunt stabilite într-un regulament de aplicare. Acesta conține în special următoarele dispoziții:

(2) Fără a aduce atingere articolelor 112 și 113, toate normele de aplicare prevăzute de prezentul regulament se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 115, după consultarea consiliului de administrație cu privire la proiectul de măsuri ce urmează să fie adoptate.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE ( 8 ).

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(1) Sub rezerva articolului 10 alineatul (1) litera (a) și fără a aduce atingere articolului 10 alineatele (2) și (3), un soi este de asemenea considerat nou în cazul în care constituenții soiului sau materialul recoltat aparținând acestor constituenți nu au fost vânduți sau cedați unor terțe părți de către ameliorator sau cu consimțământul acestuia, pe teritoriul Comunității, în scopul exploatării soiului, pentru o perioadă mai lungă de patru ani și, în cazul soiurilor viticole sau arboricole, de mai mult de șase ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, dacă data cererii se încadrează într-o perioadă de un an de la această dată.

(2) Alineatul (1) se aplică soiurilor menționate anterior și în cazul în care li s-a acordat protecția națională a soiurilor de plante în unul sau mai multe state membre înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(3) Fără a aduce atingere articolelor 55 și 56, examinarea tehnică a soiurilor se efectuează, pe cât posibil, de către Oficiu, pe baza constatărilor disponibile rezultând din orice procedură de acordare a protecției naționale a soiurilor de plante, în acord cu autoritatea în fața căreia s-a desfășurat această procedură.

(4) În cazul în care protecția comunitară a soiurilor de plante a fost acordată în conformitate cu alineatul (1) sau (2):

Oficiul se înființează la o dată care să îi permită să se achite integral de sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament începând de la 27 aprilie 1995.

(1) Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

( 4 ) JO L 181, 1.7.1992, p. 12. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 1552/93 (JO L 154, 25.6.1993, p. 19).

( 7 ) JO 17, 6.10.1958, p. 385/58. Regulament modificat ultima dată de Actul de aderare din 1985.

		Jurnalul Oficial
		No	page	date
►M1	Regulamentul (CE) nr. 2506/95 al Consiliului din 25 octombrie 1995	L 258	3	28.10.1995
►M2	Regulamentul (CE) nr. 807/2003 al Consiliului din 14 aprilie 2003	L 122	36	16.5.2003
►M3	Regulamentul (CE) nr. 1650/2003 al Consiliului din 18 iunie 2003	L 245	28	29.9.2003
►M4	Regulamentul (CE) nr. 873/2004 al Consiliului din 29 aprilie 2004	L 162	38	30.4.2004
►M5	Regulamentul (CE) nr. 15/2008 al Consiliului din 20 decembrie 2007	L 8	2	11.1.2008