O cerere de derogare referitoare la prezentul acord este prezentată Conferinței ministeriale pentru examinare, potrivit practicii de luare a deciziilor prin consens. Conferința ministerială stabilește un termen pentru examinarea cererii, care nu trebuie să depășească 90 de zile. În cazul în care nu se întrunește consensul în cadrul acestui termen, orice decizie de acordare a unei derogări se ia de către trei pătrimi din numărul membrilor.

O cerere de derogare referitoare la acordurile comerciale multilaterale cuprinse în anexele 1A, 1B sau 1C și în anexele acestora este prezentată mai întâi Consiliului pentru comerțul cu mărfuri, Consiliului pentru comerțul cu servicii sau Consiliului pentru TRIPS, după caz, pentru a fi analizată într-un termen care nu poate depăși 90 de zile. La sfârșitul acestui termen, consiliul sesizat prezintă un raport Conferinței ministeriale.

Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 („GATT 1994”) cuprinde:

Note explicative

Pentru a asigura transparența drepturilor și obligațiilor juridice care decurg din articolul II alineatul (1) litera (b), natura și nivelul „altor taxe sau impuneri” percepute la pozițiile tarifare consolidate, la care se face referire în această dispoziție, sunt înscrise în listele de concesii anexate la GATT 1994, la poziția tarifară la care se aplică acestea. Se înțelege că această înscriere nu modifică caracterul legal al acestor „alte taxe sau impuneri”.

Data de la care „alte taxe sau impuneri” sunt consolidate, în conformitate cu articolul II, este 15 aprilie 1994. Aceste „alte taxe sau impuneri” sunt deci înscrise în liste la nivelurile aplicabile la data respectivă. La fiecare renegociere ulterioară a unei concesii, sau în cursul negocierii unei noi concesii, data aplicabilă pentru poziția tarifară respectivă devine data includerii noii concesii în lista corespunzătoare. Totuși, data actului prin care o concesie asupra unei poziții tarifare date a fost pentru prima dată inclusă în GATT 1947 sau GATT 1994 continuă de asemenea să fie înscrisă în coloana 6 din liste pe foi detașabile.

„Alte taxe sau impuneri” sunt înscrise pentru toate consolidările tarifare.

În cazurile în care o poziție tarifară a făcut deja obiectul unei concesii, nivelul „altor taxe sau impuneri” înscris în lista corespunzătoare nu trebuie să fie superior nivelului în vigoare la momentul la care concesia a fost inclusă pentru prima oară în acea listă. Orice stat membru poate contesta existența „altor taxe sau impuneri” pe motiv că aceste „alte taxe sau impuneri” nu existau la momentul consolidării inițiale a poziției respective, precum și concordanța nivelului înscris la „alte taxe sau impuneri” cu nivelul anterior consolidat, într-o perioadă de trei ani de la data intrării în vigoare a Acordului de instituire a OMC sau de trei ani de la data depunerii la Directorul General al OMC a instrumentului care încorporează lista respectivă în GATT 1994, în cazul în care această dată este posterioară.

Înscrierea „altor taxe sau impuneri” în liste nu aduce atingere compatibilității lor cu drepturile și obligațiile rezultând din GATT 1994, altele decât acelea vizate la alineatul (4). Toți membrii își mențin dreptul de a contesta în orice moment compatibilitatea „altor taxe sau impuneri” cu aceste obligații.

În cadrul prezentei înțelegeri, se aplică dispozițiile articolelor XXII și XXIII din GATT 1994, astfel cum sunt ele formulate și puse în aplicare prin Înțelegerea privind soluționarea litigiilor.

„Alte taxe sau impuneri” care nu figurează, până la data intrării în vigoare a Acordului privind crearea OMC, într-o listă la momentul depunerii instrumentului care încorporează lista respectivă în GATT 1994 la Directorul General al părților contractante ale GATT 1947, sau, ulterior, la Directorul General al OMC, nu sunt adăugate ulterior, iar „alte taxe sau impuneri” înscrise la un nivel inferior celui care era în vigoare la data aplicabilă nu sunt reinstituite la acest nivel, cu excepția cazului în care aceste adăugiri sau modificări sunt efectuate în decurs de șase luni de la depunerea instrumentului.

Decizia menționată la alineatul (2) privind data aplicabilă pentru fiecare concesie în sensul articolului II alineatul (1) litera (b) din GATT 1994 înlocuiește decizia privind data aplicabilă, adoptată la 26 martie 1980 (BISD, 27S/24).

În scopul asigurării transparenței activităților întreprinderilor comerciale de stat, membrii notifică la Consiliul pentru comerțul cu mărfuri întreprinderile care corespund definiției de lucru de mai jos, pentru ca acestea să fie examinate de către grupul de lucru care va fi constituit în conformitate cu alineatul (5):

„Întreprinderi guvernamentale și neguvernamentale, inclusiv unități de comercializare, cărora le-au fost acordate drepturi sau privilegii exclusive sau speciale, inclusiv puteri legale sau constituționale, în exercitarea cărora ele influențează, prin achizițiile sau prin vânzările lor, nivelul sau direcția importurilor sau exporturilor”.

Cerința de notificare nu se aplică importurilor de produse destinate pentru consum imediat sau final de către autoritățile publice sau de către o întreprindere precum cele menționate mai sus, și nu pentru a fi revândute sau a servi la producerea de mărfuri în vederea vânzării.

Fiecare stat membru examinează modul de a trimite notificări privind întreprinderile comerciale de stat la Consiliul pentru comerțul cu mărfuri, luând în considerare dispozițiile prezentei înțelegeri. Procedând la această examinare, fiecare membru trebuie să țină cont de necesitatea de a asigura cea mai mare transparență posibilă în notificările sale, astfel încât acestea să permită o evaluare clară a modalității în care operează întreprinderile care fac obiectul notificărilor, precum și a efectului operațiunilor lor asupra comerțului internațional.

Notificările sunt prezentate potrivit chestionarului privind comerțul de stat adoptat la 24 mai 1960 (BISD, 9S/184-185) înțelegându-se că membrii indică în cadrul lor întreprinderile menționate la alineatul (1), indiferent dacă au fost sau nu efectuate în practică importuri sau exporturi.

Orice membru care are motive să considere că un alt membru nu a îndeplinit în mod adecvat obligația sa de notificare poate pune această problemă statului membru în cauză. În cazul în care problema nu este soluționată în mod satisfăcător, el poate prezenta o contranotificare la Consiliul pentru comerțul cu mărfuri, pentru ca problema să fie examinată de către grupul de lucru constituit în conformitate cu alineatul (5), dar trebuie ca, simultan, să informeze și statul membru respectiv asupra acestui lucru.

În numele Consiliului pentru comerțul cu mărfuri, se constituie un grup de lucru, însărcinat să examineze notificările și contranotificările. În lumina acestei examinări și fără a se aduce atingere articolului XVII alineatul (4) litera (c), Consiliul pentru comerțul cu mărfuri poate formula recomandări cu privire la acuratețea notificărilor și la necesitatea unor informații suplimentare. Grupul de lucru examinează, de asemenea, având în vedere notificările primite, acuratețea chestionarului susmenționat referitor la comerțul de stat și aria întreprinderilor comerciale de stat care fac obiectul notificărilor în conformitate cu alineatul (1). Acesta elaborează, de asemenea, o listă exemplificativă ilustrând tipurile de relații între guverne și întreprinderi, precum și tipurile de activități pe care acestea din urmă le realizează și care pot prezenta interes pentru aplicarea articolului XVII. Secretariatul elaborează pentru grupul de lucru o notă de informare generală cu privire la operațiunile întreprinderilor comerciale de stat care au legătură cu comerțul internațional. Toți membrii care își exprimă dorința pot participa la grupul de lucru. Acesta se întrunește în decurs de un an de la data intrării în vigoare a Acordului de instituire a OMC și, după aceea, cel puțin o dată pe an. Acesta prezintă un raport anual Consiliului pentru comerțul cu mărfuri ( 6 ).

Membrii confirmă angajamentul lor de a anunța public, cât mai curând posibil, calendarele pentru eliminarea măsurilor de restricționare a importurilor adoptate în vederea balanței de plăți. S-a convenit ca aceste calendare să poată fi modificate, dacă este cazul, pentru a se ține cont de evoluția situației balanței de plăți. În cazul în care un calendar nu este anunțat public de către un membru, acesta prezintă motivele pentru care acest lucru nu a fost făcut.

Membrii confirmă angajamentul lor de a acorda prioritate măsurilor care împiedică cel mai puțin comerțul. Aceste măsuri (denumite în prezenta înțelegere „măsuri bazate pe prețuri”) includ suprataxe la import, dispoziții în materie de depozite la import sau alte măsuri comerciale echivalente care au influență asupra prețurilor produselor importate. Se înțelege că, independent de dispozițiile articolului II, măsurile bazate pe prețuri care sunt luate în vederea balanței de plăți pot fi aplicate de către un membru, în plus față de obligațiile înscrise în lista acestui membru. Mai mult, membrul respectiv indică în mod clar și separat suma corespunzând diferenței între măsura bazată pe prețuri și taxa consolidată, în conformitate cu procedurile de notificare menționate în prezenta înțelegere.

Membrii depun eforturi pentru a evita impunerea de noi restricții cantitative în vederea balanței de plăți, cu excepția cazului în care, din cauza unei situații critice a balanței de plăți, măsurile bazate pe prețuri nu pot stopa degradarea importantă a situației plăților externe. În cazurile în care un membru aplică restricții cantitative, acesta prezintă o justificare cu privire la motivele pentru care măsurile bazate pe prețuri nu sunt un instrument adecvat pentru a face față situației balanței de plăți. Membrii care mențin restricții cantitative arată, în consultări succesive, progresele realizate în reducerea semnificativă a incidenței și a efectului restrictiv al acestor măsuri. Se înțelege de la sine că asupra aceluiași produs nu se aplică decât un singur tip de măsură de restricționare a importurilor luată în vederea balanței de plăți.

Membrii confirmă că măsurile de restricționare a importurilor luate în vederea balanței de plăți pot fi aplicate numai pentru a reglementa nivelul general al importurilor și nu trebuie să depășească ceea ce era necesar pentru a remedia situația balanței de plăți. În vederea reducerii la minimum a efectelor de protecție accesorii, membrii aplică restricțiile în mod transparent. Autoritățile membrului importator furnizează o justificare corespunzătoare cu privire la criteriile utilizate pentru a determina care produse sunt supuse restricției. Astfel cum se prevede la articolul XII alineatul (3) și articolul XVIII alineatul (10), membrii pot, în cazul anumitor produse de bază, să excludă sau să limiteze impunerea unor suprataxe generale sau a altor măsuri aplicate în vederea balanței de plăți. Termenul „produse de bază” se referă la produse care răspund unor necesități fundamentale de consum sau care contribuie la eforturile depuse de către membrul respectiv în vederea îmbunătățirii situației balanței sale de plăți, cum ar fi echipamentele sau factorii necesari producției. În administrarea restricțiilor cantitative, membrii nu utilizează regimurile de licențe discreționare decât atunci când acest lucru este inevitabil și le elimină progresiv. Se prezintă o justificare corespunzătoare cu privire la criteriile utilizate pentru a stabili cantitățile sau valorile importurilor autorizate.

Proceduri folosite în consultările pentru balanța de plăți

Comitetul pentru restricții aplicate pentru motive de balanță de plăți (denumit în prezenta înțelegere „Comitetul”) inițiază consultări pentru examinarea tuturor măsurilor de restricționare a importurilor pentru motive de balanță de plăți. Toți membrii care își exprimă dorința pot fi membri ai Comitetului. Acesta urmează procedurile aplicabile pentru consultările asupra restricțiilor la import destinate să protejeze echilibrul balanței de plăți, care au fost aprobate la 28 aprilie 1970 (BISD, 18S/48-53, denumite în prezenta înțelegere „procedurile de consultări aprofundate”), sub rezerva dispozițiilor care urmează.

Membrul care aplică noi restricții sau mărește nivelul general de restricții existente printr-o intensificare substanțială a măsurilor începe consultări cu Comitetul în termen de patru luni de la data aplicării acestor măsuri. Membrii care adoptă astfel de măsuri pot solicita consultări în conformitate cu articolul XII alineatul (4) litera (a) sau cu articolul XVIII alineatul (12) litera (a), după caz. În cazul în care aceștia nu prezintă o astfel de cerere, președintele Comitetului îi invită la consultări. La consultare pot fi examinate, între alte aspecte, introducerea de noi tipuri de măsuri restrictive pentru motive de balanță de plăți, sau majorarea nivelului restricțiilor ori extinderea ariei produselor vizate.

Toate restricțiile aplicate pe motive de balanță de plăți fac obiectul unei examinări periodice în Comitet, în conformitate cu dispozițiile articolului XII alineatul (4) litera (b) sau ale articolului XVIII alineatul (12) litera (b), existând posibilitatea de a se modifica periodicitatea consultărilor de comun acord cu membrul chemat la consultare, sau în conformitate cu oricare procedură de examinare specifică care ar putea fi recomandată de către Consiliul General.

Pot avea loc consultări pe baza procedurilor simplificate aprobate la 19 decembrie 1972 (BISD, 20S/47-49, denumite în prezenta înțelegere „proceduri simplificate de consultare”) în cazul țărilor membre cel mai puțin dezvoltate sau în cazul țărilor membre în curs de dezvoltare care depun eforturi de liberalizare potrivit calendarului care a fost prezentat Comitetului în cursul consultărilor precedente. Procedurile simplificate de consultări pot fi, de asemenea, utilizate în cazul în care examinarea politicii comerciale a unei țări în curs de dezvoltare este prevăzută pentru același an calendaristic cu cel al consultărilor. În astfel de cazuri, decizia de a utiliza sau nu procedurile aprofundate de consultări este luată pe baza factorilor enumerați la alineatul (8) din Declarația din 1979. Cu excepția cazului țărilor membre cel mai puțin dezvoltate potrivit procedurilor simplificate de consultare nu se pot ține mai mult de două consultări consecutive.

Notificare și documentare

Membrii notifică Consiliului General introducerea de măsuri de restricționare a importurilor luate în vederea balanței de plăți sau orice modificare adusă aplicării acestora, precum și orice modificare adusă calendarelor anunțate în conformitate cu alineatul (1) pentru eliminarea acestor măsuri. Modificările importante sunt notificate la Consiliul General înainte de anunțarea lor sau cel târziu în termen de 30 de zile de la aceasta. Fiecare membru prezintă anual la Secretariatul OMC o notificare recapitulativă cuprinzând toate modificările aduse actelor cu putere de lege, normelor administrative, declarațiilor de politică generală sau anunțurilor făcute publicului, în vederea examinării de către membri. Notificările cuprind, în măsura posibilului, informații complete, la nivel de linie tarifară, privind tipul de măsuri aplicate, criteriile utilizate pentru administrarea lor, aria produselor vizate și fluxurile de schimburi afectate.

La cererea oricărui membru, notificările pot fi examinate de către Comitet. Examinările urmează să aibă ca scop unic clarificarea problemelor specifice ridicate de o notificare sau determinarea necesității unei consultări în conformitate cu articolul XII alineatul (4) litera (a) sau cu articolul XVIII alineatul (12) litera (a). Membrii care au motive să creadă că o măsură de restricționare a importurilor aplicată de către un alt membru a fost luată în vederea balanței de plăți pot aduce problema în atenția Comitetului. Președintele Comitetului solicită informații asupra acestei măsuri și le comunică tuturor membrilor. Fără a aduce atingere dreptului oricărui membru al Comitetului de a solicita precizări adecvate în cursul consultărilor, pot fi prezentate în avans întrebări membrului chemat la consultare.

Membrul chemat la consultare elaborează un document de bază pentru consultări care, în plus față de orice altă informație considerată pertinentă, trebuie să cuprindă: (a) o prezentare a situației și perspectivelor balanței de plăți, inclusiv o expunere a factorilor interni și externi care influențează asupra situației balanței de plăți, precum și a măsurilor interne întreprinse pentru restabilirea echilibrului pe o bază sănătoasă și durabilă; (b) o descriere completă a restricțiilor aplicate pentru motive de balanță de plăți, baza juridică a acestor restricții și măsurile luate pentru a reduce efectele de protecție accesorii; (c) măsurile luate de la ultima consultare pentru liberalizarea restricțiilor la import, în lumina concluziilor Comitetului; (d) un plan pentru eliminarea și reducerea progresivă a restricțiilor rămase. Acesta poate face referință, după caz, la informații care figurează în alte notificări sau rapoarte prezentate la OMC. În cadrul procedurilor de consultare simplificate, membrul chemat la consultare prezintă un raport scris conținând informațiile esențiale asupra elementelor cuprinse în documentul de bază.

În vederea facilitării consultărilor în cadrul Comitetului, Secretariatul elaborează un document de bază factual referitor la diferitele aspecte ale planului de consultări. În cazul țărilor membre în curs de dezvoltare, documentul Secretariatului cuprinde informații generale și analitice pertinente privind incidența mediului comercial extern asupra situației și perspectivelor balanței de plăți a membrului chemat la consultare. La cererea unei țări în curs de dezvoltare membre, serviciile de asistență tehnică ale Secretariatului acordă sprijin în elaborarea documentației pentru consultări.

Concluziile consultărilor asupra balanței de plăți

Comitetul prezintă Consiliului General rapoarte asupra consultărilor sale. Atunci când au fost utilizate procedurile de consultări aprofundate, raportul trebuie să indice concluziile Comitetului asupra diferitelor elemente din planul de consultări, precum și faptele și rațiunile pe care acestea sunt fondate. Comitetul trebuie să se străduiască să includă în concluziile sale propuneri de recomandări pentru promovarea punerii în practică a articolelor XII și XVIII:B, a Declarației din 1979 și a prezentei înțelegeri. În acele cazuri în care s-a prezentat un calendar pentru eliminarea măsurilor de restricționare luate în vederea balanței de plăți, Consiliul General poate recomanda ca aderarea la acest calendar să fie considerată ca o îndeplinire a obligațiilor membrului în baza GATT 1994. Ori de câte ori Consiliul General formulează recomandări specifice, drepturile și obligațiile membrilor sunt evaluate în lumina acestor recomandări. În absența unor propuneri specifice de recomandări de către Consiliul General, concluziile Comitetului trebuie să reflecte diferitele poziții exprimate în Comitet. În cazul în care s-au folosit procedurile simplificate de consultare, raportul conține un rezumat al principalelor elemente examinate în Comitet și o decizie privind utilizarea procedurilor aprofundate de consultare.

Pentru a fi în conformitate cu articolul XXIV, uniunile vamale, zonele de liber schimb și acordurile provizorii încheiate în vederea constituirii unei uniuni vamale sau a unei zone de liber schimb trebuie să fie în conformitate cu, printre altele, dispozițiile alineatelor (5), (6), (7) și (8) ale acestui articol.

Articolul XXIV alineatul (5)

Evaluarea în baza articolului XXIV alineatul (5) litera (a) a incidenței generale a taxelor vamale și a altor norme comerciale aplicabile înainte și după constituirea unei uniuni vamale se face, în ceea ce privește taxele vamale și impunerile, pe baza unei evaluari globale a mediei ponderate a tarifelor și a taxelor vamale percepute. Se utilizează pentru această evaluare statisticile de import făcute într-o perioadă reprezentativă anterioară care sunt comunicate de către uniunea vamală, pe linie tarifară, valoric și în volum, defalcate pe țări de origine membre ale OMC. Secretariatul calculează media ponderată a tarifelor și a taxelor vamale percepute după metodologia utilizată în evaluarea ofertelor tarifare făcute în cursul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay. În acest scop, taxele vamale și impunerile ce sunt luate în considerare sunt nivelurile de taxe aplicate. Este recunoscut faptul că în scopul unei evaluări generale a incidenței altor norme comerciale pentru care cuantificarea și sintetizarea sunt dificile, poate fi necesară examinarea fiecărei măsuri, norme, produs vizat și flux comercial.

„Termenul rezonabil” menționat la articolul XXIV alineatul (5) litera (c) nu trebuie să depășească zece ani decât în cazuri excepționale. În cazurile în care membrii părți la un acord provizoriu apreciază că zece ani ar fi insuficienți, ei explică în detaliu Consiliului pentru comerțul cu mărfuri de ce este necesar un termen mai lung.

Articolul XXIV alineatul (6)

Articolul XXIV alineatul (6) stabilește procedura care trebuie să fie urmată în cazul în care un membru care constituie o uniune vamală își propune să mărească nivelul unei taxe consolidate. În acest sens, membrii reafirmă că procedura prevăzută la articolul XXVIII, precizată în orientările adoptate la 10 noiembrie 1980 (BISD 27S/26-28) și în înțelegerea privind interpretarea articolului XXVIII din GATT 1994, trebuie inițiată înainte de a fi modificate sau retrase concesii tarifare ca urmare a constituirii unei uniuni vamale sau a încheierii unui acord provizoriu în vederea constituirii unei uniuni vamale.

Aceste negocieri sunt inițiate cu bună credință pentru a ajunge la o ajustare compensatorie reciproc satisfăcătoare. În cursul acestor negocieri, în conformitate cu articolul XXIV alineatul (6), se ține seama în mod corespunzător de reducerile de taxe vamale pe aceeași linie tarifară făcute de către alte entități constitutive ale uniunii vamale cu ocazia constituirii acesteia. În cazul în care aceste reduceri nu sunt suficiente pentru a realiza compensația necesară, uniunea vamală oferă compensații, care pot lua forma reducerilor de taxe vamale pe alte linii tarifare. O astfel de ofertă va fi luată în considerare de către membrii având drepturi de negociator pentru consolidarea modificată sau retrasă. În cazul în care compensația rămâne inacceptabilă, negocierile trebuie să continue. În cazul în care, în ciuda acestor eforturi, nu se ajunge la un acord în negocierile privind compensarea prevăzută la articolul XXVIII, astfel cum se precizează în înțelegerea privind interpretarea articolului XXVIII din GATT 1994, într-un termen rezonabil calculat de la începerea negocierilor, uniunea vamală este totuși liberă să modifice sau să retragă concesiile; membrii afectați sunt atunci liberi să retragă concesii substanțiale echivalente în conformitate cu articolul XXVIII.

GATT 1994 nu impune membrilor care beneficiază de o reducere de taxe vamale ca urmare a constituirii unei uniuni vamale sau a unui acord provizoriu încheiat în vederea constituirii unei uniuni vamale obligația să furnizeze compensații entităților lor constitutive.

Examinarea uniunilor vamale și a zonelor de liber schimb

Toate notificările făcute în conformitate cu articolul XXIV alineatul (7) litera (a) sunt examinate de către un grup de lucru în lumina dispozițiilor pertinente ale GATT 1994 și ale alineatului (1) din prezenta înțelegere. Grupul de lucru trebuie să prezinte un raport Consiliului pentru comerțul cu mărfuri cu privire la constatările sale în materie. Consiliul pentru comerțul cu mărfuri poate să adreseze membrilor recomandările pe care le consideră adecvate.

În ceea ce privește acordurile provizorii, grupul de lucru poate formula în raportul său recomandările adecvate cu privire la calendarul propus și la măsurile necesare pentru realizarea definitivă a uniunii vamale sau a zonei de liber schimb. În cazul în care este necesar se poate prevedea o nouă examinare a acordului.

Membrii care sunt părți la un acord provizoriu notifică modificările substanțiale ale planului și programului cuprins în acest acord la Consiliul pentru comerțul cu mărfuri care, în cazul în care i se va cere, examinează aceste modificări.

În cazul în care, contrar celor ce sunt prevăzute la articolul XXIV alineatul (5) litera (c), un acord provizoriu notificat în conformitate cu articolul XXIV alineatul (7) litera (a) nu conține un plan și un program, grupul de lucru recomandă în raportul său un astfel de plan și un astfel de program. Părțile nu mențin, sau, după caz, se abțin ca un astfel de acord să intre în vigoare, în cazul în care nu sunt gata să îl modifice în sensul recomandărilor. Se prevede o examinare ulterioară a punerii în aplicare a respectivelor recomandări.

Uniunile vamale și entitățile constitutive ale zonelor de liber schimb prezintă, periodic, rapoarte la Consiliul pentru comerțul cu mărfuri, astfel cum au prevăzut părțile contractante ale GATT 1947 în instrucțiunea dată Consiliului GATT 1947 cu privire la rapoartele privind acordurile regionale (BISD, 18S/38), referitoare la funcționarea acordului în cauză. Orice modificare și/sau orice aspecte noi notabile într-un acord trebuie notificate imediat ce apar.

Soluționarea litigiilor

Dispozițiile articolelor XXII și XXIII din GATT 1994, astfel cum ele sunt precizate și puse în aplicare prin Înțelegerea privind soluționarea litigiilor, pot fi invocate pentru orice probleme decurgând din aplicarea dispozițiilor articolului XXIV referitoare la uniunile vamale, zonele de liber schimb sau acordurile provizorii încheiate în vederea constituirii unei uniuni vamale sau a unei zone de liber schimb.

Articolul XXIV alineatul (12)

În conformitate cu GATT 1994, toți membrii sunt pe deplin responsabili pentru respectarea tuturor dispozițiilor GATT 1994 și iau toate măsurile rezonabile care le stau în putere pentru ca, pe teritoriul lor, guvernele și administrațiile regionale și locale să respecte aceste dispoziții.

Dispozițiile articolelor XXII și XXIII din GATT 1994, astfel cum sunt ele elaborate și puse în aplicare prin Înțelegerea privind soluționarea litigiilor, pot fi invocate în ceea ce privește măsurile luate de către guvernele sau autoritățile regionale și locale pe teritoriul unui membru care aduc atingere respectării GATT 1994. În cazul în care Organul de soluționare a litigiilor a stabilit că o dispoziție a GATT 1994 nu a fost respectată, membrul răspunzător ia toate măsurile rezonabile care îi stau în putere pentru ca respectiva dispoziție să fie respectată. Dispozițiile privind compensația și suspendarea concesiilor sau altor obligații se aplică în cazul în care nu a fost posibil de a face respectată o dispoziție.

Toți membrii se angajează să examineze cu înțelegere orice observații din partea vreunui alt membru cu privire la măsurile care afectează funcționarea GATT 1994 luate pe teritoriul acestora și să acorde posibilități adecvate de consultare cu privire la problemele ridicate.

Cererea de derogare sau de prelungire a unei derogări existente descrie măsurile pe care membrul își propune să le adopte, obiectivele specifice pe care le urmărește și motivele care îl împiedică să realizeze obiectivele respective prin măsuri compatibile cu obligațiile care îi revin în temeiul GATT 1994.

Orice derogare în curs de aplicare la data intrării în vigoare a acordului de instituire a OMC ia sfârșit, în cazul în care nu este prelungită în conformitate cu procedurile enunțate mai sus și cu cele de la articolul IX din Acordul privind OMC, la data expirării sale sau la doi ani după data intrării în vigoare a Acordului de instituire a OMC, dacă acest termen este mai scurt.

Orice membru care consideră că un avantaj pe care îl are din GATT 1994 este anulat sau compromis prin:

poate invoca dispozițiile articolului XXIII al GATT 1994, astfel cum sunt formulate și puse în aplicare în Înțelegerea privind soluționarea litigiilor.

În ceea ce privește modificarea sau retragerea unei concesii, statul membrul pentru care raportul dintre exporturile vizate prin concesie (respectiv exporturile produsului pe piața statului membru care modifică sau retrage concesia) și exporturile sale totale este cel mai ridicat este considerat ca având un interes ca principal furnizor dacă nu are deja un drept de negociator inițial sau un interes ca principal furnizor în baza articolului XXVIII alineatul (1). Se convine totuși că acest alineat trebuie să fie reexaminat de către Consiliul pentru comerțul cu mărfuri la cinci ani de la data intrării în vigoare a Acordului privind OMC, pentru a se decide dacă acest criteriu a funcționat în mod satisfăcător, astfel încât să permită o redistribuire a drepturilor de negociere în favoarea membrilor exportatori mici și mijlocii. În caz contrar, trebuie studiate îmbunătățirile posibile, inclusiv, în funcție de existența unor date adecvate, adoptarea unui criteriu bazat pe raportul dintre exporturile vizate prin concesie și exporturile spre toate piețele produsului în cauză.

În cazul în care un membru consideră că are un interes ca principal furnizor în sensul alineatului (1) de mai sus, el trebuie să comunice în scris cererea sa, susținută cu probe, membrului care își propune să modifice sau să retragă o concesie, și să informeze simultan Secretariatul despre aceasta. În aceste cazuri se va aplica alineatul (4) din „Procedurile privind negocierile în conformitate cu articolul XXVIII” adoptate la 10 noiembrie 1980 (BISD, 27S/26-28).

Pentru a stabili care dintre membri au un interes ca principal furnizor, în conformitate cu alineatul (1) de mai sus sau cu articolul XXVIII alineatul (1), sau au un interes major, se ia în considerare numai comerțul efectuat sub regimul clauzei națiunii celei mai favorizate cu produsul vizat. Cu toate acestea, comerțul cu produsul respectiv efectuat în cadrul unor preferințe necontractuale va fi, de asemenea, luat în considerare, dacă acest comerț a încetat să beneficieze de tratamentul preferențial, derulându-se sub regimul clauzei națiunii celei mai favorizate în momentul negocierii în vederea modificării sau retragerii concesiei, sau va înceta să beneficieze de acest tratament la terminarea acestei negocieri.

În cazul în care o concesie tarifară este modificată sau retrasă pentru un nou produs (adică un produs pentru care nu sunt disponibile statistici de comerț pe trei ani), membrul care deține drepturi de negociator inițial pentru linia tarifară din care face parte sau făcea parte produsul respectiv este considerat ca având un drept de negociator inițial în privința concesiei respective. Pentru a se determina interesul de principal furnizor sau interesul substanțial, precum și pentru a se calcula compensația, se ține cont, între altele, de capacitatea de producție și de investiție a membrului exportator în ceea ce privește produsul vizat, precum și de estimările privind creșterea exporturilor și de previziunile cererii pentru produs în cazul membrului importator. În sensul prezentului alineat, expresia „nou produs” se înțelege ca reprezentând un produs corespunzând unei poziții tarifare create prin extragere dintr-o linie tarifară existentă.

În cazul în care un membru consideră că are un interes de furnizor principal sau un interes major în sensul alineatului (4) de mai sus, el trebuie să comunice în scris cererea sa, susținută de probe, membrului care își propune să modifice sau să retragă o concesie, precum și să informeze simultan despre aceasta Secretariatul. În aceste cazuri se aplică alineatul (4) din „Procedurile privind negocierile în conformitate cu articolul XXVIII” menționate mai sus.

În cazul în care o concesie tarifară nelimitată este înlocuită printr-un contingent tarifar, nivelul compensației acordate trebuie să fie superior nivelului comerțului efectiv afectat prin modificarea concesiei. Baza de calcul pentru compensație trebuie să fie excedentul perspectivelor viitoare ale comerțului față de nivelul contingentului. Se înțelege că acest calcul al perspectivelor comerțului viitor se bazează pe cele mai mari niveluri ale:

În nici un caz nivelul compensației datorate de către un membru nu trebuie să-l depășească pe cel care ar decurge dintr-o retragere completă a concesiei.

Oricărui membru având un interes de furnizor principal, în conformitate cu alineatul (1) de mai sus sau cu articolul XXVIII alineatul (1), privind o concesie care este modificată sau retrasă, îi este acordat un drept de negociator inițial în privința concesiilor compensatorii, cu excepția cazului în care o altă formă de compensare este convenită de către membrii respectivi.

Lista unui membru anexată la prezentul protocol devine lista acestui membru anexată la GATT 1994 în ziua în care Acordul OMC intră în vigoare pentru acest membru. Orice listă prezentată în conformitate cu Decizia ministerială privind măsurile în favoarea țărilor celor mai puțin dezvoltate este considerată ca fiind anexată la prezentul protocol.

Reducerile tarifare consimțite de către fiecare membru trebuie să fie puse în aplicare în cinci tranșe egale, în afară de cazul în care lista acestui membru prevede altfel. Prima reducere de acest fel trebuie să devină operațională la data intrării în vigoare a Acordului OMC, fiecare reducere succesivă ulterioară devine operațională la data de 1 ianuarie a fiecărui an următor, iar ultima reducere devine operațională cel mai târziu la patru ani de la data intrării in vigoare a Acordului OMC, cu excepția cazului în care lista membrului respectiv nu prevede altceva. Cu excepția cazului în care lista nu prevede altceva, un membru care acceptă Acordul OMC, după intrarea sa în vigoare, trebuie să opereze, la data intrării în vigoare a respectivului acord în ceea ce îl privește, toate reducerile de tarife care au avut deja loc, precum și reducerile pe care ar fi fost obligat să le opereze la data de 1 ianuarie a anului următor, în conformitate cu teza precedentă, și să opereze toate reducerile rămase, potrivit calendarului specificat în teza precedentă. În fiecare tranșă, nivelul redus va fi rotunjit la prima zecimală. Pentru produsele agricole, astfel cum sunt definite la articolul 2 al Acordului privind agricultura, eșalonarea reducerilor trebuie să fie pusă în aplicare astfel cum se specifică în secțiunile relevante ale listelor.

Punerea în aplicare a concesiilor și angajamentelor cuprinse în listele anexate la prezentul protocol este supusă, la cerere, unei examinări multilaterale de către membri. Aceasta nu trebuie să aducă atingere drepturilor și obligațiilor membrilor, care rezultă din acordurile din anexa 1A la Acordul OMC.

După ce lista unui membru, anexată la prezentul protocol, devine listă anexată la GATT 1994 în conformitate cu dispozițiile alineatului (1), membrul respectiv are în orice moment posibilitatea să suspende sau să retragă, în totalitate sau în parte, concesia înscrisă în această listă referitoare la orice produs pentru care furnizorul principal este un alt participant la Runda Uruguay, a cărui listă nu a devenit încă listă anexată la GATT 1994. Cu toate acestea, o astfel de măsură nu poate fi luată decât după ce a fost depusă, la Consiliul pentru comerțul cu mărfuri, o notificare scrisă a acestei suspendări sau retrageri de concesie și după ce se s-a procedat, dacă se solicită astfel, la consultări cu orice membru a cărui listă a devenit listă anexată la GATT 1994 și care are un interes substanțial pentru produsul în cauză. Orice concesie astfel suspendată sau retrasă se va aplica de la data la care lista membrului care are un interes de furnizor principal devine listă anexată la GATT 1994.

În caz de modificare sau retragere de concesii referitoare la măsuri netarifare care figurează în partea a III-a a listelor, se aplică dispozițiile articolului XXVIII al GATT 1994 și „Procedurile privind negocierile în baza articolului XXVIII” adoptate la 10 noiembrie 1980 (BISD, 27S/26-28). Aceasta se face fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor membrilor, astfel cum acestea rezultă din GATT 1994.

De fiecare dată când o listă anexată la prezentul protocol conduce la un tratament mai puțin favorabil pentru un produs decât cel care era prevăzut pentru acel produs în listele anexate la GATT 1947 înainte de intrarea în vigoare a Acordului OMC, se consideră că membrul la care se referă această listă a luat măsurile corespunzătoare, care altfel ar fi fost necesare în conformitate cu dispozițiile relevante ale articolului XXVIII al GATT 1947 sau 1994. Dispozițiile prezentului alineat se aplică numai pentru Africa de Sud, Egipt, Peru și Uruguay.

Pentru listele anexate la prezentul document, textul autentic - în engleză, franceză sau spaniolă, este cel specificat în fiecare listă.

Data prezentului protocol este 15 aprilie 1994.

expresia „măsură agregată de sprijin” și abrevierea „MAS” înseamnă nivelul de sprijin anual, exprimat în termeni monetari, acordat pentru un produs agricol în favoarea producătorilor produsului agricol inițial sau sprijinul, altul decât cel specific produsului, acordat în favoarea producătorilor agricoli în general, diferit de sprijinul acordat în baza programelor care îndeplinesc condițiile cerute pentru a fi exceptate de la reducere în conformitate cu anexa 2 la prezentul acord, care:

un „produs agricol inițial” în ceea ce privește angajamentele privind sprijinul intern este definit ca produsul aflat cât mai aproape posibil de momentul primei vânzări, specificat în lista unui membru și în datele explicative aferente;

„cheltuielile bugetare” sau „cheltuielile” cuprind veniturile la care se renunță;

expresia „măsură echivalentă de sprijin” înseamnă nivelul anual de sprijin, exprimat în termeni monetari, acordat producătorilor unui produs agricol inițial prin aplicarea uneia sau mai multor măsuri, al cărui calcul în conformitate cu metoda MAS nu este realizabil, altul decât sprijinul acordat în baza unor programe care îndeplinesc condițiile cerute pentru a fi exceptate de la reducere în conformitate cu anexa 2 la prezentul acord, și care:

expresia „subvenții la export” înseamnă subvențiile legate de rezultatele la export, inclusiv subvențiile la export enumerate în articolul 9 din prezentul acord;

expresia „perioadă de aplicare” înseamnă perioada de șase ani începând cu anul 1995, cu excepția cazului în care, în sensul articolului 13, înseamnă perioada de nouă ani începând cu 1995;

„concesiile privind accesul pe piețe” cuprind toate angajamentele privind accesul pe piețe contractate în conformitate cu prezentul acord;

expresiile „măsură agregată de sprijin total” și „MAS total” înseamnă suma întregului sprijin intern acordat în favoarea producătorilor agricoli, calculată prin însumarea tuturor măsurilor agregate de sprijin pentru produsele agricole inițiale, a tuturor măsurilor agregate de sprijin, altele decât cele specifice produsului, și a tuturor măsurilor echivalente de sprijin pentru produsele agricole, și care:

„anul” menționat la litera (f) de mai sus și care este în legătură cu angajamentele specifice ale unui membru înseamnă anul calendaristic, anul exercițiului financiar sau anul de comercializare specificat în anexa referitoare la acest membru și

măsurile de sprijin intern care sunt pe deplin în conformitate cu dispozițiile anexei 2 la prezentul acord sunt:

măsurile de sprijin intern care sunt pe deplin în conformitate cu dispozițiile articolului 6 din prezentul acord, inclusiv plățile directe care sunt în conformitate cu prevederile alineatului (5) al respectivului articol, astfel cum se reflectă în lista fiecărui membru, precum și sprijinul intern în limitele nivelurilor de minimis și în conformitate cu alineatul (2) al articolului 6 sunt:

subvențiile la export care sunt pe deplin în conformitate cu dispozițiile părții a V-a a prezentului acord, astfel cum sunt ele reflectate în lista fiecărui membru sunt:

experiența dobândită până la acea dată în aplicarea angajamentelor de reducere;

efectele angajamentelor de reducere asupra comerțului mondial cu produse agricole;

considerente - altele decât cele de ordin comercial - referitoare la tratamentul special și diferențiat acordat țărilor membre în curs de dezvoltare și obiectivul stabilirii unui sistem comercial echitabil și axat pe piață pentru produsele agricole, precum și celelalte obiective și preocupări menționate în preambulul la prezentul acord; și

orice alte angajamente necesare pentru atingerea obiectivului pe termen lung sus-menționat.

Prezentul acord se referă la următoarele produse:

Dispozițiile de mai sus nu limitează lista produselor vizate prin Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare.

Măsurile de sprijin intern pentru care se solicită exceptarea de la angajamentele de reducere vor răspunde unei cerințe fundamentale, respectiv să nu aibă efecte de denaturare a comerțului sau efecte asupra producției sau, în cel mai rău caz, aceste efecte să fie minime. În consecință, toate măsurile pentru care se solicită a fi exceptate trebuie să fie în conformitate cu următoarele criterii de bază:

precum și cu criteriile și condițiile specifice menționate mai jos, specifice politicilor respective.

cercetare, inclusiv cercetarea cu caracter general, cercetarea legată de programe de protecție a mediului înconjurător și programele de cercetare privind produse specifice;

lupta contra dăunătorilor și bolilor, inclusiv măsurile generale și specifice pe produs de luptă contra dăunătorilor și bolilor, cum ar fi sistemele de avertizare rapidă, carantină și eradicare;

servicii de pregătire profesională, inclusiv mijloacele de pregătire generală și specializată;

servicii de popularizare și consultanță, inclusiv furnizarea de mijloace destinate să faciliteze transferul informațiilor și rezultatelor cercetării către producători și consumatori;

servicii de inspecție, inclusiv serviciile cu caracter general și inspecția unor anumite produse, pentru asigurarea sănătății, securității, controlului calității și standardizării;

servicii de comercializare și promoționale, inclusiv informații asupra piețelor, consultanță și promoție referitoare la produse specifice, dar care să nu cuprindă cheltuielile în scopuri nespecificate care ar putea fi utilizate de către vânzători pentru scăderea prețului de vânzare sau ar putea conferi cumpărătorilor un avantaj economic direct;

servicii de infrastructură, incluzând: rețele electrice, drumuri și alte mijloace de transport, piețe și instalații portuare, sisteme de alimentare cu apă, baraje și sisteme de scurgere a apei și lucrările de infrastructură asociate unor programe de protecție a mediului înconjurător. În toate cazurile, cheltuielile vor fi dirijate exclusiv către punerea în funcțiune sau construirea de lucrări de investiții și vor exclude furnizarea subvenționată de instalații terminale la nivelul exploatărilor agricole, altele decât pentru extinderea rețelelor de servicii publice general disponibile. Nu vor include subvenții pentru intrările necesare în procesul de producție sau pentru costuri de exploatare, nici taxe preferențiale de utilizare.

Dreptul de a beneficia de plăți cu acest titlu este stabilit potrivit unor criterii clar definite, cum ar fi venitul, calitatea de producător sau de proprietar funciar, utilizarea factorilor sau nivelul producției în cursul unei perioade de bază definite și fixe.

Pentru oricare an luat în calcul, suma acestor plăți nu este nici condiționată și nici stabilită pe baza tipului sau volumului producției (inclusiv unitățile de șeptel) realizate de producător în cursul oricărui an următor perioadei de bază.

Pentru oricare an luat în calcul, suma acestor plăți nu este nici condiționată și nici stabilită pe baza prețurilor, interne sau internaționale, aplicabile unei producții realizate în cursul oricărui an următor perioadei de bază.

Pentru un an luat în calcul, suma acestor plăți nu este nici condiționată și nici stabilită pe bază factorilor de producție folosiți în cursul oricărui an următor perioadei de bază.

Nu este obligatoriu să se realizeze producție pentru a beneficia de aceste plăți.

Dreptul de a beneficia de aceste plăți este subordonat unei pierderi de venit, luând în calcul exclusiv veniturile provenind din agricultură, care depășește 30 la sută din venitul mediu brut sau echivalentul acestuia în termeni de venit net (exclusiv plățile efectuate în cadrul acelorași programe sau al unor programe similare) în cei trei ani precedenți sau în cadrul unei medii pe trei ani bazate pe o perioadă anterioară de cinci ani, cu excluderea celei mai înalte și celei mai scăzute dintre valori. Orice producător care îndeplinește această condiție are dreptul să beneficieze de aceste plăți.

Valoarea acestor plăți compensează mai puțin de 70 la sută din pierderea de venit a producătorului în cursul anului în care el dobândește dreptul de a beneficia de acest ajutor.

Valoarea oricărei plăți de acest gen trebuie să se bazeze exclusiv pe venit; ea nu depinde de tipul și volumul producției (inclusiv unitățile de șeptel) realizate de producător, nici de prețurile, interne sau internaționale, aplicabile acestei producții și nici de factorii de producție utilizați.

În cazurile în care un producător beneficiază în același an de plăți în baza prezentului punct, precum și în baza punctului 8 (ajutor în caz de catastrofe naturale), totalul acestor plăți va fi mai mic de 100 la sută din pierderea totală suferită.

Dreptul de a beneficia de astfel de plăți nu există decât după ce autoritățile publice recunosc oficial că s-a produs sau se produce o catastrofă naturală sau o calamitate similară (inclusiv epidemii, infestări cu dăunători, accidente nucleare și război pe teritoriul membrului respectiv); el este condiționat de o pierdere a producției care să depășească 30 la sută din producția medie a celor trei ani precedenți sau din media trianuală bazată pe cei cinci ani precedenți cu excluderea valorii celei mai înalte și a celei mai scăzute.

Plățile în caz de catastrofă nu sunt efectuate decât în cazul pierderilor de venit, de șeptel (inclusiv plăți pentru tratamentul veterinar al animalelor), de terenuri sau de alți factori de producție, determinate de catastrofa naturală respectivă.

Plățile nu compensează mai mult decât costul total de înlocuire a pierderilor și nu vor condiționa sau specifica tipul sau cantitatea producției viitoare.

Plățile efectuate în timpul unei catastrofe nu depășesc nivelul necesar pentru a împiedica sau atenua noi pierderi, în conformitate cu definiția de la criteriul (b) de mai sus.

În cazurile în care un producător beneficiază în același an de plăți în baza prezentului punct și în baza punctului 7 (programe de garantare a veniturilor și programe de constituire a unui dispozitiv de siguranță a veniturilor), totalul acestor vărsăminte va fi mai mic de l00 la sută din pierderea totală suferită de producător.

Dreptul de a beneficia de astfel de plăți este stabilit pe baza unor criterii clar definite în programe vizând facilitarea încetării activității de către persoanele angajate în producția agricolă comercializabilă sau trecerea lor la activități neagricole.

Plățile sunt condiționate de renunțarea totală și permanentă la producția agricolă comercializabilă.

Dreptul de a beneficia de aceste plăți este stabilit pe baza unor criterii clar definite în programe vizând retragerea terenurilor sau a altor resurse, inclusiv a șeptelului, din producția agricolă comercializabilă.

Plățile sunt condiționate de retragerea pământului din producția agricolă comercializabilă timp de trei ani cel puțin și, în cazul animalelor, de sacrificarea sau de lichidarea lor permanentă și definitivă.

Plățile nu impun sau specifică nici un fel de utilizări alternative ale acestor terenuri sau resurse, care implică producția de produse agricole comercializabile.

Plățile nu depind de tipul sau de cantitatea producției, nici de prețurile interne sau internaționale aplicabile producției realizate utilizând terenurile sau celelalte resurse care rămân în activitate productivă.

Dreptul de a beneficia de aceste plăți este stabilit pe bază de criterii clar definite în programe guvernamentale vizând sprijinirea restructurării financiare sau materiale a activităților unui producător pentru a răspunde unor dezavantaje structurale demonstrate în mod obiectiv. Dreptul de a beneficia de acest gen de programe poate de asemenea să se bazeze pe un program public clar definit pentru reprivatizarea terenurilor agricole.

Pentru oricare an luat în calcul, valoarea acestor plăți nu depinde și nici nu este stabilită pe baza tipului sau a volumului producției (inclusiv unitățile de șeptel) realizate de producător în cursul oricărui an următor perioadei de bază cu excepția cazului prevăzut la criteriul (e) de mai jos.

Pentru oricare an luat în calcul, suma acestor plăți nu depinde și nici nu este stabilită pe baza prețurilor interne sau internaționale aplicabile unei producții realizate în cursul anului următor perioadei de bază.

Plățile nu sunt efectuate decât pentru perioada necesară realizării investiției pentru care au fost acordate.

Plățile nu sunt condiționate de nici un fel de obligație sau indicație privind produsele agricole care trebuie produse de către beneficiari, cu excepția cerinței ca aceștia să nu producă un anumit produs.

Plățile se limitează la suma necesară pentru compensarea dezavantajului structural.

Dreptul de a beneficia de aceste plăți este stabilit în cadrul unui program guvernamental clar definit de protecție sau de conservare a mediului înconjurător și depinde de respectarea condițiilor specifice prevăzute în acest program guvernamental, inclusiv a condițiilor referitoare la metodele de producție sau la intrări.

Valoarea plăților se limitează la costurile suplimentare sau la pierderile de venit decurgând din respectarea programului guvernamental.

Dreptul de a beneficia de aceste plăți se limitează la producătorii din regiunile defavorizate. Fiecare regiune de acest tip trebuie să fie o zonă geografică precis determinată, având o identitate economică și administrativă definită, considerată ca defavorizată pe baza unor criterii neutre și obiective clar prevăzute prin legi sau reglementări și care să indice că dificultățile regiunii sunt imputabile unor circumstanțe care nu sunt doar de natură trecătoare.

Pentru oricare an luat în calcul, valoarea acestor plăți nu depinde și nici nu este stabilită pe baza tipului sau volumului producției (inclusiv unitățile de șeptel) realizate de către producător în cursul anului următor perioadei de bază, cu excepția cazului în care trebuie să se reducă această producție.

Pentru oricare an luat în calcul, valoarea acestor plăți nu depinde și nici nu este stabilită pe baza prețurilor interne sau internaționale, aplicabile unei producții realizate în cursul anului următor perioadei de bază.

Plățile sunt disponibile numai pentru producătorii din regiunile care îndeplinesc condițiile cerute, însă vor fi general disponibile pentru toți producătorii din aceste regiuni.

În cazul în care sunt legate de factorii de producție, plățile vor fi efectuate într-o rată descrescătoare situată deasupra pragului fixat pentru factorul respectiv.

Plățile se limitează la costurile suplimentare sau la pierderile de venit care decurg din realizarea unei producții agricole în regiunea respectivă.

Sub rezerva dispozițiilor articolului 6, un set de măsuri agregate de sprijin (MAS) este calculat în mod individual pentru fiecare produs agricol inițial care beneficiază de un sprijin al prețurilor de piață, de plăți directe neexceptate sau de orice altă subvenție care nu este exceptată de la angajamentul de reducere („alte politici neexceptate”). Sprijinul care nu vizează produse determinate va fi totalizat într-o MAS diferită de cea specifică produsului, în termeni de valoare monetară totală.

Subvențiile menționate la punctul 1 cuprind atât cheltuielile bugetare, cât și veniturile la care s-a renunțat de către autoritățile publice sau agenții acestora.

Se va include sprijinul la nivel național și infranațional.

Prelevările sau redevențele agricole specifice plătite de producători sunt deduse din MAS.

MAS calculată așa cum se indică mai jos pentru perioada de bază constituie nivelul de bază pentru aplicarea angajamentului de reducere a sprijinului intern.

Pentru fiecare produs agricol inițial se stabilește o MAS specifică, exprimată în termeni de valoare monetară totală.

MAS este calculată cât mai aproape posibil de punctul primei vânzări a produsului agricol inițial în cauză. Măsurile care se adresează prelucrătorilor agricoli sunt incluse în măsura în care ele aduc avantaje producătorilor de produse agricole inițiale.

Sprijinul prețurilor de piață: sprijinul prețurilor de piață este calculat pe baza decalajului dintre un preț de referință extern fix și prețul stabilit de producător aplicat, înmulțit cu cantitatea produsă care are dreptul de a beneficia de prețul stabilit de producător aplicat. Plățile efectuate de la buget pentru menținerea acestui decalaj, astfel cum sunt costurile de cumpărare sau de stocare, nu sunt incluse în MAS.

Prețul de referință extern fix este stabilit luând ca referință perioada 1986-1988 și este, în general, valoarea medie unitară FOB a produsului agricol inițial respectiv într-o țară exportatoare netă și valoarea medie unitară CIF a produsului agricol inițial respectiv într-o țară importatoare netă, în perioada de bază. Prețul de referință fix poate fi ajustat după caz pentru a ține cont de diferențele de calitate.

Plăți directe neexceptate: plățile directe neexceptate care depind de un decalaj între prețuri sunt calculate fie pe baza decalajului dintre prețul de referință fix și prețul stabilit de producător aplicat, înmulțit cu cantitatea produsă care are dreptul de a beneficia de prețul stabilit de producător, fie pe baza cheltuielilor bugetare.

Prețul de referință fix este stabilit luând ca referință perioada 1986-1988 și este, în general, prețul real utilizat pentru stabilirea nivelului plăților.

Vărsămintele directe neexceptate care sunt bazate pe alți factori decât prețul sunt calculate pe baza cheltuielilor bugetare.

Alte măsuri neexceptate, inclusiv subvențiile pentru intrări și alte politici precum măsurile de reducere a costului de comercializare: valoarea acestor măsuri va fi măsurată pe baza cheltuielilor din bugetul statului sau, în cazurile în care utilizarea cheltuielilor bugetare nu reflectă întreaga dimensiune a subvenției respective, baza de calcul a subvenției va fi decalajul între prețul produsului sau serviciului subvenționat și un preț de piață reprezentativ pentru un produs sau serviciu similar, înmulțit cu cantitatea produsului sau serviciului respectiv.

Sub rezerva dispozițiilor articolului 6, măsurile echivalente de sprijin sunt calculate pentru toate produsele agricole inițiale în cazurile în care există un sprijin al prețurilor de piață, în conformitate cu anexa 3, dar pentru care calculul acestei componente a MAS nu este realizabil. Pentru aceste produse, nivelul de bază care se utilizează pentru aplicarea angajamentelor de reducere a sprijinului intern include o componentă de susținere a prețurilor de piață exprimată sub formă de măsuri echivalente de sprijin în baza punctului 2 de mai jos, precum și orice plată directă neexceptată și alt sprijin neexceptat, care vor fi evaluate în conformitate cu punctul 3 de mai jos. Se include sprijinul la nivelurile național și infranațional.

Măsurile echivalente de sprijin prevăzute la punctul 1 sunt calculate în mod individual pentru toate produsele agricole inițiale, cât mai aproape posibil de punctul primei vânzări care beneficiază de un sprijin al prețurilor de piață și pentru care calculul componentei MAS de sprijin al prețurilor de piață nu este realizabil. Pentru aceste produse agricole inițiale, măsurile echivalente de sprijin al prețurilor de piață sunt determinate folosind prețul stabilit de producător aplicat și cantitatea produsă care are dreptul de a beneficia de aceste prețuri sau, în cazul în care nu va fi realizabil, pe baza cheltuielilor bugetare utilizate pentru menținerea prețului de producție.

În situațiile în care produse agricole inițiale aflate sub incidența punctului 1 fac obiectul unor plăți directe neexceptate sau al oricărei subvenții specifice produsului, neexceptată de la angajamentul de reducere, măsurile echivalente de sprijin referitoare la aceste măsuri sunt calculate la fel ca în cazul componentelor corespunzătoare ale MAS (a se vedea punctele 10-13 din anexa 3).

Măsurile echivalente de sprijin se calculează pe baza valorii subvenției, cât mai aproape posibil de punctul primei vânzări a produsului agricol inițial respectiv. Măsurile care se adresează prelucrătorilor agricoli sunt incluse în măsura în care ele aduc avantaje producătorilor de produse agricole inițiale. Prelevările sau redevențele agricole specifice plătite de producători se deduc, în mod corespunzător, din măsurile echivalente de sprijin.

Dispozițiile alineatului (2) al articolului 4 nu se aplică, de la intrarea în vigoare a Acordului OMC, nici unui produs agricol primar și nici produselor prelucrate și/sau preparate din acesta („produse desemnate”) pentru care sunt îndeplinite condițiile care urmează (tratament denumit în continuare „tratament special”):

La începutul oricărui an al perioadei de aplicare, un membru poate înceta să aplice tratamentul special pentru produsele desemnate, în conformitate cu prevederile punctului 6. În acest caz, membrul respectiv menține posibilitățile de acces minime deja în vigoare în acel moment și majorează posibilitățile de acces minime cu 0,4 la sută din consumul intern corespunzător perioadei de bază în fiecare an din perioada de aplicare rămasă. Ulterior, nivelul posibilităților de acces minime care rezultă din această formulă, în ultimul an al perioadei de aplicare, se păstrează în lista membrului respectiv.

Orice negociere privind menținerea tratamentului special prevăzut la punctul 1 după încheierea perioadei de aplicare este finalizată în chiar limita perioadei de aplicare, în cadrul negocierilor prevăzute la articolul 20 din prezentul acord, ținându-se cont de factorii de altă natură decât comercială.

În cazul în care în urma negocierii menționate la punctul 3, se convine că un membru poate continua să aplice tratamentul special, acel membru acordă concesiile suplimentare și acceptabile care au fost stabilite în cadrul acestei negocieri.

În cazul în care tratamentul special nu este menținut la sfârșitu1 perioadei de aplicare, membrul respectiv aplică dispozițiile punctului 6. În acest caz, după sfârșitu1 perioadei de aplicare, posibilitățile de acces minime pentru produsele desemnate sunt menținute la nivelul de 8 la sută din consumul intern corespunzător din perioada de bază în lista membrului respectiv.

Măsurile la frontieră, altele decât taxele vamale propriu-zise aplicabile pentru produsele desemnate, sunt supuse prevederilor alineatului (2) al articolului 4, de la începutul anului în care tratamentul special va înceta să se aplice. Produsele respective sunt supuse taxelor vamale obișnuite, care vor fi consolidate în lista membrului respectiv și aplicate de la începutul anului în care tratamentul special va înceta și ulterior, la nivelurile care ar fi fost aplicate în cazul în care s-ar fi aplicat o reducere de cel puțin 15 la sută în timpul perioadei de aplicare în tranșe anuale egale. Aceste taxe sunt stabilite pe baza echivalentelor tarifare care vor fi calculate în conformitate cu orientările prevăzute în apendicele la prezenta anexă.

Dispozițiile alineatului (2) al articolului 4 nu se aplică de la data intrării în vigoare a Acordului OMC, în cazul unui produs agricol primar care este alimentul de bază predominant al regimului alimentar tradițional al unei țări membre în curs de dezvoltare și pentru care sunt îndeplinite condițiile de mai jos, în plus față de cele specificate la punctul 1 litera (a) și la punctul 1 litera (d), în măsura în care ele se aplică produselor respective:

Orice negociere privind menținerea tratamentului special prevăzut la punctul 7 după sfârșitul celui de-al zecelea an care urmează începutului perioadei de aplicare este angajată și finalizată chiar în cel de-al zecelea an, care urmează începutului perioadei de aplicare.

În cazul în care în urma negocierii menționate la punctul 8 se convine că un membru poate să continue să aplice tratamentul special, acel membru acordă concesiile suplimentare și acceptabile care vor fi fost stabilite în cadrul acestei negocieri.

În cazul în care tratamentul special prevăzut la punctul 7 nu va fi menținut după cel de-al zecelea an care urmează începutului perioadei de aplicare, produsele respective vor fi supuse taxelor vamale propriu-zise, stabilite pe baza unui echivalent tarifar care va fi calculat în conformitate cu orientările cuprinse în apendicele la prezenta anexă și care vor fi consolidate în lista membrului respectiv. În celelalte privințe, se vor aplica dispozițiile punctului 6, astfel cum au fost modificate prin tratamentul special și diferențiat relevant acordat țărilor membre în curs de dezvoltare în virtutea prezentului acord.

Calculul echivalenților tarifari, exprimați în taxe fie ad valorem, fie specifice, se face în mod transparent, pe baza diferenței efective dintre prețurile interne și prețurile externe. Datele utilizate vor fi cele ale anilor 1986-1988. Echivalenții tarifari:

Prețurile externe sunt, în general, valorile unitare medii CIF efective pentru țara importatoare. În cazurile în care valorile unitare medii CIF nu sunt disponibile sau adecvate, prețurile externe:

Prețurile externe sunt în general convertite în moneda națională pe baza cursului de schimb anual mediu al pieței pentru aceeași perioadă ca aceea la care se referă datele despre prețuri.

Prețul intern este, în general, un preț cu ridicata reprezentativ care prevalează pe piața internă sau o estimare a acestui preț în cazurile în care nu sunt disponibile date adecvate.

Echivalenții tarifari inițiali pot fi ajustați, în cazul în care este necesar, folosind un coeficient adecvat, pentru a se ține cont de diferențele de calitate sau de sortiment.

În cazurile în care un echivalent tarifar care rezultă din prezentele orientări este negativ sau inferior nivelului consolidat în vigoare, echivalentul tarifar inițial poate fi stabilit la nivelul consolidat curent sau pe baza ofertelor naționale pentru produsul respectiv.

În cazurile în care nivelul unui echivalent tarifar rezultat din orientările susmenționate este ajustat, membrul respectiv acordă, la cerere, toate posibilitățile de consultare în vederea negocierii unor soluții adecvate.

Măsură sanitară sau fitosanitară – orice măsură aplicată pentru:

Măsurile sanitare sau fitosanitare cuprind toate actele cu putere de lege și normele administrative, cerințele și procedurile pertinente, incluzând, inter alia, criteriile privind produsul final; procesele și metodele de producție; procedurile de testare, inspectare, certificare și omologare; regimurile de carantină, inclusiv cerințele pertinente legate de transportul animalelor sau al plantelor sau de materialele necesare pentru supraviețuirea acestora pe durata transportului; prevederile privind metodele statistice, procedurile de eșantionare și metodele de evaluare a riscului pertinente; și cerințele de ambalare și etichetare legate direct de siguranța alimentară.

Armonizarea – stabilirea, recunoașterea și aplicarea de măsuri sanitare și fitosanitare comune de către diferiți membri.

Norme, orientări și recomandări internaționale:

Evaluarea riscurilor – evaluarea probabilității de pătrundere, instalare sau răspândire a unui dăunător sau a unei boli pe teritoriul unui membru importator, în conformitate cu măsurile sanitare sau fitosanitare care ar putea fi aplicate, și a posibilelor consecințe biologice și economice aferente; sau evaluarea potențialului de producere a unor efecte adverse asupra sănătății oamenilor sau a animalelor, provocate de prezența aditivilor, a substanțelor contaminante, de prezența toxinelor sau a organismelor patogene în alimente, băuturi sau furaje.

Nivel adecvat de protecție sanitară sau fitosanitară – nivelul de protecție considerat adecvat de către membrul care instituie măsura sanitară sau fitosanitară pentru a proteja viața sau sănătatea oamenilor, a animalelor sau pentru conservarea plantelor pe teritoriul său.

NOTĂ: Mulți membri denumesc acest concept „nivel acceptabil de risc”.

Zonă lipsită de dăunători sau boli – o zonă care cuprinde fie întregul teritoriu al unei țări, o parte dintr-o țară sau mai multe țări în totalitate sau în parte, identificate de autoritățile competente, în care nu apare un anumit dăunător sau o anumită boală.

NOTĂ: O zonă în care apar dăunători sau boli poate înconjura, poate fi înconjurată sau poate fi vecină cu o zonă – care cuprinde fie o parte a unei țări sau a unei regiuni geografice care acoperă integral sau parțial mai multe țări – în care se știe că se manifestă o boală sau un dăunător, dar care este supusă măsurilor regionale de control, cum este instituirea zonelor de protecție, supraveghere și tampon care vor limita sau eradica dăunătorul sau boala în cauză.

Zonă cu prevalență redusă a dăunătorilor sau bolilor – o zonă care cuprinde fie întregul teritoriu al unei țări, o parte dintr-o țară sau dintr-o regiune geografică care cuprinde integral sau parțial mai multe țări, identificate de autoritățile competente, în care un dăunător sau o boală specifică se manifestă cu intensitate redusă și care sunt supuse unor măsuri eficace de supraveghere, control sau eradicare.

Membrii iau măsuri de publicare în cel mai scurt termen a tuturor normelor ( 18 ) sanitare și fitosanitare adoptate pentru a permite membrilor interesați să le cunoască.

Cu excepția cazurilor urgente, membrii acordă un interval rezonabil de timp între publicarea unei norme sanitare sau fitosanitare și intrarea sa în vigoare, pentru a lăsa timp producătorilor din țările membre exportatoare și în special celor din țările membre în curs de dezvoltare să-și adapteze produsele și metodele de producție la cerințele membrului importator.

Fiecare membru veghează să existe un punct de informare însărcinat să ofere răspunsuri la toate întrebările rezonabile ale membrilor interesați, cât și documente relevante privind:

În cazul în care membrii interesați solicită copii ale documentelor, membrii iau măsuri ca acestea să fie furnizate solicitanților la același preț (dacă este cazul), cu cel practicat pentru resortisanții ( 19 ) membrului în cauză, separat de cheltuielile de expediție.

Ori de câte ori nu există o normă, orientare sau o recomandare internațională sau conținutul unei norme sanitare sau fitosanitare propuse nu este similar în mod substanțial cu conținutul unei norme, orientări sau recomandări internaționale și dacă norma poate avea un efect semnificativ asupra comerțului altor membri, membrii:

Totuși, când apar sau riscă să apară probleme sanitare urgente pentru un membru, acel membru poate omite unele dintre etapele enumerate la alineatul (5) din această anexă, dacă membrul respectiv consideră că este cazul, cu condiția:

Notificările adresate Secretariatului sunt redactate în limbile engleză, franceză sau spaniolă.

La cererea altor membri, țările dezvoltate le furnizează copii ale documentelor sau, pentru documentele voluminoase, rezumate ale documentelor care intră sub incidența unei notificări specifice, în limbile engleză, franceză sau spaniolă.

Secretariatul comunică prompt textul notificării tuturor membrilor și organizațiilor internaționale interesate și atrage atenția țărilor membre în curs de dezvoltare asupra oricăror notificări legate de produsele care prezintă un interes deosebit pentru ele.

Membrii desemnează o singură autoritate guvernamentală care răspunde de aplicarea la nivel național a prevederilor privind procedurile de notificare, în conformitate cu punctele 5, 6, 7 și 8 din prezenta anexă.

Nici o prevedere a prezentului acord nu poate fi interpretată ca impunând:

Pentru orice procedură referitoare la verificarea și asigurarea respectării măsurilor sanitare sau fitosanitare, membrii veghează ca:

În cazul în care un membru importator aplică un sistem de omologare a utilizării aditivilor alimentari sau de stabilire a toleranțelor la substanțe contaminante în alimente, furaje sau băuturi, sistem care interzice sau restrânge accesul pe piețele sale interne al unor produse, din cauza absenței unei omologări, membrul importator analizează posibilitatea folosirii unui standard internațional relevant ca bază de acces, până când se ia o decizie finală.

În cazul în care o măsură sanitară sau fitosanitară prevede controlul la nivelul producției, membrul pe al cărui teritoriu are loc producția acordă asistența necesară pentru a facilita acest control și activitatea autorităților care îl efectuează.

Nici o prevedere a prezentului acord nu împiedică membrii să efectueze inspecții rezonabile pe propriile lor teritorii.

Prezenta anexă conține o listă de produse textile și confecții clasificate pe șase cifre, în conformitate cu Sistemului Armonizat de descriere și codificare a mărfurilor (SA).

Măsurile de salvgardare la care se apelează în conformitate cu articolul 6, sunt aplicate pentru anumite produse textile și confecții și nu pe baza pozițiilor ocupate potrivit clasificării SA.

Măsurile luate în temeiul clauzei de salvgardare, enunțate la articolul 6 al prezentului acord nu se aplică:

Pentru aceste produse se aplică prevederile articolului XIX al GATT 1994, astfel cum sunt interpretate de Acordul privind măsurile de salvgardare.